Blaga vs Bergson(Comparaţie)

Preocuparea omului pentru cunoaşterea de sine este permanentă aceasta,se poate realiza pe cale ştiinţifică „ Biologia studiază organismul” , „ Economia – ocupaţiile sau activităţile oamenilor” , „ Psihologia – sentimentele( comportamentul )” , „ Istoria – trecutul societăţii omeneşti „A doua cale este cea filozofică speculativă care se bazează pecunoaşterea ştiinţifică şi încearcă să ofere o perspectivă de ansamblu a problematicii existenţei umane. Întrebările la care trebuie să răspundă filozofiasunt:Ce este omul, În ce constă natura umană, Care este sensul vieţii,răspunsurile la aceste întrebări sunt legate de natura umană, filozofia nu oferărăspunsuri definitive pentru aceste întrebări dar explicarea existenţei umane este esenţială. Filosofi precum Lucian Blaga si Henri Loius Bergson au incercat sa ofere o definitie a existentei umane. Autor al unei opere literare si filosofice impunatoare, creator al unui sistem original de gandire, Lucian Blaga (1895-1961) este cea mai complexa si fecunda personalitate a culturii romane din perioada interbelica. Omul, în conceptia lui L. Blaga traieste într-un univers al misterului, iar acest univers este condus de o unitate transcendenta pe care filosoful o numeste „Marele Anonim”. Aceasta unitate transcendenta blocheaza accesul la adevar, instituie „cenzura transcendenta”, blocheaza cunoasterea directa care nu poate atinge adevarul. De fapt, adevarul este cunoasterea absoluta, iar absolutul este însusi Marele Anonim. Cultura va reprezenta pentru L. Blaga rezultatul existentei umane „în mister si pentru revelare”, o împlinire a omului, însasi scopul existentei omului. Ea este legata de însasi definirea omului, deoarece pentru filozoful român omul a ajuns creator de cultura atunci când a ajuns „om”, când s-a diferentiat de alte regnuri prin capacitatea de a gândi categorial, iar actul creator va suplini actul revelator. Omul în evolutia sa nu a suferit doar schimbari biologice, ci si „ontologice”, atunci când a început sa existe în „mister si pentru revelare”, iar cultura este rezultatul unei asemenea schimbari. Iata ce nota autorul acestei originale teorii: „Spre deosebire de animal, omul se caracterizeaza prin urmatoarele:1. Omul nu exista exclusiv întru imediat si securitate, ci si în orizontul misterului si pentru revelare.2. Omul e înzestrat cu un destin creator de cultura (metaforica si stilistica).3. Omul e înzestrat nu numai cu categorii cognitive, ci si cu categorii abisale.4. Omul are posibilitatea nu numai de a <<produce>>, ci si de a <<crea>> o civilizatie de aspect stilistic si istoric valabila.” Considerând cultura drept un mod de existenta ce îmbogateste cosmosul, stabilind ca ea este rezultatul unei schimbari survenite în evolutia omului, L. Blaga poate acum sa stabileasca trasaturile creatiei de cultura. Astfel, potrivit teoriei sale, creatia de cultura este totdeauna un act ce implica un efort creator ce urmareste revelarea, cere jertfe, dar îl si împlineste pe om. Ea se foloseste de „imediat”, de concret, dar îl depaseste prin „stilizare” si se îndeparteaza de misterele transcendente datorita „metaforismului” si „frânelor stilistice”. Aceasta îndepartare de misterele transcendente îl împiedica pe om sa ajunga la cunoasterea absoluta si dupa cum tinde, sa ia locul Marelui Anonim, dar, presupunând mult efort si acte de creatie, cultura îl transforma pe om într-o mica divinitate.Studiul Geneza metaforei si sensul culturii i-a dat posibilitatea lui L. Blaga sa revizuiasca si sa reevalueze metafizica, mitologia, gândirea magica, mistica, opunându-le stiinta si sa demonstreze ca „matricea stilistica” reuseste sa faca din om o fiinta dotata cu darul metaforic ce poate sa se apropie de mistere si sa motiveze spiritul sa creeze, pentru ca omul sa se poata manifesta în adevarata sa forma de

„om”, sa existe „în mister si pentru revelare”, sa-si manifeste maretia si tragismul conditiei sale umane, aspiratia sa neîmpacata de cunoastere absoluta, condamnata la vesnica neîmplinire. În cadrul «naturii» - spune Blaga – omul este desigur un simplu animal înzestrat unilateral cu cea mai mare inteligenta, dar aceasta propozitie ni se pare pentru fondul chestiunii tot atât de irelevanta ca si cum ai spune ca, în cadrul naturii si în perspectivele ei, o «statuie» e un simplu bloc de piatra cizelata.” Considerat astfel, omul este privit numai sub aspectul mutatiei biologice pe care a suportat-o si pe care Blaga o considera neesentiala. In comparaţie cu omul, care depǎşeşte fǎgaşul orizontului I, II, animalul trǎieşte în orizontul de gradul I. Bergson este initiatorul unui curent filosofic, intuitionism, care in opinia multor istorici ai filosofiei este cea mai mare filosofie pe care a avut-o Franta de la Descart, iar Europa de la Kant incoace, s-au ca filosofia ganditorului francez este ultima mare sinteza aparuta in decursul istoriei moderne a gandirii. Sistemul bergsonianare la baza progresele stiintelor biologice de la sfarsitul secolului IXI si inceputul secolului XX si este de inspiratie filosofica, romantica, dar pastreaza si elemente ale altor curente de gandire ca de exemplu intelectualismul si neospiritualismul francez. Lucrarea principala la care vor face referiri poarta numele de “Evolutie creatoare”.Acesta susţine că diferenţa între animal şi inteligenţa la om se deosebesc prin scopul spre care tind. Acesta consideră că inteligenţa animala este caracterizată de instinct.(maimuţa şi elefantul ştiu să utilizeze un obiect fabricat, iar vulpea recunoaşte un obiect fabricat), iar cea umană de inferenţă (pretutindeni unde există inferenţă există şi inteligenţă, iar inferenţa constă în prelucrarea experienţei trecute în sensul celei prezente este déjà începutul invenţiei). Bergson îşi argumentează acestă idee pornind de la epocile care au caracterizat umanitatea (piatră, metal, maşina cu aburi). Invenţile sunt cele care îl caracterizează pe om, iar viaţa noastră gravitează în jurul lor. Observăm la Bergson o RAŢIONALITATE APLICATĂ astfel acesta reduce Homo Sapiens la Homo Faber). Bergson defineşte ca fiind scopul omilui în viaţă: creare de unelte. Ideile bergsoniene au fost receptate in gandirea europeana inclusiv in gandirea romaneasca in care a avut numerosi partizani, dar si cativa oponenti de exceptie. Unul dintre acestia din urma a fost Lucian Blaga. Blaga considera ca omul poate fi definit printr-o singura trasatura esentiala, anume aceea de a fi o fiinta care traieste intr-un mister si pentru revelare. Polemizand cu bergsonismul care sustinea ca omul este doar un animal inzestrat unilateral cu inteligenta, Blaga atragea atentia ca spunand doar atat despre om, nu se spune ceva relevant despre fiinta umana. Biologic, considera el, nu dispune de mijloacele necesare specifice pentru a rezolva in mod satisfacator si corect problema diferentelor dintre om si animal. Din acest considerent, nici Bergson nu a reusit sa dezvaluie taina omului. Blaga respinge ideea reducerii esentei omului la capacitatea de fabricare a uneltelor in particular, a uneltelor de facut unelte si de a varia la infinit producerea lor si o considera nesatisfacatoare. Deci, omul nu poate fi redus la homofaber, intrucat si in animal ca individ sunt rudimente de constiinta, palpaie o constiinta legata de imediat, adica de existenta concreta, iar ceea ce este dincolo de imediat in comportamentul animalelor se datoreaza finalismului vietii. Imediatul este definit de Blaga ca prezenta concreta, ca impletiri ample de date imediate. Imediatul este starea existentiala incapabila sa satisfaca in totalitate capacitatea existentiala a omului. Pentru capacitatea existentiala a omului, imediatul reprezinta numai un moment, un punct de lansare spre demersuri specific umane. Blaga il combate pe Bergson, cu toate ca admite ca “omul este desigur un animal inzestrat unilateral cu cea mai mare inteligenta”. Comparatia om - animal. Bergson nu se distinge de universul biologic, reduce omul la functiile lui. Ii atribue Darwin-ismul si cnsidera ca punctul de vedere al lui Bergson, prin care omul traieste intr-un cncret si pentru conservare, este deplasat, Blaga considerand ca “omul traieste intr-un mister si pentru relevare. Pentru Blaga omul nu creaza numai “necesitatile vitale” ci omul isi va crea “o lume aparte” - creatia de cultura. Omul are destin creator idee si cultura. În concluzie doi dintre filosofii care au abordat problema existenţei umane din unghiuri diferite sunt Lucian Blaga şi William Bergson.