black tribuna · cultura politicã a cetãþenilor sau despre civism, trebuie aruncatã o privire...

TRIBUNA 149

PANTONE 5569 UU vverde

PANTONE 5569 UU vverde 11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I • 1 6 - 33 0 nn o i e m b r i e 2 0 0 8 2 lei

Tran

scend

enþa oarbã

în op

era lui A

ugu

stin B

uzu

raw

ww

.re

vis

tatr

ibu

na

.ro

Judeþul Cluj

Tudor Caranfil

„Am conceput întotdeauna exerciþiul critic ca pe un spectacol”

CentenarToduþã în Germania

Ilustraþia nnumãrului: AART FForest - SSîngeorz BBãi 22008

Maxim Dumitraº

Virgiliu Þârãu

O clasicã ºi substanþialã Pledoarie pentru istorie

Vian

u M

ureºan

Francisc László

Într-un editorial recent din Ziarul de Duminicã,mã transformam în „Iov” cu o anume-ndreptãþire: sînt zile cînd Clujul pare incapabil

sã-ºi asume un proiect literar coerent, viu, anar-hic, deschis provocãrilor, altfel decît sub umbrelaincolorã a Universitãþii; zile cînd mecanismulclujean se decupleazã automat de la ce se scrie/citeºte/ experimenteazã în altã parte. Evocam, înZ.D., o serie de întîmplãri care-au dus, aproapeneverosimil, la conturarea unui grup literar deanvergurã, cu radicalii ºi moderaþii sãi, în apelemolcome ale citadelei culturale transilvane.

Despre ce a fost vorba? O repet în pagina 2 a Tribunei, altfel singura revistã care a gãzduittextele & opiniile acestui grup: în toamna lui2005 am înfiinþat, alãturi de Rareº & VladMoldovan, Mihai Mateiu, Stelian Muller, CosminPerþa, Andrei Doboº ºi alþii, „Clubul de Lecturã”,o asociaþie underground a prietenilor literaturii ºifilmului. Fãrã mize majore, la început. Fãrãambiþii canonice. Fiecare ºi-a limpezit, de fapt,opþiunile ºi ºi-a verificat „produsul” artistic înserile de Club. Un public inteligent ºi prietenosne-a însoþit încã de la început. Cîþiva am scris(chiar dacã nu întotdeauna ºi) publicat volume înaceastã perioadã.

Am constatat cã avem o „direcþie”, tocmaiopunîndu-ne clasicului cenaclu de „direcþie”, aflatsub patronajul unui ilustru în viaþã etc.

M-am aºteptat, prin urmare, la destrãmarea,cumva de la sine, a cortului peticit CdL. Ladecolarea noastrã, în chip de molii psihopompe,spre cerul uneori îngrozitor de violet peste Cluj.Vine o vîrstã cînd te metamorfozezi în franctirorsolitar sau în nimic, îmi spuneam. ªi asta doardacã reuºeºti, pînã la capãt, sã te fereºti de„resentiment” ºi de „mulþumirea de sine”, celedouã capcane ale artistului sesizate de Camus.Dupã epoca solidaritãþii ar fi trebuit sã curgãaceea a solitudinii, probabil cã îmi repetam ºiîntr-o searã de iulie, la „Insomnia”, cafeneauaunde i-am cunoscut pe Szántaí János ºi FrançoisBréda. Minunaþi prieteni ºi scriitori maghiari aiClujului, cei doi m-au încurajat sã continuiproiectul „Clubul de Lecturã” ºi, în cele din urmã,m-au convins. Aºa se explicã de ce miercuri, 5noiembrie, de la ora 18.00, clienþii obiºnuiþi ai„Insomniei” s-au amestecat cu unii mai ciudaþi,scriitori ºi iubitori de literaturã, sub afiºele galben-roºii ce anunþau re-naºterea Clubului dde LLecturã„Nepotu’ llui TThoreau”, aºezîndu-l – uºor obraznic– sub influenþa marelui gînditor ºi scriitor

american. Invitaþi sã-ºi mãsoare forþele poetice &sã-ºi dispute admiraþia publicului „insomniac” auacceptat, fãrã ezitãri, sã fie Andrei Doboº ºi VladMoldovan, doi poeþi care deja au depãºit jalonulobligatoriu al debutului: mãnãºtur story (2007),semnatã de primul, ºi Blank (2008), a celui de-aldoilea, sînt douã cãrþi bine primite de criticã,Blank fiind decretat – de voci dintre cele maicredibile – debutul în poezie al anului 2008!

Eram, cu toþii, curioºi sã auzim, sã vedem cescriu bãieþii right now, cît ºi dacã s-au rupt dediscursul anterior. Spre bucuria mea sincerã,ambii au depãºit aºteptãrile sãlii, citind o duzinãde poeme excelente, policentrice ºi subversive,încastrînd geografii exotice ºi minuscule lumimarginale, mustind de reflecþie ºi de osenzitivitate calinã. Poemele amîndurora eraumetafizice ºi extatice, imateriale ºi diafane, cazîmbetul unui cãlugãr zen. Mai aproape de inimaasprã a omului, Andrei. Mai neîncrezãtor ºideconstructivist cumva, Vlad.

Mi-ar plãcea sã citesc un text teoretic desprepoezie semnat de cei doi.

Mi-ar plãcea ca seara de miercuri, 19noiembrie, ora 18.00, sã ducã un pic mai departesenzaþiile literare, joaca ºi “bãtãliile” noastre,strîngînd cel puþin tot atîta – finã, eclecticã –lume. Pen’cã aterizeazã-n urbea insomniacã,doctor în litere ºi Dr. Dre al poeziei, Radu Vancu!

Hai!

22 TRIBUNA • NR. 149 • 16-30 noiembrie 2008

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G.Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


ªtefan Manasia

Molii peste Club „Nepotu’ lui Thoreau”

agenda

Andrei Doboº, ªtefan Manasia, Vlad Moldovan & Szántai János

În articolul publicat de Tribuna în urmã cudouã numere vorbeam despre cultura politicã acetãþenilor români, în contextul apropiatelor

alegeri parlamentare. Analizam (mai degrabã laun stadiu incipient) atunci comportamentulpolitic al românilor, pornind de la diferenþiereaîntre parohialism, supunere ºi participare, pe careo fac autorii din câmpul culturii politice, începândcu Almond ºi Verba. Atunci când vorbim desprecultura politicã a cetãþenilor sau despre civism,trebuie aruncatã o privire ºi asupra elementuluicorespondent care dã sens conceputlui de „masã”:elitele politice. Dupã ce vom analiza, mai degrabãintuitiv, ºi cultura politicã a elitelor, vom puteaînþelege mai bine ºi ideea de culturã civicã acetãþenilor ºi rostul pe care îl are votul, caelement de expresie a simþului civic.

Istoria recentã a României este dominatã decomunism ºi de moºtenirea lãsatã de cei 45 deani în care aceastã ideologie, transpusã într-unmod de viaþã ºi de gândire, a guvernat vieþileromânilor. Din nefericire, moºtenirea României dedinainte de al Doilea Rãzboi Mondial, anii demonarhie care au transformat þara noastrã într-una dintre cele mai frumoase, respectate ºiinvidiate þãri europene, aproape cã nu se mai simtdeloc; ne mândrim cu ei, dar atât. Abstractizând,se poate spune cã istoria recentã a României seîmparte în preistoria comunistã ºi primii ani dedrum cãtre modernism, ani în care câþiva se luptãsã scape întreaga societate din ghearele trecutului.

În mod normal, lupta trecutã ar trebui sã fiedatã de elitele politice. Într-o societate perfectã,elitele politice, adicã cei care ne conduc, ar trebuisã se suprapunã cu elitele sociale sau cel puþin sãfacã parte din elitele sociale. Societatearomâneascã postcomunistã e foarte departe deperfecþiune. În România, nu elitele politice ducbãtãlia cu trecutul. În România existã un fel deelite paralele, adevãrate, dar care rãmân de celemai multe ori în anonimat, în umbra eliteloroficiale. Din aceastã cauzã, despãrþirea de trecut

este mult mai dificilã. O revoluþie culturalã ºicivilizaþionalã dusã în anonimat este mult maigreu de înfãptuit atunci când vârful vizibil, cuputere de decizie ºi de influenþã, al societãþiirãspunde cu apatie sau chiar se opune.

Elitele politice ale României au fost vârful delance al opoziþiei faþã de reformã de la cãdereacomunismului. Desigur, peste tot politicapresupune o îmbinare de rezistenþã la schimbareºi de progresism. În orice sistem politic existã odozã de corupþie sau afinitãþi fãþiºe pentru trecut.În România însã (probabil ºi în alte þãripostcomuniste) elitele politice au înmagazinat maitoate elementele negative care ar putea exisa înpoliticã, într-o mãsurã dezarmant de mare.Practic, ideile bune sau politicienii ceva maidestupaþi la minte nu s-au putut dezvolta decâtfoarte rar ºi doar dacã exista toleranþã sauneatenþie din partea celor aflaþi la cârma politicii.

Unul din principalele motive a fost infiltrareaeºaloanelor secunde ale PCR ºi ale Securitãþii înstructurile de conducere ale tuturor partidelorîncã din primele zile ale Revoluþiei din Decembrie1989. Prezenþi cu precãdere în structurile deconducere ale FSN, ei s-au infiltrat ºi în partideleultra-naþionaliste, precum PRM sau PUNR, ºi aupersistat ºi în partidele succesoare ale FSN –PDSR (ulterior PSD) ºi PD. Partidele istorice –PNÞCD, PNL ºi PSDR – au fost ceva maiprotejate de influenþa nocivã a acestor elementedin trecut. Concomitent cu ceea ce unii autori aunumit „confiscarea” Revoluþiei din 1989,comuniºtii transformaþi în social-democraþi aucontribuit la una dintre cele mai prelungiteperioade de stagnare din întreaga regiune. În timpce alte þãri din preajma noastrã îºi luau avântcãtre capitalism ºi cãtre Uniunea Europeanã,reformându-ºi cu rapiditate economia ºimentalitatea, România (alãturi de Bulgaria) bãteapasul pe loc în ce priveºte economia, democraþiaera influenþatã de bâta minerilor, iar foºtiicomuniºti câºtigau alegerile cu scoruri record.

Alegerile generale de pe 30 noiembrie vorreprezenta o nouã bãtãlie a românilor pentrumodernizare. Din pãcate, lupta este inegalã, iartabãra celor care îºi doresc aceastã schimbare arearme puþine. Mergând mai departe cu aceastãcomparaþie, se poate spune cã „duºmanul” ainfiltrat tabãra reformistã. Uitându-mã lacandidaþii propuºi de partide pentru colegiile dinjudeþul Cluj, spun cã regret cã posibilitatea de aalege este foarte redusã. Au trecut deja câteva zilede campanie ºi deja se vede cã nici mãcar feþelenoi, candidaþii tineri în care ne puneamsperanþele, nu se deosebesc prea mult de cei pecare speram cã îi vor înlocui. Auzim din noupromisiuni fantasmagorice, imposibil de pus înpracticã, atacuri la persoanã, replici tipizatedespre celelalte partide, discursuri fãrã substanþãºi care ne lasã puþine speranþe pentru guvernareaviitoare, indiferent cine o va câºtiga.

În acest context, ne punem întrebarea fireascãdacã mult aºteptatul vot uninominal a adus vreoschimbare în încercarea românilor de a scãpa detrecut. Sigur, sunt abia primele alegeri desfãºuratedupã acest sistem, iar impactul noului sistemelectoral asupra reformãrii clasei politice s-arputea vedea într-un timp mai îndelungat.Problema e cã nu putem fi siguri cã acest impact(pozitiv) va exista cu adevãrat. Iar dupã aproape20 de ani de dezamãgiri cumplite, nu cred cã maiare cineva rãbdare.

Fiind puºi în faþa unei alegeri între candidaþiaproape identici în promisiunile lor irealizabile(chiar dacã promisiunile diferã între ele), mãîntreb ce rost mai are sã vorbim despre culturãpoliticã sau despre civism. În aceste lunidominate de alegeri, au apãrut din nou vocilecare transformã dreptul la vot într-o obligaþie.Aud din nou lozinci de genul „Cine nu voteazãnu are dreptul sã îºi dea cu pãrerea”. Nu zãu?Oricine are dreptul sã îºi dea cu pãrerea câtãvreme îºi plãteºte taxele. Asta e prima obligaþie acetãþeanului unui stat, nu votul, mai ales cã niciConstituþia nu obligã la vot.

Mã uitam cu jind la alegerile prezidenþiale dinAmerica. Sigur, orice comparaþie cu România e dedomeniul ºtiinþifico-fantasticului. Mã uitam însãla modul în care funcþioneazã acolo cultura civicã,la felul în care cei doi candidaþi, în specialObama, au reuºit sã îi convingã pe oameni cãvotul lor conteazã. Cã ºi celãlalt candidat esteîntr-atât de bun ºi de popular încât e absolutnecesar sã se meargã la vot, pentru cã fiecare votconteazã. Dincolo de miza istoricã a acestoralegeri, de faptul cã ele au propulsat la Casa Albãun bãrbat de culoare, aceste alegeri au reprezentato lecþie pentru România. Mi-aº dori ca cei care necer votul sã se uite în timpul lor liber la campaniaelectoralã din America. ªi la cea finalã, dintreObama ºi McCain, dar ºi la alegerile primare dinfiecare partid. Mi-aº dori ºi ca noi, cei care nepropunem sã mergem la vot sau nu vrem sãmergem pentru cã suntem dezamãgiþi, sãurmãrim mai atent ce s-a întâmplat acolo. Poateastfel, în timp, ºi politicienii vor ºti ce sã ne ofere,iar noi vom ºti ce sã le cerem sau cum sã punemproblema.

Pânã atunci, sã aºteptãm totuºi cu optimismalegerile de pe 30 noiembrie. Sã sperãm cãromânii vor gãsi cu cine sã voteze, iar cei aleºi sevor simþi ceva mai responsabili, prin prismafaptului cã vor avea o zonã geograficã mairestrânsã de care sunt legaþi.

33



TRIBUNA • NR. 149 • 16-30 noiembrie 2008 33

George Jiglãu

Lupta cu trecutul Avântul cetãþenilor contra piedicilor elitelor

editorial

Ernest Budes

Cosmin PerþaSantinela de lutBucureºti, Editura Vinea, 2006

În volumul sãu de debut, Zorovavel (EdituraGrinta, 2000), Cosmin Perþa putea sã laseimpresia unui manierist din familia spiritualã a

lui Claudiu Komartin, cu vocaþia travestiurilor ºi amãºtilor estetizante, în ale cãrui poeme decorulmizerabilist este supus unor operaþii de”cosmetizare” care nu întârzie sã îi conferetruculenþa sordidã a kitsch-ului, fãcându-l parcã ºimai sinistru, cãci, din spatele butaforiilor, cuaerul lor de artificiozitate extremã, eczemelepestilenþiale ale realului ies permanent la ivealã,iar viziunile poetului capãtã aerul unei mixturigreu suporabile de materie excremenþialã ºi apãde colonie ieftinã: „Am încercat în dimineaþaaceea/ sã-mi croiesc drum /pânã la subsolul cugrafitti// Mucegaiul gros, supurând/ dâre verzi ºigelatinoase/ bucãþile de tencuialã atârnând,/igrasia urât mirositoare ºi sufocantã,// îmiaminteau de oraºele/ regatului de tablã ºi noroi/(...) regatul în care femeile oarbe/ mânau haite decâini/ prin parcul princiar/ cu tãlpile goale,neatinse/ de crivãþul nebuniei// ºi cântau trecândpe lângã/ cei cu degete lungi/ care noaptea semasturbau/ între sânii de marmurã/ ai statuilordin colþul strãzilor,/ între picioarele lungi ºiperfecte/ ale felinelor cu unghii false/(...) Asta eviaþa, ce pizda mã-sii/ îmi puneau prietenii/suflându-ºi zgomotos nasul/ în batistele demãtase, îmbibate cu parfum ieftin/ mirosindîngrozitor/ a chimicale ºi flori uscate de câmp”(Subsolul cu grafitti).

În acest decor fantomatic, rezultatul uneitranspuneri „cu rest” a spectacolului cotidian încheia vizionarismului, actantul liric este, la rândullui, o apariþie spectralã, care ostenteazã cuvoluptate masca poetului blestemat, supusã, cuacelaºi gust al artificiului îndoielnic,anamorfozelor manieriste ºi stilizatã în direcþiamonstruosului estetizant: „Sunt o creaturã anopþii// cu dinþii crestaþi în cele mai ciudatefeluri,/ cu spatele încovoiat ca o ciupercãatomicã,/ cu cãlcâiele strâmbe cãlcând aritmic/culoarul hidos ºi soios al facultãþii de litere/ deunde-mi culeg mereu cina/ în mici particule delecturi disparate” (Sunt o creaturã a nopþii).Poemele din Zorovavel vor fi astfel, cel maiadesea, puneri în scenã pline de truculenþã,

regizate cu ingeniozitate de un spirit asianic, carepare sã fi moºtenit ceva din pasiuneabarochizantã a cerchiºtilor (un Negoiþescu, unStanca), aºa încât afirmaþiile cu veleitãþi de artãpoeticã ale autorului, incluse în cuprinsulvolumului Santinela de lut (Vinea, 2006) ne iauprin surprindere, cãci ele merg, de data aceasta,în direcþia poeziei de limbaj, situându-se învecinãtatea teoretizãrile lui Rãzvan Þupa desprecorpul de cuvinte: „Textul nu trebuie sã devinã unsimplu depozitar de trãiri, asumãri, panseurioligrofene ale unor mici mutanþi înecaþi devaporii cernobâlului sau ai roºiei au naiba mai ºtieai cãrei zone cu adevãrat nãscãtoare în veaculnostru. Atâta vreme cât el, textul, nu îºi modificãglandele, câtã vreme carnea lui nu se schingiuieºteîn funcþie de carnea ta (...) nu se poate facenimic. De abia acela este textul viu, luminos, carenu este nici în urma noastrã, nici în faþa noastrã,cel care ia ceaiul cu tine în fiecare zi, cel care seascunde sub pat ºi aºteaptã sã-l gãseºti, cel caredeja scris sau gândit doar te condiþioneazã”.

Asemenea profesiuni de credinþã reuºesc însãsã dea cheia exactã a vizionarismului, de un soimai special, al lui Cosmin Perþa, care, spredeosebire de Manasia, Dunã sau Komartin, e maicurând un visãtor de sintagme decât de imagini,iar scrierea sa tinde sã alunece permanent spreautoreferenþialitate. El are o intuiþie sigurã aproceselor textuale, pe care le descoperã înprofunzimile propriei sale visceralitãþi, în chimiasecretã a þesuturilor, care prolifereazã anarhic,dupã legile textului ce se autogenereazã lanesfârºit: „Stau în vãgãunã ºi cresc. Pielea mi seîntinde prima./ De la piept la genunchi./ De laeul prin care ne înmulþim ºi miºunãm” (Psalm).Sexualitatea invocatã aici pare a fi mai degrabãtextualã decât biologicã, e generatoare de scriiturã,evocã miºcarea viermuitoare a semnelor, în timpce sexul despre care vorbeºte acum Cosmin Perþae în realitate calamus – instrument magic careanuleazã distanþa dintre corpul de carne ºi corpulde litere. Textul va fi privit acum ca un produsprin excelenþã malefic, ca un conglomerat deenergii destructive, în timp ce producãtorul lui seînfãþiºeazã ca o fãpturã cu apetituri demonice,nimicind, prin magia neagrã a scrierii, lucrurile ºilumea, astfel cã poemele autorului se vor încãrcade peisaje eschatologice ce capãtã însã, aproapeinstantaneu, culoarea stridentã a kitch-ului,

denunþând minciuna textului ºi a literaturii:„Cuceritorii îºi oblojesc rãnile din pântec;/ ca unºuvoi de lilieci li se revarsã maþele/ într-o cãciulãde astrahan./ Nu trebuie decât sã le amestecãmbine;/ bine de tot ºi cu o lingurã de lemn/ sã nededulcim. Atunci ne vor creºte aripi/de staniol ºitãmâie” (Psalm).

Apocalipsa semnelor e acompaniatã deapocalipsa lucrurilor: lumea evocatã de CosminPerþa trãieºte sub teroarea dezagregãrii eiiminente, funcþionând dupã legile textului, care sedestramã pe mãsurã ce se alcãtuieºte, iar poemeledin Santinela de lut se vor înscrie astfel în cheiaunui vizionarism crepuscular ºi apocaliptic: „Iatãcum moartea vine pâº-pâº/ dar ea nu mai estenici violetã, nici moale,/ ea vine seara târziu,/ îþireazemã capul de cadã,/ te scaldã puþin prinbãlegarul mulþimii-nholbate/ ºi pleacã” (Iatã cummoartea). Spectacolul nimicirii va fi însoþit deprezenþa unei paternitãþi agonizante, figurând nudoar divinitatea, ci ºi instanþa textualã careimpune legile producþiei scripturale; aceasta nu-ºimai poate exercita însã rolul de confirmator, numai poate autentifica prin autoritatea sa cuvintelefiului, care vor prolifera prin urmare anarhic,generând excrescenþele metastatice ºimetamorfozele monstruoase – aºadar textul, înaccepþiunea lui de productivitate: „Inima tatãluimeu, mireasã tânãrã ascunsã cu de-a/ sila înmoara dezafectatã din piaþã.// L-am uitat preþ decâteva zile. Sângele lui în câteva/ sticluþe decristal, uscat într-un colþ al vechii mele/ mansardedin Gheorgheni – / nu-mi mai spunea/nimic// ºizãu, l-am uitat atât de bine încât de-abia acum/carnea mea albãstruie ºi moale prinde tãrie/Atunci a început schisma; naºterea câinelui ºchiop–/ mustrarea prelungã a tatãlui” (Iatã cummoartea). Cancerul semnelor reuºeºte însã în celedin urmã sã contamineze ºi fibra umanã, devineo maladie a neuronilor care se rãspândeºte întoate þesuturile, dând naºtere omului-text – aflat,la rândul sãu, într-un permanent proces dealcãtuire ºi dezalcãtuire, scriere ºi gomare: „Ca unºurub, creierul mic ºi mutant se înfileteazã/ înmãduvã./ Prinde floare de mucigai ºi supureazã./Ca o bormaºinã Bosch pãtrunde în þeastã/ ºi el,creierul, troneazã acolo./ Îºi construieºteimperiul/ dupã toate normele arhitectonice ºisociale/ pânã când sceptrul îi cade,/ mâna seprinde neputincioasã de falcã ºi trage/ ºi trage/pânã când falca se desprinde ºi o altã falcã/ multmai fidelã îi ia locul” (Iatã cum moartea).

Aceastã formulã poeticã, implicând deopotrivãvizionarismul tenebros ºi intuiþia mecanismelortextuale, care face ca o parte din metodapoemului textualist sã supravieþuiascã în poezialui Cosmin Perþa, se justificã pe deplin într-o lumeunde totul tinde sã devinã semn sau imagine ºinu contrazice câtuºi de puþin foamea de real aultimei promoþii poetice, doar cã autorul luiZorovavel e atras mai mult de realul semnelor, alsistemelor informaþionale ºi al excesului deimagini, care spun la fel de mult depre lumeaactualã ca ºi decorurile mizerabiliste ale ºcolii dela Fracturi. ªi tot aceastã formulã este cea care îlindividualizeazã pe Cosmin Perþa în raport cuceilalþi vizionari ºi fantaºti ai grupului 2000:ªtefan Manasia, Dan Coman, Teodor Dunã sauClaudiu Komartin.

44




cãrþi în actualitate

Octavian Soviany

Demonii textului

Gheorghe Marcu

Vlad MoldovanBlankBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2008

Probabil cã debuturile poetice ale anului 2008nu au entuziasmat nici critica ºi nici publiculde „specialitate” al genului. Cum, de altfel,

nici nu au dat vreo loviturã de marketing pe piaþaeditorialã autohtonã. Din fericire avem ºi miciexcepþii. Una dintre ele, sper cã nu singularã încontextul acestui an, e cea creatã de volumul luiVlad Moldovan, Blank, volum apãrut la C. R. înurma concursului de debut din anul 2007. VladMoldovan e cu adevãrat un debutant pentrucititorii de poezie. Cunoscut mai mult pe internetdecât prin apariþiile în revistele de culturã, întâlnituneori în tabere literare, dar departe de întâlnirileoficiale ale noii generaþii de poeþi de dupãapocalipticul 2000, specializat în filozofie,domeniu în care îºi pregãteºte de altfel ºidoctoratul, Vlad Moldovan scrie o poezie maturã,originalã, lipsitã de ezitãrile obiºnuite aledebutului.

La o primã vedere, începutul volumului paredescurajant, cititorul e aruncat într-un plan alîndoielii, într-un câmp al posibilitãþilor multiple,în care nimic din ce se poate petrece nu stârneºteinteresul poetului: „De fapt nu-i nimic de vãzut/afarã poate se aglomereazã/ cineva uitã poartaneîncuiatã. ªi acolo sânii ei când îºi ia tricoul denoapte/ dupã perdea în lumina portocalie./Nimic de vãzut, sub maºinã stã pregãtitã/ pisica.”Lumea din poezia lui Vlad Moldovan seorganizeazã conform unei logici aleatorii, astfel cãºi privirea poetului pare sã centreze detalii,imagini incomplete, mici cadre luate în fugã, fãrãsã încerce a le ordona sau, mãcar, înþelege. „Înscurte secvenþe de siguranþã conjugalã/ traversândspaþiul oblic prin care ne/ ferim privirile; amobservat –/ scrumãm pe de lãturi ºi coverturilecu/ funiile lor se rod mut.” Detaliile exterioaresubiectului invadeazã intimitatea într-un modaccelerat, aproape palpabil. Privirea stingherã,puþin angoasatã („Nu-i nimic de vãzut afarã eextaz e de bine/ ºi ne mãturã în tranºee.”) pare afi urmarea unui defect în percepþie. Existã ovitezã în derularea realului ºi o cu totul alta înperceperea lui. Un spaþiu gol, cãscat între cele

douã viteze, permite aceastã miºcare dezordonatãa lumii în jurul subiectului. De altfel, un conceptcheie al poemelor lui Vlad Moldovan e cel alsaltului de la un cadru la altul. Randomize, adicão libertate imensã oferitã privirii ºi nicio barierãconºtientã instalatã în faþa simþurilor: „Chiaracum cineva ia o pauzã,/ sau se-mpiedicã degrilaje/ sau plonjeazã în apã.” Dacã la MirceaIvãnescu realitatea este tot timpul pusã subsemnul întrebãrii, fãrã sã ºtii dacã ceea ce„descriu” poeziile existã, poate exista sau e doaripotezã de plecare, realitatea guvernatã de poezialui Vlad Moldovan e una indiferentã,întâmplãtoare (de unde ºi impresia dezordiniiaccentuate), aproape fãrã cãlãuzã. De parcã poetulºi-ar dori cu adevãrat depãrtarea de lumea ce-iafecteazã percepþiile: „Bãtrâna asta se face cã uitãde genunchiul ei dureros,/ dar eu nu îngãdui/ Pegeam vin detaliile amestecate, cad pe de lãturi/(ploaia udã pãduri/ ºi aici ºi mai încolo)/ trecstâlpii, o luminã de lângã gater/ traverseazãcompartimentul nostru.”

Un indiciu clar în privinþa „claustrãrii” înpropriul subiect ni-l oferã titulul volumului,repetat deseori ca titlu de poem. Blank-ul, spaþiulnud, golul în percepþie nu e doar un defect sauun mod de izolare, e ºi efectul acelei auto-liniºtirioferite de meditaþia zen. Singurãtatea interioarãdin poezia lui Vlad Moldovan nu seamãnã cu ceaexpresionistã, cauzatoare de coºmaruri ºi fobii ºinici cu cea a douãmiiºtilor, visceralã, situatãundeva la marginea nebuniei. Singurãtatea acestorpoeme e una autoimpusã, gradatã. Mai degrabã oliniºtire zen a ochilor, decât frica de realitate: „ozi înghite pe alta// În rest ºi ãsta – când se punela masã/ nu ºtie cum se scurg ceilalþi,/ ºi obosiþio sã-l oboseascã –/ o sã-ºi dea seama cu ei/ cãnumai prin depãrtãri te/ poþi bucura.” Blank-ul,tihna privirii permit golul în care obiectele semiºcã libere, permit golul în care tot timpul sepetrece ceva, dar niciodatã nu afecteazã subiectul.Acum poetul nu mai e „un tip curios”, realitateanu poate apãrea decât sub forma unor click-uri, aunor instantanee colorate. Vlad Moldovan e unDescartes care pune în discuþie realitateaobiectelor din jurul sãu, însã fãrã a se teme deDemiurgul cel Rãu; pentru Moldovan obiectele,libere în circulaþia ºi asocierea lor, nu maiprezintã interes, viteza în care se miºcã lumea epermanent diferitã de cea a eului, nuanþele

obiectelor se dilueazã, realitatea e un „whitecube” ce aºteaptã sã fie umplutã cu gesturi ºilucruri, dar fãrã intervenþia unui spirit critic: „Uºãde tinichea stivã de moloz/ vãd prin tine/ dar numã asculta/ astea sunt impresii// Iei timpul ºi îidai drumul/ pe strada alãturatã/ când mã las înalbie/ un râu în impas continuã deasupra/ youhandle it.”

Micile naraþiuni care par sã se nascã dinaceastã libertate de miºcare a privirii, „un fel depoveºti, din care însã pãstreazã numai carcasa”,cum foarte bine sugereazã Dan Sociu, suntasemenea click-urilor din volum. Cadre scurte cesugereazã miºcarea, relaþia posibilã între obiecte,uneori culoarea, relaþia dintre douã personaje(cazul unguroaicelor micuþe) etc. Lumea din jurulpoetului e doar o destinaþie a privirii, eventual aluminii. Pentru cã lumina, jocurile, nuanþele,geometria miºcãrii razelor sunt lucruri pe careVlad Moldovan insistã permanent. Tot timpulîntre privirea sa ºi lume existã aceastã luminã careînvie, umbreºte, dã culoare obiectelor: „Un omintrã pe hol./ în casã s-au strâns în sfârºit/ câtevafiltre de luminã/ la perete, perpendicular; dinglasvand/ pe faþã, ºi cerul ceºtii de cafea petavan” sau „Apoi mã întorceam pe-o rânã/ ºicamera în care petrec/ dosea obiecte, împletearaze portocalii/ din sita sacului de pe geam.” Esteclar cã blank-ul, „momentul de tihnã”, e rezultatuldecalajului dintre viteza realitãþii ºi lentoareasubiectului, însã în acest spaþiu-stare-moment aparlucruri paradoxale. Deºi micile poveºti, maidegrabã schiþe prinse în viteza trenului, par sãcontureze la suprafaþã poemele, existã momenteîn care poemele fac loc nu doar golului, ci ºi unorpersonaje care nuanþeazã acest spaþiu abiaconturat. ªi, dintr-o lume contemporanã, pusã lacurent cu toate tehnologiile postmodernismului(„Din celular ies scântei/ ºi pe scroll se adunãmâzgã/ Vine toamna în monitor/ ºi lumina-itresare rãscolitor”) apar, asemeni zeilor lui NeilGaiman, chinezoaica albã, Geberit ºi Siemens,Zara ºi Sephora, Angewla, personaje ciudate,orientale în purtare, dar contemporane în culori.O lume situatã la marginea suprarealismului,populatã puternic ºi separatã total de ceea cepoezia lui Vlad Moldovan oferea în prima parte avolumului: „Au fost zile în care au ieºit ciudateleanimale/ ºi animalele sfioase./ pe corpul lor selumina ºi se scutura/ de la furtunã.” Ritmulpoeziilor atinge intonaþiile ritualice, poveºtile, abiaschiþate iniþial, prind contur, devin coerente într-olume intimã, a meditaþiei ºi a detaºãrii critice: „Sesurpã în lumea ochilor voºtri, rãdãcinile Africii/Se înmoaie sub firea luciosului baobab dinArcheon!/ Voi ciudatelor, ascultaþi de la Kosen înjos,/ prin þinuturi cum loveºte sufletul/ cu poftã./Ce curge ºi se face greu în pieptul vostru?/ Oareapa se prãvale în gurile acestor vãi fãcând/ zarvãîn golul urechilor?” Înspre final, realizezi cãmiºcarea aleatorie a poemelor, privirea care cadeoriunde ºi oricând a poetului, ritmul intim alobiectelor care fac sã vibreze lumina ºi fluxulmental, aceastã dezordine aparentã a lumii createde Vlad Moldovan în care nu eºti sigur dacã artrebui sã o iei înainte sau înapoi, în care eziþi,reciteºti ºi cu greu poþi gãsi refrenul blank-urilorîºi are propriul sens. Propria coerenþã, fãrã de caresingurãtatea poetului ar pãrea autism ºi autismulneînþelegere. Cât despre Vlad Moldovan, un poetce oferã siguranþã de la primul volum, un poet decare cu siguranþã se va auzi în urmãtorii ani!

55



55TRIBUNA • NR. 149 • 16-30 noiembrie 2008

Forward. Backward.Randomize...

Valentin Derevlean

Nicolae Fleissig

Debutul târziu al Tatianei Dragomir pare sãconfirme rãgazul pe care autoarea ºi l-aacordat în a asimila procedeele prozei

perspectiviste, dar ºi, sã zicem, experienþa de viaþãcare sã-i permitã sã umple formula cu psihologiiºi caractere diverse. Dacã nu dã pe-afarã denoutate narativã, romanul sãu e totuºi sensibiltangent la unele tehnici consfinþite deja prinsucces de criticã ºi de public. Cu toate cã nu m-aºgrãbi, precum Cosmin Ciotloº anul trecut înRomânia literarã, sã aºez Fotogramele în rând cuo Vremelnicia pierdutã, a lui Bogdan Popescu, sauo Cruciada copiilor, incidenþa autoarei la stilulunei Gabriela Adameºteanu sau unei Florina Ilismi se pare destul de evidentã, bineînþeles fãrã cafamiliaritatea sã garanteze automat realizare ºivaloare. Povestea spartã în bucãþile mai multorconºtiinþe ºi gãselniþa bavardajului feminin, carecolporteazã informaþii, luminând treptatîntâmplãrile – de la prima, respectiv, tensiuneadintre real ºi imagine, la cea de-a doua –, se poatesã fie exact asemãnãrile care au sãrit din start în

ochii Uniunii Scriitorilor, aducându-i premiulpentru debut în 2007.

Prin comparaþie cu rãbufnirile liricoide încontinuare promovate de Cartea Româneascã (oMaria Tacu, Viorica Rãduþã sau chiar, mai nou,Ioana Nicolaie), cu public targetat probabil pecele care fac o pauzã între douã ture la maºina despãlat, Tatiana Dragomir scrie, desigur, o altfel deprozã, mai vivace, mai ironicã, mai orientatã pealocuri spre eclatanþa teatralã. Omniscienþaciuntitã a privirii auctoriale are acces zigzagat,intermitent la interioritatea personajelor sale, iarmelanjul reconfortant de simpatie ºi cinism cucare sunt tratate eroinele face relativ uºor deparcurs confesiunile acestora. Dupã cum se vede,spectrul Dimineþii pierdute în spiritul ºi literaFotogramelor e un pic cam prea persistent pentrua face profitabilã aceastã anxietate a influenþei.Lipseºte la Tatiana Dragomir adâncimeafundalului istoric, însã aerul de rãtãcire aldestinelor feminine e, în mare, similar. Tot ca la

Adameºteanu, planul coeziv al naraþiunii cuprindeîntâmplãrile mãrunt-odiseice ale unei singure zile,de care se prind în bucle reminiscenþeleevenimentelor trecute.

Amintirile, gândurile ºi relatãrile directe aleMagdei, ale lui Piri sau ale Despinei, þesîncrengãturile unor poveºti de familie pe carenumai ºmechereala stilisticã a autoarei le salveazãde izul dulceag de telenovelã, cu depresii,nefericiri sau prietenii trãdate. Banalitatea ºipathosul din cotidianul feminin, dorul de acasã ºisentimentul ratãrii, tragediile familiale ºi nostalgia,constituie, de altfel, ºi materialul narativ specificunei literaturi decente de raftul doi, care arîndreptãþi eventual prezumþia de bestsellerspeculatã de Irina Petraº în prezentarea de pecoperta interioarã. Cu puþinã maliþie, s-ar puteaspune oricum cã trebuia sã vinã în prozaromâneascã ºi vremea pentru cosmosulgospodãriei ºi pentru meandrele emoþiilor soft,aºa cum se întâmplã în anii din urmã, dupãdecenii de roman politic masculin sau textualismsufocant.

Un insectar aproape exhaustiv de femeiexpune deci romanul Tatianei Dragomir ºi, dinprivinþa asta, n-ar fi nimic nou sub soare ºi nicionevastã disperatã mai altfel decât alta. La prima

François BrédaScrisori despre comicul existenþial.Corespondenþã transtemporalãCluj-Napoca, Editura Grinta, 2006

Iatã o carte venitã din erudiþie elegantã ºi dintr-un indiscutabil ºi real sentiment de iubireînaltã, discretã, gravã. O carte „provocatã” de

o camaraderie spiritualã ºi stabilã pentru unul dincei câþiva mari ai culturii române – cum îi plãcealui însuºi sã numeascã performanþa –, ConstantinNoica.

Fireºte, nu este o carte ditirambicã, însã insistãcu un dozaj bine determinat ºi pe componen-tele/structura emoþionalã a(le) celor implicaþi într-un soi de „conversaþie transtemporalã”. Ocarte despre o posibilã comunicare transcenden-talã, implicit despre înfiinþare ºi fiinþare. Cãciambele proiecte ontologice îºi pot avea parcursulnumai în mesajul continuu al spiritului. ªi astatotdeauna peste timp.

Chiar dacã limbajul este fatalmente supusistoricitãþii – pare a spune Bréda – generalitatea lui– soluþiile lui de a converti istoria în mesaj – estela fel de imbatabilã. Pentru cã existã, inevitabil –se sugereazã –, posibilitatea identitãþii ºi continu-itãþii prin înseºi formele sale virtuale. Însã încer-carea de comunicare, desigur beneficã, peste fron-tierele tangibile ale timpului este, de fapt, unaeternum exilum: „Exist pentru cã existã ei, altascunziº ontologic mai bun nici nu ar fi pututgãsi alt om. A fi în cei care vor veni: iatã singuradepãºire a condiþiei umane. (...) E drept cã (...)procedând în acest fel mã voi zidi într-un ‘aeter-num exilum’, dar (...) numai Exilul etern poate fiun Azil sigur contra vicisitudinilor ExistenþeiUmane care, prin însuºi faptul cã este ‘în afara’acelei Existenþe Care este Eternã, se înrudeºteîndeaproape cu starea aparent nefastã de Exil”(pp. 11-12). ªi astfel, realul devine evanescent,

graniþele imposibilului se estompeazã serios ºi seproduce resemantizarea necesarã. Cum anume? ºiprin suplimentul de existenþã pe care îl reeva-lueazã semnificativ comicul. Atât cel existenþial încotidiana lui înºiruire de formule, dar ºi cel artis-tic, ca reprezentare ºi catharsis.

Prin urmare, lumea, dar ºi dublul ei, reprezen-tate ºi totdeauna reprezentabile, propun ºi comu-nicã – mai ales – prin teatralitate (în cel mai general sens estetic).

De aici, concertul irepresibil al mãºtilor identi-tate, trucul substituirilor creditabile ºi credibile,împotrivirea implacabilã la istoricizare, provocãrileirezistibile ale imaginarului.

Fireºte, consecinþa i-mediatã este Râsul: „A‘râde’ (de)asupra tuturor convenþiilor, face partedin strategia generalã a Excentricului. Prin ‘râs’ else delimiteazã de restul muritorilor. Lumea însãaºteaptã cu totul altceva de la el, (...) va fi înmajoritatea cazurilor, Râsul respingerii, Râsul de-clinator, Râsul ce traduce un ‘nu’ hotãrît, un Râs-Refuz ‘deictic’, ‘arãtãtor’, demonstrativ, con-centrat, sintetic, încãrcat semantic ºi insinuant”(p. 25).

Aºadar râsul este generat, este „proprietatea”celui non-conformist, celui rebel, celui care asumãforme „destabilizatoare” de conversie semanticã ºistilisticã a realului. Iar una din formele care potconstrui teatralitatea imperativã a existenþei, afiinþãrii înseºi este, negreºit, reperul bahic.

Vinul – ca mesaj al zeului, un soi decoproiecþie divinã: „Îndatã ce l-a ‘vãzut’ pe Zeu,Horaþiu va trebui sã mãrturiseascã: Tulburãtor dedulce, în piept îl simt...” (p. 35). Pentru cã:„Beatitudinea demiurgicã este ‘Beþia’ Originarã”(p. 36).

Vinul, adicã stimulul fundamental pentru reor-donarea cum se cade a lumii, „altereazã”, meta-morfozeazã, teatralizeazã: „Pentru ca sã nu fievictima unui erori simplificatoare, Bacchus-Dionysos-Liber nu este în Exclusivitate ‘Zeul

Teatrului’, ci numai al acelei ipostaze psihice‘restabilite’ a Conºtiinþei Cotidiene, care vafurniza ‘materia primã’ mentalã a GenuluiDramatic” (p. 49).

În mod firesc, Vinul, zeul lui, teatrul asigurã„democratizarea” sui-generis a comunicãrii, ºi,poate, paradoxal, anumite structuri/aspecte aleunei anumite perenitãþi.

În consecinþã, autorul reia discret, fãrã osten-taþie, comentarii de stabilã teorie literarã sau destilisticã, ex-pune situaþii de construire artisticã acomunicãrii ºi, indubitabil, alcãtuieºte un metacodcare îºi indicã semnificativ structurile: onomasticaaplicatã, parodicul, intertextul, contempo-raneizarea, dar ºi, foarte sever, inargumentabilulca fundament al mesajului transtemporal, adicã aldiscursului artistic delimitator.

„Comicul existenþial se va manifesta în con-secinþã într-un Punct Ideal ºi Asimptotic. Or, oriceComedie realizeazã o Medie a extrapolãrilor onto-logice care apar ºi dispar brusc, printr-o creºtere ºidescreºtere exponenþialã a timpului” (p. 81).

Râsul, în ultimã, dar ºi în primã instanþã, nuse opune plânsului, ci convenþiei ºi normativelorindiscernabile ale realului.

Realul poate deveni tragic, ceea ce înseamnãcã proiectul fiinþial de abolire a timpului estecompromis.

Dimpotrivã, râsul „activeazã” celelalte pulsiuniale subconºtientului pentru cã: „PulsiuneaSubconºtientului, de altfel, nu trebuie sã fieaþâþatã unilateral, ci concomitent pentru a conser-va echilibrul polaritãþilor tragice ºi comice” (p. 107).

Râsul este „corector” al convulsiunilor ºi inco-erenþei existenþiale, dar: „Existenþa este MesajulMistic al Divinitãþii înspre om. Ea este LogosulAnimator ºi Locomotor prin care comunicãm cuInter-Locutorul divin”. ªi mai departe: „Existenþanu este nimic altceva decât ‘Cuvântul’, ‘Semnul’,‘Semenul’, ‘Sãmânþa’ mimeticã, ‘Copilul copiat’ ºi‘Fiul’ Genitorului divin” (p. 121).

Nimic mai clar!

66




Adriana Stan

Înc-un click, click, click...comentarii

Mihai Borºoº

Democraþia ºi omenescul

„…lumea, legile dupã care eram obligaþi sã trãim,universul apropiat inspirau fricã ºi agresivitate. O lume

stranie, aberantã când toate erau reale ºi ireale înacelaºi timp, cu excepþia unei singure certitudini: frica.

Frica ºi atât. Pur ºi simplu frica, deoarece nu ºtiam preabine de ce mi-e fricã. O simþeam ca pe o boalã ce-miparaliza voinþa, muºchii, adesea gândurile, deºi mi-era

limpede cã nu contez în nicio confruntare importantã,cã sunt prea neînsemnat în raport cu un sistem represiv

ce pãrea sã controleze totul.” Augustin Buzura,Recviem pentru nebuni ºi bestii, p. 88

Când ai de-a face cu opere de masivitatea ºivigoarea celei scrise de Augustin Buzura, lacapãtul celor câteva luni de lecturã

necesare parcurgerii „la prima mânã”, ajungi sã-þipui o întrebare pe care probabil cã la început nuo aveai în vedere: dincolo de ceea ce descrie, cevrea aceastã operã sã ne spunã cu adevãrat?Adicã, dincolo de naraþiune existã o concepþie, însensul filosofic cel mai direct? Pentru cã mãconsider îndreptãþit sã spun da, existã o concepþiedespre lume în aceastã operã, voi încerca sã îischiþez conþinutul, indicând conceptul axialprecum ºi împletitura de sensuri pe care lecomportã de-a lungul spaþiilor epice propriu-zise.Cum este indicat încã din titlu, acesta etranscendenþa oarbã. Nu, nu-l veþi întâlni ca atareformulat nici în prozele, nici în publicisticaautorului ºi, dupã ºtiinþa mea, nici în studiile ce i-

au fost consacrate. Totuºi, cu puþinã atenþie îi veþisimþi adierea în aproape toate cãrþile.

Ce sã înþelegem noi prin aceastã aºa-numitãtranscendenþã oarbã? Odatã scãpaþi de prezumþia,grãbitã poate, cã nu-i nimic altceva decât o licenþãpoeticã sau o metaforã revelatoare, putem asumaacestea: existã o instanþã vag determinatã cedominã ºi conduce lumea, dupã un plan carenouã ne scapã ºi cu mijloace pe care noi nu leputem controla, iar din planul lumii facem partecorespondent calitãþii noastre de persoane,societate ºi istorie. Nu-i spunem Dumnezeudeoarece acest termen nu apare nici în textele luiBuzura decât tangenþial, iar personajele cele maiatent conturate manifestã mai puþin o conºtiinþãcreºtinã clarã ori mai larg religioasã, pe cât oformã de înþelepciune existenþialistã. Cu câtevaexcepþii notabile, precum Visarion bunicul dinRecviem …, Mãgureanu tatãl din Feþele tãcerii,câþiva preoþi ºi cãlugãri cu apariþii fulgurante ºi nuneapãrat în ipostaze liturgice ori pastorale. Fãrã afi exclus din planul amplu al lumii Dumnezeu nueste, totuºi, forþa ultimã sau, dacã vrem o tezãderivatã, nu este singurul stãpân. Retras undevaîndãrãtul nopþilor cosmice, ascuns oamenilor, elpare sã fi lãsat gospodãrirea lumii pe mâinileCeluilalt, gata sã o compromitã din temeliiaducând dezordinea, teroarea, frica, nedreptatea,minciuna ºi ura. Conflictele, rãzboiul, regimurilepolitice opresive, neînþelegerile dintre persoane

sunt doar câteva ilustrãri ale modului în careînþelege acesta sã-ºi facã simþitã prezenþa. Poate cãatributele cele mai vizibile ale acesteitranscendenþe oarbe, indiferente la persoanaumanã, avide de sacrificii ºi suferinþã sunt putereadiscreþionarã ºi rãul istoric. Figurile cu care s-arputea învecina pentru a-i conferi un plus deconsistenþã culturalã ar fi Rãul Demiurg algnosticilor, Geniul Rãu cartezian, Nefârtatulcosmologiilor populare româneºti, Marele Anonimblagian.

Odatã admis conceptul nostru ne putemîntreba în ce fel am ajuns sã-l confecþionãm dindatele pe care le putem deþine citind cãrþile

vedere, autoarea nu leneveºte în zona liricizãrii ºia metaforei, cum fac colegele de breaslã mai sus-menþionate, ci insistã pe relieful dramatic alsituaþiilor ºi al caracterelor în tensiune. Clipaintensã, revelatoare, pregnanþa gesturilor ºiatitudinilor reies în prim plan mai degrabã decâtetalarea florei de senzaþii ºi emoþii. Magdacucerind-o pe temuta directoare, Despinamutilându-se cu sânge rece, Magda dând laprietena ei peste fostul soþ etc. Nu lipsite devivacitate, de simþul hiperbolei ºi de efectul desurprizã, astfel de scene de care atârnã vizibilgreutatea cãrþii sunt, din pãcate, prea adeseasugrumate de un truc metatextual pe care,agãþându-se de presupusul sãu inedit, autoareagãseºte de cuviinþã sã-l exploateze cu asupra demãsurã.

Astfel, Magdei, fascinatã de tehnica foto, i separe cã tot ce miºunã în faþa ochilor sãi încape încâte o pozã, ba chiar are ideea sã organizeze oexpoziþie cu fotografiile realizate de iubitul sãu,dupã imaginile din mintea ei. Prin urmare,tendinþei evidente a naraþiunii de focalizareimagisticã îi corespunde, simetric, o raþiune depsihologie a personajului. Dar, subtilã pe cât arpãrea în primele pagini, aceastã punere în abis setransformã într-un obositor farafastâc tehnicist devreme ce, de la un punct încolo, mai toateevenimentele sunt îndosariate sub ºtampila „clickand store”, cu variaþiile „Blur, whirl, rotate left,rotate right, în fine, dupã câteva tentative eºuate,sharpen!” Nu numai Magda, în cazul cãreiasituaþia s-ar justifica prin pasiunea pentrufotografie, chirceºte în felul acesta mecanicautenticitatea impresiilor, ci ºi Despina care

„înregistreazã cliºeu dupã cliºeu”, sau Piri care,taman într-o scrisoare, vizualizeazã o scenã undeprinde miºcãrile muºchilor ºi efectueazã un„traveling prin mijlocul camerei”.

Obstinaþia reluãrii acestui procedeu acutartificial mi se pare o dovadã de purã naivitatedin partea Tatianei Dragomir. Iconismul uneiproze e firesc ºi credibil câtã vreme curge implicitîn desfãºurarea narativã ºi iatã un bun exemplu înacest sens din primele pagini: „(...) cea tânãrã sepune din nou în miºcare, ca un roboþel caraghios,descompunând miºcãrile – gâtul rigid, coatele i sedepãrteazã lin de corp, aterizare uºoarã a ceºcuþeipe masã direct ºi o nouã aurã cafenie”. Pe de altãparte, intervenþiile tot mai dese ale autoarei careþine sã supraexpliciteze precum cu creta la tablãcadrajul narativ, sunt inutile ºi þãcãnitoare: „(...)începe din nou sã rãsfoiascã imaginile pe care letot colecþioneazã în minte – vechiul ei viciu secret(bulimie vizualã...).. ºi dã-i iar pe Fast Forward ºirewind, fast din nou, zoom, copy ºi paste la greu.Tot inventariazã ºi categoriseºte detalii cotidiene,senzaþii – ºtiinþific, cu metodã. Cea mai stufoasã,clasa Foto, cu subdiviziunile ei – Memoriacontingenþei, Vise ºi viziuni, Eterice ºi Întâmplãridin realitatea imediatã”. Într-un bizar mix demicrorealism ºi metatextualitate, romanul sãuajunge sã semene cu un karaoke de tehnicinarative, ceva de la Adameºteanu sau Cãrtãrescucitire ºi ce s-o mai gãsi.

Ca-n pilda cu elevul sârguincios, autoarea pareprinsã în urgenþa de a scrie tot ce ºtie, toatechestiile cu care e la curent, fãcând probã deemanciparea sa. Doar aºa îmi explic englezismeleîntr-o cantitate ce l-ar aranja biniºor pe orice

adolescent de astãzi (iar Magda, care are vreotreizeci de ani, vorbeºte de „slang-ul de Tãºnad”,event-urile din viaþa sa ºi de iubitul sãu outsider),dar ºi alaiul de neologisme sau preþiozitãþi. Cumaþi caracteriza, de pildã, strada Pieziºã din Cluj?„Contorsionatã, subversivã ºi anacronicã” – nu-iaºa? În acest caz, aþi conchide desigur ºi cãmãmãliga „miroase demenþial”, sau cã un bãrbatce curteazã o femeie nãzuieºte exact la „completainofensivizare a subiectului”. În acelaºi indigestterci lingvistic îºi fac loc ºi expresii cliºeu ceforþeazã mimica tonului colocvial: „Cicã picã paraila greu... Da’oricum când ai apãrut... i-a cam picatºi lui falca... nu aveau vorbitor pe tema asta”

Începutã promiþãtor pe panta conºtiinþei ºi peascuþiºul detaliului concret, cartea TatianeiDragomir îºi dezumflã ca pe niºte mingi intenþiileconstructive de care, cum s-a vãzut în unelerânduri, autoarea s-ar fi putut achita chiaronorabil. Nimic surprinzãtor, nimic viu ºi ataºantîn personalitatea eroinelor, lejer uniformizate într-o glosolalie de micã bârfã: „ºi-ºi trage aerulãla superior ca mai-nainte. A înfrânt-o pefrumoasa amazoanã; acum pe ea! Nu-i ajungemâþa de Dora! Adicã, parcã i-ar fi ajuns vreodatã!La Magda se tot dã de când o cunoaºte!” Firuldramatic se deºirã indefinit iar sentimentuldominant al ratãrii are în cele din urmã gustulsãlciu al confesiunii de pe un fotoliu de talk-show.

În concluzie, dacã tot e vorba de cãmin ºi deperegrinãrile femeii în cãutarea acestuia, eu zic cã,pentru un eventual urmãtor roman, se impunecurãþenia drasticã a gospodãriei narative.

77




prim - plan

Vianu Mureºan

Transcendenþa oarbã în opera lui Augustin Buzura

Augustin Buzura

prozatorului Buzura? Sã ne gândim, de dragulanalogiei, la imaginile holografice ºi sãconsiderãm cã scenele cãrþilor funcþioneazã înraport cu realitatea textului în modul acelorholograme. Persoane concrete sunt prinse însituaþii de viaþã dintre cele mai diverse, derulatepe tabla istoriei, încercând fie sã realizeze unscop personal, sã se achite de o sarcinã ori sãevadeze dintr-o încurcãturã. Introspective,analitice, conºtiente atât de rolul cât ºi de limitelelor, personajele se judecã pe sine ºi judecã lumeaîn care trãiesc, emiþând cu regularitate fieîntrebãri cu respiraþie metafizicã, fie sentinþe cenu mãgulesc deloc nici condiþia umanã, nicialcãtuirea lumii. Ca atare ar fi îndreptãþit sãconsiderãm cã ceea ce este valabil în mic estevalabil ºi în mare, ceea ce funcþioneazã însituaþiile particulare este valabil ºi în general,respectiv cã circumstanþele de viaþã concreteindicã existenþa unui principiu transcendent carele ghideazã. Iar pentru a nu personaliza, riscândsã alunecãm în chestiuni de teodicee, numimacest principiu situat deasupra lumii, istoriei ºiomului transcendenþã oarbã. Într-o accepþievulgarã îl mai putem asemui destinului.

Consider, cã din perspectiva filosofiei istoriei,problema pe care o angajeazã noul concept oconcureazã în gravitate pe aceea formulatã degânditorii evrei de dupã Holocaust: unde a fostDumnezeu când s-au întâmplat toate acestea?Problemã sortitã sã nu i se poatã rãspunde încadrele teodiceeii ortodoxe iudaice, obligatã sãsalveze atât bunãtatea, cât ºi omnipotenþa luiDumnezeu, atribute care dacã ar fi fost active acellucru nu era posibil. La fel, în lumea în care seînvârt personajele lui Buzura – lume a violenþei,terorii, urii, fricii, suspiciunii, degradãrii morale ºiafective, a golului interior ºi morþii psihice, adelaþiunii, ameninþãrii, ºantajului, acompromisului lucrativ ºi regresiei înspreanimalitate, a detenþiei fãrã vinã precizatã ºiomorului arbitrar – ne putem întreba: unde eDumnezeu când se-ntâmplã toate acestea? Sigurcã, în acest mod, am forþa puþin nota angajând odirecþie de analizã pe care opera autoruluiRefugiilor nu o reclamã neapãrat. Însã ne este totatât de evident, cã prinse în situaþii fãrã de ieºireanumite personaje cer un rãspuns, deschid gura ºi

zbiarã, solicitã cerului gol ºi pustiu o clarificare.Vor o explicaþie din partea Dumnezeului ascunsîn care unele nici nu mai cred, dar de la care,într-un soi de rugãciune pentru orice eventualitateaºteaptã un semn, o încurajare. Iar dacã nucuteazã sã spere cã li s-ar putea ameliora viaþa,mãcar sã înþeleagã pentru ce plãtesc. Chinultrebuie sã aibã o raþiune, trebuie sã fie plata unorpãcate proprii sau transmise pe care suferinþaaparent absurdã, cinicã, are menirea sã lelumineze. Altminteri unor personaje puternice,lucide, care-ºi asumã întreg rãul cu condiþia sã-ivadã noima, precum bãtrânul Mãgureanu ºiCarol, fiul sãu, din Feþele tãcerii ori Matei Popadin Recviem … lumea ar putea sã le aparã ca oscenã dãrãpãnatã pe care s-au luat la harþã niºtedumnezei beþi ajunºi la cârmã din întâmplare.Situaþie în care rãul, principiu de circumstanþã allumii, ar fi sãvârºit pur ºi simplu de dragul lui,funcþionând în chip mecanic, indiferent laconsecinþele asupra vieþilor umane. Se suferã închip absurd, dar nu pentru a înþelege ceva, nu dinraþiuni pedagogice, ºi nici pentru a ispãºi pãcatereale sau închipuite, ci pentru a suferi pe viitor ºimai mult, pentru ca aceastã bacanalã cosmicã asuferinþei deºarte sã n-aibã sfârºit.

Lumea lui Buzura este o staþiuneexperimentalã a regresiei cãtre animalitate, tocmaia omului societãþii „multilateral dezvoltate” trãitorîn cea mai bunã dintre lumile posibile. Expusvizibilitãþii totale printr-un soi de mecanismpanoptic, agresat în crezurile lui, terfelit caintimitate, somat sã se încoloneze, „sã intre înrând” sau sã piarã, cel ce-ºi pãstreazã luciditateaînþelege cã n-are cum scãpa din temniþa istoricã încare e captiv. Regimul politic represiv – pe cale de-a se impune în Feþele tãcerii, deplin stãpân înRefugii, Drumul cenuºii, Vocile nopþii, pe cale de-a fi înlocuit cu altul, incert, în Recviem… –profitã de „ascunderea lui Dumnezeu” pentru a-ºidezvolta propriul mecanism providenþial,exercitând un soi de supraveghere continuã, cuscopul controlãrii persoanelor umane suspecte desubversiune. Securitatea, poliþia, activiºtii departid, preºedinþii de CAP, directorii deintreprinderi miniere sau de ziare, reþelele deascultare a telefoanelor, de informatori plãtiþi sau„ciripitori” de ocazie duc la performanþe demne

de-o lume infernalã activitatea panopticã. Aceajucãrie benthamianã, Panoptikonul, capãtã înopera lui Buzura mai mult decât funcþie politicã,serveºte la ceva mai diabolic decât supraveghereasocialã, împrumutã ceva din prestigiul ºigrandoarea unei instanþe cosmice exercitând oformã teroare de naturã metafizicã. Este OchiulIronic ce vede persoanele, gesturile lor,sentimentele ºi gândurile pentru a le exploata îninteresul controlului total. Nici mãcar natura nurãmâne neutrã, nici mãcar familia nu constituieun refugiu, nici mãcar prietenul, soþia sau fratelenu sunt confidenþi garantaþi: „…aveamsentimentul cã suntem urmãriþi, cã un ochi ironicne supravegheazã miºcãrile”, „…frica de mineînsumi, de ea, de acel necunoscut ochi simþitpretutindeni care mã obligã sã-mi cenzurezmiºcãrile” (Drumul cenuºii, 324, 338).Circumstanþele sunt de aºa naturã, încât oricinesub presiune, ºantaj, ameninþare sau torturã poateajunge trãdãtor, poate sã-ºi vândã prietenul pentruavantajul jenant de a-ºi pãstra libertatea, locul demuncã, de-a rãmâne în viaþã. Pedepsirea estemereu pasul urmãtor, iar vina nu trebuieclarificatã victimei. E de-ajuns sã exiºti, pentru apurta o vinã de neiertat, nu ºtii care, dar sigur eacolo, o duci cu tine (Feþele tãcerii, p. 98). Defugit n-ai unde, când „sunt numai locuri unde nupoþi ajunge, locuri de unde nu te mai poþiîntoarce ºi locuri unde nu mai poþi sta.” (Drumulcenuºii, p. 41)

Strãin de lume, strãin de ceilalþi ºi chiar desine, problema sensului vieþii ºi a sinuciderii numai este un capriciu teoretic, ci un angajamentfundamental de care depinde tot restul.Simptomele constant resimþite de eroii lui Buzurasunt nepotrivirea dintre spiritul ºi trupul uman(antinomism), dintre un om ºi altul (amoralism),dintre om ºi istorie (antiistorism), precum ºidintre om ºi lume (anticosmism). Tablourile epiceexpuse în mai toate cãrþile lui evolueazã în rãspãrcu principiul antropic, ce ar avea sarcina sãcelebreze potrivirea perfectã între orizontul lumiiºi viaþa omului, îngãduind o existenþãconfortabilã, cu ºanse la fericire, trãitã în vedereamântuirii. Rãul istoriei sapã la rãdãcina acesteipresupuse potriviri originare, distorsionândraþiunile existenþei în funcþie de voinþa arbitrarãde putere ºi control exercitate de stat, instituþii ºilideri. Într-un moment sau altul al vieþii, cel carevrea sã trãiascã autentic, care are o conºtiinþãmobilatã cu principii ºi valori precum adevãr,justiþie, bunãtate resimte inadecvarea la lume: „Sãnu-þi gãseºti nicãieri locul: nici printre cei lângãcare continui sã trãieºti, nici printre ierburi ºicopaci, nici în trecut, pentru faptele ºiîntâmplãrile care te-au structurat aºa cum eºti.conºtient sau nu, ai cãutat mereu ceva trainic, unpunct de sprijin, o întrebare la care sã-i fi gãsit tuînsuþi un rãspuns, dar locul tãu nu este nicãieri,nu eºti decât o neliniºte, o întrebare, o dureroasãîntrebare” (Drumul cenuºii, p. 167) Pentru a nu-ºimãguli în chip narcisist poziþionarea în lume, DanSabin din Drumul cenuºii, sinucigaº eºuat ce-aluat decizia gestului ultim pentru a-ºi anulamediocritatea, a scãpa de conºtiinþa ratãrii, aduceîn discuþie trei ipoteze posibile pentrunepotrivirea dintre om ºi lume: prima, lumea estebunã, dar omul incapabil sã-i înþeleagã bunãtatea;a doua, omul este bun, dar lumea în care eobligat sã trãiascã a ajuns rea; a treia, ºi omul erãu ºi lumea e rea. Nepotrivirea este evidentã înoricare din situaþii. În prima, pentru cã bunãtateapresupusã a lumii este ininteligibilã omului ºi, caatare, inaccesibilã. Omul trãieºte rãu dinignoranþã. În cea de-a doua, starea coruptã alumii nu îngãduie manifestarea presupusei

88




Leonard Rãchiþã

99




bunãtãþi a omului, care trebuie sã trãiascã rãudatoritã constrângerilor mediului. ªi, în sfârºit, încea de-a treia rãul contamineazã ºi lumea ºi omul,iar douã rele puse laolaltã nu vor da niciodatã unbine. Aici am putea vorbi de ceva mai grav decâtfisura, ruptura dintre om ºi lume, anumepotrivirea în rãu a celor douã instanþe.

E de întrebat, acum, ce se întâmplã cu omul,cum trãieºte, ce devine el într-o astfel de lume?Identitatea lui, starea, relaþiile ar fi vizate cuinteres special, cãci conteazã ce este el, ce simte ºigândeºte, cum se raporteazã sau ce face celuilalt.Pentru a cãuta rãspuns, e necesar sã începem prina identifica circumstanþele în care e plasat, adeseasituaþii limitã, medii ostile, conflictuale, tensionatepânã la limita distrugerii reciproce. Pe scurt,situaþii de care-pe-care. Aici binele ºi rãul nu semai distribuie polar, nu se exclud ci se amestecã,nu aparþin continuu unei instanþe sau alteia ci,mai degrabã, circulã cu valori provizorii în funcþiede conjuncturã, negociindu-se sub presiuneaimpusã de interesele ºi faptele actorilor implicaþiîn joc. E o lume a nuanþelor etice ºi a valoriiprovizorii a actelor umane, deoarece o conºtiinþãcuratã, o atitudine eroicã, luptãtoare în numeleadevãrului ºi dreptãþii genereazã la rândul eiconflict, suferinþã, distrugere în mod direct sauprin reacþiile sistemului pe care vrea sã-l modifice.Ca exemple: în Feþele tãcerii activistul GheorgheRadu, crescut în sãrãcie ºi umilinþã, trecut printeroarea dictaturii horthyste, combatant în rãzboi,crede cã socialismul ºi colectivizarea sunt bunepentru cã eliminã discrepanþele sociale enormecorectând nedreptatea relativã la proprietateaprivatã. În numele socialismului ºi a crezului sãuva fi în stare de orice, chiar de crimã. Pe de altãparte, în acelaºi tablou gãsim familia Mãgureanu,veche de sute de ani, care a pus vatra satuluiArini, a ridicat biserica ºi ºcoala prin propriilemijloace, fiind pãstrãtoarea tradiþiei ºi credinþeicreºtine. Ca atare, familia Mãgureanu, tatã, mamãºi cei trei fii, bãrbaþi în toatã firea, vor face deasemenea orice pentru a pãstra neºtirbitã tradiþiaºi proprietatea. Dar, dupã cum logica ne obligã sãrecunoaºtem, de aici se va isca obligatoriu oluptã, cãci nu pot coexista în acelaºi spaþiu ºi înaceeaºi vreme douã orânduiri diferite, douã tipuride autoritate ºi putere diferite. Pe lângã asta, dacãmai adãugãm ºi o a treia instanþã, banda departizanii ai lui Sterian, care fac rezistenþã înmunþi, luptând contra comuniºtilor în bazaconvingerii cã þara va fi salvatã de la dezastru deamericani. Deci, Radu este activistul comunist ceimpune prin forþã, teroare ºi omor noua ordinesocial-economicã ºi politicã. Mãgurenii devinvictime deoarece apãrã un alt bine, proprietatea ºitradiþia creºtinã. Sterian crede cã are dreptul sãomoare pe oricine susþine procesul de socializare– activist, miliþian, soldat etc. – sã se rãzbune închip dement pe oricine pare suspect deneascultare sau trãdare.

Rãul istoric se iscã, deci, din ciocnirea maimultor tipuri de bine sau, altfel spus, a maimultor asumãri particulare ale binelui, generândsuferinþã ºi moarte. Fiecare e convins de nobleþeacauzei proprii, fiecare se crede un agent alIstoriei, numai cã, astfel, ajunºi adversari înnumele binelui înþeles diferit vor sfârºi prin a-ºiface unii altora cele mai sadice, ireparabile rãutãþi.Rezultatul: procesul colectivizãrii localitãþii Arinise va sãvârºi, doi dintre copiii lui Mãgureanu, custagiu la partizani, mor în confruntarea cu armataºi miliþia, cel de-al treilea, ocrotit într-o cavernã, înbeciul propriei case mai mulþi ani scapã cu viaþã,dar bolnav irecuperabil, Sterian, rãmas fãrãcamarazi, fãrã arme ºi fãrã speranþa veniriiamericanilor, se sinucide. Toate acestea,

consecinþe ale luptei în numele binelui, într-unsistem de relaþii ºi tensiuni unde, din perspectivaoricãrui actor rãul este întotdeauna celãlalt. Tezase poate ilustra ºi prin situaþia din Recviem …unde Matei Popa trece prin închisori, ameninþãricu moartea, pierderea celor douã iubite, Elena ºiEstera, doar pentru cã vrea sã trãiascã normal; peprima o pierde în urma unui viol sinistru,aproape de moarte, pe care justiþia n-a fãcutnimic spre a-l clarifica, pe cea de-a douaîmpuºcatã noaptea, în Dunãre, ºi sfâºiatã cucangea de soldaþi, sacrificatã pentru ca Matei ºifratele lui sã poatã scãpa cu viaþã în dorinþa lorde-a fugi din þarã. Pentru cã vrea sã-ºi facã singurdreptate, sã rãzbune violul, este închis; pentru cãare cazier, odatã eliberat din închisoare e urmãritîn permanenþã de Securitate; pentru cã e urmãritvrea sã fugã din þarã împreunã cu fratele lui ºi cuiubita; pentru cã vrea sã fugã este condamnatiarãºi, ca într-un circuit absurd al supravegherii ºipedepsei pentru orice. O vinã realã sau închipuitãcântãresc la fel într-un sistem cu justiþie arbitrarã.Concluzie: „timpul va trece întotdeauna îndefavoarea celui ce vrea dreptate.” (Recviem…, p. 115) Încurajator, nu-i aºa?

Din cele arãtate pânã aici, ar pãrea cã Buzuradescrie resemnat, compune întâmplãri din care sãrezulte scepticismul, neîncrederea în lume,alienarea, degradarea omului într-un timp alinversãrii tuturor valorilor ºi anulãrii idealurilor.Ceea ce ar pãrea o literaturã antiutopicã,antieroicã, un soi de cronicã a disoluþiei umane ºia schimonosirii în cele mai variate chipuri. Dar,dacã privim lucrurile mai atent vom înþelege cã întoate jocurile de situaþie, prezente în cãrþileacestuia, existã câte un personaj conºtient destarea degradatã a lumii, decis sã iasã din rând, sãfacã pasul în direcþia adevãrului, a dreptãþii ºirecâºtigãrii demnitãþii umane indiferent de riscuri.ºi nu e vorba întotdeauna de ceea ce ar putea ficonsiderat curaj, ci ºi de cuvântul dat într-unmoment de cumpãnã, de promisiunea fãcutã uneipersoane pe nedrept strivite cã injustiþia ºi rãulvor fi pânã la urmã luate de guler ºi târâte în faþaistoriei pentru a fi judecate. Sigur, unii se pierd peparcurs, alþii ajung victime, alþii se refugiazã înalcool ºi nebunie. Dar cineva e decis sã rezistepânã la capãt, convins cã moartea nu-i va distrugecrezul. Este cazul lui Matei Popa din Recviem …,care vede dãrâmându-se regimul comunist,moartea lui Ceauºescu, dispariþia Securitãþii,pentru a înþelege din aceastã zadarnicã victorie cãrãul merge mai departe în alte forme, ia altechipuri, cã ticãloºii, leprele, escrocii ºi criminalii n-au moarte. Însã lupta deschisã cu ei poate fiîntre puþinele justificãri ale unei vieþi omeneºti,altminteri insuportabil de precarã.

Pesimism, optimism istoric al lui Buzura, sunttermeni a cãror radicalitate ar forþa o explicaþie

insuficientã. Chiar dacã adevãrul n-ar exista, câtãvreme e cineva care-l cautã ºi e dispus sã-ºicheltuie zilele ºi energia spre a-l gãsi, nu e totulpierdut; chiar dacã dreptatea nu ar fi posibilã lacote ideale ºi injustiþia ar cotropi bietele vieþi, câtãvreme e cineva dispus sã-ºi facã o cauzã dinîndreptarea lumii, nu e totul pierdut. Poate cãeroismul în asta constã, sã te zbaþi pentru aflareaunui adevãr pe care nimeni nu þi-l promite, sãriºti oricât pentru a împlini un act de dreptate încare nimeni nu te susþine, sã conspiri netemãtorpentru binele celui pe care maºina istoriei l-aînvins, cu gândul cã o orã de dreptate în lumepoate fi salvatoare, sã nu stai cu mâinile-n sâncând cineva e înjosit în demnitatea lui umanã, sãnu bagatelizezi credinþa celui însetat de justeþe, sãnu faci haz de necazul celui alãturi de care n-aipãtimit. Deºi istoria este oarbã ºi îºi urmeazãtraseul ocult pãºind pe cadavre, sã nu þi se parãprea mãrunt binele pe care-l poþi face în colþultãu de lume. Cãci într-un gest s-ar putea clarificade-odatã însãºi înþelesul lumii, aºa cum într-unbob de rouã s-ar putea oglindi universul. ªi nupoþi ºti dacã nu cumva eºti chiar tu acela, care,printr-un þipãt de revoltã ar putea opri decãdereaomului în stadiul de fiarã. Poate cã pentru a maiavea speranþe într-o lume ce pare din startcondamnatã, absurdã ºi nedreaptã, ar trebui sã fiinebun; însã pentru a te pune de-a curmeziºulprivirii cuiva care încã n-a vãzut cerul, daraºteaptã acea clipã, încercând sã-l convingi deinutilitatea speranþei lui, ar trebui sã fii bestie.

Nimic frivol, nimic gratuit, nimic fãcut „deamorul artei”, opera lui Buzura este o mareconcepþie despre lume ºi, în acelaºi timp, unmesaj. Dacã termenul n-ar fi demonetizat, i-amputea zice umanism. Un umanism al recuperãriide sine în condiþii limitã. Uluitor nu e faptul cãrãul dominã lumea, cã eºti silit sã trãieºti „laflacãrã micã” în umilinþã, fricã ºi ruºine, cã ajungisã-þi de fie teamã de cel pe care-l iubeºti ºi sã-þiastupi urechile la þipãtul propriei conºtiinþe;uluitor e cã, în ciuda acestei evidenþe existãcineva care nu se resemneazã, luptând într-obãtãlie ce pare demult pierdutã, cineva careînþelege cã pentru câºtigarea demnitãþii umanelupta poate fi mai importantã decât victoria, cuatât mai mult cu cât te confrunþi cu cineva deneînvins. La urma urmei lupta cu destinul, pecare adesea-l ajuþi sã triumfe chiar prin gesturilecu care i te opui. O fi sau nu mesajul lui Buzuracel pe care am încercat sã-l schiþãm aici, rãmâneautorului însuºi sã spunã sau interpreþilor lui maiavizaþi.

Raluca Ungureanu

1100




Appareil et Intermédialité, colecþia Esthétiques, Coordonatori – Jean Louis Déotte, Marion Froger, Silvestra MarinielloEditura L’Harmattan, Paris, 2007

Cuvinte cheie – mecanism-apparatus,ansamblu, aparataj, medium, intermedialitate,suprafaþã de imprimare.

Ultimul deceniu a cunoscut poate cea maiprolificã intersecþie teoreticã a spaþiiloracademice francez ºi canadian, articulatã in

jurul conceptelor actuale de apparatus ºi câmpintermedial, fundamentale noilor demersuri degândire axate pe studiul mediaticii. Cele douãcentre de cercetare conexe: ”Arts, appareils,diffusion”, sub egida lui Jean Louis Déotte(profesor în cadrul departamentului de Filozofieal Universitãþii Paris VIII) ºi Centrul de cercetareasupra intermedialitãþii coordonat de SilvestraMariniello (profesor la Departamentul de Istorie aArtei al Universitãþii din Montreal) conjugã, încadrul volumului Appareil et Intermédialité, oserie de douãsprezece lucrãri prezentate lacolocviile Paris, 2004 ºi Montreal, 2006. Volumuleterogen marcheazã efectul redefinirii domeniilorumaniste din perspectiva serialitãþii culturale ºiapare ca o relecturã a lui Derrida, Benjamin,Lyotard, Godzich º.a. Terenul de investigaþie estecomun celor douã centre, iar studiile incluse aicisunt dirijate de forþa centripetã care le menþine încâmpul teoretic benjaminian. Se probeazã odepãºire a fiziologiei mecaniciste, însã subiectulmodern, prins în configuraþia tehno-mediaticã, seva sustrage ºi de aceastã datã teoretizãrilor cusuport istoricist.

O zonã neprospectatã îndeajuns ºi careconduce, prin urmare, la teorii neînchegate,intermedialitatea îºi susþine poziþia în arena ereimoderne, deservind acelor media disparate caredepind în mod necesar, de ceea ce rezultã dinregistre de tip sonor, vizual sau gestual.Avatarurile ei sunt examinate de cãtre cercetãtoriicanadieni, care o definesc pornind de la teoriamedia înspre o gândire a „medierii” ce vizeazãelucidarea raportului om-lume într-un contextcomplex, triplu articulat în raporturile: temporal-spaþial (Philippe Despoix), al calitãþilor mediatice,clauze ale unei posibile proximitãþi (J. Villeneuve)ºi cel al structurilor audio-vizuale. Acestea suntvariabilele ce contureazã statutul caleidoscopieiintermediale, ca o nouã configurare a cunoaºterii(S. Mariniello). De cealaltã parte, ºcoala lui J.L. Déotte - reunind istorici ai artei, filozofi,specialiºti în cinematografie – dezvoltã ipotezaapparatus-ului, un mecanism epocal, prin definiþieimprevizibil, un schésis tehnic instaurat între corpºi normã conform unor regimuri specifice. Dealtfel, unul dintre studiile de anvergurã ale acestuitom este Alberti, Vasari, Léonard, du disegnocomme dessin au disegno comme milieu projectif(J.L.Déotte) ce debuteazã cu reliefarea contribuþieiesteticii lui Rancière (Le partage du sensible,2000, Le destin des images, 2003) la contextulmai general al erei moderne. Filozoful afirmalipsa de esenþã a artelor, dedusã din metodelemult prea diferite de caracterizare a acestora pe

parcursul istoriei. Ceea ce ar conferi proprietãþispecifice artelor, în viziunea lui Rancière, suntregimurile retorice în sens larg. Primatul retoriciieste de fapt un gest de evidentã opoziþie faþã denoþiunile introduse de modernitate. Existenþadiscontinuitãþii în istoria artelor este efectul denecontestat al funcþionãrii acestora ca mecanismeepocale condiþionate de dispozitive semio-tehnice.Tot aici, suprafaþa de imprimare concentreazãnecesarul „erei arhi-mecanismului proiectiv”, undemecanismul, de genezã anticã este reconfigurat ºisintetizat dupã noile mijloace, al cãror atribut depostmoderne este pe bunã dreptate întâmpinat cureticenþã de filozof.

Palierele urmãtoare conferã o poziþieprivilegiatã, am putea spune, ºi direcþiei trans-atlantice reprezentatã iniþial de S. Mariniello, careîn La litéracie de la difference evocã hegemonialimbajului ºi a textualitãþii în opoziþie cu noilepractici emergente de tipul fotografiei saucinematografului. Noþiunea de literacy preluatã dela W. Godzich implicã o anumitã construcþie alimbajului în calitatea sa de mediator universal.Concluzia autoarei contureazã ideea cã tehnicileaudio-vizuale permit fiinþarea-în-lume aindividului, ca imanenþã a fluxului de evenimente.În continuare, intermedialitatea este înþeleasã deJ. Villeneuve (în L’oralité, l’intermédialité et laquestion de l’appareil. De la technique et desenchantements) drept condiþie esenþialã aexperienþei fiinþei mecanizate, actant asuprapropriului sãu mediu tehnic. O serie mai multdecât revoluþionarã, Lieux, de Georges Perecconstituie pretextul demersului lui M.P. Huglo,care porneºte de la premisa cã scriitura îºiautodesemneazã condiþiile posibilitãþilor sale deexistenþã. Experimentul descriptiv al lui Perecproiecteazã scrierea în adiacenþa experienþei ºi aimaginii ce o înregistreazã, delimitând astfel sferamãrturiei. În aceeaºi ordine de idei, L’apparaîtreappareillé (E. Alloa) consemneazã, pe filierãfenomenologicã – Husserl, Lyotard, Derrida,Bachelard – epocala esteticã a dispariþiei ca ofracturare a structurii referenþiale a realului.Servind drept mostrã pentru acest tip decontemplare actualã, opera efemerã, in situ,aparþinând artistului dadaist Walter de Maria,celebreazã fenomenologia urmei ºi a mãrturieiunei dispariþii. Prin medium, de data aceasta sevizeazã o prezenþã discretã ce aparþine dejavizibilului în sens total inaparent (Heidegger).

Unul dintre articolele circumscrise volumuluise reclamã de la o arie de referinþã mai punctualã.Este cazul proiectului «Appareil» et critique del’hylémorphisme (J. H. Barthélémy), contextualaxat pe delimitarea influenþelor directe exercitatede teoria simondonianã a individuaþiei asuprateoriei déottiene. Miza directã a argumentãriispecialistului confirmã poziþia teorieimecanismelor ca parte integrantã a gândiriisimondoniene a transindividualului ºi a culturii.Afilierea la acest curent de gândire transpare lanivelul criticii hilemorfismului ºi al apparatus-uluica precedent al fracturii dintre subiect ºi obiect.Mai puþin constrânse de delimitãri terminologice,studiul Mariei Fraser (Seeing the Light. Reflexionsautour de Your Black Horizon d’Olafur Eliasson)ºi cel al lui Michèle Garneau (Cinéma,

communauté, appareil: réflexion à partir de Close-up de Abbas Kiarostami et Salam Cinema deMoshen Makhmalbaf) favorizeazã componentapracticã a noþiunilor teoretizate. Operacontemporanului O. Eliasson reflectã asupracondiþiei mecanismului ºi a medierii per se. Întrasarea miºcãrii spectrului vizual, luminaobiectualã din Your Black Horizon îndeplineºtesarcina de intermediere a conºtiinþei cu realulobservat. Reconfigurarea timp-spaþiu impuneastfel luminii calitatea duratei bergsoniene. Spaþiulcinematografic pe de altã parte, vine ca oconcurenþã neloialã tuturor celorlalte media,dezvãluind un potenþial suplimentar înproximitatea prin imagine.

Dimensiunea teoretic-polemicã a volumului nucontribuie la convergenþa (atât de necesarã)dubletului apparatus – intermedialitate, astfelîncât, deºi dominant riguroase, cele douã teoriiluate în parte nu soluþioneazã planurile maiconcrete ale artelor in-mediate. Acesta este dealtfel punctul nevralgic al oricãrei noi tendinþecare îºi propune cartografierea unui teren pe câtde vast, pe atât de expresiv în fenomene.

cartea strãinã

Aida Oºian

Epoca (post)modernã. Un modus operandi

1111




La începutul acestui noiembrie, RadioRomânia a sãrbãtorit opt decenii deexistenþã. „Carte pentru urechi”, cum l-a

definit primul sãu director, marele sociologDimitrie Gusti, postul naþional de radio afuncþionat de atunci neînterupt, traversând cuundele sale o istorie frãmântatã, supus vremurilorprea adesea neprielnice, dar ºi încercând sã seridice deasupra lor. ªi-a diversificat, în timp,emisiunile ºi rubricile, ºi-a perfecþionat tehnicile, areuºit ºi sã-ºi delimiteze parcele specializate deprograme, astfel încât avem astãzi, ca în toateþãrile civilizate, în afara canalului de informaþiecurentã, de „Actualitãþi”, ºi ”România Cultural”, ºi”România Muzical” – acesta din urmã, ce-i drept,cu un teritoriu acoperit doar parþial: de exemplu,Clujul, nu beneficiazã încã, în mod suprinzãtor(de n-ar fi emisiunile preluate pe internet), de oreceptare la îndemâna marelui public. E o carenþã,evident, criticabilã, dacã ne gândim cã atâtea altelungimi de undã sunt exploatate de te miri ceposturi particulare, care mai mult polueazã, nu odatã, eterul decât îl folosesc ca bun conducãtorde informaþie ºi formare a auditoriului. Sã maispun o datã, ca atâþia alþii, cã e o probã deneglijenþã vinovatã tocmai faþã de scopulformativ, de educare a unei anume pãrþi apopulaþiei României, frustratã de un mijlocesenþial de comunicare.

Orice om de bunã credinþã va aprecia, însã,cum se cuvine aportul substanþial al Radiouluinaþional la o cât mai corectã punere în temã aascultãtorilor sãi cu realitãþile zilei, cu problemelece stau în faþa þãrii la toate nivelele vieþii sale,sociale, politice, culturale. Expansiuneaextraordinarã a televiziunii, cu ºtiuta ei putere deimpact vizual asupra publicului, n-a zdruncinat,totuºi, poziþia solidã a posturilor centrale deradio, de acces mai facil ºi cu o rãspândire multmai largã decât cea a ecranului mic. În plus,radioul are avantajul cã îl scuteºte pe ascultãtorde asediul imaginilor de efect strict spectacular,de la suprafaþa sau din periferiile realuluisemnificativ, dispensându-l ºi de însemnatulprocent de vulgaritate pe care „sticla”televizorului nu se sfieºte s-o etaleze, tocmai dinraþiuni de atractivitate ºi de efect imediat asupraunui public lacom de senzaþionalul (ori senzualul)ieftin. Asta nu înseamnã, desigur, cã trivialitãþilesunt cu totul absente din vocabularul necizelat alunor „reporteri” ºi comentatori radio dispuºi sã sealinieze fãrã crâcnire tendinþelor celor maicomode ºi gusturilor celor mai puþin cultivate aleunui public medi(ocr)u, gata sã se lase dus deinerþiile „civilizaþiei divertismentului”, ale unei„culturi de masã” rãu înþelese, ca ºi cum„maselor” ar trebui sã li se arunce neapãrat spreconsum doar resturile de la mesele celor maipuþin sãraci cu duhul.

În concurenþã cu posturile de radioparticulare, aproape sufocate de publicitateaaltminteri rentabilã, de flecãreala fãrã sfârºit peorice temã, ºi cele naþionale mai cedeazã uneoriispitelor uºoare, vorba poetului, lãsându-secontaminate, prin voci ce se pretind purtãtoare decuvânt ale unor mari mulþimi de oameni, deepidemia greu de înfruntat a prostului gust.Opoziþia de principiu, la modã acum, faþã de zisa„culturã înaltã” ºi de „elitism” lasã ecouri ºi urme

chiar în emisiunile culturale, provoacã dauneserioase înseºi „grilei” de programe mereuremodelate, deformate de fapt, conform„exigenþelor” de ultimã orã, unei minimerezistenþe în materie de calitate, a unei facilitãþi ºiaccesibilitãþi rãu definite la faptul de culturã.Cãci, sã fim bine înþeleºi: una este modernizareaîn sensul deschiderii spre „pulsul vremii” ºi alsensibilitãþii contemporane a unor emisiunicenuºii, împotmolite în cliºee, monotone ºi lipsitede viaþa ideilor, ºi altceva înseamnã eliminareapur ºi simplu din amintita „grilã” a unor emisiunide interes cert, deplasarea altora la oreneconvenabile, care tulburã unele bune obiºnuinþeale ascultãtorilor fideli sau le fac greu audibile.Aºa este cazul „Revistei presei culturale”,desfiinþate recent, al schimbãrii orelor de emisiepentru cursurile de limbi strãine, al discutabileieliminãri a transmisiilor duminicale de serviciiliturgice etc. N-au lipsit nici ameninþãrile la adresa„Revistei literare radio”, dupã ce, cum am maisemnalat, biblioteca Radiodifuziunii Române arevenit cu greu la sediu, fiind un timp exilatã înnu ºtiu ce depozit de uzinã dezafectatã, ca sã laseloc unui restaurant, ºi se pare cã nici acum n-aieºit din cutiile depuse în alte spaþii, mai desusbol, ale onorabilei instituþii... Ba, cum atrãgeade curînd atenþia, excelenta realizatoare deemisiuni culturale Teodora Stanciu, s-au auzitopinii, chiar din partea unor stimabili ºi cultivaþiredactori radio, dupã care ar fi cazul sã setermine o datã cu aºa-zisa „culturã înaltã” ºi cu„elitismul” ei... ºi asta chiar la „RomâniaCultural”!

Este, oare, chiar de marginalizat sau deînlãturat reflecþia exigentã, adâncitã, asupramarilor personalitãþi ºi opere ale spiritului, trebuieea coborâtã la nivelul cel mai elementar ºi„primar”, numai de dragul unei false accesibiltãþiºi al unei false audienþe? Nu e de recurs,dimpotrivã, la o acþiune poate mai dificilã deîndrumare ºi orientare a ascultãtorului spre faptulcultural peren ºi complex, de receptat cu alteantene, totuºi, decât cele sensibile doar lacomentariul frivol ºi epidermic?

Se va spune cã e inutil sã repetãm asemenealucruri într-o epocã de radicale schimbãri alementalitãþilor ºi a unor metamorfoze pe mãsurãale atitudinilor faþã de culturã. Ei bine, nu, -fiindcã de cealaltã parte, a aºa-numitei”civilisation du loisir”, atacurile sunt permanenteºi adesea insidioase, criteriul strict comercial ialocul celui al valorii reale, lumea tot maiinvadatoare a obiectelor propuse spre consumulimediat sporeºte ºi în spaþiul cultural, ameninþândcu alterãri ce nu vor fi uºor ºi curând remediabile.Cu atât mai mult cu cât, aºa cum am repetat denenumãrate ori ºi cum se vede cu ochiul liber,societatea româneascã de azi, grav fragilizatã înfundamentele ei de nesiguranþa unei „tranziþii” cepare a se eterniza, îºi gãseºte cu dificultateresursele de reacþie imunitarã, dupã atâteaturbulenþe ºi zguduiri.

Or, într-un astfel de context, Radioul public(ca, de altfel, ºi televiziunea naþionalã) are un rostasupra cãruia se cuvine a se veghea cu un spor deresponsabilitate cerut chiar de precaritãþilemomentului istoric prin care trecem. Ca în oricealt domeniu al vieþii, „cererea” e substanþial

condiþionatã de calitatea ”ofertei”. În spaþiulcultural, faptul e ºi mai evident. Dacã publicului ise propun doar produse de serie, cu ignorareaunor mari capodopere, sã zicem din domeniulcinematografiei, el va pierde obiºnuinþafrecventãrii creaþiilor de valoare, care cer, evident,un alt exerciþiu al minþii ºi sensibilitãþii. Tot aºacum, în muzicã, va prefera imensa producþie demanele care ne murdãreºte auzul peste tot înaceastã þarã, iar în artã va fi atras doar dekitschuri, în literaturã – de best-sellers-urile adeseadiscutabiule, ale zilei º.a.m.d.

Nu se pune, desigur, problema nivelãrii, încelãlalt sens, a gustului public. Ar fi nerealist, cãciniciodatã majoritatea acestuia n-a optat pentru„arta înaltã” ºi nu se poate prevedea curând oconvertire în masã la ea. Ceea ce e, totuºi, desperat ºi e pe deplin realizabil – inclusiv pe caleaundelor radio - este lãrgirea sferei de reverberaþieºi de influenþã a culturii de calitate, cu efecte petermen lung în „umanizarea”, ca sã zic aºa, alumii noastre cam înstrãinãate de esenþial ºidestul de abandonatã în voia unor derapajepericuloase. Am mai spus ºi scris, fenomenulneglijãrii ºi alterãrii educaþiei umaniste este real ºigrav ºi, din nefericire, semnale primejdioase vinchiar de unde nu ne-am aºtepta, adicã din spaþiulacademic, pornit, mai nou, pe profituri rapide,imediate, de ordin finaciar, economic,„ingineresc”, tentat mai curând de producþia înserie a unor „lucrãtori” intelectuali cu o formaþieneîncheiatã, superficialã, chemaþi cât mai repedeîn câmpul muncii ºi fãrã grija faþã de modelareaunei personalitãþi întregi, de adevãrat om cultivat,capabil sã-ºi trãiascã viaþa în profunzime, cu oconºtiinþã ºi sensibiltate apte sã reacþioneeze larealitãþile foarte complexe, totuºi, ale lumii în caretrãim. Pericolul niciodatã îndeajuns semnalat esteal multiplicãrii „omului unidimensional”, cum îlnumea cândva Herbert Marcuse, al unei fiinþemai uºor de instrumentalizat ºi de manevrat,aºadar mai nelibere. Procesul de „dezvrãjire” alumii, despre care se vorbeºte tot mai frecvent ºicu alarmã, în ultima vreme, semnalarea unorpericole majore care pândesc, nu numai la noi,învãþãmântul umanist ºi cercetarea nesubordonatãunor „firme” private ºi interesate adesea doar descopuri îngust lucrative, atrag atenþia asupra unorevoluþii (sau mai degrabã involuþii) grave, desprecare ar fi încã mult de meditat.

Preîntâmpinarea deformãrilor ºi mutilãrilorpersonalitãþii umane sub impactul implacabileilogici a „economiei de piaþã” aplicate mecanicsferei cuturale a lumii noastre, poate veni,procentual, ºi din partea Radioului naþional. Încei optzeci de ani de existenþã, el a acumulat oimensã arhivã de voci reflexive, de creaþii în toatedomeniile spiritului, la care ar trebui sã fie totmai atent de acum înainte, conservându-le cu maimultã grijã ºi sporindu-le. Putând fi ascultate înorice loc din þarã, ele pot avea efecte dintre celemai benefice asupra celor ce le ascultã. Formulade întâmpinare: „Aveþi un prieten: RadioRomânia!” se cuvine confirmatã în continuare, caexpresie a unei generozitãþi exigente, a uneipedagogii luminoase ºi constructive.

Ion Pop

Sãrbãtoare la Radio Româniaordinea din zi

1122




Pentru romancierul Horia Ursu, anul 2008 aînsemnat consacrarea. Parcimonios cucititorii lui, oferindu-le de la debut încoace

prilejuri rare – dar autentice – de delectare, el ºi-apublicat recent nu doar romanul Asediul Vienei,premiat de Uniunea Scriitorilor, ci ºi monografiaMilan Kundera. Teme, variaþiuni ºi paradoxuriterminale (Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2008, 504 p.).Cartea este o raritate bibliofilã nu doar pentru cãtirajul ei – subvenþionat din resurse private, darinsuficiente – urcã numai pânã la o sutã deexemplare, ci ºi deoarece, apãrutã pe hârtievolumetricã, având o copertã executatã cu fineþede Eugen Coºorean ºi reproducând o gravurãoriginalã de Cristian Opriº, s-a constituit într-unveritabil obiect de mare rafinament ºi delectaresubtilã.

Apropierea lui Horia Ursu de Milan Kunderaºi universul prozei lui nu este o întâmplareexegeticã obiºnuitã. Prozator el însuºi, cel caredebuta cu Anotimpurile dupã Zenovie cu exactdouã decenii în urmã, pentru a continua cu unroman, pare, el însuºi, un artist al cuvântului ceavanseazã în acelaºi tip de strategie ca ºi autorulcomentat. Suntem, astfel, în preajma unui artistcare, constrâns de obligaþiile carierei la realizareaunui doctorat, a preferat sã dedice pasiunea,timpul, energia ºi atenþia lui unui literat admirat,care pare sã se situeze în selecþia restrânsãnumeric a reperelor alese în conturarea proprieiarte poetice. Practic, anii ce separã debutul luiHoria Ursu de momentul actual au fost împãrþiþi,cu rãbdare, între cursurile universitare, aºternerearomanului Asediul Vienei pe hârtie, ºiaprofundarea atentã a operei lui Kundera. Cãrþileacestui ceh emigrat în Franþa ºi publicat de marileedituri ale lumii în diverse limbi au început sãaparã, curând dupã revoluþia din 1989, ºi în

România, într-o primã ediþie, niciodatã încheiatã.Ca în urmã cu douãzeci de ani, România nu arenici astãzi opera completã a acestui nume-reperpentru proza finalului de secol al XX-lea ºi pentruarta Europei Centrale. Preluarea de cãtre Ed.Humanitas a sarcinii transpunerii în românã ºi apublicãrii întregului ºir de lucrãri kunderieneavanseazã cu sincope, deºi, de-acum, majoritateatextelor au devenit disponibile ºi în librãriilenoastre. Oscilaþiile nu lipsesc, desigur, Ridicoleiubiri - povestirile din volumul de debut –devenind la reeditare, tot prin strãdania lui JeanGrosu, Iubiri caraghioase. Cu traducerile din cehãale acestuia, cu cele din francezã ale lui EmanoilMarcu, prin transpunerile din eseistica târzie aleSimonei Cioculescu ºi aducerea în limba românãa teatrului de cãtre Petre Bokor, Kundera începesã devinã accesibil în toatã cuprinderea lui, ºi înteritoriul dintre Dunãre, Marea Neagrã ºi Carpaþi.În aceste condiþii era de aºteptat ca reacþiaexegeticã româneascã sã nu întârzie, nici ea, preamult.

Teza lui Horia Ursu a fost scrisã în românã,prin alimentarea intensã cu reacþii critice dinîntreaga lume ºi chiar în contact direct cu autorulcomentat. Fãrã a fi devenit asiduu, continuu,acesta din urmã a modelat întrucâtva textul finalal hermeneutului literar român, reacþia miratã acelui analizat fiind surprinsã încã din motto-ullucrãrii („Vous avez trouvé tout ça dans mesromans?”). Pânã la urmã, ceea ce se poate spunede la prima vedere în legãturã cu pânzacomunicativã întreþesutã între Kundera ºi HoriaUrsu este cã aceasta conferã un aer de pregnantunicat cãrþii filologului de la Cluj nu doar înambianþa monograficã româneascã, ci ºi înbibliografia criticã în continuã expansiune pe carea generat-o arta romanescã a lui Milan Kundera.

Pare sã fie vorba mai degrabã de o mostrã deabordare perseverentã ºi coerentã survenitã dinatelierul artistic al unui prozator care îlanalizeazã, cu multã empatie, de altfel, pe uncontemporan deplin afirmat, care a atinsrecunoaºterea publicã. Mãrturisesc cã asemeneacãrþi îmi sunt dragi ºi cã ele reprezintã trofee rare,preþioase, ale unui tip de cunoaºtere care nu sereduce la analiza raþional-criticã, ci înglobeazã ºimomentele de fuziune, subîntinse de afinitãþi, adouã spirite creatoare. Aºa sunt cursurileuniversitare ale lui Nabokov despre mariiprozatori ºi despre literatura rusã, aºa se întâmplãcu „manualele” dedicate tânãrului scriitor ºi,respectiv, familiarizãrii cititorului cu Mizerabiliilui Hugo sau cu topul personal al romanuluiuniversal de cãtre Mario Vargas Llosa (trei titluri,deci), aºa sunt eseurile Virginiei Woolf despremarii scriitori. ªi trimiterile ar putea continua.

Volumul lui Horia Ursu, de aparenþãmonograficã, se intituleazã cu prudenþã ºimodestie Milan Kundera. Teme, variaþiuni ºiparadoxuri terminale. Asta ºi oferã el, în esenþã,deºi e mai mult decât atât, cãci materialul esteorganizat în capitole subsumate unei construcþiitextuale ample. Gustul lui Horia Ursu decupeazãînsã, în conformitate cu diapazonul kunderian,leit-motivele fundamentale ale prozei maestruluiceh, observã „rimele” ce survin de la o carte laalta, notificã diferenþele ºi contribuie la mai bunalor înþelegere în aºa fel încât nu poþi decât regretacã, datoritã tirajului, cartea este destinatã doarcâtorva prieteni ºi persoane de gust, toate dinRomânia. Revenirea la textul francez, într-o ediþiepublicatã neapãrat înafara þãrii, pentru integrareaîn peisajul exegetic general ºi întru profitulcunoaºterii literare, ar trebui sã survinã cât de iuteposibil; neapãrat, ca un complement al reeditãrii –de fapt, al adevãratei editãri – în limba românã,una accesibilã pe standuri, în librãrii, menite sãsprijine cititorul român prins în descifrarea opereilui Milan Kundera ºi pe expertul în literaturãuniversalã, cãruia cartea i-ar putea oferi surprizaunui unghi al abordãrii mai puþin obiºnuit.

Pretutindeni în text, Horia Ursu rãmâneromancierul ºi prozatorul ºtiut. Eseul lui deanvergurã monograficã nu diferã, ca facturã, decele prinse în Testamente trãdate ºi în Artaromanului, fiind cel puþin la fel de multmãrturisiri ºi profesiuni de credinþã artistice, cât ºianalize aplicate. Jocul de-a asamblatul ºidezasamblatul temelor autorului iubit îi îngãduielui Horia Ursu sã rescrie, într-un anume sens,poveºtile imaginate de Kundera, ca ºi raporturiledintre personaje ºi chiar dintre mediile în careacestea se miºcã, aºa cum dezvoltarea tehnologicãa anilor din urmã le permite maeºtrilorcomputerului sã îi aºeze alãturi, în aceeaºipeliculã, pe doi actori plecaþi în lumea umbrelorfãrã a fi jucat vreodatã împreunã. Este o libertatede care nu mulþi exegeþi beneficiazã, iar dintre ceicare au acces la ea, numai unul sau doi ar puteauza fãrã sã distrugã magia textului ºi a autoruluide la care s-a plecat.

Probabil cã, din asemenea motive, mãrturisirealui Horia Ursu despre Kundera va putea fi privitãîn viitor ca principala profesiune de credinþã aromancierului român; un adevãrat autoportretdiscret, mediat, însã nu mai puþin pregnant.

Ucenic la maestruOvidiu Pecican

imprimatur

Ernest Budes

Dar poate cã, mai mult decît analiza în sinea cãrþii lui Sorin Lavric, e semnificativãtrecerea în revistã a unor luãri de poziþie

pe care aceasta le-a declanºat. Intelectuali reputaþiai momentului, în coloanele unor publicaþiiprestigioase, n-au ezitat sã-i elogieze punctele devedere strîmbe ºi cercetarea tendenþioasã. Nelimitãm aici la trei cazuri mai cunoscute.

În Evenimentul zilei, analistul VladimirTismãneanu se crede îndreptãþit sã se pronunþe înlegãturã cu virtuþile literare ale cãrþii recentapãrute: “excelent scrisã”, “scrisã cu pasiune, ele-ganþã stilisticã ºi rigoare”1 etc. Pe semne cã deza-cordurile, cacofoniile, repetiþiile ºi pleonasmeleagresive vin sã configureze farmecul ascuns ºi ele-ganþa riguroasã a contrafacerii. Este surprinzãtorsã constatãm nonºalanþa cu care un specialistamerican în politologie elogiazã virtuþile stilistice(inexistente) ale unei monografii româneºti ceomagiazã legionarismul. Sofismul, clasic pentru oasemenea situaþie, se cheamã argumentum aadverecundiam ºi poate fi ilustrat prin enunþul:“Lucian Blaga a publicat un studiu care aratã cãeste necesar sã te speli pe dinþi de trei ori pe zi”,care este neavenit, întrucît Lucian Blaga nu esteexpert în igiena bucalã. ªi nici VladimirTismãneanu în studii de stilisticã sau de literaturã.

Comentatorul de peste ocean îºi asigurã citi-torii, fãrã a clipi, cã, sprijinindu-se pe o “finã sen-sibilitate psihologicã, Lavric detecteazã origineaautomutilãrii intelectuale a lui Noica în îmbrãþi-ºarea dogmei legionare”. De-ar fi mãcar adevãrat!Însã tînãrul autor îºi mãrturisise în paginile volu-mului tocmai incapacitatea de-a gãsi un rãspunsla spinoasa problemã a… psihologiei automutilãriiintelectuale a lui Noica: “Rãmîne una dintre mar-ile necunoscute ale firii umane fenomenul acestaatît de incontrolabil ºi atît de imprevizibil cãruia i-a cãzut pradã Noica: îîndrãcirea pe care a suferit-oatunci cînd ºi-a pus credinþa în slujba «bineluisuprem»” (scria el la p. 251). Ce carte a citit oareVladimir Tismãneanu?

Ipocrizia recenzentului atinge culmi de nebã-nuit, atunci cînd susþine despre cartea lui S. Lavric cã “este o criticã bine-venitã a antile-gionarismului manipulativ ºi instrumental, în fondtotal ipocrit, al comuniºtilor deopotrivã în perioa-da Dej ºi poate chiar mai cinic în perioadaCeauºescu”. Pe de o parte, antilegionarismul (lafel ca ºi antifascismul) n-a constituit monopolulexclusiv al comuniºtilor, iar pe de altã parte inter-pretãrile tendenþioase ale lui Sorin Lavric con-travin flagrant mai ales istoriografiei ºi politologieidemocrate – detalii uºor sesizabile pînã ºi-nMaryland.

E regretabil cã însuºi coordonatorul ComisieiPrezidenþiale pentru Analiza Dictaturii Comunistedin România s-a simþit obligat sã elogieze o cartesituatã în flagrantã contradicþie cu rezultatelecercetãrilor ºtiinþifice exprimate în Raportul finalal Comisiei Internaþionale pentru StudiereaHolocaustului din România. Poziþia lui VladimirTismãneanu poate fi în mãsurã sã creeze o nejus-tificatã animozitate, o nedoritã concurenþã înreconstituirea documentarã a celor douã mariatrocitãþi ale secolului XX: fascismul ºi comunis-mul. Iar dacã adãugãm ºi aspectul cã VladimirTismãneanu n-a fãcut niciodatã un secret din ori-ginea sa evreiascã, atunci intervenþia lui înfavoarea litaniei prolegionare publicate de Sorin

Lavric devine cu totul de neînþeles.Dan C. Mihãilescu este un cunoscut comenta-

tor al cãrþilor ºi al fenomenelor culturale, la pos-turi comerciale de televiziune. În ultima vreme s-aafirmat în special ca obedient agent publicitar alEditurii Humanitas, ale cãrei cele mai banaletipãrituri nu întîrzie sã le elogieze cu emfazã, darºi cu o aparenþã de colocvialitate ºi familiaritatece i-au atras reputaþia de bun strateg în zonacomunicãrii. Gazetarul a intervenit cu suspectãînverºunare în apãrarea lui S. Lavric ºi a edituriisale preferate: “exact aºa, nuanþat, treptat, com-prehensiv ºi documentat, citeºte Sorin Lavricepisodul aderãrii lui Noica la legionarism încartea apãrutã în decembrie 2007 la Humanitas”2.

În tentativa de a-l inocenta pe hagiograful fas-cismului, Dan C. Mihãilescu edificã o nouã ima-gine a istoriei interbelice româneºti, sfîºiate derivalitãþile dintre rege ºi gardiºti, cînd “segmentulparamilitar ºi asasin al legionarismului” ar fi fostprovocat ºi potenþat de “instituþiile ordinii pu-blice, instigate de setea dictatorialã a lui Carol II”.Dar, acceptînd o asemenea perspectivã, ar însem-na sã stabilim o pernicioasã echivalenþã întrebatalioanele terorismului agresor ºi instituþiile sta-tului agresat. Dacã ambele tabere, în egalãmãsurã, au comis excese ºi au provocat victime,opþiunea noastrã devine imposibilã, dupã cum neasigurã specialistul de la televizor: “Cînd celedouã faþete ale rãului se motiveazã ºi sepotenþeazã reciproc ani de-a rîndul, istoricul onestnu are cum sã condamne monovalent”. În reali-tate, însã, nu ne este prea greu sã demontãmsofismul transparent, care eludeazã realitãþilecronologice – Corneliu Zelea Codreanu l-a ucis peprefectul de poliþie Manciu deja în 1924, pe cîndCarol al II-lea era departe de tron; iatã cã agresiu-nile criminale ale Cãpitanului, împotriva statului,au precedat cu ani de zile retorsiunile severe! – ºisã respingem construcþia artificialã, ce traseazãsemnul egalitãþii între o miºcare teroristã (pe careo înalþã) ºi organismul statal (pe care îldegradeazã).

O altã manevrã logicã a dinamicului gazetarþine de evitarea judecãþii globale asupra legionaris-mului. Dacã luãm o broascã rîioasã ºi-i examinãmdoar picioruºul stîng, ne poate pãrea chiarcomestibilã, eventual delicioasã. Astfel procedeazãºi Dan C. Mihãilescu, atunci cînd stabileºte dis-tincþii esenþiale între etapa codrenistã ºi aceeasimistã, între militantismul legionar “spiritualist”,de tip Eliade ºi Noica, ºi pogromul final (“Da, sãacceptãm cã nu totul e-o apã ºi-un pãmînt, cã unaera legionarismul studenþesc în anii debutului luiMircea Eliade ºi cu totul altceva rebeliunea dinianuarie 1941, cã, orice s-ar zice, între codrenis-mul de primã orã ºi simismul final existã severe,uneori radicale, deosebiri…” etc.). De parcã n-ar fivorba despre una ºi aceeaºi miºcare teroristã, carea evoluat de la crimele individuale – pe cînd seafla în opoziþia politicã – la crimele în masã –dupã ce-a ajuns la guvernare! De parcã legionaris-mul lui Mircea Eliade nu s-ar fi dezvoltat de laetapa teoreticã, religios militantã, la cea practicã,a campaniei electorale pe la sate, în iarna anului1937! De parcã legionarismul lui ConstantinNoica n-ar fi progresat de la ideile xenofobeiniþiale, la militantismul concret, ca prim-redactoral oficiosului fascist Buna Vestire!

O altã strategie retoricã transparentã, pe careDan C. Mihãilescu o aruncã de-a curmeziºul dez-baterii oneste, þine de tentativa de intimidare acolocutorilor, prin vehemenþa prefabricatã a tonu-lui ºi stabilirea de false analogii istorice. Astfel, ise pare a zãri, printre adversarii manevrelor salesofiste, o “mostrã de cecitate voluntarã ºireducþionism vulgar”, “atîta venin, atîta urã, aºa omostrã înfiorãtoare de – cum sã-i spun mai fin? –exegezã torþionarã ºi gîndire contorsionistã”. Etotuºi descalificant faptul cã, în locul ideilor, gaze-tarul recurge la diabolizarea interlocutorilor,plasîndu-i în false contexte cum ar fi “anii în careSilviu Brucan cerea moartea lui Iuliu Maniu, saucînd Radu Popescu, Oscar Lemnaru, ZahariaStancu, N. Gogoneaþã et. comp. vituperauîmpotriva lui Cioran ºi Eliade. Cu astfel de texte-ghilotinã erau obiºnuiþi doar francezii de la 1945-47, cînd, în ucigaºa tradiþie a terorii revoluþionarvendeene, se cerea executarea fãrã proces, deca-pitarea, dezonorarea, defenestrareacolaboraþioniºtilor…”.

Probabil cã ziaristul Dan C. Mihãilescu aînvãþat sã se rãþoiascã la cei din jur, încã de pevremea cînd scria la revista protocronistãLuceafãrul, în anii 1970-1980, fiind responsabil cuîndrumarea sectorului editorial, sub comandapolitrucilor comuniºti Nicolae Dragoº, NicolaeDan Fruntelatã ºi Mihai Ungheanu. Pe vremeaaceea executa dispoziþiile venite de la partid,astãzi pe cele sosite de la editurã. Pe-atunci îºimãrturisea adeziunile comuniste3, acum leetaleazã pe cele legionare. Pe semne o fi descope-rit cã extrema stîngã ºi extrema dreaptã fac joncþi-une, undeva, la capãtul tunelului.

Publicistica lui Gheorghe Grigurcu s-a vãzutcontestatã în ultima vreme din douã direcþii, dupãce colaboratorul României literare s-a avîntat în(re)comentarea însemnãrilor de Jurnal ale luiMihail Sebastian4. Într-adevãr, nu micã a fost sur-prinderea cititorilor sãi fideli, constatînd cã uneleºi aceleaºi pasaje care, în 1997, îi smulgeau criticu-lui Grigurcu elogii cãlduroase, îi inspirau totuºi, în2007, rezerve scorþoase. Unele ºi aceleaºi însem-nãri ale scriitorului de origine evreiascã, iniþial,Gh. Grigurcu le slãvea, acum însã le detesta. Cese întîmplase? N-am reuºit sã aflãm un rãspunscoerent, nici mãcar din cele trei replici directeadresate comentatorilor sãi, sau din nenumãratelealuzii indirecte, prin care criticul din Tîrgu Jiu selamenta cã i se reproºeazã calomnios anti-semitismul (?).

Iatã însã cã, în paralel cu exerciþiile publice deautovictimizare, Gheorghe Grigurcu se lanseazã înrecenzarea elogioasã a cãrþii lui Sorin Lavric, întrei episoade succesive ale revistei România lite-rarã5. Pãrerea comentatorului e expusã limpede,încã de la prima frazã: “Are dreptate din capullocului Sorin Lavric. A încerca sã vorbeºti azi, înRomânia, despre legionari la un mod pe cît cuputinþã obiectiv înseamnã a-þi aprinde paie încap”. Dupã o asemenea premisã, destinatã sã letransmitã cititorilor ideea cã Sorin Lavric ºi-aaprins paie în cap, întrucît ºi-a propus sã vor-beascã obiectiv despre legionari, nimic nu ne maipoate lua nepregãtiþi.

Nu ne rãmîne decît sã citim opiniile... polito-logice ale lui Gheorghe Grigurcu ºi sã ne minu-nãm: “Spre deosebire de fascism ºi de nazism,legionarismul nu a avut un punct de plecare pre-ponderent politic, ci unul spiritual, declarîndu-ºiþeluri educative, pe un fundal regenerator înraport cu politicianismul oneros, cu afacerismul

1133




sare-n ochi

Noica la a doua tinereþe (III)Laszlo Alexandru

parazitar al interbelicului”. Potrivit accepþiei istori-ografice rãspîndite, perioada interbelicã areprezentat totuºi punctul culminant al dezvoltãriidemocratice ºi instituþionale româneºti – înschimb criticul literar îi vede “politicianismuloneros” ºi “afacerismul parazitar”. Care o fi ade-vãrul? În opinia istoricilor, legionarii n-au pututniciodatã emite pretenþii de respectabilitate, fiindlipsiþi de un elementar program socio-economic(iar sfîrºitul li s-a tras tocmai în urma atragerii laguvernare, cînd ºi-au dovedit pe deplin incompe-tenþa) – în schimb criticul literar le elogiazã...exclusivismul spiritual. Cum stau lucrurile în reali-tate?

Dar ca pînã ºi azi, la peste o jumãtate desecol dupã pogromuri, sã împingi în faþã dema-gogia spiritualistã a intenþiilor legionare, pentru aascunde concretizarea criminalã a “mãreþelor ide-aluri”, denotã altceva decît naivitate în cazul luiGheorghe Grigurcu.

“Prezenþa unei serii de intelectuali de elitã pre-cum Mircea Eliade, Cioran, Constantin Noica,Mircea Vulcãnescu, Radu Gyr, Aron Cotruº,Horia Stamatu, Mihail Polihroniade, Haig ºiArºavir Acterian, Sextil Puºcariu, Ion Barbu, P.P. Panaitescu, Dragoº Protopopescu, ErnestBernea ca ºi inspiratorul multora dintre aceºtia,Nae Ionescu, nu face decît sã indice complexi-tatea fenomenului. Sã fi fost toþi aceºtia niºteprimejdioºi fanatici, niºte incurabili obsedaþi, niºtepenibili rãtãciþi? Empatia lor de dreapta sã fi anu-lat meritele lor, sã-i fi compromis pentru totdeau-na?” – se întreabã inocent Gh. Grigurcu, recurgîndla feciorelnicul eufemism (“empatie de dreapta”),cînd vine vorba despre adeziunile fasciste. ªitotuºi, cîtã abilitate la gazetarul României literare,în recurgerea la sofismul numit “platformavagonului” (“a spune publicului cã toþi ceilalþimembri ai comunitãþii au aderat deja ºi cã maibine aderã în ultimul moment – sar pe platformã– decît sã fie lãsaþi în urmã”)! Confuzia evidentã –ºi programatã – se produce, fireºte, între eventualavaloare personalã/profesionalã a unui intelectualºi aberaþia convingerilor sale politice totalitare.Este de toatã mirarea cã acelaºi Gh. Grigurcu ºtiesã critice convingãtor simpatiile comuniste, deextrema stîngã, ale intelectualilor de frunte, fãrã ale confunda cu valoarea lor profesionalã, înschimb se pierde cu firea ºi ne îndeamnã la pru-denþã, îndatã ce vine vorba despre simpatiile fas-ciste, de extrema dreaptã, ale altor intelectuali defrunte. De cînd se circulã oare, pe ºoseaua crimeiideologice, în sens unic, doar spre stînga?!

Dar totdeauna e preferabil sã pui întrebãri,atunci cînd te lansezi în sofisme, decît sã afirmipe ºleau, aºa încît Gh. Grigurcu persevereazã cuîntrebãrile tendenþioase: “ºi totuºi[,] nu existãdeosebire între legionarismul incipient, dominatde Corneliu Zelea Codreanu, ºi cel degenerat înviolenþe vindicative, din etapa Horia Sima, întremembrii idealiºti ai miºcãrii, de la preoþii ºiînvãþãtorii din mediul rural, de la muncitorii orop-siþi, de la periferiile marilor oraºe, la intelectualiide vîrf ai þãrii ºi indivizii încrîncenaþi care s-audedat la asasinate?”. Acelaºi ton îl aveau ºi intero-gaþiile lui Dan C. Mihãilescu, cãrora le-amrãspuns deja: luînd în considerare efectele con-crete, produse la faþa locului, deosebirea dintrelegionarismul incipient ºi legionarismul apoteotica fost aceea dintre crima individualã (ucidereaprefectului de poliþie Manciu, în 1924) ºi crimacolectivã (pogromul de la Bucureºti, din 1941).

“Plecînd de la principii nobile, cãmãºile verziau ajuns a fi o «întrupare a Rãului», printr-o gravãdereglare de comportament, care a constat în ten-tativa de-a instaura viziunea etic-religioasã cu aju-

torul pîrghiilor vieþii civile” – ne asigurã seninGheorghe Grigurcu, încercînd sã mai salveze ce sepoate. Din pãcate, înaintea credinþelor mãreþe ºichiar înaintea întemeierii Legiunii, a existat celpuþin o crimã, fãptuitã personal de CorneliuZelea Codreanu, aºa încît orice impresie desprevreun “principiu nobil”, înfipt în punctul depornire a tãvãlugului, þine de cel mai cras neade-vãr, de cea mai frapantã demagogie.

Plasat în postura ºchioapã a luptãtorului anti-comunist, însã care trage cu ochiul admirativ sprenobilele idealuri ale luptei legionare, GheorgheGrigurcu nu va avea, probabil, nici mãcar mus-trãri de conºtiinþã pentru faptul cã le-a recoman-dat cititorilor, cu gura plinã, un grosolan falsistoric: “Minuþios documentatã, învederînd oremarcabilã vervã demonstrativã, scrierea lui SorinLavric e infuzatã în marea majoritate a paginilorsale de un spirit de justiþie, care e, vorba luiCamus, «în acelaºi timp o idee ºi o cãldurãsufleteascã». Aceastã participare umoralã, atent fil-tratã, dã viaþã argumentelor, le articuleazã într-oposturã moralmente asumatã. Cartea pe care amcomentat-o e una excelentã, de referinþã.Zãngãnitul de sãbii al polemicilor pe care le-aprovocat nu face decît a-i sublinia semnificaþia”.În ceea ce mã priveºte, sînt convins cã AlbertCamus, atunci cînd ºi-a scris fraza de la care serevendicã azi Gheorghe Grigurcu, nu avea învedere nici elogiul “ideii” fasciste (pe care a com-bãtut-o cu arma în mînã), nici “cãldurasufleteascã” a antisemitismului legionar.Pervertirea gîndurilor ºi a frazelor autoruluifrancez îi poate fi imputatã doar nedemnului sãuepigon din Tîrgu Jiu.

În amintirile sale despre anii 1940, EugenIonescu noteazã la un moment dat: “Discutam cuS. Discutam liniºtiþi. Apoi începem sã vorbimpoliticã. Evident este antinazist ºi contra Gãrzii deFier. Spune totuºi: «Gãrzile de Fier n-au dreptate.N-au dreptate în mai nici unul din puncte. Totuºi,trebuie sã admitem, ºi ºtiþi cã nu sînt antisemit,trebuie sã admitem cã ºi evreii... etc... ºtiþi cã sîntcontra Gãrzilor de Fier. Totuºi existã la ei o exi-genþã moralã ºi spiritualã care...». Mã ridic îngro-zit. Aºa încep toþi. Admit anumite lucruri cu toatãobiectivitatea. Trebuie sã discutãm rezonabil ºiobiectiv. În realitate cedeazã fãrã sã-ºi dea seama,puþin în dreapta, puþin în stînga. Fac concesii.Nu-ºi dau seama. În realitate, pun degetul înangrenaj. Vor fi în curînd înghiþiþi de Moloh.Dacã admiþi un singur postulat de-al lor, sfîrºeºtiprin a le admite pe toate. Este inevitabil. Cunoscproblema. Toþi prietenii mei antifasciºti audevenit cu totul fasciºti, fanatici, fiindcã au cedatmai întîi asupra unui mic amãnunt. Am expe-rienþa fenomenului: incubaþia a început; acesteasînt primele simptome”6.

Examinarea celei de-a doua tinereþi a luiConstantin Noica, aceea reconstruitã ºi adaptatãazi în laboratoarele de tricotaj ideologic de laBucureºti, ne poate ajuta sã deschidem iarãºiochii. Sã nu admitem nici un singur postulat de-al“lor”. Pînã cînd noua “incubaþie” mai poate fiopritã.

(Lucrare prezentatã la Sesiunea deComunicãri a Institutului Naþional pentruStudierea Holocaustului din România “ElieWiesel”, Bucureºti, 7 oct. 2008)

Note:1 Vezi Vladimir Tismãneanu, Noica ºi revoluþialegionarã, în Evenimentul zilei, miercuri, 20 februarie2008, pe internet la: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/792644/SENATUL-EVZ-Noica-ºi-revoluþia-legionarã/

2 Vezi Dan C. Mihãilescu, Noica ºi critica torþionarã,în rev. Idei în dialog, nr. 3/2008, p. 7-10, text reluat învol. Idei cu zimþi, Buc., Ed. Humanitas [sic! – L.A.],2008, p. 186-194. Toate virgulele ºi epitetele din citat îiaparþin ca atare autorului.3“Scriitor comunist [subl. D.C.M.] înseamnã rosturileunui eu care de bunãvoie se pune în slujba patriei saleºi, prin urmare, acest eu trebuie sã se munceascã pesine ca un aluat, sã se frãmînte îndelung pe sine, sã sepunã de bunãvoie lîngã un izvor de cãldurã (care esteiubirea de patrie) ca sã poatã creºte în sine ºi tot debunãvoie sã-ºi lase aromele ºi gustul pe cerul guriisemenilor sãi” (vezi Dan C. Mihãilescu, Patria inimii, înLuceafãrul, nr. 46/sîmbãtã 17 nov. 1979, p. 7, subgenericul: “În aºteptarea marelui eveniment politic:Congresul XII al P.C.R.”.4 Pentru dosarul acestei discuþii, vezi Laszlo Alexandru,Ping-pong, în Tribuna (Cluj), nr. 122/1-15 octombrie2007, p. 8-9; de asemeni în E-Leonardo, nr. 12/2007.Gheorghe Grigurcu, Replicã unui polemist absolut, înTribuna (Cluj), nr. 125/16-30 noiembrie 2007, p. 6-7;de asemeni în E-Leonardo, nr. 12/2007. LaszloAlexandru, “O formã a exagerãrii”, în Tribuna (Cluj),nr. 126/1-15 decembrie 2007, p. 12, nr. 127/16-31decembrie 2007, p. 9-10; de asemeni în E-Leonardo, nr.12/2007. Gheorghe Grigurcu, Est modus in rebus, înTribuna (Cluj), nr. 129/16-31 ianuarie 2008,nr. 130/1-15 februarie 2008. Pe de altã parte, vezi

Michael Finkenthal, Despre coºtiinþe ºi controverse, înObservator cultural, nr. 417/3 aprilie 2008; respectivGheorghe Grigurcu, Cîteva precizãri, în România liter-arã, nr. 31/8 august 2008.5 Vezi Gheorghe Grigurcu, Noica între extreme, înRomânia literarã, nr. 16/25 apr. 2008, nr. 17/2 mai2008 ºi nr. 18/9 mai 2008.6 Eugène Ionesco, Prezent trecut, trecut prezent, trad.Simona Cioculescu, Buc., Ed. Humanitas, 1993, p. 100-101.

1144




Monica Murariu

1155




(urmare din numãrul trecut)

În sens contrar, accentuând radicalismul unuiintelectual democrat de culoare, Cornel West aconsiderat cã direcþia principalã misiunii

intelectualului ar trebui construitã de o„experienþã a dialogului”27. West reliefa cãadevãratã dezbatere despre rasã se face doar înepoca postmodernã, în era ce exprimã „frica” deviitor, adicã un timp al relativismului ºi paradoxalal fricii de depãºire al acestuia, ceea cedezavantajeazã dramatic opþiunile dezvoltãriisociale, economice, culturale ale comunitãþii deculoare, prin apariþia unor bariere de neimaginatîn anii ’6028. Considerând cã discursul occidentalmodern alimenteazã subtextual supremaþia albã,Cornel West este în favoarea aportului pe carepostmodernitatea îl aduce în practica politicilordiferenþei, implicit al unei „subculturi critice” caresã accentueze discursul liberal într-un„libertarianism democratic”, pentru a protejademocraþia de birocratizarea societãþii deconsum29. Gânditorul de culoare se întrebainevitabil asupra legãturii dintre „conþinutulmoral” al identitãþilor diferite ºi consecinþelepolitice care se desprind din diferenþã, întrebãri cevorbesc despre nevoia de a redefini virtuþileliberale ºi democratice, de a schiþa proiectul unuiumanism care sã depãºeascã criza relativismului.

Pe acest fundal teoretic divers ºicontradictoriu, contribuþia lui Shelby Steele lacritica politicilor liberale subliniazã nevoia uneiinvestigaþii socio-culturale a prezentului care sãredefineascã profilul comunitãþii negre, fãrã acãdea însã în prezentism (tendinþa de a reevaluainovaþiile trecutului în lumina standardelorprezentului). O asemenea percepþie ilumineazãasupra nevoii de a reconsidera locul virtuþii civiceîn general, în special modul deficient, dupã Steele,în care conducerea comunitãþii negre a gestionatperioada de trecere de la epoca lui Martin LutherKing la aplicarea prevederilor acþiunii afirmative.Steele deplânge faptul cã insul a fost încorporatgrupului ori masei, fiind relativizat, aneantizat devoinþa de acþiune a „majoritãþii” grupului. În acestfel, emanciparea cetãþenilor de culoare americania fost deturnatã, acaparatã de grupuri de puterepentru care emanciparea nu avea nicio virtute înafara scopului de a cuceri atenþia publicã prinformele protestului, ºi a ºocului mediatic. Odatãce personalitatea lui Martin Luther King nu a maifost recunoscutã ca simbol al unitãþii negre,sensul moral al emancipãrii populaþiei de culoarea fost corupt, crede Steele. Idealismul emancipãriia fost înlocuit de un pragmatism infidelprincipiilor de dezvoltare ale comunitãþii negre,concretizat mai târziu în ingineria socialã aprogramului „Marii Societãþi”, elaborat ºi pus înpracticã de guvernarea Lyndon B. Johnson cusprijinul cercurilor liberale negre.

Eºecul politicilor liberale postbelice a constatîn interpretarea contradictorie a ideii deemancipare. În eludarea a ceea ce Steeledenumeºte „dezvoltarea” comunitãþii negre, un

proces amânat în cele din urmã chiar de elitaneagrã, prea grãbitã sã realizeze egalitatea cuorice preþ. Decalajul civilizaþional dintre cele douãcomunitãþi, pus între paranteze de constrângerileistorice ale rãzboiului rece, a creat momentulpolitic al acordãrii egalitãþii, fãrã a-l continua însãîn dezvoltãri ulterioare specifice. Miºcareadrepturilor civile nu a fost însoþitã de proces princare sã recunoascã pe de o parte diferenþeleculturale dintre cele douã rase, iar pe de altanevoia asigurãrii unor standarde de egalitateculturalã în spaþiul public. Explicaþia acestui eºecnu se gãseºte pentru Steele nu doar înreformismul superficial al guvernãrii Lyndon B.Johnson, ci ºi în „structura” psihologicã acomunitãþii negre. Receptiv la revenirea în forþã atezelor etnopsihologiei în reconstrucþia canonuluicultural american, Steele încearcã sã schiþezedatele psihologiei negrului într-un invariantcultural, gãsind cã acesta este deficient datoritãtrecutului sãu traumatic.

Astfel, Steele este de pãrere cã momentulsalutar al cuceririi egalitãþii ºi libertãþii pentrunegrii americani a fost pierdut, tocmai înmomentul cuceririi drepturilor civile. Faptul s-adatorat dorinþei Americii albe de a face uitattrecutul sclaviei ºi segregãrii, dar ºi cercurilorconducãtoare de culoare interesate sã conservesituaþia victimizãrii ca instrument politic decontrol al comunitãþii negre, respectiv de a creaun avantaj asupra celei albe. Consecinþa uneiastfel de strategii liberale, pe care Steele oaseamãnã cu una socialistã, este, dupã pãrerea sa,cã segregarea a continuat nu doar prindiscriminarea pozitivã, dar ºi prin aceea cã negriiamericani au fost constrânºi sã adere la o„ideologie” colectivã care le impunea valoriobligatorii pentru rasã, identitate în evoluþia lorviitoare.

Conºtiinþa negrului american, susþine Steele, adevenit proprietatea comunitãþii conduse de ungrup de putere de orientare radicalã. Psihologiaschimbãrii induse de sus jos prin politicile acþiuniiafirmative a agravat vulnerabilitatea rasialã acomunitãþii negre, fiindcã în pofida unor rezultateimediate spectaculoase, ca reducerea treptatã asegregãrii rasiale în sfera publicã, ea a fracturategoul cetãþeanului negru, scrie Steele, creând un„anti-ego” al omului de culoare, accentuândimaginea cã negrii nu pot exista în societateapostmodernã americanã decât „asistaþi” (de cãtrealbi). Lipsiþi de strategii de dezvoltare proprie,fiind o comunitate pe care se experimenteazãpolitici rasiale ce þin loc de identitate, negrii nuau reuºit sã îºi exprime capacitatea de a fi liberi.Caracterul invocat de Steele nu este o temã nouãîn filosofia conservatoare. Dar mai degrabã decâtentitatea metafizicã a unui „caracter” atribuitindividului ori comunitãþii, autorul are în vedereo anumitã evoluþie comportamentalã apãrutã caefect al unei experienþe socio-culturale dramatice,caracterizatã în general de represiune, nu fãrã afi însã lipsitã însã de opþiunile unor dezvoltãridiferite de teza victimizãrii rasiale. A pretinde cã

rasa face caracterul înseamnã a abandona întreagadezbatere la nivelul teoriilor rasiste ale secoluluiXIX. Punctul de vedere al lui Steele privindrelevanþa „naturii” negre este contrar celuisusþinut la începutul secolului trecut de Du Bois,respectiv cel de formã de existenþã ºi manifestarea unei realitãþi etnice de nedepãºit, esenþialã aidentitãþii:

„Work, culture, liberty, - all these we need,not singly but together, not successively buttogether, each growing and aiding each, and allstriving toward the vaster ideal that swims beforethe Negro people, the ideal of humanbrotherhood, gained through the unifying ideal ofthe Race”30.

Dar chiar Du Bois, întrebându-se asupraconceptului de rasã, nota cã deºi fusese conceptulcãruia îi închinase întreaga viaþa, nu a putut sã nuremarce tendinþele iraþionale ale acestuia, astfelîncât chiar denumirea de „concept” eraconsideratã de el vagã, fiind probabil mai nimeritca în loc de acesta sã fie folositã noþiunea de„tendinþe, fapte, forþe contradictorii”31. Scriinddespre caracter, Du Bois dorea sã sublinieze nevo-ia unei dezvoltãri civilizaþionale ºi a unei unitãþi„naþionale” negre, al cãrei posibil model îl admiraîn societatea japonezã, prin expresia organicã cereunea în acel loc geniul naþional, spiritul, ºi artaunei naþiuni 32. Pentru Steele rasa ºi caracterulsunt despãrþite de o semnificativã distanþã, aºacum se poate observa în urmãtoarele :„ ElsewhereI have called this ’race fatigue’, an almostexistential weariness with things racial, notbecause you don’t care, but because the racialidentity you are pressured to squeeye into is amask you wear only out of calculation. Thismask in untethered from your real life so that,over time, it draws you into a corruptingfalseness – and an inner duplicity – that growsmore and more rigid with the years. Ultimately itaffects the integrity of our personality. You haveto start living off rationalizations and falsehoodsthat a part of you knows to be false.”33

Subliniind cã lupta negrilor americani a fostîndreptatã spre cucerirea unei „umanitãþidepline”34, ºi nu spre alte þeluri, putere politicãper se, separaþionism prin enclavizare etnicã,Steele remarcã faptul cã dificultatea prezentuluieste potenþatã pe de o parte în oportunismulmilitantismului, pe de alta de necesitatearedefinirii legãturilor comunitãþii de culoare încare membrii acesteia sunt chemaþi sã participe lamoºtenirea trecutului comun, sau sã acceadã,individual, la standardele societãþii de consum.Poziþia adoptatã de Steele nu este aºadar o simplãîntoarcere nostalgicã la natura esenþialistã ºiimuabilã a „caracterului”. Autorul îºi propune sãilustreze ºocul integrãrii indivizilor negri însocietatea americanã postmodernã ce nu poate fimãsurat decât pe „temeiuri strict personale”,devreme ce transformãrile identitãþii se manifestãîn cele din urmã la nivelul indivizilor35. Dar,deoarece vorbim de o „linie de culoare” distinctã,dar nu separatã de restul societãþii americane înnoua articulaþie a societãþii de consum, ºoculintegrãrii a cauzat dupã Steele, noi forme alediscriminãrii prin ierarhizarea oportunitãþilor realede muncã, educaþie, reprezentare socialã ºi maiales în ceea ce priveºte încrederea socialã.Importanþa acesteia din urmã a fost subestimatã,sau total neglijatã de ingineria reformelor rasiale.Susþinând cã trecutul sclaviei influenþeazã încontinuare imaginarul oamenilor de culoare prin

Marius Jucan

Shelby Steele ºi critica politicilor rasiale postbelicedin Statele Unite

eseu

1166



1166 TRIBUNA • NR. 149 • 16-30 noiembrie

decalaj civilizaþional, Steele aratã cã aparent estemai eficient sã te raliezi mult discutatei reformeacordându-þi identitatea de „afro-american” decâtsã te „organizezi” dupã propriile standarde36.

„As a middle-class black I have oftem feltmyself contriving to be ’black’. And I havenoticed the same contrivance in others – a certainstretching away from the natural flow of one’slife to align oneself with a victim-focused blackidentity. Our particular needs are out the syncwith the form of identity available to meet theseneeds. Middle class blacks need to identifyracially. It is better to think of ourselves as blackand victimized than not black at all: so wecontrive into an identity that denies our class andfails to address the true source of ourvulnerability37.

„Vina” albã care a generat dupã Steele acþiuneaafirmativã, i-a transferat pe negrii într-unexperiment de grup, refuzându-le „vizibilitatea” caindivizi, negându-le opþiunile libertãþii. Steele vedeîn „vina” albã ºi în instituirea unei culturipreferenþiale nu doar paternalismul societãþii albe,escapismul transformãrii, ci lipsa principialitãþii,vidul de autoritate al societãþii americanepostmoderne, relativizarea valorilor clasice care aufundamentat democraþia americanã. Reinstaurareavalorile tradiþiei democratice americane, aleindividualismului ºi crezului american, alecetãþeniei construite în egalitate ºi libertate estesingurul garant al ieºirii din criza relativismului ºidin practica ideologizãrii rasei ca atribut principalal identitãþii negre. Din pãcate, remarcã Steele,majoritatea neagrã a preferat sã urmeze apelulideologiei colective, fapt pentru care, credeautorul, poziþia de conservator nu este nicidecumuna retrogradã, ci una de „avangardã”. Chiar dacãeste expusã dispreþului ºi uneori condamnãriifãþiºe, o asemenea poziþie atrage atenþia asupradirecþiei greºite în care continuã sã înaintezeefectele acþiunii afirmative, adâncind ideeavictimizãrii ca explicaþie generalizatã a condiþieide a fi negru, remarcã Steele în A DreamDefferred. The Second Betrayal of Black Freedomin America.

„Very simply then, a black conservative is a

black who dissents from the victimizationexplanation of black fate, when it is offered astotalism – when it is made tha main theme ofgroup identity and the raison d’être of a grouppolitics.[…] It leads us to believe that all sufferingis victimization and that all relief comes from theguilty good-heartedness of others. […] When blackgroup authority covers up these other causes ofsuffering just so whites will feel more responsible– and stay on the hook then that authorityactually encourages helplessness in its ownpeople so that might be helped by the whites. Ittries to make black weakness profitable by sellingit as the white man’s burden”38

Negrii americani, considerã autorul, au ratatºansa de a se elibera de spiritul segregãrii, fiind încontinuare dependenþi de factori decizionalidinafara cercului de credinþe ºi valori carefundamenteazã personalitatea individului negru.Pledoaria lui Shelby Steele pentru valorileindividualismului liberal-conservator este motivatãde criza ideii de autoritate care a cuprinssocietatea americanã, ºi a provocat avalanºapoliticilor colectiviste, a autoritarismului unorcercuri, dupã pãrerea autorului „rasiste”, subumbrela unor mãsuri de salvare a comunitãþiinegre. Steele este convins cã fiecare individtrebuie sã ajungã în situaþia de a-ºi exercitajudecata propriei conºtiinþe, fiindcã „omulluminat” existã în fiecare dintre cei ce evalueazãcritic propria lor experienþã, ºi dovedesc publiccurajul atitudinii. Aruncând îndoiala asuprautopiei unor proiecte în care comunitatea deculoare ºi cea albã ar putea depãºi moºtenireaclivajului dintre victimã ºi victimizator, Steele estesceptic în ceea ce priveºte posibilitatea uneireconcilieri definitive între negrii ºi albi, dar nucredea de asemenea în eternitatea conflictuluirasial. În acest sens, cuvintele profetice ale luiW.E.B. Du Bois despre diferenþa instituitã deculoare ºi de atitudinea faþã de aceastã„problemã”, adicã despre faptul de a fi negru,sunt la fel de pãtrunzãtoare ca altãdatã.

„The problem of the twentieth century is theproblem of the color-line, - the relation of thedarker to the lighter races of men in Asia andAfrica, in America and the islands of the sea”39.

Faptul de a „simþi” cã eºti o „problemã”, cum

scria Du Bois, dovedeºte cã negrul este încontinuare izolat, respins de standardelemajoritãþii, înstrãinat în propria existenþã,încãtuºat de memoria incertã a trecutului, tentatde reconstrucþia permanentã a prezentului. El esteexpus discontinuitãþilor experimentelor sociale,descoperind negativitatea contextului cultural încare trãieºte. A fi negru nu înseamnã însã pentruSteele a fi compartimentalizat ca fiinþã umanãîntr-un registru problematic ºi problematizant,subiect al unei inginerii sociale, ori al unei terapiipsiho-culturale, ci a cuceri deplinãtateaînþelesurilor fiinþei umane printr-o „temperare adiferenþelor”40, care sã pãstreze semnificaþia uneitradiþii culturale separate. A fi negru indicã fãrãîndoialã pentru eseistul american nevoia de avorbi despre condiþia umanã în schimbare, ºi maiales de a înfãþiºa vulnerabilitatea „celuilalt”, maiales atunci când activismul militant i-ar puteaconduce pe cei desemnaþi de aceastã etichetã spreopþiuni radical separatiste. Ne amintim cã DuBois scria:

„...to attain self-conscious manhood, to mergehis double self into a better and truer self. In thismerging he wishes neither of the older selves tobe lost. He would not Africanize America, forAmerica has too much teach the world andAfrica. He would not bleach his Negro soul in aflood of white Americanism, for he knows thatNegro blood has a message for the world. Hesimply wishes to make it possible for a man tobe both a Negro and an American, without beingcursed and spit upon by his fellows, withouthaving the doors of Opportunity closed roughlyin his face”41.

Paradoxul excluziunii sociale ºi al anxietãþiirasiale în epoca actualã este cu atât mai evidentcu cât segregaþionismul a devenit parte a unuitrecut condamnat. Shelby Steele aratã cã dacãprejudecata rasialã nu mai construieºte ghettouri,ea marginalizeazã ºi antagonizeazã prin privilegiiºi preferinþe, creând noi ierarhii ale comunitãþiinegre. Într-o societate în care reformismul politics-a bazat pe unul moral, Steele examineazã ceeace este mai întâi valid moral ºi abia apoi ceea ceeste practicabil în câmpul de acþiune al politiculuipentru a reprezenta calitatea de cetãþean.Demersul sãu calificã libertatea individului dreptcondiþie determinantã pentru egalitatea tuturorcetãþenilor într-o republicã constituitã din grupurietnice având o istorie diferitã. Constatânddiscrepanþele ºocante între idealurile americane ºirealitatea aplicãrii lor, Steele crede de asemenea cãse impune „datoria” de a restaura condiþia celormarginalizaþi de forþa insidioasã a prejudecãþiirasiale, chiar dacã imperativul unei asemeneadatorii nu mai poate fi susþinut de existenþa uneisalvãri dinafara politicului. Sfera politicului estepiatra de încercare a metamorfozelor culturale aleunei societãþi în care conflictul diferenþelor rasialeeste în continuare viu.

Omul negru rãmâne aºadar problematicpentru Shelby Steele. Natura rãului moral care apermis ºi a susþinut pentru timp îndelungatvictimizarea unei rase nu poate fi anihilat prinpolitici melioriste. Cu atât mai mult cu cât îndorinþa de a ºterge vina ori diminua doarstigmatul experienþei a ceea ce autorul numeºte„supremaþia albã”, societatea postliberalã apromulgat politicile „culturii preferinþei” care nu afãcut decât sã ramifice diferenþele culturale ºipsihologice dintre albi ºi negri. În aceeaºi mãsurã,întreþinerea ºi chiar exploatarea unei memorii aopresiunii a amplificat antagonismul rasial care i-aopus pe albi ºi negri în condiþiile actuale aledemocraþiei liberale. Shelby Steele accentueazãsugestiv preþul „inversiunii” în ceea ce priveºte

Maxim Dumitraº

1177




prejudecata rasialã, prin care memoria reprimãriiºi vulnerabilitatea rezultatã din aceasta estereconfiguratã într-o aºa-zisã „invulnerabilitate” orimândrie rasialã care ar asigura coeziuneacomunitarã a negrilor, ca formã de eliberare dintrecut.42 În acest fel, Shelby Steele subliniazã cãidentitatea individul negru rãmâne în continuaredependentã de rasism ca formã a identificãrii43.

Sfera semanticã a ceea ce Du Bois numeaexpresiv „linia culorii” („the color line”) a fixatgraniþa vizibilã care compartimenteazã ºi azi, darîntr-un mod diferit, lumea americanã decât laînceputul secolului trecut, într-un amalgam decredinþe, atitudini ºi prejudecãþi care alimenteazãpoziþii politice antagonice, nu doar între albi ºinegri ci ºi în sânul comunitãþii negre. Numeroºiobservatori ai scenei americane postbelice auevidenþiat prevalenþa conceptului de rasã pentru aînþelege transformãrile socio-culturale care aucuprins America ca ºi consecinþã a acþiuniiafirmative, al necesitãþii de a crea o nouã unitateculturalã în cadrul comunitãþii negre stratificategradual de dezvoltarea unei clase manageriale deculoare. De la faptul de a constata cã noþiunea derasã nu poate fi nicidecum afectatã depostmodernitate, o poziþie îmbrãþiºatã demilitanþii radicali, un numãr aproape egal deautori au arãtat cã înþelesul noþiunii de rasã seaflã în schimbare44, întrebându-se în ce modchestiunea rasei mai rãmâne încã un aspect aparteîn secolul globalizãrii. Notând asupra prefaceriloridentitãþii din era globalizãrii, Arjun Appaduraiscria:

„The link between the imagination and sociallife, I would suggest, is increasingly global anddeterritorialized one. Thus those who representreal or ordinary life must resist claims toepistemic privilege in regard to the livedparticularities of social life. Rather, ethnographymust redefine itself as the practice ofrepresentation that illuminates the power of large-scale, imagined life possibilities over specific linetrajectories”45.

Dacã tradiþia autonomiei iluministe a fostþinta preferatã a celor care militau în Americapentru egalitatea culturilor ºi modelelor culturale,respectiv eliberarea indivizilor de sub autoritateaunei singure tradiþii ºi filosofii de acþiune,rezultatul resimþit a fost „deconstruirea crezuluiamerican”46, ceea ce a subminat legitimitateacetãþeniei. Deplângând eºecul proiectului iluministîn ceea ce priveºte virtutea civicã, AlasdairMacIntyre observa atributele manageriale, esteticeºi terapeutice ale societãþii postmoderneamericane47. Hilary Putnam, arãta cã faptul de aconsidera indivizii „ca agenþi autonomi” cere sãfim de acord cu dreptul lor de a-ºi alege propriilestandarde, ºi cã guvernul nu „trebuie sã seamestece în alegerile individuale prin impunereareligiei sau a unui standard de moralitate”.Dilema autonomiei morale face ca libertatea caopþiune pragmaticã necesarã pentru toþi cetãþeniiamericani sã nu mai fie condusã deprincipialitatea unei „filosofii”, ci de filosofiaunor tipuri de activism care afirmã policentrismulcultural care îºi arogã misiunea de a reconstrui ºiaserta ethosul fiecãrei comunitãþi în numeledreptãþii48. Cãutarea unei „dreptãþi” sociale caresã niveleze inegalitãþile lumii postmoderne prinafirmarea unui pluralism cultural militantînseamnã denunþarea oricãrei forme de puteremascatã, ºi urmãreºte sã substituie autonomiaindividului cu cea a unor grupuri înarmate cupolitici de reabilitare a drepturilor încãlcate dediscursul puterii. Steele observã însã cã în acestfel, o formã de putere se substituie cu o alta, ºicã principialitatea luptei pentru drepturi civile

constituþionale devine ineficientã în faþa unui noutip de activism etnic, care se poate insinua în celedin urmã în haina unui nou tip de rasism.

„A fact that has escaped notice in the decadessince the civil rights victories ist that, after thosevictories, racism has become a bifurcatedphenomenon in America, so that we have beenleft with two kinds of racism. The first is thegarden-variety racial bigotry that American has,sadly, always known – the source of racialopression and discrimination. But the new andsecond kind or racism is what might be calledglobalized racism. This is racism inflated into adeterministic, structural and, systemic power.Global racism seeks to make every racist eventthe tip of an iceberg so that redress will be to themeasure of the iceberg rather than to the measureof its tip. It is a reconceptualization of racismdesigned to capture the fruit of the new and vastneed in white America for moral authority inracial matters. True or not, global racism canhave no political viability whitout white guilt.What makes is viable is not its truth but theprofound moral need that emerged in the mid-sixties white America”49.

Punctul de vedere al lui Steele asupra evoluþieiviitoare a problemelor rasiale þine seama, cum ammai arãtat de reacþia faþã de modificãrile aduse deera postliberalã care a adâncit aspectele inegalitãþiirasiale prin apariþia unei „noi conºtiinþe” nãscutedin criza valorilor societãþii americanetradiþionale50. Întâi cã linia de culoare, pãstratã casemn al distincþiei unui trecut traumatic s-atransformat în simbol identitar. Apoi, faptul cãaceasta nu a mai fost consideratã marcantã încontextul democraþiei liberale manageriale a fãcutca anxietatea rasialã sã creascã. În al treilea rând,intervenþionismul guvernamental ºi jocurile luipolitice au transformat responsabilitateaindividului în responsabilizare, o manevrã princare negrii au fost readuºi în situaþia de a daseama de propria lor emancipare, fiind lipsiþi demijloacele de a o autoriza înainte de a o pune înpracticã. Tocmai de aceea, implementarealibertãþii în era postliberalã continuã sã fie diferitãpentru albi ºi negri, constatã autorul nostru, prin

aceea cã responsabilitatea în era rasismuluimascat devine un instrument de opresiune,creând în indivizii negri „complici la propria loroprimare”51. Redistribuirea responsabilitãþii îiapare lui Steele ca aspect primordial al eºeculuipoliticilor liberale iniþiate de proiectul „MariiSocietãþi”, care deschizând cultura preferinþelor aanulat standardele care asigurau o responsabilitateuniversalã. În acest fel, victimizarea realã atrecutului comunitãþii negre a devenit sursa depresiune moralã ºi politicã pentru obþinerea denoi concesii în privinþa politicii drepturiloroamenilor de culoare.

Why do we cling to an adversial, victim-focused identity that preoccupies us with whiteracism? I think because of fear, self-doubt, andsimple inexperience. /.../ Our culture was formedin oppression rather than in freedom, whichmeans we are somewhat inexperienced in the fulluse of fredoom, in seeing possibilities anddeveloping them. In opression we were punishedfor having initiative and thereby conditionedaway from it. Also, our victimization itself hasbeen our primary sourse of power in society –the basis of our demands for redress – and theparadoxical result of relying on this source ofpower is that it rewards us for continuing to seeourselves as victims of a racist society”52.

Paradoxul situaþiei de dupã victoria epociimiºcãrii drepturilor civile este cã formele demilitantism negru care activau pentru stopareainferioritãþii negre, au continuat-o dovedind cãnegrii nu pot depãºi consecinþele represiuniirasiale. Este adevãrat cã numeroºii critici aiconservatorismului au egalat meritul ºi virtuþilemorale care îl articuleazã cu un principiu al„egoismului”53, militând de fapt pentru o egalitatede rezultat, decât pentru un principiu al egalitãþii.Conflictul dintre egalitatea de oportunitate ºi ceade rezultat nu a fost în mãsurã sã rezolveinegalitãþile create tocmai din dorinþa de a lepune capãt într-un mod eficient. Egalitatea deoportunitate accentueazã meritul individului de adeveni conºtient de competiþie, ca motor al uneisocietãþi liberale, cea de rezultat urmãreºte

Maxim Dumitraº

1188




egalizarea socialã, culturalã, nu în ultimul rândeducaþionalã, prin care de pildã, discriminareapozitivã devine un factor operant în a privilegiadiverse grupuri etnice ori categorii sociale.Conºtiinþa individului liber ºi nu contextul socialprimeazã în primul tip de egalitate, ideologiaegalitarismului în cel de al doilea. Victoria unuitip de egalitate împotriva celuilat nu poate decâtsã continue accentuarea victimizãrii.

Neobosind sã arate cã efectul acþiuniiafirmative nu a fost cel dorit, acuzând clivajulprodus de dezvoltarea economicã a epociipostliberale, Steele ilustreazã consecinþele miºcãriipentru drepturi civile, întrebându-se dacã efortulfãrã precedent ºi sacrificiul comunitãþii negre afost rãsplãtit în conºtiinþa unor noi generaþii deoameni de culoare care sã fructifice victoriamoralã prin continuarea proiectelor deemancipare în dezvoltarea propriu-zisã acomunitãþii negre. Ceea ce Steele, ºi nu doar el,cere prin „dezvoltarea” comunitãþii negre nu esteechivalarea acesteia cu drepturi primite sub onouã tutelã a albilor, chiar dacã vina pentruoprimare ºi discriminare este recunoscutã deaceºtia, mai mult ori mai puþin formal.Ambiguitatea în care se gãseºte comunitatea albã,pe de o parte victimizatoare, pe de altasalvatoare, este pentru Steele ironia supremã carea încununat lupta negrilor pentru drepturi civile,un indiciu al declinului autoritãþii filosofieiliberale tradiþionale. Anxietatea rasialã rezultatãdin eºecul acþiunii afirmative îl determinã peSteele sã constate efectul nedorit al „vizibilitãþii”liniei de culoare. Nu întâmplãtor discursulcorectitudinii politice a devenit gardianul vigilental virtuþilor sãrãcite de relativismulpostmodernitãþii. Ceea ce face ca militantismuldiferenþei sã atingã în prezent cote explozive,tocmai datoritã faptului cã semnificãexclusivitatea reprezentãrii, antagonizândpermanent diferenþele pânã la urmã „naturale” aleindivizilor, credinþelor, opiniilor ºi atitudinilor lor.

Dincolo de dreptul incontestabil de a reanalizatrecutul oprimãrii, Steele este de pãrere cãtrecutul continuã sã-i þinã prizonieri atât pe negricât ºi pe albi, nu doar pentru cã lecþiile acestuianu au fost, ºi nu sunt, pe deplin împãrtãºite, cipentru cã trecutul este transformat înlegitimitatea unui discurs ideologic al vinei ºirespectiv victimizãrii. Demascarea jocului deputere care se insinueazã în morala „diferenþei”propusã de multiculturalism de pildã, are dreptþintã principalã disuadarea raþiunii iluministe, aconþinutului ideii de virtute. Se mai poate vorbide virtutea republicanã ºi democraticã încontextul politicilor intervenþioniste postliberaleale societãþii americane? Steele considerã cã nu,devreme ce liberalismul postbelic este unul „pre-emptiv”, acordând de „sus”, în mod automat prinpolitici preferenþiale calitãþi virtuoase, prin careanumite segmente ale populaþiei meritã mai multdecât celelalte, pentru „egalizarea” oportunitãþilor,ori pentru „rãscumpãrarea” vinei recunoscute devictimizatori. În acest fel, victimizarea care „nuexplicã toate dificultãþile negrilor” de a se intregraunei societãþi postmoderne, ca urmare a miºcãriipentru drepturi civile, devine o formã de adevãrultim.

În aceastã situaþie, negrii sunt împinºi de oelitã a „contestãrilor” sã devinã „un poporsociologic”54, lipsiþi de oportunitatea realã pentrua dovedi merit personal, libertate în alegereaopþiunilor civice. Multiculturalismul este privit cafiind curentul ideologic care a deturnat memoriasuferinþei într-o politicã a preferinþelor ce nu pottrece pragul oportunismului, deoarece încurajeazã

„puterile atavice ale rasei, genului ºi etnicitãþii”55.Pentru Shelby Steele datul existenþial al raseitrebuie ordonat de ideea virtuþii, de disciplinaacesteia ºi nu de activism etnic ori rasial. În acestsens, dezbaterea despre inocenþã, vinã, victimizaretrebuie sã reprezinte o asumare a uneifenomenologii a politicului, ºi nu sã rãspundãunor mecanisme ideologice. Dificultãþile legate de„renaºterea” comunitãþii negre în douã momenteesenþiale pentru Steele, perioada sclaviei ºisegregãrii ºi cea a culturii preferinþei, suntilustrative pentru soarta democraþiei americane,vãzutã drept perfectibilã, dar mereu ameninþatãde rasism56.

Experienþa stigmatizãrii ºi victimizãriireproduce anxietatea rasialã dovedind cãliberalismul postbelic nu a fost decât o încercarenereuºitã de expiere a ruºinii, anunþând instalareaunor noi bariere în cadrul democraþiei care auadâncit separatismul social, expunând societateaunor convulsii viitoare57. Este adevãrat cãglobalizarea a dus la modificarea ideologieirasiale, reducând considerabil eficienþa unortermeni ca stigmatizare ori victimizare58, dar aaccentuat strategiile de conservare rasialã ca„diferenþã”. Noul þesut social-cultural generat desocietatea de consum ºi politicile comunitarediferenþiate, respectiv egalitatea de oportunitatesau de rezultat a devenit tema crucialã apolemicilor dintre liberali, comunitarieni ºiconservatori. Confruntarea dintre aceste linii degândire ale erei postliberale ridicã problema dacãun „eu” poate exista înaintea unui „noi”.

Pentru Shelby Steele, virtutea individuluirãmâne o valoare în sine. Ea trebuie construitã încadrul comunitãþii, fãrã sã depindã exclusiv decomandamentele ei politice. Libertatea individuluide a-ºi construi meritul personal rãspundeîntrebãrii dacã democraþia postliberalã americanãmai este fidelã filosofiei sale întemeietoare, saudacã nu a instituit un etos al separatismului59,discreditând libertatea individului, separândvirtutea de disciplina principiilor, deschizând caleaunor noi forme de inegalitate ºi discriminare.

Note:14 Bauman, Zygmunt, Etica postmodernã, EdituraAmarcord, Timiºoara, 2000, p. 212-217 (PostmodernEthics, Blackwells Publishers, 1995). Bauman aratã cãieºirea din criza eului fragmentat este doar aparentrezolvatã prin angajarea indivizilor în „cauze colective”,deoarece acestea nu fac decât sã „colectivizeze” frag-mentarea.15 Shelby Steele, A Dream Deferred. The SecondBetrayal of Black Freedom in America, op.cit., p. 169.16 A Dream Deferred. The Second Betrayal of BlackFreedom in America, Harper Perennial, 1999, pp. 3-4.17 Cele douã curente care au modelat emancipareacomunitãþii negre, fundamentate de cele douã persona-litãþi marcante începutului secolului trecut, WashingtonT. Booker ºi W.E.B. Du Bois. 18 White Guilt. How Blacks and Whites TogetherDestroyed the Promise of the Civil Rights Era, HarperCollins Publishers, pp. 25-26.

19 ibidem, pp.13-14.20 idem, White Guilt, op. cit., p. 3921 Vezi Ce este un autor. Studii ºi conferinþe, IdeaDesign and Print, Cluj, 2004, pp. 53-54, traducere ºiselecþie din Michel Foucault, (ediþie originalã, Dits etEcrits, Editions Gallimard, Paris, 1994). 22 Lipset, Martin, Seymour, American Exceptionalism.A Double-Edged Sword, W.W. Norton and Company,New York, London, 1996, p. 176-177.23 Gitlin, Todd, „The Cant of Identity”, în Theory’sEmpire. An Anthology of Dissent, edited by DaphnePatai and Will H. Corral, Columbia Press University,New York, 2005, pp. 401-224 Jameson, Fredric, The Cultural Turn. SelectedWritings on the Postmodern, 1983-1998, Verso,London, New York, 1998, p. 68-72. 25 ibidem, pp.104-105.26 Bloom, Allan, The Closing of the American Mind.How Higher Education Has Failed Democracy andImpoverished the Souls of the Today’s Students, Simonand Schuster, New York, 1987, pp. 28-35.27 West, Cornel, The Cornel West Reader, BasicCivitas Books, 1999, p. viii.28 ibidem, p. 67-69.29 ibidem, p. 138.30 Du Bois, W.E.B. op.cit, p. 370.31 idem, Dusk of Dawn. An Essay Toward anAutobiography of the Race Concept, în Writings op.cit,p. 651.32 idem, „The Conservation of Races”, în Writings,op.cit., p. 829.33 Steele Shelby, White Guilt, op. cit., p. 172.34 ibidem.35 ibidem, p. 23.36 ibidem, p. 5537 ibidem, p.10638 A Dream Defferred. The Second Betrayal of BlackFreedom in America, Harper Perrenial 1998, pp. 10-11.39 W.E.B. Du Bois, op. cit. p. 37240 Shelby Steele, op. cit., p. ix41 W.E.B. Du Bois, op. cit., p. 36542 ibidem, p. 15943 ibidem, p. 16344 Sniderman, Paul, M, Piazza, Thomas, The Scar ofRace, Harvard University Press, CambridgeMassachussetts, London, England, 1993, p. 145 Arjun Appadurai, Modernity at Large. CulturalDimensions of Globalization, University of MinnesotaPress, Minneapolis, London, 1996, p 55.46 Huntington, Samuel, Cine suntem? Provocãrile laadresa identitãþii naþionale americane, Antet, Bucureºti,2006, pp. 124-128 (Who Are We? The Challenges toAmerica’s National Identity, Simon and Schuster, NewYork, 2004).47 Alasdair MacIntyre, Tratat de moralã. Dupã virtute,Humanitas, Bucureºti, 1998, op. cit. p. 93 (After Virtue.A Study in Moral Theory, Notre Dame UniversityPress, 1985) 48 Putnam Hilary, Raþiune, adevãr ºi istorie, EdituraTehnicã, Bucureºti 2005, pp. 193-194 (Reason, Truthand History, Published by the Press Syndicate of theUniversity of Cambridge, Cambridge Cb2 1RP, UK.,1981).49 Steele, Shelby, White Guilt . How Blacks andWhites Together Destroyed the Promise of the CivilRights Era, op. cit, p. 35-36.50 idem, White Guilt., op. cit., p.30.51 ibidem, op. cit., p. 5252 idem, The Content of Our Character, op. cit., p 17053 Honderich, Ted, Conservatism, Westview Press,Boulder, San Francisco, 1990, p. 23954 ibidem, p. 6055 ibidem, p. 12856 ibidem, op. cit, p. 150.57 ibidem, p. xiii.58 Appiah, Kwame, Anthony, Cosmopolitanism. Ethicsin A World of Strangers, W.W. Norton and Company,New York, London, 2006, pp. 101-111.59 Steele, Shelby, White Guilt, op. cit., p. 175

Tudor Mihail

1199




xanaxmã liniºtisem într-un feldar parcã era prea mult ºi asta aducea numainecazurisângele meu stãtea cocoþat pe celemai înalte anteneºi gura mea strângea în ea sursa veninuluiºi-o însuºea de parcãar fi fost limba pe care un clopotºi-o plimbã în zile de fruptpe timpanele noastreera o zi ca mãrunþiºul din buzunaredar foarte zornãitoare ºi vie înafarãoamenii râdeau mânzeºte ºi înjurau dumnezeieºte

toate stagnautoate lucrurile posedate intrau din plinîn obiectele gazdãºi banii mei parcãîmi intrau într-o ranã veche ºi erau destul de reci ºierau grei

mã liniºtisemsoarele rodea ciºmigiulca un ºoareceºi toþi aveau reþinerea ºilaºitatea lui preferam sã mã strecorabsenþa frumuseþii te fãceasã vrei sã vâneziºi sã hrãneºti la sân pradaamorþitã

ºoarecele fuge de pietreºi asta îl face maicurajos ca nichita

iubitã ppradãuneori ne vorbim alteori neinhalãm unul altuia liniºteatu amanta locurilor în care te simþicel mai bineeu animalul lucid care ocoleºteºi cade pradã ocolirilor minþii saletu deschizând în vorbele meleun hãueu lucrând la umplerea vaselor cuo gãletuºã micã plinã de sângecâtã fracturare de sineo distrugere melodicã mieroasãºi între noi animale hãcuite alunecã pe-o masã acoperitã cu muºamadragostea poate fi tãiatã dragosteadacã ar fi o bucatã de carnear suge din ea zeii sângelui

uneori împing un deget în coasta taca sã te simt aproapeiremediabil de aproapegrozav de infipt în aerul meuun aer ceþosplin de glumediscutãmdespre cât de frumoase sunt apropierile pe care leprovocicu gândul cã prada ta e comunãtuturor vânãtorilorchiar dacã ochii eisunt ca niºte gãuri cãptuºite cu metalºi atunci când le provocieºti nu doar interesatci chiar te apropii de canibalismul

primilor oamenicare muºcau mâna aproapeluiºi Dumnezeu le muºca mâna lor

Of câtã pasiunegândurile mele îþi gâdilã intenþionattãlpileca sãmite apropieiubitã pradã

Anyelade ce ar vrea viaþa astasã-mi joace o festã acumcând dupã 19 ani se rãstoarnã luminaºi-i vãd scheletul iar carnea eimai mult atârnã decât coboarã din osdirect în gura de leua hãrmãlaiei zilnicefiindcã tu ºtii cã sora ta se înalþãprecum un zid de ispitireîntre tine ºi Dumnezeuea danseazã deasupra minþii taleca 10 leproºi vindecaþi

nimic din carnea meanu e valabilprivesc cu ochii de popãmiºcarea dameifac o rugãciunevreau ca sora mea sã trãiascãaºaca o nãlucã pe-un turncare zvâcneºte mãrgele

de ce ar vrea viaþa astasã intre în mine mai multdecât i s-a datcu toatã dragostea eicu lamã dublãdacã sora meanu e o femeie simplã sângerie

cineva mã loveºtecineva îmi cautãochiulcu dalta

Tribord-babord, dextrozã-levulozã, cea-hãis, º.a.m.d. – Noþiuni corelative ºi neutre, atâta timp cât unadintre ele, anume „stânga”, nu devine pars hostilis.

Aceasta, bineînþeles, dupã ce „dreapta” ajunsese sã denumeascã,-n varii graiuri (ºi, evident,mentalitãþi), latura bunã, partea beneficã, pars nostra.

Sã stai „la dreapta Tatãlui”, de pildã, e o favoare maximã, o graþie. Sã stai, însã, „à la droite du president [d’une assemblée délibérante, – ºi, la rigoare, délirante sau

aberrante!]” nu reprezintã nicio graþie, alta decât cã, graþie (predis)poziþiei respective, ajungi sã reprezinþiun „élément conservatuer de l’opinion”. ªi, evident, „c’est l’opinion, qui fait marcher…”, º.a.m.d.

Opinia, l’opinion, este pi(g)nonul graþie cãruia marºau, mãrºãluind, ºi camaradul Georges Marchais,ºi camaradul Robert Hue.

Paradoxul e cã, în franceza ecvestrã, hue! înseamnã cea!, i. e. „la dreapta!”. Antonimul sãu e, în româna bucolicã, exclamaþiunea hãis! O au, dupã Sextil Puºcariu, ºi ungurii

(hajsz!), ºi saºii (hoits!). Numai cã, în maghiarã ºi sãseascã, ea le îndeamnã pe bovine s-o ia „la dreapta”,— nu „la stânga” (cum face hãis-ul românesc).

Noþiunile corelative sunt, totodatã, relative. Dreapta e la fel de relativã ca ºi corelativa ei (ºiviceversa).

Cvasi-stângaciul conte Almaviva e „de dreapta” relativ la ambidextrul Figaro, care, avant la lettre, arfi un „om de stângã” (de n-ar fi ºi „apropitar”), în spectrul politic sevillan, – altminteri, el prefigurînd„clasa de mijloc”, ramura „servicii” (cooperativizatã, pânã mai ieri, la noi, ca sã nu producã capital, zi dezi, ceas de ceas, º.a.m.d.).

Cât despre autorul lor, Pierre Augustin Caron (de) Beaumarchais, el îºi ocupã, ca ºi GeorgesMarchais (ce-i drept, acesta ultim fãrã mutrã), locul de cuviinþã în Larousse.

Întorcându-ne la ale noastre, nu se poate, însã, afirma cã „stânga” ingeniosului bãrbier decurge dinfaptul cã acesta locuieºte pe mâna stângã a cutãrei avenude, – lucru cu totul relativ la punctul nostru devedere.

Ceea ce, pentru spectatori, e „mâna stângã”, e „mâna dreaptã” pentru comedianþi. Incongruenþa mîinilor este vocaþia oglinzilor (ºi a lui Kant). Heralzii citesc scutul „în oglindã” (în

care dextra e senestra ºi, reciproc, senestra, dextra), ca ºi cum nu l-ar avea în faþã, ci pe piept. Teatrul rezolvã relativitatea în cauzã graþie noþiunilor convenþionale de curte („stânga”) ºi grãdinã

(„dreapta”). Unii-i fac curte dreptei pentru cã n-au grãdinã; iar când o au, se jurã cã vor face dintr-însa grãdiniþã

de copii. Cei care n-au nici curte, nici grãdinã, viseazã, eventual, sã le confiºte, – ºi de la contele care le are pe-

amândouã, ºi de la înstãritul, mic-burghezul, „esplotatorul” Figaro, care locuieºte coté cour, pe, vasãzicã,stânga, fiind, însã, utilat alla moderna (ceea ce, tovarãºi, e suspect!), fãrã ca Sterbini, libretistul, sãconºtientizeze treaba asta: „Numero quindici a mano manca,/ quattro gradini, facciata bianca,/ cinqueparrucche nella vetrina/ sopra un cartelo Pomata fina,/ mostra in azzurro alla moderna,/ v’e’ perinsegna una lanterna...”

ªerban Foarþã

emoticon

Poveºti de adormitcopiii ambidecºtri

poezia

Aida Hancer

2200




Dincolo de pãdurea spânzuraþilor, epãmântul sovietului meu.

Câmpiile sunt mãnoase ºi limba dulce, înmunþii ne-am ascuns mulþi ani ºi acolo ne-amsãpat ideologia aºa cum vânturile aspre au sãpatchipurile Babelor. Aici e pãmântul trainic dinZevzekistan, aici zevzecii îºi poartã figurile mân-dre. Deºi uneori, mi se pare, cã în ochii lor viaþae goalã. Uzbecii îºi mai duc încã sub cãciulileîndesate de astrakhan, portretele masive ale con-ducãtorului iubit. Dar noi, zevzecii am terminat-ocu asta.

Au trecut atâþia ani.

Era în prin iarna lui 1980, troienele erau atâtde mari cã mama, nu putea sã treacã singurãprintre ele, tata o ridica ºi o strângea de braþ darceea ce o împingea înainte era burta ei rotundã caun pepene gata sã dea în pârg ºi acolo eram eucare trebuia sã ies afarã, în lumina cenuºie, sãîmping frigul iernii cu respiraþia mea înapoi acolounde e locul frigului. Dar în soviete e frig tot tim-pul, frigul e ca timpul însuºi ºi timpul nu treceniciodatã. Drumul a fost lung, erau tramvaie carestãteau pe loc, erau oameni care stãteau la coadã,aveau haine de fâº ºi fâºâitul ãsta mi-a intrat înurechi chiar înainte sã mi le scot afarã, în lume.Mama a nãscut un zevzec aºa cum o uzbekãnaºte un un uzbek, aºa cum o kazakã naºte unkazac sau o kazakã.

A fost frig.Frigul nu m-a pãrãsit niciodatã. Mi-au clãnþãnit

dinþii chiar ºi acum douã zile pe stradã. În casãera frig. Tata avea ºase mii de cãrþi dar cãrþile nune þineau de cald. El mi-a spus – nu le citi pentrucã mint. Le þin ca sã te înveþi cu minciuna ºi sãnu-þi fie fricã de ea când o sã fii mare. Mie mi-erafrig de la minciunã.

Încet, încet, foamea s-a îngrãºat în casa noas-trã, a prins puteri aºa de mari, cã într-o zi dedecembrie a ieºit pe stradã, a colindat în stângaºi-n dreapta ºi n-a gãsit un oscior în tot sovietul.Atunci s-a suit pe steag ºi i-a ros stema. Ceilalþiau þipat, pentru cã stãtuserã la coadã dupã stemaasta ºi acum se terminase, doar nu stãtuserã uniidupã alþii înjurându-se ºi þipând ca sã ia o bucatãde gaurã. Au zis – asta nu e corect ºi zevzeciisunt oameni corecþi. ªi-au luat fâºurile din casã ºifâºâiala din urechile mele a devenit tot mai mare,nu o mai puteam suporta, deºi stãteam închis încamera mea ºi nu aveam voie sã ies de acolo.Bulevardele erau pustii, doar vechiile ideologiigoneau speriate pe asfalt, luându-ºi tãlpãºiþa. Darau fost oprite la graniþã pentru cã, se pare, nuaveau acte în regulã. Oamenii au þipat, au strigat,nu ºtiu ce au zis dar au zis ei ceva acolo pentrucã, pânã la urmã, un elicopter ºi-a luat zborulpântecos de pe sediul Comitetului Central.

Pentru cã strãzile erau reci, oamenii au încãlzitpavajul cu sângele lor. Nu puteau sã-l lase aºaacolo. Un glonþ în piept fãcea o gaurã ovalã ºi deacolo ieºea un pic de sânge ºi apoi tot mai multºi strãzile se fãceau moi ºi bune ºi calde pe carecorpurile abureau.

Pe unde au trecut tancuri, acum trec maºini deteren. Muzica de pe geamurile fumurii e bucuriazevzecilor. Ei petrec cu femeile blonde care ºi-aufãcut sânii rotunzi ºi cât mai mari cu bisturiul.Figuri impasibile. Ademeniri de lehamite. Fiori defrig. De-tot-degeaba.

Atunci însã, serile, mama ne punea macaroaneîn farfurie care tremurau în pâlpâirea lãmpii degaz ºi putea sã-ºi dea duhul pentru cã mai aveafoarte puþin lichid în ea. Mama spunea o rugãci-une în gând, în gândul gândului, pentru noi, pen-tru ea, pentru rugãciune pur ºi simplu, acolounde credea cã nu o poate auzi nimeni. ªi aveadreptate. Nu ne putea auzi nimeni. Dar eramascultaþi cu toþii.

Tata pãzea blocul în schimburi, cu alþi bãrbaþicare aveau beþe în mânã ca sã ne scape deteroriºti. De teroriºtii zevzeci, deºi mulþi spuneaucã sunt arabi sau ruºi. Aºa se pãzeau blocurile.De alte blocuri.

M-am trezit într-o primãvarã, într-o zi sticloasãde martie unde soarele era suit pe un ciob ºi nezgârâia feþele cu luciri înºelãtoare. Am ºtiut cãtata nu m-a minþit. Toate cele ºase mii de cãrþiminþeau. Le-am rupt cotoarele în curte, cândcopacii nu aveau decât ramuri rãºchirate subþiricãtre un cer fãrã niciun loc pentru cineva. Tatami-a fãcut un zmeu din ºase mii x 400 de pagini,un zmeu trainic, zicea el ºi eu m-am suit înspinarea lui. Vântul m-a ridicat încet ca un fulg,m-a dus cãtre orizontul de rãsãrit. Am simþit ungol în stomac atunci când m-am ridicat de lapãmânt. Eram deja mare dar visam ca mic. Întretimp ideologiile emigraserã cu toatele. La cãpºuni,în Spania. La furat de maºini în Germania saualtundeva.

Cerul transparent se apropia sau eu mãapropiam de el, priveam în urmã casa, cu þigla eiroºie ca o bucatã ascuþitã de cãrãmidã ºi îlvedeam acolo pe tata. Pe tatãl meu, privirea luicare a rãmas seninã atât de mulþi ani ºi în carevãzduhul a fost ascunziºul meu blând. Îmi fluturao mânã ºi cu cealalãltã îºi freca barba în carefirele se fãcuserã albe ca de omãt. Îl vedeam atâtde mare ºi de mic acolo.

Nu mã mai puteam întoarce sã-i atingcreºtetul dar ºtiam cã el o fãcuse de multe ori

pentru mine. Mama a lãcrimat în prag. Mamacare a þinut un pepene în burtã ºi a întorstroienele cu picioarele ei mici, pe vremuri, în susºi în jos, pânã nu a mai rãmas nimic din ele.

Aº minþi dacã aºa spune cã am cãlãtorit preadeparte cu zmeul meu. Dar am vãzut apalimpede de la Canal unde unii ºi-au lãsat oasele înmâl. ªi despre asta nu s-a prea scris în cãrþi. Dars-a vorbit ceva la televizor. Am vãzut blocuriumede. Pe unele erau poze uriaºe cu femei fru-moase ºi cam goale sau oameni buni de votat.Am vãzut ºi cantoane pãrãsite ºi linii de tren carenu duceau niciunde. Rupeam câte o paginã dinzmeul meu ºi cum citeam câte una, o lãsam sãalunece pe pãmânt.

Pâmântul era negru cu fâºii verzii, unii ieºiserãcu tractoarele la muncã. Am vãzut oraºele ºi cul-tura urbanã ºi am mai aruncat câteva pagini pesteei. Unii au fugit iute cu ele la budã. Poate i-au inspirat. Culturã urbanã.

Am vãzut ochi goi ºi ochiuri de apã pline încare þara mea se oglindea limpede ºi fãrã rost. Amvãzut reclame ºi promisiuni ºi felul în care semestecã guma în tramvaie, în troleibuze, înmetrou. Pentru fiecare am lãsat câte o paginãdintr-o carte despre care tata mi-a spus cã minte.Alte cãrþi goale au apãrut sub zborul meu ºi a tre-buit sã le accept ºi pe ele. Pe ambalaj scria cã nuconþin conservanþi ºi aºa era – nimic nu le conser-va ºi trebuia sã le consumi la termen. Altfel, tre-buie sã le înghiþi gata expirate.

Mi-au mai rãmas doar câteva foi ºi am þipataºa cum þipã corpul de carne care se prãbuºeºte.Urechile celorlalþi surde mi-au rãspuns cu aceeaºifâºâialã cu care m-am nãscut ºi pe care a trebuitsã o þin toatã viaþa în cap.

Dumenezeu m-a iubit ºi cãderea mea fost linã,mi-am rupt ceva coaste dar am supravieþuit, une-ori mai tuºesc, cred cã din cauza asta. Mi-am mairupt ceva dar nu ºtiu dacã sã îi spun pe nume.M-am aºezat la casa mea ºi am strâns câteva miide cãrþi, aproape ºase mii. O sã spun unui copilcã mint, deºi, practic, nu mai prea conteazã. Fioriiunei noi ideologii ne dau târcoale pe la geamuri,dar noi ne-am pus termopane ºi pânã la urmã potsã facã ce-or vrea.

În Zevzekistan, nu s-a întâmplat nimic.

Miºcãrile ideologice înZevzekistan

proza

Augustin Cupºa

Vasile Rata


– Domnule Tudor Caranfil, ce înseamnã pentrudumneavoastrã actul critic? Are acesta o funcþie for-mativã sau informativã?

– Evident formativã, cel puþin asta-i ambiþianoastrã, a criticilor. Noi facem legãtura dintrecinematografie - în mãsura în care ea existã - ºipublic, ºi încercãm sã imprimãm treptatspectatorilor exigenþe cât mai înalte, pentru a ridicaastfel ºi cinematografia. E vorba despre un dialogpublic-cinematograf care, zic eu, ar tebui sã fieexprimat prin criticã. Din pãcate, nu prea seproduce.

– Am înþeles cã prima dragoste, prima tentativãde a pãtrunde în cinematografie a fost regia, chiaraþi intrat la Institut. Ce s-a întâmplat? Aþi abando-nat sau aþi schimbat direcþia?

– Nici una, nici alta! Nu erau cursurile pe caremi le doream eu! În 1950 se formase Institutul deCinematografie, ºi eu acolo am dat examen ºi amcãzut sub linie. S-a întâmplat cã la teatru, care erape atunci un institut distinct, rãmãseserã locurineocupate. ªi-atunci au cerut ajutorul Institutului deCinematografie, care ne-a îndrumat spre regia deteatru pe cei mai buni ca medie, rãmaºi pe dinafarãºi-aºa am ajuns la teatru, pentru care n-aveamvocaþie, dar aveam fricã de... serviciul militar.“Deformat” de cinema nu puteam concepeconvenþia teatralã, ºi încercãrile mele, exerciþiilemele de anul întâi de a construi un spaþiu teatralerau întotdeauna viciate de dorinþa de a fi cât maiaproape de realitatea cinematograficã, ceea ce nuprovoca buna dispoziþie a profesorilor mei... Dar nude asta am plecat, am plecat din “disidenþã” - ºi n-am plecat, am fost plecat. Glumesc când spundisidenþã... A venit un analfabet care ne-a þinut olecþie politicã în dezacord complet cu istoria facticã,consemnatã în cãrþi, ºi i-am atras atenþia cã nu e aºacum spune el (nu mai þin minte despre ce eravorba), iar el s-a plâns conducerii Institutului care,la un moment dat, ca sã mã intimideze, m-achemat chiar sã dau o declaraþie pentru Securitate.Dar când le-am arãtat negru pe alb cã lucrurile stauaºa cum le imprimase memoria mea proaspãtã detânãr, au dat înapoi. M-au “lucrat” la scadenþaexamenelor ºi mi-au fãcut un mare bine. Nu erampotrivit pentru regie de teatru, n-am vrut s-o fac,am ancorat acolo împins de inerþie. Dar sigur cã afost un câºtig pentru cultura mea, pentru formareamea de intelectual. Interesul pentru istoria teatruluiuniversal a fost trezit în clãdirea din SchitulMãgureanu în care serile coboram la parter sãurmãrim la spectacolele Teatrului Municipal, pelegendara Doamnã Bulandra, pe Beate Fredanov ºiprimele spectacole ale lui Liviu Ciulei.

– Vã regãsiþi în Nae Caranfil? Vã satisface exi-genþele pe care vi le-aþi fi impus dumneavoastrã caregizor de film?

– Pãi... Îl invidiez... Nu mi-a fost dat sã fiu regi-zor de film, mi-ar fi plãcut enorm. Probabil cã amfãcut criticã, fiindcã n-am intrat la Institutul deFilm. Apoi a fost ºi comoditate, aº mai fi pututîncerca admiterea, dar fãcusem deja câþiva ani laFacultatea de Filosofie, ce s-o mai iau din nou, amrãmas la ziaristicã, la presã... Dacã mã regãsesc înNae? Nae, zic eu, e mai bun decât mine. Are o fan-tezie foarte vie - eu n-o aveam - are calitãþi decineast, s-a descurcat foarte bine ºi în teatru atuncicând expresia cinematograficã i-a fost baratã maibine de un deceniu, aºa cã mã regãsesc în mãsuraîn care mã continuã, fie ºi ca regizor. El, sper, fãrãsã-ºi dea seama, mânuieºte modul meu de a gândicinematografic, mã continuã, mã dezvoltã.

– ªi mânuieºte bine - zic eu, ºi nu numai eu...Cãrþile dumneavoastrã, toate cãrþile dumneavoastrã,pe lângã informaþia pe care o oferã sunt plãcute lalecturã, se citesc cu foarte multã plãcere. AscundeTudor Caranfil un prozator, v-a ispitit vreodatãbeletristica?

– Nu cred! Dar am conceput întotdeaunaexerciþiul critic ca pe un spectacol. Cãrþile mi-auieºit cinematografice! Întotdeauna am vrut sã-lantrenez instinctiv pe cititor în epica întâmplãrilorcinematografice despre care vorbeam. Îmi amintesccã unul dintre distinºii mei colegi m-a taxat odatãcã sunt un Eugen Sue al criticii cinematografice,crezând cã mã jigneºte cu chestia asta. Eu am luat-oca pe un compliment: da, vroiam întotdeauna sãprovoc o lecturã vie ºi participativã a cititorului.Când am scris Cetãþeanul Kane. “Romanul” unuifilm, (în curs de reeditare la “Cartea Româneascã”),i-am spus editorului: domnule, am scris o carte defilm care se va citi ca un roman poliþist! Omul aeditat-o în 32 de mii de exemplare, ceea ce peatunci era enorm pentru o carte de film. ªi tirajul s-a epuizat în câteva sãptãmâni. Bine, ºtiu, erau altevremuri...

– Aveþi reputaþia de critic exigent, de critic“rãu”. V-a adus asta antipatii, duºmãnii?

– Slavã Domnului, nici nu le pot numãra... Amun regizor, nu vreau sã dau nume pentru cã nu maieste printre noi, care mi-a pus cruce - la propriu -într-un film. A turnat o secvenþã într-un cimitir ºi ocruce în prim plan pe care scria: “Aici odihneºteTudor Caranfil”. Într-un alt film, tot de ficþiune, l-afãcut pe un personaj oarecare sã pocneascã dincãlcâie ºi sã strige: “Sã trãiþi, sunt cãpitanul deSecuritate Tudor Caranfil!”. Gândiþi-vã cã în livretulmilitar nu promovasem decât pânã lasublocotenent! Doamne, ce m-am mai distrat ºi cemândru eram de mine... Uite, eu amintesc chestiaasta, ºi poate mã ia CNSAS-ul la ochi ºi mã implicãsuspect de poliþie politicã. A, da, ºi maestrul DanPiþa într-unul din ultimele sale filme m-a “distribuit”- nu-mi mai amintesc sub ce nume, foarte apropiatde Caranfil, Cratofil mi se pare, un critic de film

perfid, care primea ºperþuri ºi scria în raport de ele,ºi vezi, numai el, integrul, n-a încercat cu mineciubucul.

– În Femeia visurilor, Cratofil, era interpretat deFlorin Zamfirescu...

– Nu mai þineam minte... Dacã m-a jucat FlorinZamfirescu, mã onoreazã, e un actor cãruia eu însu-mi i-aº încredinþa un rol ca al meu... Altfel nu mãplâng, ãsta este riscul criticului, e ºi bun, e ºi rãu...Bun pentru unii, rãu pentru alþii. Adevãrul este cãaici trebuie sã fii nu bun sau rãu, trebuie sã fii cin-stit, în acord cu conºtiinþa ta, cu judecata proprie,sã n-o laºi în bãtaia vântului, sã exprimi rãspicat ºisugestiv cum vezi lucrurile, cum simþi - cã ºi criticae o sensibilitate; ºi când te citeºti dupã zece ani,când te reîntâlneºti cu vechiul tãu sine, sã-þi daiseama dacã ai avut sau nu dreptate. Mi se întâmplãadesea sã-mi parcurg cu satisfacþie vechile articole.

– Prietenii v-a adus aceastã exigenþã, aceastã ver-ticalitate criticã?

– Verticalitate, prea frumos spus pentru un tipadus de spate încã de tânãr, ca mine... Mi-a fostplãcut sã constat cã marii cinematografiei noastrem-au respectat, chiar când am fost ºi rãu cu ei, ºivãd cu multã, multã bucurie, cã ºi tinerii, cei careau rupt zãgazurile acum, parcã m-ar preþui...Domnule, eu m-am bãtut decenii de-a rândul cufalsitatea scâlciatã a filmului românesc, cuprovincialismul lui, cu patetismul lui de doi bani.ªi, iatã, au apãrut tinerii ãºtia care au produs ofracturã în modul de a gândi cinematografic - îiaºteptasem, îi prevãzusem -, am fost cu ei de laînceput, ºi ei cu mine... Dacã nu ºtiþi, de dragul loram fost, timp de trei ani, în judecatã cu domniiPiþa, Daneliuc ºi Nicolaescu. Am câºtigat, daradevãratul proces abia acum l-am câºtigat, cuaceastã trioletã a filmelor de aur din ultimii ani.

– Cum vã explicaþi acest “nou val”cinematografic românesc? Pun ghilimele pentru cãeu nu cred cã e vorba cu adevãrat de un nou val,pentru cã nu existã un program estetic comun, unmanifest. Dar în ultimii ani au debutat câþivaregizori - unii au ajuns la al doilea, la al treilea film- care au transformat cinematografia românã într-unbrand de þarã. E un lucru surprinzãtor, inexplicabilaproape...

– Pãi, mi-l explic, întâi, pentru cã tinerii cineaºtiau fost împiedicaþi sã se exprime un întreg deceniu,pe vremea când la conducerea caselor de film, a aºanumitelor studiouri de creaþie cinematograficã, aufost reprezentanþii unei generaþii care nu doreau înniciun caz sã scape din mâini frânele cinematografi-ei ºi canalizau toþi banii pe care-i punea la dispozi-þie statul - care, între noi fie zis, în anii ’90 a fostfoarte generos - spre propriile lor producþii, dacã nu

interviu

de vorbã cu criticul de film Tudor Caranfil

„Am conceput întotdeaunaexerciþiul critic ca pe un spectacol”

2222




ºi buzunare. ªi oricând se ivea un talent “periculos”din rândul tinerilor, afiºau “stop!”. Erau în schimbpromovaþi ca autori (oarecum promovaþi, cã nu maipupau un al doilea film, dar promovaþi totuºi)oamenii care nu puneau probleme, care nu riscau sãumbreascã pe “marii creatori” de atunci, adicãmediocrii ºi submediocrii. ºi dintr-o datã se schimbã,în sfârºit, legea cinematografiei, ºi iatã, crapãbarajele ºi se revarsã “valul”... Spuneaþi dumneavoas-trã cã e un “val” fãrã unitate de crez. Nici “vague”-ul francez n-a prea avut program comun, niciiranienii, nici chinezii sau coreenii. Dar fiecareºcoalã s-a stratificat într-o serie de dezlãnþuiriconsecutive, pe o perioadã concentratã de timp. Eunu ºtiu dacã la noi e un “nou val”, dar vãd pentruprima oarã în istoria cinematografiei româneºti cã întrei ani consecutivi apar trei filme recunoscute camari. Mai avusesem noi succese, Gopo cu Scurtãistorie, Ciulei cu Pãdurea spânzuraþilor, Pintilie cuBalanþa, dar dupã euforia succesului de moment seaºternea tãcerea. Acum, între 2005-2007 am avuttrei filme, unul mai original decât altul în genul sãu.Eu nici nu ºtiu dacã Cristian Mungiu a creat cel maibun film. ªtiu doar cã a primit Palme-ul. Dar în aniianteriori, Puiu ºi Porumboiu au pregãtitevenimentul, impunând filmul românesc dupã lungiani de degradare. În acest sens cred cã n-ar fi greºitsã spunem cã Palme d’Or-ul l-au luat toþi trei.

– ªi Cãtãlin Mitulescu...?

– Mitulescu nu intrã în discuþie, este strãlucitdoar în ceea ce americanii numesc “PublicRelations”. Ca artist l-am gãsit mediocru. Ar fi pututpromova ºi în deceniul trecut, fãrã a insufla teamãvenerabililor cinematografiei noastre. Dupã ceea ceam evaluat, chiar în Palme d’Or-izatul Trafic, nucred cã Mitulescu va da vreodatã ceva important...Sã dea Dumnezeu sã mã înºel!

– De ce nu vã place Mitulescu? Sã se fi înºelatjuriul de la Cannes când i-a dat Palme d’Or pentruscurtmetraj sau Wenders ºi Scorsese când i-au giratdebutul?

– În Cum mi-am petrecut sfârºitul lumiiMitulescu e banal, mai curând “just” decât artistic.Personajele lui se închinã preotului Mani, ele suntgândite în alb-negru, disidenþi ºi securiºti, ca înobsedantul deceniu chiaburii ºi þãranii muncitori.Pânã ºi copilaºii cu dinþii de lapte pe care-i invocãnu doresc decât sã înfunde lama ºiºului în pipota luiCeauºescu. Un Ceauºescu caricaturizat grotesc, pânãla a-l pune sã se batã cu un þânc pentru tradiþionalalipie de bun venit! Ironia istoriei face ca Praida,interpret specializat în urmã cu 50 de ani înportrete de schematici eroi uteciºti, sã fie solicitatîntr-un rol la fel de sãrac în date psihologice, derezistent anticomunist. Filmul e slab, haotic, lipsitde subtilitate ºi de ritm, cu o poveste banalã, prolixãºi incoerentã, cu personaje fãrã relief ºi culoare carenu duc nicãieri, într-o improvizaþie fãrã substanþã,dar cât de cât corectã! În vreme ce trioleta Puiu-Porumboiu-Mungiu nu imitã nimic ºi pe nimeni,Mitulescu, a cãrui “Cãlãtorie printre amintiri” cron-icã autobiograficã s-ar fi dorit, n-a ezitat sã seinspire citeþ din “amintirile” altora, de la Mungiu cu“Noi în anul 2000” din Occident, care devine la elrepetiþie muzicalã pânã la Fellini cu E la nave va...Sloganul publicitar retro nu-i poate motiva lipsa derigoare dramaturgicã, care aruncã în derizoriu temeviabile, deºi apar uneori ºi invenþii poetice ce seînscriu în memorie, ca inocentele “jocuri tibetane”din baie. Dar cine ar putea uita, chiar în secvenþarespectivã, patetismul stupid al declaraþiei: “Eu suntmai mult decât trupul ãsta de care te-ai putea îndrã-gosti” - urlat eroinei de îndrãgostitul gol puºcã, sã ise evalueze cum trebuie marfa.

– Se vorbeºte foarte mult astãzi despre minima-lismul din cinematografia românã, despre pomenit-ul “nou val”, cu aerul cã cinematografia românã aînceput în 2001, odatã cu debutul lui Cristi Puiu -Marfa ºi banii, s-a consolidat cu Moartea domnuluiLãzãrescu ºi a atins apogeul cu 4, 3, 2 al luiCristian Mungiu...

– Nu l-aþi uitat cumva pe Porumboiu? De el cespuneþi? A fost sau n-a fost?

– Îmi plac ºi iubesc filmele ºi regizorii amintiþi(ºi pe alþii), dar îndrãznesc sã cred cã noua cine-matografie românã nu s-a nãscut din goluri. Aºaminti aici douã filme “minimaliste” de acum câte-va decenii: Ilustrate cu flori de câmp al lui AndreiBlaier (1975) ºi Casa dintre câmpuri al luiAlexandru Tatos (1980); pentru simetrie, douãfilme de facturã “academicã” tot de acum câtevadecenii: Pãdurea spânzuraþilor al lui Ciulei (1964) ºiMoromeþii lui Stere Gulea (1987). Ce ar fi decomentat, de adãugat?

– Exemplele dumneavoastrã sunt admirabil deechilibrate. Ilustratele... lui Blaier sunt un adevãratmiracol. Gândiþi-vã numai de la ce a pornit cineas-tul, faimos pentru conformismul sãu: de la un filmde propagandã pentru politica partidului în ce pri-veºte controlul complet al natalitãþii. ªi, inspiratprobabil de Dumnezeu, îi iese contrariul a ceea ceera de aºteptat, o pledoarie plinã de adevãr de viaþãºi poezie în favoarea libertãþii femeii de a-ºi asumasau nu maternitatea. Dar gândiþi-vã ºi la filmeleimunde pe care le turnase înainte ºi dupãDecembrie 1989, de la Totul pentru fotbal, laBãtãlia din umbrã, ºi apoi la Crucea de piatrã, laTerente, la Dulcea saunã a morþii, la mizeriile“create” fãrã cenzurã, care poate acestea îlreprezintã cu adevãrat.

Cât despre Stere Gulea, dacã Marin Preda ar fifost cineast, n-ar fi putut face o ecranizare maireuºitã decât Moromeþii. ªi totuºi e doar unmoment din biografia realizatorului. În rest, chiardacã nu ca josnicele pelicule ale lui Blaier, dupã pã-rerea mea filmografia lui Gulea nu trece de medio-critate ºi conjuncturã. E o “stare de fapt”! Integrãrãmâne, însã, opera lui Ciulei ºi a lui Tatos. Mãîntrebaþi sau vã întreb ce ar mai fi de adãugat?...

– Da! Cu alte cuvinte, din “vechea gardã” a regi-zorilor români, cei care au fãcut film ºi înainte de

’89, cine este “recuperabil” sau nu a dezamãgit cufilmele fãcute dupã ’89?

– Recuperabili sunt toþi cei care pot dovedi cãau rãmas vii. Pintilie, care a atins dupã 1989 pla-fonul sãu cel mai înalt cu Balanþa, NicolaeMãrgineanu, cu sinceritatea pe care o conferã cine-matografului sãu ºi vor mai fi fiind câteva nume,dar lista nu e prea lungã.

– Dar “irecuperabili”?

– Irecuperabili sunt “isprãviþii” (expiraþii?). Mãexprim crud, dar cam aºa stau lucrurile. SuntDaneliucii, Piþii, Mureºanii, oameni care trãiesc dinrenta succeselor de odinioarã ºi, deºi cu toate ºanse-le care le-au fost oferite nu mai sunt competitivi, nuse pot opri din cursã descalificându-ºi sistematicopera.

– Cum vi se pare noua generaþie de critici defilm români, tinerii? Sunt la nivelul “noului val” deregizori? (În prefaþa la ediþia a II-a a Dicþionaruluiuniversal de filme povestiþi o întâmplare tristã avân-du-l drept protagonist pe un tânãr confrate...)

– Da, îmi amintesc de “rugina” pe care oatribuia vechilor capodopere un lider al noii critici.Omului îi lipsea simþul istoriei. Dar sã ºtiþi cã nouageneraþie de filmologi e cel puþin tot atât de bunãpe cât am fost ºi noi de ignoranþi la vârsta lor.Poate cã ei rãmân, totuºi, mai puþin interesaþi detrecutul cinematografului decât am fost noi, ºi astafiindcã ºansa a fãcut sã dispunem, la vremea noas-trã, de un animator de talia profesorului IonCantacuzino. Cât a trãit el a existat secþie de filmla Institutul de Istoria Artei care organiza specialpentru noi seminarii ºi dezbateri pe temele istorieifilmului naþional ºi universal. Cu dispariþia lui a dis-pãrut ºi interesul pentru cinema al amintitului insti-tut, ºi a numitei catedre de la Academie.

– Sunt unul dintre cei care aºteaptã volumulcinci din Vârstele peliculei. Având în vedere cã suntmai bine de 10 ani de la apariþia volumului patru, eun proiect abandonat?

– N-ar fi prea mult cinci volume? Am împlinitîn aceastã toamnã 77 de ani. Mã “sparie” gândul cãun asemenea volum, în comparaþie cu celelalte, n-arface decât sã scoatã în evidenþã un cert declin deenergie. ªi nu e vorba numai de vârstã dar ºi deschimbare, de modificarea contextului tehnico-eco-

Fiecare generaþie de studenþi îºi are Clujul sãu.Eu voi scrie aceste rânduri despre Clujul„meu”, al studenþiei mele, al tinereþilor

noastre (1957-1962/1964). Sunt rânduri scrise,cred eu, onest, cu rãspundere, în lumina noiigândiri „istoriografice” pariziene, în luminagândirii Simonei Weil ºi a lui T. Todorov, decirânduri de istoriografie de atitudine. Aceasta eopinia noastrã ºi nu dorim s-o impunem nimãnui.

De la început e absolut necesar sã specificdouã amãnunte: voi scrie în primul rând despreacel spaþiu magic al studenþiei mele, cuprins întreOpera Românã, Institutul Racoviþã ºi BibliotecaUniversitãþii, Muzeul de Istorie – cum îi spuneammereu, Studii Clasice ºi Universitate. ªi voi scriecu certitudinea – împotriva oricãror vocizgomotoase „anticomuniste” recente – cã am fosto generaþie privilegiatã. Cum sã nu fim privilegiaþicând în locul Analelor Româno-Sovietice – SeriaIstorie, începuserãm sã citim noile reviste (celevechi au fost toate desfiinþate în 1948, când ne-afost decapitatã întreaga culturã naþionalã). Noilereviste: Analele Universitãþii, Anuarul Institutuluide Istorie ºi Arheologie, Acta Musei Napocensis.Cum sã nu fim privilegiaþi când în Clujul acelorani – ºi anul 1958, al Festivalului ºi ConcursuluiInternaþional „George Enescu” – Filarmonicaclujeanã dãdea concerte, ce dumnezeieºticoncerte!, sub bagheta lui Emanoil Ciomac,prietenul lui Enescu. ªi mai ales când deasupraClujului universitar plutea geniul lui Lucian Blaga,duhul blândeþii ºi omeniei celor care seîntorseserã de la Sighet, Ioan Lupaº ºi SilviuDragomir. Unii, Alexandru Lapedatu ºi GheorgheBrãtianu nu mai apucaserã sã se întoarcã de laSighet. Nu mai apucaserã. Fuseserã toþi acolo înAcademia Istoriograficã de la Sighet – ardeleanulAl. Lapedatu – preºedinte, acad. GheorgheBrãtianu, Ioan Lupaº – ºeful secþiei de istorie aAcademiei Române, savantul C. C. Giurescu,bucovineanul I. I. Nistor, aromânul VictorPapacostea, Zenobie Pãcliºanu, Sauciuc-Sãveanu ºialþii. Sã ni-i aducem aminte. Duhul omeniei lor –pentru mine – pluteºte ºi acum deasupra Clujuluiºi va pluti mereu.

Dar mai eram – încã odatã – privilegiaþi pentrucã noi, generaþia noastrã, în acei ani de dezgheþ,ai zisului „comunism” (NB: Manifestul Comunist,a se înregistra, a apãrut la Tecuci, nu la Paris înanul 1848!), de fapt de treptatã, greoaie ºi grearedimensionare a anilor recâºtigãrii demnitãþiinoastre naþionale, învãþam cu profesorii sauaproape numai cu profesorii ºcoliþi în Occident, ºio „iau” bãbeºte de la istoria veche spre „noi”:Constantin Daicoviciu (la Accademia di Romania,la Roma), Nicolae Lascu (la Accademia diRomania ºi la Paris, la Fontenay aux Roses). I. I. Russu (la Accademia di Romania), K. Horedt(ºi-a luat doctoratul cu K. Tackenberg la Bonn),ªtefan Pascu (ºcolit la Vatican, la Roma, careputea fi el ºi „spion”, dar „comunist” eu nu credcã a fost, în ruptul capului!), Mihail P. Dan (cudoctoratul luat la prof. Macurek, la Brno înCehoslovacia interbelicã), V. Vãtãºianu (cu studiiîn Italia), David Prodan (neºcolit în vest, precumC. C. Giurescu, dar spirit luminist, cu gândire demedievist occidental, cum puþini au fost încultura româneascã), Iosif Pataki (un medievist

ºcolit în instituþiile interbelice, de mare gândire),Andrei Bodor (ºcolit în Anglia la Oxford sauCambridge, romanist de mare forþã ºi care ne-apredat cursuri speciale), Camil Mureºan (directo-rul de azi al Institutului de Istorie „G. Bariþiu”care n-a mai apucat sã fie trimis la studii înOccident, dar nu este el autorul „occidental” alIstorie Revoluþiei din Þãrile de Jos, din Anglia, apreºedinþilor americani, toate þãri occidentale, nudin Balcani?), mai tinerii Bujor Surdu, H. Daicoviciu, Al. Husar, A. Stoica, N. Vlassa ºialþii, poate mai puþin importanþi pentru acesterânduri, dar respectaþi de mine pentru cã mi-aufost profesori, pe care nu-i mai amintesc. Acesta afost privilegiul nostru. ªi nu putem uita. Cum sãpoþi uita când, la Studii Clasice, te întâlneai zilniccu Theodor A. Naum, coborând scãrile, sau cuSilviu Dragomir împrumutând cãrþi de laBiblioteca de pe strada Napoca a Institutului deistorie (stradã fostã Iorga, fostã Jokai, fostã … darmereu prezentã în sufletul nostru de studenþi, detineri cu pãcatele ºi elanul lor).

Atunci s-au petrecut cele trei întâlniri ideale„ale mele” cu Silviu Dragomir, era în vremea cândbãtrânul savant redacta capitolele pentru secolulal XVIII-lea, pentru Istoria României (ediþia din1960-1964), capitole „modernizate” de DavidProdan (cum scrie o sursã, mai azi), despreVlahii, adicã românii din nordul PeninsuleiBalcanice, ºi studiile despre românii din MunþiiApuseni, publicate în colaborare cu un alt Domnal vremii clujene – Sabin Belu. Întâi l-amconfundat cu profesorul Ioachim Crãciun. Înalþiamândoi, osoºi, purtând iarna cãciuli de oaie,þuguiate, româneºti, abia apoi mi-am dat seamade deosebirea fizicã dintre ei – dar întrezãrindu-imereu ºi, mai ales, citindu-le Cãrþile ºi, astfel,respectându-i neprecupeþit. Mai apoi SilviuDragomir mi-a acordat chiar atenþia sa, mã luauneori în plimbãrile sale spre casã sau spreBiblioteca Universitãþii, când mergea singur sauînsoþit de colegi, mai ales de la Institutul deLingvisticã ºi Folclor (Muzeul Limbii Române al

2233




atitudininomic în care lucram. La cele patru volume la carevã referiþi - ºi-s chiar uimit cã vã mai amintiþi de ele- am avut un coautor permanent care m-a ajutatenorm. El se chema Televiziunea. Da, ea, mult-huli-ta televiziune a anilor ’80-’90, mi-a pus la dispoziþieo masã de montaj de 35 de mm, mi-a furnizat -printr-un generos contract pauºal cu ArhivaNaþionalã de Filme - “materia primã” a filmelor decare aveam nevoie, gratis, ºi erau tone!, mi-a pus laîndemânã traducãtori plãtiþi (cã eu englezã nuºtiam!) care mi-au tãlmãcit nu numai filme dar ºipagini de bibliografie. Nu uitaþi cã o asemenea isto-rie a cinematografiei nu aºteaptã pur ºi simplu sãfie scrisã, faza cea mai dificilã e documentarea. Maiam ºi azi plicuri doldora de însemnãri nevalorifi-cate care-mi ies când ºi când în faþã, prãfuite ca oremuºcare, dar ele sunt discontinue, nu se poatedecât însãila ceva pornind de la ele! ªi încã ceva.Am tipãrit istoria “în capodopere” de care amintiþi,de la 1900 pânã la 1940. Sã zicem cã aº mai putea-o duce pânã la 1950. Ei ºi? Tot neisprãvitã arrãmâne. Nu, soluþia e una singurã: ºtafeta! Loc pen-tru cei tineri, pentru viitorii istorici de film gata sã-ºi implice viaþa în trecutul cinematografiei! Euunul abia aºtept sã-i vãd atacând, aºa cum i-amaºteptat pe tinerii cineaºti care ne uimesc azi.

ªi dacã tot aþi ridicat problema, trebuie sãmenþionez cã la noi istoria cinematografiei esterezolvatã mai ales prin traducerea de lucrãri comer-ciale strãine, nu de cea mai bunã calitate, iar istoriafilmului românesc, mai ales a începuturilor sale batepasul pe loc. E timpul sã recunoaºtem cã studiulînceputurilor filmului românesc a îmbrãcat la noiexclusiv forma colportãrii. Dr. Ion Cantacuzino aantologat slabele ºi discontinuele surse din presaepocii iar generaþia urmãtoare, în frunte cu ManuelaGheorghiu a transcris comodã textele doctorului.Pornind de la un buclucaº articol publicat în decem-brie 1933, a fost impusã informaþia cã GrigoreBrezeanu a scris scenariul ºi a asigurat regia filmuluiIndependenþa României, autor complet! Când, însã,Ioan Massof a avertizat asupra existenþei în BAR atrei scrisori expediate de Aristide Demetriade lui C.I. Nottara, care numai de Brezeanu nu pomeneau,Ion Cantacuzino n-a pregetat sã retragã ipoteza, îm-pingându-i pe generic pe marii actori ai Naþionaluluica autori ai scenariului. Din pãcate Ion Cantacuzinon-a mai avut rãgazul sã-ºi continue cercetãrile. Înultima sa lucrare publicatã, împreunã cu BujorRîpeanu, în 1970, Filmografia adnotatã a producþieicinematografice din România, îi indicã, acolo, ca sce-nariºti, pe Liciu, Nottara ºi Demetriade, adãugând,într-o parantezã cu ssemn dde îîntrebare, contribuþianesigurã a lui Brezeanu ºi Corneliu Moldovanu. Darîn loc sã-l lãmureascã, prin cercetare, semnul deîntrebare pus de Ion Cantacuzino, se crede cã ar fimai simplu sã se ignore îndoiala doctorului. ÎnScurta istorie a filmului românesc doamna Cernatpreia mesajul ca fiind scenariu scris de Liciu,Nottara ºi Demetriade, împreunã cu Moldovanu ºitânãrul Grigore, toþi la pachet ca sã nu supere penimeni. Aºa se face cã încã ºi azi profesorii de laATC le predau studenþilor lor cursul care li s-a pre-dat ºi lor când erau studenþi, fãrã sã þinã seama cã,exact acum 20 de ani, dintr-un scrin uitat al luiAristide Demetriade, a ieºit la ivealã un enormdepozit de informaþii cu privire la realizarea filmuluiIndependenþa României, între care ºi scrisorile luiNottara cãrora li se rãspundea în originalele gãsitede Massof la BAR. Dar subiectul e prea amplu ca sã-l epuizez într-un interviu. Dacã aº gãsi spaþiutipografic, l-aº trata într-un studiu. Fiindcã meritã!

Interviu realizat deIoan-PPavel AAzap

Silviu DragomirÎntâlniri ideale

Sever Dumitraºcu

Silviu Dragomir

lui Sextil Puºcariu). Într-una din acele zile „lãptoase”, cu ceaþã ºi

cam rãcoroasã, cum sunt multe pe valeaSomeºului clujean, citeam în Biblioteca de peNapoca. Citeam liber ºi în ascuns, ªtefan Pascu,care lucra cu normã la Institut, cã fusese scos dela catedrã, mi-a aprobat o listã de cãrþi medievale.Citeam Hammer, Geschichte des OsmanischenReiches, dar luam, cã mã „aprovizionam” singur,de pe scara înaltã a rafturilor bibliotecii doldorade volume, pe ascuns, ºi Discursurile lui Titulescu(1946) sau Discursurile lui F. D. Roosevelt (tot1946) sau chiar Supplexul lui David Prodan –ediþia 1948, unde, nu ascund, am rãmas trãsnitcând am citit cã îl cita pe Iosif VisarionoviciStalin, trãsnit nu cã îl cita pe I. V. Stalin, ci caIosif Visarionovici: cine nu crede, sã verifice!Citeam, aºadar, în Biblioteca cam goalã (nu eramîn sesiune) când Doamna Bibliotecarã – ºi îi cerscuze cu mult respect cã i-am uitat numele; nu l-am uitat pe al Doamnei Aquilina Tarnawski dela Studii Clasice, dar amândouã iubite ºi azi demine ºi respectate, (Dumnezeu sã lebinecuvânteze acolo unde se aflã) –, deci DoamnaBibliotecarã a intrat din coridor în sala de lecturãºi ni s-a adresat (de fapt mi s-a adresat, cã alþii nuerau) cu o sincerã îngrijorare:

- Sã nu-l aresteze pe Constantin Daicoviciu, cãl-a scos din casa lui pe …, a spus un nume(pentru mine necunoscut ºi pe care l-am uitat peloc), ºi i-a dat înapoi casa lui Silviu Dragomir. Aurmat o tãcere. Ce era sã spun eu? Dar ne-amuitat lung unul la altul ºi ºi-a dat seama cã însinea mea mã bucuram. Silviu Dragomir îºiprimea locuinþa înapoi. Doamne DumnezeuleMare !… ºi, dupã cum se ºtie, nu l-au arestat nicipe Constantin Daicoviciu. Aranjase Costi ceva(aºa era numit C. D., în cercurile intime!). Cândne întâlneam, pe coridor, în cabinet, la bibliotecã,cu Silviu Dragomir, îl salutam, dar cu mai marebucurie. ªi el devenise mai luminos la faþã, maideschis. Nu l-am întrebat niciodatã cum s-auîntâmplat lucrurile. Era bine cã aºa s-au petrecut.

A doua întâlnire idealã s-a petrecut la StudiiClasice. Profesorul meu Nicolae Vlassa, savantulneolitician ºi, îndrãznesc sã afirm, prieten, m-arugat sã-l ajut sã clasãm piesele aduse dearheologul Martin Roska (uneori a semnat vonRoska!) de la Iosãºel. Erau ºi mari bolovani deopal ºi alte piese, dintre care Nicolae Vlassa a alesºi câteva splendide piese musteriene, ciopliteadmirabil. Eu nu m-am priceput ºi nici nu amdorit sã studiez paleoliticul, dar am privit ºi citesccu încântare studii despre acele milenii nu lungi,ci foarte lungi (cf. P. Chaunu, Istorie ºiDecadenþã!). Le scoteam din pivniþã, fiindcã urmasã se amenajeze Muzeul de Istorie a Transilvaniei,ºi Nicu Vlassa le studia iar eu priveam cuîncântare la aceastã matematicã umanã! Dupã ceam terminat, am curãþit locul ºi, apoi, într-o altãîncãpere am dat peste un morman de cãrþi,reviste, acoperite cu ziare. Alarmat m-am dus laNicu Vlassa ºi i-am spus:

- Nu am terminat!- Cum n-am terminat?- N-am terminat, veniþi sã vedeþi! ºi atunci am

dat peste o adevãratã minã de aur: eraudepozitate acolo, scutite de vreme, nici dracu nule-ar fi gãsit, „ºarjele” aproape complete de cãrþipublicate la Sibiu, când Universitatea era înrefugiu, din seria Biblioteca Rerum Transilvaniae.Nemaipomenite! Cu bucurie le-am vãzutamândoi. Unele erau noi nouþe, netãiate, nu maiapucaserã sã le distribuie, dãduse peste noi anul1944-1945 ºi mai ales urmãtorii. ªugubãþ, Nicu Vlassa m-a întrebat:

- Ce facem? N-am zis nimic. A înþeles. S-a dusla Bãtrânu (C. D.) ºi i-a spus. ªi atunciConstantin Daicoviciu, era directorul Institutuluide Istorie ºi Arheologie, ºi, cu cine nu ºtiu, ahotãrât sã fie duse, pe Napoca, la Institutul deIstorie. Au fost duse cu camionul. Câtevatransporturi. Atunci, drept rãsplatã cã le-ammanipulat, am primit, ºi noi, câte un exemplardin seria completã a operelor publicate înBiblioteca Rerum Transilvaniae, la Sibiu.

Dar, de ce au fost „dosite” la Studii Clasice?Rãspunsul (pentru cei interesaþi) e simplu, pentrucã rectorul Sextil Puºcariu însãrcinase pe decanulC. Daicoviciu cu mutarea Facultãþii de Litere de laCluj la Sibiu ºi, apoi, în 1945, l-a însãrcinat, dinnou, cu mutarea de la Sibiu la Cluj. La StudiiClasice, în pivniþã, printre bolovanii paleolitici dela Iosãºel s-au pãstrat în siguranþã, nu le-a cãutatnimeni. Spre norocul nostru, al tuturor! Eu suntºi azi (în deceniul opt al destinului meupãmântean) fericit, ºi le citesc cu luare aminte.Un adevãrat izvor de înþelepciune, ºtiinþã ºiinformaþii. Dau, doar, douã mici exemple. Erau,printre cãrþi, ºi Revue De Transylvanie (Tome VII-IX, Sibiu, Roumanie, 1941-1943), masivã, avându-lca Director pe Silviu Dragomir ºi Redacteur enChef pe G. Sofronie, apãrutã sub egida: „PUBLIÉELE CENTRE d’ÉTUDES ET DE RECHERCHESCONCERNANT LA TRANSYLVANIE ENCOLABORATION AVEC l’ASTRA,ASSOCIATION LITERAIRE ET SCIENTIFIQUE”.

Semnau studii ºi articole: S. Dragomir(REUNION de la Transylvanie à la Roumanie), G. Sofronie, A. Ionaºcu, O. Boitor, R. Cândea, A. Olteanu, P. Porutiu, G. Negrea, ªt. Pascu, Ioan Lupaº, Gh. Brãtianu, B. Varšik, T. Morariu ºiI. Crãciun (v. acesta din urmã un necrolog: Ungénie créateur des Roumains: Nicolas Iorga (1871-1940).

Tot atunci am mai primit ºi monumentala LaLittérature roumaine a l’époque des lumiéres, deDimitrie Popovici (BRT, XII), editatã de Centrulde Studii ºi Cercetãri privitoare la Transilvania,Sibiu, 1945, 516 p.

Acest volum mai are un cântec. Cel primit carãsplatã (alãturi de întreaga serie, subliniez!) l-amdãruit, cu drag ºi preþuire, lui Keith Hitchins ºi l-adus în SUA, Illinois, pentru studenþii sãi de laaceastã universitate de stat, americanã. Maitârziu, când cãrþile s-au pus în vânzare (era nevoiede bani pentru tipãrirea Anuarului Institutului),un coleg mi-a cumpãrat un nou volum, pe care-lpãstrez ºi azi, cu mare evlavie. Ori de câte ori mãlasã vremile ºi sãnãtatea, în duminicile triste ºipâcloase orãdene, citesc câte un capitol, mai binezis, recitesc, cã pe unele le-am învãþat pe de rost.Doamne, ce mari savanþi ne-au mai vegheatstudenþia, tinereþile noastre clujene ºi, pentrumine, toate zilele cu care m-a învrednicitDumnezeu pânã în clipa de faþã!

Pãstrarea acestor CÃRÞI a fost un lucru sfânt!Pentru cã atunci (1947-1949/1950) s-au arsbiblioteci: cea a Liceului „Samuil Vulcan” dinBeiuº ºi de la Magna Curia din Deva (arse înspatele sãlii de gimnasticã a Liceului „Decebal”),despre care pot depune însumi mãrturie ºi laTribunalul de la Haga! Deci nu era de ºagã!

Mai târziu, orãdean devenit, Profesorul IosifPervoian, care ºtia tot, mi-a spus cã trebuie sãaducem biblioteca Silviu Dragomir de la Cluj laOradea, la Institutul nostru universitar. Cum ammai adus ºi pe a Profesorului lingvist ªtefan Paºcasau a lui Ardeleanu-Senior, un dascãl din SupurulSãtmarului. Biblioteca o cumpãrase Institutulorãdean ºi urma sã fie adusã oficial, prinAnticariatul Cluj. Însãrcinat de Prof. IosifPervoian, elevul lui Dimitrie Popovici, m-am dus

în grabã, la Cluj. Am vãzut biblioteca ºi atunciam ales dintre cãrþi pe cele cu dedicaþie ºi i le-amînmânat Doamnei Silviu Dragomir, în locuinþa lordin Cluj. Doamna Dragomir mi-a spus sã le lasîntre celelalte. Mãrturisesc cã le alesesem pe celede suflet, cu dedicaþie, sã le pãstreze ºi, întinereþea mea, n-am fost de acord cu gestulDomniei Sale. Dar nu eu am avut dreptate (celecu dedicaþie sunt la Oradea, un exemplu:Siebenbürgen im Altertum, de C. Daicoviciu, cudedicaþia ce n-o uit mereu: „Domnului ProfesorSilviu Dragomir, În semn de respectuos omagiu ºialeasã preþuire”). Câtã dreptate avea DoamnaSilviu Dragomir, cã ei nu aveau moºtenitoridirecþi ºi cine ºtie pe unde ar mai fi ajuns acesteveritabile comori de gând ºi suflet. ªi nu e altfel!Când am adus la Oradea colecþia Aurel Lazãr dinCluj, mai apoi, de la Valentina Lazãr, noramarelui fruntaº orãdean, doamna Valentina Lazãrmi-a atras atenþia ºi asupra CÃRÞILOR de lademisol. I-am promis cã le vom lua altãdatã. În cemã priveºte nu mai ºtiu unde sunt. Or fi peundeva! Am mai sãvârºit pãcate ºi mi le asum. I. I. Russu vroia sã-i aduc biblioteca la Oradea,pentru studioºi, la fel Bucur Mitrea, numismatulbucureºtean. Nu le-am adus. ªi-mi pare rãu! Nicinu prea puteam, cã mereu am fost singur. Darîmi asum toate pãcatele ºi multe ALTELE. Cerdoar iertare de la Dumnezeu.

Aceste trei întâlniri ideale cu Silviu Dragomirpe mine m-au marcat ºi trãiesc ºi azi sub imperiullor. Toate legate de Bibliotecã. ªtiu, nu sunt chiarun Terþiar într-o lume holocenã, dar preþuiesccãrþile, bibliotecile, fãrã sã mã bat, nu mã bat, cuinternetul!

Dar mai presus de toate sunt aceºti marioameni de culturã care mi-au marcat studenþia,tinereþea. Fiecare generaþie îºi are dreptul ladestinul sãu, pe care îl respect. Noi am fost atâtde privilegiaþi într-o vreme de bãdiuc (= fontã).Spiritului acestor cãrturari i-am închinat acesterânduri, aºa cum sunt! Frumuseþea gândirii ºiacþiunii lor, pentru mine, plutesc deasupraClujului, Clujul studenþiei mele, ori de câte orimã abat în oraºul de pe Someº. Mereu!

2244




Silviu Dragomir

Într-o epocã în care instrumentarul ºi eºafodajulteoretic al ºtiinþelor umaniste se împleteºte totmai profund cu cele exersate în ºtiinþele sociale,

conducând spre o hibridare continuã ºi generatoarede noi unghiuri ºi perspective asupra trecutului sauprezentului, reîntoarcerea la clasici rãmâne la fel defecundã pentru dezbaterile epistemologice sau me-todologice din spaþiul cunoaºterii umane. Într-unatare context, se cuvine sã cãdem de acord cã labaza formativã a oricãrei culturi moderne se aflã otemeinicã ºi adecvatã cunoaºtere a clasicilorfondatori ºi a operelor care au consacrat ºtiinþificdisciplinele pe care aceºtia le-au deservit ºi ilustrat.

Cum istoria ºtiinþei ºi a umanitãþii, în general,ne-a demonstrat cã este imposibil ca tot ceea ceeste fundamental cunoaºterii sã fie cunoscut înlimba originarã, traducerile lucrãrilor clasice audevenit complementare originalului, contribuindnemijlocit nu doar la achiziþionarea de cunoºtinþe,ci ºi la formarea ºi îmbogãþirea culturilor naþionale.Ca urmare, a traduce nu înseamnã doar a media încontext lingvistic ºi cultural cunoaºterea unui text,ci ºi a echivala conþinutul de idei, cuvinte ºi sensuriîntr-o structurã logicã apropiatã de cea originalã.Pentru ca o culturã sã rãmânã vie, activparticipantã la schimbul de idei ºi valori, ea trebuiesã depãºeascã conformismul unor traduceri corecteliterar ºi sã îºi aproprie operele fundamentaleintegrându-le propriei sensibilitãþi identitare, fãrã caprin aceasta sã trãdeze litera, sensul, structura ºispiritul conferite de autorul acestora.

O astfel de carte ºi tãlmãcirea ei în limbaromânã se aflã în atenþia noastrã cu acest prilej. Laaproape ºase decenii de la prima sa apariþie (1949),Pledoaria pentru istorie ºi meºteºugul de istoric,scrisã de Marc Bloch2 nu înceteazã sã rãmânãrelevantã ºi plinã de actualitate. Începutã în timpulcelei de a doua conflagraþii mondiale, scrisã încondiþii improprii, cartea, deºi nefinalizatã datoritãunor împrejurãri tragice, cãrora autorul le-a cãzutvictimã în 1944, rãmâne una dintre operelefundamentale dedicate meseriei istoricului ºiºtiinþei istorice. Încercarea marelui istoric francezde a discuta sistematic, fãrã pudoare ºi reþineri,despre agenda de cercetare, despre limitelecunoaºterii istorice, despre procedeele ºi metodelede cercetare specifice, rãmâne peste timp unadintre cele mai consistente reflecþii auto-criticededicate disciplinei. Deºi nefinalizatã, din substanþacãrþii sale s-au alimentat fertile dezbateri teoreticeavând profunde reverberaþii în actualitate. În fapt,aceasta pare sã fi fost ºi ideea marelui istoricfrancez, care asuma încã de la începutul eseuluisãu, în introducere, faptul cã “Istoria nu este însãnici ceasornicãrie, nici atelier de mobilã finã. Eaeste o strãdanie spre o mai bunã cunoaºtere, prinurmare ceva în devenire”3. Într-un atare context,eseul scris de Bloch, în afarã de menirea de a neintroduce în tainele metodei istorice, are ºi meritulde a ilustra orizontul cunoaºterii istorice, al ºtiinþeidespre oameni în timp (p.67), a utilitãþii acesteia, aactualitãþii ºi/sau inactualitãþii studiului istoric.Pentru ceea ce a realizat în cuprinsul acestei lucrãri- ºi ne referim la profundele sale reflecþii asupraobservaþiei istorice, a criticii ºi analizei istorice -Bloch a deschis calea spre dezbaterea nuanþatãasupra profesiei de istoric.

Aceastã cale, din pãcate neterminatã de Bloch -ale cãrui însemnãri doar marcheazã intenþiile salede a ataca ºi problema explicaþiei în istorie sau pecea a previziunii istorice - a fost, mai apoi,dezvoltatã de alþi reputaþi istorici, care au meditatasupra meseriei de istoric. De la Ce este istoria,elaboratã de Edward H. Carr4, la mai bine de undeceniu de la apariþia lucrãrii lui Bloch, ºi pânã laPerspectivã asupra istoriei, realizatã de curând deJohn Lewis Gaddis5, deschiderile realizate prinlucrarea lui Marc Bloch nu au încetat sã fiepreþuite ºi continuate. Între acestea unele dintreconvergenþele metodologice dintre istorie ºiºtiinþele tari (mai ales din fizicã ºi biologie) au fostpentru întâia datã semnalate în pledoaria lui MarcBloch. El a vãzut ºtiinþa ca un model pentruistorici, dar nu unul care sã îi facã pe aceºtia maiºtiinþifici în operele lor, ci unul în care oamenii deºtiinþã devin tot mai mult istorici6. Aceasta pentrucã dincolo de legi generale, pe parcursul secoluluitrecut, biologii sau fizicienii au acceptat tot maiadesea cã domeniile pe care le onoreazã îºimodificã în timp conceptele, achiziþiile produse încunoaºtere, schimbându-se sau dezvoltându-se.Altfel spus, ºi în aceste ºtiinþe grele s-a acceptattreptat o tranziþie de la viziunea staticã spre ceaevolutivã, dinamicã ºi procesualã, din care pot fidesprinse structuri de cunoaºtere. Iar de aici ºiasemãnarea pe care o semnala Bloch, “trecutul esteprin definiþie un datum pe care nimic nu-l vaschimba, dar cunoaºterea lui este în dezvoltare, setransformã, se perfecþioneazã fãrã încetare”7, caleanu mai este aºa de lungã. De asemenea, în timp aufost mult preþuite elaboratele istoricului francez pemarginea capacitãþii de analizã, respectiv aasemãnãrii dintre metodele aplicate de cercetãtoriiprezentului ºi cei ai trecutului, chiar dacã mulþidintre exponenþii ºtiinþelor sociale continuã sãrefuze istoricilor o asemenea ºansã epistemologicã.

Clarificãrile propuse de Bloch, în urmã cu maibine de jumãtate de secol, germineazã îndezbaterile metodologice contemporane. Chiarpartea neîncheiatã, a cincea, legatã de explicaþie înistorie, a devenit subiectul unui întreg capitol înlucrarea lui Gaddis8, care elaboreazã pe margineapuþinelor, dar profundelor ºi nuanþatelor observaþiiformulate de Bloch. Astfel, distincþia propusã de elpe trei paliere în privinþa legãturii dintre cauze ºiconsecinþe redevine una de mare actualitate.Explicaþiile oferite de la etajul cauzalitãþii imediate,intermediare ºi distante, continuând cu cel aldiferenþelor dintre cauze generale ºi particulare(excepþionale), ºi încheind cu acela al factualului ºicontrafactualului (laboratorul în care se încearcãidentificarea cauzelor incidentale, respectiv a celorcare încadreazã contextul), rãmân fundamentalepentru orice istoric care doreºte sã îºi apropietrecutul cu onestitate ºi profesionalism.

Bogãþia de idei, stilul clar, explicaþiile relevante,exemple bine alese ºi temeinic argumentate, aufãcut din pledoaria lui Marc Bloch o Carte care vadãinui ºi va fi utilã viitoarelor generaþii de istoricisau de oameni pasionaþi de istorie. Devenitãbibliografie obligatorie în seminariile dedicateteoretic ºi metodologic istoriei, tradusã în englezã,italianã, germanã, sau spaniolã la un an sau doi dela apariþie, lucrarea lui Bloch este tãlmãcitã, cu

mult talent ºi dedicaþie, ºi studenþilor românide istoricul George Cipãianu. Aºa dupã cum chiartraducãtorul mãrturiseºte a realizat acest lucru cupasiune dar ºi cu dificultate, una datoratã “stiluluitãios, pãtrunzãtor, suplu ºi plin de complexitate” alscriiturii lui Marc Bloch simþind “nevoia de a punela îndemâna cititorilor una dintre cele maifrumoase pledoarii... pentru a o putea ajuta sãrãmânã ºi la noi carte de cãpãtâi”9. A reuºit sãrealizeze acest lucru cu mult talent, cu o stãpânireaproape perfectã a limbii, cu o adecvatã cunoaºterea terminologiei, într-o încercare de a reda cu fide-litate nu doar cuvintele, ci ºi spiritul marelui istoricfrancez. Citind cartea, de acum tradusã într-olimbã românã curatã ºi pedantã, neafectatã deneologisme la modã sau de înflorituri de stil, amavut ºi o curiozitate, aceea de a identifica dacã încuprinsul ei voi putea regãsi folosit cuvântul“evoluþie”, cel pe care Lucien Febvre îl semnala canefiind folosit de Marc Bloch în lucrarea sa (p. 224). ªi trebuie sã mãrturisesc cã l-am gãsitutilizat în cel puþin 10 pagini ale operei saletraduse în limba românã (cum de altfel apare ºi îndiversele ediþii în limba englezã, consultate învederea acestei prezentãri) ºi de abia atunci amînþeles cât de complexã ºi de responsabilã estemunca pe care traducãtorul a fãcut-o pentru a redasubstanþa operei tãlmãcite.

Prefacerea textului francez în limba românãîntr-o elegantã ediþie la Editura Tribuna este oreuºitã ce se cere continuatã prin transpunerisimilare dedicate altor clasici ai istoriografieimondiale.

Note:1 Marc Bloch, Pledoarie pentru istorie, în româneºte deGeorge Cipãianu, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2007,231pp.2 aut.cit., Apolgie pour l’histoire ou Mètiered’historien, Cahier des Annales no. 3. Paris, ArmandColin, 1949. Versiunea în limba românã, discutatã aici,este realizatã dupã cea de a VII-a ediþie, tipãritã în1974. 3 Ibidem, p.34.4 Edward Hallet Carr, What is History?, London,Penguin Books, 1961.5 John Lewis Gaddis, Landscape of History. HowHistorians Map the Past, Oxford University Press, 20026 Ibidem, p. 387 M. Bloch, Pledoarie..., pp. 78-79.8 J.L. Gaddis, Landscape..., pp. 91-110.9 M. Bloch, Pledoarie..., p. 5.

2255




accent

O clasicã ºi substanþialãPledoarie pentru istorie

Virgiliu Þârãu

Nu puþinã cernealã s-a consumat de-alungul timpului în încercãrile de a rezolvaraportul mereu problematic dintre

creºtinism ºi culturã. Ivit în istorie ca o împlinirea profeþiilor iudaice ºi hrãnindu-se din gândireagreacã cu aceeaºi nonºalantã îndreptãþire cu cares-a adãpat la izvoarele revelaþiei, creºtinismul aîntâlnit în creºterea lui culturi diferite. Cu fiecarea intrat în raporturi de convertire ºi transfigurare,anunþându-ºi mesajul ºi vocaþia universale, ºifiecare cucerire ºi-a pus amprenta asupra felului încare gândirea creºtinã a evoluat. Dar istoriaacestei poveºti de dragoste n-a fost întotdeauna oreuºitã. Întâlnirile dintre creºtinism ºi culturã n-aufost întâlniri fãrã rest. Rezistenþe ºi emancipãri,asimilãri parþiale ºi divorþuri, lupte pe faþã ºipolemici vehemente s-au ivit la tot pasul. Nu s-arputea afirma cã, în creºtinism, cultura s-a simþitca acasã, la fel cum nu ar fi eronatã afirmaþia cã,uneori, în urma acestor confruntãri, ambele auavut de câºtigat, dar ºi de pierdut. Între refuzulatenienilor de a-l asculta pe Apostolul Pavel, ºineoplatonismul încreºtinat al Sf. DionisieAreopagitul existã o gamã întreagã de tonuri,fiecare cu sunetul, refuzurile ºi acceptãrile proprii,fiecare apãrând într-un moment al istoriei, înfuncþie de cauzele ºi motivaþiile care i-au datnaºtere. O istorie idilicã a acestor întâlniri întrecredinþã ºi cultura profanã e imposibil de trasat,datoritã opoziþiilor ºi antagonismelor întâlniteprea adesea. Iar o rezolvare a acestor opoziþii nue uºor de gãsit, mai ales cã istoria a cunoscutforme adeseori radicale.

Cum se poate rezolva, aºadar, opoziþia, ºi înce fel ar putea azi creºtinismul, în revenire deformã (deºi cu fideli mai distanþi, mai sceptici,mai hedoniºti), sã dialogheze ºi sã încreºtinezecultura, mai extinsã ca niciodatã ºi, prin aceasta,ineluctabilã? Mai întâi, conflictul dintre doitermeni opuºi se poate rezolva prin distrugereaunuia dintre ei. Este soluþia conquistadorilor,sângeroasã ºi violentã, greu acceptabilã ºi pedeplin lipsitã de lauri. Fie cã termenul suprimatdispare pur ºi simplu, fie cã este înglobat prinasimilare, fãrã a provoca însã termenului dintâi omodificare sinteticã, aceastã manierã de rezolvarea raportului dintre credinþã ºi culturã esteamendabilã, indiferent de câºtigãtor.

În al doilea rând, forþele contrare ale opoziþieipot fi echilibrate prin introducerea unui termenmediu care sã facã sinteza între opuºi (aici poatefi vorba, desigur, ºi de mai mulþi termeniintermediari). Termenul mediu se poate situa peun plan superior, ca în cazul sintezei hegeliene,pe acelaºi plan, ori pe un plan inferior.Importanþa lui este capitalã, fiindcã el deþine câteceva din natura fiecãruia dintre termenii contrari,rezolvând, în sine, în manierã sinteticã, ceea cealtfel ar rãmâne imposibil de conciliat. Cãutândaceastã formã în raportul creºtinism – culturã, s-arputea spune cã ea nu oferã o soluþie veritabilã,fiindcã reprezintã tocmai maniera de ivire ºiproliferare a ereziilor (gnostice, de exemplu, darnu numai). Un termen mediu care sã aibã ceva ºidin credinþã, ºi din culturã pãcãtuieºte prin faptul

cã, preluând trãsãturi de la ambii ireconciliabili, elpierde ceva din substanþa fiecãruia. Or a pierdefie ºi o cirtã sau o iotã din revelaþie sunãblasfemator pentru cei credincioºi, mult maipuþini disponibili sã renunþe la adevãrul în carecred, la nucleul tare al credinþei, surprinsantinomic în formulele dogmatice ale sinoadelorecumenice. Oricât de prolificã, soluþia este, celpuþin dintr-o perspectivã, cea creºtinã, discutabilã,chiar dacã aici îºi gãsesc locul multe dintrecapodoperele umanitãþii influenþate de creºtinism.Probabil cã aceasta este soluþia cea mai agreatã deoamenii de culturã, nu întotdeauna disponibili sãasume pânã la capãt situarea asceticã a poruncilorlui Hristos. Trebuie semnalat cã, în realitate,termenul mediu / termenii medii nu se situeazãexact la jumãtatea distanþei între cei doi, ciadeseori înclinã înspre unul sau înspre celãlaltdintre „opuºi”: ereziile creºtine sunt mai aproapede credinþa creºtinã, în timp ce lucrãrile literaresau filosofice, de pildã, cad mai degrabã în sferade influenþã a culturii.

În al treilea rând, am putea vorbi nu despre osoluþionare a opoziþiei, ci despre o structurã pecare Mircea Florian o numeºte recesivitate. Foartepe scurt, recesivitatea susþine cã, în realitate,opoziþiile polare nu se situeazã niciodatã peacelaºi plan, fiindcã unul dintre termeni este maiputernic, celãlalt mai slab (acesta fiind termenulrecesiv). Deºi nu reprezintã o soluþie veritabilã derezolvare a contrarietãþii, recesivitatea, odatã pusãîn luminã, slãbeºte foarte mult tensiunea, în cazuldiscuþiei de faþã putând oferi o soluþiesurprinzãtoare. Dacã ne gândim, aºadar, labinomul creºtinism – culturã ºi acceptãm cã unuldin termeni este dominant, celãlalt recesiv,conflictul, atât cât existã ºi în cazul în care existã,capãtã o nouã dimensiune, mult mai puþinpericuloasã. Mergând mai departe ºi constatândcã între cele douã este necesarã o comunicare, cãrecesivitatea în sine nu reprezintã o soluþie decâtîn mãsura în care acceptã transferul de valori ºiidei între cele douã, fãrã ca termenul tare sã-ºipiardã identitatea cu sine ºi fãrã sã se diminueze,vom ajunge la o schemã care, cred eu, este foarteprezentã în istoria întâlnirilor dintre cele douã ºipe care o putem numi recesivitate selectivã. Atâtcreºtinismul patristic care a ºtiut sã se prezinte caadevãrata filosofie, dupã ce a încreºtinat culturagreacã, acceptând selectiv valorile ei, cât ºi culturade influenþã creºtinã care s-a hrãnit din adevãrulrevelaþiei biblice ori de câte ori a avut ocazia suntexemplele cele mai la îndemânã. Mai mult, oposibilã întâlnire, astãzi, între creºtinismul carerevine ºi cultura devenitã un bun de larg consum,atunci când nu s-ar consuma între graniþele uneirelativitãþi cãlduþe, ar putea urma aceeaºi formulãa recesivitãþii selective. Este o soluþie care are nudoar avantajul tradiþiei, ci ºi al faptului cã, încazul în care creºtinismul este termenul tare, iarcultura cel recesiv, credinþa nu-ºi pierde identitateaproprie ºi nici nu e periclitatã de selecþiile, adeseainspirate, pe care cultura profanã i le poate punela îndemânã, îmbogãþindu-l în expresie, fãrã a-ldistruge însã în conþinut.

2266




religia

Recesivitatea selectivãNicolae Turcan

philosophia christiana

Maxim Dumitraº

În preajma sãrbãtorii de Halloween, lacinematograful Victoria din Cluj, am vãzutBoogie, filmul lui Radu Muntean, dupã un

scenariu de Alexandru Baciu, Rãzvan Rãdulescu ºiRadu Muntean, cu Dragoº Bucur, AnamariaMarinca, Mimi Brãnescu, Adrian Vãncicã ºicopilul Vlad Muntean în rolurile principale.Pelicula m-a fãcut sã mã întorc în timp, cu vreotrei sãptãmâni în urmã, când, împreunã cu douãprietene, ne fofilaserãm printre câteva grupurirãzleþe de liceeni la un spectacol al Teatrului Actdin Bucureºti, ce avea sã aibã premiera oficialã lapuþine zile dupã aceastã întâmplare. Ispita eraprea mare: spectacolul se numea Cui ii-ee ffricã ddeVirginia WWoolf?, fiind prezentat de patru tineriactori, proaspeþi absolvenþi ai UNATC, despre alecãror performanþe în piesa lui Edward Albeecitisem în Revista 22, un articol la superlativsemnat de Ioana Moldovan, managerul cultural alinstituþiei ce a preluat ulterior, în mod inspirat,producþia studenþeascã în cauzã. Aºteptãrile numi-au fost înºelate. Florina Gleznea mai cu seamã,Ionuþ Grama (responsabil, totodatã, pentruaducerea în actualitate a traducerii textuluidramaturgului american), Sânziana Nicola ºi EmilMãndãnac, sub coordonarea la fel de tinereiregizoare Mariana Cãmãrãºan, fac niºte rolurimemorabile, primii doi intrând în pielea maivârstnicilor Martha ºi George ºi reuºind sã fiefoarte credibili, fãrã a se folosi de nici un trucexterior – machiaj sau modificãri de fizionomiemenite sã redea primele semne ale bãtrâneþii.

Pe mãsurã ce filmul lui Muntean se derula peecran, îmi spuneam cã nu e deloc exclus ca astfelsã fi arãtat perechea Martha-George din capod-opera lui Albee, la fel de dezabuzatã precumSmaranda ºi Bogdan – zis “Boogie” - Ciocãzanu,dacã la mijloc ar fi existat COPILUL, fiinþa înjurul cãruia se construiau fantasmele primilor doi.Dar sã nu mã grãbesc sã ajung la concluzii,înainte sã enunþ elementele care m-au fãcut sãtrasez o asemenea paralelã între cele douã sce-narii. Apãrutã în 1962 ºi consacratã de inter-pretarea cuplului Elizabeth Taylor-Richard Burton,dintr-o celebrã ecranizare datând din 1966 ºipurtând semnãtura regizorului Mike Nichols,piesa lui Albee poate fi rezumatã în felul urmãtor:douã familii de cadre universitare din NouaAnglie, una tânãrã (Honey & Nick), alta de vârstã

mijlocie (Martha & George), petrec împreunã onoapte de flirturi ºi ceartã, într-o atmosferãîmbibatã în aburi de alcool, care îi împinge peprotagoniºti sã-ºi abandoneze mãºtile ºi sã-ºiexpunã rãnile psihice, cauzate, în principal, deabsenþa urmaºilor - într-un caz provocatã volun-tar, în celãlalt compensatã ºi de fapt agravatã defantezie -, traumã grevatã de alte frustrãri, denaturã socialã, economicã etc. Sentimentul ratãrii,parvenitismul, sunt teme subiacente, pe care le-am regãsit ºi în fundalul lui Boogie. Textul luiAlbee e împãrþit în trei acte: Glume ººi ffarsse,Noaptea VValpurgiei ºi AAlungarea dduhurilor rrele (întraducerea Andei Boldur, inclusã în volumul 2 alantologiei de Teatru aamerican ccontemporan,Bucureºti, EPLU, 1967). Titlu metaforic, NoapteaValpurgiei trimite la o sãrbãtoare tradiþionalã dincentrul ºi nordul Europei (“Walpurgisnacht”), evo-catã de Goethe într-unul dintre cele mai cunos-cute episoade din Fausst (dar ºi de alþi autori, pre-cum Thomas Mann, în Muntele vvrãjjit, sau MihailBulgakov, în Maesstrul ººi MMargareta). Aceasta secelebra în 30 aprilie sau 1 mai, marcând sosireaprimãverii printr-o dezlãnþuire a viilor ºi morþilordeopotrivã, a duhurilor malefice, vrãjitoarelorº.a.m.d., urmatã de instaurarea domniei luminii, asoarelui. E vorba, deci, de o sãrbãtoare aflatã laantipodul Halloween-ului, care marcheazã, pe 31octombrie, prin manifestãri similare cu cele deNoaptea Valpurgiei (avându-ºi însã originea în cul-tura celticã), venirea iernii, victoria frigului.Plasatã temporal în ziua de 1 mai ºi noaptea ime-diat urmãtoare, când are loc tradiþionalul pelerinajal bucureºteanului la mare, cu ocazia mini-vacanþei acordate de Ziua Muncii, acþiunea filmu-lui lui Radu Muntean evocã mai degrabã spiritulHalloween-ului decât pe cel valpurgic. Pestenoaptea de orgie nu se mai ridicã zorii glorioºi aiunui anotimp scãldat în soare, ci se îndeasãcenuºiul, pustiul. Dacã în Cui ii-ee ffricã dde VVirginiaWoolf? cuplul gãsea la final o ieºire din crizã,regãsindu-se dupã furtuna de reproºuri, de emoþiinegative rãscolite peste noapte, în Boogie izbuc-nirea nocturnã a tensiunii acumulate întrepartenerii de viaþã (Smaranda ºi Bogdan, jucaþiimpecabil de Anamaria Marinca ºi Dragoº Bucur)nu are efecte catartice, iar refacerea cuplului e defaþadã, petrecându-se la modul convenþional. Un

fel de non-soluþie dictatã de comoditate, careconsfinþeºte statuus-quo-ul. “Alungarea duhurilorrele” nu mai are loc. În acest sens mi se pare per-fect justificatã eticheta pusã peliculei lui Munteande ºtefan Dobroiu: “cel mai înspãimântãtor filmal anului” – cu toate cã la multe replici am râs!

Poate cea mai angoasantã constatare legatã deBoogie, dupã cum anticipam, este aceea cãprezenþa copilului (ba chiar a copiilor, Smarandapurtând în pântec o a doua progeniturã) nunumai cã nu rezolvã nimic, ci, în loc sã sudezecuplul, pare sã contribuie la separarea lui. Deºi nuduc, aparent, nici o lipsã, nu au nici un motiv sãse simtã nemulþumiþi, neîmpliniþi, Boogie ºiSmaranda, alãturi de fiul lor Adrian, în vârstã de4 ani, ºi de pruncul ce va sã vinã, nu constituietotuºi o echipã. De ce? O posibilã cheie a întregiidrame o oferã primele cadre ale filmului, care ni-lprezintã pe Boogie pe plajã, în compania bãiatuluisãu, încercând sã ridice un castel de nisip. În timpce tatãl se ambaleazã, ambiþionându-se sã ducã lacapãt lucrarea, copilul, neastâmpãrat, se amuzã,parcã pe seama strãdaniei adultului, ºi aban-doneazã în cele din urmã “ºantierul”. Tatãl sesupãrã ºi acuzã nerãbdarea copilului, manifestã,pretinde acesta, în orice împrejurare, demonstrândcã el însuºi a pierdut sensul adevãrat al ludicului,ce implicã o gravitate de alt tip, pe care – ºi ajun-sã în acest punct mã vãd nevoitã sã îmi contrazicipoteza din debut – Martha ºi George par sã-l maideþinã, în ciuda vârstei înaintate (pesemne altmotiv pentru care tinereþea interpreþilor dinmontarea de la Teatrul Act nu mi s-a pãrut delocdistonantã cu partiturile compuse de Albee). Dinaceastã perspectivã, Smaranda ºi Bogdan reprezin-tã tocmai reversul medaliei, adicã dublul în nega-tiv al Marthei ºi al lui George.

În secret, Boogie îºi invidiazã, de fapt, copilul,a cãrui dezinvolturã gratuitã încearcã sã o imite îndiverse moduri, însã fãrã succes, din secundaformulãrii reproºului mai înainte amintit: serepede în apa mãrii, încã rece, neprimitoare, laînceput de mai, întorcându-se la ai sãi tot atât derapid, zgribulit, fãrã a-ºi recunoaºte însãnesãbuinþa, ba chiar mai îndârjit în hotãrârea sãrecupereze timpul pierdut ºi, odatã cu acesta,ludicul descãtuºat al altor vârste, mai fragede.Reîntâlnirea cu doi foºti colegi de liceu, Penescu ºiIordache, se dovedeºte prilejul ideal pentruconfruntarea lui Boogie cu propriul trecut, menitãsã-l reconfirme în funcþia de “maestru al jocului”– ceea ce se va dovedi imposibil, o simplã iluzie,pentru cã iluzii ºi vehiculeazã jucãtorii, jumãtãþide mãsurã, adevãruri niciodatã rostite pânã lacapãt de protagoniºti în deambulãrile lor bahiceori sexuale, prin baruri, discoteci, camere dehotel, paturi de femei (fie cã e vorba de nevastãsau de o prostituatã). De aceea, cu tot aerul sãude “uºurãtate”, cu toatã surdina pusã conflictelorde orice naturã, Boogie e o dramã zguduitoare, întimp ce Cui ii-ee ffricã dde VVirginia WWoolf?, în ciudastridenþelor ºi a violenþei replicilor, relaþiilor,trebuie consideratã o comedie de cea mai bunãcalitate, în care carnavalescul nu ºi-a pierdut încãmenirea de a purifica spiritele, într-o manierãrãmasã, iatã, inaccesibilã minþilor noastreîmbãtrânite înainte de vreme, înþepenite înatmosfera lugubrã de dupã Halloween, prevestindcufundarea/afundarea în iarna vrajbei…

2277




reactiv

Cui i-e fricã de Boogie?Anca Haþiegan

2288




O naraþiune de peste 1000 de pagini despreprãbuºirea Republicii Democrate Germane ºi-aadjudecat Premiul German al Cãrþii, în valoare de25.000 de euro. Autorul este Uwe Tellkamp, iartitlul monumentalei naraþiuni premiate la TârgulCãrþii de la Frankfurt este Der Turm (Turnul). Estevorba de cronica vieþii unei familii din „burgheziaroºie” a DDR, care trãieºte în Dresda decãzutã fizicºi moral. Eroul rebel, Christian Hoffman, e urmãritdin anii liceului pânã când îºi efectueazã serviciulmilitar ºi face cunoºtinþã cu sistemul penal alArmatei Poporului. Membrii juriului au declarat cãopera lui Tellkamp reuºeºte sã creeze „o imaginepanoramicã a unei societãþi care înainteazãîmpleticindu-se spre final”, împletind „un marenumãr de fire epice, scene diverse ºi stiluri variate,care evocã mentalitãþile, comportamentul, modulde adresare ºi pânã ºi miresmele unui statfalimentar”, raporteazã The Guardian. Romanuleste în bunã mãsurã autobiografic, întrucât UweTellkamp, nãscut în 1988 la Dresda, ºi-a satisfãcutstagiul militar în Armata Poporului, fiind ulteriorexmatriculat de la universitate din cauza „ºovãielilorpolitice”. În 1989, înaintea prãbuºirii regimului, la 9noiembrie, a fost þinut în detenþie pentru scurttimp. Ulterior, a practicat medicina, înainte de a seconsacra scrisului. Der Turm este cel de al treilearoman al sãu.

Etern candidat la Premiul Nobel, de trei aniîncoace Philip Roth vine în fiecare toamnã înîntâmpinarea admiratorilor sãi (nu puþini, chiardacã printre ei nu se numãrã ºi Academia Suedezã)cu câte un nou roman. Se pare cã în ultimul timpromancierul are un suflu mai scurt, preferând sãpublice naraþiuni mai concentrate, de dimensiunileunor nuvele extinse. Dupã Exit Ghost (2007), anulacesta el este prezent în librãrii cu Indignation, ceade a 29-a carte a sa, aflãm din paginilehebdomadarului Le Figaro littéraire. Indignation reiacâteva dintre temele favorite ale autorului: familiaevreiascã din Newark, emanciparea sexualã,cãutarea identitãþii, totul pe fundalul vieþii socialeamericane din anii 1950 ºi al rãzboiului din Coreea.Renunþând, de data asta, la personajele aflate înplinã senectute, Roth îºi alege drept erou-narator untânãr evreu, Marcus Messner, fiul unui mãcelarcosher, care se rãzvrãteºte împotriva tatãlui posesivºi-ºi face studiile universitare într-un campus foarteWASP din America profundã – de undenumeroasele crize de comunicare ºi conflicte deadaptare. Toate acestea culmineazã prin producereaevenimentului de care Marcus se teme cel maimult: mobilizarea lui pentru rãzboiul din Coreea.Pentru cititor, surpriza vine dupã ce a citit circa otreime din roman, când aflã cã protagonistul a fostucis în timpul respectivului rãzboi ºi îºi deapãnãpovestea de dincolo de mormânt. E un truc narativîncercat – fãrã prea mult succes – ºi de WilliamGolding în Pincher Martin.

Îºi mai aduce cineva aminte de EmilZatopek? Cândva a fost un nume important înatletismul european. Iatã cã romancierul francezJean Echenoz îi reinventeazã viaþa într-un scurtroman (140 de pagini), intitulat Courir ºi apãrut laEditions de Minuit. Alergãtor cu un „stil impur”,Zatopek a cunoscut gloria datoritã Wermachtului,în care a fost încorporat dupã anexareaCehoslovaciei de cãtre al Treilea Reich. Pentru a-ºipãstra locºorul mai cãlduþ în armatã, el s-a antrenatsingur, confecþionându-ºi un stil de alergare

neelegant, constând din serii de sprinturi alternatecu sincope, care i-a adus de multe ori victoria.Devine un atlet fãrã apartenenþã la naþiune saurasã, care ilustreazã ideea nazistã a supraomuluicãlit prin sport. Dupã rãzboi, îºi continuã cariera,numai cã se transformã în simbolul educaþiei fiziceºi sportului socialiste. Obþinând trei medalii de aurla Olimpiada de la Helsinki, el devine un eroustalinist, „cel mai rapid proletar din lume”. Întimpul Primãverii de la Praga, îl sprijinã pe Dubcek.Ca pedeapsã, va fi trimis sã lucreze în minele deuraniu. Cronicarul suplimentului Le Figaro littéraireinsistã asupra stilului poetic al lui Echenoz, aflat înputernic contrast cu viaþa ºi personalitatea lipsite deromantism ale acestui sportiv autodidact. JeanEchenoz este autorul unei alte biografii romanþate,Ravel, publicatã în 2006.

Romanul autorului egiptean Alaa Al Aswany,Blocul iacubian (tradus pentru Polirom de NicolaeDobriºan) ºi-a câºtigat mii de cititori datoritãamalgamului savant de melodramã ºi expunerecriticã a politicianismului. Lectorii europeni auputut afla multe despre corupþia ºi brutalitateaguvernului egiptean, despre ipocrizia religioasã ºimoravurile dubioase, delectându-se, în paralel, cuspectacolul vieþii zilnice din Cairo, aºa cum este eatrãitã de o mânã de personaje de o marediversitate. În noul sãu roman, Chicago, Al Aswanyrevine la formula narativã ce consistã dintr-oþesãturã încãpãtoare de poveºti individuale, dar dedata asta tonul e mult mai sobru, mai puþinclement ºi mai deschis politic, ne previnerecenzentul lui The Sunday Telegraph, Ed King.Nucleul cãrþii îl constituie un grup de universitari ºistudenþi egipteni care, la Universitatea din Illinois,se trudesc sã se adapteze la normele vieþii socialeamericane, rãmânând în relaþii conflictuale cu þaralor de baºtinã. Ahmed Danana, ºeful AsociaþieiStudenþilor Egipteni din Statele Unite, lucreazãpentru o agenþie de contraspionaj a guvernuluiamerican, informând despre colegii sãi, ºi viseazã lao viitoare carierã politicã la Cairo. Nagi Abd al-Samad, un tânãr matematician idealist, îºipericliteazã cariera ºtiinþificã ºi riscã sã-ºi piardã

frumoasa prietenã americanã angajându-se într-ocampanie pentru instaurarea democraþiei în Egipt.Drumurile li se întretaie în timpul vizitei laUniversitate a preºedintelui egiptean, eveniment încare Danana vede o mare ocazie de a profitapentru cariera personalã, iar al-Samad o ºansã de aatrage atenþia lumii asupra nobilei sale cauze. Ceamai miºcãtoare poveste este cea a unui profesoregiptean între douã vârste, Dr Salah, care, dupã 30de ani petrecuþi la Chicago, se trezeºte într-odimineaþã cu sentimentul devastator cã ºi-a irositviaþa trãind-o departe de patrie, încearcã sãrestabileascã legãturile cu Egiptul ºi, din dorinþadisperatã de a-ºi reanima idealurile politice dintinereþe, acceptã sã-ºi sacrifice caiera profesionalã,lãsându-se implicat în complotul pus la cale de al-Samad pentru compromiterea vizitei preºedintelui.Chicago are aceeaºi structurã operetisticã ºi aceeaºidesfãºurare largã ca Blocul iacubian. Naraþiunea peteme politice se împleteºte cu poveºti duioase deiubire ºi de eliberare emoþionalã. Dar comedianeînþelegerilor trans-culturale este repede înlocuitãde tragedie. Vieþile personajelor lui Al Aswany sunt,fãrã excepþie, construite în jurul iluziilor, iarnucleele epice ale romanului aratã tocmai cum suntdistruse aceste iluzii.

P. D. James, una dintre vestitelereprezentante ale romanului poliþist englez defacturã clasicã, se apropie de 90 de ani, ceea ce nuînseamnã cã este mai puþin activã. Cel mai recentroman al ei, The Private Patient (Pacienta privatã)se petrece într-o clinicã de chirurgie esteticã dinDorset, unde o jurnalistã de investigaþie, Rhoda, seinterneazã pentru a-ºi îndepãrta o cicatrice dincopilãrie ºi este gãsitã strangulatã în patul din salon.Inspectorul Adam Dalgleish, bine cunoscut din altecãrþi ale autoarei, este cel care rezorvã enigma, înmanierã clasicã. Ca suspans, ne informeazã DavidRobson, recenzentul lui The Sunday Times, nouaoperã literarã a lui P. D. James nu impresioneazã,ea distingându-se, ca ºi alte cãrþi ale autoarei, prinatenþia acordatã detaliilor ºi prin umanism.Întrebarea interesantã pe care ºi-o pune cronicaruleste dacã e posibil sã scrii un roman poliþist avândo evidentã compasiune pentru personaje.

Romane ciudateIng. Licu Stavri

flash-meridian

Primim lla rredaccþþiePadova, 9 octombrie 2008

Stimatã Redacþie,Mã numesc Raluca Lazarovici ºi sunt traducãtoarea scriitorului Massimo Carlotto. Vã scriu pentru a

vã semnala o inexactitate a Dv. într-un flash-meridian din nr. 144 (1-15 septembrie 2008), de altfelfoarte bun, ºi pentru care vã felicit, în care spuneaþi cã scriitorul italian Massimo Carlotto este prezentîn România doar cu Arrivederci amore ciao, în traducerea mea. De fapt, din luna aprilie 2008, poate fiachiziþionat în orice librãrie bine aprovizionatã ºi Fugarul (Il Fuggiasco), romanul autobiografic alaceluiaºi autor, tot în traducerea mea ºi tot pentru Nemira. Acum lucrez de zor la saga Aligatorului,care va apãrea probabil la o altã editurã.

Massimo Carlotto, reîntors în septembrie a.c. sã locuiascã la Padova dupã o lungã despãrþire deoraºul natal, în urma incidentului judiciar, este foarte doritor sã-ºi întâlneascã cititorii români ºi avemîn vedere un turneu de prezentãri prin România în primele luni ale lui 2009, aspect care pare sã nuintereseze Redacþia Nemira, în ciuda renumelui autorului. Carlotto va întâlni la Padova, în decembrie,la Congresul European de Poezie, pe Ruxandra Cesereanu ºi Cristian Bãdiliþã, ale cãror opere poeticevor fi prezentate de mine ºi de Drd. Giovanni Magliocco (în aceste zile prezent la Cluj în calitate derelator la congresul asupra Cercului Literar de la Sibiu).

Tot în traducerea mea pentru Nemira, a apãrut în luna mai a acestui an un laureat al faimosuluiPremiu literar italian Strega 2007, Fabio Geda, cu romanul Singur pe stradã (orig. Per il resto del viaggio ho sparato agli indiani) - povestea unui adolescent roman pe strãzile Europei. Un roman cumare prizã la publicul italian.

Dacã doriþi sã aprofundaþi aceste informaþii, vã stau la dispoziþie cu ulterioare amãnunte,Drd. Raluca Lazarovici

2299




Pe numele sãu ºtiinþific Homo erectuspekinensis, Omul de Beijing, cunoscut ºi subdenumirea de sinantrop, este o fosilã

înruditã cu Omul de Java, despre care s-a crezutiniþial cã era o maimuþã în curs de umanizare –dovadã ºi numele ce i s-a dat: Pithecanthropuserectus. Amândoi aparþin însã genului Homo,chiar dacã nu pot fi plasaþi pe firul direct ce ducela omul actual, ci pe niºte ramuri laterale,dispãrute între timp. Prezent în scenã înPleistocen, sinantropul ne-a lãsat urme a cãrordatare cu carbon 14 urcã la trei sute-patru sute demii de ani în urmã. Diverse fragmente de craniui-au fost dezgropate din peºterile de laZhoukoudian (Choukoutien, în rostirea chinezilorînºiºi), lângã Beijing (pe care aceiaºi vorbitoriautohtoni îl pronunþã într-o variantã maiapropiatã de forma cunoscutã de noi mai demult,aºadar înainte de adoptarea noii transliterãri acuvintelor chinezeºti printr-un alfabet latinîntrucâtva adaptat, obligându-ne sã citim litera bca p, iar pe d ca pe t).

Între 1923, când ºi-a semnalat existenþa prinniºte molari fosilizaþi, ºi 1937, când existau dejaurme de la peste 40 de exemplare, sinantropul ºi-a ocupat locul cuvenit de drept în tabloulformelor preumane. Avea în colecþii pânã ºi ºasecalote craniene aproape complete. Asupra lor s-aorientat atenþia unor renumiþi geologi, arheologiºi paleontologi europeni ºi chinezi, între care unulface figurã aparte, întrucât serioasele salecunoºtinþe în domeniu erau însoþite de un remar-cabil exerciþiu filozofic ºi de simþãminte religioaseprofunde, care l-au ºi îndreptat de mic spre o cari-erã specificã, desfãºuratã în cadrul OrdinuluiIezuit. Pierre Teilhard în acte, ºi-a adãugat particu-la de Chardin, însemn aristocratic la care familiasa din regiunea francezã Clairmont-Ferrand seconsidera îndreptãþitã.

Trebuie sã recunoaºtem cã nu prea suntemobiºnuiþi sã-i privim pe reprezentanþii bisericii, fieei ºi din cinul cãlugãresc, ca pe niºte veritabilioameni de ºtiinþã. Ne aºteptãm sã-i vedemexcelând în exegeze biblice, în erudiþia canonicã ºiîn diverse alte discipline ce se învaþã în colegiilereligioase ºi la facultãþile de teologie. Lucruriledevin ºi mai delicate atunci când obiectul lor destudiu este paleontologia ºi antropologia, pentrucare ºtiinþa deschide perspectiva imensitãþilor detimp constituite în ere geologice, în vreme ceteoriile creaþioniste limiteazã destinul omului ºi alcelorlalte specii biologice de pe Pãmânt la celeºase sau opt milenii pomenite de Biblie. PierreTeilhard reprezintã în acest sens o excepþie, cazulunui preot misionar combinat cu un savant auten-tic, în stare sã treacã dincolo de prejudecãþile con-sacrate dogmatic ºi sã încerce în felul sãu propriuo împãcare a spiritului ºtiinþific cu cuvântul luiDumnezeu. Împãcare prea puþin doritã ºi de uniiºi de alþii, dacã e sã ne luãm dupã efectul uneiscrieri fundamentale precum Fenomenul Omuluiasupra superiorilor religioºi ai lui Teilhard, con-sternaþi de libertatea cu care se interpreta acoloCartea Genezei. Ideea evoluþiei lumii vii nu fãceacasã bunã cu teoria augustinianã a pãcatului origi-nar, încât interdicþia pusã oficial asupra lucrãriiavea sã dureze mai mult decât însãºi viaþa autoru-lui sãu, fiind ridicatã abia prin reabilitarea adusãpostum de papa Ioan al XXIII-lea.

Se pare cã orientarea complexã a lui Teilhard

de Chardin i-a fost decisã încã din copilãrie,mama deschizându-i interesul pentruspiritualitate, iar tatãl, naturalist amator,captivându-l cu bogatele sale ierbare ºi insectare.La colegiul iezuit din Mongré, ºi-a susþinutbacalaureatul cu lucrãri de filozofie ºi matematicã,discipline importante pentru formaþia sa spiritualãºi chiar pentru cariera de mai târziu. Iar aniipetrecuþi ca student teolog în Anglia, la Hastings,au fost decisivi pentru sinteza cunoºtinþelor salefilozofice ºi ºtiinþifice care, acumulate de o mintemarcatã profund de doctrina evoluþionistã, aveasã-l conducã la ºlefuirea unor termeni proprii,precum „noosfera” ºi „punctul Omega”, acestadin urmã vãzut ca loc de întâlnire a spirituluiºtiinþific cu divinitatea. Cât priveºte pregãtirea sade naturalist, ea s-a dezvoltat în instituþii dintrecele mai temeinice, precum laboratorul depaleontologie al Muzeului Naþional de IstorieNaturalã din Paris, unde Teilhard începuse sãstudieze mamiferele din Terþiarul timpuriu. Undoctorat în ºtiinþã i-a permis sã predea geologia laInstitutul Catolic din capitala Franþei. Subîndrumarea lui Marcellin Boulle, un remarcabilspecialist în studii neanderthaliene, a trecut însãla paleontologia umanã, domeniu consolidat princercetãri proprii pe teren. A participat lasãpãturile efectuate de Henri Breuil în peºterilepreistorice pictate din nord-vestul Spaniei, iar maitârziu, începând din 1926, îl descoperim înexpediþiile paleontologice desfãºurate pe teritoriuchinez.

Relaþia sa cu China s-a dovedit una de profun-zime ºi duratã, extinzându-se pe douã decenii. Peparcursul celui dintâi a efectuat cinci expediþii decercetãri geologice, finalizate cu prima hartã degeologie generalã a Chinei. Sãpãturile de laZhoukoudian le-a supravegheat în calitate de con-silier al Serviciului naþional chinez de geologie,ceea ce i-a permis sã se afle, în decembrie 1929,între descoperitorii lui Sinanthropus pekinensis,pe care el ºi Henri Breuil îl considerau aparþinãtorcategoriei „homo faber”, cioplitor în piatrã ºicunoscãtor al focului. Mai multe campanii ulte-rioare l-au condus în estul Mongoliei ºi prinManciuria, în contextul unor cercetãri organizatefie de chinezi, fie de paleontologi americani(bunãoarã Roy Chapman Andrews de la MuzeulAmerican de Istorie Naturalã). În 1934 interesulsãu s-a mutat în sudul Chinei, fapt dovedit deexplorarea mai multor vãi de pe fluviul Yangtze ºidin provincia Szechuan. Izbucnirea rãzboiuluichino-japonez (1937-1945) a frânat, bineînþeles,acest program de fertilã explorare paleontologicãa imensului teritoriu central ºi est-asiatic. Teilhardde Chardin are însã meritul de a fi fost unul din-tre principalii constructori ai reþelei internaþionalede cercetare a zonei sub aspectul paleontologieiumane. Lucrãri ca Mediul divin, FenomenulOmului, Spiritul Pãmântului au fost scrise în para-lel cu explorãrile sale de teren, demonstrând cã,influenþatã încã din tinereþe de lectura cãrþii luiHenri Bergson Evoluþia creatoare, mintea specula-tivã a filozofului ºi teologului funcþiona în strânsãlegãturã cu observaþiile concrete ale omului deºtiinþã.

Alte expediþii, în nordul ºi centrul Indiei,interesate de civilizaþiile paleolitice din Kashmir,sau în Java, unde tocmai se descoperea un aldoilea craniu al Omului de Java, precum ºi

numeroase reveniri ale lui Teilhard în Europa ºi înStatele Unite pentru conferinþe ºi consultãriºtiinþifice, contribuiau ºi ele la consolidarea studiului general al ºtiinþelor antropologice. Nufãrã mari riscuri pentru poziþia teologului,ameninþatã ºi de Curia papalã, ºi de obtuzitateafundamentalismului protestant de peste Ocean.Prezentat în New York Times ca „iezuitul caresusþine cã omul se trage din maimuþã”, Teilhardde Chardin îºi vedea anulat de la o zi la altamomentul de glorie academicã pe care i-l pregã-tise Universitatea Catolicã din Boston prin decer-narea unui binemeritat titlu de doctor honoriscausa. Ceea ce nu exclude totuºi ca acest maregânditor asupra originilor, evoluþiei ºi destinuluiomului sã-ºi fi aflat, în cele din urmã, odihnaveºnicã pe pãmânt american, îngropat în cimitiruliezuiþilor de lângã New York. O proprietatecumpãratã ulterior – ironia soartei! – tocmai deInstitutul Culinar al Americii, fãrã a se schimbaînsã statutul vechiului cimitir.

Cât priveºte destinul sinantropului, nici el n-afost tocmai neted. Plasate într-un seif de laColegiul Medical Unional din capitala Chinei,numeroasele fosile excavate la Zhoukoudian ºi-aucãutat salvarea, dintr-un Beijing ocupat dejaponezi, într-un transport ce avea ca destinaþieSUA. Ele au dispãrut complet, fie în drum spreportul Qinghuangdao, capturate de japonezi, fiescufundate odatã cu nava niponã „Awa Maru”, în1945, cum susþine una dintre teoriile formulatedupã rãzboi. Din fericire, noi fosile au ieºit întretimp la ivealã, permiþându-ne sã vorbim deSinanthropus pekinensis nu ca despre o ficþiunecu dovezile spulberate, ci ca despre unprehominid „palpabil”, cu locul sãu relativ clar înarborele uman. Din exces de zel naþionalist, uniipaleontologi chinezi s-au grãbit sã-l revendice peOmul de Beijing ca strãmoº al poporului chinezmodern. Cercetãrile genetice contestã însã aceastãipotezã, confirmând teoria originii unice aoamenilor de astãzi, ceea ce îi situeazã ºi pechinezi în descendenþa speciei produse cândva însavanele africane ºi rãspândite, treptat, pe întregulglob terestru.

Sinantropul ºi filozofiaMircea Opriþã

ºtiinþã ºi violoncel

Ghorghe Marcu

3300




În ciuda predicþiilor funeste în privinþa diminuãriiaccelerate a fondului forestier naþional, s-arpãrea cã stãm încã destul de bine la acest capitol

din moment ce se face atâta risipã de hârtie. Nu-ivorbã cã hârtie se fabricã azi aproape din orice. Nunumai din pulpã lemnoasã, ci ºi din fibre decelulozã, din bumbac, in, cânepã sau materialerefolosibile. Au trecut vremurile când scriitoriicereau lui Ceauºescu hârtie pentru tipãrirea cãrþilorºi înþeleptul conducãtor riposta senin: „Ce vreþi,tovarãºi? Pot eu sã fac sã creascã mai repedepãdurile?” Nu se ºtie câte pãduri a salvat de ladistrugere acest ºiretlic, dar fapt e cã scriitorii nuºi-au vãzut cãrþile în librãrii, ziarele ºi-au micºoatformatul, litera ºi tirajul, de pildã Fãclia (conducã-toare pe calea socialismului ºi comunismului birui-tor) a devenit (neoficial) Opaiþul sãracului ce bâj-bâia dupã hranã ºi dacã voiai sã cumperi o perechede chiloþi, vânzãtoarea îþi punea marfa în mânã,fãrã ambalaj. Se fãcea economie de hârtie la sânge!

Acum lucrurile s-au schimbat. Fireºte, în bine.Dar când vãd cã distribuitorii abandoneazã teancuriîntregi de hârtie cu reclame de la SupermarketOncos, Metro, Iulius Mall, Polus, Real, Cora, ºirurinesfârºite de restaurante, lãptãrii ºi pizzerii prin

casa scãrilor de pe la blocuri, prin pieþe ºi staþii deautobuz nu pot sã nu mã gândesc la sumbra peri-oadã ceauºistã. Acest exces de publicitate (suportatpânã la urmã tot de cumpãrãtori) este un fel deintoxicaþie urbanã cu virusul agresãrii cetãþeanuluiinocent, sãtul de atâta reclamã ºi informaþie.

În paralel, au început sã se înmulþeascãpublicaþiile gratuite care au aceeaºi soartã. Decurând a apãrut Adevãrul de searã în dorinþa de adiversifica oferta informaþionalã, de a aduce maimultã culoare ºi eleganþã în viaþa urbei. Redacþieserioasã, produs profesionist de la prima la ultimapaginã. Moda „de searã” transmite un aer decivilitate (sã-i zicem) europeanã în presa noastrãlocalã sau cel puþin aºa ar fi de dorit.

Din pãcate, Adevãrul zace în teancuri pe asfalt,pe trotuar, în ploaie, prin staþii de autobuz saupieþe. Dintr-un exemplar salvat (din data de 3noiembrie) citesc despre teama americanilor cã dinpricina cozilor datorate participãrii record la vot s-arputea paraliza sistemul. Titlul Americanii se tem dehaos la alegeri îmi aminteºte de alegerile din 1990de la noi, când am stat cu toþii la cozi mari pentrua ne exprima dreptul la vot. ªi cu ce ne-am ales?Teama mea de acum este cã la actualele alegeri nu

se va cãlca nimeni pe picioare pentru a introducebuletinul de vot în urnã. Apatia ºi dezgustul faþã declasa politicã, faþã de modul de guvernare, faþã deintrigi ºi corupþie i-au fãcut pe mulþi conaþionali sãîntoarcã spatele scenei dizgraþioase a politichieiromâneºti. Electoratul actual a ameþit alegând întrestânga ºi dreapta ºi pânã în prezent societatea,partidele n-au fost în stare sã producã alþi lideridemni de încredere. Pe cine sã alegi? Nici atmosferadin media româneascã nu e încãrcatã cu acel suflurevigornat care sã prevesteascã schimbarea. Opeltea incolorã, fãrã substanþã, acoperã paginiîntregi din ziarele noastre unde subzistã campaniaelectoralã ca un ºoarece prins în cursã înainte de apune botul pe caºcaval.

Teancuri din Adevãrul de searã zac pe trotuar.Rolul propagandistic al publicaþiei nu-ºi atinge þinta.Nimeni nu mai are chef sã parcurgã paginile.Preferã sã dea cu piciorul pachetului de informaþiioferit gratuit. Pânã la urmã teancul de ziarenerãsfoite ajunge la gunoi. Suntem scârbiþi dereclame, de informaþie, de politicã. Suntem scârbiþide un guvern compromis care nu-ºi respectãpromisiunile, proiectele, legile. Suntem scârbiþi deAdevãrul trâmbiþat sub formã de fiþuicã de searãoricât de profesionist ar fi ea alcãtuitã. De ceadoptãm aceastã poziþie? Pentru cã adevãrul estedincolo de noi iar noi am fost deja acolo.

Adevãrul de pe trotuarzapp-media

Adrian Þion

– E ºi un gest de tandreþe.– Da, e ºi tandreþe!... Revenind, molizii sunt plan-taþi pe o curbã uºoarã, Mã bucur cã am începutseria aici, oarecum în mijlocul þãrii ºi aceastã seriede limite inutile...– De ce „inutile“?– Pentru cã simultan, e ºi nu limitã.– Poate ºi pentru cã orice limitã poate fidespãrþitã.– Deci, seria am început-o aici, la Max, ea va con-tinua, la anul, în Etiopia, mi se pare o þarã intere-santã, voi face o cãlãtorie pe banii mei acolo, sãcontinui seria. Apoi în Samarkand, în China, ar fio a treia etapã a acestei serii de limite, în formalor de fragmente de elipse, ca un arc.– Dacã ar fi, unde va fi capãtul elipsei.– Nu are început ºi sfârºit, nu cap ºi coadã. Dacãne-am uita pe un planiglob, se va dezvolta într-oanume dezordine, sunt interesat de dezordine,chiar obsedat. Trãim tot mai ordonat ºi absurd ºiaºa se creeazã dezordinea din noi ºi aºa încerc s-oreprezint, prin aceste fragmente de elipsã. De zeceani mã preocupã elipsa, e o formã magicã ºi amreuºit sã sculptez un elipsoid de granit, l-am puspe malul Nilului, sunt foarte mulþumit, fãrã falsãmodestie; un elipsoid de patru metri, suntmomente când apa urcã, apoi coboarã. E foarteimportant pentru mine, cel mai important eveni-ment dupã naºterea fiului meu.–Vã mulþumesc!*– Domnule Nicolae Fleissig, prima expoziþie aþiavut-o la Kalinderu, în 1973, ºi ultima...– Ultima va fi aceasta.– Care a fost ultima într-un spaþiu convenþional, ogalerie?– În Luxemburg, la o galerie de tradiþie, AndréSimonsini, dintre cele care nu sunt comercialenumai, dar care se ocupã ºi de o anume direcþie aartei, o direcþionare de fapt a ei!– Probabil se preocupã ºi de anumite tendinþe plas-tice care se manifestã ºi sunt urmãrite.– E o galerie de artã contemporanã ºi modernã,care urmãreºte fenomenul, n-aº spune de dez-

voltare a artei, pentru cã arta nu se poate dezvol-ta, ea doar se poate manifesta, altfel decât o ºtimnoi. Ceea ce este firesc! Evoluþia, în general, asocietãþii creeazã o necesitate a rânduirii artei.Lucrurile sunt aproape la fel, pentru cã dacã pri-vim o picturã preistoricã, observãm cã...– Baza e aceeaºi!– Da, e absolut aceeaºi! Între un desen de un zim-bru, un cerb sau altceva dintr-o picturã preistoricãºi desenul lui Goya sau al lui Picasso, e acelaºilucru! Linia este încãrcatã cu aceeaºi emoþie!– Despre asta ºi vorbim, vorbind despre asta,despre emoþie!– Da, e o emoþie.– De ce aþi venit, vã întreb aºa, aþi mai fost înacest peisaj vreodatã?–Nu, în locul ãsta n-am mai fost niciodatã, ammai fost la Sângeorz Bãi, la Muzeul lui Max D.– Care e absolut o excepþie.– Da, chiar aºa este! Este o iniþiativã chiar extraor-dinarã. Prin faptul cã a creat ºi dezvoltã un muzeuviu, activ, adicã nu este un muzeu unde doar sãºtergi praful de peste lucrãri. Nu, este un muzeuviu ºi lucrãrile nu au timp sã se prãfuiascã. Pentrucã colecþia muzeului, deºi el nu existã de multtimp, dar colecþia e aºa de bogatã încât foartemulte muzee din lume au de ce s-o invidieze.– Vã place?– Este extraordinar! Faptul cã am venit aici este ºiinvitaþia lui Maxim ºi faptul cã am posibilitatea sãmã întâlnesc, sã discutãm, sã avem o comunicarecu alþi artiºti care sunt mult mai tineri ºi care aupreocupãri care sunt mult mai, sã spune, ascuþitedecât, poate, propunem noi. Comunicarea ºiinteresul îl au artiºtii care sunt tineri, veniþi sã iasãîn lumea artelor, mi se pare extraordinar. Suntemaici sã ne întâlnim! ªi fiecare, cu gândul lui, dacãexistã, cu o complicitate între noi, este cu atât maibine. Dacã nu, pentru cã nu suntem aici pentru ane confrunta, eu cred cã în artã nu existã niciunfel de confruntare, confruntarea ºi concursul sefac pe stadion, care fuge mai repede ia locul I. În artã, singurul eventual concurs este cu tineînsuþi. Dar nu cu alþii.– Sau cu posteritatea.

– Posteritatea este un lucru atât de enorm încât nuse poate controla sau evalua. Pentru cã patrimoni-ul universal alege fãrã niciun fel de complexe caredepind de critici.– E, cum e vorba aia: alege fãrã sã vrea!– Fãrã sã vrea! E adevãrat cã fiecare artist vrea sãzgârie eternitatea, pentru cã, într-un fel, astafacem, cu emoþie, sã lãsãm un semn; dupã aceea,discernãmântul, elanul, este absolut altceva, nudepinde de noi, ºi asta mi se pare extraordinar,pentru cã nu tu intri în eternitate! Eternitatea estecea care te alege!– Te selecteazã!– Da, te selecteazã. Iar o lucrare pe care eu o facîmi aparþine cât timp o fac. Adicã în timpul actu-lui de creaþie. Dupã care nu mai este a mea. E alumii.– Eu m-am nãscut la Târgu Mureº. Dupã care amcopilãrit la Piatra Neamþ, am fãcut artele plasticela Bucureºti, iar dupã aceea am plecat.– Aºa a fost sã fie! ºi acum sunteþi trãitor la Paris?– Acum sunt la Paris, sunt sculptor francez deorigine românã.– Ce vreau sã vã mai întreb. Am înþeles, chiar dela Max, cã aþi organizat evenimente pentru cã,vedem, ceea ce se întâmplã aici ºi acum, este uneveniment, v-aþi îndeletnicit cu aºa ceva...– Unde trãiesc eu, în sudul Franþei, la poalelePirineilor, am creat un centru de artã. Un centrude artã care are nouã ateliere, ceramicã, litografie,serigrafie, sculpturã, picturã, foto, cam tot! ªiunde facem manifestãri. Bineînþeles, trebuie spusclar, este în funcþie de subvenþiile europene, deMinisterul Culturii Franceze, pentru cã arta, dintotdeauna, a fost o chestie de mecenat. Nu sepoate altfel, sunt necesitãþi materiale pe care, cutoatã emoþia pe care o are artistul, nu o poaterealiza fãrã mijloace, sã spunem, economice. A face un lucru de calitate, mai ales manifestãride tipul ãsta, îs douã lucruri esenþiale: este unsprijin politic ºi, al doilea, un sprijin economic!– Un mecenat!– Da, un mecenat, dupã care ºi artistul are liber-tate!– Vã mulþumesc.

(Urmare din pagina 36)

3311




Centenarul naºterii lui Sigismund Toduþã nu s-asãrbãtorit numai la Cluj. La sfârºitul luioctombrie, ºi în Germania, la Universitatea

„Carl von Ossietzky” din Oldenburg, a avut loc omanifestare memorialã de trei zile. De ce înGermania?

Deºi compozitorul clujean ºi-a terminat studiileîn Italia, unde a luat ºi doctoratul în muzicologie, caom de ºtiinþã el a fost de orientare pro-germanã. (Ase vedea numãrul mare de titluri germane în listelebibliografice de la sfârºitul volumelor sale dedicatelui Bach!) Poate cã ºi-a spus cuvântul în aceastãprivinþã ºi filonul genetic german, moºtenit dinpartea maternã. ªi muzica lui este strâns legatã detradiþiile clasice germane. Ca atare, ea are toateºansele sã câºtige aprecierea celor educaþi în spiritulacestor tradiþii. De ce la Oldenburg?

Pentru cã la nicio universitate germanã nu existãun climat mai favorabil valorilor muzicale româneºtica la cea din Oldenburg. Promotorul acestei orientãripreferenþiale este Violeta Dinescu, compozitoareromâncã, prolificã ºi foarte apreciatã, stabilitã înGermania încã din 1982, care, din 1996, predãcompoziþie la universitatea din acest oraº al SaxonieiInferioare ºi depune eforturi demne de toatãadmiraþia ºi recunoºtinþa noastrã ca propagatoare amuzicii din þara ei de baºtinã. Subiecþii seriei deconcerte ºi simpozioane „Zwischen Zeiten”, iniþiatãºi organizatã de ea în cadrul Universitãþii, au fostacum doi ani Enescu, anul trecut regretatul ªtefanNiculescu ºi octogenarul Pascal Bentoiu, iar anulacesta cel care a plãmãdit ºcoala de compoziþie de laCluj, Sigismund Toduþã.

În prima searã a acestui minifestival, publicul aputut asculta lucrãri ale maestrului ºi ale discipoluluisãu celui mai celebru, Cornel Þãranu (acesta dinurmã producându-se nu numai ca moderator al serii,ci ºi ca pianist), alãturi de oboistul Aurel Marc,baritonul Cozmin Sime ºi pianista CodruþaGhenceanu, toþi patru clujeni. Cea de-a doua ºi atreia zi au fost destinate simpozionului Toduþã, alcãrui public a putut asculta 18 referate ºi multediscuþii incitante, purtate pe marginea lor. DinBucureºti, au onorat manifestarea cu prezenþa ºireferatele lor profesorii Laura Manolache, DanVoiculescu ºi Mihai Cosma. Din Cluj, au vorbitprofesorii Cornel Þãranu, Elena Maria ªorban, HansPeter Türk ºi subsemnatul, precum ºi tinerele noastrecolege Tatiana Oltean, Iulia Anda Mare ºi AlexandraFãgãrãºan (care au fãcut toate trei o impresie foartebunã, dãtãtoare de speranþe realiste cu privire laviitorul muzicologiei clujene). Omul-punte întrereprezentanþii României ºi ai Germaniei a fostCorneliu Dan Georgescu, personalitate marcantãatât a creaþiei muzicale cât ºi a celei muzicologiceromâneºti, care spre sfârºitul anilor 1980, spreregretul nostru profund, a pãrãsit România ºi s-astabilit la Berlin, unde trãieºte ºi azi. Acelaºi statutdublu îl are ºi doamna Ana von Bülow, nãscutãPopescu, absolventã a Conservatorului din Bucureºti,emigratã în Germania în 1981. Marele nostru câºtigîl constituie contribuþiile participanþilor germani:Michael Heinemann, Eva-Maria Houben, MartinKowalewski ºi Arne Sanders, care, aplecându-se cudãruire ºi pricepere asupra unor partituri alemaestrului român, cercetându-le cu acribienemþeascã ºi metode specifice ºcolilor demuzicologie din þara lor, îmbogãþesc analiza ºiexegeza creaþiei toduþiene cu o binevenitã alteritate.

La discuþii a participat ºi domnul Dr. Georg

Todutza din München, unicul fiu al compozitorului,care seamãnã atât de mult cu tatãl sãu, atât fizic câtºi în ceea ce priveºte felul sãu de a vorbi, încât prinprezenþa sa ne-a întãrit iluzia fericitã cã ºi rãposatulsãu tatã, despre care vorbim, se aflã printre noiaievea.

ªi Karl-Ernst Went a vorbit în cadrul simpozio-nului, dar nu despre Toduþã. Înzestrat cu calitãþioratorice de invidiat, domnia sa a schiþat în faþanoastrã realizãrile pânã-n prezent, precum ºi proiecteale unei instituþii pe care el o pãstoreºte împreunãcu doamna Dinescu. În 1996, doamna Dinescu aînfiinþat la Oldenburg o arhivã a muzicii est-europene. Dupã toate aparenþele, aceasta este ºi varãmâne, prioritar, o arhivã a muzicii româneºti.Deocamdatã, ea a reuºit sã achiziþioneze moºtenireaaproape completã a celor cinci compozitori românicare, în jurul anului 1960, au realizat marea revoluþiestilisticã a muzicii româneºti, reconectând-o la ceaeuropeanã: Anatol Vieru (1926-1998), ªtefanNiculescu (1927-2008), Tiberiu Olah (1928-2002),Myriam Marbe (1931-1997) ºi Aurel Stroe (1932-2008), precum ºi mai toate partiturile colegului lorde generaþie Pascal Bentoiu (*1927). Aflatã suboblãduirea comunã a Ministerului pentru ªtiinþã ºiCulturã al Saxoniei Inferioare ºi a InstitutuluiCultural Român „Titu Maiorescu” de la Berlin,Arhiva se confruntã ºi cu probleme pe care le putemconsidera existenþiale ºi care nu au fost trecute cuvederea în referatul domnului Went.

Deºi coorganizat de Universitatea dinOldenburg, Universitatea Naþionalã de MuzicãBucureºti ºi Academia de Muzicã „Gheorghe Dima”din Cluj, susþinut financiar de Institutul Federalpentru Cultura ºi Istoria Germanilor din Europa deEst, Institutul Cultural Român „Titu Maiorescu” dela Berlin, Fundaþia EWE ºi LZO (Landessparkasse zuOldenburg), mi se pare cã acest minifestival este,totuºi, aproape exclusiv, opera doamnei Dinescu. ÎnGermania se obiºnuieºte ca, în deschiderea uneiasemenea manifestãri, rectorul sau un prorector aluniversitãþii gazdã sã se adreseze participanþilor,alocuþiunea lui de bun venit fiind o expresie aangajamentului instituþiei pentru organizarea ºi bunadesfãºurare a evenimentului ºtiinþific. Lipsa uneiastfel de primiri a fost deja un „semn rãu” evident.Cu atât mai mult am apreciat gestul ICR „TituMaiorescu”, care ni s-a adresat prin frumoaselecuvinte ale doamnei Adriana Popescu. Pe parcursulcelor patru zile petrecute la Oldenburg am constatatcã doamna Dinescu nu numai rãspunde de tot, cichiar trebuie sã facã personal foarte multe, începândcu efectuarea unor transporturi cu maºina ei (dreptcare nu a putut sã ciocneascã cu noi la niciunadintre mesele noastre comune) ºi terminând cuscuzele pe care a fost nevoitã sã le exprime pentrulipsa referatului domnului Sanders din programultipãrit. Este adevãrat cã a prezidat simpozionulalternativ cu asistentul ei, Jörg Siepermann, ºi cãinimosul ei student, Roberto Reale, a împãrþit cu eamai multe sarcini de domeniul „muncilor de jos”,totuºi, ea a fost solicitatã în aceste zile mult pestecât este omeneºte posibil, stârnind admiraþia noastrãnu numai pentru prestaþiile ei, ci ºi pentru zâmbetulpermanent ºi privirea luminoasã cu care îºi purtaimensele poveri. Nici recepþia de adio nu ne-a fostoferitã de primãrie, cum se obiºnuieºte în alte oraºegermane unde am mai participat la simpozioane demuzicologie, sau de rectorul Universitãþii, ci deprieteni personali ai amfitrioanei noastre, în

somptuoasa casã a soþilor Dinescu din Delmenhorst(domnul inginer, doamna medic; nu sunt rude cuVioleta Dinescu). Meniul nu a fost mai prejos decâtcel de acum câteva sãptãmâni, de la primãria dinLeipzig, iar ospitalitatea a fost de o cãldurãneobiºnuitã în Germania.

Avem toate motivele sã fim îngrijoraþi pentruviitorul ciclului „Zwischen Zeiten” ºi din cauzafaptului cã, deocamdatã, doamna Dinescu nu poatetipãri referatele rostite acolo. În general, când trudimla redactarea unui referat care, obligatoriu, trebuie sãfie nou ºi relevant în materie, ºtim cã investiþianoastrã de muncã nu este zadarnicã, întrucât înafarã de participanþi ºi de firavul public care asistã lasimpozion lucrarea noastrã va putea fi cititã ºi pestedecenii de cei pe care îi intereseazã, în volumul dereferate ce se va edita, ceea ce va face posibilã ºicitarea scrierii respective. Aceasta este miza pentrucare un om de ºtiinþã profesionist prezintã la unsimpozion fructul muncii sale de câteva sãptãmânisau chiar luni de zile. La Oldenburg, acest stimulentfiresc lipseºte. Doamna Dinescu ne-a spus cã ar dorisã tipãreascã în volume separate referatele dedicatelui Enescu, Niculescu ºi Bentoiu, apoi ºi ale noastredespre Toduþã, dar încã nu se ºtie nici din cefonduri le va putea realiza ºi nici cine va fiîngrijitorul volumelor. Or, perspectiva redactãrii unorlucrãri care dupã rostirea lor vor rãmâne „între noi”,conferenþiarii ºi mãnunchiul de oameni care neascultã, pentru a cãdea curând victime ale uitãrii,greu va putea sã atragã conferenþiari de marcã.

„Jumãtatea plinã” a paharului fiind mai maredecât „jumãtatea goalã” – bucuria de a fi pututparticipa la omagierea lui Sigismund Toduþã la ouniversitate germanã ºi perspectiva creãrii uneiarhive de muzicã româneascã la Oldenburg fiindmai importante decât motivele îngrijorãrii mele maisus-menþionate –, închei aceastã cronicã prin expresiaadmiraþiei mele nemãrginite pentru eroinaevenimentelor la care am putut participa: compozi-toarea Violeta Dinescu, care în ipostaza unuiprofesor universitar în Germania se luptã eroicpentru promovarea creaþiei muzicale româneºti înþara care, acum mai bine de un sfert de secol, i-adevenit cea de-a doua patrie.

Post-scriptum 1. Oricât de pertinenþi am fi fostnoi, conferenþiarii acestui simpozion, tot ce am spusa pãlit în faþa muzicii lui Sigismund Toduþã. Coleganoastrã din Bucureºti, Laura Manolache, a propusca, în încheiere, sã ascultãm împreunã, integral,Simfonia a V-a, ultima, a maestrului. Am fost cutoþii copleºiþi nu numai de capodoperã, ci ºi deinterpretarea ei, relativ veche, de cãtre Filarmonica„Transilvania”, sub bagheta lui Emil Simon, el însuºifost discipol al maestrului.

Post-scriptum 2. La Cluj, încã din primãvarã, s-afurat din parcul oraºului bustul de bronz al luiSigismund Toduþã. Ar fi greu de crezut cã ºi l-aînsuºit un admirator al maestrului pentru a-l aºezaîn grãdina sa ºi a se uita la el de unul singur. Hoþiitrebuie sã fi fost concetãþeni care trãiesc dinculegerea reziduurilor metalice. Mai mult caprobabil, creaþia sculptorului clujean Virgil Fulicea,de o inestimabilã valoare artisticã ºi moralã, a fostvândut demult întreprinderii de colectare adeºeurilor, pentru preþul de nimic al bronzului brut.Pe mine mã intrigã mai puþin fapta reprobabilã arãufãcãtorilor decât tãcerea discretã care oînconjoarã. Eu cel puþin nu am citit în presa localãnici mãcar o menþiune asupra acestui „fapt divers”întâmplat în ceea ce ne place sã numim „capitalaspiritualã a Transilvaniei”. De ce nu am ieºit înstradã sã demonstrãm în faþa poliþiei cerândcercetarea promptã, profesionistã a faptei! Sã ne fieruºine!

Centenar Toduþã în GermaniaFrancisc László

muzica

În ultimii ani suntem martorii unei continuedispute în privinþa încadrãrii fotografiei înmarea lume a artei. Adevãrul este cã explozia

tehnicii fotografice ne aduce în faþã o realãproblemã în privinþa simpatiei aparatului critic înfaþa unor instantanee fotografice de o adevãratãvaloare artisticã, uneori combãtute greºit dincauza prezenþei unor cliºee de ordin cotidianreprezentate de uºurinþa achiziþionãrii unui aparatfoto ºi de simplitatea contactului dintre deget ºideclanºator. Din aceastã cauzã mulþi tind sãcreadã cã simpla prezenþã a unui aparat defotografiat la ochiul unui individ îl transformã peacesta din urmã într-un veritabil artist, cu unveritabil gust pentru frumos, având un pachet decunoºtinþe tehnice de nemãsurat. Aceste micirãutãþi ale mele au o aplicabilitate majorã înRomânia, unde hiperdigitizarea vieþii de zi cu zi acreat cel mai impropriu mediu de dezvoltare afotografiei ca artã în comparaþie cu ambientulvieþii fotografice existent dincolo de graniþele þãriinoastre. Din aceastã cauzã gradul estetic alfotografiei este uneori deteriorat, de multe ori“scrierea cu luminã” (fotografie, gr.) nereuºind sãatingã nivelul de limbaj universal atât de multrâvnit de fotografi.

Totuºi, datoritã colaborãrii dintre Universitateade Artã ºi Design din Cluj-Napoca ºi AgenþiaMagnum (Franþa) am avut ocazia ca între 16octombrie ºi 16 noiembrie sã fim martorii uneireprezentaþii fotografice de excepþie, “Fotografiicu Jean Tinguely & co”, care cuprinde instantaneefotografice semnate de Rene Burri, artist în spe-cial cunoscut pentru celebrele fotografii cu CheGuevarra fumând un trabuc.

Nãscut în anul 1933 în Zurich, Elveþia, ReneBurri îºi începe ascensiunea în lumea arteifotografice la mijlocul anilor ’50, când are primulcontact cu Agenþia Magnum, din care a rezultatun fotoreportaj despre surdo-muþi publicat înrevista “Life” ºi ulterior în alte reviste europene.Datoritã acestei colaborãri, Burri înteprinde oserie de cãlãtorii în Europa ºi Orientul Mijlociu.În anii ’60 Burri fotografiazã artiºti plastici cumar fi Picasso, Giacometti ºi Le Corbusier, pentrurevista “Du”; în aceastã perioadã lucreazã ºi înCuba, realizând instantanee cu Fidel Castro ºiChe Guevara. Proiectele fotografului sunt într-ocontinuã miºcare de oscilaþie între zone de rãzboi,situaþii sociale deosebite ºi nu în ultimul rândimaginea artistului. În acest sens avem de a facecu o serie de proiecte fotografice ºi cine-matografice de o valoare documentarã deosebitã,fãrã doar ºi poate ele marcând puncte esenþiale înistoria vizualã a societãþii.

Expoziþia prezentatã la Cluj a cuprins fotogra-fii realizate în perioada 1967-1991, avându-l capersonaj principal pe artistul elveþian JeanTinguely (1925-1991), renumit pentru maºinilesale sculpturale de artã cineticã. Fotografiileexpuse ºocheazã prin simplitatea compoziþionalãprin care Burri reuºeºte sã surprindã momenteleactului creaþiei. În seria fotograficã realizatã înatelierul lui Tinguely, Le Cheval Blanc, Burrireuºeºte sã surprindã spontaneitatea ºi gestica luiTinguely cu o mãiestrie tehnicã ºi artisticãnemaipomenitã, dând senzaþia de obiectivitate ºi

detaºare totalã faþã de actul creaþiei în plinãdesfãºurare ºi reuºind sã redea tocmai esenþa

relaþiei dintre creator ºi creaþie. Avem deci de-aface cu o parte terþã în procesul de creaþie: maiexact, în timp ce Tinguely dã viaþa maºinãriilorsale, Burri capteazã momentul, astfel rezultând o

a doua operã de artã ºi implicit un al doileaartist.

Fotografiile sunt adevãrate cuvinte careexprimã cel mai bine complexitatea relaþiei dintreBurri ºi Tinguely, deoarece cel dintâi reuºeºte sãcompenseze cu luminã acolo unde ea nu existã ºicu cuvinte acolo unde ele nu se aud, iar din acestjoc de o expresivitate majorã rezultã o imaginecare vine ca o afirmaþie la ideea cã memoriavizualã ºi cea afectivã pot fi redate fãrã niciun

artificiu tehnic. Datoritã acestui fapt, Rene Burritrebuie privit în primul rând ca un artist, ºi peurmã ca un fotograf.

3322




ªerban Budãcean

eveniment

Rene Burri: Fotografii cu Jean Tinguely & co.

Rene Burri foto Raul ªtef

Nicolae Mãrgineanu este, mã refer în speþã lageneraþia ’70, regizorul român cu cea maicoerentã, mai unitarã, mai discretã – dar nu

mai modestã! – operã. Nicolae Mãrgineanu este ºisingurul regizor român din „vechea gardã” caredupã 1989 nu ºi-a pierdut cumpãtul, nu s-a arãtat afi dezorientat, n-a dezamãgit, pe care libertatea deexprimare nu l-a surprins, ºtiind sã-ºi gestionezetalentul fãrã supralicitãri stilistice sau ideologice.Dimpotrivã, 1993 este anul capodoperei sale,Priveºte înainte cu mânie, unul dintre cele mai bunefilme româneºti ale deceniului respectiv. Deºi maipuþin spectaculos decât congenerii sãi (Daneliuc,Piþa, Veroiu º.a.), Mãrgineanu, la fel ca regretatul Alexandru Tatos, ºi-a construit filmografia cu migalã, evitând atâtînainte cât mai ales dupã Decembrie 1989, compro-misul ideologic sau estetic. Chiar dacã nedesãvârºite(asemeni cubului nichitastãnescian, cu excepþiaamintitului Priveºte înainte cu mânie) filmele saleimpresioneazã ºi rãmân în memorie prin personajeleputernice, atmosfera veridicã, prin plasticitateacadrului, a imaginii (sã nu uitãm cã NicolaeMãrgineanu este un operator convertit la regie) ºi,mai ales, prin dimensiunea moralã asumatã înprofunzime, „pe verticalã”, fãrã ostentaþie ºi fãrãdidacticism. Nicolae Mãrgineanu nu este un falsrevoltat, ca atâþia dintre confraþi, bunul simþ ºisimþul mãsurii salvându-l de la excese. Oricare dintrefilmele sale de pânã în 1989 [Un om în loden(1979), ªtefan Luchian (1981), Întoarcerea din iad(1983), Pãdureanca (1987), Flãcãri pe comori (1988),Un bulgãre de humã (1989)] rezistã timpului maibine decât succese „fulminante” de dupã 1989, cares-au dovedit în scurt timp a fi conjuncturale, fãrã omizã perenã; e suficient a se (re)vedea, spreexemplificare, Hotel de lux (Dan Piþa, 1992),Balanþa (Lucian Pintilie, 1992) sau Patul conjugal(Mircea Daneliuc, 1993). Nici filmele de dupã ’89[Undeva în Est (1991), Priveºte înainte cu mânie(1993), Capul de zimbru (film tv, 1997), Faimosulpaparazzo (1999), Binecuvântatã fii, închisoare!(2002)] nu sunt de ignorat. Dimpotrivã, confirmãdatele esenþiale ale unui talent discret dar eficient.

Din pãcate, dacã ne-a dat unul dintre cele maibune filme româneºti ale deceniului trecut, totNicolae Mãrgineanu semneazã ºi unul dintre celemai proaste fime româneºti ale deceniului actual:Logodnicii din America (2007), nimic altceva decâto improvizaþie politicoasã ºi plicticoasã pe o temãdatã (nu insist, a se vedea cronica filmului în„Tribuna”, nr. 123, 16-31 octombrie/2007). Dinfericire, în artã un mãr stricat nu este suficientpentru a contamina întreaga operã. (De vãzut, spreexemplificare, „cazul” Pintilie-Piþa-Daneliuc, care aumai multe mere viermãnoase ori de-a dreptulputrede în coº ºi totuºi opera lor autenticã, atâtacâtã e, rezistã în continuare timpului.) Astfel,Nicolae Mãrgineanu se reabiliteazã cu asupra demãsurã prin recentul Schimb valutar (România,2008; sc. Tudor Voican, dupã o idee de CãtãlinCocriº; cu: Cosmin Seleºi, Aliona Munteanu, AndiVasluianu, Doru Ana, Valentin Uritescu, CocaBloos).

Povestea este cât de poate de „trendy” pentruRomânia (cinematograficã) de azi. Rãmânândºomer, Emil (Cosmin Seleºi), muncitor într-un oraºde provincie, îºi vinde apartamentul ºi maºina, semutã provizoriu la socrii sãi, hotãrând sã meargãîmpreunã cu familia la muncã în Australia. Pornit laBucureºti pentru a gãsi o agenþie care sã le faciliteze

emigrarea ºi nevoit sã schimbe leii în valutã, esteescrocat de cãtre un ºmenar (Andi Vasluianu),rãmânând „în pielea goalã”. Dupã ce reclamã fãrãsucces cazul la poliþie, ºansa lui se dovedeºte a fiLili (Aliona Munteanu), o prostituatã moldoveancã,studentã la drept, care „îl ia de suflet” pe Emil,sfãtuindu-l sã spunã familiei cã a pus banii în bancãºi a plecat la muncã în Germania, graþie unei buneoferte. Practic de aici începe filmul – succesiune deaventuri ºi rãsturnãri de situaþie aproaperocamboleºti, motivate însã dramaturgic ºiexploatate regizoral cu un extraordinar simþ alechilibrului, de fapt cu bun simþ artistic, dacã sepoate spune aºa. Evident, nu este de ignorat meritulscenaristului Tudor Voican [a mai colaborat cuMãrgineanu la Binecuvântatã fii, închisoare!, însã afost în primul rând scenaristului inegalabiluluiCristian Nemescu: Poveste la scara C (2003),Marilena de la P7 (2006), California Dreamin’(2006)], dar sã nu ignorãm faptul cã încãput pemâinele altcuiva scenariul Schimbului valutar puteafi uºor transformat într-un insipid film mizerabilist,de care cinematografiei româneºti a ultimilor ani îi eplin podul. Sã nu uitãm cã Nicolae Mãrgineanu asalvat un alt scenariu de aceeaºi facturã – Faimosulpaparazzo, semnat de Rãsvan Popescu –, izbutindun film acurat ºi convingãtor acolo unde era foartela îndemânã sã cadã în facil ºi senzaþional ieftin. Sãne amintim ce au fãcut din/pe scenariile debile aleaceluiaºi Rãsvan Popescu regizorii Marius Barna,Radu Gabrea ºi Dan Piþa în Rãzboi în bucãtãrie(2001), Noro (2002), Femeia visurilor (2005).(Dintre toþi, doar Radu Gabrea s-a reabilitat cuCocoºul decapitat – 2007!) Sub bagheta regizoralã alui Mãrgineanu, Emil devine un personajemblematic, apropiat de Ethan Allen Hawley, eroullui Steinbeck din Iarna vrajbei noastre: amândoisunt victime ale sistemului, amândurora li se„forþeazã mâna” întru asumarea unui destin care nuli potriveºte, amândoi vor sã-ºi depãºeascã condiþiade victimã, amândoi sunt niºte revoltaþi – darrevolta lor se consumã în anonimat, în genunchi, nuau vocaþie de lider, se mulþumesc sã-ºi protejeze ºisalveze universul domestic, familia, recurgând lamârºãviile ºi lipsa de scrupule care guverneazãsocietatea, la orice nivel al ei – convingere indusã deexperineþa personalã a fiecãruia. Altfel spus: de ce sãfii cinstit într-un timp netrebnic...?!

Finalul filmului este foarte dur. Emil reuºeºte sãdepãºeascã situaþia de crizã, dar cu un preþ teribil:macularea inocenþei fiului sãu de ºase ani. Finaldeschis dar cumplit de trist: îl va ajuta aceastãexperienþã pe copil sã se adapteze mai uºor „legiijunglei”, sau va fi traumatizat, rãmânând unoutsider? O întrebare al cãrei rãspuns, prinextrapolare, nu ºtiu câþi dintre spectatori ar vrea cuadevãrat sã-l afle si sã ºi-l asume... (I.-P.A.)

Faþã de Logodnicii din America, în Schimbvalutar e mai mult cinema ºi mult mai puþin circ.Fiind ºi Tudor Voican implicat în acest proiect,scenariul fiind creaþia sa, dupã o idee de CãtãlinCocriº, tind sã cred cã plusul de cinema i sedatoreazã ºi acestuia, istoriile sale pot stimulaatingerea onestitãþii cinematografice dupã un rateucopios. Însã filmul nu scapã total de plonjeuri înderizoriu, latura socialã a povestirii fiind deseoriîngroºatã fãrã niciun rost. Sau, dacã rostul era acelade a obþine un umor detensionant, relaxant, atunciacest scop a fost complet ratat. ªi cum penultimulfilm al lui Nicolae Mãrgineanu a fost un fiasco, mi-e

teamã cã palierele acestea parazitare au fost adusede domnia sa pe ecran. Ori, pe de altã parte, dacãele existau în scenariu, capacitatea regizorului de afi decantat povestea e destul de subþire.

Pentru Emil, un tip obiºnuit din provincie, cunevastã, copil, unica speranþã de a ajunge la un traidecent stã în ideea de a pleca în Australia cu familia(aici nu e „Australia” lui Haneke înfãþiºatã în DerSiebente Kontinent, e Australia adevãratã!). Vindetot ce are ºi încearcã sã emigreze printr-o firmã dincapitalã. Cînd sã schimbe leii în dolari pentru a-ºiîntocmi dosarul de plecare, e þepuit! Pe-acasã nu maipoate da, trebuie sã o scoatã la capãt. Spune familieicã e plecat în Germania ºi cautã sã-ºi rezolveproblemele în Bucureºti. E sfãtuit ºi îngrijit de Lili, obasarabeancã, studentã la drept, care practicãprostituþia pentru a se întreþine ºi pentru a-ºi facerelaþii.

Pentru a fi plauzibilã, orice poveste are nevoiede susþinere în punctele ei cheie. Chiar dacã cinevagãseºte cele mai promiþãtoare mobiluri pentru asãvîrºi un lucru, dacã premisele respective sîntrostite anapoda, nu vor convinge pe nimeni. Dacã evorba de plecarea unei familii româneºti obiºnuite înAustralia, motivul tre’ sã fie legat de greutãþilesociale autohtone. Disponibilizãri, lipsa locurilor demuncã, speranþe zero, coºul zilnic aproape gol.Pentru a crede în nevoia de plecare a familiei, grevadin debutul peliculei, precum ºi ceea ce implicãaceasta, sînt premise acceptabile. Greva putea fireprezentatã mai puþin cliºeatic, fãrã sloganuriordinare, fãrã atitudinea de precupeþe aparticipanþilor. Putea fi mai puþin prozaicãintroducerea în film, dar, totuºi, merge. Însã, odatãcu pãtrunderea în dimensiunea socialã a istoriei depe ecran, se va activa din ce în ce mai des sistemulde protecþie împotriva tuºelor groase.

E destul de greu sã credem cã dupã patru ani destudii în capitalã, în pragul licenþei, Lili vorbeºte atîtde pregnant graiul moldovenesc. Glasul sãu estrident ºi, în funcþie de starea personajului, pare unºuierat sau un chicotit compact. De la o vremepoate fi deranjant. Pentru a obþine un efect deculoare potrivit nu cred cã pînza trebuie întinsã lamaximum, pînã în punctul în care trãinicia sa eintens încercatã.

E o societate de rahat, tot felul de ºmecheriaºteaptã sã înºele. Însã odatã produsã înºelãciunea,odatã pierdut totul, panta decãderii ar trebui sã aibãhotar, cel puþin din punct de vedere cinematografic.Iar mãsura de echilibru ar trebui sã fie ceea ce estenecesar în poveste pentru a reliefa o stare sau osituaþie. În ceea ce priveºte Schimb valutar, aceastãmãsurã nu pare a avea vreo importanþã. E suficientsã vedem cã unii dorm pe bãncile gãrii sau pepodelele unor spitale pentru a înþelege cã e vorbadespre mizerie socialã, cã nivelul de degradare vitalãe ridicat. Dar cînd totul se transformã în tãrãboi,cînd un clan de romi se împiedicã de cei lungiþi pecoridoarele spitalului ºi vrea sã dea buzna în sala deoperaþie pentru a fi alãturi de confratele lorsuferind, e cam mult. Deja e prea demonstrativ,devine agasant, devine ieftin, iar efectul e invers, derespingere, nu de înþelegere. La fel, e vorba devînzãri (ilegale) de chitanþe, de prostituþie, poliþiamai intervine ici ºi colo, îi mai carã pe unii la secþie,televiziunea tre’ sã îi filmeze, e bine sã existepresiunea asta pe eroul poveºtii, cã odatã filmatfamilia sa poate afla cã e un mincinos. Însã chiar nue nevoie de întrebãrile ºi insistenþa domniºoareireporter. Ele stricã tensiunea de moment,artificializeazã cazul.

Finalul filmului e punctul de maximãincandescenþã în sensul precizat mai sus.

Recapitulare: Emil pierde toata avuþia familiei. Se

3333




film

Schimb valutarIoan-Pavel Azap & Lucian Maier

vede nevoit sã îºi facã singur dreptate ºi, în astãgoanã recuperatoare, el se transformã. Din vînatdevine vînãtor – sau din þepuit devine þepuitor.Treptat se desparte de sine, moralitate, conºtiinþã,nimic.

Dacã bãrbatul ar fi fost prins de poliþie, cazul„Emil” ar fi avut o închidere elegantã. Ar fi plãtitpentru toate nelegiuirile comise ºi ar fi meritatsoarta asta! Iar pentru spectatori, care vor fi departea lui Emil ºi dupã metamorfozã, prinderea saera un bun subiect de meditaþie. Totuºi, chiar ºisoluþia pe care o avem acum pe ecran e în regulã,însã e greu de înghiþit modul în care ea este servitã.În autobuzul care face legãtura între poarta deîmbarcare ºi scara avionului, cînd sã se îmbarce încursa care l-ar fi transportat în Australia (înaeronavã se aflau ºi soþia sa ºi fiul sãu), unul dintrecei þepuiþi îl recunoaºte pe infractor. Ar fi fost firescsã intervinã autoritãþile, sã vadã ce ºi cum. Era olecþie înþeleaptã ºi pentru Emil: pînã la urmã îlrecunoscuse cel cãruia îi furase o sumã infimã, cîþivadolari, ar fi fost prins pentru o gãinãrie. Nu sepetrece nimic de genul acesta, ci, dimpotrivã ºi dinnou, bãlãcãreala inundã ecranul. Pe scara avionuluiþepuitul îi rupe cãmaºa lui Emil ºi banii acestuiaîncep sã fîlfie pe pista aeroportului. Nici asta nudeterminã intervenþia autoritãþilor – în ceea ce puteafi o replicã la sfîrºitul lui The Killing de Kubrick.Începe goana dupã bani pe lîngã avion. Ca apucaþii,pasagerii avionului încep sã alerge pe pistã pentru astrînge cîteva bancnote. Se calcã în picioare. Aºaceva era plauzibil, poate, dacã se întîmpla totul în

gara din Simeria, prin 1990, cînd strãinii maiaruncau pachete de gumã de mestecat pe peron casã vadã spectacol. Însã în ditamai aeroportul, cãtrefinele anilor ’90 (Lili foloseºte un Nokia 5120), egreu de digerat o asemenea ispravã. Plus cã pe toatãnerozia asta e articulatã morala filmului – cum cãbanu’ stricã omu’, cã devine o brutã, o fiarã, gata sãîºi renege familia (Emil îºi îmbrînceºte copilul pepista aeroportului).

Cînd cineva înghesuie pe ecran toate situaþiileposibile în relaþie cu ceva – doar doar or fi ºi celepotrivite acolo, doar doar o prinde mai mulþispectatori în „diversitatea” etalatã, – dovedeºte opregãtire conceptualã slabã. Iar abordarea luiNicolae Mãrgineanu, datoritã acestor alegeri princare soluþioneazã scene cheie, e destul desuperficialã în ceea ce priveºte construcþiadramaticã.

Schimb valutar are ºi momente decinematografie veritabilã. De exemplu, ca sã îºi ducãla bun sfîrºit marea loviturã (þeapa secolului, ca sãzic aºa), Emil merge la bancã, agaþã o familie devîrstnici care aveau imediat nevoie de dolari, iarbanca le putea oferi serviciul abia dupã o zi; lespune poezia, le dã întîlnire peste o orã, merge lapiaþã, apoi îi rezolvã. În film lucrurile apar astfel:Emil discutã cu bãtrînii lîngã bancã, se înþeleg cã sevor vedea peste o orã în acelaºi loc. Urmeazã osecvenþã filmatã la persoana I, în care vedem – prinochii lui Emil, aºadar – tarabele dintr-o piaþã, undevaîn apropierea Crãciunului. E o secvenþã lungã ºi teîntrebi ce vrea sã spunã. Ca sã îi pãcãleascã pebãtrîni, imediat ce se reîntîlnesc, Emil intrã cu baniiîn bancã, îi pune în servietã, îmbracã un costum de

Moº Crãciun ºi iese liniºtit cu sacul în spate. Devineclar ce a fãcut în piaþã ºi, pentru situaþia aceasta, e otratare cinematograficã elegantã. Niciun cuvînt, doarimagini în miºcare.

Cel mai interesant aspect legat de film, datoritãcãruia, pînã la urmã, am rãmas cu o impresie bunãdespre film, e legat de subiect. Oricîte gropi sînt încale, oricîte acolade aiurea sînt deschise în film,subiectul mi-a reþinut atenþia. Chiar dacã intuieºti cãEmil se va schimba, chiar dacã pînã la a fi înºelatnu ai vreo surprizã (titlul filmului ºi dorinþa familieide a pleca în strãinãtate fac destul de evident ce seva petrece), tot rãmîn întrebãri sîcîitoare pe totparcursul filmului: se va rãzbuna, o va scoate lacale, va reuºi sã plece, cum îºi va duce intenþiile spreun sfîrºit favorabil? Rãspunsurile virtuale la acesteîntrebãri sînt suficient de atrãgãtoare încît piedicilede pe drum sã poate fi trecute mai uºor. În sensulacesta ajutã ºi replicile, ajutã ºi actorii. Cei din urmãsînt prezenþi în roluri ºi destul de convingãtori pertotal, deºi, în afara lui Cosmin Seleºi (Emil) ºi aAlionei Munteanu (Lili), partiturile sîntunidirecþionale ºi fiecare intervenþie a lor e identicãdin punct de vedere al atitudinii, astfel cã surprizenu prea avem – Valentin Uritescu (socrul urîcios),Rodica Ionescu (soþia devotatã), Patrick Petre(copilul sensibil, uºor neglijat). Între personajele-embelmã, Doru Ana beneficiazã de o formulã maiarticulatã, ca poliþist atoateºtiutor, dar cam plictisit.Andi Vasluianu e o prezenþã discretã, deºi esenþialãîn film – hoþul. E bine folosit în poveste, îi ºadebine aura misterioasã, din umbrã emanã o puteremai mare. (L.M.)

3344




colaþionãri

N-o sã mã credeþi, însã lucrurile vin spremine cu dezinvolturã. Coincidenþeleartistice mã cautã. De ce a trebuit ca în

Bretagne s-o cunosc pe Tania, sora bãieþelului dinfilmul lui Kurosawa Derzu Uzala (am scris unarticol pe aceastã temã)? Tot aºa, în 1995, unprieten din Paris mi l-a prezentat pe fiul sãu Aurélien în vârstã de 11ani. Mai apoi, aflându-mã la Paris, peste 13 ani, îlvãd pe Aurélien în spectacolul Peþioasele ridicoledupã Molière, unde joacã ºi el. Aþi ghicit: aterminat studiile ºi e deja actor la Teatrul Théo.De câteva zile, Centrul Cultural Francez din Cluj-Napoca mã invitã la spectacolul cu piesaSganarelle de Molière. În vremea studenþieiregizam la Dârja cu prietenii de atunci GeorgesDandin de Molière. În septembrie mã plimbam laParis pe strada Pont Neuf, unde, la numãrul 31 s-a nãscut Molière în 1622. Dupã atâtea semnaleam recitit piesa Cabala bigoþilor de MihailBulgakov tradusã în româneºte de Maria Dinescu(Ed. Univers, Bucureºti, 1987). ªtim cã în casa luiBulgakov se afla o bibliotecã imensã, se ascultamuzicã de operã, se serveau ceaiuri. Piesa Cabalabigoþilor (despre viaþa lui Molière) prezintãdestinul artistului într-un stat luminat.Caracterizarea lui Molière se face în prezenþaaproape tacitã sau chiar în absenþa lui.Stanislavski a refuzat sã regizeze piesa. Pânã laurmã s-a încumetat Nemirovici-Dancenko,chinuindu-se între capriciile lui Bulgakov,Stanislavski ºi Molière. Referitor la piesa Tartuffe,

regele Ludovic îi spune lui Molière: „Feþelebisericeºti trebuie respectate. Nãdãjduiesc cãscriitorul meu nu poate fi un ateu.” Despre cauzamorþii lui Molière, Lagrange afirmã în finalulpiesei: „Cauza a fost dizgraþia regalã ºi Cabalaneagrã”.

Molière s-a nãscut în 1622 ºi a murit în 1673.A urât falºii savanþi, doctorii ignoranþi, burgheziiridicoli. Prin râs, el pedepseºte mereu tot ce nusuportã (Castigat ridendo mores). În 17 februarie1673 Molière juca a patra oarã în Bolnavulînchipuit. O congestie pulmonarã i-a provocat otuse monstruasã. Imediat dupã aplauze, o venã i s-a rupt. Ar fi trebuit sã anuleze reprezentaþia,însã Molière se gândea întotdeauna la publiculsãu fidel. Armande, soþia, l-a dus în caleaºcã ºi i-apus o pãturã pe picioare. Sângele curgea din gurãfãrã oprire. Laurent Tirard a realizat în 2007filmul Molière cu Romain Duris, Fabrice Luchini,Laura Morante. Acþiunea începe în 1658, dupã cetrupa lui Molière a petrecut 13 ani în provincie.Regizorul a fãcut studii la New York. E scenarist,dar ºi coproducãtor pentru Warner Bros la LosAngeles.

Filmul lui Tirard e un film corect. Cu costumecolorate, îngrijite, tonice. Cu acþiune clarã, linearã,didacticã. Între realitate ºi ficþiune, Molière prefi-gureazã personaje, situaþii. Vrea sã devinã celebru,chiar dacã ajunge ºi la închisoare: „Nu se vaspune vorbiþi în franþuzeºte; se va spune vorbiþiîn limba lui Molière!” Iatã-l pe autor cu pana înmânã, obligat sã scrie la comandã. Înconjurat de

lumânãri, purtând o cãmaºã albã, Molière îºirãtãceºte privirea peste pâlpâirea ironicã alumânãrilor. Aruncã peniþa ºi bea în subsolul tic-sit de amici cheflii. Însã teatrul e un miraj, unaltar, o vocaþie, o dãruire. Care e finalul filmuluilui Tirard? O lacrimã pe obrazul lui Molière,atunci când îºi vede jucate piesele pe scenã. Darcare e finalul filmului Molière realizat de ArianeMnouchkine? Aici e problema… Comparaþiaaruncã paloare asupra filmului lui Tirard. De lalacrima exterioarã se ajunge la o lacrimã inte-rioarã (a spectatorului), sacrã, dureroasã. Cine eAriane? S-a nãscut în 1939. Regizoarea a fondatîn 1964 Théàtre du Soleil din Paris. ªi-a începutcariera lucrând cu o trupã de studenþi laSorbonne. În 1978 a realizat filmul Molière, cuPhilippe Caubère în rolul titular. O frescã impunã-toare, somptoasã, transmisã la TV în cinciepisoade. Cãruþe, holde, peisaje vãzute din goanacãruþei cu actori. Numai cã finis coronat opus,adicã finalul glorificã filmul, îi dã o dimensiunesuper-artisticã (de altfel, întreg filmul abordeazãnuanþe în registru rafinat, peren). De câte orirevãd finalul, o micã lacrimã interioarã aduceelogii artei adevãrate. Vreþi sã revedeþi finalulcuminte a lui Tirard ca sã vã cutremuraþi de prim-planurile uluitoare din filmul ArianeiMnouchkine? O muzicã sacadatã de operã (ºiviaþa lui Molière se stinge…) însoþind imagineaactorului. Faþa lui Molière plinã de machiaj alb,sângele ºiroind pe cãmaºã, actorii purtându-l cu ospaimã violentã… apoi, deodatã, imaginea cãruþeide odinioarã ºi, din nou, goana grupului deactori, ochiul lui Molière întors spre înterogaþiimacabre… Revedeþi finalul, ca sã înþelegeþi cãacele cinci minute valoreazã cât un întreg film.Cã Ariane a reuºit sã reclãdeascã statuia luiMolière din alte lumini ºi umbre. Cã - deodatã - l-a trimis pe Molière spre noi, contemporanii,însângerat, dar învingãtor.

Lacrima exterioarã ºi lacrimainterioarã

Alexandru Jurcan


Analizând filmul francez din perspectivãistoricã criticul Pierre Leprohon includenume ale unor cineaºti francezi iluºtri într-o

direcþie subscrisã curentelor importante care ausintetizat în fapt tendinþele unei noicinematografii. Chiar dacã Lumière sau Mélliès,Feuillade, Vigo sau Feyder nu figureazã în istorialui Leprohon – catalogaþi fiind, pe bunã dreptate,ca pionieri ai filmului francez –, lista propusã decriticul francez este una a clasicilor, a acelora careau avut cu adevãrat ceva de spus în filmulfrancez. Astfel printre numele sonore apãrutepânã în preajma celui de-al Doilea RãzboiMondial se regãsesc cineaºti precum Renè Clair,Jean Epstein, Jean Renoir, Max Ophülus, MarcelPagnol, cãrora le urmeazã cineaºtii care audebutat odatã cu „Marele rãzboi” sau imediatdupã încetarea acestuia, cum ar fi: Henry-GeorgesClouzot, André Cayatte, René Clement sau cel decare ne vom ocupa în rândurile ce urmeazã, JeanCocteau. Ce este important la aceste nume ºi îngeneral în arta cinematograficã francezã este odãruire specialã, o dãruire totalã artei filmului,dãruire-sacrificiu echivalentã adeseori unei întregivieþi. Leprohon aminteºte o afirmaþie a lui AbelGance, probabil primul mare clasic al filmuluifrancez. La Cannes, cu prilejul morþii lui JeanEpstein, creatorul peliculelor Roata ºi Napoleon arostit un sincer ºi emoþionant discurs: „Dacãglasul îmi este spart, gândurile rãtãcite ºisãrmanele mele cuvinte neputincioase, este pentrucã ºi gura mea e plinã de þãrânã ºi pentru cã ºi pemine m-a ucis cinematografia francezã: sunt unmort care vã vorbeºte despre altul”1.

Cele douã filme suprarealiste realizate de LuisBuñuel, Un chien andalou (Câinele andaluz,1928) ºi mai ales L’Age d’Or (Vârsta de aur,1930), îl vor seduce definitiv pe Jean Cocteau ºi îivor orienta paºii cãtre cinematograf. În data de 25octombrie 1930 Cocteau prezintã într-o proiecþieprivatã filmul Le sang d’un Poète (Sângele unuipoet)2, mediu metraj suprarealist care va aveapremiera într-o salã de cinematograf abia doi animai târziu. La evenimentul privat au participat oserie de scriitori suprarealiºti care, mai mult saumai puþin voalat, recunoºteau cã Sângele unuipoet este un poem suprarealist, dar, în trenapeliculelor lui Buñuel. ªi asta chiar ºi numaipentru simplul fapt cã, dacã lângã Buñuel s-a aflatDali lângã Cocteau nu a stat nimeni3. Dar prinCocteau suprarealismul cucerea o datã în pluscinematograful. Prin amploarea imagisticã, princurgerea sa iraþionalã, suprarealismul nici nuputea sã nu fie revendicat ºi de cãtre cineaºtiiepocii. Alain Bosquet descrie foarte expresivatmosfera din rândul suprarealiºtilor: „Din 1923,întâile povestiri pre-suprarealiste ale lui BenjaminPéret pun tocmai problema metodei ºi alimbajului. Mai este vorba de a zugrãvi o realitatesau un vis sau o stare sufleteascã inteligibilãcititorului? Rãspunsul este, din acel moment,negativ: pentru cel citat, ca ºi pentru AndréBreton ºi alþi suprarealiºti, noua metodã însemnaeliberarea, într-o sintaxã normalã, de o mie deimagini ºi de o mie de situaþii aberante care seînfãþiºau spiritului ca un soi de coºmar sau filmabsolut nãstruºnic. Personajele se poartã canebunii ºi nici o logicã nu mai este necesarã,înafara celei a corectitudinii gramaticale. Estedomnia, scurtã dealtmiteri, a scriiturii automaticeîn proza narativã, în care autorul e, în genere, un

medium iresponsabil, notând conºtiincios ceea ceraþiunea lui refuzã sã admitã”4.

Implicarea autorului Maºinii infernale ºi Vociiumane în cinematograf este rezultatul uneiapropieri treptate a lui Cocteau de film încã din1918, an în care cineastul ºi criticul Louis Dellucdevine redactorul ºef al revistei Le Film, fondatãcu patru ani în urmã de Henri Diamant-Berger.Alãturi de alte personalitãþi ale lumii filmului, aleculturii franceze – Abel Gance, Germaine Dulac,Louis Aragon º.a. –, Cocteau va desfãºura osusþinutã activitate publicisticã dând filmului oimportantã pondere culturalã5. Acest lucru nuputea fi neglijat având în vedere prietenia sa cumarii artiºti ai timpului, cu toþii pasionaþi decinema: Marcel Proust, André Gide, Pablo Picassosau coregraful Serghei Diaghilev. Despre Sângeleunui poet criticul E. Katz crede cã este „oexpresie cu totul personalã a vieþii interioare apoetului, a temerilor ºi obsesiilor sale”6. Chiardacã debuteazã în 1925 cu pelicula Jean Cocteaufait un film (Jean Cocteau face un film)7,prezenþã sa în lumea filmului se va face simþitãcu adevãrat abia 21 de ani mai târziu cândºocheazã critica de film cu feeria cinematograficãLa belle et la Bête (Frumoasa ºi bestia)8. Vor urmaalte titluri semnificative: L’Aigle à deux têtes(Vulturul cu douã capete, 1948), Les parentesterribles (Pãrinþi teribili, 1948), Orphée (Orfeu,1950) ºi Le testament d’Orphée (Testamentul luiOrfeu, 1959), filme care îl vor include pe mareleom de culturã într-unul dintre cele mai originaleºi seducãtoare capitole ale cinematografieifranceze.

(Continuare în numãrul viitor)

Note:1 Pierre Leprohon, Maeºtrii filmului francez, Ed.

Meridiane, Bucureºti, 1969, p. 9.2 Filmul, crede criticul Claude Beylie, este “cel mai

avansat teritoriu al demiurgiei”. (Chronique du cinema,coord. Jaques Legrand, Ed. France Loisirs, 1992, p. 546)

3 Cu toate cã filmul a fost atacat de criticafrancezã pe motiv cã abuza de imagini disparate, lipsitede idei, Chaplin – care a vãzut filmul ºi i-a plãcut – l-aarãtat de mai multe ori în Statele Unite ºi în Anglia.

4 Alain Bosquet, articol „Romanul francez -Perspectivã 1966”, Secolul XX, nr. 12/1966, p. 118.

5 Aceastã activitate nu a fost întreruptã niciodatã.Dupã încheierea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial vacontinua sã scrie pentru Comedia o serie de articole-portret dedicate marilor actori ai timpului: Arletty,Maurice Chevalier, Marguerite Jamois, Charles Trenet,Yvonne de Bray, Jean-Louis Barrault, Raimu etc. JeanCocteau nu doar cã va arãta pentru toþi aceºti mariartiºti ai scenei o mare afecþiune, dar va împlini ºi osfântã datorie – aceea de a releva marele lor talent:„Este dragostea mea pentru actori, dansatori, mimi carem-a determinat sã scriu o serie de portrete reunite subtitlul Le foyer des artistes” (Jean Cocteau: The Manand the Mirror, by Elizabeth Sprigge and Jean-JacquesKihm, Victor Gonzales ltd, London, 1968, p. 153). Sãamintim cã în 1949, alãturi de Robert Bresson (Journald’un curé de campagne / Jurnalul unui preot de þarã,Un condamné a mort s’est echappé / Un condamnat lamoarte a evadat, Proces de Jeanne d’Arc / ProcesulIoanei d’Arc etc.), Jean Cocteau înfiinþeazã cineclubulparizian „Objectif 49” care îi va grupa pe cineaºtii caredoreau sã facã cinema de autor. Tot în acest an,debuteazã, ajutat de cei doi, cu filmul Silence de la mer/ Liniºtea mãrii, un alt regizor important al

cinematografiei franceze: Jean-Pierre Melville.6 Cristina Corciovescu, Bujor T. Râpeanu, Cinema…

un secol ºi ceva, Ed. Curtea Veche, Bucureºti, 2002, p.139.

7 Filmul este un omagiu adus lui Charles Chaplin,operei acestuia de pânã atunci. Titlul face aluzie lapelicula lui Chaplin Chaplin face un film (cunoscutmai ales sub titlul How to make a movie in 1918 /Cum se face un film în 1918). Pânã la sfârºitul anului1920 Chaplin fãcuse deja peste 70 de filme ºi eracunoscut în toatã lumea. Marea întâlnire dintreCocteau ºi Chaplin, delicioasã prin detaliile ei, seconsumã în timpul voiajului de 80 de zile în jurul lumii– Cocteau calcã astfel pe urmele personajului verneianPhileas Fogg ºi trece prin mai multe þãri (Grecia, Egipt,India etc.), iar rezultatele cãlãtoriei se transformã într-un strãlucit jurnal de cãlãtorie publicat în Paris Soir.Între Hong Kong ºi Shanghai Cocteau va fi însoþit deChaplin ºi Paulette Goddard. Iatã cum descrie Cocteauîntâlnirea cu autorul filmului Piciul („cel mai minunatmiracol al acestei cãlãtorii”): „Eu nu vorbeam engleza.Chaplin nu vorbea limba francezã. Cu toate acesteavorbeam fãrã nici un efort. Ce se întâmplase? Care eraacea limbã în care totuºi conversam? Era o limbã vie,cea mai vie limbã dintre toate limbile pãmântului ºicare s-a nãscut din acea dorinþã unicã de supremãcomunicare. Era vorba de limbajul gesturilor, delimbajul poeþilor, limbajul inimii. Chaplin detaºa fiecarecuvânt, îl scotea din context, îl punea pe masã ca peun piedestal apoi se întorcea ºi se muta în locul în carelumina îl favoriza cel mai mult. Astfel, cuvintele rostiteputeau fi lesne transportate dintr-o limbã în altã limbã.Uneori gestul precedea cuvântul pe care mai apoi îlescorta. Înainte de a spune cuvântul acesta era dejaanunþat iar dupã ce era pronunþat el era dejacunoscut...” (Jean Cocteau, The Man and the Mirror,by Elizabeth Sprigge, Jean-Jacques Kihm, London,Victor Gollancz ltd, 1968, p. 129)

8 Filmul este adaptarea celebrului basm din secolulal XVIII-lea ºi a surprins lumea criticii deoarece înviziunea lui Cocteau povestea este spusã ca un poem,într-un teribil formalism plastic – inspirându-se dinlumina unui Vermeer –, apelând la trucaje ºi obþinând oatmosferã magicã, irealã, mai ales în recompunereainterioarelor ºi exterioarelor castelului Rochecorbon.

73. OrphéeMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Neobosit în proiecte ºi realizãri spectaculoaserãmâne plasticianul Max Dumitraº! Toamnaaceasta a organizat „Experimentul Art

Forest“, plasat în apropiere de Sângeorz Bãi, pe unplatou aflat în marginea unei pãduri de mesteceni.12 plasticieni au creat, folosind cele mai diversemateriale, lucrãri care vor rãmâne în patrimoniul...pãdurii de mesteceni ºi al Muzeului de ArtãComparatã din Sângeorz Bãi. Dialogul cu doi dintreprotagoniºti lãmureºte ceea ce s-a petrecut la ArtForest:

– Domnule Leonard Rãchitã, bine v-am gãsit,veniþi din Franþa, aici dupã peste 20 de ani. De ceaþi venit aici?

– Simplu! Prima datã am fost acum un an, cândMaxim Dumitraº m-a invitat la un simpozion înbazalt, vorbisem de acum un an de acest evenimentpe care el îl pregãtea încã atunci pentru momentulacesta ºi, deci, acum am venit pentru un evenimentdiferit de ce am fãcut anul trecut, ne-a invitat sãparticipãm la un simpozion pe tema pãdurii, înarta plasticã se numeºte land art, ceea ce înseamnãintervenþia în peisaj ºi, cum bine aþi spus,„beneficiem“ de acest spaþiu superb, cât ºi deprietenia ºi ospitalitatea lui Maxim, totul e foartebine, personal sunt foarte mulþumit aici.

– Sã vã întreb ceva, aºa, personal? Vã placpãdurile de mesteceni? De ce?

– Da, bineînþeles, am avut ocazia sã merg acumcâþiva ani în Rusia aºi sã vãd pãduri de mesteacãnimpresionante, dar aici, în România, e o diversitatede pãduri de copaci foarte mare. Este cevaromantic, aº spune, copacii, mestecenii, ºi albulacesta care este superb. Bineînþeles cã-mi placmestecenii ºi noi suntem obligaþi sã maiintervenim, eu am încercat sã fac cât mai discretaceastã intervenþie, reþinere – ºi fiecare a încercatacelaºi lucru.

– Vã spun o chestie personalã: tatãl meu, în alDoilea Rãzboi Mondial, scria scrisori pe coji demesteacãn, pentru cã era rãnit în Rusia, n-aveau pece scrie, ºi atunci luau o coajã de mesteacãn pe carescriau ºi aºa îºi trimiteau celor apropiaþi, dragi,mesajele. Se poate face ceva asemãnãtor, din punctde vedere plastic pentru omul contemporan? Adicãîntr-o pãdure cu copaci cum spuneþi Dvs., în sineexpresivi? Se mai poate comunica prin mesteacãnla nivelul plastic general?

– Acum câþiva ani, ºapte-opt ani de zile, amavut un fel de revelaþie privind un copac care nicimãcar nu era deosebit în sine. Vã spun cu toatãsinceritatea, am avut un fel de revelaþie,sentimentul cã nu existã pe lumea asta un lucrumai frumos ca un copac, care este armoniaextraordinarã, naturalã, care se produce prin crengi,între spaþiu ºi volumul crengilor, frunzelor, fiecareare locul ei, nu poate fi ceva mai frumos creat pelumea aceasta, plus cã este un obiect care dispare,are relaþie directã cu natura, cu spaþiul din jur. Astaeste fabulos! Asta m-a ºi oprit, m-a determinat laschimbãri în lucrul meu. Am avut sentimentul cã n-am sã pot niciodatã sã fac ceva care sã se apropie

de aceastã patã de sublim ºi care este extraordinarã,este vie. Dupã aceea am avut alte preocupãri, darcopacul în sine este, cum ºtim, un simbolextraordinar cu nenumãrate conotaþii.

– Pot sã vã întreb ceva personal? Vã numiþiRãchitã. Rãchitã este, nu-i aºa, tot un copac.Povestiþi-ne cum v-aþi acomodat cu numele acesta.

– Da, rãchita este un copac special în felul lui,în mãsura în care, din ce am aflat eu, se poateadapta foarte uºor, e adaptabil. Eu am sentimentul,vorbesc de copac, nu de mine, cã este un copac deun anume spirit românesc, foarte dispus sã se adap-teze. Cedrul de aliban este altceva, pinii din Cana-da sunt altceva. Aici sunt molizi, sunt copaci – fagi , stejari – dar nu pentru cã pe minemã cheamã rãchitã, dar rãchita e mai aproape deun anume fel de a fi al românului, alþi copaci, caresunt mai mari, simbolici, puternici, dar are ºi eaforþa ei! Acest nume, mi s-a spus, este ºi înMuntenegru ºi e un simbol modest. Rãchita este,aº spune eu, un simbol modest, dar cu o deosebitãputere de adaptabilitate! Pui o tijã, o creangã înpãmânt ºi se prinde! Nu e rãu!

– Da, iese! Am impresia cã v-a priit condiþia de„rãchitã“.

– Da, mi-o asum ºi o accept!– Da, trãind la Paris.– De 25 de ani! Bun, Parisul are importanþa lui,

România are importanþa ei.– Deci, o rãchitã la Paris stã foarte bine.– Da, s-a adaptat la Paris, are rãdãcinile încã în

România ºi a devenit un copac cosmopolit.Depinde de ce vrei în viaþã, ºi eu am spus cã mãsimt foarte bine acolo, cã mã simt legat deRomânia ºi, pe unde merg, sunt român care trãieºtela Paris.

– Spuneþi-mi aºa „rãchita de la Paris“, cam câtelucrãri realizeazã într-un an?

– Rãchita din Paris lucreazã în ultimii ani multmai puþin, mi-am gãsit un anume echilibru prinfaptul cã predau la o facultate privatã, deci am oparte din program ocupatã cu predarea ºi am ajunsla o perioadã din viaþa mea în care, aº spune, nuatât productivitatea mã intereseazã, cât sã avansezîn câteva proiecte pe care mi le-am propus, cuanumitã consecvenþã ºi ritm. Deci nu trãiesc dinsculpturã, raportul meu cu sistemul e relativ, nusunt obligat sã produc, câºtig ca profesor, câºtig ºica sculptor. Deci fac ceea ce-mi place. Revenindoarecum la ceea ce se întâmplã aici, eu am lucrat înatelier ºi în alte spaþii pe ideea de limitã; þãrmulmãrii, de pildã, poate fi o limitã între apã ºipãmânt. În prezent sunt interesat de limita extremãa materiei, care nici nu mai e sculpturã, intrã în altedimensiuni, spre microcosmos, mai reduse ºiatunci, aici, este o primã lucrare dintr-o serie care seva chema „Non sense limit“, în traducere „Limitefãrã sens“ sau „Limite fãrã rost“. Nu vreau neapãratsã las o urmã. N-am semnat nici pânã acumlucrãrile mele, aº vrea sã fie cât mai discretã ºi,atunci, copacii pe care i-am plantat, nouã molizi...

3366

Black PANTONE 5569 UU vverde

Black PANTONE 5569 UU vverde

arte vizualeagendaªtefan ManasiaMolii peste Club "Nepotu' lui Thoreau" 2

editorialGeorge Jiglãu Lupta cu trecutul. Avântul cetãþenilor contra piedicilorelitelor 3

cãrþi în actualitateOctavian Soviany Demonii textului 4Valentin Derevlean Forward. Backward. Randomize... 5Mihai Borºoº Democraþia ºi omenescul 6

comentariiAdriana StanÎnc-un click, click, click... 6

prim - planVianu MureºanTranscendenþa oarbã în opera lui Augustin Buzura 7

cartea strãinãAida Oºian Epoca (post)modernã. Un modus operandi 10

ordinea din ziIon Pop Sãrbãtoare la Radio România 11

imprimaturOvidiu Pecican Ucenic la maestru 12

sare-n ochiLaszlo Alexandru Noica la a doua tinereþe (III) 13

eseuMarius Jucan Shelby Steele ºi critica politicilorrasiale postbelice din Statele Unite (III) 15

poeziaAida Hancer 19

emoticonªerban Foarþã Poveºti de adormit copiii ambidecºtri 19

prozaAugustin Cupºa Miºcãrile ideologice în Zevzekistan 20

interviude vorbã cu criticul de film Tudor Caranfil "Am conceput întotdeauna exerciþiul critic ca pe un spectacol" 21

atitudiniSever Dumitraºcu Silviu Dragomir. Întâlniri ideale 23

accentVirgiliu Þârãu O clasicã ºi substanþialã Pledoarie pentruistorie 25

religiaphilosophia christianaNicolae Turcan Recesivitatea selectivã 26

reactiveAnca Haþiegan Cui i-e fricã de Boogie? 27

flash-meridianIng. Licu Stavri Romane ciudate 28

ºtiinþã ºi violoncelMircea Opriþã Sinantropul ºi filozofia 29

zapp-mediaAdrian Þion Adevãrul de pe trotuar 31

muzicaFrancisc László Centenar Toduþã în Germania 31

evenimentªerban Budãcean Rene Burri: Fotografii cu Jean Tinguely & co. 32

filmIoan-Pavel Azap & Lucian Maier Dincolo de America 33

colaþionãriAlexandru JurcanLacrima exterioarã ºi lacrima interioarã 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 73. Orphée 35

arte vizualeMihai Dragolea Pãdurea de mesteceni ºi experimentulplastic 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 12 lei – trimestru, 24 lei – semestru, 48 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 21 lei –

trimestru, 42 lei – semestru, 84 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.

R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

(continuare în pagina 30)

Pãdurea de mesteceni ºi experimentul plastic

Mihai Dragolea

black tribuna · cultura politicã a cetãþenilor sau despre civism, trebuie aruncatã o privire...

Documents