black tribuna · blazonul cu rotiþe sorin lavric ... comunicare ºi colaborare cu comunitatea de...

TRIBUNA 132

PANTONE 7711 rroºu

PANTONE 7711 rroºu11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I • 1 - 11 5 mm a r t i e 2 0 0 8 2 lei

Un

cenaclu

literar român

esc la New

York

Judeþul Cluj

Poezie

Prefaþaprefeþelor

ClaudiuKomartin

Theodor D

amian, A

driana Listeº, Dona Sãsãrm

an

Ovidiu Pecican

Blazonulcu rotiþe

Sorin Lavric

Ilustraþia numãrului: Ciprian Chirileanu

În sfârºit, cartea de suflet pe care mi-o doream!Clujul, aºa cum îl vãd/vedeam de multedecenii, sau cum mi-l închipuiam. Cuvinte ºi

imagini, împreunã, îi redau viaþa pe oare o avea,încã multe secole înainte de zilele noastre. Clujul,aºa cum ni-l prezintã Tribuna, este osurprinzãtoare întâlnire cu Clujul de totdeauna. Îifelicit pe cei ce au realizat albumul1; dar sã nu sesupere dacã notez unele lipsuri: eu trãiesc Clujuldin 1919 ...

BISERICA BOB, spre deosebire de Bisericuþadin Deal, a fost atunci prima bisericã româneascãde piatrã; dublã cutezanþã a Episcopului Bob, însfidarea legilor timpului. Lipseºte fotografiabisericii.

Lipseºte, între numele mari, acela alProtopopului greco-catolic al bisericii, 1847-1862,Ioan Fechete Negruþiu. De origine din Sucutard(Gherla), a venit de la Blaj, unde fusese profesor;în 1853 ºi-a deschis porþile primei ºcoli primareromâneºti din Cluj, pe lângã biserica Bob. Pentrubuna funcþionare a ºcolii, a contribuit cu o seriede manuale. În 1850 fusese încadrat profesor laGimnaziul Superior romano-catolic, la catedra delimba ºi literatura românã, „unul contra o falangãde profesori maghiari” (V. Borgovan) El le fãceaelevilor ºi educaþia naþional-politicã. În acel mediua înþeles cã, pentru a putea convieþui, trebuie sãne cunoaºtem (formulã de Mileniul III). Aredactat un manual de limba românã pentruvorbitorii de limbã maghiarã, ajuns la 5 ediþii. Totdin acest motiv a fost printre membrii fondatoriai ASTRA, dar ºi al MUZEULUI ARDELEAN.Tovarãº apreciat al lui George Bariþ înevenimentele legate de 1848, a fost crunt bãtut, aasistat pe condamnaþii la spânzurãtoare români;apoi a fost membru al Dietei Transilvane(participase ºi la Adunarea de la Blaj, la 3/15mai). În legãturã cu Dieta, îi relateazã lui SimionBalint : „... am fost la Sibiu pentru a mã oºti ºilupta cu toatã aristocraþia maghiarã adunatã aici...”. În 1862 a fost mutat la Blaj, avansat canonic.Anul acesta - 2008 - comemorãm 120 ani de lamoartea sa (1817-1888).

BISERICA MINORIÞILOR figureazã cu ofotografie fãrã comentariu. Nu e menþionatãdezvoltarea ulterioarã fotografiei: în 1930 adevenit Catedrala Greco-Catolicã, prinstrãmutarea la Cluj a Episcopului – CardinalIULIU HOSSU. Întineritã, prin iconostas, a primithramul SCHIMBAREA LA FAÞÃ.

Sunt amintite diferite institute - instituþii careau completat rolul cultural al Universitãþii; ofotografie prezintã Institutul Botanic, fãrãcomentariu. Dar nicio vorbã despre GRÃDINABOTANICÃ, nu „loc de promenadã”, ci manualviu, complex, unul dintre obiectivele culturale aleClujului cu care ºi azi ne mândrim. ªi numeleîntemeietorului merita sã fie menþionat.

Mulþumesc pentru rãbdarea cu care m-aþiurmãrit: cred cã aþi înþeles cã doresc o ºi maibunã fixare a Clujului meu ...

1 [Trimitere la datele volumului]

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM22 TRIBUNA • NR. 132 • 1-15 martie 2008

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


Clujul meuprimim la redacþie

Viorica Lascu

Ciprian Chirileanu Noduri 11

Nu-mi pot reprima, de câte ori cobor DealulFeleacului, întorcându-mã spre casã, otresãrire de uimire vãzând cum oraºul

meu natal devine, pe zi ce trece, mai mare ºi maimare, precum în basmele pe care le citeam înpruncie.

Frecvenþa – destul de mare – a cãlãtoriilormele nu are nicio importanþã. ªi dacã ele sepetrec o datã la douã sãptãmâni, sã spunem,mirarea e la fel de mare, ca ºi când dezvoltareaClujului ar depãºi puterea mea de cuprindere,surprinzându-mã de fiecare datã.

În ultima vreme, despre dezvoltarea oraºuluiau rãsunat în numeroºi decibeli tastaturilecomputerelor din media, localã, naþionalã sauinternaþionalã; megabiþii internetului au defilatfrenetic prin nevãzutele conexiuni tehnologice;hectolitri de cernealã au consumat tiparniþelepentru a înregistra un fenomen de o emergenþãfãrã precedent în istoria – cel puþin recentã –clujeanã.

Se poate spune, de-acum cu certitudine, cãoraºul-comoarã al Transilvaniei devine, încet-încet(sau repede-repede, mai degrabã), o metropolã.Economicã, în primul rând, acest titlu adãugându-se renumelui de puternic centruacademic pe care Clujul îl are de o bunã bucatãde vreme. Ceva mai precar, prin comparaþie – daracceptând aserþiunea cu un anume relativism,vom vedea de ce – se dovedeºte statutul oraºuluica important pol cultural.

Poate cã o analizã a momentului actual alistoriei Clujului este rapid perisabilã, câtã vremeprocesul dezvoltãrii îºi atinge acum ritmul cel maiintens. Totuºi, cred cã meritã discutate câtevaelemente ce pot dinamita – ori cel puþin periclita– dinamica acestei emergenþe.

Ne mai încape Clujul?

Recensãmântul din 2002 înregistra pentrumunicipiul Cluj-Napoca o populaþie stabilã decirca 320.000 de locuitori. La aceºtia se adãugau,prin estimare, cam încã 150.000 – studenþi,„locuitori sezonieri” sau persoane ale cãror date n-au fost recenzate. Acum, populaþia realã aoraºului depãºeºte, cred, cifra de jumãtate demilion, deºi un comunicat oficial din iulie 2007 alInstitutului Naþional de Statisticã avansa doar unnumãr de 310.000 (!) de locuitori stabili.

Clujul este un oraº aglomerat, care tinde sã sesufoce sub propria sa presiune de creºtere. Nutrebuie sã faci studii ºtiinþifice pentru a vedeaacest lucru: e de-ajuns sã cãlãtoreºti, la oraprânzului, dintr-un cartier spre un alt capãt alurbei. Dezvoltarea concentricã a oraºului, în jurulvechii cetãþi medievale, fãrã zone-tampon, cumexistã, de pildã, în jurul centrului din marile oraºeale Cehiei (Praga sau Plzen sunt bune exemple, încare între oraºul vechi ºi cartiere existã amplespaþii de protecþie, care permit, la rigoare, ºiedificarea unei infrastructuri-debuºeu), face capotenþialul turistic formidabil al Clujului sã suferedin cauza traficului prea intens – nu doarmotorizat, ci ºi pietonal – din zona centralã. Egreu de crezut cã aceastã arie ar putea fidecongestionatã, cel puþin în perioada urmãtoare,datoritã, pur ºi simplu, structurii urbanistice acentrului, care permite minime devieri de

circulaþie ºi interzice aproape orice extindere arutelor de trafic auto. Reconfigurarea pieþelorCipariu ºi ªtefan cel Mare – un proiectsemnificativ – a fluidizat circulaþia o perioadã,însã ºi acum, în orele de vârf, cozile de pebulevardul Titulescu se întind pe câþiva kilometri.Fireºte, lucrurile se vor rezolva, pe acest segment,dupã construcþia centurii ocolitoare, însã ce se vaîntâmpla cu circulaþia de pe axa est-vest – ºi numã refer aici la traficul de tranzit, ci la cel„indigen”?

Ne va mai încãpea Clujul peste doi-trei ani? Eo întrebare de neofit pe care mi-o pun în fiecarezi, ca simplu locuitor al oraºului.

Noi ºi ceilalþi

O altã chestiune relativ spinoasã care va trebuiasumatã de administraþia localã este cea aapariþiei unei noi comunitãþi în zona Clujului:muncitorii strãini. Deocamdatã, existenþa sa estedoar o ipotezã, avansatã în media dupãconcretizarea unor mari investiþii în proximitateaoraºului. Dar o strategie de dezvoltare pe termenlung nu poate fi realizatã fãrã evaluarea unuiastfel de impact social. Din nou, nu trebuie sã fiisociolog ca sã realizezi cã investitorii au odinamicã managerialã mult mai rapidã decât oriceadministraþie, iar comunitãþile „muncitoreºti” suntmult mai inerþiale, prin forþa lucrurilor. ªi, dacãautohtonii beneficiazã de un „background” care leînlesneºte nu doar mobilitatea profesionalã, ci ºi„supravieþuirea” temporarã în caz de blocajeconomic, strãinii sunt complet dezarmaþi în faþaunei atari situaþii. O problemã individualã, oriprofesional-colectivã, ar putea deveni – ºi nu vreausã fiu prãpãstios, ci doar precaut – o problemãsocialã. E încã una din provocãrile dezvoltãriiClujului de care „managerii” oraºului ar trebui sãþinã seama.

Afaceri în culturã?

Revenind la domeniul cultural, trebuie sãremarc un paradox ce caracterizeazã Clujul dinacest punct de vedere.

Ultima perioadã a înregistrat câteva iniþiativeculturale punctuale, de bun augur. Un om deafaceri gireazã cea mai nouã galerie de artã,„Preview” – al cãrei program expoziþional este decea mai bunã calitate –, un important centrucomercial colaboreazã cu Muzeul de Istorie aTransilvaniei pentru promovarea unor descopeririarheologice deosebite, majoritatea cluburilor dinoraº gãzduiesc concerte sau spectacole de teatru,la mall-uri au loc nu doar alte concerte – inclusivde muzicã clasicã –, ci ºi expoziþii de diversefeluri. Din nou, putem vorbi de o dinamicã adezvoltãrii greu de imaginat pânã de curând.

Iar asta se adaugã implicãrii unor oameni deafaceri în alte segmente cu impact comunitar, dela sport la proiecte sociale, acestea din urmãgirate, e-adevãrat, de personalitãþi marcante aleClujului, precum Mitropolitul Bartolomeu.

Repet însã, toate sunt iniþiative punctuale,vizibile, însã nu suficiente pentru a da oraºuluianvergurã metropolitanã ºi din perspectivãcultural-comunitarã, înþeleasã în sensul cel mai

larg al termenului.Trei exemple sunt grãitoare, cred, pentru a

trage un semnal de alarmã în privinþa lipsei destrategie managerial-comunitarã pe anumiteelemente.

Una din echipele de fotbal reprezentative aleClujului traverseazã o perioadã economicã nutocmai invidiabilã. Proiectul unui nou sediupentru Filarmonica „Transilvania” – una dintrecele mai bune instituþii de profil din Europa –pare sã fi intrat într-un nedorit ralanti.Desfãºurarea la Cluj, în acest an, a celui maiimportant eveniment teatral european – FestivalulUniunii Teatrelor Europene – este (sau pare, celpuþin, pe moment) periclitatã de un parcursdeficitar al comunicãrii între pãrþile“contractante”.

În toate cele trei situaþii sunt implicatestructuri administrative publice, care ar trebui sãcatalizeze un parteneriat public-privat înbeneficiul comunitãþii. Poate cã o rezervã aoamenilor de afaceri sã provinã fie dinneîncrederea într-o colaborare cu administraþia –or aici managerii comunitari trebuie sã deasemnalul –, fie dintr-un calcul pragmatic, de genul„e treaba lor, sã se descurce”, pasând, adicã,întreaga rãspundere aceleiaºi administraþii.

Vreau sã fiu bine înþeles, nu condamnautoritãþile. E limpede cã proiecte de o asemeneaanvergurã sunt greu de prins în exerciþiilebugetare, cã oficialii îºi bat capul cu ele ºi chiardoresc sã le rezolve. Dar nu ar fi acesta unimpuls tocmai pentru a edifica un nou tip decomunicare ºi colaborare cu comunitatea deafaceri sau chiar cu marea comunitate localã? Nucred cã, printr-o bunã campanie de promovare, unproiect de contribuþie publicã pentru diverse mariproiecte ale Clujului n-ar avea succes. Recentademonstraþie a unui post tv aratã cã mentalitãþilese schimbã, iar ceea ce acum câþiva ani pãreairealizabil poate fi azi o iniþiativã reuºitã.

Pe de altã parte, oficialii comunitari ar trebuisã profite din plin de „know-how”-ul numeroºilorspecialiºti pe care-i are Clujul, în toate domeniileprofesionale. Asta ar grãbi luarea unor decizii cuimpact public, beneficiile revenind întregului oraº.O informare limpede ºi avizatã, de pildã, despremai sus invocatul festival european de teatru,cerutã unui specialist, ar fi uºurat poateconsiderabil luarea unei hotãrâri, mai ales cãproiectul e de mare anvergurã, foarte costisitor,iar organizarea sa dureazã destul de mult. Dacãvorbim de „productivitatea muncii” în economie,de ce n-am putea extrapola termenul ºi la niveladministrativ? Sunt convins cã orice teatrologclujean – ºi avem destui profesioniºti reputaþi aici– ar fi ajutat administraþia pentru luarea uneidecizii prompte în cazul de faþã. E o formulã cear putea fi aplicatã cu succes, cred, oricând ºipentru orice fel de proiect important al Clujului.

Sunt clujean, þin la oraºul meu ºi-mi doresc,de bunã seamã, ca el sã devinã o metropolã întoate sensurile cuvântului. Pentru asta, însã, credcã fiecare membru al comunitãþii trebuie sã facãceva, cel puþin conºtientizându-ºi statutul decetãþean al Clujului. Ce am scris mai sus nudenotã scepticism, nici persiflaj, nici îndoialãasupra a ceea ce va deveni oraºul meu. Sunt doarniºte simple însemnãri de om care merge pestradã cu ochii deschiºi, încercând sã-ºi vadã casacomunitarã nu cu o privire nostalgicã, nicifantasmagoricã, ci realistã. Atât.

33



TRIBUNA • NR. 132 • 1-15 martie 2008 33

editorial

Despre Cluj ca metropolãClaudiu Groza

Florin PartenereverenþaBucureºti, Editura Vinea, 2007

De subþirimea unui biscuit, volumul luiFlorin Partene, reverenþa, e scris specialpentru criticii noºtri de întîmpinare:

hiperaglomeraþi, suprasolicitaþi, în dese rînduri autimp numai pentru a rãsfoi cãrþile ceva maigroase, asta cînd nu copiazã de-a dreptulprezentãrile de pe site-ul editurii sau ideile ºigîndurile confraþilor. Partene, spirit concis ºi adeptal notaþiei rezumative eliptice, le oferã – iatã – ocãrticicã de scurte poeme unde pînã ºi punctuaþiaºi ortografia sînt solicitate ad minimum. Textele,fãrã titlu, încep cu virgulã ºi trei puncte desuspensie ca sã se încheie cu punctele desuspensie ºi virgula. Sînt scene ºi fragmente dindiscursul unui ventriloc care gustã din plinabsurdul comediei existenþiale. În ton cuparcursul de pînã acum – apariþii sporadice înrevistele literare – Florin Partene îºi contureazãdeja o poeticã a discreþiei (rudã bunã cu poeticaunui Constantin Acosmei), autistã, cu iluminãri ºidepresii etilice, o retoricã minimalistã abiainteligibilã pentru cititorul grãbit de azi: „ ,...suntslãbãnog ººi uumblu ccu sslãbãnoaga/ toatã lumea neºtie/ de treizeci de ani/ ne iscodim unul altuiamãruntaiele/ cu degetul nemilos/ scãrpinãmpîinea aceasta fierbinte...,” (p.6).

Am citat dintru început unul din poemele celemai frumoase ºi mai enigmatice ale cãrþii, teatral,comprimat, cu o mecanicã ingenioasã creatã dinacribia folosirii verbelor, cu un nu ºtiu cesuprarealist naumian, de apariþie totemicã înmlaºtina Neajlovului. Poemul (ºi alte cîtevaasemenea, care alcãtuiesc nucleul dur al operei)îndreptãþeºte premiile obþinute pînã acum ºisuccesul oarecum paradoxal al cãrþii: manuscrisula fost distins cu Marele Premiu al editurii Vineapentru debut, iar volumul a primit Premiul„Mihai Eminescu” acordat, la Botoºani, unui tînãrpoet, precum ºi premiul pentru debut al revisteiCuvântul. Dacã despre 2007 nu se poatenicidecum afirma cã a fost un an fast pentrupoezie, debuturile Cristinei Ispas, al lui AndreiDoboº ºi Florin Partene (dintre cãrþile citite pînãacum) mai ºterg din mohorîta impresie.

reverenþa e gestul uºor cabotin prin care neîntîmpinã, text dupã text dupã text, personajulacestei cãrþi: „de fiecare datã la aceastã orã/ vãdca printr-o femeie/ cum alta asemenea ei/ iesepuþin dezamãgitã din baie/ pentru cã ºi trupul eise înmoaie ºi curge// tristeþea o însoþeºte doarpînã la pat/ unde eu o aºtept îmbrãcat înbãrbat...,” (p.11). Scenariile prelucrate poltron deFlorin Partene þin de modernismul crepuscular,parodiat însã cu minuþie. Înfloresc pînã laimplozie într-un mod „dezacordat ºi clasic”, cumaflãm din puþinele ºi leneºele vorbe ale poetului.Partiturile sînt atribuite unei voci avînd vocaþiateatralitãþii într-o lume de goluri ºi plinuri. Insul –cînd blecherian cînd beckettian – primeºte (abulic,etilizat ºi cafeinizat) splendorile ºi moliciunilediurne, urdorile ºi viziunile nocturne: „tot numailuminã distilatã” (19), „cu o luminã zglobie/ ca

un clitoris pus pe cãpãtuialã” (34), „zi de ziîmbuteliem noaptea” (37). Pînã la versurileacestea, printre cele mai izbutite, mai„parteniene” ale volumului: „cobor în zilele noi/ eca atunci cînd te-ai îmbãtat/ ºi oriunde te-ntorci/cineva se uitã la tine ºi-þi zîmbeºte// un peºtegãtit/ pe drumul acesta de fãinã/ o carnearomatã/ din care n-a mai rãmas nimic/ e ziua cevine” (48).

Ce-mi place, în definitiv, la poezia lui FlorinPartene? Ce mã convinge sã-mi cheltui dimineaþaîndeplinind exerciþiul de cronicar? Pe de o parte,eleganþa cu care poetul îmi oferã senzaþia cã mãintroduce într-un mister, într-un sofisticat inel cuenigmã ursachian, ca sã mã insoliteze apoi cufinalul de limericks, cu efectul de joc secund,fecund ºi comic. Pe de altã parte, senzaþia de yo-

yo man deambulînd alcoolizat prin ruinele ºipliurile parfumate ale zilei, erotismul calin ºiceremonios, desuet – dintr-o datã simpatic. Felulgraþios în care cãrnurile noi ºi moi, vertebrele ºiinima sînt tractate/ unificate de „sforicica bordo”.Într-o poezie inflaþionar tehno ºi electro, într-oliricã cyberpãºunistã (aºa cum e trendy azi înRomânia!), prefer sã pierd cîteva ceasuri încompania poemelor de autenticã vibraþie,prietenoase, © Partene.

Pãcat cã a trebuit sã întîlnesc, printre atîteatexte reuºite, ºi expresii necontrolate, versuri deun umor îndoielnic, împerecheri silnice decuvinte: ce înseamnã „ningea ca tîmpitul”? Dar„suntem douã mãsele/ dar de fapt suntem douãsulfamide”? Oricît de clasic ºi dezacordat arumbla, poetul trebuie sã se fereascã de rimele ºicalambururile facile, inerte expresiv ºi supãrãtoarevizual.

Una peste alta, un volum bun, cu destulepiese de „rezistenþã”, un debut care mai spalã dinimaginea cenuºie a poeziei apãrute în 2007.

44



44 TRIBUNA • NR. 132 • 1-15 martie 2008

cãrþi în actualitate

ªtefan Manasia

Yo-yo man de la capãtulsforicelei bordo

Constantin CiopragaInterviuri,Cluj-Napoca, Editura Limes, 2007

Aapãrut de curând o nouã ediþie din seria“Interviurile scriitorilor români”, colecþieiniþiatã de Ilie Rad ºi realizatã cu studenþii

domniei-sale de la Catedra de Jurnalism. Prezentaantologie este dedicatã reconstituirii traseuluiliterar ºi uman al celui care este academicianulConstantin Ciopraga, unul din marile nume aleculturii române încã în viaþã.

Relaþia de stimã ºi afecþiune reciprocã a celordoi oameni de litere a început în urmã cu 35 deani când Ilie Rad era elev la Liceul Teoretic Nr. 1din Luduº. Pe atunci, plãcuta lecturã a mono-grafiei consacrate de profesorul CiopragaHortensiei Papadat-Bengescu, l-a îndemnat pe ele-vul entuziast sã îi scrie autorului câteva rânduride preþuire. Îngrijitorul prezentei ediþii a rãmaspânã astãzi marcat de rãspuns, pe care îl conside-rã revelator “pentru omul, profesorul ºi savantulConstantin Ciopraga, pentru omenia ºi generozi-tatea sa, manifestate chiar ºi faþã de un anonimelev de liceu, dintr-un modest orãºel de provin-cie”. (Prefaþã)

Dialogul neîntrerupt de-a lungul anilor a ali-mentat dorinþa elevului de atunci de a-l omagiasincer pe mentorul sãu – al cãrui student la “fãrãfrecvenþã” se considerã – printr-o ediþie care sãreuneascã aproape toate interviurile acordate întimpul vieþii de academicianul român.

Interviurile adunate aici de cei doi îngrijitori aiediþiei, Ilie Rad ºi Raluca Deac se constituie înpiese de puzzle deosebit de utile pentru “citirea”omului ºi a operei, devenind parte complemen-tarã a scrierilor lui Ciopraga. De fapt, antologiade faþã, ca ºi celelalte ediþii ale colecþiei, dedicatelui Edgar Papu, Cella Serghi º.a., relevã multipleaspecte ale personalitãþii celui vizat, aducândinformaþii despre copilãria petrecutã la Fãlticeni,anii de formare, zbuciumul primelor opere, matu-ritatea ºi seninãtatea textelor ulterioare, dãinuireaîn timp a unor constante caracteriale etc.

Dar, mai presus de toate, se degajã din intervi-uri coordonatele portretului moral al OmuluiConstantin Ciopraga – „doctor în oameni“ dupãformula consacratã de George Pruteanu.Dialogurile ni-l dezvãluie pe literatul român ca peun om delicat “care are o «încredere neþãrmuritãîn oameni», dar care se confruntã prin întâm-plãrile destinului, cu lumea rãzboiului, o lume abrutalitãþii, a violenþei ºi a morþii. Se subliniazãrolul anilor de formare în destinul unui om,aflãm explicaþia toleranþei sale etnice, nevoia con-tactului permanent cu oamenii din jur”.

Crestomaþia este importantã pentru cã aduceinformaþii detaliate despre proiectele literare alelui Ciopraga, despre geneza unora din textele sale,despre “ale vieþii valuri”, cu pierderi, reuºite, stag-nãri etc. Ceea ce rãmâne relevant pentru continui-tatea condiþiei morale a cãrturarului ieºean estesimilaritatea atitudinilor sale atât înainte, cât ºidupã 1989. Cele 38 de interviuri reunite aicireprezintã din acest punct de vedere un tot unitarcare vorbeºte de la sine despre parcursul unui omvertical.

Nu se putea sã ne scape acurateþea cercetãriiºi documentarea cu pasiune a celor doi îngrijitoriai ediþiei, elemente vizibile atât din nota asupraediþiei, cât ºi din întregul aparat critic. Demersullor de restituire este amplificat ºi de publicarea încondiþii grafice costisitoare a câtorva fotografii alelui Constantin Ciopraga, incepând din anii ’30,când era elev în clasa atreia la Liceul “N. Gane”din Fãlticeni ºi terminând cu cele mai recente.

Valoarea florilegiului de interviuri este cu atâtmai mare, cu cât Constantin Ciopraga însuºi arevãzut stilistic, înainte de publicare, interviurileacordate de domnia-sa, îndrumând ºi supervizândmunca de cercetare ºi redactare a celor doi îngriji-tori. Volumul se prezintã ca unul dintre cele maiconsistente ale colecþiei “Paraliteraria”, de la editu-ra Limes, colecþie ce încearcã sã continue demer-sul iniþiat cu ani în urmã prin celebrele“Restituiri” de la editura Dacia.

Graþian Cormoº

Portret în miºcare

55



55TRIBUNA • NR. 132 • 1-15 martie 2008

Ioan Groºan O sutã de ani de zile la porþile Orientuluiediþia a III-a, Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2007

Insula, ca paginã scrisã, locuitã de un cuplu ceare revelaþia dragostei ca re-lecturã rãmîneprobabil una dintre cele mai frumoase ºi

sugestive puneri în ramã ale formulei optzeciste, acãrei similaritate (nu neapãrat identitate) cupostmodernismul stãtea în asumarea literaturii caatmosferã afectivã. Imaginea lui Ioan Groºan adevenit între timp material didactic, iar gustulpentru demontarea textului s-a mai perimat,cedînd locul poveºtilor rotunde sau ego-ficþiunilorautenticiste. Cu excepþia rezonanþelor dinnarcisismul via Cãrtãrescu sau paradoxalaspontaneitate livrescã din lirismul unor Brumarusau Foarþã, textualismul ºi spiritul livresc aloptzecismului par sã-ºi fi jucat cartea epuizãrii.

La a treia ediþie de la Cartea Româneascã, Osutã de ani de zile la porþile Orientului de IoanGroºan este aºadar o ficþiune „istoricã” ºi prinfaptul cã dã prilejul revizitãrii unei formule înbunã mãsurã datatã. Groºan ºi Agopian au fostoricum încã de la început, prin comparaþie cufetiºiºtii radicali ai textului ca Gheorghe Iova,Gheorghe Crãciun sau Mircea Nedelciu,practicanþii unui textualism soft, ce îmbinaexperimentalismul cu plãcerea purã a fabulaþiei,din care pricinã naraþiunile lor sînt ºi acumlizibile, nu numai re-citibile la nesfîrºit (ca sãvorbesc în termenii teoriei aferente). În cazultuturor însã, obiºnuinþa privirii laterale, criticã ºiironicã, faþã de procedeul literar ºi iluziareprezentãrii, nu se potrivea cu macrostructura,inevitabil organicã, a romanului, în raport cu careproza scurtã mai ales cãpãta semnificaþia frondei.

Falsul „roman” istoric al lui Groºan are într-adevãr o organizare multi-compartimentatã, peepisoade-foileton cu autonomie narativã ºi adeseacu o asemenea pregnanþã dramaticã încît seimpun ºi fãrã legãturã necesarã cu întregul epic.Firul narativ care le uneºte aparþine tradiþieiromanului istoric convenþional – peregrinãriledomnitorului mazilit ºi ale însoþitorilor sãi, pe deo parte, respectiv, ale doi cãlugãri în misiunidiplomatice, pe de altã parte, corespunzãtorintrigilor de curte þesute în jurul guvernãriiMoldovei ºi al hegemoniei otomane – dar dincolode aceastã linie firavã, punctele de reper aleacþiunii sînt nomade, iar articulaþiile narativeinsistent debilizate, pe mãsura unei lumi ce cusavoare postmodernã se ºtie ºi se clameazã dehîrtie. Nu degeaba etichetat drept „umorist”, IoanGroºan are alura piºicherã a unui stand-upcomedian alegîndu-ºi cliºee pe care le descoasespre extazul publicului ilarizat. Tema cu care sejoacã acum, „structura sadovenianã” a naraþiuniiistorice, beneficiazã de toatã recuzita cunoscutã,de la voievozi plini de importanþã la domniþenestatornice, de la sfetnici credincioºi la turcialunecoºi, însã în locul unei semnificaþii simbolicecare sã lege iþele acþiunii, fiecare scenã, fiecarepersonaj devin prilej de nestãvilite ºicane dinpartea autorului, tot aºa cum nu în temporalitateaapãsãtoare a eposului originar se desfãºoarãaventurile, ci într-un fel de instantaneitatespectacularã, de genul jocului cu refrenele

evergreen dintr-o partidã de karaoke; nu suptvremi, prin urmare, ci cu toate timpurile laolaltã,pe la „1600 ºi ceva”, dar ºi „astãzi”, cînd se scriefoiletonul. În logica gagurilor din comedii, cesuccedã expectativei surpriza, textul înainteazã demulte ori prin palinodie, contrazicînd aºteptãrilecititorului de ficþiune istoricã pe mãsurã ce ledezvoltã. Naraþiunea nu are o curgere calculatã înramificaþiile ei spre un deznodãmînt ºi osemnificaþie unificatoare, ci e un mecanism curitm ºi lentori cu totul imprevizibile, ce se dilatãsau se împleticeºte exact cînd credeai cã te-aiprins de un anumit fir. Eºti tentat, pe de o parte,sã concluzionezi cã, în circularitatea teoriei cupractica narativã postmodernã, un astfel deroman a cãrui mizã principalã nu este acþiuneasau evoluþia personajului, ci întoarcerea pe dos, caîn cazul unei mãnuºi, a propriilor mecanismenarative, nu mai este roman, ci un quod eratdemonstrandum, o teoretizare ad-hoc. Vizavi deautorul slab ce renunþã la privilegiile omniscienþeiºi convieþuieºte în acelaºi plan ontologic cupersonajele sale, respectiv de cititorul inclus,obligat sã colaboreze pentru a umple multelelacune din desfãºurarea acþiunii.

Dacã împarte aceastã redundanþã a teoretizãriicu orice alt meta-roman, ficþiunea lui Ioan Groºanare, pe de altã parte, neîndoielnice virtuþifabulatorii, pe alocuri cu totul irezistibile, deºirãmîn diseminate pe spaþii mici. Este adevãrat cãO sutã de ani... prisoseºte în pliuri prin careautorul intervine informîndu-ne despre lipsa luide chef în a continua naraþiunea, sau atrãgîndatenþia asupra faptului cã totul este procedeuliterar, cã iluzia realistã e un construct. ªi esteadevãrat cã are toatã migala, obositoare uneori,nu atît de a furniza o cronicã istoricã prinmijloace tipice, ci mai ales de a submina ironicprestigiul acestor mijloace. În cazul lui IoanGroºan însã, exhibarea efectului mecanic alliteraturii este departe de a rãmîne un scop însine, sau cel puþin nu singurul scop, cîtã vremeprin suprapunerea sa cu efectul de viu pe care îlproduc personajele ºi dialogurile acestora, rezultãcel mai pur comic, exact în linia definiþieibergsoniene a genului (du mecanique placqué surle vivant). Daniel Cristea-Enache observa bine înacest sens cã Groºan reuºeºte sã manevrezeexcelent ºi o perspectivã epicã mai tradiþionalã,care „concureazã starea civilã”. Chiar dacãnaraþiunea e ruptã în franje de comentariuautoreferenþial, aproape toate personajele au unuriaº potenþial anecdotic ºi fantasmatic, bulapersonalã de mici tabieturi, vise ºi megalomanii afiecãruia fãcînd în multe rînduri lectura undeliciu. Bãtrînelul Toto, ce ar trebui sã fie unaristocrat veneþian decadent, de senil ºi lihnit cee, viseazã cã îl asasineazã pe Cezar cu furculiþa,pe care o þinea la îndemînã în eventualitatea unuiospãþ; cãlugãrii sînt, ca la Creangã, mai puþinsensibili la fiorul sacru decît la asaltul farmecelorfemeieºti, sau pur ºi simplu, în cazul cardinaluluiDamiani, pofticioºi la... miere. Ca oameni perfectnormali, deci plini de slãbiciuni hazlii, ai uneicronici ce ar trebui sã fie, tipic ºi convenþional,despre oameni gravi ºi adînci (potrivit brevetuluisadovenian), eroii lui Groºan sugereazãdeconstrucþia topos-urilor cunoscute aleromanului istoric, însã de o manierã subtil-ironicã,nicidecum forþat-demonstrativã. La ospãþul

domnesc, în loc de mãcel politic sau sfat de tainã,un boier „joacã geamparalele pe masã”, iar altul„aruncã cu cocoloaºe de pâine”, ba chiar avemrãgazul sã-l surprindem pe Ramza-paºa„descoperind în ciorba de potroace un cui deopºpe”. Slujnicuþa ce se îndrãgosteºte de boierul„balcâz” „simbolizeazã conºtiinþa de clasã, aevoluþiei de jos în sus, care va duce ºi la orãscoalã þãrãneascã”. Iar Barzovie-Vodã se aratãmai interesat de traducerea din Tacit decît deraþiunile mazilirii sale, susþinînd totodatã cã„femeile ar trebui stârpite de mici prin cantonareaîn zonele culturii minore: tricotat, cusut, cîrpit.”

Parodia din interior, de la nivelul personajelor- atipice pentru funcþiile fixe în care sînt plasate -e mult mai convingãtoare ºi mai simpaticã decîtparodia explicitatã, din inserturile autoreferenþialeprin care unul sau altul dintre naratori (cãci sîntpatru) face comentarii asupra tehnicii narative saua orizontului de aºteptare al cititorului.Obiºuinþa aceasta de a duce povestea pe douãcãrãri apare în special în jumãtatea secundã aromanului, ce e mai degrabã digresivã decîtspontanã ºi vivace. Altminteri, talentul lui Groºande a simþi literatura e, cum anticipam ºi laînceput, neîntrecut, pînã într-atît încît un dialogpur livresc sã îþi parã realmente cules dinrealitatea cea mai netrucatã. Personajele au opoftã neostoitã de a vorbi, chiar ºi sãrmanulBroanteº, cel cu limba tãiatã, se fãlesc mereu cupriceperile lor retorice ºi executã cele maiaiuritoare degringolade de sens: „Iovãnuþ seîntreabã ce legãturã existã între lucruri – miculgândac ce intrã sub poalele doamnei Potoþki ºisinodul ecumenic de la Niceea”. Bineînþeles,paradoxul „stãrii civile” marca Groºan este cãaceasta nu mai înregistreazã o biografie, ci obibliografie: toate personajele se conduc dupãrepere scripturale, tãtarii au o tiparniþã în loc desalã de torturã, Barzovie înlocuieºte „birul pestupi” cu „birul pe cãrþi”, Cosette are „miros depalimpsest”, toþi vorbesc din cãrþi ºi despre cãrþi,ba mai mult, mobilul aventurilor e borgesian-culturalist, ºi nu politic: „luminarea” Moldovei cuînvãþãturã de la izvoarele latinitãþii, respectivregãsirea bibliotecii pierdute ºi a lucrãrilor în cursde traducere de cãtre domnitorul mazilit.Referinþele literare sînt practic inepuizabile, însãcîtã vreme ele rãmîn filtrate prin dialog sau princomicul de limbaj ºi de caracter, putem vorbi deo intertextualitate colocvialã, prin excelenþãlizibilã ºi prietenoasã faþã de cititor. Marea magiea ritualului ºi eposului sadovenian devinespectacol luminiscent de vodevil, magie de music-hall.

De la postmodernism citire, desprebizantinism ºi descompunere „la porþileOrientului”, pe limba însã a unui „popor ludic” ºitãifãsuitor.

comentarii

Adriana Stan

Stand-up history

Ciprian Chirileanu Torþa 1.9

66




Urmãrind, mai zilele trecute, jurnalul de searãal canalului public TVR 1, am avut încã odatã ocazia sã mã minunez de felul cum

unii dintre jurnaliºtii „presei vorbite” de la noi cautãcu orice preþ, nu numai sã creeze un „eveniment”din nimic, ci ºi sã inducã telespectatorului o starede mic ºoc, sã-l scoatã dintr-o presupusã, comodãstare de inerþie. Lucrul n-ar fi prea grav, ºi ar puteatrece printre mijloacele fireºti de a þine treazãatenþia celui ce urmãreºte respectiva orã de ºtiri.

Ce se comunica, însã, de fapt în acel moment,care era al... informaþiilor despre starea vremii ºi acirculaþiei pe drumurile þãrii? Doamna jurnalistã seafla undeva pe ºoseaua Bucureºti-Ploieºti, la o orãde trafic intens, cum e, de obicei, în aceastã parte aþãrii, sub o ninsoare cu fulgi mari, destul de liniºtiþi,care se topeau aproape imediat pe asfaltul care nule dãdea timp sã se depunã. Dar „informaþia”spunea, în mod surprinzãtor, cu totul altceva decâtceea ce se petrecea la doi paºi de reporter ºi subochii telespectatorului: erau „descrise” maridificultãþi de circulaþie, ambuteiaje teribile, oatmosferã aproape de catastrofã. Meteorologul deserviciu, tot o doamnã, era însã departe de aconfirma, neliniºtile închipuite ale femeii carevorbise înaintea ei, ºi se exprima pe un ton absolutnormal ºi calm... E firesc, nu-i aºa, sã mai ningã ºisã scadã temperatura sub zero grade ºi în lunafebruarie... Nu pãrea a fi fost auzitã, însã, nicimãcar de prezentatorii ºtirilor...

A fost doar o parantezã de normalitate, cãci,întrebatã din studio ce mai poate comunica despresituaþia de pe alte artere rutiere ale þãrii, discursulagitat al celeilalte doamne a fost imediat reluat, cuîngroºãri de ton, hieperbolizãri sumare ale stãrii defapt. ªi, ca nu cumva sã ne simþim în largul nostruºi sã sperãm cã dezastrul poate fi depãºit, reporterade lângã Ploieºti a încheiat cu prognoze proprii,deduse din cine ºtie ce proiecþii coºmareºti alefanteziei domniei-sale: „Sã nu vã faceþi iluzii”, cãciîn urmãtorul interval va fi îngrozitor de frig, nu sepromite încãlzirea vremii, aºa cã sã vã îmbrãcaþi cuhaine groase etc. etc.

Este, desigur, un exemplu, în fond minor, dedeformare a informaþiei. El ar fi putut treceneobservat, dacã n-ar fi decît o variantã a unui tipaproape generalizat în mass media româneºti, demanipulare a publicului, în efortul, la urma urmeihilar, de a produce cu orice preþ „senzaþie”. Ritmulcât de cât normal vieþii pare a nu mai fi luat înconsiderare de aceºti cãutãtori cu lumânarea aiinsolitului ºi de inventatori ai lui. E ca ºi cumromânii nu ºtiu cã au fost ºi sunt ani în care otemperaturã chiar de minus 20-30 de grade C0 seînregistreazã mãcar în cîteva zone ale þãrii, laÎntorsura Buzãului, prin secuime ºi mai ºtiu eu peunde, iar expresii precum „gerul Bobotezii” par a fifost ºi ele uitate de când, poate, cu încãlzireaplanetei ºi cu evadãrile mai recente, în plin îngheþnaþional, pe sub palmierii din cutare insulã de latropice.

Cred, însã, cã nu e numai atât, ºi cã explicaþiaunor asemenea fenomene de presã, neînsemnate laprima vedere, ilustreazã o mentalitate sã-i zicem,catastrofistã, încurajatã de dereglãri de fond ale„stãrii naþiunii”. Atâta nesiguranþã ºi instabilitateacumulate în timp, ºi în cel al istoriei îndepãrtate, ºi– mai ales – în urâta perioadã de „tranziþie” post-dictatorialã, în care s-au prelungit destule secheleleale recutului regim, nu au cum sã nu se rãsfrângã

pânã, uneori, ºi în cele mai mãrunte date ale vieþiinoastre de fiecare zi. Cum aproape nimic din ce sepetrece în sfera politicã, economicã, socialã, îngenere, nu a fost ºi nu este „normal”, de ce am citicu ochii deschiºi chiar termometrul ºi ne-am aduceaminte cã, clima României e în realitate, temperat-continentalã, deci cã nu exclude cu totul nicigerurile extreme ºi nici anotimpurile de secetãestivalã gravã?

Nu e lipsitã de expresivitate, în acelaºi domeniu,nici aºa numita „avertizare” cu diverse „coduri”, aautoritãþilor de la noi – cod roºu, cod galben... –împrumutatã limbajului înspãimîntat ºi insinuantde spaime al stãrilor de crizã ºi de urgenþã. Încãechilibratul ºi prea puþin angoasantul „cod galben”începe sã producã fiori teribili la simpla rostire acuvântului cod. A devenit aproape o plãceremasochistã de a avea ocazia sã fie pronunþat ºicomunicat poporului timorat. Precum în vremurilede invazie tãtarã ori hunicã, bietul cetãþean artrebui sã-ºi caute cât mai repede un adãpost subpãmânt ori în cazemate...

Dacã schimbãm obiectivul camerei de filmat ºine uitãm la cei doi crainici din studioul TV central(de televiziunile private nici nu mai vorbesc),imaginile nu sunt mai reconfortante. ªi domnul ºidoamna care-ºi împart, de altminteri destul destângaci, frazele de la Telejurnal, afiºeazã aproapedupã fiecare ºtire rostitã un fel de grimasã orimãcar de zâmbet trist ºi compãtimitor pentrunefericitul care stã sã-i vadã ºi sã-i asculte. „Nu vãfaceþi iluzii” – par sã ne comunice ºi dânºii -, ceeace s-a întâmplat astãzi, asearã sau alaltãieri, e floarela ureche faþã de ceea ce se poate întâmpla, ba nu,se va întâmpla sigur... Vântul a rupt o creangã decopac, a smuls niºte þigle, o cãrãmidã s-a desprinsdin zid, o tablã de tinichea a alunecat de pe unacoperiº în capul cuiva ori pe caroseria unei maºini,- prin urmare, fiþi atenþi, oricând vã paºte ºi pedumneavoastrã nenorocirea, o plimbare vã poate fifatalã, o vizitã la prieteni se poate încheia cu undezastru.... Un accident minor de maºinã, fãcut deun ministru, chiar dacã s-a dovedit ca n-a fost unul,va þine pagina ziarelor interesate zile în ºir.Înfundarea unui canal de pe o stradã din Capitalãseamãnã cu sfârºitul lumii, devierea circulaþiei dincauza unor reparaþii absolut necesare, altminterimereu solicitate, devine scandaloasã ºi e un semnde dezinteres al autoritãþilor faþã de cetãþeanul-ºofer.ªi aºa mai departe, - am mai scris nu o datã despreasemenea lucruri... – În numele acestor alerte setaie ori se mutileazã inutil ºi inestetic arbori perfectsãnãtoºi, pânã ºi în cimitire – cum s-a întâmplat ºise întâmplã frecvent, de exemplu la Cluj -, au localte intervenþii nelalocul lor ºi, mai ales, setransmite acea stare de neliniºte ca ºi generalizatã,programatã sã nu-þi dea pace, sã-þi inducãsentimentul de nesiguranþã ºi vulnerabilitate, chiaratunci când nu e deloc cazul.

Va trece ºi iarna asta „teribilã”, se vor topizãpezi ºi gheþuri, câte un pârâu pânã atuncisusurând idilic va deveni furios, murdar ºi agresiv,râuri vor ieºi din albia lor cuminte, mereuneîndiguitã, inundaþii grozave s-ar putea produce,cum s-au mai produs. Dar mai rapide decât toateaceste posibil-sigure nenorociri vor fi, fãrã îndoialã,relele prevestiri, prognozele de cataclisme pe carepurtãtori de buzdugane ale zmeilor, din presavorbitã sau scrisã, le vor face ca sã ne readucã

mereu ºi mereu aminte cã nu e cazul sã fim nicioclipã încrezãtori ºi senini, ci încruntaþi, posomorâþiºi nervoºi pânã la isterie.

Nu de puþinã vreme, chiar succesele evidente ºidãtãtoare de speranþã pentru multe de-ale vieþiinoastre colective sau personale, nu mai suntreþinute ca demne de interes. Iar atunci când ecoullor mai larg obligã, totuºi, la o consemnarepozitivã, se gãsesc mai întotdeauna voci care sã leminimalizeze. Sau se aºteaptã, cum fost cazulfoarte recent al mult rãsplãtitului cu premii film allui Cristian Mungiu, momentul în care o frunzã dincununa de lauri pare a fi cãzut. S-a semnalat, astfel,de curând, de cãtre un condei rezonabil, ciudataîntâmpinare patetic-melodramaticã, de cãtre mulþijurnaliºti, a veºtii cã filmul în cauzã n-a mai fostreþinut pentru competiþia americanã Oscar-uriloretc. O mare catastrofã naþionalã, nu-i aºa... Ca ºicum gloria deja câºtigatã n-ar mai conta deloc ºisoarta operei ar fi compromisã definitiv... ºiexemplele s-ar putea înmulþi.

Am citit, de asemenea, undeva, tot recent, o lafel de îndreptãþitã mirare a cuiva care constata, înschimb, aproape totala lipsã de interes, în massmedia de la noi, pentru aspecte ºi momente alevieþii normale, pentru oameni obiºnuiþi, care autotuºi biografii exemplare în felul lor, cu împlinirisau suferinþe mai puþin afiºate de dragulspectacolului ºi al senzaþionalului ieftin. Ca sã numai vorbim despre personalitãþi creatoare deexcepþie, talente de rãsunet de pe alte meridiane,opere de valoare rãmase, din neatenþie, înnemeritate conuri de umbrã. Se petrec în imediatanoastrã apropiere atâtea fapte vrednice de luat înseamã, de la simpla, bunã gospodãrire a uneiproprietãþi la cele mai înalte performanþeintelectuale, cãrora nu li se acordã pe ecranele TV ºiîn ziare niciun procent din ecoul pe care îl austarletele de un anotimp ori criminalii ºi bãtãuºii decartier care, fie cã genereazã efemere miraje deglorie, fie, mai ales, induc acea stare de insecuritate,întreþin atmosfera cenuºie, apãsãtoare ºi posomorâtãde care dorisem, parcã, pânã nu de mult, sã neeliberãm. Dacã adãugãm viciul luãrii în râs, albãºcãliei devenite trãsãturã de spirit naþionalã, înraport cu ceea ce se petrece în plan politic, social,cultural, aplecarea spre compromitere ºi defãimare aprea multor iniþiative ºi înfãptuiri individuale, vomavea un tablou încã departe de a fi complet alactelor de informare viciatã, de dezinformare înfond, a cetãþeanului de rând. Despre acestea a scristulburãtor, nu demult, Ana Blandiana...

Se face, nu-i aºa „totul” pentru ca nu cumva „sãne facem iluzii”. Sã fim avertizaþi cã ne aºteaptãnumai mizerii, cã nu vom putea ieºi niciodatã dinele, cã aºa ne este dat. Numai cã acest „dat” e, preaadesea, ºi pre-fabricat în laboratoarelesenzaþionalului mãrunt de presã joasã, de minþimediocre ºi iresponsabile, pe orizontul vederii încãobosite de spectacolele altfel cenuºii ale dictaturii ºial celei a unei generaþii tineree care nu ºtie încãprea bine încotro trebuie sã se îndrepte. Nu parsuficiente motivele de dezamãgire oferite la atâteanivele ale vieþii noastre de fiecare zi. Mai e nevoieºi de imaginaþia catastroficã a unor jurnailºi carevãd dezastre acolo unde nu sunt ori, când seproduc efectiv, par sã le întâmpine cu o neagrãsatisfacþie. Au, în fine, când au, dovada cã alarmalor e îndreptãþitã ºi cã nu trebuie, într-adevãr, sã nemai facem nicio iluzie...

Ion Pop

“Sã nu vã faceþi iluzii”...ordinea din zi

„Poate sunã a poveste de adormit copiii,dar nu este deloc aºa. Sub nici o formã.”

Haruki Murakami – Kafka pe malul mãrii

Kafka pe malul mãrii e un bildungsroman înstil japonez, o carte a timpului ºi atransformãrilor aduse de el. Un adolescent

care-ºi spune Kafka hotãrãºte sã fugã de-acasã înziua-n care împlineºte 15 ani. Sfãtuitorul sãu e„tînãrul numit Corbul”, care rãmîne pe totparcursul cãrþii o apariþie fantomaticã, greu dedefinit între un alter-ego al personajului, prietenimaginar sau voce exterioarã. Pãrãsit la 4 ani demama ºi sora sa, Kafka încearcã sã lase-n urmã unloc în care, rãmînînd, riscã sã fie ireversibil mutilatsufleteºte. Personificarea rãului e chiar tatãl sãu, unsculptor celebru care-i prezisese în repetate rînduriun destin oedipian – mai degrabã un blestem, decare bãiatul încearcã sã fugã, pãrãsind Tokyo-ul ºi-ndreptîndu-se spre vest. Refugiat în oraºulTakamatsu din provincia Shikoku, ajunge sãlocuiascã-n camera de oaspeþi a unei biblioteciprivate, prin bunãvoinþa administratorilor, doamnaSaeki ºi tînãrul Ôshima. Asasinarea tatãlui la scurttimp dupã plecarea sa îl transformã pe Kafka într-un suspect urmãrit de poliþie, iar pe Ôshima, care-ladãposteºte în cabana sa din munþi, într-un

complice. Deºi aflat la distanþã, Kafka nu se simtecomplet strãin de aceastã crimã – în noaptearespectivã îºi pierduse cunoºtinþa, trezindu-se dupãcîteva ore în grãdina unui templu, cu hainele plinede sînge. E convins cã „rãspunderea începe în vis”.Timpul petrecut în bibliotecã ºi izolarea din munþiaduc ºi alte schimbãri în viaþa lui. Îndrãgostindu-sede doamna Saeki, cunoaºte pentru prima datãiubirea – o iubire stranie, fiind sedus prinintermediul unui tablou, al unui cîntec intitulatKafka pe malul mãrii ºi-al unei fantome care-lviziteazã în fiecare searã. Relaþia sexualã cudoamna Saeki poate fi împlinirea vechiuluiblestem, teoretic ar putea sã fie mama lui. Lafinalul cãrþii, încercînd sã-ºi urmeze iubita dincolode moarte, Kafka trece pragul unei alte lumi – larugãmintea ei se-ntoarce însã, acceptînd lumearealã ºi viaþa sa de-abia începutã.

Pe-ntreg parcursul romanului, povestea ui KafkaTamura se-mpleteºte cu aceea a bãtrînului Nakata,cedîndu-ºi locul capitol dupã capitol. În urma unuiepisod straniu din copilãria sa (leºinul colectiv alunui grup de elevi în timpul celui de al DoileaRãzboi Mondial), Nakata a rãmas fãrã amintiri,vãduvit de intelectul sclipitor de care dãdusedovadã pînã atunci. Nu mai ºtie sã scrie sau sãciteascã, nu mai înþelege multe lucruri, în schimbare niºte puteri mai ciudate. Aceea de-a vorbi cu

pisicile îl transformã, la vîrsta pensiei, într-undetectiv de feline. O serie de-ntîmplãri stranii daupeste cap viaþa sa, dusã pînã atunci într-omonotonie desãvîrºitã într-un cartier al Tokyo-ului –pentru a salva viaþa unei pisici, Nakata e silit sã-lucidã pe însuºi Johnnie Walker, cel de pe etichetasticlelor de whisky. Ignorat cînd merge sã-ºiraporteze crima la poliþie, Nakata e prins într-uncurent care-l poartã dincolo de voinþa lui –pãrãseºte la rîndul sãu oraºul ºi, urmînd o chemaresecretã, se-ndreaptã spre vest. Cãlãtoria lui emarcatã de semne, din cer plouã cu peºti saulipitori. Ultimul dintre ºoferii de tir care-l iau laautostop, un tînãr numit Hoshino, se oferã sã-lajute pentru cã-i aminteºte de bunicul sãu ºi se vatrezi implicat în cele mai ciudate întîmplãri dinviaþa lui. Odatã ajunºi în Takamatsu, þintainconºtientã a lui Nakata, Hoshino e agãþat pestradã de un proxenet, nimeni altul decît ColonelulSanders de pe emblema KFC, care-i oferã o femeieîn schimbul unui serviciu. În felul acesta ajunge sãdescopere „piatra de intrare” pe care-o cãutaNakata, reuºind împreunã sã deschidã „poarta”. Epoarta prin care va pãºi doamna Saeki în cealaltãlume, prin care va trece de douã ori ºi Kafka, sprecare se-ndreaptã ºi groaznicul Johnnie Walker.Nakata moare înainte de-a apuca sã o-nchidã, aºacã rãspunderea-i va reveni lui Hoshino. ªirultransformãrilor interioare suferite de-acesta se-ncheie cu o preluare simbolicã a rolului lui Nakata,dezvãluitã de puterea subitã de-a comunica cu

77




Opledoarie pentru cunoaºterea literaturiisud-sahariene sau, mai exact, a celei nord-africane este antologia lui Constantin

Carbarãu (De la basm la roman, Domino, 2006),„coleg întru africanitate” cu Radu Cârneci ºi alþitemerari care, prin traduceri de poezie ºi prozã,au introdus, la noi, câteva dintre valorile culturaledin Africa secolului XX. Deceniul al optuleaoferise – tot prin traduceri – ancadramentulistoric, ideologic ºi estetic, atât de necesar uneievaluãri contextualizate ce întârzie totuºi sã aparãla meridianul românesc. Astfel, sinteza luiJefferson Murphy, Istoria civilizaþiei africane(1981) ºi, mai ales, manifestul lui Leopold SedarSenghor, De la negritudine la civilizaþia universalã(1986, an în care nigerianul Wole Soyinka obþineaprimul Nobel pentru literatura continentului)familiarizeazã întrucâtva media receptoare de lanoi cu geografie istoricã, politicã dar ºi rasialã acontinentului. Caracterizãrile în tonalitateapoftegmaticã, de genul „emoþia este neagrã, aºacum raþiunea este elinã” (Care este aportulomului negru?) sau dezvoltãrile ce pãstreazãacelaºi accent, precum „raþiunea europeanã esteanaliticã prin folosire, raþiunea africanã, intuitivãprin participare” (Estetica negro-africanã) au ºocatfãrã-ndoialã, uitându-se totuºi faptul cã autorulpoemelor din Jertfe negre (1948) a fructificatobservaþiile unui savant elogiat, Leo Frobenius.Autorul Istoriei civilizaþiei africane (1936) lansasedeja culegerea de folclor Decameronul negru(1920). Poetul ºi, mai târziu, ºeful de stat Senghorutiliteazã aceleaºi formulãri tranºante în interviuri

sau discursuri, aºa cum va consemna Malraux înAntimemorii. „Eu cred, îi spune interlocutoruluifrancez în 1966, în aptitudinea noastrã de adescoperi supranaturalul în natural”. Toate acesteaintrã în structura unui ideologem – negritudinea –ca ºi „umanism al secolului XX”, definit în acestmod în alocuþiunea lui Edgar Faure la primirea luiSenghor în Academia Francezã (1984). Miºcareanegritudinii, lansatã în Cartierul Latin în anii ’30de cãtre Aimé Césaire („primul mare poet negrude limbã francezã” – Gaëtan Picon), antilez, LéonDamas, guianez ºi Senghor, senegalez, circumscrieaºa-numita „raþiune intuitivã” ºi anticipã, pedimensiune culturologicã, procesul decolonizãriiAfricii din anii ’50-60. De altfel în temeiniculstudiu introductiv (ºi nu doar „simpleconsideraþii”) Constantin Carbarãu, cunoscãtor devisu al acestui spaþiu, fixeazã ca primãdeterminantã în crearea literaturii culte tocmaiaspiraþia/ lupta anticolonialistã ilustratã, de pildã,cu un fragment din romanul Se nãruie o lume alnigerianului Chinua Achebe. Creaþia nescrisã,perpetuatã de cãtre grioþi sau djeli ((echivalentulrapsodului homerid din spaþiul european) explicã,în al doilea rând, recursul la mit ºi respiraþieepopeicã. În Soundiata, epopee mandingue, scrisãde guinezul Djibril Tamsir Niane, un djel faceelogiul oralitãþii: „suntem niºte saci plini cu vorbe,suntem sacii care ascund secrete seculare. Artavorbirii nu are secrete pentru noi. Fãrã noinumele regilor ar cãdea în uitare, noi suntemmemoria omenirii”. Nu e de mirare cã un scriitordin Mali, Hampate Bâ, axiomatiza adevãrul cã „în

Africa atunci când moare un bãtrân arde obibliotecã”. Al treilea factor determinant, respectivinfluenþa exercitatã de culturile francezã, englezãºi portughezã (cu însuºirea, implicit, a limbilorrespective) particularizeazã aceste literaturi chiardacã – abstracþie fãcând Senegalul, Nigeria,Camerunul sau Mali – nu se poate vorbi încã deliteraturi naþionale propriu-zise. „Pânã în anii 60ai veacului trecut, adicã pânã la independenþã,constatã autorul antologiei de prozã, se vorbea deo literaturã negro-africanã (diferitã de aceea arabo-africanã, situatã la nord de Sahara – n.ns.) în modglobal, general, pentru cã se pornea de la ideeaunei culturi comune întregii Africi”. Periodizãrilepropuse de Lilyan Kesteloot, atent inventariate, deasemenea, schiþarea, dupã Jaques Chevrier, a uneitipologii romaneºti, (romanul contestãrii, alformãrii, proza istoricã, romanul angoasei ºi aldezamãgirii postcoloniale) conferã prefeþeicalitatea de veritabil studiu introductiv într-unimaginar debordant, ilustrat de câteva eºantioaneselectate din universul basmului ºi din lumearomanului ce trateazã dramatismul poligamiei (Oscrisoare atât de lungã – Marianna Bâ, Senegal)rãzboiul civil din Biafra (Anotimpul anomiei -Wole Soyinka), problemele misionarismuluicreºtin în Camerun (Misiune îndeplinitã – MongoBeti) sau evocarea Africii tradiþionale (Copilulnegru – Camara Laye, Guineea). Fãrã sã aibãamploarea florilegiilor lirice publicate în România,respectiv O ºoaptã care cheamã vântul (1977) sauEfigii în abanos (1978), selecþia din proza negro-africanã a lui Constantin Carbarãu invitã ladescoperirea, în continuare, a unui spaþiu ficþionalºi a cãrui complexitate doar o bãnuim.

incidenþe

cronica traducerii

Mircea Muthu

Literaturã negro-africanã

Mihai Mateiu

Zona de frontierã

88




pisicile. Finalul cãrþii pare sã aducã totul înapoi înrealitate, Kafka Tamura revine la Tokyo, hotãrît sã-ºi reia ºcoala – toate-ntîmplãrile cãrþii pot fiinterpretate ca expresia metaforicã a luptei dinsufletul unui adolescent înclinat spre visare, aflatîn pragul maturitãþii.

În Kafka pe malul mãrii, la fel ca-n toateromanele sale, Murakami vorbeºte despre viaþã ºimoarte, iubire ºi prietenie, realitate ºi vis. N-o faceîntr-un stil eseistic, nici univoc – metaforele saleînfloresc mereu în sute de sensuri noi. Nu oferãrãspunsuri ci chestioneazã permanent, din cele maineaºteptate unghiuri. Uneori lasã impresia cã esteel însuºi depãºit de „ideologia” cãrþii, nu arearoganþa de-a înþelege totul, nici mãcar în „lumea”pe care-o creeazã. Din cauza asta, scrierile lui sîntprofund neliniºtitoare. Te fac sã dai faþã cupropriile fantasme, cu fricile ºi nebuniile personalecuibãrite-n cine ºtie ce ungher al minþii. Nu e aicinicio dorinþã de-a ºoca – Murakami e unul dinpuþinii scriitori capabili sã-þi ridice pãrul pe ceafãcu blîndeþe, supunîndu-te unui supliciu diafan.Iarãºi la fel ca-n toate celelalte cãrþi ale sale,acþiunea din Kafka pe malul mãrii debuteazã înplin real, chiar banal cotidian, pentru a se deplasaapoi pe nesimþite înspre un limb ciudat, greu dedefinit – un fel de zonã de frontierã dintre realitateºi fantastic, între un „aici” al lumii noastre ºi un„dincolo” nedefinit. Oricît s-ar afunda de adînc înfantastic, povestea îºi pãstreazã însã perfectacoerenþã interioarã, neofensînd nicidecum logicacititorului – nimic nu este lãsat la voia-ntîmplãrii,fiecare fir este legat acolo unde trebuie în urzealacomplicatã a cãrþii. Murakami nu e un scriitor„realist”, nici un autor de „literaturã fantasticã”, cimai degrabã un maestru al graniþei dintre ele.Stilul sãu este perfect adaptat nevoilor acestei„zone” – un scris epurat de orice metaforã, adus lao simplitate desãvîrºitã. Citindu-l pentru primadatã poþi avea impresia unei sãrãcii de mijloace,perseverînd începi sã-nþelegi necesitatea ºiavantajele acestei scriituri – fiind perfect neutrãtrece neobservatã, se autocamufleazã ºi, lipsindu-lpe cititor de repere stilistice, îl face sã alunece fãrãputinþã de oprire în „filmul” cãrþii – metaforele senasc acolo, în interior, din imagini ºi trãiri.Cuprins de frenezie arzi de nerãbdare sã afli ce se-ntîmplã, lectura devine o adevãratã cursã – dupã oanumitã vîrstã ºi-o seamã de lecturi, numai cãrþilefoarte bune te mai pot aduce la gradul ãsta deingenuitate. Kafka pe malul mãrii e cu siguranþãuna dintre ele.

Deºi au mereu alte nume, naratorii dinromanele lui Murakami par sã fie ipostaze aleaceluiaºi personaj – dupã ce te-ai obiºnuit cu vocealui, cu felul în care vede lumea ºi-ºi duce viaþa, cuobsesiile ºi tabieturile lui, îl recunoºti imediat. E unbãrbat care-ºi petrece mult timp acasã, scutit deobligaþiile unei slujbe convenþionale – are multtimp pentru el ºi gîndurile lui, îi place sã gãteascã,sã facã treburi casnice, sã meargã sã-noate. Ascultãmereu muzicã ºi ºtie extrem de multe despreaceasta. Iubirea e pentru el o chestiune care nupoate fi rezolvatã de o cãsnicie, care-l seducemereu prin alte ºi alte forme, aruncîndu-l în noi ºinoi aventuri. E bîntuit de obsesia altor lumi. Înadolescentul Kafka Tamura se pot ghici trãsãturilecare-l vor defini pe-acest adult: gravitatea ºisensibilitatea extremã, preferinþa pentrualternativele realitãþii, viaþa ordonatã prin ritualuri.Deºi e singurul lucru pe care nu-l face niciodatã,scrisul pare sã fie meseria care i s-ar potrivi cel maibine naratorului lui Murakami. Destul cuinsinuãrile!

Dupã scandalul legat de ipostaziereadisimulatã de colaboraþionist ºi imposturaprofesionalã a doctoratului sãu fictiv, Sorin

Antohi a renunþat – cel puþin temporar – la vecheasa poziþie din capitala Ungariei ºi a pãstrat, ovreme, tãcerea. Valul dezvãluirilor succesive care l-aadus în discuþia publicã în calitate de þintã are,privit de la distanþã, ceva romantic, în tumultul sãu.Una dintre consecinþele neaºteptate pe care le puneînsã în joc este cã discuþia din jurul intelectualuluiieºean a dezvãluit imprevizibil, cu o anumebrutalitate, faptul cã poþi fi un excelent profesoruniversitar ºi fãrã doctorat (o ºtiam deja de la uniidintre monºtrii sacri ai culturii franceze din ultimajumãtate de secol) ºi cã diplomele, în general,rãmân niºte simple formalitãþi ºi petice de hârtieatât atunci când eºti un imbecil, cât ºi cândcunoaºterea ºi aptitudinile tale depãºesc mediacontabilizabilã. Pe mine m-a uimit decizia lui SorinAntohi de a pãrãsi vechiul lui loc de muncã. De cear fi fãcut-o? La Budapesta nu prea conta vechea luiînþelegere – obþinutã, din câte am înþeles, princonstrângere – cu Securitatea, nemaifiind de multtimp funcþionalã, iar discipolii pe care îi girase nuse dovediserã niºte nonvalori. Aºa încât, lecturatransversalã a acestei duble inadecvãri (pe care,desigur, nu aº recomanda-o nimãnui ca un modelde moralitate, dar nici nu aº împinge ipocrizia maideparte decât a ajuns prin retorica indignãriiconvocatã deja în acest caz) pare sã sugereze cãpilda lui Sorin Antohi trebuie cititã în seria marilorfarse ale jurnaliºtilor autohtoni, neobosiþi în a maiîncerca sã demonstreze o datã, fãrã pic deimaginaþie, cât de permeabile sunt cordoanele desecuritate pe aeroporturile noastre...

Ultima carte dinainte de marile dezvãluiri l-auprivit pe acest autor a fost cea de convorbiri cusavantul israelian Moshe Idel. Prima de dupã anulde penitenþã autoimpus este una de eseuri proprii,ordonate sub titlul comun de Rãzboaie culturale.Idei, intelectuali, spirit public (Iaºi, Ed. Polirom,2007, 376 p.). Împrumutând conceptul german deKulturkampf – pe care l-aº fi tradus mai degrabãprin “confruntare culturalã” (“bãtãlie culturalã”,poate ºi mai precis, rãmâne legat, parcã, de arealulfrancez, nu mai puþin prestigios, unde o asemeneaînfruntare între ºcoli s-a petrecut odatã cu lansareala apã a piesei Hernani a lui Victor Hugo) -, Antohidiagnosticheazã în turnirele de berbecuþi din arealulculturii româneºti postdecembriste, într-o viziuneamplificatã de un duh epopeic absent fãrã dubiudin realitate, niºte adevãrate rãzboaie. El se aºeazãastfel în ºirul deschis de Sorin Adam Matei, carevorbea despre confruntãrile dintre “boierii minþii” ºialte grupuri de prestigiu intelectuale, ºi ar dori sãaprofundeze cunoaºterea peisajului dinamic alculturii noastre combatante prin noi sondaje ºiestimãri. Cel puþin aºa se poate înþelege din spuseleautorului în prefaþã, cãrora li se adaugã ºi decla-raþiile din cadrul unui interviu gãzduit de ziarulCotidianul îndatã dupã ieºirea de sub tipar a cãrþii.

Din pãcate, în aceastã linie tematicã, tocmaiprefaþa rãmâne textul cel mai relevant. Ceea ce îiurmeazã sunt ºase eseuri tipãrite iniþial ca prefeþesau studii autonome ºi deci mai legate de cãrþile pecare le însoþeau ori de contextele concrete aleapariþiei publicistice decât între ele. Nu îi reproºeznicidecum procedura punerii împreunã a acestortexte. O mulþime de autori o practicã, salvândastfel contribuþii, nu o datã, remarcabile, laînþelegerea unui autor sau a unei teme. Cu toate

acestea, aºa cum între confruntãrile ºi rãzboaieleculturale existã diferenþe cantitative ºi calitative, totastfel ºi între o demonstraþie construitã riguros ºi oasamblare mozaicatã de piese disparate se cascã uninterval ce ar fi putut fi umplut cu ceva relevant.

Anul de ascezã parcurs de Sorin Antohi nu afost folosit, se pare, pentru a produce o carteautentic originalã, care ar fi avut, odatã scrisã, ºiefectul – poate secundar, în ordinea premeditãrii,dar sigur principal la nivelul receptãrii – de a fidemonstrat într-o manierã convingãtoare calitãþileintelectuale ºi savante pe care eseistul realmente leare. Lucrând, probabil, la alte proiecte dintre celemulte anunþate nu cu mult timp în urmã, el nupare, totuºi, sã fi avut rãgazul – ori timpul interior –de a fi scris o carte nouã, eventual compactã, deaspect monografic, preferând alãturãrile menþionatedeja. Ar fi nedrept sã i se reproºeze autorului, alcãrui prestigiu de scriitor vine numai ºi numai dincãrþi cu o structurã similarã acesteia ºi din interviuricu mari spirite (A. Marino, M. ªora, Al. Zub), cãnu scrie acum monografii, de vreme ce nu a fãcut-oniciodatã. Într-o vreme marcatã de un anumefragmentarism postmodern – în virtutea convingeriimultora cã “marile naraþiuni” s-au dus ºi cã altelenoi nu mai sunt posibile -, procedura trebuiesocotitã legitimã. Amploarea cantitativã a uneidemonstraþii trebuie cã este o simplã prejudecatãmodernistã, demnã de a fi lãsatã în urmã.

Oricum ar sta lucrurile la nivelul programuluiauctorial, Rãzboaiele culturale ale lui Sorin Antohim-au prins pe picior greºit, cãci aºteptam o viziuneoriginalã ºi am gãsit în ele reciclãri ale textelor devechime diferitã, dar rãmase oarecum prizonierelecontextelor precise pentru care au fost pregãtite.Eseistul ar fi pregãtit cu asupra de mãsurã pentruaºa ceva, dacã ar avea rãbdarea ºi rigoarea necesarejocului. (E o meserie ce necesitã oase tari, deh!)Peste tot, conºtiinþa prioritãþilor ºi capacitatea de ale detecta este prezentã în text: “Nu pot acoperi înacest cadru întreaga scenã a publicisticiiromâneºti...” (p. 30), “... nu pot examina aiciprogramele ºi performanþele editurilor româneºti,care meritã o discuþie minuþioasã, legatã ºi deevoluþia sistemului universitar...” (p. 31). Dacã esteadevãrat cã o prefaþã oferã un ancadrament preaprecar dezvoltãrii pe care o meritã asemeneasubiecte, este pãcat, totuºi, cã Antohi nu le dedicãstudiile substanþiale pe care ar putea ºi ar merita sãle scrie. Din nefericire, însã, nici textele cealcãtuiesc întregul sumar al cãrþii nu se ocupã deaºa ceva, doar unul dintre cele ºase referindu-sedirect ºi þintit la realitãþile româneºti. În epocaglobalizãrii ºi a europenizãrii structurale a Românieiar fi însã, probabil, nepotrivit sã se reproºezeaceastã opþiune. Comparatismul, punerea în ecuaþiicomplexe a lumii intelectuale actuale, preferinþapentru subiecte recoltate din experienþa occidentalãnu sunt nicidecum un neajuns. Ele apar astfelnumai pentru cã Sorin Antohi socoteºte potrivit sãle aducã, oarecum silnic, la un numitor comun,vorbind despre impactul chestiunilor pe care lediscutã asupra fenomenului cultural-intelectualromânesc. Coagularea întregului e precarã,monadele plutesc oarecum în derivã unele în raportcu altele, structura ansamblului nu prinde cheag.Dar, la urma urmei, aceastã obiecþie se referã lastructura ºi construcþia cãrþii, neimpietând cu nimicasupra interesului paginilor propriu-zise.

imprimatur

Prefaþa prefeþelorOvidiu Pecican

Indiferent care ar fi strategia de sintetizare ºi deanalizã a gândirii teoretice asupra romanuluiromânesc, nu se poate evita raportarea la

clasicul binom tradiþionalism — modernitate.Majoritatea celor interesaþi de evoluþia curentelorliterare, de metamorfoza sau devenirea doctrinarã agenurilor ºi, mai ales, a speciilor literare au încercatsã rãspundã la întrebãrile privitoare la specificulnaþional aflat sau nu într-o opoziþie cu ideea deînnoire sau de regândire a valorilor trecutului.

În perioada interbelicã au fost exprimate celemai multe puncte de vedere în margineaproblematicii amintite mai sus. Temperaturadezbaterilor a stimulat apariþia unor texte cucaracter teoretic, unele conþinând intuiþiiremarcabile, compatibile cu marile idei vehiculateîn spaþiul european, altele, dimpotivã, retrograde,nefundamentate, dovedind o dezarmantã sãrãcie aspiritului critic ºi autocritic.

Se ºtie cã fiecare moment istoric major îºi lasãamprenta în viaþa culturalã a unei naþiuni. O lumeaflatã în derutã face eforturi pentru regãsirea uneistãri de echilibru; se impune o reconºtientizare aidentitãþii, fie printr-o adâncire în sine, urmãrindu-se conservarea unor date definitorii, fie printr-unsalt în afarã, adoptându-se niºte modele dinexterior, considerate de la bun început viabile ºiinfailibile. ªi într-un caz ºi în altul se poate observao tendinþã de radicalizare, cel puþin la nivelteoretic, a punctelor de vedere. Ne propunem sãvedem cum anume aceste douã mari tendinþe îºirespectã dezideratele proprii ºi care sunt punctelelor de convergenþã ce au apãrut în ciuda tuturordivergenþelor ideologice ºi practice.

Vorbind despre modernizarea literaturii, G.Ibrãileanu o gãsea posibilã doar dupã un proces de„revitalizare demograficã”, pentru cã, noualiteraturã nu ar fi putut sã-i aibã drept creatori pe„cei formaþi în mentalitatea antebelicã”1. Criticulieºean se mai pronunþase o datã în legãturã cuacest subiect: „Acum asistãm la lichidarea literaturiidinainte de rãzboi. Dar ceea ce se lichideazã emarfã de mâna a treia, sunt resturi, articoledisparate ºi, evident, ieºite din modã”2. Probabil cãsemnele schimbãrii, din ce în ce mai vizibile, nuputeau fi percepute în chiar momentul apariþiei lor.Ibrãileanu proiecta într-un viitor relativ îndepãrtatimaginea prezentului.

E. Lovinescu nu avea în 1919 o opþiune fermã.Pleda pentru un „eclectism luminat”3, o formulãpermisivã din punctul de vedere al doctrinelor, darintolerantã faþã de nonvaloare. În acelaºi an, B.Fundoianu îºi formula opinia sa despre „literaturade mâine”, ce nu putea fi decât literaturarãzboiului: „Rãzboiul a adus, fireºte, prefaceri mari.A rãsturnat sufletele ºi zãcãmintele din el. Vomavea deci o nouã concepþie despre viaþã. Concepþiaaceasta se va manifesta în artã”4. Ideile luiFundoianu sunt asemãnatoare, dintr-un punct devedere, cu acele ale lui Ibrãileanu, dar, în acelaºitimp îl anunþã pe E. Lovinescu, cel aflat „la cârma”modernismului românesc.

Z. Ornea a comentat în lucrarea sa,Tradiþionalism ºi modernitate în deceniul al treilea,

cele mai importante opinii referitoare la ideea deînnoire, în raport cu acea de conservare cu oricepreþ a valorilor promovate de fosta gruparesãmãnãtoristã. Alãturi de convingerile opinatorilorIbrãileanu, Lovinescu ºi Fundoianu se remarcã ºicele ale viitorului „gândirist” Nichifor Crainic ºicele ale criticului sãmãnãtorist, mult mai autoritarca lingvist, Sextil Puºcariu. În anul 1919, Crainicdovedea o pronunþatã deschidere spre „prefacerea”literaturii, lucru oarecum surprinzãtor pentrucineva care publicase cu doar trei ani mai înainte ocarte cu titlul ºesuri natale. Aºadar, descendenþapur sãmãnãtoristã nu l-a împiedicat pe poet sãafirme cã „Literatura noastrã a ajuns la o rãscruce.O lume proaspãtã, frãmântatã de pasiuni ºi de ideiîi stã înainte. E vremea de ales un drum nou. Acelaal simplei povestiri patriarhale s-a bãtut ºi rãsbãtut.Vor trebui sã vinã ideile pentru a-i da acesteiliteraturi o coloanã vertebralã”5. Mai mulþi foºtisãmãnãtoriºti au acceptat, uºor sau greu,necesitatea unei schimbãri majore în straturile deadâncime ale mentalitãþii scriitorilor români.

Sextil Puºcariu dãdea impresia cã acceptã ca peo fatalitate noile tendinþe. Se simte un regret alcelui silit sã recunoascã o evidenþã ce funcþionatotuºi împotriva naturii lui: „Mai greu ne orientãmnoi cei crescuþi la ºcoala Sãmãnãtorului. Învãþaþi sãumblãm pe drumuri drepte, ducând la þintã ºibãtute de talpa solidã a câtorva vânjoase talente,ne deprindem anevoie cu reþeaua de poteciîntortocheate, marcate timid de niºte paºi care-ºicautã încã direcþia. Dar dacã ai inimã sã te scuturide idei preconcepute ºi sã întinereºti cu tinereþea,nu vei regreta cã te-ai abãtut din când în când dela calea cunoscutã, pe care atât de rar mai calcãtovarãºii de odinioarã, puþinii tovarãºi rãmaºi înviaþã ºi în putere”6. Puºcariu reacþioneazã destul detârziu. Pânã la acea datã (1928) apãruserã câtevadintre capodoperele romanului românesc interbelic.În ciuda celor susþinute de Z. Ornea, „SextilPuºcariu considera ºi el cã o cale nouã sau mai

multe trebuie acceptate ºi încurajate”, textulmarelui lingvist ne apare ca o reafirmare aadeziunii la sãmãnãtorism. Acele „drumuri drepte”rãspund „drumului drept” de pe frontispiciulrevistei „Ramuri”, preluatã de Nicolae Iorga în anul1922. Acesta din urmã a fost poate cel maivehement susþinãtor al cauzei sãmãnãtoriste,singura cale posibilã, în viziunea istoricului ºiliteratului român.

Dacã gândirea lui Nicolae Iorga era una deanvergurã ºi credo-ul sãu, expresia unei viziuniample ºi profunde asupra istoriei ºi culturii, nuacelaºi lucru se poate spune despre cei mai mulþidintre aghiotanþii acestuia. Preluarea necriticã aunor formule vehiculate în presa culturalã ºirelansarea lor prin acelaºi mijloc au dus de multeori cãtre niºte confuzii inacceptabile. De exemplu,D. Tomescu, prin cele câteva intervenþii ale sale,ilustreazã foarte clar nebuloasa terminologicã ºisuperficialitatea înþelegerii curentului literar înslujba cãruia se afla: „suntem ºi astãzi, ca ºi acum20 de ani, în plinã miºcare sãmãnãtoristã...Acþiunea, vie ºi rãscolitoare, de acum 20 de ani afost numai începutul unei propagande care,biruind, îºi aºteaptã acum rezultatele. Cãci, iatã,dupã rãzboi, când oricine putea sã creadã cãsãmãnãtorismul a trecut definitiv în lumeatrecutului, ne-am trezit cu o întreagã producþieliterarã care dovedeºte nu numai actualitatea, ci ºiputerea de a evolua a ideii sãmãnãtoriste”7.Indiferent cât de ridicole par aceste afirmaþii, eletrebuie luate în serios ºi tratate ca atare. Poate cãefectele acestui mod de gândire devin din ce în cemai puþin vizibile în timp. Noi suntem însãinteresaþi ºi de impactul pe care l-au avut în epocãpseudo-teoriile de genul celei de mai sus D. Tomescu apãra o redutã cuceritã de mult.Apãrând-o inutil ºi excesiv, nu fãcea altceva decâtsã creeze o senzaþie de derizoriu în jurul propriilorconvingeri ºi, ca o consecinþã, sã ajutemodernismul în a-ºi consolida poziþia. În viziuneacriticului craiovean, orice scriere care avea atingericu lumea satului era sãmãnãtoristã. Liviu Rebreanunu fãcea excepþie. Creatorul romanului românescmodern era, fireºte, un sãmãnãtorist de primãmãrime. Alãturi de acesta, figurau printre scriitoriide „mare talent” nume ca Lascarov-Moldoveanu,Sandu Teleajen, Dongorozzi, Eugen Boureanu,Volburã-Poianã. În legãturã cu „opera” acestora nuvom adãuga nimic, credem cã Z. Ornea a gãsitformula caracterizatoare cea mai adecvatã ºi înspiritul adevãrului critic: „în loc sã fierecunoscãtori cã existã publicaþii ºi edituri care lesuportã compoziþiile, erau agresivi, vociferândîmpotriva literaturii adevãrate ºi instituindu-se înpaznici ai tradiþionalismului salvator. La urmaurmei, ne-am putea întreba dacã aceastã pretenþie elegitimã. Altfel spus dacã tradiþionalismul de careei ºi mentorii lor fãceau atâta caz e ºi o realitate.Nu, fireºte, esteticã, pentru cã aceasta e aici totalinexistentã, ci tematicã. Pusã astfel chestiunea,tradiþionalismul lor e incontestabil. Gãsim aicitoate componentele vechiului sãmãnãtorism, deºifoarte mult degradate prin lipsã de talent:paseismul, lirismul, duioºia compasivã, eticismul,dezrãdãcinarea, ostilitatea faþã de oraºul care ucideaspiraþiile tinereþei, tema înfrântului, edulcorareauniversului campestru, haiducia. Iar toate acestemotive sunt muiate abundent în pasta dulceagã, culimbã silnic arhaizatã, utilizatã de bãtrâni ramoliþicare, la o cafea sau la un pahar de vin, evocãnostalgic la nesfârºit vremurile apuse. E o lumeîncremenitã în habitudini agonice, fãrã suflu ºi

99




eseu

ªerban Axinte

Tradiþionalism versus modernitate. O eroare esteticã


1100




perspectivã, zãvorâtã în ea însãºi, neputând depãºivegetativul. Nu de aici putea veni viitorul literaturiiromâne”8.

Nici în 1927 D. Tomescu nu pãrea perturbat învreun fel de prefacerile „literelor române”. Înprimul numãr al revistei „Scrisul românesc”,articolul Înnoirea literaturii9 se voia a fi vehicoluldirecþiei ideologice a publicaþiei. Încã din primulparagraf „ºcoala zisã modernistã” era consideratãincapabilã „de a determina o nouã producþieliterarã”. Tomescu reafirmã ideea conform cãreiasãmãnãtorismul s-ar fi întãrit, „sporit ºi fortificat”prin condiþiile de viaþã determinate de rãzboi.„Nicicând nevoia de a ne cunoaºte ºi de a adâncifondul vieþii noastre naþionale n-a fost mai întinsãºi mai activã decât tocmai în aceastã vreme dedupã rãzboi”. Ne aflãm, cum lesne se poateobserva, în interiorul unei discuþii din care esteexclus din start criteriul estetic. Dupã ce criticulrecurge la niºte metafore agrotehnice pentru aexplica de ce în primã instanþã curentul literarpentru care milita „s-a oprit mai mult la suprafaþavieþii tãrãneºti ºi deci la temele mai simple, maiuºoare ºi mai la îndemâna tuturor”, afirmã caliteratura românã se coboarã de la suprafaþã spreadâncimi, „prin impulsiunea datã desãmãnãtorism”. În acelaºi articol D. Tomescususþine cã sãmãnãtorismul nu înseamnã o rupturãcu literaturile strãine: „cu cât suntem mai ancoraþiîn realitãþile pãmântului nostru, cu atât ºiactivitatea noastrã literarã poate fi mai deschisã lainfluenþele venite dinafarã”. Aceastã opinie efundamentatã pe afirmaþia lui André Gide„L’influence ne crée rien : elle éveille” ce devine laTomescu: „influenþa exercitatã de ele (literaturilestrãine, n.n.) nu poate sã însemne mai mult decâto deschidere de drumuri spre propria noastrã viaþãinterioarã”. Afirmaþia pote fi consideratã corectã,dar nu justificã necesitatea continuãrii direcþieisãmãnãtoriste.

Gravele erori ale lui D. Tomescu la care ne-amreferit ºi mai sus ne orienteazã spre ideea cãdiscuþiile despre tradiþionalism versus modernitateau pornit greºit de la bun început. Nicio dezbatereserioasã nu poate sã excludã criteriul estetic.Conservatorismul cu multiplele sale faþele,poporanismul, sãmãnãtorismul, gândirismul, erezultatul unui transfer nefericit al unor doctrinepolitice în spaþiul valorilor cultural-literare. Esteticulpresupune anumite metamorfoze, revoluþii în zonalimbajelor artistice care au drept rezultatdescoperirea de noi posibilitãþi de expresie.

Note1 P. Nicanor & Co. (G. Ibrãileanu), Literatura nouã,„Viaþa româneascã”, XIV, 12, 1922, p. 447.2 I. L. (G. Ibrãileanu), Miºcarea literarã¸ „Însemnãriliterare” I, nr. 27, p. 15.3 E. Lovinescu, Tabla de materie, „Sburãtorul”, I, nr.26., p. 594.4 B. Fundoianu, Literatura de mâine, „Rampa”, 21ianuarie 1919, apud. Z. Ornea, Tradiþionalism ºimodernitate în deceniul al treilea¸ Ed. Eminescu,Bucureºti, 1980, p. 474.5 Nichifor Crainic, cronicã la volumul O iubire deEugen Todie, Dacia, I, nr. 181, 1919, apud. Z. Ornea,Tradiþionalism ºi modernitate în deceniul al treilea¸ Ed.Eminescu, Bucureºti, 1980, p. 474.6 Sextil Puºcariu, recenzie la Scrisorile unui rãzeº deCezar Petrescu, „Conºtiinþa româneascã”, I, nr. 1, 1928.7 D. Tomescu, Actualitatea sãmãnãtorismului, „Ramuri –Drum drept”, XIX, nr. 10, 1925, p. 301-302.8 Z. Ornea, op. cit. p. 490.9 D. Tomescu, Înnoirea literaturii, „Scrisul românesc”, I,nr. 1, 1927.

Eo bucurie sã vezi cum, dupã ce îþi apare ocarte, recenziile oneste nu întîrzie sã aparã.ºi e o nefericire sã constaþi cum, dintr-o

potrivealã anapoda ºi sîcîitoare, dorinþa de a aveaparte de ele rãmîne neîmplinitã. Mãrturisesc cã,timp de cîteva luni, am trãit cu teama cã aºa seva întîmpla cu cartea Noica ºi MiºcareaLegionarã. Ei bine, m-am înºelat. Am citit ocronicã în faþa cãreia rezervele mele s-auspulberat. Am gãsit în sfîrºit un autor care e maibun decît mine. E o mare satisfacþie sã te declariînfrînt de un concurent a cãrui înzestrare teparalizeazã întru totul. Elevaþia de ton a dluiAlexandru Laszlo ºi seninãtatea caldã cu care mi-arecenzat cartea m-au transpus într-o stare decatalepsie admirativã. Nu ºtiam ce sã preþuiescmai întîi: pertinenþa obiecþiilor aduse sau politeþeacordialã cu care le-a formulat. De aceea, dacãîndrãznesc sã-i rãspund, nu o fac pentru a-i da oreplicã (nu te poþi lupta cu un titan), ci pentru a-ipune mai apãsat în relief calitãþile cu care a fostdãruit de Dumnezeu.

De altfel, prestigiul cultural de care domnia sase bucurã îmi taie orice pornire beligerantã.Handicapul ce mã desparte de pragul denotorietate la care a ajuns domnia sa e prea marepentru a spera la o competiþie propriu-zisã. Cinenu a auzit de dl. Laszlo? Cãrþile i-au fostrecenzate, ieºirile în public i-au fost aplaudate, iarideile i-au fost împãrtãºite. Astãzi numele dînsuluieste atît de ferm ºi durabil întipãrit în memoriaculturalã a românilor încît putem vorbi de dînsulca de un reper cultural. Pluteºte în aerul epocii ºie ubicuu. Numai amnezia mea cronicã ºi numaifîstîceala pe care mi-o dã gîndul cã am de-a facecu un om superior mã împiedicã sã-mi amintescacum, chiar acum, titlul vreunei cãrþi semnate dedomnia sa. ªi îmi vine sã mã înroºesc de ruºinerecunoscînd asta, cu atît mai mult cu cît niciapropiaþii mei nu au o memorie mai bunã. ªitotuºi, parcã din dorinþa de a mã pedepsi pentruimpardonabila lacunã, am întrebat în stînga ºi îndreapta de dl. Laszlo. Reacþia pe care am primit-ode la cei care intraserã în cîmpul lui de fascinaþiea semãnat cu reverenþa medievalã în faþamlãdiþelor princiare: ºi-au dus degetul arãtãtor latîmplã ºi l-au învîrtit ca pe un burghiu, semn cã

blazonul mental al dlui Laszlo se sprijinã pesimbolistica heraldicã a rotiþelor bine unse,întocmai ca în planºele lui Piranesi comentate deMarguerite Yourcenar. La aºa spirit, aºa mecanismsubiacent.

Convins pe deplin cã am de-a face cu unaristocrat al spiritului, mi-am spus sã singura meagrijã este sã mã ridic la înãlþimea lui, arãtîndu-itotala mea adeziune la paginile pe care le-a scrisîn revista Tribuna. Scriitorii sunt în genere fiinþeingrate: nu le mulþumesc celor care îi criticã cutemei ºi, în schimb, le poartã recunoºtinþã celorcare i-au lãudat aiurea. Cum nu vreau sã mãnumãr printre aceºtia, mã voi strãdui sã pun înluminã subtilitatea neaºteptatã a dlui Laszlo,alãturi de maniera distinsã ºi de justeþea criticiloraduse. Cred cã fiecare autor pãstreazã undeva, însuflet, dorinþa secretã de a nu fi cruþat. Vãînchipuiþi ce voluptate am trãit vãzîndu-midorinþa întrupatã în rîndurile sale.

Sã scoatem aºadar din besacteaua cugiuvaericale retorice ale dlui Laszlo probeleincriminatoare ale rechizitoriului sãu. „Laintervale de cîþiva ani, cu o ritmicitate imposibilde explicat în lipsa unui proiect deliberat, numelelui Constantin Noica revine în discuþia culturalã.Aceastã prezenþã obstinatã are motive sã-inedumereascã pe cunoscãtorii istoriei recente.Opera lui Noica, ideile sale sînt departe de-a ficucerit sufragiile marelui public. […] Etapele luibiografice mai importante au fost marcate decompromis, ambiguitate sau trãdare. ªi totuºi,iatã cã figura sa discutabilã a fost preluatã,rãsucitã ºi transformatã în punct de referinþã.“Da, de o mie de ori da, dl. Laszlo are dreptate. Eagasantã frecvenþa cu care numele lui Noica apareîn presa noastrã culturalã. Trãdãtorul de Noica(pe cine a trãdat Noica, dle Laszlo?) are oposteritate nemeritatã. Nu-i nimic, nedreptateapoate fi remediatã, cu rugãmintea ca dl. Laszlo sãne indice profetic cu cine ar putea sã-l înlocuiascãromânii pe Noica. Datã fiind actuala degringoladãideologicã în care trãim, Noica se încãpãþîneazãsã fie pentru români un simbol, iar simbolulacesta – nu am ce face, trebuie s-o spun – este unsimbol naþional, chiar dacã în urechile dlui Laszlonoþiunile de „naþional“ ºi „naþiune“ au un

Blazonul cu rotiþeSorin Lavric

dreptul la replicã

Ciprian Chirileanu Din expoziþie

puternic iz fascist. În rest, indignarea dlui Laszloe îndreptãþitã: în comparaþie cu unda decelebritate ce rãzbate dinspre numele de Laszlo,plãpînda notorietate a lui Noica e insignifiantã;dovadã e chiar faima heraldicã a rotiþelor maimult sau mai puþin unse din blazonul cultural decare pomeneam adineauri.

De la înãlþimea infailibilã a blazonului sãu, dl.Laszlo mã învinuieºte de cîteva mici „fleacuri“: 1)cã nu pomenesc de episodul abatorului dinianuarie 1941, 2) cã nu suflu o vorbã de cei 125de evrei uciºi în zilele de 21-23 ianuarie 1940, 3)cã scriu pagini encomiastice despre legionari, greusuportabile pentru ochiul domniei sale, 4) cãrecurg la cele mai descalificante viclenii ºidiversiuni pentru a rescrie faptele istorice, 5) cãaºez pe acelaºi cîntar partide ºi personalitãþiistorice, care ºi-au asumat programe politico-economice de guvernare a României, pe de oparte, ºi o miºcare anarhistã, antisemitã, pe dealtã parte, 6) cã nu iau exemplul doamneiAlexandra Laignel-Lavastine, a cãrei carte este omostrã de abordare precisã, riguroasã ºi lucidã afilozofiei lui Noica, 7) cã mã strãduiesc sã-ldeculpabilizez pe filozof, insistînd cã orbirea luifascistã a fost de scurtã duratã deoarece a fostprovocatã de circumstanþa crezului religios, 8) cãîi transform pe legionari în victimele predilecteale opresiunii comuniste, 9) cã afirm cã articolelelui Noica nu pot fi judecate decît în funcþie decontextul interbelic ºi cã dovedesc un absolutismarbitrar, 10) cã refuz sã demontez principiulviolenþei extreme, care constituie motorul depropulsie al Miºcãrii Legionare, 11) cã nu precizezcã legionarii au fost o miºcare teroristã care, prinintermediul manipulãrii, al violenþei sociale ºi alcrimelor rãmase nepedepsite, au atentat la înseºitemeliile statului, ºi cã 12) trec sub tãcereantisemitismul lui Noica.

E impresionant galantarul cu acuze ale dluiLaszlo. Privit din afarã, el sunã bine; privit deaproape, sunã ºi mai bine, cãci dovedeºteinfailibitatea opiniilor sale. E vorba deconvingerea solidã, compactã ºi definitivã a unuiom care ºtie cã singurul mod de a controladiscursul despre perioada interbelicã este sãascundã adevãrul. Pentru un asemenea om,principala grijã este sã pãstreze nealterat stratul defalsuri pe care propaganda comunistã l-a inoculatîn mintea noastrã timp de 50 de ani. De aicineliniºtea pe care o încearcã în clipa în care vedecã istoria recentã începe sã fie scrisã dupã regulice nu ascultã de obedienþa ideologicã. Sã analizezînsã succint exemplele dlui Laszlo. Cum nimeninu se îndoieºte cã legionarismul a fost o miºcareantidemocratã, antisemitã, totalitarã ºifundamentalistã – defecte pe care, deºi le-amprezentat pregnant în cartea mea, dl. Laszlo uitãsã le remarce –, mã voi mãrgini aici sã-i rãspundpunctual.

1) Abatorul. Nici cei mai încrîncenaþi vînãtoride legionari nu mai pomenesc azi de episodulabatorului, ºi asta fiindcã se ºtie cã a fost oînscenare a SSI-ului condus de Eugen Cristescu.Dl. Laszlo nu dã semne cã ºtie de acest falsistoric, ºi atunci îi sugerez alte cîteva falsuri pecare le poate folosi dupã voie: echipele morþii,Legiunea ca agenturã hitleristã, sau Codreanufluturînd pistolul în Parlament. Cum poþi sã scriicã „atunci cînd oamenii mor spintecaþi pe strãzi,iar apoi sînt atîrnaþi în cîrlige la abator (ca înianuarie 1941), ni se spune cã faptele sînt preaîndepãrtate ca sã le putem aprecia obiectiv“?Numai un ignorant sau un impostor poate sã maisusþinã azi veridicitatea abatorului, ºi cuminfailibilitatea dlui Laszlo exclude din capullocului posibilitatea ca dînsul sã fie ignorant sau

impostor, nu mai rãmîne decît varianta ironiei: dl.Laszlo a vrut sã facã o glumã inversã, reliefînd unfals istoric cu aerul cã îl dã drept adevãr. Da,chiar aºa stau lucrurile. Preopinentul ºi-a arãtatvirtuozitatea retoricã printr-o strãlucitã piruetãinterpretativã. Îl rog sã-mi confirme cã i-amdemontat cu pertinenþã subtila volutã retoricã.Altminteri e fie ignorant, fie impostor.

2) Victimele rebeliunii. E inutil sã-i explic dluiLaszlo de ce „rebeliunea“ e un termen impropriupentru ce s-a întîmplat atunci. Ar însemna sã-i cersã renunþe la o dogmã, or principiul minþii sale

este acela cã nimic din ce s-a spus pe vremeacomuniºtilor despre legionari nu trebuie revizuit.Sau oricum, revizuirea trebuie sã aibã un singursens: diabolizarea lor ºi mai accentuatã. Rebeliunesau ba, eu nu am dat cifre în privinþa victimelorpentru simplul fapt cã ele variazã de la o sursã laalta. Nu se ºtie exact cîþi oameni au murit înBucureºti în acele zile. Cifrele variazã de la cîtevasute la cîteva mii. În al doilea rînd, majoritateaomorurilor au fost catalogate drept crime cuautori necunoscuþi. E drept cã pe dl. Laszlo nu-lintereseazã toate crimele, ci numai pe cele alecãror victime au fost cetãþenii de etnie evreiascã,ºi-mi imputã faptul cã nu precizez acest amãnunt.Mãrturisesc cã nu am judecat victimele dupã etnieºi nici dupã numãr, ci ca victime umane pur ºisimplu. Se pare cã omisiunea aceasta nu poate fitoleratã de dl. Laszlo. Îl rog atunci sã-mi precizezecine au fost fãptaºii crimelor din Dudeºti ºiVãcãreºti, cãci e limpede cã domnia sa, mult maicunoscãtor decît mine, se aflã în posesia unordate pe care istoricii actuali nu le deþin. E îninteresul dlui Laszlo sã aducã aceastã precizareistoricã. În felul acesta ar pune capãt unei discuþiipe care, nu mã îndoiesc, este cel dintîi care o vreaîncheiatã.

3) Dl. Laszlo îmi reproºeazã cã scriu paginigreu suportabile de hagiografie legionarã. Pentruochiul domniei sale, obiºnuit cu cliºeelepropagandei comuniste, nu mã îndoiesc cãpaginile mele nu corespund aºteptãrilor sale. Dardl. Laszlo ºtie ce ºtiu ºi eu: cã existã o memorieselectivã în privinþa fenomenul legionar. Deaceastã memorie se izbeºte orice autor care vreasã se apropie fãrã prejudecãþi de perioadainterbelicã. Mai mult, el se trezeºte prins într-osituaþie paradoxalã, ºi anume aceea cã, chiar dacãnu are intenþia de a lua apãrarea legionarilor, cidoar de a spune adevãrul despre ei, el se va treziînvinuit cã le face propagandã. La început nu vapricepe de unde aceastã suspiciune, apoi va intui:discrepanþa dintre realitatea istoricã a Miºcãrii

1111




Ciprian Chirileanu Deochi 1


Legionare ºi imaginea pe care o avem astãzidespre ea este atît de mare, încît orice încercarede a atrage atenþia asupra ei este interpretatã ca otentativã de a le face propagandã. Pot sã spun deo mie de ori cã Miºcarea Legionarã este uncapitol încheiat ce þine de istoria secolului XX, cãdegeaba. Dl. Laszlo nu mã crede, ºi asta deoareceam scris o carte în care am îndrãznit sã spunadevãrul despre legionari. Altfel spus, s-a minþitatît de mult pe seama legionarilor încît, pe acestfundal endemic de minciunã colectivã, cel maimic adevãr spus în privinþa lor echivaleazã, princontrast, cu o apologie. Ce-l supãrã pe dl. Laszlosînt adevãrurile pe care le spun, iar nu pretinsapropagandã legionarã, cãci, în cazul acestornenorociþi care ºi-au petrecut tinereþea înînchisori, adevãrul e cel mai bun avocat cuputinþã. Tocmai de aceea a fost el ascuns, ºitocmai de aceea dl. Laszlo se strãduieºte sã-lpãstreze în continuare ascuns.

4) Mi se imputã cã recurg la cele maidescalificante viclenii ºi diversiuni pentru a rescriefaptele istorice. Poate îmi precizeazã punctual dl.Laszlo care sunt acestea, cu toate cã intuiesc cãceea ce-l iritã pe preopinentul meu e altceva:faptul cã prezint filmul coerent al perioadeiinterbelice ºi cã cititorul poate afla ce s-aîntîmplat cu adevãrat atunci. ªi astfel scapã deconfuzia care a fost întreþinutã decenii de-a rîndulde comuniºti. De aceea, istoria recentã trebuierescrisã nu dintr-un capriciu al unui autor saualtuia, ci în virtutea simplei constatãri cã s-aminþit enorm în privinþa secolului XX. Iar pe dl.Laszlo îl îngrijoreazã tocmai faptul cã stratul deminciunã începe sã fie îndepãrtat.

5) Mi se imputã cã judec cu acelaºi cîntarpartidele istorice ºi legionarii. Mãrturisesc cãsubtilitatea dlui Laszlo mã depãºeºte. Dînsul îmicere sã folosesc dubla mãsurã în judecareapartidelor interbelice, ceea ce nu m-ar deranjadacã domnia sa ar avea rãbdarea sã-mi explice dece trebuie sã fac uz de aceastã reprobabilãprocedurã.

6) Mi se imputã cã nu iau exemplulAlexandrei Laignel-Lavastine, a cãrei carte(Filozofie ºi naþionalism. Paradoxul Noica) este omostrã de „abordare precisã, riguroasã ºi lucidã“ afilozofiei lui Noica. Îi mãrturisesc cã am cititcartea cu pricina ºi m-am lãmurit. Lucrarea este odovadã crasã de obtuzitate intelectualã din parteaunei autoare care face din corectitudinea politicãetalonul unic de apreciere a filozofiei lui Noica.Concluzia la care ajunge Lavastine esteurmãtoarea: filozofia lui Noica este, de la un capla altul, expresia unei gîndiri fasciste. Dacã dl.Laszlo e de acord cu acest verdict, îl rog s-ospunã. Ne-am lãmuri de tot cu cine avem de-aface. Altminteri, nu pot sã nu apreciez tactul cucare mã mãguleºte ridicîndu-mã la înãlþimea unui„Pinocchio al istoriei romanþate“, precum ºigentileþea cu care ia în rîs prenumele „ilariant“(Iridenta) al surorii lui Zelea-Codreanu. E unsemn de educaþie elementarã sã nu iei înbatjocurã numele oamenilor, indiferent cum sunãele, iar decenþa protocolarã a dlui Laszlo este înaceastã privinþã ireproºabilã.

7) Dl. Laszlo îmi reproºeazã cã mã strãduiescsã-l deculpabilizez pe filozof, insistînd cã orbirealui fascistã a fost de scurtã duratã deoarece a fostprovocatã de circumstanþa crezului religios. Dacãaº fi vrut sã-l deculpabilizez pe Noica, nu aº fiscris cartea. În rest nu-mi retractez nimic din cescriu în paginile ei. Noica a intrat în Legiune nudintr-un calcul politic, ci dintr-un act de credinþã,iar ca el au fost atîþia alþii. Dacã dl. Laszlo credecã Noica a rãmas legionar, îl rog s-o dovedeascã.

8) Preopinentul îmi reproºeazã cã îi transformpe legionari în victimele predilecte ale opresiuniicomuniste. Ar fi trebuit sã spun cã, ºi aici îl citezpe dl. Laszlo, „represiunea comunistã a acþionatîmpotriva unor întregi categorii politice, socialesau profesionale, printre care s-au aflat ºilegionarii, dar nu cu preponderenþã. AcestPinocchio al istoriei romanþate aruncã înderizoriu, cu un singur gest, detenþia politicãsuferitã de þãrãniºti, liberali ºi social-democraþi, deboieri, chiaburi, ºi þãrani, de greco-catolici ºiprotestanþi, de intelectuali ºi de… jucãtorii debridge.“ Fraza e antologicã, îi cer permisiunea dluiLaszlo s-o pun ca moto pe ediþia a doua a cãrþii.E prea tare ca sã nu intre în istorie. În rest, avemdouã soluþii: ori facem amîndoi pe proºtii ºijucãm teatru, ajungînd sã spunem cã, pe vremeacomuniºtilor, legionarii au avut parte de acelaºiregim ca þãrãniºtii, liberalii ºi jucãtorii de bridge,caz în care suntem niºte impostori simpatici ºinimic mai mult, ori spunem adevãrul, caz în caresuntem ceea ce dl. Laszlo nu vrea în ruptulcapului sã fim: niºte intelectuali oneºti. Dacãspunem adevãrul, atunci trebuie sã recunoaºtemcã legionarii au fost exterminaþi la propriu, iarrepresaliile pe care le-au trãit nu pot fi comparatecu ale altor defavorizaþi politic. Atunci, ca ºiastãzi de fapt, cea mai bunã trambulinã socialãera sã-i înjuri pe legionari. S-au clãdit cariere dinvînarea legionarilor. Dl. Laszlo scrie: „A revendicaprioritatea suferinþelor legionare în detenþiacomunistã reprezintã mai mult decît oimpertinenþã: o impietate.“ Nu, dl. Laszlo, nu esteo impietate, ci este constatarea unui adevãr.

9) Mi se imputã cã afirm cã articolele luiNoica nu pot fi judecate decît în funcþie decontextul interbelic ºi cã, în felul acesta, dovedescun absolutism arbitrar. De ce Dumnezeu vrea dl.Laszlo sã-mi stric pãrerea mirificã pe care o amdespre el? Un principiu elementar al cercetãriiistorice spune cã trecutul nu poate fi judecat cucriteriile prezentului decît dacã suferi de morbulcorectitudinii politice. ªi cum ºtiu cã dl. Laszloeste ferit de o asemenea boalã, îi iau remarca cape o glumã iscatã de umoarea rafinatã a spirituluisãu olimpian.

10) Mi se imputã cã refuz sã demontezprincipiul violenþei extreme, care constituie

motorul de propulsie al Miºcãrii Legionare. Credcã secvenþa aceasta e din alt film, dintr-un film deSergiu Nicolaescu, dar nu din cel al istorieiinterbelice. Motorul de propulsie – fina ºi foartesugestiva analogie a dl. Laszlo o preiau din raþiunide scurtare a rãspunsului – a fost credinþacreºtinã, iar nu interesele politice, ºi în niciun cazviolenþa extremã. Cliºeul acesta nu poate fi aldomnului Laszlo, un prea lucid ºi critic scrutãtoral falsurilor istorice pentru a se lãsa pãcãlit de oasemenea gogoaºã. Un geniu rãu i-a ºoptit laureche ºablonul acesta falsificator ºi dînsul nu afost atent.

11) Mi se imputã cã nu precizez cã legionariiau fost o miºcare teroristã care, prin intermediulmanipulãrii, al violenþei sociale ºi al crimelorrãmase nepedepsite, au atentat la înseºi temeliilestatului. Of, e pentru prima oarã cînd nu pot fide acord cu dl Laszlo, ºi asta de-a lungul unuiarticol în care i-am dat tot timpul dreptate.Legionarii nu au fost o miºcare teroristã, dl.Laszlo. Da, Traian Boeru (cel din cazul omorîriilui Iorga ºi Madgearu) a rãmas nepedepsit. Maiºtie dl Laszlo alþii? Dar ideea cã legionarii auatentat la temeliile statului e mirobolantã. ªi numã pot abþine sã nu-l întreb: care stat? ªi al cui?

12) Mi se imputã cã trec sub tãcereantisemitismul lui Noica. Nu aº fi avut niciunmotiv sã trec sub tãcere antisemitismulfilozofului, dacã el ar fi existat. Noica nu a fostantisemit. Nu toþi legionarii au fost antisemiþi. Înplus, nu legionarii au creat antisemitismul, ciantisemitismul i-a creat pe legionari.Antisemitismul a fost o stare de spirit endemicãîn epoca interbelicã, iar legionarii nu au fãcutdecît sã dea o tentã radicalã acestei stãri. De cesimte nevoia dl. Laszlo sã depisteze antisemiþiacolo unde nu sunt? Iar Noica nu a fostantisemit. Daca ar fi fost, aº fi spus-o fãrãreticenþe.

Acum dau fuga la bibliotecã sã caut cãrþiledlui Laszlo. Într-o þarã care freamãtã sub impactulrãscolitor al numelui sãu, sã nu ºtii ce-a scris esteo impietate. Ba nu, m-am rãzgîndit. Mai binecitesc ce scrie Yourcenar despre planºele luiPiranesi ºi despre blazonul rotiþelor învîrtindu-seîn gol.

1122






1133




Fiul cel blând cade ucis de Ale sexului mii graþii, dizgraþiatulucizãtor frenetic ºi sorii îi spãimântã!Întreci sau te-ntrec, Doamne Cãci capul cade pe-obiectul adorabil.Cu mâini, În mare neastâmpãratã, a mamelor strãmater!Pe cine-aveþi d-a putea vrodatã O astfel de urare, decât un singur filiuUcizãtor de frate!, pãrinþii în durere?

omul e un pãmânt suav.Pacea ce-mi propune este o sclavie pentru un mundifer. Mai binescumpii voºtri filii la oricare spectacol!Acolo, cu mãrire, oglinda le vorbeºte: nu mã-ndoiesc c-aºa-Idizgraþiatul suflet Damnat de sine însuºi sau pe unde?Va sã facã þara lui Pânã ce Molohsã se batã ºtie.vã lamentaþi ºi plângeþi, vã smulgeþi în cap pãrul, þipaþi, Oribilzdrãngãnit de dinþi Pãrinþi cãci zeci de filii Uciºide mâna morþii râd (de se încheagã mâne ºi stãstrâmb). Durerea îl deºteaptã... ºi când îi vine loviturã RãsunãDoamne,-acolo lacrimi ºi graþia ta toatã,Împacã (de se poate) urgia – Sughiþele-l îneacã, îºi pierde rãsuflarea,dezmoºtenit de zeii ficþiunii.

Cu ritul dimpreunã, cu observãri de forme, Nu mult ºi supravine ºi o credinþã-absurdã o teamã, o speranþã, Obiectele inerte ºi pân’ la degradareSã uite ale rugii ºi sã observe numai, Când focul se aprinde, Când drept se suie,sau când apucã-n lãturi, Când bate vântu-n dreapta Sau dacã bate-n stânga, când pãsãri trec De inimã, de suflet sau svoalã d-o parte sau de alta, Când, oarbã de luminã,victima se lasã pãºind l-altar voioasã Sau face vro miºcare, ori înapoi se þine; Când mãruntaiele cuprind cutare semne, Cât mai vârtosºi-nseamnã ori dezastre, ori fericire mare; Sã mai acuze încã pe cel care ofere D-a lui bunãvoinþã sau de vro coditurã. Nu poate omul prevede duloarea lumii ºi va ºi el sã ºtie, ºi cum flãcãrile joacã S-afundã-n superstiþie ºi n-are cum sã afle,observã ºi întreabã, º-atât cele-ntâmplate, pe sine; Cãci n-are de la cine,din sânul solitudiniiSe forþã-a-ºi da cuvântul de tot ce-aduce-azardul, De jocul întâmplãrilor, a tot ce e materie ºi n-are voie liberã, nici raþia drept duce; Voind prea mult sã ºtie,

în supraºtire-ajunge, ºi-n loc de veritate, sã-nvãluie-n insecte venite din tânãra soþie.

Palpitã caldã carnea în gestele-i naive O dulce-nfiorareSãltând din floare-n floare Tresare, se retrageînamoratã de bella ei figurã. În somn,Blând, plin de bucurie rãsfirã-se mirosul virtuþiivirginale. Luminã, întuneric, puteri ºi elemente, Stã vergineaîn dulce reverie.Pe toþi petrece. La toþi clipeºte, Pe toþi provoacã, la toþi se-ntinde,Cu toþi e dulce, ochii îi vorbesc; Spre-eterna propagareºi varia-nmulþirela creare sculaþi! Voi, notãtori, jucaþi-vã în ape sãumpleþi tot abisul Pe generi ºi pe speþii, vã reproduceþi semeni,Nutriþi, vã creºteþi puii ce îºi aºteaptã cuibulsub tinda-omnipotenþei. Se umple tot de glorie, de laudã, mãrire,Oribilã durere de frunte îl cuprindeºi fruntea i se umflã, nu-l mai încape loc;În cugetu-i Turbeazã apostatul, o spumã e, un foc. Negrindu-se-n tãcerePlesneºte al lui creºtet. prin urã concepe ºi aruncãîn olocaust corpuriCu scobitoru-n mânã. i se deseacã pieptu ºi buzele îi crapãîn numele credinþei. În murgul serii, în mijlocul tãcerii,cu inima dolente,Expatriat e omul în lipsã d-instrumente.

ºi frica, figurã fatalã al cãreia pilotul Nu ºtie unde fuge,când repezit la dreapta, Când altfelzdrumicat cãci remuºcarea-l împinge ca o tempestãCe-ai tu cu el cã peste valuri tresare Un vaslipsit de cârmã? ºi-n minte A fratelui la stânga. Îi pare cãpãmântul Îi fuge subpicioare. Stãtut cu corp, cu mintea, Jos cadeºi e nebun de spaimã, acolo-i detunã ºi creierii ca lumea;E mort aci într-al lui suflet;O, patrilor ca pe cãrbuni se simte ºi sare plin d-ardoarea sã-l mai revazã-o datã: Aleargã ºi de multa-ntârziere,volvoare din volvori Mult lãcrimoasã ajungela locul de pãcate acolo cade peste corpul abandonat când Plânge?La pieptul sãu îl trânge, ºi þipã, se lamentã, Curg lacrimi, Turmentele eterne ºi fierbinþiîi ard vederea, ºiroaie cad, de suflet. pe justul ce trepasã,Sau pe durerea mai mult ºi pietatea ucizãtorul Ca tatã te întrebmai hâd chiar decât crima,Oribil de cutremur, de spaimã, Sau de repentiri Cãci unul,ca ºi altul, sunt scumpii voºtri filii. Doamne, al totului pãrinte,Pe cine vrei rãscumpãrat cu Capete fierbinþi?

Bubuie cerul, duduie eterul. Atoatecreatorul operator devine.Fulgere, vâlvoare în spaþiu ºerpuiesc Ca niºte pompeatrase de candida belleþeºi sânul d-alabastru, în mâna Fecundãrii se leagãnã dilectadivinei frumuseþiToþi popolii din lume conservã suvenirea D-o stare foarte naltãdin care cãzu omul ºi nici o consolare, ºi nici o bucurie.obiectul unei ure Ci fãrã preºtiinþã sau fãrã prevedereNu ºtiu!... n-am fost custode!cãci rupt de faticã, bãtut de remuºcare Acum el nu mai ºtie a sexuluivaloareºi de suprema luptã sã-ºi apere copiii, O, mizerabil Cain!Aºa fug fratricizii, aºa fug criminalii: cã cherubimi de flãcãriStau custodind intrarea Un viitor ferice frumoºii-i ochi ofer. cu corpul ºi cu minteaîn travaliu, se deterã la arte: în Armonia d-arome lumea reîncepe...Juneþe, re-nnoire, viaþã în splendoare —Mãciucã, lance, gladiu, Rug, furci ºi roatã,cruce, salpetrã ºi pucioasã, Plumb, fier, bronz, acioaie,jug, carcere ºi bende, Cepi, fiare ºi verige, sclavie, servagiu, glebã,Impozite, uzurã...

Claudiu Komartin

poezie

La Heliadedupã Anatolida

Ciprian Chirileanu Labirint 1

1144




Un cenaclu literar românesc laNew York

Cenaclul literar ”Mihai Eminescu” a fostînfiinþat în 1993, odatã cu Institutul Românde Teologie ºi Spiritualitate Ortodoxã.

Antologia editatã de Theodor Damian ºi Aurel Sasu(Lãuntrul ºi departele, 2007) cuprinde operele apaisprezece membri, scriitori consacraþi ºi amatori:M.N. Rusu, Mircea Sãndulescu, Theodor Damian,Constantin Virgil Negoiþã, Liviu Georgescu, MihaelaAlbu, Timotei Ursu, Ion Burcin, Alex Amalia Cãlin,Valentina Ciaprazi, Pamela Ionescu, ConstantinZisu, Domnitza Carmen Belecciu ºi Grigore Sandul.

M.N. Rusu a scris în þarã la revista Luceafãrul,Viaþa studenþeascã, Amfiteatru ºi Sãptãmâna. Dupãce se stabileºte în SUA (1992), activeazã caredactor-ºef al publicaþiilor Luminã linã ºi Lumealiberã româneascã.

Criticul analizeazã documente juridice elaboratede Dumitru Demetrescu-Buzãu, grefier la Curtea deCasaþie ºi Justiþie din Bucureºti între anii 1921 si1923 (Urmuz necunoscutul. La început a fostmagistratul). Procesele, cu largã audienþã în aceaperioadã, privesc personalitãþi ca filosofulConstantin Rãdulescu-Motru, baronul SamuelTeleki, arhitectul Ion Mincu. De ce sunt atât deinteresante aceste procese? Pentru cã grefierul carele-a redactat, Dumitru Demetrescu-Buzãu, este, defapt, suprarealistul Urmuz. Acestea sunt ”procese cuimplicaþii care afecteazã nu numai destinul antumori postum al protagoniºtilor ci ºi pe acela al arteiºi literaturii noastre naþionale”. Istoricul literarmerge pe urmele suprarealistului ºi descoperã unadintre casele în care scriitorul-grefier a locuit ”pestrada Antim nr. 8 într-o casã cu douã etaje, aldoilea dintre ele fiind probabil o supraetajareulterioarã”. O altã surprizã postumã pe care ne-ooferã Urmuz este cã avea talent muzical: ”Cine arfi crezut cã viitorul primsolist al suprarealismuluiromânesc activa în corul denumit «CântareaRomâniei» din anul 1921? Legenda unui Urmuzizolat ºi ursuz începe sã se destrame”.

Mircea Sãndulescu a fost redactor la revistaViaþa Româneascã. Din 1985, trãieºte în StateleUnite, fiind cadru didactic la un liceu.

Fragmentul din romanul Un loc bun sã tesinucizi descrie o lume halucinantã, în caresingurele repere sacre sunt date de erosul târziu:”dragoste - de om - bãtrân - care - a – pus - mâna –pe - o fatã”. Pentru a supravieþui aici, unde”imaginaþia e o cãþea”, iar masturbarea poate fi ”ceamai purã formã de iubire”, e nevoie de ”viagrapentru curaj”. Soluþia rãmâne tot iubirea, pentru cãatunci ”când iubeºti, þi-e greu sã distrugi viaþa, parcãtot îþi vine s-o sporeºti”.

Theodor Damian conduce Institutul de Teologieºi Spiritualitate Ortodoxã ºi Cenaclul literar ”MihaiEminescu” din New York. Este profesor defilosofie, eticã ºi sociologie la Metropolitan College,din acelaºi oraº. În antologie, publicã dintr-un Cicluinedit de poezii.

Iatã imaginea New York-ului reflectatã înimaginaþia poetului:

”Poate acolo se face totul/ Invizibil/ Prin satelit/Sau altfel/ De nici nu vrei sã mai ºtii”. New York-uleste un oraº mare ºi rece, unde nu contezi ”tu ºidrama ta/ Fie cã poþi/ Fie cã nimic nu poþi spune”.

În acest spaþiu, erosul devine o luptã ”în careunul din doi trebuie sã moarã

nu se ºtie când”; imaginea angelicã a iubitei esteimperceptibilã:

”Ce fel înger eºti tu/ Cã nici aeropagitul nuvorbeºte/ De categoria aceasta”.

Chiar dacã rãtãceºti în spaþii necunoscute, tepoþi simþi acasã dacã eºti protejat de divinitate:”Conteazã cã oriunde te afli/ Varºovia, New YorkMünchen sau Botoºani/ Cineva acolo sus/ Teiubeºte”.

Constantin Virgil Negoiþã, informatician trãieºteîn SUA din 1982, unde lucreazã ca profesor deinformaticã la Departamentul de ªtiinþe aleComputerelor, Hunter College, City University ofNew York.

Meditatorul, fragment din romanul Concert laCarnegie Hall, este o poveste din trecut, cândoamenii trãiau simplu ºi nu ºtiau de existenþatelevizorului: ”la ce ne trebuie, dacã totul seîntâmplã la colþul strãzii, doar sã dai fuga”, în carerealitatea este perceputã ca ”lume a vãzutelor,obositoare, unde nimeni nu ºtie ce va fi mâine, carevor fi victimele ºi care cãlãii”.

Bãieþelului, personajul principal, i se spune:”aºteaptã sã creºti, numai atunci ai sã înþelegi cepericulos este sã fii mare”.

Liviu Georgescu este medic în SUA din 1990,practicã medicina internã ºi reumatologia încabinetul sãu privat din New York.

Poemul Turnuri descrie turnurile gemene aleWorld Trade Center, simbolul New York-ului:

”Trei avioane, trei lãnci/ Centrul vital aleconomiei globale.../ Creierul armelor...”

Iubirea devine un roi de ”lãcuste albe tremurândprintre tulpinile gemene

Printre colapsuri & explozii & viziuni”.Oglinzile creeeazã iluzia realitãþii:

”Eu/ cu irealul din mine/ încât realitatea/turnurile – oglinzi absorbind”.

Urmeazã o serie de ºapte psalmi; ultimul dintreele ilustreazã coborârea Logosului sacru în profan:”ºi Cuvântul s-a prãvãlit printre ierburi/ ºi oameni”.

Mihaela Albu s-a stabilit în SUA în 1999; esteredactor-ºef al revistei Luminã linã.

Darul este povestea naºterii unui roman dedragoste. Personajul, Sabina, are o revelaþie, eaînþelege cã, ”dacã nu-i este hãrãzitã dragostea, viaþaomului se petrece fãrã strãlucire”. Iubirea devineancorã existenþialã, iar prin extensie, tânãra Sabinaeste punctul de susþinere a universului: ”New-York-ul fãrã tine n-ar mai fi acelaºi”.

Pentru autoare, poezia este ”o dragoste târzie”când ”te laºi copleºit ºi înveþi cuvintele sã trãiascã”.

Ea descrie decorul oraºului imens ºi neprimitor:”nu e petecul de cer pe care eu îl caut/ De lafereastra etajului 45, 49, 54, 60/ (cândva l-amcãutat ºi de la 109,/ Dar acela s-a dus, s-aduuuuus.../ Într-o dimineaþã de septembrie/ Cândpraful ºi strigãtele au izgonit înaltul)”.

Timotei Ursu este regizor, scenarist, jurnalist ºiscriitor, stabilit în 1987 în SUA.

Nuvela Plecarea colonelului aduce în prim-planviaþa unui colonel de securitate, evoluþia sa în

carierã ºi privilegiile de care se bucura: ”transfer încapitalã, douã steluþe-n plus la epolet, figura pestatul de platã, de hoha, la o companie de pompieridin Pipera; dar plicul îi venea alãturea, la casieriaclubului. Aducea lunar o caschetã plinã cu treizeci-ºi-cinci de sute-n casã, pe vremea când franzela eradoi lei”.

Singura condiþie impusã colonelului în acest ”visdevenit realitate” este tãcerea, simbol al muþenieisolicitate de sistem. Interdicþia vorbelor rostitedeclanºeazã un act sacru, zborul magic al copiilor:”cei doi copilaºi, odatã sãriþi în sus, în loc sã... cadãla loc, cu zgomot ºi veselie, au rãmas aºa. Plutind,neauzit, prin aer. Neatingând podeaua”.

Povestea se sfârºeºte cu informaþii despresituaþia postrevoluþionarã a colonelului: ”AcumNuþã are un debit de tutun ºi ziare lângã Obor, nuplãteºte impozit; trãieºte cu o þigancã... Merge lameciuri ºi trage cu puºca la tarabã, pe pariu. Are ºipensie ºi permis gratuit pe tren, c-a suferit”.

Poemele aceluiaºi autor abordeazã teme diverse,în registru uºor ironic:

”...Meseria asta de miner, mãi bãieþi,/ A trecut –hotãrât – spre mirare:/ Cui sã-i pese, aici, de-osurpare/ Când poþi cumpãra, cu-n pahar, treipereþi/ ºi-un kil de uitare?!”

Erosul este perceput ca etern, figurat princhemarea atemporalã a iubitei:

”...Hai, iubito,/ hai!../ -þipã din mine rãguºit ºistrãin/ Cel ce-ar fi trebuit sã te cheme/ Acum nu-ºtiu-câte-decenii,/ Ca azi sã m-auzi,/ Sau poate/ Sã/Nu”.

Ion Burcin trãieºte în SUA din 1982. Dintinereþea bunicii este un fragment de memorii încare autorul zugrãveºte portretul bunicii, doftoroaiasatului. Povestirea impresioneazã prin oralitateastilului popular. Bunica era ”una dintre puþineledoctoriþe ale satului”, o apariþie zeiascã matriarhalãîntr-un prezent descompus. Dotatã cu o intuiþiefoarte finã, ea percepe problemele societãþii: ”Nuºtiu, dar câteodatã cred cã aici, pe la noi, s-au aciuat

Adriana Listeº

- Pãrinte Theodor Damian, a apãrut recentantologia liricã a Cenaclului „Mihai Eminescu”,Lãuntrul ºi departele (scoasã în colaborare cuAurel Sasu). Care este semnificaþia acestui volum?Vorbiþi-ne despre autorii prezenþi în paginile ei.

- Lãuntrul ºi departele este o lucrare deosebitde importantã pentru diaspora literarã româno-new york-ezã. Este nu numai prima lucrare deacest fel în istoria de 15 ani a Cenaclului „MihaiEminescu” din New York, dar, probabil, unica îndiaspora românã, la acest nivel. Ea reprezintã ºiînregistreazã evoluþia ºi diversitatea creaþieiliterare a acestui nucleu literar din comunitateaamintitã.

Am stat mult pe gânduri, cu prietenul meuAurel Sasu, când a venit vorba de titlul ce urmasã-l dãm volumului. În final, consideraþiile deordin psihologic au avut prioritate faþã de altele.Lãuntrul ºi departele sunt douã ceruri, douãoceane, fiecare cu taina lui, dar împreunãmarcând, pe multiple planuri, experienþa deemigrant a tuturor celor ce ne aflãm departe,

adânc în labirintul fiinþei neamului nostru.Vorbisem cu Aurel ºi de un lãuntru al departeluiºi de un departe al lãuntrului, fiecare sintagmãavând conotaþiile ei specifice, dar, în final, amdecis pentru forma mai generalã indicatã de titlulantologiei.

Scriitorii cuprinºi în volum sunt de diversecategorii, de la poeþi ºi prozatori consacraþi,membri ai Uniunii Scriitorilor din România ºi aialtor organizaþii profesionale din þarã sau dinS.U.A., cu premii literare primite pentru creaþialor, pânã la debutanþii în Cenaclu ºi în revistaacestuia, Luminã linã, de la cei care s-au format ºiau crescut în Cenaclu, pânã la debutul absolut învolum, în aceastã antologie. Trebuie sã menþionezaici ºi aportul criticului ºi istoricului literar M. N.Rusu la fazele incipiente ale plãmãdiriiproiectului.

- Vã rog binevoiþi sã enumeraþi, pentru cititoriiromâni, reperele cele mai importante aleCenaclului „Mihai Eminescu” din New York(momentul apariþiei, program, realizãri).

- Am înfiinþat Cenaclul literar „MihaiEminescu” în primãvara anului 1993, odatã cuInstitutul Român de Teologie ºi SpiritualitateOrtodoxã ºi cu Biserica „Sf. Apostoli Petru ºiPavel” din New York. Cenaclul funcþioneazã, lafel ca Biserica, sub egida Institutului. L-amînfiinþat ca o continuare a celui pe care l-amorganizat, între 1980 ºi 1983, la Lausanne, înElveþia, unde mã aflam cu o bursã de studii dinpartea Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Tot aici,

1155




niscai duhuri rele. Dumnezeu ºtie mai bine ce ºicum. Acum, fie vorba între noi, cum sã nu seîntâmple câte se întâmplã, dacã sunt atâtea pãcate;dacã oamenii se au ca lupii”.

Lumea miticã a satului se întrepãtrunde cu ceamagicã a basmului, iar bunica-copil din amintiri,îmbrãcatã în bluza roºie devine o Scufiþã Roºie aplaiurilor argeºene. Doar cã acestei Scufiþe nu-i ieseîn cale un lup, ci un taur. Corida este o metaforãtransparentã a comunismului: ”Sã nu apariniciodatã în faþa taurilor îmbrãcat în roºu. Ei devinnervoºi când vãd roºu ºi se reped cu coarnele,împung. E bine sã-i ocoleºti, sunt periculoºi”.

Alex Amalia Cãlin se aflã în SUA din 1983.Versurile ei denunþã incapacitatea de adaptare la

un spaþiu existenþial degradat, în care ”trupul ni-lprostituãm/ Ruºinea se-ascunde sub pleoapa zilei/Voinþa zace/ În jurãminte drogate”.

Refuzul realitãþii este evident în gestul deretragere: ”anunþã cã locuinþa nu mai are fereste/Sunt închise pentru inventar sufletesc”.

Valentina Ciaprazi locuieºte de trei ani în SUA,unde îºi câºtigã existenþa ca profesor de francezã laliceul ”Clara Barton” din New York.

Versurile ei recompun un univers urbandegradat ºi respingãtor, marcat de desacralizareaerosului, devenit marfã expusã în baruri: ”Muzicãrock, lichioruri colorate,/ ºatene, blonde, brunedezmãþate,/ Brãþãri, mãrgele ºi pantofi cu toc/Sudoare-nfierbântatã, damfuri de parfum/ ºoaptede-amor îmbãtrânite-n fum/ mãnuºi, cravate, broºeºi fulare/ voci rãguºind minciuni în celulare/bãtrâni beþivi, adolescenþi drogaþi/ peruci, implantde þâþe, dinþi stricaþi”.

Totuºi, metropola rãmâne deschisã miracolului,simbolizat de figura apolinicã care îi strãbatestrãzile: „Era înalt ºi blond/ Purta/ O iluzoriemanta/ Din spice galbene de aur”.

Pamela Ionescu este traducãtoare, absolventã destudii la Nothingham ºi Oxford. Ea trãieºte la NewYork, din 1993.

La fântâna cunoaºterii propune o serie deamintiri de un farmec deosebit, din perioadastudiilor la Oxford, la ”þarcul sau vadul boilor”: ”Peaceste locuri, probabil cã mai mult de un mileniu înurmã au fost þarcuri de vite, întrucât cuvântulOxford înseamnã chiar ”þarcul sau vadul boilor”.Englezii, care sunt atât de conservatori, nu auschimbat aceastã denumire, chiar dacã a devenit unfor al culturii”.

Ea studiazã în Marea Britanie între anii 1939 ºi1941, împreunã cu ”fluºturaticul ei soþ”, Prim, careprezenta ºtirile în limba românã la Radio BBC.

Din memoriile Pamelei Ionescu, aflãm cum sedesfãºura viaþa unei familii britanice interbelice:”Corectã, exactã ca un ceasornic, fãrã concesii, fãrãabateri de la programul stabilit.... Miercurea semânca peºte, joia venea o femeie care ajuta lagospodãrie, vinerea se fãceau prãjiturile pentru toatãsãptãmâna, se ºi numea ”baking day” iarduminicile, zi completã de relanche, mergeam labisericã”. Aflãm cu surprindere cã lipsa de coeziuneîntre români în strãinãtate este o poveste veche:”Constatam cât de puþin solidari cu noi înºinesuntem, cât de puþini uniþi ºi într-ajutãtori suntemîn comparaþie cu alte popoare care formeazãjointuri de ajutorare când se aflã în þãri strãine”.

Constantin Zisu a fost grafician, desenatorcaricaturist la Flacãra, Scânteia ºi Viaþa studenþeascã.Din 1974, lucreazã la un studio de publicitate dinNew York.

Versurile sale îndeamnã la descoperireamagicului camuflat în banal: ”Apleacã-þi urechea,lipeºte-o de trunchiuri/ Minune! Ai s-auzi copaciicum cresc”.

Limbajul poeziei este accesibil doar celor puri,înlãuntrul cãrora dimensiunea copilãriei s-aconservat intactã:” Le adunasem într-un sertar,/Cuvintele/ Erau multe ºi felurite/ Ca într-un joc decopii”.

Domnitza Carmen Belecciu este o tânãrãmatematicianã care cocheteazã cu poezia. Licenþiatãîn ºtiinþe matematice la Hunter College New York,

ea este în prezent lector suplinitor la catedra dematematicã a aceleaºi instituþii.

Incapacitatea de adaptare la un spaþiu ostil esteperceptibilã ºi în versurile ei: ”Adolescentinã,/Exilatã/ Printre Electre ºi Madone moderne/ Undeinocenþa se vinde cu 99 de cenþi la kilogram”.

Poezia Univers New-Yorkez. Parcul centralcreeazã imaginea unui colos urban în careelementele naturii sunt captive: ”Stâncã.../ Îi simtcolþurile ºi neliniºtile/ Iarbã.../ Îi simt seva ºimirãrile/ Arbore/ Îi simt eternitãþile încãtuºate înluminã./ Cerul/ Îi simt îndoielile/ Eu .. simt cumdevin zãpadã...”.

Grigore Sandul, inginer, stabilit în SUA din1996 povesteºte câteva amintiri despre o Tentativãnereuºitã de trecere a graniþei plantatã de Stalin pepãmântul românesc

Memoriile sale aduc informaþii interesantedespre istoria evenimentelor petrecute în Basarabiaînaintea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.

În acele timpuri, noua graniþã trasatã de Stalin”a despãrþit gospodãriile în douã, casa la ruºi ºi ºuracu grajdul la români”. Viaþa tihnitã a satului devinehaoticã. Schimbarea începe de la vârf, primarul esteînlocuit cu un ucrainiean, iar adjunctul sãu estenumit ”un român, unul dintre cei mai bãtãuºi dinsat ºi cel mai sãrac ºi beþiv, recent venit dinpuºcãrie”.

Foarte repede, satul începe sã simtã teroareastalinistã: ”Dupã douã sãptãmâni a începutarestarea sãtenilor care au fãcut politicã, care auavut munci administrative sau care erau maibogaþi”. Pentru a evita tragedia, sãtenii se refugiazãpe teritoriul românesc: ”coloana de oameni încãruþe ºi pe jos se întindea kilometri întregi, lãsândagoniseala de-o viaþã ºi tot ce aveau mai scump,numai sã scape de bolºevici ºi de Siberia”.

Theodor Damian:

"Lãuntrul ºi departele suntdouã ceruri..."

am înfiinþat parohia ortodoxã româna „Sf. TreiIerarhi” ºi revista de culturã ºi spiritualitateAdusu-mi-am aminte, din dorinþa de a menþine ºiîntãri rolul Bisericii de promovare ºi creatoare deculturã, de participant activ la actul cultural, aºacum a fãcut-o prin veacuri, dar n-a mai putut-oface în cei 50 de ani ai regimului comunist. Secunoaºte, de altfel, rolul esenþial ºi clar al Bisericiiîn menþinerea ºi dezvoltarea conºtiinþeiapartenenþei etnice a celor pe care-i pãstoreºte(mã refer aici la cazul specific al BisericiiOrtodoxe Române).

În virtutea acestor intenþii, programele deînceput ale Cenaclului care, din 1993 ºi pânã înprezent, s-a întrunit la fiecare douã sãptãmâni, cuexcepþia vacanþelor de Crãciun, Paºti ºi cele devarã, constau în lecturi din literatura românãclasicã ºi contemporanã. Textele erau propuse, fiede cei ce participau la întruniri, fie de mine.Aceste evenimente bilunare, la care participaumembri ai comunitãþii româneºti din New York,dar ºi din alte pãrþi, erau popularizate prinBuletinul Institutului Român de Teologie ºiSpiritualitate Ortodoxã, patru pagini editatesãptãmânal, apoi opt, apoi ºaisprezece, pânã când,în 1996, datoritã activitãþii crescânde a Cenacluluiºi a materialelor primite spre publicare, amtransformat Buletinul în revista Luminã Linã,apãrutã la început lunar (60-80 pagini), apoitrimestrial (150-300 pagini), avându-l ca redactor-ºef, între 1996 ºi 2000, pe criticul literar M. N.Rusu.

Încã de la început, am citit în Cenaclu dinpropria mea poezie, încurajând ºi pe alþii, care auflirtat cu scrisul, sã se producã ºi sã citeascã. Aºase face cã, cel puþin doi membri de azi aiCenaclului, Constantin Zisu ºi Amalia Alex Cãlin,au început sã scrie ºi s-au þinut de scris, ºi de laîncercãri timide, la început, au evoluatsemnificativ, având astãzi, fiecare, volumepublicate, despre care s-a scris, fie în þarã, fie îndiaspora românã.

Faima Cenaclului s-a rãspândit deja, fiindacum frecventat de numeroºi scriitori ºi oamenide culturã deopotrivã din þarã, America ºiCanada. El a devenit, de mai mulþi ani, oadevãratã vatrã de culturã, în jurul careiagraviteazã nu numai comunitatea românã dinNew York, ci ºi din alte oraºe, pentru cãreportajele evenimentelor de cenaclu suntpublicate în toatã presa românã de peste Ocean.Pe de altã parte, mulþi scriitori români din alte

zone ale Americii ºi Canadei trimit materialepentru a fi citite în Cenaclu sau publicate înrevista Luminã Linã.

O altã realizare a Cenaclului, prin InstitutulRomân de Teologie ºi Spiritualitate Ortodoxã, eorganizarea simpozioanelor speciale „MihaiEminescu”, cel din ianuarie ajungând la a XV-aediþie. La aceste simpozioane (cel din ianuarie2007 s-a þinut la Harvard University, Boston)participã, an de an, tot mai mulþi intelectuali aidiasporei române sau din þarã, scriitori, jurnaliºti,profesori ºi cercetãtori, un adevãrat pod viu pesteOcean între românii de acasã ºi cei plecaþi.

- Care este impactul pe care Cenaclul l-a avutasupra vieþii spiritual-culturale a românilor dinStatele Unite?

- Despre impactul Cenaclului asupra vieþiispirituale a românilor din Statele Unite am vorbitîn rândurile de mai sus. Poate mai trebuie adãugatfaptul cã atât de mult a intrat acesta în conºtiinþaºi reflexul vieþii zilnice al românilor din NewYork, încât cei ce solicitã sã-ºi prezinte operadepãºeºte numãrul „întâlnirilor de vineri”. Amauzit de mai multe ori afirmaþia cã acesta ar fiprintre puþinele – unii spun singurul – cenacluromânesc, neluând în considerare pe cele din þarã,care se poate mândri cu un asemenea record. Eadevãrat, efortul organizatoric este uriaº, darCenaclul a devenit într-adevãr o instituþie, în jurulcareia graviteazã viaþa unei întregi comunitãþi.Acest lucru este evident din volumele Întâlnirilede vineri (2005) ºi Cãile luminii (2005), ambelerealizate de criticul ºi istoricul literar Aurel Sasu ºiCarmina Popescu.

- În ce fel participã personalitãþile din diasporãºi din România la susþinerea acestui act deculturã?

- Susþinerea personalitãþilor din þarã ºi dindiasporã a activitãþilor Cenaclului este de ordinmoral, ºi aceastã susþinere nu este deloc deneglijat. Aproape cã nu existã revistã literarã,uneori ºi neliterarã, de la România Literarã, pânãla cele judeþene, care sã nu fi scris despreCenaclul de la New York. Scriitorii români, veniþisã-ºi lanseze cãrþile aici, odatã întorºi acasã, deasemenea, scriu despre experienþele avute la noi.

- Numele unor scriitori români mai apropiaþiCenaclului...

- Cum spuneam mai devreme, mi-ar fi aproapeimposibil sã-i numesc pe toþi cei care au trecutprin cenaclul româno-new york-ez. Oricâte numeaº menþiona, tot aº face nedreptate altora pe carei-am scãpat în acest moment. Totuºi, cu riscul derigoare, voi înºira câteva nume ale unor scriitorimai apropiaþi Cenaclului: Aurel Sasu, GelluDorian, Lucia Olaru Nenati, Vasile Andru,Grigore Vieru, Cassian Maria Spiridon, VeronicaBalaj, Ilie Traian, Elena Liliana Popescu, Mircea A.Diaconu, Bedros Horasangian, Doina Uricariu saualte nume ale unor scriitori care ne-au vizitat ºiau vorbit sau ºi-au lansat cãrþi aici: NicolaeManolescu, Lucian Vasiliu, Magda Cârneci, SorinComoroºan, Dan Cristea, Eugen ªerbãnescu,Andrei Vartic, Ioan Ciuntu, Augustin Ioan,Mariana Codruþ º.a

- În ianuarie 2003, la New York, poetulGrigore Vieru spunea: „Limba noastrã e fiinþanoastrã”. Reuºeºte Cenaclul „Mihai Eminescu” sãmenþinã treazã conºtiinþa culturii ºi a limbiiromâneºti, pe tãrâm american? Cum s-a nãscutrevista Luminã Linã? Cum o priviþi, acum, lapeste un deceniu de la apariþia ei?

- Din cele spuse pânã acum, reiese convingereamea clarã cã Cenaclul „Mihai Eminescu” ºi revistaLuminã Linã ºi-au atins þelul propus iniþial ºi l-audepãºit, astfel cã adevãratele sãrbãtori literare pecare le organizãm sunt ºi vor rãmâne bucuria meade viitor. Împãrtãºirea culturalã de care avemparte aici, prin cele douã foruri, cenaclul ºirevista, precum ºi continuarea colaborãrii întrenoi cei de aici ºi colegii noºtri de acasã reprezintãvisul meu de viitor. Un vis prea frumos pentru adori sã-l schimb.

- Aveþi un mesaj pentru cititoriidumneavoastrã din þarã?

- Invitaþia pe care am fãcut-o pânã acumscriitorilor din þarã rãmâne deschisã. Le adresezrugãmintea sã nu-ºi piardã nicio clipã interesulpentru fraþii lor de peste Ocean.

Interviu realizat de Dona Sãsãrman

1166





1177




Oîntâlnire ttensionatã. Întâlnirea dintrefilozofie ºi credinþa creºtinã n-a fost unaidealã. Ivit în istorie nu doar ca o nouã

religie, ci ca revelaþia universalã ºi adevãratã aunicului Dumnezeu, creºtinismul a avut deînfruntat provocãrile autonome ale gândiriiumane (la fel cum trebuia sã se justifice ºi sã seapere în faþa monoteismului iudaic sau apoliteismelor de tot felul). Raþiunea ºi credinþa –deºi nu gândite în termenii aceºtia, pe caremodernitatea i-a polarizat radical – poartã în spateo istorie frãmântatã. Sintagme celebre precum„Credo quia absurdum” („Cred pentru cã esteabsurd”) – atribuitã pe nedrept lui Tertulian – sau„Credo ut intelligam” („Cred pentru a înþelege”),a lui Anselm de Canterbury, sunt relevantepentru tensiunile ce trebuiau rezolvate între celedouã instanþe, iar rezolvãrile nu s-au redus doar laargumente culturale, puterea politicã având mereuun cuvânt de spus. A reduce însã la politicierarhia dintre cele douã, care s-a modificat fãrãîncetare, cunoscând nuanþe, supremaþii ºi sclavii,atât de o parte, cât ºi de alta, înseamnã însã avedea lucrurile într-o manierã improprie, delocfavorabilã adevãrului. Dovadã stã istoria primelorsecole creºtine, când martirii preferau moarteapentru adevãr, promisiunilor veacului, înfruntândîmpãraþii, iar apologeþii apelau la metodelefilozofiei, chiar când o criticau vehement, pentrua susþine, uimiþi, o credinþã ce nu-ºi prezenta doarfascinaþia universalitãþii, ci ºi patosul noutãþiiabsolute. E perioada în care filozofia ºi credinþacreºtinã se întâlnesc pentru prima datã, în textece trebuiau, pe de o parte, sã justifice, în faþacelor necredincioºi, valoarea revelaþiei luiDumnezeu în istorie, iar pe de altã parte, sãîntãreascã în credinþã pe cei care credeau,oferindu-le argumente.

Condamnarea ffilozofiei. Dacã ne apropiem detextele apologeþilor acelei perioade, vom constatacã nu existã între ei un consens faþã deprovocãrile gândirii pãgâne. Deºi FilonAlexandrinul încercase o sintezã între iudaism ºifilozofia greacã, propunând soluþii pe care le vomgãsi dezvoltate în gândirea ulterioarã a PãrinþilorBisericii, nu toþi apologeþii au fost de acord cuaceastã metodã recuperatoare. Refuzul filozofieipãrea întemeiat în distincþia pe care Sf. Ap. Pavelo trasase între „înþelepciunea lumii” ºi„înþelepciunea lui Dumnezeu”: „Unde esteînþeleptul? Unde cãrturarul? Unde e cercetãtorulacestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebunãînþelepciunea lumii acesteia? Cãci de vreme ceîntru înþelepciunea lui Dumnezeu lumea n-acunoscut prin înþelepciune pe Dumnezeu, abinevoit Dumnezeu sã mântuiascã pe cei ce credprin nebunia propovãduirii” (1 Co 1, 20-21).Multiplele referiri la puterea propovãduirii, carenu se desãvârºeºte în înþelepciunea din afarã acuvintelor omeneºti, culmineazã cu textul dinEpistola cãtre Coloseni: „Luaþi aminte sã nu vãfure minþile cineva cu filozofia ºi cu deºartaînºelãciune din predania omeneascã, dupãînþelesurile cele slabe ale lumii ºi nu dupãHristos”(Col 2, 8). Dacã se þine cont însã de felulîn care „apostolul neamurilor” ºi-a rostit predica

în Areopagul Atenei, în faþa grecilor, fãcândreferire la adevãruri despre care înþelepþii lorvorbiserã deja, atunci textele de mai sus trebuieconsiderate cu oarecare nuanþe, chiar atunci cândsupremaþia înþelepciunii lui Dumnezeu – care semanifestã ca putere pentru cei ce cred, deºi canebunie pentru cei ce nu cred (1 Co 1, 18) – esteafirmatã fãþiº.

Existã însã scriitori care au preluat aceastãatitudine în radicalitatea ei, atacând orice drept alfilozofiei de a fi consideratã premergãtoarearevelaþiei. Cei doi T, Taþian, în spaþiul culturiigreceºti, ºi Tertulian, în spaþiul latin, sunt probabilexemplele cele mai cunoscute pentru o atareatitudine. Pentru exclusivistul Taþian, tot cedeþineau grecii în materie de adevãr era preluatdin scripturile iudaice, de aceea nu li serecunoºtea acestora nici mãcar faptul de a fiinventat filozofia! În plus, filozofia însãºi eralipsitã de valoare, de vreme ce filozofii secontraziceau fãrã încetare. Pentru Tertulian, carenu se sfia sã se foloseascã de metodele ºivocabularul filozofiei, între Atena ºi Ierusalim nuputea exista niciun fel de asemãnare, niciînþelegere: „Întrucât se aseamãnã Atena cuIerusalimul, Academia cu Biserica, ori ereticii cucreºtinii? Învãþãtura noastrã vine din înþelepciunealui Solomon, care ne-a învãþat cã Domnul trebuiecãutat numai întru curãþia inimii noastre. Iar alþiicred mai nimerit sã dea la ivealã un creºtinismstoic, ori platonic, ori dialectic! Noi, însã, nu maiavem nevoie de curiozitate dupã Iisus Hristos ºinici de cercetare în afarã de Evanghelie. Odatã ceam crezut, nu mai nãzuim la ceva dincolo decredinþã. Cãci, înainte de orice, noi suntempãtrunºi de adevãrul cã nu mai e nimic în afarãde ea, în care sã fim datori a crede” (Deprescriptione, 7).

Recuperarea ffilozofiei. În disputa lor contragândirii pãgâne, apologeþii au trebuit sãrecunoascã totuºi cã în doctrinele pe care lecombãteau se gãseau multe elemente care nucontraveneau învãþãturii Evangheliei. Acesteelemente creºtine avant la lettre trebuiauconsiderate a avea legãturã cu Dumnezeu ºiobligau gândirea creºtinã sã accepte, într-ooarecare mãsurã, filozofia, mai ales cã „mirarea”din care, dupã Aristotel, se naºte filozofia puteaconduce ºi la convertire – dupã mãrturia luiAristide, din prima apologie care s-a pãstrat(Apologia), mãrturie ce susþinea cã „armonianaturii l-a condus la unicul Dumnezeu, Caremiºcã toate”. Filozofia nu numai cã n-a fostrepudiatã, de unii dintre apologeþi, dar ea areprezentat, schimbatã la faþã, chiar caleadesãvârºirii creºtine.

Este interesant modul în care s-a argumentatlegãtura dintre filozofia greacã ºi „adevãratafilozofie” (care chiar când primea atributuladevãrului, îºi pierdea natura ei autonomã), atuncicând se depãºea discutabila asumpþie a influenþeipe care Vechiul Testament l-ar fi avut asuprafilozofilor greci (Aristobulos). Pentru Sf. IustinMartirul ºi Filozoful, adevãrurile conþinute defilozofia anticã se datoreazã Logosului preexistent,

la care participã toþi oamenii, de aceea a vorbidespre creºtini înainte de Hristos (precumHeraclit, Socrate etc.) nu ar constitui o impietate(superbã preluare a ideii în pictura exterioarã amânãstirilor moldoveneºti, unde filozofii greci îºigãsesc locul!). Datoritã „seminþei Cuvântului, careeste înnãscutã în tot neamul oamenilor”(Apologia a doua, VIII), cei ce au vrut au pututsãvârºi faptele bune chiar înainte de întruparea luiHristos. Ba mai mult, „...toate acelea care se spuncorect de cãtre toþi, sunt cele ale noastre, alecreºtinilor” (ibidem)!

Deschiderea ccãtre aalteritate. Nu e locul sã neîntrebãm cum au evoluat, în istorie, raporturileîntre credinþã ºi raþiune. Cel mai la îndemânãrãspuns este cã amândurora li s-a dat câºtig decauzã, pe rând, în funcþie de dominantele epocii.Importantã este însã învãþãtura pe care o putemtrage din atitudinea recuperatoare a celei de-adoua poziþii. E un fapt destul de larg acceptat cã,astãzi, religia ºi filozofia nu se mai pot ignora –dovadã problemele pe care comunitãþile islamicele pun Europei contemporane. Gândirea trebuie sãle discute, nu doar în termenii sociologiei ºipoliticii, ci ºi în cei ai filozofiei. De aceeaperspectiva asupra adevãrului, pe care o conþineproclamaþia Sf. Iustin, rãmâne o provocare, atâtpentru gândirea secularã, cât ºi pentru ceacreºtinã, fiindcã ea conþine o deschidereimpresionantã: aceea a înþelegerii alteritãþii, chiarcând aceasta pare de neînþeles, doar în bazaadevãrului care s-ar putea ivi în ºi între frazelerostirii ei. Aceasta doar dacã nu ne închidem cuscepticism, ca altãdatã Pilat, în întrebarea „Ce esteadevãrul?”...

religie

Filozofia ºi credinþa creºtinãRelevanþa unor întâlniri inaugurale

Nicolae Turcan

philosophia christiana

Ciprian Chirileanu Picuri 5

1188




În 2007 s-au împlinit 50 de ani de la moartealui Constantin Brâncuºi. Comemorarea a fostdiscretã ºi fãrã impact în conºtiinþa publicã.

Deºi în România s-a scris destul de mult despreopera ºi viaþa sculptorului, românii nu l-auasimilat pe Brâncuºi în profunzime. Atît cît existã,cultul sãu este mai degrabã formal ºi se referã cuprecãdere la notorietatea sa, cum observãAlexandru Buican, cel mai recent biograf în carteaBrâncuºi. O biografie, apãrutã anul trecut laeditura “Artemis”. E un volum monumental lapropriu, cuprinzînd 600 de pagini, în format A4.Judecînd dupã consistenþa textului ºi dupãbibliografia ºi abundenþa notelor puse în joc,avem de-a face cu o cercetare extrem de riguroasãºi de minuþioasã, una, sã-i spunem, de facturãtradiþionalã, în care accentul cade pe valorificareapozitivã a surselor bibliografice. Dar lucrarea nu-ideloc montajul plicticos al unor informaþii, ci oconstrucþie bine articulatã, cu o fluenþã de naturãnarativã ºi, de aceea, antrenantã la lecturã. Laprima vedere, cel puþin, documentaþia pare de-a

dreptul fabuloasã, cu explorãri meticuloase atît înbibliografia brâncuºianã, cît ºi în aceea aconstituirii ºi creºterii artei moderne din mai binede o jumãtate de secol. Autorul este familiarizatcu lumea în care a trãit ºi a creat Brâncuºi, semiºcã dezinvolt ºi aplicat printre evenimentele ºilimbajele modernitãþii artistice; pe scurt, dominãimensa materie convocatã în încercarea deinterpretare a unui destin singular. Cartea are ostructurã ambivalentã, în sensul cã, într-osuccesiune cronologicã, vîrstele vieþii ºi creaþieiartistului sînt urmãrite într-o fireascã ºi strînsãconexiune. De fapt, una dintre temele lucrãriiconstã chiar în relevarea unui anume determinismcu un dublu sens între viaþã ºi operã. Astfel, pemãsurã ce se radicalizeazã procesul despiritualizare, respectiv de stilizare a sculpturii,sculptorul se izoleazã tot mai insistent în spaþiulsacru ºi ocrotitor al atelierului care reprezintã ununivers arhaic, sugestie a descinderii înprimordialitate ºi a sfidãrii miturilor cotidianului.Alexandru Buican nu este însã un speculativ.Ponderea decisivã a cercetãrii sale aparþineevenimenþialului, semnificaþiile de adîncimeivindu-se din abundenþa ºi compoziþia dinamicã aacestuia. Existã, aºadar, o biografie a persoanei ºiuna a operei, amîndouã spectaculoase ºiintercondiþionîndu-se reciproc. Imposibil derezumat aici, ele se constituie ca niºte traseemereu imprevizibile ºi avînd, fiecare în felul sãu,un sens iniþiatic. Viaþa lui Brâncuºi, din copilãriepînã la sfîrºit, dezvãluie semnele ºi itinerarul unuidestin tare, destin a cãrui predestinare copilulBrâncuºi o intuieºte foarte devreme, urmînd apoiun îndelung ºi eroic proces al autoconstrucþiei.Iatã tema centralã a “Biografiei”: Brâncuºi nu este“þãranul” din Hobiþa care a parvenit intuitiv lamodernism. Structural un nonconformist, elevadeazã din locul sãu originar, sedus obsesiv deexigenþele unei genialitãþi care cristalizeazãdefinitiv abia în urma unei foarte temeinice ºiconstante educaþii profesionale. Sculptorulparcurge toate treptele învãþãmîntului specific, dela ºcoala de meserii din Craiova pînã la unasuperioarã de artã din Bucureºti, specializîndu-se,apoi, un an la Paris, precum ºi în atelierele luiRodin. În cazul sãu, însã, iniþierea aceasta încultura artisticã majorã are însemnele uneiaventuri extraordinare, conservîndu-se pentruposteritate într-un anume regim al legendarului.De la Hobiþa la Paris, respectiv în Montparnasse:drumul unei devoþiuni care se desfãºoarã subsemnul unei etici a muncii ºi al unei morale adatoriei faþã de un destin excepþional. Dar carteaexceleazã nu doar în construcþia personajului, ciºi în descrierea mediilor ºi ambianþelor pe careacesta le traverseazã. În tuºe expresive sîntevocate în special cele douã locuri legendare aleParisului artistic ºi boem: Montmartre ºiMontparnasse. Existenþa lui Brâncuºi seintersecteazã aici cu aceea a mai tuturor artiºtiloravangardei. Nu lipsesc scenele pitoreºti aleboemei ºi nici dramele ori tragediile individuale,unele provocate de Primul Rãzboi Mondial. Prinnumãrul ºi notorietatea lor sînt impresionantenumele care populeazã acest spaþiu în careBrâncuºi ocupã mai tot timpul o poziþie centralã.El insoliteazã cel mai vizibil un univers dejainsolit; ºi o face atît prin comportamentul sãunonconvenþional, cît ºi prin radicalismulexperimentelor artistice. Cu toate cã organic

rãmîne un singuratic, exhibînd imaginea uneiexistenþe arhaice, Brâncuºi are totuºi o psihologiede cuceritor, neignorînd deloc anturajul celorlalþiºi nici succesul personal. E interesant de observatcã, deºi în mediul artistic avangardist este aproapepe deplin agreat, Parisul oficial îi devine ostil. Adoua descoperire a lui ºi consacrarea propriu-zisãle datoreazã Americii. Aici va avea ºi primaexpoziþie personalã ºi tot aici îºi va vinde maimulte lucrãri, la preþuri remarcabile. Franþa îi varecupera integral notorietatea abia în posteritate,oricum cu profesionalism ºi înaintea României. Armai fi multe de spus, dar deocamdatã am vrutmai curînd sã semnalez apariþia cãrþii decît sã ocomentez pe îndelete; ºi asta mai ales cã autorulnu pare sã ocoleascã nimic din ceea ce se ºtie orise poate imagina despre viaþa ºi operasculptorului de la temele mari, privind existenþaºi creaþia, pînã la evenimentele conexe care þinoarecum de sfera senzaþionalismului. Redutabilãrãmîne însã configurarea psihologiei complexe aartistului, precum interesantã este ºi ipoteza unuiBrâncuºi filosof ce “transcende sculptura”, cãutînd“ideile” lucrurilor, adicã “adevãrata realitate”aflatã dincolo de aparenþe. Prin aceasta, Brâncuºi“a fost un platonician”. Perspectiva e îndrãzneaþãºi poate fi luatã în considerare.

O biografie BrâncuºiPetru Poantã

intermezzo clujean

Ciprian Chirileanu Filonul de fum 2

Ciprian Chirileanu Filonul de fum 1

1199




Începutul anului 2008 aducea în prim planulcotidian românesc Justiþia nu datoritãreformelor efectuate în acest domeniu, ci prin

prisma dezbaterilor referitoare la persoana careurma sã ocupe aceastã funcþie. Perioada post-Macovei a fost marcatã de instabilitate ºiincertitudine, succesorul acesteia rezistând doarcâteva luni în funcþie. La momentul respectiv,într-un articol apãrut tot în Tribuna, deplângeaminspiraþia prim-ministrului Tãriceanu de apropune un guvern minoritar cu nume prãfuitesau necunoscute cu slabe ºanse în luptele politice,în iniþierea politicilor sau resuscitarea/dezvoltareadomeniilor de activitate. Fãrã a dori detaliereaparcursului miniºtrilor de Justiþie sau a soluþiei decompromis propusã de premier la începutul lui2008, accentuez percepþia pe care UE o are faþãde Justiþie, un capitol problematic în momentuladerãrii.

Conºtienþi de slãbiciunile sistemului juridicromânesc, oficialii europeni erau sceptici referitorla potenþialul celor ce au succedat MonicãiMacovei de a face faþã provocãrilor. Raportul UEreferitor la progresele realizate de România ºiBulgaria în domeniul Justiþiei ºi combateriicorupþiei de la începutul anului 2008 reflectãopinia europeanã actualã. Însã, aºa cum UE ne-aobiºnuit, aspectele menþionate explicit în rapoartesunt mult mai blânde decât evaluãrile reale,acestea din urmã fiind vizibile din declaraþiile ceurmeazã emiterii documentelor. Acest raport aredouã caracteristici ce trebuie menþionate înaintede a ne axa asupra analizei sale propriu-zise. Înprimul rând este unul preliminar, versiunea finalãfiind aºteptatã în luna iunie. Din aceastã cauzã,activarea clauzei de salvgardare era puþinprobabilã în cadrul acestei versuni ºi, de altfel,nici nu a avut loc. În al doilea rând, acest raporteste unul tehnic, vizând tendinþe. Însã,importanþa raportului nu trebuie minimizatã.Acesta vine pe fundalul unor scandaluri prelungiteºi acuzelor reciproce din interiorul ºi întreConsiliul Superior al Magistraturii ºi DirecþiaNaþionalã Anticorupþie, a confuziei din jurulAgenþiei Naþionale pentru Integritate ºi ainstabilitãþii politice ce a caracterizat Româniaultimelor nouã luni.

Aºa cum majoritatea celor conºtienþi destandardele ºi mecanismele europene puteauanticipa, România este criticatã în cadrul acestuiraport pentru ritmul lent în combaterea corupþieiºi reformarea juridicã. Astfel, România estecriticatã atât pentru întârzierile în ceea ce priveºtemijloacele, cât ºi pentru absenþa rezultatelorfinale. Întârzieri sunt sesizate în mod explicit ºiparticular în ceea ce priveºte punerea în aplicare arecrutãrilor din sistemul judiciar ºi înfiinþareaAgenþiei Naþionale de Integritate. Referitor larezultatele finale, Direcþia Naþionalã Anticorupþie(DNA) nu a produs rezultate concrete în ceea cepriveºte corupþia la nivel înalt. Aceleaºi problemeîn cadrul acestei instituþii fuseserã sesizate ºi deministrul Chiuariu în lunile premergãtoaredemisiei sale. Criticile la nivel punctual au vizat ºi

modificãrile/amendamentele aduse de cãtreParlament Codurilor Penal ºi de Procedurã Penalã.Dacã acestea vor fi promulgate, eficienþaanchetelor penale din România, anchetele comunecu statele membre, lupta împotriva terorismului ºiurmãrirea în Justiþie a criminalitãþiitransfrontaliere vor fi afectate.i

Datoritã aspectelor procedurale evidenþiate,raportul permite interpretãri deloc favorabileRomâniei. În primul rând, lupta împotrivacorupþiei a fost în mod evident încetinitã faþã deperioada pre-aderare, activitatea DNAreprezentând principala problemã. Aceastãinstituþie a avut rezultate bune înainte de 1ianuarie 2007 ºi este responsabilã pentruîmbunãtãþirea performanþelor României(eliminarea steguleþului roºu în domeniunlcorupþiei). Însã, dupã un început promiþãtor, auexistat restituiri de dosare ºi decizii ale CurþiiConstituþionale surprinzãtoare. Astfel, în afaradeciziei curioase de necesitate a avizului pentrucercetarea foºtilor miniºtri, CurteaConstituþionalã, dupã opt ani de existenþã aConsiliului Naþional pentru Studierea ArhivelorSecuritãþii (CNSAS), a declarat legea defuncþionare a acestuia neconstituþionalã.Rezultatul direct este nu doar în plan juridic, ci ºipolitic. Persoanele care doresc sã deþinã funcþii ºidemnitãþi publice nu sunt supuse controluluiCNSAS, deºi o lege prevede acest lucru în cazulcandidaþilor pentru alegerile locale ºi legislative. Înplus, cei care ocupã deja functiile publicebeneficiazã oarecum de tratament privilegiat,existând posibilitatea cercetãrii acestora doar însituaþii speciale. În acest sens, fãrã o activitateintensã a DNA ºi CNSAS, în condiþiile în careultimul a oferit numeroase verdicte de colaborarecu securitatea ce vizau politicieni, corupþia lanivel înalt ºi accesul în funcþii publice al celor cutrecut roºu vor continua sã reprezinte realitãþicotidiene.

În al doilea rând, este vizibilã relaxareareformelor solicitate de cãtre UE. Odatã cuaderarea ºi cu conºtientizarea imposibilitãþiipierderii statului de membru al UE, promisiunilefãcute înainte de aderare au fost lãsate în plansecund. Importante sunt luptele dintre Palate,replicile acide în conferinþe de presã, moþiunileeºuate împotriva guvernului, referendumuripentru demiterea preºedintelui ºi introducereasistemului de vot uninominal. Acest raport esteun nou avertisment dat României ºi oficialii de laBucureºti ar trebui sã îl ia serios în considerare.Evoluþiile lente din reforma Justiþiei nu sunt doarreflectarea unei activitãþi guvernamentale precare,ci ºi o reflectare a unei opoziþii cu altepreocupãri.

În ceea ce priveºte viitorul, perspectivele nusunt pozitive în acest moment. UE a reprezentato temã prioritarã a campaniei electorale din 2004,dar nu va mai fi cazul în 2008. Aflaþi în anelectoral, politicienii români au alte prioritãþi. Una

dintre acestea a fost reprezentatã de efortulbugetar de creºtere a pensiilor la finalul anului2007 fãrã a þine cont de afirmaþiile oficialiloreuropeni care au avertizat referitor la posibilitateainflaþiei. Dacã cele douã sunt corelate, rãmâne devãzut în urma unor studii specializate, darexperienþa europeanã oferã mai multã siguranþãdecât populismul electoral autohton. În plus,unele partide au avut deja de suferit de pe urmaacþiunilor DNA ºi CNSAS ºi nu sunt interesate decontinuarea cercetãrilor politicienilor. Absenþaaceasta de voinþã este complementatã deinstabilitatea la care UE nu se referã explicit înrapoarte, dar care este îndeaproape cunoscutã. Unguvern minoritar depinde de voinþa politicã aopoziþiei pentru a-ºi promulga legile în Parlament.Aceastã situaþie, prezentã în România, este înoarecare blocaj, cel puþin declarativ. Aproapesãptãmânal liderii opoziþiei afirmã cã nu vor maisusþine nicio iniþiativã guvernamentalã fãrã caanumite condiþii sã fie îndeplinite. Cum acesteadin urmã nu converg la partidele de opoziþie,prioritãþile ºi orientarea ideologicã diferind,guvernul nu ar trebui sã poatã face vreun pas.Totuºi, nicio moþiune de cenzurã nu a destituitGuvernul. Discrepanþa dintre declaraþii ºi acte esteuna vizibilã, iar aceasta nu poate decât creaconfuzie în exterior. Nu în ultimul rând,politizarea instituþiilor ºi efectele produse de acestproces conduc la scãderea încrederii în capacitateade reformare a Justiþiei. De exemplu, deciziilediferite date de Curtea Constituþionalã în cazuriasemãnãtoare (Adrian Cioroianu ºi NoricaNicolai) nu fac decât sã ridice semne de întrebare,justificate sau nu, la adresa acesteia.

Raportul negativ elaborat de cãtre UE laadresa României pare însã a îngrijora mai multanaliºtii decât politicienii români. Aceºtia dinurmã au primit cu detaºare raportul, observândmai curând discrepanþele dintre noi ºi veciniibulgari decât cvasi-inexistenþa progreselor fãcutepe plan intern. Semnalele din partea Bruxelles-uluivor continua sã vinã, dar absenþa unei reacþii dinpartea oficialilor români nu este de bun augur.Astfel, în locul unei strategii care sã vizezecorupþia instituþionalã, alegem sã avem caministru de Justiþie un surogat, o soluþie deurgenþã. În locul unui profesionist cu reformepropuse dupã model european, avem certuri întrepreºedinte ºi liberali. Problema României constãîn absenþa responsabilitãþii statutului de membrual UE. Cadoul politic nu este apreciat pe mãsurã,iar beneficiile sale vor scãdea considerabil dacã nuvom rãspunde cu mãsuri proporþionale. Raportulelaborat de UE este atât pentru statele vizate, câtºi pentru ca celelalte membre sã realizeze situaþianoilor veniþi. Privind ultimele evaluãri, nu suntmotive de bucurie nici pentru români ºi nicipentru europenii ce ne-au acordat o ºansã.

i www.bbcromanian.com, 4 februarie 2008, accesat la6 februarie 2008.

Progrese invizibileCriticile UE asupra evoluþiilor reformeiJustiþiei în România

Sergiu Gherghina

dezbateri & idei

2200




Într-un sens antropologic (deci total), culturaeste -extensiv- cam totul. Altfel spus: totul estecultural. Dar intensiv ea nu mai este astfel

nimic, deoarece se dizolvã în social. Tot ce estesocial este deja cultural. Abia o definiþie elitarãpoate diferenþia cultura înaltã (rafinatã, instruitã,educatã) de o sumã de habitus-uri inerþialeconsuetudinare.

Altfel spus: doar pentru cã metoda impuneamplificarea extensivã a termenului de descriptivde culturã (cu diluarea intensivã corespunzãtoare),nu înseamnã cã trebuie sã renunþãm la o definiþienormativã, axiologicã ºi aristocraticã a ei.

Cultura ca aparat alsupravieþuirii

Cultura este pentru Malinowski un aparat alsupravieþuirii, care amplificã strategiile de rãspunsadaptativ ale societãþilor la propriile lor nevoi:cultura este o funcþie a nevoilor fundamentale,funcþia lor rezolutivã, rãspunsul lor desupravieþuire, un mecanism adaptiv caredeserveºte, finalmente selecþia naturalã: „Culturarãspunde nevoilor naturii ºi nu este decâtprelungirea lor organizatã. Cu cuvintele lui: ea nuîl împinge pe om într-o direcþie care-lîndepãrteazã de propria lui naturã”i. Pentru elcultura este expresia însãºi a acestor nevoi, iar nuaparatul lor cenzorial.

„Omul trebuie sã rãspundã suficient nevoilororganismului sãu, sã se îngrijeascã de alimentaþie,îmbrãcãminte, locuinþã. Astfel el dezvoltã pentrusatisfacerea acestor necesitãþi întregul aparatcultural (...) Forma concretã care se naºte odatãcu satisfacerea unei nevoi, Malinowski o numeºteinstituþie. Existã deci pentru nevoi diferite,instituþii diferite, al cãror întreg, este culturaprivitã ca totalitate coapartenentã(zusammenhängendes Ganzes)”.ii

În spatele oricãrei instituþii observãm acumritualizarea (deci instituþionalizarea) unor strategiiale satisfacerii necesitãþilor. Structurile sociale suntelaborate pe baza funcþiilor antropologice, vaspune Parsons mai târziu. Totuºi, funcþionalismulnu este uºor reductibil la biologism: nevoi, decifuncþii, nu înseamnã numai nevoi biologice: existãºi nevoi spirituale, sau, în termenii lui Parsons,„expresive”:

Aceastã concepþie funcþionalã s-a într-un divorþexplicit cu interpretarea psihanaliticã a culturii, ºipolemica lui Malinowski cu Freud a fãcut carierã.

Cultura ca aparat represiv

Pentru Freud (Totem ºi tabu), cultura este dincontra, o suprastructurã impusã bazei pulsionale asinelui, acest rezervor anarhic de vectori volitivi.Supraeul, ca totalitate culturalã (axiologicã)introectatã este dizarmonic cu infra-eulinconºtient (Sinele). Astfel cã normativele culturiisunt tot atâtea baraje edificate împotriva „nevoilornaturale”. De aici, potenþialul protestatar aloricãrui individ, care pare, în retrospectiva foartemodernizantã ºi occcidentalizantã a lui Freud,mereu pe punctul de a dinamita societatea.

Altfel spus, supraeul încruntat ºi dictatorial arfi „de dreapta”, iar sinele pulsional anarhic ar fi„de stânga”. O dictaturã psihanaliticã de dreaptaar produce psihopatie, o anarhie psihanaliticã de

stânga ar produce sociopatie. Abia homeostazapsiho-vectorialã ar garanta sãnãtatea.

Faptul cã tensiunea individ/societate nu estefundamentalã rezultã însã dincomplementaritatea, iar nu disjuncþia culturii cubaza deziderativã a individului. Individul pierdedeci vocaþia anarhiei ºi nu mai suferã de nevroza„revoluþionarã” a perpetuei emancipãri.

Pentru Freud cultura este aparatul dereprimare a tuturor acestor nevoi, extensia inter-subiectivã a unei structuri axiologic-normative. Înspatele fiecãrei instituþii observãm ritualizareaunui interdict. Evitând apariþia sociopaþilor,supraeul (acest poliþist al gândurilor ºiimpulsurilor, gardian interior al ordinii publice)nu face decât sã producã psihopaþi. Dar când„poliþistul interior” este debordat, anarhia umplestrada, ºi trebuie sã intre în acþiune „poliþistulexterior”, organul vizibil al legii publice...

Rãmâne sã subliniem solidaritateafuncþionalismului cu universalismul. Aceleaºifuncþii sunt expresia unei platforme antropologiceunitare, specia umanã.

Cultura ne reprimã sau neelibereazã?

Dacã pornim deci de la primul sens, culturane ajutã sã supravieþuim. Dacã pornim de la aldoilea sens, cultura ne poate bloca individuarea.Abia cultura spiritualã (deci dincolo de sensulantropologic sau psihanalitic) poate evoca sensulunei libertãþi interioare majore.

Evoluþionismul cultural, care pare atât dediscreditat, are totuºi o presupoziþieoriginarmente egalitaristã la care ar subscrie celmai virulent neostructuralist: toþi suntpotenþialmente (ab origine) egali. Doar cã uniitrebuie sã actualizeze egalitatea, scufundatã subun retard istoric (discutabil desigur, dar imposibilde anulat ca problemã, printr-un decret politic).Pentru postmodern, toþi trebuie sã fie egali inactu, hic et nunc, sub scutul politicii corecte,evitând aprioric o dezbatere asupra dezvoltãriistructurilor retardative în istorie.

Malinowski o spune el însuºi, însã destul devag: „Toþi oamenii sunt egali dar diverºi, ºi toate

diversitãþile sunt egale.”iii Afirmaþia poate fiprecizatã astfel: „El a plecat de la ideea cã toþioamenii au aceleaºi nevoi fiziologice ºi cã, pentrua le satisface, ei au construit o varietate desisteme, din care fiecare dovedeºte, prin chiarexistenþa lui, capacitatea de a le asuma. Pentru cãtoþi oamenii sunt moralmente ºi fizic egali,societãþile în care ei trãiesc trebuie sã fie ºi eleegale, deasemenea.”iv

Prin urmare, deºi toþi oamenii sunt egali (ceeace evoluþionismul atât de discreditat presupunedeja fãrã crispare), totuºi, inegalitatea rezidã înadversitãþile de traseu care au diferenþiat expresiileadaptive ale oamenilor, fãrã sã infirme omogeni-tatea lor valoricã de principiu. Putem deci spune,încãlcând (evoluþionist) rigorile abstinenþei politiccorecte, dar ºi orice egalitarism orb: toþi oameniisunt egali, dar nu neapãrat ºi sistemele(introecþiile) lor culturale. Astfel, deºi Malinowskiexpune ceea ce I.C. Jarvie a denumit „metafizicãa egalitãþii”, nu e mai puþin adevãrat cã elpãstreazã niºte criterii funcþionale de ierarhizare acapacitãþilor diferenþiale de a actualiza sistemeinteligibile adaptive. Acestea, culturile, deservesc

ele însele diferenþial, deci în varietãþi ierarhice aleeficienþei, necesitãþile fundamentale egale alespeciei umane. Observãm cã funcþionalismul nueste antievoluþionist, ci conþine doar oneutralitate: dar de fiecare datã când o culturã nusatisface suficient necesitãþile funcþionale aleindivizilor (biologice dar ºi expresive), se deschideproblema ierarhizãrii sistemelor culturale dupãcriteriul eficienþei lor funcþionale.

Prin urmare, chiar dacã am fi la origine egali(ºi suntem într-un sens axiologic – nimeni nu aremai multã îndreptãþire sã trãiascã decât altul),inegalitãþile apar din modul diferit cum abordeazãcei egali propriul lor destin (asta ca sã numenþionãm dotaþia diferenþialã).

Cultura nu este deci automat eliberatoare. Eapoate ºi trebuie sã funcþioneze inhibitor, ea esteun instrument de supravieþuire. Abia ideeacultivãrii unor virtualitãþi ascunse (adormite)trimite la sensul eliberator al culturii. ªiiluminismul care a masificat ºi standardizat acestproces de trezire prin cultivare sistematicã a ratatcaracterul excepþional ºi aristocratic al cultivãriisinelui.

i Lombard, Jacques, Malinowski. Culture etfonctionnalisme, în L’anthropologie britanniquecontemporaine, PUF, 1972, pg. 13.

ii Peter Marwedel, Funktionalismus und Herrschaft.Die Entwicklung eines Theorie-Konzepts vonMalinowski zu Luhmann, Pahl-Rugenstein Verlag, Köln,1976, p. 26-27.

iii Bronislaw Malinowski, cit. în Lombard, Jacques,Malinowski. Culture et fonctionnalisme, înL’anthropologie britannique contemporaine, PUF, 1972,pg. 28.iv Lombard, Jacques, op. cit. pg. 28.

Ist Bildung Freiheit?Vlad Mureºan


Am constatat deci cã logos-ul pareneputincios atunci când trebuie sãdefineascã adevãrul, sã rãspundã întrebãrii

„Ce este adevãrul?”. Este motivul pentru care ampropus, conform cu a doua parte a tezei noastre,sã vedem dacã putem afla mai multe despreadevãr cu ajutorul discursului mitologic. Voiutiliza binecunoscuta alegorie a peºterii, dindialogul Republica a lui Platon. Deci aparent, nu-inimic original în acestã considerare a raportuluimit-adevãr.

2. Raportul mit-adevãra) Alegoria peºterii

Ceea ce ar putea fi inedit, ar fi susþinerea uneiteze secundare: în aceastã alegorie putemidentifica, la fiecare nivel al ascensiunii efectuatede filosof, diferitele teorii ale adevãruluicunoscute în prezent: coerentistã,corespondantistã, realistã, absolutistã, utilitaristãº.a.m.d. Alegoria se aflã chiar la începutul cãrþii aVII-a din dialogul lui Platon. Este vorba despre odiscuþie filosoficã între Socrate ºi Glaucon. Iatã cespune Socrate:

„— Iar acum Glaucon, reprezintã-þi naturanoastrã, i-am spus, dupã cum aceasta este sau nueste iluminatã de cãtre educaþie, conformtabloului urmãtor. Reprezintã-þi niºte într-oîncãpere subteranã în formã de cavernã, a cãreiintrare deschisã luminii se întinde pe toatãlungimea faþadei. Aceºtia se aflã aici din copilãrie,legaþi de picioare ºi de gât astfel încât sã nu poatãmiºca sau privi în altã parte decât în faþa lor,deoarece legãturile îi împiedicã sã întoarcã capul.Lumina unui foc aprins în depãrtare, la înãlþimestrãluceºte în spatele lor. Între foc ºi prizonieri seaflã un drum ascendent; de-a lungul acestui drum,între prizonieri ºi foc, se aflã un zid sub formaunui paravan, pe care-l monteazã actorii depãpuºi între ei ºi public; iar deasupra zidului,aceºtia îºi exibã minunãþiile.

— Vãd toate acestea, spune el.— Reprezintã-þi acum, de-a lungul acestui zid,

oameni purtând instrumente de tot felul, figurineumane ºi animale, din fier, din lemn ºi tot felulde corpuri, care depãºesc înãlþimea zidului. Înmod natural, printre aceºti purtãtori de marionetecare defileazã, unii vorbesc, iar alþii nu spunnimic.

— Iatã, spune el, un tablou ciudat ºi niºteprizonieri ciudaþi.

— Este o lume care seamãnã cu a i-amrãspuns. ªi înainte de toate, crezi tu cã în aceastãsituaþie au vãzut prin ei înºiºi altceva decâtumbrele proiectate de foc pe peretele cavernei,care se aflã în faþa lor?

— Ar putea sã fie altfel, spuse el; dacã suntconstrânºi sã rãmânã cu capul imobil toatã viaþalor?

— Iar cu obiectele care defileazã, nu seîntâmplã la fel?

— Fãrã îndoialã.— Atunci, dacã ar putea sã converseze între ei,

eºti de acord cã aceºtia cred cã se referã la obiectereale, atunci când discutã despre umbrele pe carele vãd?

— În mod necesar.”Dialogul continuã, însã fragmentul este

suficient pentru interpretarea de faþã. Deci avemo peºterã, imagine dramaticã a lumii noastre,unde sunt înlãnþuiþi oamenii, muþi ºi imobili, cuspatele la intrare, pe acolo pe unde intrã lumina.Ei percep niºte umbre proiectate pe peretele dinfundul cavernei ºi aud sunete proferate de actoriidin spatele zidului de pe înãlþimi. Filosofulreuºeºte sã se elibereze de aceste iluzii, maiputernice decât lanþurile adevãrate ºi iese afarãdin cavernã pe drumul ascendent. Cum a reuºitacest lucru?

b) Eliberare ºi ascensiuneFoarte simplu. Prin instrucþia filosoficã, prin

educaþie am putea sã ne dezlegãm de lanþuri ºi sãieºim din peºterã pe drumul ascendent. Textuleste deci foarte simplu. Însã sub aparenþa desimplitate, fragmentul prezintã mai multe nivelehermeneutice, mai multe fire conducãtoare,împletite, care conferã bogãþie simbolicã ºisemanticã acestei alegorii. Într-adevãr, avem ovariantã pur literalã, adicã lectura textului pe aream fãcut-o deja, care este anecdoticã; o putempovesti copiilor, cãrora le-ar place ºi pe care arînþelege-o fãrã probleme. Existã un alt nivel careeste mitologic; un altul care este ºtiinþific; unulcare este magic ºi bineînþeles existã un nivelmistic.

Atunci când Socrate afirmã despre cei dincavernã cã „este o lume care seamãnã cu anoastrã”, cuvintele lui au o perenitate evidentã;sunt mereu adevãrate. Cei care „pãcãtuiesc” prinignoranþã se aflã în obscuritate, în tenebre, suntînlãnþuiþi. Peºtera este o închisoare; este metaforaomului ignorant care nu reuºeºte sã se elibereze.Însã în majoritatea miturilor societãþilor arhaice,

pre-moderne, caverna este deasemeni simbol alpântecului matern; altfel spus, locul de naºtere alcopiilor. Ieºirea din peºterã este deci o eliberare,pe care o putem realiza prin educaþie ºi în acelaºitimp o naºtere, pãmântul fiind simbol defertilitate.

Dar în acelaºi timp, grota, adâncurilepãmântului sunt un simbol negativ, acela almormântului, al morþii! Dealtfel, în alt dialog allui Platon, Phaidon, întâlnim aceastã idee asufletului ca prizonier al corpului: „corpul estemormântul sufletului” spune Platon. Ideea deobscuritate, de tenebre se asociazã în modnormal cu aceastã interpretare. Mitul convergeaici cu practicile filosofice de pedagogie ºi deiniþiere, într-un fel de naºtere misticã. Deci cuajutorul filosofiei, prin maieuticã, am putearenaºte. Trei idei trebuie reþinute: de naºtere, deeliberare ºi de iniþiere.

Într-adevãr, în societãþile tribale, educaþia eraînþeleasã ca o iniþiere, care opera un pasaj alneofiþilor de la ignoranþã cãtre cunoaºtere.Trecerea se fãcea printr-un fel de moarte, deoareceneofitul pãrãsea lumea copilãriei, lumeaignoranþei pentru a penetra în lumea societãþiiadulþilor, a celor care ºtiu, care cunosc. Educaþiaproduce fricã, din cauza morþii simbolice, pentrucã este o iniþiere. De unde ºi suferinþa. Oricenaºtere este un act de suferinþã. Venirea pe lume,intrarea în fiinþã se face prin suferinþã. Este ca ºicum lumea nu ne doreºte, ca ºi cum existenþarefuzã tot ceea ce vine spre fiinþare. Or statutulontologic al neofiþilor se schimbã prin iniþiere, eivor fi alþii dupã iniþiere, cãci aspirã la o altãexistenþã, la o nouã lume. În acelaºi timp,filosoful suferã în sens propriu pentru cã abia areuºit sã se elibereze din lanþuri: corpul îl doare,lumina îl orbeºte, panta este dificilã, drumul careurcã este greu; viaþa este o povarã.

Tot la acest nivel întâlnim mai multe tipuri deadevãruri. Primele douã tipuri, cel mai uºor dedetectat, apar atunci când oamenii sunt închiºi ºiprivesc peretele din fundul peºterii, ca la unspectacol, ca la cinema. Ei vãd imagini ºi audsunete asociate acestor imagini, fenomenecoerente. Iatã adevãrul coerenþã apare aici încavernã. Deasemeni întâlnim adevãrulcorespondenþã, deoarece sunetele auzitecorespund imaginilor percepute. Iar prizonieriisunt convinºi cã ceea ce vãd ºi aud este coerent ºicorespunde realitãþii! Iatã cele douã teorii de maidevreme cu toate inconvenientele lor.

c) Lacul primelor reflectãriDeci filosoful liber începe sã urce ºi ajunge la

lacul primelor reflectãri unde se vãd formeleplatonice, Ideile. Formele ideale se aflã în lumeainteligibilã ºi se reflectã în acest lac din lumeasensibilã. Ideile de adevãr, de justiþie, de frumos,de bine sunt reflectate de acest lac. Sunt lucruribine cunoscute. Dar, într-o interpretare maipersonalã, pot afirma cã acestea sunt adevãrurilede tip ºtiinþific. Reflectare înseamnã ºi gândire. Lafel ca în ºtiinþe, putem observa raporturileinvizibile, dar inteligibile ale lucrurilor ºifenomenelor sensibile. Dau exemplul ecuaþiilorfizicii. Acestea sunt expresii formale aleraporturilor sau relaþiilor care existã între lucruri,procese, fenomene sensibile, dar care suntinvizibile. Trebuie un fel de oglindã, ca expresialor formalã, care sã le reflecteze, sã le expliciteze.Expresia formalã a legii atracþiei gravitaþionale nepermite sã vedem ceva care este inteligibil, darcare altfel ar fi rãmas invizibil, implicit. Deci


remarci filosofice

Jean-Loup d’Autrecourt

Logos, mit ºi adevãr (II)

Ciprian Chirileanu Deschideri 7

avem aici un tip de adevãr realist propriu ºtiinþei,care trece prin experienþã. Realismul teoriilorºtiinþifice îºi gãseºte sursa în realismul platonic.Oamenii de ºtiinþã nu sunt conºtienþi de acestlucru, iar opiniile lor sunt desemnate deepistemologi ca un fel de realism naiv.

d) Zidul magicDrumul continuã, filosoful ajunge la nivelul

zidului unde sunt ascunºi manipulatorii demarionete; este zidul magic. Aceºtia se agitã, emitsunete, cuvinte, fac tot felul de gesturi pentru acomunica mesaje ºi imagini celor care suntprizonieri în grotã. Despre ce este vorba? Foartesimplu, principiul de funcþionare a mass-medieieste chiar acesta; principiul cinematografului.Exemplul nu este vulgar ºi nici anacronic,deoarece cinematograful înglobeazã celelalte arte.Lista este mult mai lungã (televiziunea,învãþãmântul, politica etc.), dar este suficient sãprecizez cã toate formele de exersare a puterii seconformeazã acestei scheme.

Cine sunt aceºti manipulatori din spatelezidului? Niºte filosofi care au cedat tentaþiei, cares-au întors din drumul ascendent ºi s-au oprit aici.Dar despre ce tentaþie este vorba? De putere! Darde ce puterea ar fi o tentaþie? Pentru cã filosofulnu are putere (pouvoir), însã are potenþã(puissance). Este o altã tezã secundarã care poatepãrea scandaloasã ºi provocatoare. Potenþã ºiputere sunt douã lucruri diferite. Când îºiprezervã potenþa, pe drumul ascendent cãtrelumea inteligibilã, el rãmâne un filosof.Dimpotrivã, dacã este tentat de putere, adicã deacest sistem de comunicare, de manipulare, atuncidevine un simplu actor, artist, jurnalist, politician,om de afaceri. Toþi cei care se aflã în spatelezidului au acceptat tentaþia magiei. Faptul de aacþiona, de a transforma ºi de a manipula lumea,de a comunica ºi de a exersa puterea la distanþãîn mod ocult este chiar magia.

Pentru a înþelege mai bine aceastã diferenþãîntre potenþã ºi putere, trimit la Aristotel carefãcea distincþie între potenþã ºi act. De exemplu,dacã ridic în acest moment braþul drept, el esteridicat în act; dar înainte de a-l ridica, atunci cândatârnã liber pe lângã corp, pot afirma cã„potenþial braþul este ridicat”. Potenþial, braþulmeu poate executa o mulþime de lucruri, câmpulposibilelor este foarte vast, ba chiar infinit. Înschimb, puterea pe care o exersez în act estelimitatã. Deci potenþa este infinitã, fiindcã þine delumile posibile, în timp ce puterea este finitãpentru cã þine de actualitate. Ceea ce câºtig înputere prin actualizare, pierd în potenþã, cãcireduc câmpul de posibilitãþi. Mecanismul estefoarte simplu, se întâmplã ca atunci când energiapotenþialã se converteºte în energie cineticã saulucru mecanic; ºi vice versa. Atunci când filosofuldecide sã se opreascã în spatele zidului magic, areacces la putere, la glorie, la bogãþii, însã pierdepotenþa spiritualã. Cei mai mulþi filosofi cedeazãacestei tentaþii utilitariste, pragmatice. Or filosofianu este utilã, cãci nu este mercantilã; adevãrul nuconferã câºtiguri. De aceea filosoful nu acceptã sãfie plãtit pentru învãþãtura sa; iar în antichitateaceasta era una din regulile care-l distingeau desofiºti.

e) Ascensiunea misticãDrumul ascendent continuã pe lângã focul

magic, de tip prometeic; este focul carefurnizeazã celor din peºterã lumina iluzorie, sursã

a manipulãrii. Dacã reuºeºte sã depãºeascã ºiaceastã etapã iniþiaticã, filosoful a ales drumulmistic. Cum aºa? De când este filosofia misticã?Dintotdeauna. Dacã dorim cunoaºtereaadevãrului, ne aflãm într-un demers de tip mistic.Pentru cã orice tip de cunoaºtere este cunoaºteretotalã, altfel nu are sens ca ºi cunoaºtere. Ceiascunºi în spatele zidului magic doresc putereatotalitarã, în timp ce filosoful aspirã lacunoaºterea totalã. Acesta este chiar demersulmistic. Întreaga istorie a filosofiei occidentale estedeºiratã între aceste douã posibilitãþi: ascensiuneasau cunoaºterea misticã pe de o parte ºi cãdereamagicã sau cunoaºterea lucifericã pe de altã parte.

Deci filosoful îºi continuã drumul încercândsã-ºi prezerve potenþa, domeniul posibilitãþilor,virtualitatea. În franceza veche, cuvântulvirtualitate are ca rãdãcinã termenul vir, careînseamnã „om”. Om în sensul de „bãrbat viril”,potent; un bãrbat adevãrat. Deci ce se întâmplãcu filosoful care cedeazã tentaþiei de magie ºi deputere? Foarte simplu, îºi pierde virilitatea, decidevine impotent. Dar aceastã rãdãcinã a dat înlatinã virtù, de la care s-a format virtute; în fond,exact ceea ce filosoful doreºte sã obþinã ºi sãconserve cu fiecare etapã iniþiaticã. Filosofiamoralã îºi are rãdãcinile în aceastã idee.

Ultima etapã este zborul mistic cãtre cerulIdeilor, cãtre lumea inteligibilã. Escalada de pemuntele magic se transformã în ascesiune misticã;astfel filosoful are acces la adevãrul absolut,adevãr de tip mistic. În toate curentele mistice,oricare ar fi epocile istorice sau culturale, avemde-a face în acest caz cu ideea de revelaþie, deîmpãrþire ºi de comuniune. Cei care stau ascunºiîn spatele zidului se ocupã cu comunicaþia magicãºi cu comunitarismul tribal; pe când aici avemcomuniune ºi participare de tip mistic. Nu esteun simplu joc de cuvinte; cei doi termeni auaceeaºi etimologie: comuniune ºi comunicareînseamnã la origine „a pune lucrurile împreunã, aîmpãrþi, a schimba, a transmite, a împãrtãºi”.Dupã aceea urmeazã contemplaþia ºi revelaþia,care sunt inexprimabile.

f) Drumul de coborâreDupã aceastã experienþã misticã, filosoful se

întoarce, deoarece trebuie sã împartã ceea cecunoaºte cu cei închiºi, trebuie sã-i elibereze. Esteo datorie, datoria oricãrui filosof. Cu ceinstrumente, cu ce unelte o împlinim? Prinpredarea filosofiei. Dar „predare” sau„învãþãmânt” înseamnã prea puþin. Este ceea ce seîntâmplã în prezent în sistemul de învãþãmântnaþional: instruirea ºi predarea. Este prea puþin,ba chiar insuficient, pentru cã s-a uitat cãeducaþia înseamnã mult mai mult; aceasta includeeducaþia moralã. Simpla predare, transmitereacunoºtinþelor este insuficientã. El trece din nou pelângã zidul magic ºi constatã cu tristeþe cã aceºtiase ocupã de educaþia de masã, de sãrãcireintelectualã, de nivelare ºi uniformizare popularã.Filosofii sunt dimpotrivã angajaþi într-operspectivã mai profundã, de educaþieperfecþionistã, adicã de educaþie moralã.

Sã ne amintim cã dialogul dintre Socrate ºiGlaucon a început cu noþiunea de „educaþie”.Reiau prima frazã: „Iar acum Glaucon, reprezintã-þi natura noastrã, i-am spus, dupã cum aceastaeste sau nu este iluminatã de cãtre educaþie,conform tabloului urmãtor”. Educaþia este deciesenþialã. Cei mai importanþi filosofi, care s-auocupat de educaþie (Socrate, Platon, Montaigne,Locke, Rousseau, Kant, Spencer etc.) au insistatasupra faptului cã educaþia moralã este bazapredãrii, a transmiterii cunoºtinþelor. Însã avem o

sarcinã foarte dificilã ca filosofi. De ce? Pentru cãeducaþia este o investiþie de decenii, prin care secâºtigã puþin ºi se pierde mult ºi repede. Putempierde într-o singurã noapte tot ceea ce a fostobþinut ani de-a lungul. Deci educaþia nu pare a fifoarte utilã; însã rãmâne singura metodãnepericuloasã de ameliorare a omului.

Ajuns în peºterã, atunci când filosoful vrea sãmãrturiseascã în mod direct ceea ce cunoaºte, sãdivulge misterele care sunt indicibile, el provoacãviolenþã volens nolens celor înlãnþuiþi. Faptul de adezvãlui adevãrul (a-létheia, ceea ce este ascuns,dar care poate fi vãzut) este un act violent. Deaceea filosoful riscã sã plãteascã cu viaþa.Inefabilul nu poate fi comunicat. Lucrurile celemai importante nu pot fi spuse. Dar sã nu facemconfuzii. Existã pe de-o parte cele nerostite, carepar importante, dar pe care nu se vrea sã fiespuse. Magicienii, sofiºtii le cunosc deasemeni,pentru cã întregul lor demers constã în ocultareaacestor lucruri „importante”. Prin aceastãdisimulare, ei sugereazã cã deþin un adevãrabsolut; în realitate nu au acces la el, însã astfel îiîmpiedicã pe filosofi sã rãspândeascã iubirea deînþelepciune.

Aceastã iubire este perceputã de prizonieri cao agresiune, ca un fel de viol. Ceea ce nu estedecât activitate intelectivã, de fecundare spiritualã,în acest dute-vino, miºcare ascendentã-descendentã, de jos în sus, de sus în jos, seamãnãîn mod evident cu un act erotic de fecundarenaturalã. Actul intelectiv, în sens etimologic, areca principale ocurenþe: fecundare, concepþie,creaþie, graviditate, generare. Însã doar ignoranþacaptivilor duce la confuzia între intelecþie ºifecundaþie. În acest act intelectiv, care þine delumea inteligibilã, converg toate fireleconducãtoare, toate simbolurile pe care le-amîntâlnit pe drum; deci este foarte important ºiexplicã deznodãmântul tragic: sacrificiulfilosofului.

Toþi marii filosofi au avut un destin tragic; fieau fost condamnaþi la moarte, fie la închisoare,fie la exil, fie au fost interziºi, persecutaþi ºicenzuraþi. De ce? Foarte simplu, deoarece potenþafilosofului intrã în conflict cu puterea sofiºtilorascunºi în spatele zidului magic. De aceeafilosoful care este întotdeauna singur este zdrobit,distrus de aceºti stãpâni ai actualitãþii. Doarfilosofia rãmâne perenã!

În concluzie doresc sã insist pe faptul cãriturile de iniþiere specifice societãþilor arhaice auprecedat demersul filosofic. Filosoful estemoºtenitorul magilor, ºamanilor, înþelepþilortribului; iar riturile de inþiere au fost transformatede filosof în metode de educaþie. Cu ce scop?Pentru ameliorarea oamenilor. Pentru a-i conducecãtre adevãr, având încredere cã vor reuºi singuri,prin ei înºiºi sã urmeze un drum de acelaºi tip.Adevãrul este ascuns, ocult, ezoteric; însã poate fidezvãluit, poate fi în foarte rare ocazii exoteric.Adevãrul este o valoare ºi ca orice valoare acestasugereazã imaginea unei comori. Nu întâlnimcomori la tot pasul, acestea sunt ascunse. Tot ceeace este preþios este misterios ºi rar. Dar nu totceea ce este ascuns este preþios. Atunci filosofulare rolul de a indica drumul cel bun, pentru caoamenii sã se descurce singuri ºi sã descoperecomori! „Fiindcã nu existã nimic ascuns care nuva fi descoperit, nimic tãinuit care nu va ficunoscut ºi nu va veni la luminã”.

15 ianuarie 2008, Grenoble

2222




Este foarte greu sã vorbeºti despre idealuriîntr-o societate partajatã. Împãrþitã între unmurmur de fond (încã prezent) al nostalgiei

predecembriste ºi între ºcoala de varã acapitalismului self-made, societatea româneascãnu pare a avea rãbdare pentru retorica, adeseoricontraproductivã, a idealurilor. Acestea suntbiologic legate de arealul cultural ºi de jocurilesociale ale grupului sau comunitãþii în careindividul se afirmã. Astfel, pentru a cãuta idealuri(sau ce a mai rãmas din ele) trebuie sã ne uitãmla devenirea României. O culturã în cel mai buncaz speculativã, aºa cum e vãzutã de mulþi cearomânã, nu poate gãzdui idealuri forte. Cu atâtmai mult cu cât trãim în plinã mozaicare aculturii lumii, în plinã „industrie a culturii”.Destinele sunt din ce în ce mai puþin autonome,„naraþiunile” oamenilor prea asemãnãtoare cumarile gag-uri ale divertismentului contemporan,pentru a avea încredere în intermitenþa unoridealuri. Din jocul aerat al marilor idei, care,pedante, se þin mereu departe de puzzle-ul uneiperioade istorice propriu-zise, trebuie coborât îneveniment, adicã acolo unde individul seamestecã cu timpurile pe care le trãieºte.

M. are 23 de ani ºi urmeazã sã se mãrite. Edintr-un oraº de provincie (în mãsura în care maiavem provinciali în ziua de azi) ºi a studiat laCluj Literele. Auzind de idealuri, spune cã nu s-asimþit niciodatã pregãtitã pentru o astfel deîntrebare. ”M-am luat cu ºcoala ºi cu serviciul(lucreazã în presa clujeanã n.r.) ªi nu m-am gânditvreodatã la asta prea mult. Am crezut cãidealurile se ating prin experienþã ºi cã, de fapt,acesta ar fi un ideal cât de cât realizabil: sã exiºtiastfel încât sã îþi îndeplineºti dorinþele fãrã sã-ivãtãmezi pe alþii, dacã se poate. Þinând cont deritmul vieþii mele, acum, dacã ar fi sã aleg, idealmi s-ar pãrea sã am posibilitatea de a jongla cuobligaþiile ºi timpul pe care îl am pentru mine”.Politica actualã nu poate, în niciun fel, sã fiesursã de inspiraþie pentru un ideal. „Nu avemnimic de învãþat de la politica actualãromâneascã. ªtiu cã toatã lumea criticã pânã pestecap, dar, raþional vorbind, nu ai alternative viabiledin punct de vedere ideologic”, observã M.Aceºtia, politicienii, nu au habar, de multe ori,despre idealurile partidului pe care îl reprezintã,fiind ghidaþi doar de simplificarea „rutelorcomerciale”, ºi nu de îndeplinirea promisiunilor,ajunse mai degrabã exerciþii de stil decâtangajamente reale. „Am citit mult în facultate, nuse putea altfel, dar nu cred cã am rãmas marcatã

de vreun roman sau de un eseu sau orice altceva.Am dat la Litere pentru cã vroiam sã predaulimba românã, nu dintr-o atracþie intimã faþã deliteraturã. Aºa cã nici din cãrþi nu am avut de alesidealuri. Poate procedee de a-i citi, înþelege peceilalþi ºi însuºirea unei anumite chei a lumii”,recunoaºte franc M. Nu am putea trãi, oricum,într-o lume plinã de romancieri.

De citit nu a avut chef niciodatã C. Aterminat o facultate de profil comercial pentru cãdiploma e necesarã, iar admiterea a fost ca ºiinexistentã. ”Cred cã dacã nu începi de mic, nuprea ai cum sã te þii de carte”, spune el. Pentru ele mai importantã existenþa practicã, mai binespus munca. La fel ca M, el se va cãsãtori încurând, fapt care îl face sã gândeascã în cheiasatisfacerii nevoilor unei familii. S-a angajat camilitar în noul val de „soldaþi profesioniºti”,pornit anul trecut, atras de stabilitatea postului ºiplata bunã. Totuºi, încearcã sã consume culturã,mai ales cinema ºi programe TV. Politica e omare necunoscutã pentru el, deºi merge de fiecaredatã la vot, mai mult din simþ civic, decât dindiscernãmânt politic. Cineva ne conduce, crede el,dar nouã ne e foarte greu sã îi controlãm pe ei,aºa cum s-ar cuveni. Lecþia democraþiei e astfelparþial învãþatã, asta pentru cã ºtie cã are putereacetãþeanului plãtitor de taxe, dar nu areinstrumentele necesare pentru a-ºi pune înpracticã forþa.

De altã pãrere e M., un tânãr absolvent deMatematicã-Informaticã. El a fost membru actival fostului Partid Umanist, actualul PartidConservator, asta la nivelul grupãrii de tineret.Crede în puterea fiecãruia de a schimba partea delume pe care o poate þine în cãuºul palmelor ºi cãtotul þine de dorinþã. Dorinþa lui cea mai mare esã îºi „facã o firmã” în domeniul programãrii pecalculator. Nu exclude totuºi, plecarea înstrãinãtate, unde meseria lui e mult mai bineplãtitã. Pânã la urmã, patriotismul nu þine defoame ºi, de fapt, nu ar trebui sã se ajungã înpostura în care ar face-o. Cultura sa se identificãaproape total cu marea ofensivã pop americanãînceputã în anii ’80 (de la Rambo la GloriaGaynor). Literatura, cinema-ul, muzica americanãsunt toate consumate cu aviditate de M., asta ºiîn mãsura timpului avut la dispoziþie. Filmelesunt produsul cultural cel mai accesat de el, înspecial cele dinamice, de acþiune sau rãzboi,sau/ºi comice; nu dã o prea mare ºansã culturiieuropene, pe care o considerã plicticoasã ºi lipsitã

de sevã. Considerã un calvar orele pe care lepetrece la cinema privind un film francez, obligatfiind de prietena sa. România nu face excepþie: eo þarã depãºitã, spartã în bucãþi, fãrã coloanãvertebralã sau valori clare. În cazul unei crizereale, crede M., românii ar cãdea în genunchi,cerând ajutorul vreunui frate mai versat în aleapocalipsei. Nu-l atinge deloc faptul cã româniisunt creativi ºi isteþi, atâta timp cât nu au poftãde muncã. Tocmai de aceea, crede cã va aveaºanse minime sã aibã o afacere de succes care sãincludã doar români. Auzind de idealuri, M. râdepuþin. Nu crede în idealuri, ci doar în capacitateaindividualã ºi practicarea acesteia. Un lucrudevine important pe mãsurã ce îl realizezi ºi nuexistã fericire mai mare decât îndeplinirea unuiplan bine pus la punct din punct de vedereteoretic. Sigur, trebuie luate în considerare ºiunele principii morale, dar acestea sunt mereuargumentele celui învins. „Tot timpul concurez cucineva”, socoteºte M. Nici el ºi nici adversarul sãunu se vor da în lãturi de la nimic pentru a-ºiatinge scopurile. Despre relaþii sentimentale,numai cuvinte bune, funcþionale. O prietenã/soþie„trebuie”, e nevoie de cineva care sã te susþinã înmomentele copleºitoare ale vieþii profesionale.Acest misoginism totuºi temperat ºi care oferãmulte drepturi consoartei e dublat de atitudineaprietenei lui, care tolereazã aceastã existenþã-relaþie comodã, accesibilã ºi total superficialã, eafiind, dupã vorbirea curentã, post-feministã.Atitudinea lui M. faþã de societate sau celãlalt,deja superfluul celãlalt, nu diferã prea mult de ceaa tatãlui sãu, de exemplu, fost maistru laNãvodari. În viaþã trebuie sã aduni bob cu bob,puþin câte puþin (deºi îmbogãþirea peste noapte,fabulã extraordinarã a filmelor care l-au format,nu e exclusã ºi chiar doritã). Pe lângã asta, e binesã te ºi însori (nu e „sãnãtos” sã trãieºti singur,îmi spune M) ºi sã tratezi ca atare ideile saucategoriile sociale deja bãtãtorite ºi pe care nimeninu se sinchiseºte sã le punã la îndoialã (ungurii,homosexualii, Dumnezeu - enumerarea îi aparþineeroului nostru). Nu departe de atitudinea lui faþãde familie se aflã C., care vede în cãsnicie unideal al românului. Dupã ce te însori, poþi facemai multe decât înainte, asta pentru cã aicertitudini, ºtii cã ai la cine ºi la ce te întoarce.Fidelitatea e un mit ºi trebuie tratat ca atare.Pentru C., care va împlini 26 de ani în iunie, viaþaadevãratã începe la 30 de ani. E cliºeul luipreferat ºi îl absolvã de orice gânduri groaznicelegate de timp, bãtrâneþe sau chiar moarte. Idealulsãu e sã trãiascã „mult ºi bine” - chiar dacã e odozã însemnatã de prozaic în aceastã expresie, easintetizeazã destul de bine idealul generaþieicontemporane. Consumismul nu e neapãrat rãu,atâta doar cã în stagiile incipiente, în fazele viralede acomodare la o societate, tinde sã sufoce.Astfel, consumul nu lasã loc pentru alternativã.„Generaþia tânãrã” e una a marilor descoperiri aleposesiei de obiecte ºi a faptului cã plãcerea nu einterzisã, ci doar costã bani sau „discurs”.Comoditatea ºi serialitatea existenþei e scop însine, iar dinamica social-politicã ºi culturalã acelor care cautã sã concretizeze aceste lucruri seorânduieºte dupã polaritatea consumului.

Cumva atipic pentru aceastã serie e B. El are29 de ani ºi a absolvit Facultatea de Filosofie. Apredat câþiva ani prin ºcoli clujene, iar acumtraduce cãrþi din germanã ºi englezã pentru oediturã bucureºteanã. Lumea politicã de la noi(sau de pretutindeni) nu îi e ceva complet strãin,deºi se þine departe de la a lua partea unui partidsau altul. Idealurile ºi modelele nu-ºi au locul în

2233




Existã lucruri mai importantedecât idealurile

Ideal ºi generaþie

Mark Racz

Revista Tribuna publicã opiniile mai multor tineri despre idealul (idealurile) vârstei ºi ale generaþieilor, uneori vãzute ºi de alþii. Întâmplãtor, autorii sunt studenþi (Facultatea de ªtiinþe Politice,Administrative ºi ale Comunicãrii), liberi, prin urmare, mult mai liberi ºi mai sinceri cu visele,decepþiile ºi utopiile lor. Sinceritate care presupune, implicit, o invitaþie la dialog. Pe o temã ºi maimulte întrebãri trecute, uneori cu indiferenþã, în subsolul paginilor de istorie ºi culturã româneascã.Faptul cã toþi vor absolvi foarte curând poate fi de bun augur pentru schimbarea de opticã privindabordarea mai direct-pragmaticã a ideilor de valoare ºi succes. Fãrã sã fie, deocamdatã, un grup decreaþie, autorii, gãzduiþi acum de revistã, aspirã deja la o identitate proprie. Câþiva sunt, de puþinãvreme, iniþiatorii unei publicaþii cu program. Sub un titlu (Contact Cultural/Light), sugerând litera ºispiritul civilizaþiei fast-food, ei propun reactualizarea modei pop-art ºaizeciste din perspectivarealitãþilor contemporane româneºti. În ultima instanþã, tot un dialog între forme culturale ºi generaþii.Le spunem bun venit! (AAurel SSassu)

politicã, dar asta nu doar la noi, ci în general.Politica nu e un lucru frumos, nici mãcar politicafãcutã corect, crede B. Lectura e un elementcentral al existenþei sale. Aria de interese e unafoarte variatã, de la lecturile filosofice despecialitate la ficþiunea „douãmiistã” româneascã,în mãsurã în care aceasta existã.

Se considerã mai degrabã un „mercenar”literat decât un intelectual. Cinismul sãuderanjeazã, dar impune respect - ºi distanþa carevine odatã cu acesta. Nu s-a putut, mai bine spusnu a dorit, sã fie doar profesor sau sã încerceceva în sectorul privat, deºi a avut ocazia sã ofacã. Uneori, acest tip de existenþã, genericnumitã boemã, îi displace ºi ar vrea sã se întoarcãla catedrã, dar spiritul critic dezvoltat îl opreºtemereu. ªtie cã nu ar rezista prea mult în confreriaºcolarã localã, evidenþã care, pentru el, se extindeºi în mediul academic. „Oamenii nu mai facproiecte cu cei meritorii, cu cei studioºi, ci cu ceipe care îi gãsesc la îndemânã. Nu se fac selecþiiserioase, nu se cautã potenþiale reale, dar încãnecunoscute. Îi preferãm pe cei pe care i-amstrâns în jurul nostru, pe cei care ne sunt ºiprieteni, ºi colegi, chiar amanþi”. El nu simte cã araparþine unei generaþii clare, ci cã e mai multsuma lecturilor ºi experienþelor de pânã acum.Lecturile i-au dizolvat mare parte din conºtiinþanaþionalã; astfel, naþionalismul, patriotismul sauorice alt fel de trãire exaltatã la adresa unei þãri ise pare o mare pierdere de timp ºi dovada unuispirit slab. Un om inteligent nu se poate concepedecât ca un cetãþean al lumii, iar nu ca un insîntre înºi, cetãþean între cetãþeni.

L. nu ar fi chiar amic cu B. E un tânãrinteligent, cu viitor academic ºi politic, crede el.Studiazã chimia, dar interesele sale depãºesc totallimitele cercetãrii ºtiinþifice. A fost membru, încãdin liceu, al multor grupuri ecologiste, organizaþiiale maghiarimii tinere ºi multe altele. O vreme aavut dorinþa de a îmbrãþiºa viaþa de preot, dar,pragmatic fiind, ºi-a dat seama cã nu poate fi un„agent al schimbãrii” doar vorbind de la amvon.Aºa cã a ales sã studieze chimia, una dintrepasiunile sale principale, dar sã aibã în vederefoarte clar ceea ce are de fãcut pentru „fraþii” lui.El e unul dintre cei care ar vrea sã vadã ocomuniune realã între maghiari ºi români, dincare sã disparã orice fel de disensiune. Pe de altãparte, nu e dispus la nicio concesie în ceea ce

priveºte identitatea maghiarilor din Ardeal. Oriceîncercare de a ajunge la un numitor comun, de anegocia, de a renunþa la ceva i se par lui L. totatâtea încercãri de a pune cu capul pe butuc „oculturã milenarã”, dupã cum numeºte el culturamaghiarã. Politica e principalul motor prin careproblemele etiniei sale pot fi cunoscute ºirezolvate, aºa cã L. are convingeri ºi interesepolitice clare. Este membru UDMR ºi iniþiator alunei obscure, aº adãuga eu, comunitãþi onlinededicatã literaturii maghiare contemporane.Unidirecþionalitatea opþiunilor sale e reflectatã ºide consumul de culturã. A epuizat toþi mariiclasici maghiari, a fulgurat puþin prin literaturauniversalã ºi s-a declarat complet strãin descriitorii români - Rebreanu e un necioplit, un„misogin” (am rãmas puþin surprins), iar, maiîncoace, Cãrtãrescu e un folkist care a avutnorocul de a scrie când nimeni altcineva nu ofãcea consecvent în România. Citeºte, pe lângãcãrþile de specialitate de care are nevoie pentrufacultate, multã politologie - aici se vede nevoit sãciteascã ºi clasici ai domeniului, nu doar maghiari,iar, la nivel de ficþiune, consumã romane pesteromane pe care le primeºte din Ungaria cu oregularitate mecanicoidã de la prietenii lui. Mereuvorbeºte despre câte un „autor capital”, aflat laînceput de drum în scris, dar care, aº risca eu sãspun, nu depãºeºte nivelul celor de la noi, carepublicã o datã la un an sau doi câte o„autoficþiune”, cum se spune. Muzica mare e ceaa lui Liszt, Strauss ºi a lui Beethoven. Recunoaºtegeniul lui Enescu, cu ponderaþie totuºi, acordândpoporului român politeþea unei gene aplecate sprecreaþie artisticã, dar vede acelaºi popor ca fiindbolnav de lene, de inconsistenþã socialã ºi moralã,obscur din punct de vedere politic sau viciat deideologii de buzunar. Ca sã nu mai ne ascundemdupã vorbe, L. ar vedea o Românie mai bunãdacã ar fi condusã de unguri. Faptul cã acumRomânia nu e un model pentru mai nimic e unmotiv destul de bun pentru Lajos de a luptapentru întâietatea naþiei sale în faþa celeiromâneºti. Practic, ºi-a trãit pânã acum zilelesperând cã va veni clipa în care se va afirmamaghiarimea din Transilvania, un fel de castãeleatã în ochii lui, care e nedreptãþitã pentru cãnu are putere de decizie. Nu-i atacã direct peromâni, dar nici nu se dã în lãturi de la a spunecã aceºtia ar fi mai eficienþi, mai oameni întreoameni, dacã ar fi „administraþi”. Acestea suntniºele pe care gândirea totalitaristã, care nu arenevoie de prea multe resurse pentru a fiinþa, le

gãseºte în apatia generalã a oricãrei „societãþi înserie”.

Nu am avut niciodatã abilitãþi, prea multãîndemânare în a trage concluzii. Cu atât maipuþin când e vorba de un subiect atât dealunecos. Idealurile þin mereu, cum am mai spus,de context, iar în aceastã perioadã suntem, ca ºi„tânãrã generaþie”, într-un moment lipsit desubstrat ideologic. Cred cu tãrie, deºi e dejasuperfluu, cã suntem prinºi în jocul oglinzilornumite media, culturã pop, stringenþa consumuluiºi obligativitatea de a fi proactivi din punct devedere economic. Toate acestea au ca scop final oexistenþã comodã, luxuriantã, reconfortantã - deºirar ajunge sã fie aºa, þinând cont cã suntemstresaþi, frustraþi, obosiþi, nervoºi. Apartenenþa laun grup ºi identificarea cu acesta e un dezideratcare poate duce la acte (cel puþin declaraþii)extreme, cum e cazul lui L. Pe de altã parte e C.,care e fericit pentru cã a învãþat regulile dansuluisocial, a reuºit sã „gãseascã o fatã bunã”, cã areun viitor asigurat, deºi nimic nu e sigur nicipentru el. Ar fi bine dacã proporþia oamenilor„salvaþi” de culturã ar fi de 1 la 5, cum e încazul acestei prezentãri. B e printre puþiniioameni de vârstã relativ apropiatã pe care îicunosc ºi care reuºeºte sau tinde spre o existenþãautenticã, chiar dacã asta atrage dupã sine multeexcentricitãþi, uneori deloc plãcute. Oricum, laurma urmei, cu ce ajutã un ideal, asta dupã ce nelepãdãm de orice valenþe care pot fi patetice?Cum acestea, de regulã, îºi propun sã opereze cucategorii imateriale, ce þin de conºtiinþã, eticã,idealurile nu au aplicare asupra vieþii cotidiene aomului modern (ca ºi cum s-ar putea sã fie altfeldecât cotidianã). Aceasta e o evidenþã, nu oreplicã pesimistã ori maliþioasã. Omul îºi trãieºtesatisfãcut viaþa, bucurându-se de acum-ului ºi nude „ce ar trebui sã fie” sau „cum va sã fie”. Cum„zeul e consumul”, religia acestuia e una aimediatului. Categoriile, printre care ºi idealurile,existã în mãsura în care pot fi cunoscute ºiconsumate. Astfel, în concluzie, idealul nu poatefi azi altfel decât fictiv ºi tratat ca atare, poate cao ficþiune bunã, care te acapareazã atât câtdureazã. Are o perioadã de ardere scurtã ºi uneoristrãlucitoare, dar fãrã posibilitatea de a influenþadecizii însemnate.

2244




corecþii

Dupã marea descoperire modernã cã daciisunt strãmoºii românilor ºi nu ai saºilortransilvani atitudinile istoricilor români au

oscilat periodic în privinþa rolului care le trebuiaatribuit în ecuaþia etnogenezei.

Apexul negativ al acestei atitudini a fost atinsde purismul latin al „doctorilor ardeleni” caresusþineau cã „s-a golit Dakia de toatã viþaDakilor” ºi considerau nul aportul lor la formareapoporului român. Reacþia nu a întârziat sã aparã:B. P. Hasdeu, „fantasmagorico-galvanicul înviitoriual dacilor”, criticã excesele latiniste de pe poziþiilefilologului în celebrul articol „Perit-au dacii?”.Înaintea lui Hasdeu, C. Bolliac se pronunþapentru necesitatea definirii rolului dacilor, aînceputului, credinþelor ºi civilizaþiei lor. La

sfârºitului secolului XIX ºi începutul secolului XXnumeroºi istorici ºi literaþi percep ca esenþialmodul cum se raporteazã românii faþã de aceºtistrãmoºi îndepãrtaþi ºi enigmatici. Putem sã-iamintim pe D. Onciul. A. D. Xenopol, N. Iorga,M. Eminescu, L. Blaga etc. Aceastã etapã edepãºitã odatã cu apariþia primelor studiiºtiinþifice despre Dacia, sinteze importante ºiopere de erudiþie excepþionalã, anume lucrãrile luiGr. G. Tocilescu (Dacia înainte de romani, 1880)ºi V. Pârvan (Getica. O protoistorie a Daciei,1926).

V. Lica considera cã tracomania ºi dacomaniaau generat ulterior, în spaþiul ºtiinþific, tracologiaºi dacologia (De la thracologie la thracomanie.Glose marginale, în Fontes Historiae. Studia in

honorem Demetrii Protase, Bistriþa – Cluj-Napoca,2006, p. 1012). Este dificil de acceptat opiniaconform cãreia interesul romanticilor ºi al ºcoliicritice pentru daci ar putea fi calificate drept„thracomane”. Operele ºtiinþifice ale unora caHasdeu, Tocilescu sau Pârvan care marcauredescoperirea dacilor au inspirat mitografii ºidiletanþii autohtoniºti ai epocii (N. Densuºianu,C. I. Istrati, N. Portocalã, M. Bãrbulescu-Dacu ºialþii). Nu e imposibil, deci, ca tracologia sã finãscut tracomania.

Autohtonismul tracoman a servit ideologieidreptei interbelice ºi a fost reluat în plinã epocãnaþional-comunistã, la mijlocul anilor ’70. Unjalon important este lansarea revistei Noi, tracii,1974 ºi publicarea volumului omonim în 1976 decãtre Iosif Constantin Drãgan. Înainte de tratareaideilor întâlnite în opera lui I. C. Drãgan. estesemnificativã reproducerea portretului pe care i l-aschiþat, în 1997, Lucian Boia (Istorie ºi mit înconºtiinþa româneascã, p.113-114): „Sã mai

Eu, traculSorin Nemeti

2255




amintim,..., ºi influenþa deloc neglijabilã exercitatãde divagaþiile ºtiinþifice ale foarte controversatuluiom de afaceri stabilit în Italia, Iosif ConstantinDrãgan. Legionar în tinereþe, Drãgan s-a apropiatde regimul Ceauºescu, translaþie caracteristicãinclusiv pentru mitologia dacicã. (...) el a animato întreagã miºcare vizând amplificarea roluluitracilor în istoria europeanã, la care au aderat totfelul de amatori... ”

Opera drãganianã, aºa cum apare ea azi, esteorganizatã într-un triptic: Noi,, ttracii (Ed. SScrisulRomânesc, CCraiova, 11976), Mileniul imperial alDaciei (1986) ºi Imperiul romano-trac (2000).Ideea principalã aºa cum apare formulatã încã dinNoi, tracii, cea care ordoneazã întreaga materieeste cã istoria tracilor a fost uzurpatã de greci ºiromani, cã tracii, popor cu istorie multimilenarã,populaþia de bazã a întregului centru ºi sud-esteuropean au fost daþi uitãrii, deºi au contribuitsubstanþial la formarea culturii ºi civilizaþieieuropene (Noi, tracii, p. 20-21). În consecinþã,„întreaga lor istorie trebuie rescrisã, reluândpãrþile corespunzãtoare din istoriile celorlaltepopoare ºi civilizaþii ºi recompunându-se lumealor...” (p. 23). ªi chiar asta face dl. I. C. Drãgan,tracizeazã istoria Antichitãþii: fãuritorii lumiigreceºti sunt „tracii Achei ºi Dorieni”, imperiul luiAlexandru Macedon este „imperiul traco-macedonean”, Homer este primul istoric altracilor etc.

O constantã a demersului sãu estecontinuitatea multimilenarã: o continuitatestrãveche în spaþiul pe care l-au locuit strãmoºiitraci de milenii, încã din epoca bronzului (p. 25),astfel cã nu se poate pune problema „venirii deundeva” a românilor (p. 26). Românii sunt înprincipal traci, nu romani, autorul neînþelegândde ce se vorbeºte de formarea poporului romândin anul 106 p. Chr. „câtã vreme românii, însensul de Traci romanizaþi, au existat ºi înainte...”(p. 23). În plus, stabileºte cã pierderile dacicedupã rãzboaiele daco-romane nu au putut depãºi10 % din populaþia totalã, acest procent fiindînlocuit de romani ºi coloniºti. „Cum a putut oareaceastã sevã de 10 % sã modifice radical structurabiologicã a localnicilor?”.

La fel ca Teohari Antonescu sau N. Miulescuºi I. C. Drãgan crede cã originea popoarelor indo-europene este în spaþiul carpato-dunãrean: „suntsuficiente dovezi de naturã arheologicã ºiantropologicã pentru a îngãdui afirmaþia cã înepoca neoliticã, în spaþiul tracic ºi într-o arielimitrofã a acestuia, exista o populaþie autohtonãdin care îºi trag unele rãdãcini popoarele istoriceeuropene, iar aceastã populaþie poate ficonsideratã din punct de vedere lingvistic caprearianã” (p. 67).

Reperul fundamental pentru I. C. Drãganrãmâne Dacia preistoricã a lui N. Densuºianu.Deºi afilierea este doar parþial mãrturisitã ºiîntregul discurs densuºianist este deturnat înfavoarea rescrierii istoriei ocultate a tracilor seregãsesc îndulcite ideile – forþã din Daciapreistoricã. ªi pentru I. C. Drãgan spaþiuldunãrean este locul unde rezidã personajeletradiþiilor mitice ºi utopiilor greceºti(hiperboreenii, amazoanele), unde se aflã InsulaLeuke – Insula Fericiþilor, mormântul lui Ahile etc.„Lâna de aur” e adusã de aici iar expediþiaArgonauþilor se desfãºoarã pe Dunãre. (p. 74, 138-140). Ideea dragã lui N. Densuºianu cum cã limbalatinã era identicã cu limba dacilor camoºtenitoare a limbii pelasge plecate din Carpaþieste reþinutã de I. C. Drãgan ºi explicatãistoriceºte: limba tracilor derivã prin evoluþie dinfondul lingvistic european sau arian, astfel cã laintegrarea spaþiului tracic în Imperiul Roman nu

s-au ivit dificultãþi de comunicare. Ca argumentesunt reluate observaþiile lui N. Densuºianu,anume cã în scenele columnei lui Traian, undedacii cer pace împãratului, nu este înfãþiºat vreuninterpret ºi textul lui Cassius Dio care ne spunecã ambasadorii lui Decebal „rostirã oarecarecuvinte” apoi consimþirã la pace. În ce lume ºi înce logicã pot acestea fi considerate argumentepentru a susþine identitatea dintre limba latinã ºicea dacicã, nu vom înceta sã ne întrebãm. Nu arfi mai simplã explicaþia dupã care solii daci ºtiauceva latinã. ªi azi ambasadorii sau oamenii destat vorbesc uneori fãrã interpret. Un ºef de statromân ºtia sã spunã în limba englezã chiar cã„the Ducks came from the Trucks”.

Ca sã simplificãm putem spune cã I. C.Drãgan vede traci peste tot. Pentru cã troienii(tracii – dardani, fondatori ai Troiei) ºi aliaþii lordin Asia Minor sunt traci iar în Iliada (cântul X)apare istoria tracului Rhessos care avea cei maifrumoºi cai vãzuþi vreodatã, Homer este primulistoric al neamului trac: „Homer nu mai poate fisocotit altfel decât primul istoric al Tracilor ºi alEuropei în genere, eliberându-l astfel decaptivitatea pe care i-au creat-o Elinii, prin simþullor exagerat de proprietate asupra culturii antice”(p. 131). Imperiul lui Alexandru cel Mare este„traco-macedonean” pentru cã macedonenii „grecinu puteau fi din moment ce însuºi AlexandruMacedon n-a fost admis la Jocurile Olympice,tocmai pe motivul cã nu fãcea parte din neamulgrecilor, mamã-sa fiind din Epir ºi Epirul fiindlocuit de Traco-Illiri numiþi Epiroþi. Tatãl sãu erade asemenea din Macedonia, ridicat din triburilelocale trace”. (p. 192).

Cu excepþia acestor identificãri exprese cutracii a diferitelor personaje ºi popoare, Noi, traciieste o schiþã istoricã generalã a preistoriei ºiAntichitãþii spaþiului sud-est european. Informaþiaeste extrasã din sinteze ºi lucrãri de specialitate ºiasamblatã, nu fãrã talent literar. Vorbind despremitul întemeierii Romei, autorul ne spune cumRhea Sylvia „prefãcându-se a dormi pe malulTibrului, se pare cã l-a ispitit prin formele eivirginale pe zeul Marte” (p. 221), iar Alexandru amurit „datoritã ostenelilor sale, adorãrilor excesiveale zeului Dionisie, bachanalelor ºi însurãtorilornumeroase” (p. 240). ªi iatã cum îl descrie peregele get ce i s-a opus diadohului Lysimah:„Dromihete avea înfãþiºarea omului de la ºes, arsde soarele dogoritor al Bãrãganului, care aureaspicele de grâu în timpul verii, brãzdat de crivãþulaspru al iernii, ce-i încãrca obrajii raºi dupã modatimpului cu omeþi (sic!). Lunile de toamnãpetrecute pe dealurile subcarpatice, la culesulviilor, îi descreþeau fruntea, dupã grelele momentede încordare prilejuite de conflictele ºi disputelecu alþi ºefi de triburi, în numeroasele cãlãtoriifãcute prin þarã. Pãrul negru îi întregea figura cutrãsãturi alese, iar cei patruzeci ºi doi de ani îiîncoronau fruntea cu firele albe ale maturitãþii ºiînþelepciunii. (…) Ochii sãi negri, mari ºipãtrunzãtori, ascundeau în adâncul lor hotãrâreaºi puterea de comandant. Privirile lui tãioase ºipãtrunzãtoare deveneau adesea blînde ºi calde.Fãrã a fi un uriaº, avea o staturã de om robust,cu miºcãri energice. Învãþat cu vânãtoarea ºiexerciþiile militare, era întotdeauna gata sãînfrunte drumuri lungi la ºes sau potecileanevoioase de munte. Având cunoaºtereaoamenilor ºi a manifestãrilor lor colective, ºtia sã-ipunã pe cei buni în valoare ºi sã-i rãsplãteascã pecei merituoºi. Dromihete ºtia sã-ºi pãstrezemãsura ºi echilibrul. Ducea o viaþã îmbelºugatã,dar fãrã exagerãri, fãrã luxul ce-l rezerva îndeosebioaspeþilor sãi“(p. 241-242). Dromihete esteaproape numai un nume într-o cronicã. Ne putem

întreba ce conducãtor ideal descrie aici I. C.Drãgan.

I. C. Drãgan afirmã cã studii adâncite deantropologie istoricã, corelate cu cele etnografice,folclorice, geografice, aratã cã dãinuirea tracilor ºiîn zilele noastre – prin români – se demonstreazãºi pe cale biologicã. (p. 21) Pentru încheiere con-semnez un cântec de tabãrã din anii ’80: De miide ani pe-acest pãmânt / Trãiau fericiþi geto-dacii/ Un rege tânãr visa mereu / Sã fie uniþi toþi cafraþii / (refren) Hei, hei, Sarmizegetusa Trãieºte-ninimi peste ani / Hei, hei, aici-a luat fiinþã /Popor din daci ºi din romani. Cântat de noi, pio-nierii traci.

*

Celelalte douã lucrãri semnate JosifConstantin Drãgan (Mileniul iimperial aal DDaciei,Ed. ºtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1986 ºiIImperiul RRomano-TTrac,, Ed. Europa Nova,Bucureºti, 2000) încheie trilogia dechisã de Noi,tracii. Toate trei volumele sunt scrise sub semnuldestinului imperial ocultat al tracilor. Gintãsemnificativã ºi esenþialã pentru dezvoltãrilecivilizatorii ale lumii mediteraneene, tracii suntpuºi într-un con de umbrã prin voinþa autorilorgreci ºi latini. Astfel, noi modernii suntem larândul nostru puºi în imposibilitatea de arecunoaºte rolul important jucat de traci, vãzuþide I. C. Drãgan ca strãmoºi esenþiali ai românilor.Minimalizarea componentei latine a spirituluiromânesc cunoaºte la I. C. Drãgan proporþiidelirante, ajungându-se chiar la anulareacomponentelor greceºti ºi latine ale civilizaþieiAntichitãþii. Grecii ºi latinii nu sunt decât niºteimpostori care ºi-au arogat meritele celui mainumeros neam, dupã indieni, ale tracilor. Pornindde la echivalãri tranºante de tipul macedonean =trac, I. C. Drãgan scrie o istorie tracicã acuceririlor lui Alexandru Macedon (în Noi, tracii).Volumul al doilea al trilogiei drãganiene conþine oistorie generalã a provinciei Dacia între anii 107-305 d. Hr. compilatã dupã sinteze, în timp ce“Imperiul Romano-Trac” se doreºte a fi o istorie a“împãraþilor traco-romani” între anii 313-610 d.Hr.

Punctul de plecare ºi de rezistenþã al teoriilorlui I. C. Drãgan este originea tracicã a unorîmpãraþi precum Constantin cel Mare, Galeriu,Iulian Apostatul. Cu aceastã simplã I. C. Drãgansugereazã implicit cã aceºtia ar fi purtãtorii uneitradiþii culturale tracice care se reflectã în acþiunilelor dupã ce ajung la conducerea ImperiuluiRoman. Dar chiar dacã aceasta ar fi situaþia realã,dacã Constantin sau Galerius s-ar fi purtat caniºte traci, sintagma de Imperiu romano-trac estefalsã, insidioasã ºi imposibil de utilizat. ImperiulRoman între anii 244-249 nu a fost numit denimeni Imperiu Romano-Arab, chiar dacã fiulunui ºeic arab a serbat 1000 de ani de la fundareaRomei.

Concret, Mileniul imperial al Daciei ºiImperiul Romano-Trac nu sunt decât istorii pescurt ale Imperiului Roman ºi Bizantin, de lafundarea Romei la Diocleþian (1986) ºi deConstantin la Heraclius (2000), istorii generale,ºcolãreºti, compilate conºtiicios dupã sinteze mainoi sau mai recente (v. “Bibliografia selectivã”).Lucrãrile nu au nimic neºtiinþific în afara acesteipresupoziþii implicite care fondeazã demersulautorului, anume cã istoria Imperiului Roman ºiBizantin este o istorie a tracilor, datoritã originiibalcano-dunãrene a unor împãraþi.

2266




Dacã ar mai fi în viaþã, celebrul dirijorHerbert von Karajan ar împlini o sutã de ani(nãscut în 5 aprilie 1908) În imaginarul colectiv,von Karajan este încarnarea perfectã amuzicianului, un perfecþionist îndârjit, care s-aidentificat întreaga viaþã cu muzica, neºovãind sãînregistreze ºi de patru-cinci ori capodoperelecompozitorilor clasici sau moderni, pentru a leaduce cât mai aproape de perfecþiunea la carevisau compozitorii. Mâinile sale fermecate dãdeaunaºtere unui flux orchestral unic, cu un sunet deneconfundat – peste 800 de înregistrãri depun ºiastãzi mãrturie geniului sãu. Considerat ºi unstãpân al tehnologiei moderne, von Karajan aprodus o cotiturã radicalã în receptarea muziciiclasice, reuºind s-o facã accesibilã ºi iubitãpublicului larg, identificându-se cu simfonismul ºiajungând, chiar, sã se substutuie, ca interpret,creatorilor, întrucât melomanii ziceau adeseori “evon Karajan”, în loc sã zicã “e Beethoven”.Revista Le Figaro magazine îi consacrã un dosarspecial acestui mare muzician al secolului XX.Nãscut, ca ºi Mozart, la Salzburg, într-o familiede origine macedoneanã (al cãrei nume real eraKarajannis), Herbert absolvã în 1928 ªcoalaSuperioarã de Muzicã din Viena. Devenit undirijor apreciat ºi un mare interpret al lui Wagner– a cãrui operã, Tristan, o dirijeazã ºi la Viena,dar ºi în Parisul ocupat, în 1941 –, Herbert vonKarajan se lasã ademenit de ideologia nazistã,înscriindu-se în partidul nazist, dirijând HorstWessel Lied ºi Fidelio, în 1938, la aniversarea luiAdolf Hitler. Se pare cã una dintre cauzele acestuiangajament faþã de nazism a fost geloziaprofesionalã: von Karajan era gata la orice pentrua lua locul favoritului lui Hitler, compozitorul ºidirijorul Wilhelm Furtwängler. Cei doi, de altfel,au devenit pioni în jocul de influenþe dintreGöring ºi Goebbels. Dupã prãbuºirea celui de alTreilea Reich, wunderkind-ul von Karajan a fugitîn Italia, reuºind sã revinã la Viena în 1946,datoritã producãtorului de discuri englez WalterLegge, care-l ia sub aripa sa, denazificându-l.Urmeazã perioada cea mai fastã a carierei:înregistreazã discuri de Mozart, Richard Strausssau Humperdinck, dovedindu-se eteric, eruptiv,senzual; în 1955, Filarmonica din Berlin îipropune postul de dirijor ºef pe viaþã. În plus,dirijeazã des la Opera din Viena, la Scala,înregistereazã la EMI, Deutsche Grammophon,RCA, Decca. Cuprins de un fel de bulimiemuzicalã, construieºte o discografie colosalã –printre altele, zece versiuni ale Simfoniei a ºapteade Beethoven, Simfonia a noua de Mahler.Continuã sã fie fascinat de Wagner. Când i seînchid porþile festivalului de la Bayreuth,înfiinþeazã, în 1967, propriul sãu festival, laSalzburg, unde monteazã ºi dirijeazã InelulNibelungilor. Acest festival, þinut în fiecare an dePaºte, este apoteoza “sistemului von Karajan”. Else dovedeºte a fi, în acelaºi timp, un bunimpresar ºi promotor al propriei sale imagini.Alege cu grijã fotografiile penntru presã, apeleazãla cei mai buni regizori pentru a-i filma concertele(Henri-Georges Clouzot), pozeazã în faþamaºinilor, velierelor ºi avioanelor pe care lecolecþioneazã. Cu toate acestea, dupã 1980,careira sa intrã în declin. S-a încheiat epocamarilor demiurgi: în muzica simfonicã soliºtii ºi

interpreþii devin mai importanþi decât dirijorii, laoperã începe epoca marilor ºi fastuoaselormontãri, care-i aduc în prim plan pe regizori ºiscenografi. La 23 aprilie 1989, von Karajan dãultimul sãu concert la Salzburg, cu Simfonia aºaptea de Bruckner, muzicã difuzatã de staþiile deradio germane la moartea Führer-ului. În 16 iulie,cu patru luni înainte de cãderea ZiduluiBerlinului, von Karajan pãrãseºte aceastã lume. Caomagiu adus lui Herbert von Karajan, SeijiOzawa dirijeazã Orchestra Filarmonicã din Berlincu Patetica de Ceaikovski ºi Concertul pentruvioarã de Beethoven, la Berlin, Paris ºi Lucerna.Între 15 – 24 martie, Festivalul de Paºte de laSalzburg îºi va omagia fondatorul. Este aºteptatãpublicarea, în martie, a cãrþii de memorii a luiEliette von Karajan (cea de a doua soþie amaestrului), intitulatã L’Archipel.

În noul sãu roman Timpul cenuºii, autorulmexican Jorge Volpi povesteºte cãdereacomunismului prin intermediul destinelor unorfemei. Romanul a fost recent tradus în francezã ºipublicat la editura Seuil, iar Le Figaro magazine îiconsacrã câteva pagini (o recenzie ºi un scurtinterviu). Recenzentul, Sebastien Pol, nu ezitã sã-lcompare pe Volpi cu Douglas Kennedy ºi cu TomWolfe, pentru abilitatea de a þese o tapiserie epicãvastã, cu o mulþime de personaje diverse ºicredibile. Timpul cenuºii se vrea un “romantotal”, în care istoria mare se amestecã armonioscu istoriile mici. Personajele lui Volpi sunt dedouã categorii: conducãtorii politici ºi dizidenþiisecolului trecut (Stalin, Hruºciov, Brejnev,Kennedy, Gorbaciov, Soljeniþân, Reagan, Elþîn) ºi,pe de altã parte, oameni simpli prinºi în vârtejulistoriei, majoritatea femei. Din Est: Eva Halasy, o

unguroaicã emigratã în Statele Unite, specialistãîn bio-informaticã, Irina Granina, soþia unuiilustru savant sovietic, care, înainte de a fideportat, lucrase la arma bacteriologicã, ºi fiicaei, Oksana, poetã ºi cântãreaþã. Din Vest: surorileMoore, Jennifer, funcþionarã la FMI, preocupatãde convertirea Rusiei la capitalism ºi Alison,militantã antimondialistã. Legãtura dintre toateaceste eroine este fãcutã de un bãrbat, IuriMihailovici Cernicevski, naratorul romanului, fostcombatant în Afganistan, actualmente jurnalistcare intreprinde anchete asupra oligarhilor ruºi.Împletind destinele acestor personaje, Volpi faceincursiuni în culisele istoriei, scriind despreimpactul asupra lor al unor evenimete majore dinsecolul XX, de la moartea lui Stalin la cãdereaZidului Berlinului. Timpul cenuºii, declarã JorgeVolpi în interviul publicat de revistã, este partea atreia a unei trilogii despre secolul XX, precedatãde romanele În cãutarea lui Klingsor ºi Sfârºitulnebuniei. Deºi nelegate între ele prin personaje,aceste cãrþi sunt concepute dupã aceeaºi formulã:un melanj de istorie ºi ficþiune, roman ºi eseu,ºtiinþã ºi politicã. În Timpul cenuºii, romancierulmexican (nãscut în 1968) a intenþionat, dupãpropriile sale declaraþii, sã compare cãdereaUniunii Sovietice cu distrugerea Troiei). JeorgeVolpi a petrecut perioade mai lungi de timp înStatele Unite (informaþia ºtiinþificã din cãrþile sale,în special cea din domeniul biologiei ºi algeneticii, provine din cercetãrile intreprinse laUniversitatea Cornell) ºi în Franþa (unde afuncþionat ca ataºat cultural la ambasadaMexicului), iar situaþia din Mexicul condus depreºedintele Salinas de Gotari (la sfârºituldeceniului nouã al secolului trecut) l-a fãcut sãgãseascã multe paralele cu procesul de liberalizaredin Europa de Est. America latinã este, însã, oprezenþã mult mai pregnantã în al doilea romanal trilogiei. Volpi a preferat sã aibã femei capersonaje principale fiiind încredinþat cã revoluþiafeministã din a doua jumãtate a secolului trecut ela fel de importantã ca ºi transformãrile politice.Soarta unuia dintre personaje, Eva, este de altfelmodelatã dupã aceea a lui Marie Trintignant,ucisã accidental de un camarad al ei, militantpentru drepturile omului.

Memoriile lui Lucette Lagnado, The Man inthe White Sharkskin Suit: My Family’s Exodusfrom Old Cairo to the New World (Omul încostum din plastic: exodul familiei mele dinvechiul Cairo în Lumea Nouã), este, neinformeazã The Guardian, abia a doua cartedistinsã cu premiul Sami Rohr, înfiinþat în 2006de cãtre familia unui bogat om de afaceri evreu ºimenit “sã stimuleze interseul în subiectele tipicevreieºti”. Premiul, unul dintre cele maisubstanþiale din lume, se decerneazã alternativunei cãrþi de beletristicã ºi uneia non-ficþionale.Anul trecut, el a încununat romanul de debut allui Tamar Yellin, The Genizah at the House ofSheper, considerat un “Cod Da Vinci în stiliudaic”. Povestind istorii de familie, Lagnado,reporter de investigaþie la Wall Street Journal,proiecteazã un fascicol de luminã asupradestinelor neglijate ale miilor de evrei obligaþi sãplece din Egipt dupã rãzboiul arabo-israelian din1948. Omul din tilu este chiar tatãl autoarei, care,deºi dupã exil a devenit un cetãþean american desubstanþã, a continuat sã fie credincios toatã viaþaoraºului sãu natal, Cairo.

Centenar Herbert von KarajanIng. Licu Stavri

flash-meridian


Mama istericã ºi brutalã

Cine era Marlene Dietrich? Asta e întrebareape care i-ar fi plãcut sã vadã cã ne-oadresãm, o enigmã pe care s-a strãduit s-o

construiascã de-a lungul întregii vieþi, controlîndu-ºisever propria imagine, mãsurîndu-i impactul însufletul celor apropiaþi, inclusiv al fiicei sale, Maria.Îngerul albastru îºi mai pierde din pene, de-a lungulcelor opt sute cincizeci de pagini ale biografiei pecare Maria Riva i le consacrã dupã moartea ei, darmisterul rãmîne. De parcã fiica Marlenei nu se maiputea desprinde de ascendentul legendei Dietrich.“Mama mea, aceastã autoritate a vieþii mele”, ameditat ea deasupra sicriului defunctei. Iluzionistãºi actriþã chiar în relaþiile omeneºti, Marlene ainterpretat rolul de mamã; fata ei era sã moarã dincauza asta.

Voinþa unui destin special

Marlene s-a nãscut în 1901. Un secret atît debine pãstrat, încît doar la moarte a putut fiica sã-icunoascã adevãrata datã a naºterii. S-a nãscut subnumele de Magdalena Dietrich la Schöneberg, îndistrictul Berlin, într-o familie înstãritã unde ea ecea de-a doua fatã. La 7 ani îºi pierde tatãl, desprecare va vorbi puþin, mai degrabã amintindu-l petatãl vitreg, care se instaleazã în casa familiei pecînd ea are 11 ani. Încã din adolescenþã, rãmîne fas-cinatã de bãrbaþi, printre care în primul rînd detatãl vitreg, ofiþer prusac, la fel ca pãrintele mort.Dar dispare ºi acesta, ucis în luptele din 1916.Marlene nu plînge dupã el. Deja îi e groazã de lacri-mi, de slãbiciune. Va munci toatã viaþa pentru a searãta puternicã ºi va reuºi – pînã la punctul în careforþa se confundã cu asprimea, ca sã nu spunem cumonstruozitatea. Afiºeazã foarte devreme un tem-perament afurisit ºi vrea sã fie altfel decît restulfamiliei. La 13 ani, le pretinde tuturor sã-i spunã“Marlene”, tot aºa cum la 25 de ani la va impune s-o cheme doar pe numele de familie “Dietrich”,vorbind de ea însãºi la persoana a treia. Sora sa e ofetiºcanã placidã, mama o vãduvã demnã, înschimb Marlene viseazã de timpuriu la un destinmãreþ ºi la amoruri pãtimaºe. Jurnalul intim de la15 ani aratã cã e îngrijoratã de problema eternitãþiisentimentale: “Nu reuºesc sã mã bucur de clipelerare de fericire, fiindcã îmi spun mereu: de ce sãîncepi sã iubeºti? Oricum n-o sã dureze, iar apoi osã fiu încã ºi mai tristã”. Rezolvã rapid ecuaþia, acu-mulînd pasiuni fulger, urmate de despãrþiriprompte. La 18 ani, ºederea la Weimar, patria luiGoethe, nu rezolvã nimic, din pãcate pentru mamaei: profesorul de vioarã destinat sã-i deschidã carieramuzicalã devine primul amant. “Un eveniment caremi se pãrea deja penibil”, îi va spune Marlene fiicei

sale, care va ºti mereu totul despre intimitateamamei, precum ºi despre dezgustul ei paradoxalpentru “chestia aia obligatorie”. Marlene îºi vaînvãþa amanþii sã aibã cu ea “relaþii ca între lesbi-ene”, ca sã reluãm termenii scriitorului Erich MariaRemarque, care i-a promis asta, cu multã amabili-tate, dupã ce-a înþeles despre ce e vorba… prin forþalucrurilor, ce-i drept. Marlene îi va povesti fetei:“Cînd mi-a zis cã-i impotent, m-am gîndit pe loc: cebãrbat delicios!”. Delicii care explicã cei trei ani ailegãturilor dintre ei, nu lipsiþi de infidelitãþi dinpartea actriþei. A fi un model sexual ºi a rãmîne ast-fel a constituit o prioritate pentru Dietrich, chiardacã familia devenea singura ei oglindã.

Mamã din calcul

Josephine Dietrich, fata cuminte a unui giu-vaergiu, mãritatã cu cine trebuie, ºtie prea bine cãfiica Marlene nu e uºã de bisericã: la 20 de ani,dupã ce-a picat la examenul de muzicã, se îndreaptãspre teatru, fãrã a reuºi sã urmãreascã integral cele-brele cursuri ale lui Max Reinhardt, spre deosebirede ceea ce va spune ea însãºi, de-a lungul întregiivieþi. (Întrucît nu trebuia sã se ruºineze de aceastãelevã fictivã, interesatul nu va dezminþi niciodatã înmod oficial.) În Berlinul anilor de exaltare, Marlenepluteºte prin mediile artiºtilor, în cãutare de rolurimici ºi plãceri mari: stau mãrturie rochiile transpa-rente ºi eºarfele cu pene care i se revarsã din dula-puri! Atunci cînd îl întîlneºte pe regizorul RudolfSieber – nu un aristocrat, dar un bãrbat relativ con-venabil, spre deosebire de numeroºii amanþi prece-denþi –, Josephine încurajeazã insistent mãritiºul, însperanþa cã fata ei se va cuminþi. Dar, vai! La datade 17 mai 1923, Marlene, de 21 de ani, ºi Rudolf,de 27, se cãsãtoresc într-adevãr, însã numai pentrua petrece mai vîrtos împreunã prin cabarete, pînã înzorii zilei. Se mai întîmplã ca Marlene sã doarmãpe la alþii; Rudolf înghite în sec, deja depãºit desituaþie, conºtient cã s-a însurat cu o imagine, maidegrabã decît cu o partenerã. Exigentã, capricioasã,debordantã, îl obligã sã recunoascã faptul cã deca-denþa echivaleazã aproape cu o acþiune militantã, încontextul cultural al Germaniei din acea epocã.Marlene îl iubeºte pe Rudolf, aºa zice ea, dar are oconcepþie foarte personalã despre relaþia conjugalã.Josephine, care priveºte cuplul destrãmat cu un ochisever, o încurajeazã sã devinã mamã: dacã rãmînegravidã, responsabilitãþile o vor liniºti pe fata ei.Maria se naºte la 13 decembrie 1924, datã care deasemeni va cunoaºte modificãri fiindcã, minþind înlegãturã cu propria sa vîrstã, Marlene va trebui sãîntindã înºelãciunea ºi asupra fiicei. Maria învaþã sãtacã din gurã, atunci cînd mama o prezintã ca“foarte maturã pentru cei 5 ani ai ei”, cînd ea defapt are 8. Învaþã de asemeni, încã de tînãrã, sã sesimtã vinovatã: pentru pieptul cãzut al mamei,

pretins rezultat al alãptãrii, ca ºi pentru cezarianaoribilã, care era cît pe ce s-o poceascã.

Marlene joacã pentru scurtã vreme rolul demamã burghezã, în frumoasa locuinþã unde e suver-anã, apoi îºi reia locul de muncã, în lumeacrîºmelor de noapte berlineze, uneori împreunã cusoþul, alteori fãrã. E începutul unei relaþii maternefurtunoase: ba e mamã posesivã (îºi striveºte fatasub sãrutãri), ba e mamã fantomã (trece pe fugã),Marlene e mereu devoratoare. Declarã în 1926:“Acest copil e singura mea comoarã. Nu posednimic altceva pe lume”. Îi urãºte pe psihologii ºipsihiatrii care pe-atunci fac primii paºi în meserie.Uºor de înþeles: ar fi luat-o la întrebãri, fãrãîndoialã, în legãturã cu aceastã ciudatã “posesie”.

O mamã hermafroditã

Marlene dovedeºte încã din adolescenþã oenergie debordantã ºi o sexualitate la fel dedezlãnþuitã: trãieºte ca o furtunã, adorã fãrã a aveatimp sã iubeascã, le spune tuturor “iubirea mea”,pentru a-i uita îndatã. Seducãtoarea dinainte deÎngerul albastru (1930) îºi încearcã norocul în toatedirecþiile, dar nu se menajeazã cîtuºi de puþin pen-tru rolul de prim plan: acela de reginã a nopþii ºi aambiguitãþii. Mãritatã dar liberã, burghezã dardestrãbãlatã, inaccesibilã dar damã de lux, nu-ºiascunde fascinaþia pentru travestiþi ºi prostituate,colegii de serviciu din subteranã. Rudolf se resem-neazã, mai mult sau mai puþin complice; Maria nuse va mira decît mai tîrziu cã a vãzut-o pe mama eiîntorcîndu-se acasã în zori, cu o blanã de vizon pebraþ, în vremea cînd toatã þara moare de foame.Pînã la urmã, se va întoarce cu alt bãrbat la braþ,într-o bunã dimineaþã: regizorul Josef vonSternberg. El îi oferã primul rol, cel mai bun, aceladin Îngerul albastru. Urmeazã ºapte filme banale,pînã la despãrþirea lor din 1935, iar MarleneDietrich va rãmîne femeia unui singur film, chiardacã luptã împotriva acestei evidenþe, ºi se va dedi-ca pînã la urmã exclusiv cîntatului. A fost cu atîtmai grozavã în Îngerul albastru ºi în ochii mentoru-lui, cu cît a hotãrît ea însãºi costumaþia, a ales port-jartierele ºi celelalte accesorii, strînse în grabã deprin spelunci. Mai adevãratã decît în viaþã, i-a fãcutplãcere sã încarneze aceastã prostituatã manipula-toare, în faþa camerelor lui Sternberg. Întorcîndu-sede la vizionare, ea declarã solemn: “Dietrich e min-unatã…”! Foarte rapid, îl instaleazã pe Josef acasã,pregãteºte niºte ospeþe pantagruelice, care vorrãmîne în istorie, cucerindu-ºi atît soþul cît ºi aman-tul, ambii obligaþi sã se acomodeze cu viaþa în trei.Rudolf îºi ia totuºi urgent o amantã, Tamara, pecare o va gãzdui tot acasã. Ea va fi un înlocuitor demamã pentru Maria, crescutã de patru pãrinþi, dar

2277




Femei celebre pe divan: Marlene Dietrich (1901-1992)

Catherine SiguretÎn toamna anului 2007 a apãrut la cunoscuta editurã parizianã Seuil cartea semnatã de CatherineSiguret, Femei celebre pe divan. Autoarea e o cunoscutã jurnalistã francezã, care a mai publicatromane, eseuri ºi biografii ale unor vedete. De aceastã datã, Siguret analizeazã pe un ton dezinvoltevoluþia personalã ºi cariera profesionalã a unor prezenþe de prim-plan din lumea literaturii, a specta-colului, a politicii: Colette, Virginia Woolf, Marlene Dietrich, Josephine Baker, Simone de Beauvoir,Édith Piaf, Maria Callas, Jackie Kennedy, Dalida, Françoise Sagan, Lady Diana. Descrierea documentatã– dar ºi uºor senzaþionalistã – a vedetelor e urmatã de intervenþia cîte unui psihiatru, psihanalist saupsiholog, care detaliazã portretul abisal al respectivei personalitãþi. Pe ansamblu rezultã o carte vie,antrenantã, care ne ajutã sã descoperim, cu surprindere, multe din culisele lumii care ne înconjoarã.Propunem în continuare fragmente din versiunea în limba românã a cãrþii, aflatã în curs de apariþie laCurtea Veche Publishing din Bucureºti. (L.A.)

singurã Marlene fiind cocoºul în casa aia.Îngerul albastru e mai mult decît un film, e o

carte de vizitã. Dietrich a devenit simbol sexualinternaþional cîntînd “Sînt fãcutã pentru iubit dincap pînã-n picioare”. Îºi considerã libertatea sexualãca pe-un corolar strîns legat de carierã, ceea ce soþulei acceptã, cu atît mai uºor cu cît are deja o parten-erã fidelã. În 1930, Marlene se duce sã trãiascã alã-turi de Sternberg la Hollywood, unde studioulParamount i-a propus un contract, în ideea cã îipoate face concurenþã Gretei Garbo, de la M.G.M.Fireºte cã Rudolf ºi Tamara rãmîn sã aibã grijã decasa din Berlin, împreunã cu Maria, pe-atunci învîrstã de 6 ani. Marlene o copleºeºte pe fiicã-sa depoze cu ea în rochii de searã, avînd explicaþiilescrise cu mîna proprie: “Aici e vedeta fermecã-toare”. Are grijã totodatã sã-ºi menþinã, la faþa locu-lui, imaginea de soþie respectabilã. Rudolf, tip cum-secade, coopereazã pentru a salva aparenþele, întimp ce nevasta îi trimite mereu còpii trase la indi-go dupã scrisorile ei adulterine, pãtimaºe ºi por-coase.

Micuþa Maria vine sã stea cu Marlene laHollywood, un an mai tîrziu, împreunã cu tatãl eiºi cu Tamara. O vor urma peste tot, pînã cîndactriþa hotãrãºte sã se stabileascã definitiv la Paris.În 1934, pentru a-ºi sublinia antinazismulînverºunat, Marlene Dietrich cere ºi obþine cetãþeniaamericanã. Atunci cînd Maria, copil, fireºte în lipsaunor repere, o întreabã care e adevãrata sa patrie,actriþa îi rãspunde fãrã sã se ºifoneze: “Tu eºti a

mea”. Din case luxoase în palate, Maria îºi vedemama trecînd dintr-un pat în altul, cu atît mai multcu cît Marlene nu ascunde nimic, se expune, cufemei la fel de frecvent ca ºi cu bãrbaþi. Maria vaavea nevoie de ceva timp pînã sã priceapã cã nutoate mamele sînt ca ºi a ei. “Nici bãrbat, nicifemeie, Dietrich era Dietrich”, scrie Maria, cãreia unamant al mamei îi va mãrturisi într-o zi: “Mama taavea sex, dar n-avea nici un gen”. Marlene îi explicãdupã o vreme Mariei cã preferinþele i se îndreaptãincontestabil spre raporturile sexuale dintre femei,dar recunoaºte totodatã cã nu poate sã reziste înfaþa bãrbaþilor înnebuniþi de dorinþã, care leºinã înfaþa mitului în carne ºi oase care a devenit ea.Tactica lui Dietrich e sã cedeze dupã unul sau douãasalturi, înainte de a-i converti pe bãrbaþi la practi-cile safice. În palmaresul bogat al iubirilor sale, seremarcã douã figuri mai durabile, cãci erau cu sigu-ranþã mai înþelegãtoare, Josef von Sternberg (între1929 ºi 1935) ºi Erich Maria Remarque (între 1937ºi 1939; ulterior s-a însurat cu Paulette Godard).Dar au fost ºi Douglas Fairbanks Jr., MauriceChevalier, Frank Sinatra, James Stewart (în 1939),Jean Gabin (în 1941), Brian Aherne (care s-a însuratcu Joan Fontaine), Richard Barthelmes, John Gilbert(care a murit în patul vedetei), Yul Brynner (în1951), Michael Wilding (tot în 1951; s-a însurat cuLiz Taylor), Kennedy tatãl (în 1938) ºi fiul (în1962), o miliardarã canadianã, Mercedes de Acosta,o scenaristã spaniolã, fostã partenerã a lui Garbo,delicioasã rãzbunare (în 1932), Piaf, dupã cum s-aspus uneori (în 1952) ºi mulþi alþi celebri ºi

necunoscuþi, pentru care nu ne-ar ajunge o carteîntreagã sã stabilim lista completã.

N-ar prea conta, dacã Marlene nu i-ar povestipînã în cele mai mici detalii totul fiicei sale,amestecînd-o în intimitatea ei, încã din adolescenþã,ºi urmãrind-o în viaþa adultã pînã la mãritiº: întor-cîndu-se de la Casa Albã, unde l-a “vãzut” pe John,i-a pus ginerelui sub nas chiloþii strigînd: “Ia vezicum miroase un preºedinte!”. Ar fi sordid, dacã n-arfi mai întîi de toate tragic. De la toþi amanþii ºiamantele, ea pretinde patimã ºi supunere, chiar ºiatunci cînd are trei sau patru relaþii în paralel, îibatjocoreºte atunci cînd îndrãznesc sã se cãsãtore-ascã, pînã la urmã vindecaþi de ea. Erich MariaRemarque ºi-a pierdut alãturi de ea inspiraþia, bachiar ºi aproape minþile: “Scumpa mea pumã, sevorbeºte de tine pe toate strãzile…”, îi transmiteacest scriitor rãmas – ca prin minune – un mareromantic, care i-a gãsit astfel ºi cea mai bunã pore-clã! Marlene i-a consumat ºi i-a ronþãit pe toþi, cuexcepþia lui John Wayne. A încercat sã-l cumpere cucadouri ºi l-a copleºit pînã la urmã cu ura ei eternã,fiindcã i-a rezistat. El îºi va explica mai tîrziu sto-icismul, în confruntarea cu “puma”: “Niciodatã numi-a plãcut sã fac parte dintr-o herghelie”. Maria, înschimb, n-a avut altã posibilitate decît sã se supunã.

traducere ºi prezentarede Laszlo AAlexandru(continuare în numãrul urmãtor)

2288




Asta ne mai lipsea! Dupã ce cã nu prea dãmde capãt cancerelor normale, descoperimbrusc cã boala asta exasperantã îºi gãseºte

soluþii de complicare ºi travestiuri ce o fac încã maigreu de înþeles ºi, în consecinþã, mai dificil deabordat terapeutic. Din fericire pentru noi, nebuniaasta biologicã încã nu s-a constatat la om în formaei cea mai gravã, ci la o specie animalã din emisferasudicã, botezatã cu percutantul nume de „diavoltasmanian”.

Europenii descinºi odinioarã în zonã l-audenumit astfel din douã motive. Întâi, pentru cãmarsupialul respectiv trãieºte doar în Tasmania,insula din sudul continentului australian. În aldoilea rând (care devine de fapt primul în ordineaimportanþei), pentru cã fiara, de dimensiunile unuicâine, are blanã neagrã, lanseazã þipete care îþiîngheaþã sângele în vine ºi muºcã teribil,încununând astfel toate celelalte atribute ale unuicomportament fioros. În ciuda acestor trãsãturidezagreabile, animalul îºi are locul propriu înnaturã, iar apetitul sãu carnivor joacã un rolimportant în echilibrul biologic existent în mediulunde s-a rãspândit el cu zeci de milenii în urmã.

Faptul cã acum specia îi este subminatã de oboalã necruþãtoare constituie, bineînþeles, unsemnal de alarmã pentru cercetãtori. Primelediagnostice indicã o stranie formã de cancer,întrucât animalului îmbolnãvit i se umple faþa detumori respingãtoare, iar în maximum ºase luni dela apariþia primelor leziuni corpul victimeiputrezeºte cu totul. Maladia e transmisibilã încadrul speciei, se rãspândeºte prin muºcãturi,pentru care diavolul tasmanian – cum am vãzutdeja – e destul de renumit, împãrþindu-le cu dãrnicieîn stânga ºi în dreapta, inclusiv din prea multã

iubire, în timpul actului de împerechere. În 1996,când s-a constatat pentru prima datã boala aceastasinistrã, ea a fost comparatã cu SIDA, care macinãla fel de cumplit ºi de iremediabil organismeleumane atacate. Chiar dacã baza celor douã maladiirãmâne distinctã, perspectiva e în continuaresumbrã pentru marsupialul din Tasmania: niciunexemplar îmbolãvit n-a putut fi vindecat ºi niciuntratament încercat pânã astãzi n-a reuºit sã-iprelungeascã viaþa dincolo de limita pomenitelorºase luni. Rãspândirea galopantã a bolii îi determinãpe unii sã estimeze cã în urmãtorii zece aniîntreaga specie va pieri. Existã, deci, riscul sãvorbim curând despre ea numai din amintiri.

Fãrã a-ºi putea explica integral mecanismul boliiaustrale, biologii înclinã sã creadã cã are un suportgenetic ºi se declanºeazã în urma unei mutaþii cuefect letal. Deocamdatã nu s-au observat cazuri decontaminare a altor specii animale cu care diavolultasmanian convieþuieºte în insula sa de baºtinã. Nus-au constatat, din fericire, nici la om formesimilare de cancer mutant. Deºi suportul genetic alunora dintre cancerele umane este ºi el limpede.Dovedit pânã într-atâta, încât s-a putut gãsi chiar ºio genã implicatã în diminuarea riscului uneiîmbolnãviri de cancer. E tot o genã mutantã, darmutaþia asta „sunã a bine”, coboarã cu 13 procenteeventualitatea ca femeia care o posedã sã dezvolteun cancer de sân, în comparaþie cu cele lipsite degena mutantã. Gena se cunoaºte sub indicativulCASP8, iar echipa de cercetãtori care, pentru aajunge la ea, a analizat nu mai puþin de 33.000 decazuri a fost constrânsã ºi la niºte constatãrisurprinzãtoare. Una dintre acestea susþine cãmajoritatea americancelor purtãtoare a genei deprotecþie sunt de origine europeanã. Ce altã

concluzie putem trage de aici, decât cã VechiulContinent, pe lângã calitatea sa de sursã a tuturorrelelor rãspândite în lume, de la colonialism ºi pânãla dictaturile (brunã ºi roºie) care au aprins fitilul înrevoluþii ºi în rãzboaie mondiale, mai aduce ºilucruri folositoare în zestrea lumii contemporane.Existã, bineînþeles, ºi mutaþii negative, generatoarede cancer, ca în cazul diavolului tasmanian. DarCASP8, cum pretind cercetãtorii din echipa condusãde Dr. Angela Cox la ªcoala de ªtiinþe Medicale aUniversitãþii din Sheffield, determinã celuleledefecte sã se autodistrugã, împiedicându-le astfel sãdevinã canceroase. Asta în vreme ce genele mutanteBRCA1 ºi BRCA2, care iniþial fãceau acelaºi lucru,în urma mutaþiei ajung sã se comporte exact pedos, stimulând procesul de cancerizare.

Toate aceste observaþii contribuie la identificareatimpurie a riscurilor ºi la fixarea unui tratamentpreventiv. Alte cercetãri, în care tot genele par sãdeþinã rolul hotãrâtor, stabilesc, de pildã, cã urmaºiibolnavilor de cancer care au reuºit sãsupravieþuiascã minimum zece ani de la declanºareaºi tratarea bolii sunt mai avantajaþi, în caz cã fac ºiei cancer, decât copiii bolnavilor ce n-au fost dotaþibiologic pentru a ajunge la capãtul unei asemeneaprobe de rezistenþã.

Oricum, cercetãrile amintite nu mai pot fi defolos diavolului tasmanian, care a intrat deja într-ocursã contracronometru a extincþiei sale ca specie.ªi tocmai de aceea se încearcã unele soluþii aproapedisperate de salvare, cum ar fi izolarea unor micicolonii de indivizi sãnãtoºi în condiþiile derecluziune pe care le permit grãdinile zoologice depe continentul austral. Ar mai rãmâne deschisã, înfelul acesta, perspectiva ca specia sã fiereimplantatã în arealul sãu natural, dupã ce urmeleenigmaticei epidemii se vor ºterge cu totul.

Mircea Opriþã

Cancer mutantºtiinþã ºi violoncel

2299




“A da în mintea copiilor” nu e o printre expre-siile care ne bucurã auzul în vesela ºi coloratanoastrã existenþã. Ba, dimpotrivã.

Atunci când nu presupune o reducþiecategoricã, ea traduce, în cel mai bun caz, oîngãduinþã ironic-amuzatã. Care te scoate, oricum,din rândul lumii. Al lumii credibile, serioase,cumsecade! Al lumii în de regulile ei cele de toatezilele: trasate, aºezate, precizate. Reguli cercatecare te feresc de surprize. Care sunt corecte nunumai politic, ci ºi, ºi cum încã!, existenþial. Caresunt fair, n’est pas?, care sunt cool! Care sunt, cemai…, fãrã de care nu se poate ºi care, nu-i aºa?imposibil, mai ales când vine de la cineva care sepretandã! Doamne, ce bogãþie la casa omuluinenea Iancu!

Cel mai ades, incriminatoria zisã de mai susîºi revarsã dispreþul sau îngãduinþa asupra

bãtrânilor, pentru care cãderea din paradisulgândirii pe care un mare poet ºi prieten o numea«balizatã ºi banalizatã» e infinit mai spectaculoasãºi mai frecventã decât a altor vârste. Cu excepþiacopiilor, care oricum nu pot da în mintea lordecât dacã dau mai întâi în mintea altora. Ceea cenu se prea întâmplã. Aºa cã ar fi de tot hazul sã-ispui unui copil cã a dat în mintea copiilor.Fiindcã mintea copiilor…

A da sau a cãdea în mintea copiilor înseamnãa cãdea în mirare ºi a decãdea din certitudine;înseamnã a cãdea în minune ºi a decãdea dinobiºnuinþa, din rutina, din osificarea sufletului;înseamnã a cãdea în întrebarea perpetuã ºi adecãdea din eterna preconcepþie. În minteacopiilor lumea e bolnavã de inocenþã ºi vindecatãde paradox. Mintea copiilor e locul în care luminase joacã de-a v-aþi ascunselea ºi Dumnezeu umblã

în vârful picioarelor. Locul în care se scrie cualfabetul firelor de iarbã ºi se vorbeºte în graiulpãsãrilor ºi al vântului; sau se vorbea sau se maivorbeºte, încã. Pânã când oamenii îi vor fi învãþatpe copii, chiar mai înainte de a se naºte,inutilitatea ºi ineficienþa minþii de copil.

Însã a cãdea în mintea copiilor nu înseamnã,cel puþin în acest context, a decãdea dindemnitatea vârstei, nu înseamnã a-þi uita vârsta,ci doar a-þi reaminti de ceva pe care viaþa te-a silitsã-l ascunzi în adâncul fiinþei tale, acel ceva atâtde ridicol ºi de inutil în lumea ºi pe pãmântuloamenilor mari: mintea copiilor. Acel ceva pe careînþelepciunea târzie a asfinþitului, din careiradiazã zãdãrnicia frãmântãrilor ºi lucrurilor deprisos ºi fãrã de însemnãtate, cãrora ne-am robitviaþa, o face coleºitor de prezentã, unind celedouã capete ale liniei, care n-a fost niciodatãaltceva decât un insesizabil cerc.

Horia Bãdescu

ferestre

Datul în mintea copiilor

Best-seller internaþional, romanul Întoarcereaacasã al germanului Bernhard Schlink,reuºeºte în tonul unei proze sobre, cu accente

minimaliste, sã configureze pe fundalul de-acumcvasi-monden al crizei de identitate, o parabolã aomului postmodern1. Puþine romane recente, deaiurea, ori de la noi, ar putea aspira la un „ce”romanesc mai ambiþios ºi mai bine construit, caresã nu exihibe în rãspãr tehnicile romanuluipostmodern, pentru a suplini lipsa uneiproblematici romaneºti, ori sã nu hãrþuiascã„–ismele” ideologice din vecinãtatea literaturii,pentru un plus de vizibilitate. Vocea cãrþii luiBernhard Schlink te convinge însã cã nu totul sepoate aºterne pe hârtie. Mai mult, cã scrisul nu edoar o oglindã a memoriei, temã pivotalã aromanului, ci ºi un examen etic al ei. A descrieficþional întâmplãrile vieþii, explorând cauzalitatea ºihazardul lor nu înseamnã doar a te întoarce întrecut, trecutul Germaniei naziste în acest caz,pentru a înþelege ºi accepta prezentul, îndepãrtândaluviunile mistificãrilor, ori efectele capacitãþii deauto-iluzionare a eroului romanului, ci de a da reliefconfruntãrii cu relativismul moral ºi demoniiacestuia. O luptã ºi o judecatã deopotrivã, la care eîndreptãþit orice ins ce doreºte sã guste libertateaconºtiinþei, odatã cu asumarea faptelor sale.

Aventura unei „conºtiinþe” ficþionale nu depindedoar de adâncimea registrului moral, ci deanvergura stilisticã a autorului. Bun cunoscãtor alcontrapunctului, dar mai ales al povestirii unui eu,Bernhard Schlink dezvoltã tema centralã aromanului sãu, în tradiþia bildungsromanului, finparodiatã aici, anume cea a peripeþiilor omuluivirtuos într-o lume în care minciuna ºi adevãrulsunt inseparabile. Dincolo de tiparul unei „ich-Erzählung”, atuu-l lui Schlink constã îningeniozitatea de a precipita spre deznodãmânt,dupã minuþioase pregãtiri ºi amânãri, strãduinþelelui Peter Debauer, protagonistul romanului, de a-ºilua în propriile mâini cârma vieþii. Moment în caretânãrul Debauer, navigând sub pânzele imaculateale adevãrului, binelui ºi frumosului, se ciocneºte de

stânca ascunsã a biografiei sale: Debauer-tatãl.Dorinþa de a suplini, explica, rãzbuna, ºi în cele dinurmã, de a se împãca cu absenþa tatãlui e gata sã-lfacã pe fiu sã ºteargã cu buretele vina celui a cãruidestin ambiguu îi fusese interzis, ori îi scãpase ca ocoadã de ºopârlã abadonatã în ultima clipã. DarPeter Debauer refuzã gestul uitãrii.

Conflictul dintre tatã ºi fiu poate fi urmãrit încheie freudianã, generaþionalã, (cearta dintre douãgeneraþii despãrþite de tranºeele rãzboiului ºiconsecinþele morale ale acestuia), orideconstructivistã, cum sugereazã Liesl Schillinger în„International Herald Tribune”. Nu trebuie uitatãreferinþa directã la mitul lui Odiseu, pe caremizeazã Bernhard Schlink atunci când rãstoarnãperspectiva clasicã, punându-l pe Telemach încentrul ei. Drama fiului care se hotãreºte dupã otinereþe de aºteptare sã îºi cunoascã tatãl, eternizatpe þãrmuri strãine, este prilejul de a scoate laluminã diferenþa dintre cei ce produc suferinþa ºi ceicare supravieþuiesc suferinþei, cãutând în numeledreptãþii, rãscumpãrarea rãului. Discuþia desprebanalitatea rãului dintre tatã ºi fiu, dintre unTelemach rãzbunãtor în vizitã la un Odiseumincinos ºi vanitos, ilumineazã asupra culpei luiDebauer-tatãl, prins pe picior greºit, rãmas fidelcredinþei cã celor puternici, aºadar strategilor iscusiþi(cum odinioarã Odiseu) le este permis totul, însensul cã libertatea lor nu poate fi ancoratã decât însuveranitatea nemãrginitã a voinþei lor.

Peripeþiile lui Peter Debauer încep premonitoriucu cãutarea luminii, întrevãzutã epifanic ºi ironic încasa bunicilor, larii protectori ai unei copilãriimaturizate înainte de vreme. Ele sfârºesc înconfruntarea finalã cu strãinul ascuns subînfãþiºarea paternã. Revolta fiului împotriva tatãluimeritã aplauze. Nu în ultimul rând pentru faptul cãautoritatea lui Debauer-tatãl era doar o mascã(fisuratã) a puterii ce refuza responsabilitatea. Cutoate acestea, laurii care încununeazã darea în vileaga tatãlui, îi aduc fiului învingãtor nostalgia pentrufigura idealã a tatãlui, a celui din nefericire,nenãscut. Refuzatã de realitate, imposibil de a fi

încarnatã, ea îl victimizeazã în continuare peDebauer-fiul. Pasiunea dreptãþii nu simplificã delocviaþa fiului cîºtigãtor. În ultimul moment, cândporþile trecutului sunt definitiv închise, refulatul,adicã arhetipul patern, se reîntoarce, eliberat desimilitudinea cu tatãl natural, pentru a locui îninima celui care l-a salvat de orice asemãnare.

1 Întoarcerea acasã, traducere de Hertha Spuhn, Polirom,Iaºi, 2007, 393 pagini. O apariþie anterioarã semnatã deBernhard Schlink, Cititorul, care s-a bucurat de asemeneade un ecou consistent. Romanul Întoarcerea acasã a fostprimit elogios în The Economist, ianuarie 12-18, 2008,International Herald Tribune, ianuarie 11, 2008, TheObserver, ianuarie 20, 2008, pentru a menþiona câtevarepere jurnalistice, altele decât cele din þara autorului.

Nostalgia fiuluirezonanþe

Marius Jucan

3300




Deºi aºteptatã de americani ºi doritã decubanezi de decenii bune, cãderea luiCastro n-a fãcut rating pe canalele de ºtiri

ºi nici ravagii pe strãzile Havanei. Mai mult chiar,ºtirea despre retragerea lui de la putere a intratimediat în conul de umbrã al craterului care þinealatent vulcanul Kosovo. Acesta a explodat din nouîn momentul când SUA credeau naiv cã se vastinge. Aºa cã ºi Castro a fost împins deoparte,împreunã cu o serie de ºtiri senzaþionale precumdescoperirea, dupã o jumãtate de secol decercetãri, a faptului cã nu toate femeile au„punctul G”, adicã þesutul acela fin din vagincare... Când ne uitam la emisiunile zvãpãiateiGianina Corondan cu un „G” mare pe generic nuºtiam ce cãutau de fapt cercetãtorii strãini. Acumam aflat, dar la ce ne foloseºte.

Nici Pedro Fuentes-Cid, dizidentul cubanez ceºi-a scos nasul din cenuºa uitãrii cu aceastãocazie, nu reuºeºte sã trezeascã atâta interes înmedia internaþionalã cât proaspãtul HashimThaci, zis ºarpele albanez, pornit în cursa de a-ºilegitima trecutul tenebros oferindu-le kosovariloro þarã pe tavã. Se pare cã El Lider Maximo le-acastrat cubanezilor pofta de revolte pe încã multedecenii de azi înainte. Dar ce moare în AmericaCentralã se ridicã în Europa (aproape) Centralã cao stupidã lege a compensaþiei nedorite. Se

evidenþiazã cã relieful politic ºi social e fluctuantºi supus în prea mare mãsurã gãºtilor paramilitareîn continuã agitaþie.

Emisarii zeului Video au pus numaidecât „pesticlã” politicieni ºi analiºti aºezaþi în jurulcraterului cu lava deja spumegândã. Au fãcutspume la gurã ºi unii ºi alþii. Au reînnodatalianþele, au restructurat strategiile diplomatice.Degeaba, Hashim Thaci n-a mai putut fi oprit.Din hãuri dubioase, din mãruntaiele pãmântuluipline cu þiþei de contrabandã, din traficul cu armeºi din acte de terorism trecute cu vederea se ridicãîn plinã ºi blândã luminã falnica fãpturã, subitpurificatã, a liderului kosovar pozând inocent ºiresponsabil în prim-ministru legitim instalat înfuncþie. E înalt, atipic pentru albanezii mãrunþei,vãzut tocmai de aceea ca un exemplar biologicideal (pentru a-i domina?). E zvelt, elegant, semiºcã lejer, calculat, pare fãcut pentru a fidiplomat. N-ai spune cã are mâinile pãtate cusânge.

E limpede cã pãºeºte în scenã un alt tip delider separatist. Mai viclean, mai subtil, maicarismatic, mai tenace. Nu degeaba i se spuneºarpele! Drept, cu ochii fixaþi pe þintã, a ºi reuºitsã hipnotizeze câteva capete luminate care acumaîi joacã în strunã. Cu kalaºnikovul sub manta,semneazã declaraþia de independenþã a noului

stat de mãrimea Olteniei. Dacã Putin tremurã aîngrijorare pentru Transilvania (majoritarmaghiarã, zice el – ce notã o fi avut preºedinteleRusiei la istorie?) iar Bãsescu a ºi dat o fugã înCovasna sã ia pulsul populaþiei, pe forum auapãrut reacþii de tipul „Judeþul Dolj ºi-a declaratindependenþa”. Ironia, s-a mai spus, salveazãRomânia. Pãnã când?

Dar sã revenim la portretul-robot al noului tipde lider secesionist. Faþa-i voluntarã, încordatã,atinsã de paloarea trãirii cu înfrigurare amomentului solemn, e desenatã în linii reci ºidure; nu are mustaþa tuºinatã ºi cãnitã aseparatistului Igor Smirnov, „arhitectul”Transnistriei. Nici mustaþa stufoasã a lui AbdullahOcalan, liderul PKK, susþinãtor al Kurdistanului,care se albeºte în închisoarea de pe insula Imrahdin Marea Marmara; nici faþa hirsutã a lui YasserArafat. E pur ºi simplu neted ºi spilcuit la obrazca Gilles Duceppe care luptã pentru „statul”Quebec. Transnistria e un stat sprijinit pe ºenileruseºti, în conflictul dintre PKK ºi autoritãþileturce au murit 37 000 de oameni din 1984 pânãazi, iar separarea Quebecului pare, din multepuncte de vedere, o forfotã artificialã. Dreptulpopoarelor la autoguvernare dã frâu liber mereunaþionalismului extremist. Oare n-ar trebui sã fieclar în ochii tuturor cã naþionalismul de aceastãfacturã e o maladie anacronicã ºi periculoasã?

Cu ochii pe ºarpezapp-media

Adrian Þion

Aºa se întîmplã ºi la Praga, la Viena, la Berlinori la Paris. Teatrele de pãpuºi au înrepertoriul lor spectacole pentru adulþi

programate la ore de searã, în general cam pecînd copiii se duc la culcare. Se numesc Nocturneºi sînt apreciate datoritã complexitãþii lor deexpresie scenicã. Aceste spectacole folosesc, înmod firesc, ºi elemente specifice teatrului depãpuºi ºi marionete, îmbogãþind, astfel, imagineascenicã, amplificînd puterea de comunicare cupublicul spectator. Pretutindeni, Nocturnele s-audovedit a fi de succes. La noi, de exemplu, teatrulAriel din Tîrgu Mureº ºi-a amplificat faimadatoritã spectacolelor pentru adulþi jucate în beciori în alte spaþii neconvenþionale. Cu asemeneaspectacole sînt organizate chiar ºi mini-festivalurila care, pe lîngã public, participã cronicari deteatru din întreaga þarã.

Iatã, în sfîrºit, se „întîmplã” ca ºi la Cluj,fenomenul sã-ºi facã apariþia, dovedind cã nu amintrat, degeaba, în Europa. Nu e vorba de a„imita”, cum prost ar înþelege unii (penibilicîrcotaºi, incapabili de a-ºi depãºi limitele), ci de ate alinia (o expresie cam „militãroasã” dar...practicã ºi explicitã) la realitatea artisticãeuropeanã, a ajunge la nivelul acesteia ºi chiar aîncerca sã o depãºeºti. Cã aºa-i în artã, talentulpoate apare în orice spaþiu geografic. Fie el chiarºi mioritic...

La Teatrul de pãpuºi „Puck” au începutNocturnele. De cînd talentata regizoare MonaChirilã a preluat conducerea acestui teatru, întregcolectivul (români ºi maghiari la un loc) respirã

alt aer iar munca de creaþie se desfãºoarã într-oatmosferã cu adevãrat artisticã, fãrã crispãri ori„terori” directoriale. Faptul se poate vedea, cît sepoate de concret, în spectacole de „profil” deînaltã þinutã artisticã, cu un impact imediat ºibenefic asupra micilor spectatori.

Nocturnele iniþiate de Mona Chirilã au un altpublic „þintã” aºa cum îl au ºi pe alte sceneeuropene. Eu cred cã cei mai „chemaþi” la acestespectacole sînt studenþii, dar nu doresc a face...discriminãri! Mãºtile, pantomima, marionetele,participã ºi ele la aceste spectacole pentru adulþi.Chiar ºi datoritã spaþiului în care se desfãºoarã(mai intim decît celelalte), ele emanã un parfumaparte. Cel mai recent spectacol se numeºteCamera oglinzilor (tratat despre femei...) ºi esteun colaj pe texte de Ovidiu, Vergilius, CarminaBurana ºi Villon. O singurã interpretã: RamonaAtãnãsoaie care nu „se pierde” pe parcursulspectacolului nicio clipã. Umor, satirã, grotesc,lirism, parodie, poezie... Un spectacol marcaMona Chirilã, îi poþi recunoaºte personalitatea dela primele scene. O personalitate artisticã ºi nunumai, care-i poate deranja pe veleitari, peindivizii care au intrat în artã precum oiºtea îngard, dar se cred cel puþin geniali. Asemeneaspecimene regizeazã delaþiuni, amintindu-ºi cuduioºie de epoca auritã în care turnãtorii (de bunãvoie ºi nesiliþi de nimeni...) sperau nu doar laavantaje „cotidiene” ci ºi sã fie catalogaþi drepttalente mãreþe...

Alãturi de excepþionalele spectacole aleTeatrului Maghiar ºi de cele ale Teatrului

Naþional, Nocturnele micului teatru „Puck”completeazã profilul unui oraº care are nevoie ºide artã teatralã adevãratã. Pãrerea mea.

Mona ºi nocturnaRadu Þuculescu

rânduri de ocazie

Ciprian Chirileanu Incursiuni interioare 4

3311




Nu, nu e o metaforã poeticã, nici ceva legatde psihanalizã. Este o tristeþe care îmiaparþine, pe mmine mã apucã, aºa – ca

vechi clujean, ºi e legatã de ceva cu aripi, care nueste avionul. Aºadar e legatã de pãsãri, de pãsãrileClujului, ale momentului actual ºi ale momentelorde altãdatã. Nu, nu mã gândesc la gãini, la gâºteºi curcani, nici la papagali sau canari. Ci la celelibere, la cele care zboarã pe sub nori ºi printrecopaci, la cele care îºi fac un cuib pe unde pot ºiunde le tihneºte.

Demult, pe la «începuturile» mele, am fost înstrânsã legãturã cu pãsãrile. Atât din pricinafamiliei (din care fãceau parte doi ornitologi,prieteni cu Dan Munteanu – marele orintologclujean ºi al þãrii), cât ºi fiindcã la noi în curte(adicã în curtea Fabricii de Þigarete) erau multe,foarte multe pãsãri (printre care ºi cei peste douãsute de porumbei – proprietate personalã!). La felºi prin oraº. Cam ce pãsãri am vãzut eu în Clujulcopilãriei ºi al tinereþii? Sã-mi amintesc: ciori,stãncuþe, porumbei, guguºtiuci, mierle negre,piþigoi, vrãbii ºi vrãbiuþe, rândunele, huhurezi,coþofene, ba chiar ºi lebede, raþe ºi pescãruºi,ciocãnitori, câteodatã un florinte sau vreo acvilãvenitã în control de la Cheile Turzii. Pe cândastãzi...

“Pe când astãzi... ce?” mi-ar putea spunecineva. ”Nu vezi pãsãri în Cluj? Eºti chior? Uitã-tepe fereastrã în zori sau la apus ºi vezi la pãsãrimai ceva decât în filmul americanului ãla! Sauprin pieþe, pe strãzi, pe pervazul de la bucãtãrie...Nu vezi pãsãri?”

Ba da, vãd, dar ce pãsãri? Mii ºi mii de ciori ºimii de porumbei. Atât. Abia câte o vrabie, ca sãnu mai vorbesc despre rândunele sau guguºtiuci.Sau niºte mierle negre, în Parcul central, în curtela Spitalul Militar, ori printre copacii de laFacultatea de Litere. Ce frumos fluierã ele chiar larãsãritul sau pe la asfinþitul soarelui! Dar unde e

gunguritul de varã al guguºtiucilor (pasãreaîndrãgostiþilor!)? De fapt, de guguºtiuc pe minemã leagã douã amintiri destul de ciudate! Pe de-oparte, de dupã-amiezele de duminicã în caremama, deseori, mã obliga sã mã culc pe divan,lângã eea fiindcã îi eram drag ºi ca sã mã þinãculcat. Era duminicã, era liniºte, cumplit deliniºte. Nu auzeam decât tropãitul cailor de latrãsuri ºi... gunguritul guguºticilor aciuiþi în piniidin faþa casei. Dacã nu reuºeam sã evadez de pedivan, pe acest fundal sonor zãceam vreo orã:«uu-u, uu-u» ºi «trop-trop, trop-trop», «uu-u, uu-u»... Mai târziu, prin clasa a noua, din pricinaguguºtiucului am avut un mare scandal cutovarãºa de biologie care îmi era ºi dirigintã (ochema Iliescu!), fiindcã la o orã, arãtându-ne ºipoze, a susþinut cã e vorba despre turturicã. i-amspus cã nu e adevãrat, cã turturica esteStreptopelia turtur turtur iar ceea ce ne aratã ºi nedescrie ea este Streptopelia decaocto decaoctoFrivalschi – guguºtiucul. Bâlci mare, terminat maiapoi cu mutarea mea la un alt liceu. Dar unde e,unde ee astãzi streptopelia decaocto de atunci? Dece ne-a pãrãsit? Rândunele, despre care sã ziceacã nu e voie sã le vânezi cu praºtia deoarece þi seva usca mâna, unde sunt? Piþigoii atât desimpatici, acvilele sobre ºi de zãrit numai în slavacerului, rotindu-se agale ºi ameninþãtor,ciocãnitorile uºor enervante dar miºto, lebedelefrumoase, leneºe dar, mi se pãrea mie, camtoante... unde-s? Numai ciori! O mulþime de ciori,ca lãcustele: nori de ciori! Pescãruºii de pe Someº,din preajma podului spre garã, raþele de pe laculdin Gheorgheni (am vãzut ºi pe Someº câteva, îndreptul Teatrului Maghiar), huhurezii dinîntuneric? (Familia Strigidae mai este reprezentatãpe douã faþade interioare de la Litere, de câtevazeci de bufniþe, sub formã de... basoreliefuri!Deh, simbol al ºtiinþei, al înþelepciunii, nu?).

Dar, totuºi: unde-s pãsãrile Clujului? Le-au

alungat avioanele, gazele de la maºini ºi celeslobozite de hornuri, gãlãgia constantã amotoarelor, noi înºine prin altceva? Ciorile,puzderia de ciori?

Sã fiu bine înþeles: nu am nimic anumeîmpotriva ciorilor! Decât cã sunt prea multe ºitriste la arãtare. ªtiu cã nu-s proaste deloc. Darnici arãtoase ori simpatice. Pe mine mã indispun,mã întristeazã, oricum le vãd, fie zburând în stol,fie adunate ciopor pe blocurile de pe Titulescu –haltã de reajustare.

Vreau sã vãd ºi sã aud guguºtiuci, piþigoi ºirândunele! De ce aceste pãsãri nu ne mai bucurãºi pe noi, clujenii? Mã cuprinde o... tristeþe-naripatã.

Tristeþe-naripatãTudor Ionescu

remember

Nu e nimic excepþional sã faci piaþa pe laamiazã ºi pe la mijlocul unei sãptãmâni.ªi totuºi, ceva de toatã mirarea mi s-a

întâmplat: dupã ce am luat niºte mere, am dat sãcumpãr ºi o salatã verde. O precupeaþã ceva maitrecutã, înfofolitã bine ºi veselã, m-a invitat sãcumpãr de la ea: “Hai, domnu’, vã servim salatãsexy – feminin – 1,50 lei, masculin – 2 lei,morcovi Cioacã ºi varzã Elodia, excelente!” La aºaanunþ am încremenit în dreptul tejghelei, sã potrâde dupã poftã; am luat o “salatã sexymasculinã” ºi am pornit spre casã repetândanunþul femeii, sã nu cumva sã uit ce e drept,“morcovii Cioacã” arãtau bine, spãlaþi bine, virilinevoie mare, “varza Elodia” era proaspãtã ºidolofanã. Am senzaþia cã asistãm la un fel detriumf al confuziei generalizate, cu consecinþeuluitoare; pentru simpatica precupeaþã, poliþistulaflat când dupã gratii, când înafara lor,mediatizatul Cioacã, a devenit o emblemã avirilitãþii, iar dispãruta lui soþie, madam Elodia,

una a feminitãþii. Acum, cu “morcovul Cioacã”,nu sunt mari probleme, cãci ºi poliþistul epomenit, arestat ºi eliberat, anchetat ºi solicitatzilnic; dar cu “varza Elodia” nu mai e acelaºilucru, cãci eroina trãieºte fabulos tocmai dindispariþie, nu din prezenþã fizicã, iar precupeaþapusese la vedere chiar ºi o jumãtate de “varzãElodia”, sã vadã clientul cât de proaspãtã este.Cât despre “salãþile sexy“, cred cã, în minteanãzdrãvanei precupeþe, rãmâne valabilã vorba“mãrimea conteazã”. Cum se ºtie cã numelecheamã lucrurile, nu este exclus ca, într-o bunã zi,Elodia, deghizatã în precupeaþã, sã stea la otejghea sã-l serveascã ºi sã facã conversaþie chiarcu poliþistul Cioacã, fostul ºi dubiosul ei soþ saucu celebrul lui avocat, cel cu pãlãrii care se poartãîn western-uri. Ar fi ºi altã variantã: într-o raziesãnãtoasã, poliþia pieþii sã o descopere pe Elodiabine împachetatã chiar sub o tejghea.***

Au fost, deja, înregistrate cereri de a boteza

nou nãscute cu numele Elodia, spre gloria mass-media! Dacã nu va fi descoperitã actuala protago-nistã din viaþa lui Cioacã, peste vreo douãzeci deani, una din micuþele acum botezate aºa ºisemãnând cu dispãruta, sã fie confundatã cuElodia de acum. ªi cum tot m-am distrat cu “mor-covul Cioacã” ºi “varza Elodia”, am servit, pepost de desert “Sebastian Cãldurã – antrenor deski”, un fel de rece ºi cald împreunã.

anestezii de larg consum

Piaþa ºi viaþaMihai Dragolea

Ciprian Chirileanu Incursiuni interioare 1

Ciprian Chirileanu Din expoziþie

3322




„Totul e altceva” pare sã fie replica „de boltã” apiesei Societatea de vânãtoare de Thomas Bernhard,cea mai nouã premierã a Teatrului Maghiar dinCluj.

Montarea îi aparþine regizorului DragoºGalgoþiu, care a reuºit sã dea dinamism unui textdestul de greu de „agãþat” scenic. Piesa nu are oacþiune propriu-zisã, care sã poatã fi rezumatã ºipovestitã. Este mai degrabã o înlãnþuire de situaþiidramatice care, în final, duc cãtre o „concluzie” aspectatorului. Thomas Bernhard e un autor foarteaparte în peisajul dramaturgic european din secolul20. În textele sale se îmbinã o tendinþã eseisticã,accente absurde – mai ales în construcþiapersonajelor – ºi un soi de ironie la adresa chiar ateatrului. De aceea, ºi în Societatea de vânãtoareexistã o adevãratã „dezbatere” despre teatru, artacare serveºte aparenþe. Iar aparenþele sunt,întotdeauna, înºelãtoare.

Acþiunea piesei are loc într-un pavilion devânãtoare pierdut într-o pãdure imensã. Pãdureaeste însã copleºitã de carii, aºa cã toþi copacii vortrebui tãiaþi. ªi la fel ca arborii bolnavi ai pãduriisunt ºi locatarii pavilionului, refugiaþi aici ca într-unsoi de agonie ce nu se mai sfârºeºte. Un scriitorcare vinde iluzii, vorbe, imagini, idei, un generalcare-ºi evocã apusa glorie, clamând primatul acþiunii

asupra cuvintelor, prinþi, prinþese ºi miniºtri ca niºteumbre, pãpuºi mecanic-dezaxate care bântuie princasã ºi pãdure zvâcnind din când în când cuaparentã vitalitate. Toþi aceºtia mor ºi învie ca-nteatru, unde se poate întâmpla orice. Dar atmosferae una lugubrã, apocalipticã, iluziile sunt evidentfalse, ba chiar periculoase, pare sã spunã textul luiBernhard. Pãdurea bolnavã e doar oglinda lumiibolnave ºi ea.

Regizorul Dragoº Galgoþiu a pus foarte bine învaloare acest orizont de sugestie al textului,suplinind trama discursivã a piesei cu momente de„coregrafie mecanicã” a personajelor. Acestea suntgrimate strident, ca niºte „zombies”, ori ca niºtefiinþe strãvechi, ocolite de moarte, dar marcate de„ieºirea din viaþã”. Galgoþiu a avut parte de ogarniturã admirabilã de actori, ºi probabil cã într-oaltã formulã spectacolul ar fi fost mai puþinlimpede. Aici însã, indiferent de anvergura rolului,toþi protagoniºtii au fost expresivi ºi vizibili.Dimeny Aron, în rolul Scriitorului, a fãcut un cupluscenic remarcabil atât cu Generalul (Biro Jozsef), câtºi cu Generãleasa (Peter Hilda). Confruntarea dintrecei doi a fost evidentã, cu „terapia verbalã” aScriitorului ºi duritatea inflexibilã a Generalului, întimp ce Generãleasa era un soi de mediator al celordouã universuri atât de diferite.

Prinþul (Gallo Erno) ºi Prinþesa (M. KantorMelinda) au întruchipat cel mai bine condiþia depãpuºi a personajelor. Foarte expresivi, poate cu unexces de acrobaþie al lui Gallo, ei au reuºit sãasigure „fundalul” acþiunii din prim-plan, adâncindsemnificaþiile. Niºte personaje de film mut, cugagurile aferente, dar ºi cu mecanicismulmarionetei, au fost ºi cei doi Miniºtri (Sinko Ferencºi Molnar Levente). Slujnica Ana (GyorgyjakabEniko) ºi tãietorul de lemne Asamer (Salat Lehel)au constituit contrapunctul uman al acestui spaþiulipsit de orice pulsaþie vitalã, în timp ce, sugestiv,Varga Andrea ºi Kollo Csongor au fost „umbrele”celorlalte umbre, Generãleasa ºi Scriitorul.

Costumele Doinei Levintza – simple în cazulcelor doi oameni simpli, opulent-tenebroase în cazulGenerãlesei ºi dublului ei, ca de pãpuºi la Prinþ ºiPrinþesã, violent militãreºti la General – au conturatfiecare caracter, fãrã a fi stridente sau ºterse.Decorul lui Andrei Both, un plan înclinat, cu trofeede vânãtoare pe un perete, o sobã înclinatã caTurnul din Pisa ºi un alt zid translucid, lãsând sã seghiceascã în spate copacii bolnavei pãduri, oglindasocietãþii patologic-muribunde, a alternat inspiratconvenþia cu parodia ºi cu sugestia.

„Societatea de vânãtoare” este un spectacol debunã calitate, bine conceput regizoral ºi bine jucat,cu o scenografie de bun-gust. Ce i se poate larigoare reproºa este cã se adreseazã unui public maispecial. Mai dispus, adicã, sã râdã, la teatru, deteatru.

Jocul specular al aparenþelorClaudiu Groza

Juriul de nominalizãri al UNITER, format dincriticii de teatru Magdalena Boiangiu, IonCocora ºi Doru Mareº, a fãcut publicã în 19

februarie lista propunerilor pentru Gala PremiilorUNITER 2008.

Spectacolul Unchiul Vania de Cehov, regizat deAndrei ªerban la Teatrul Maghiar din Cluj ocupãprimul loc în „topul” nominalizãrilor. Montareaeste propusã pentru titlul de „Cel mai bunspectacol”, Aniko Petho concureazã la secþiunea„Debut”, pentru rolul Sonia, Hathazi Andras a fostnominalizat drept „Cel mai bun actor în rolprincipal”, pentru partitura titularã din spectacol,iar Carmencita Brojboiu figureazã în listã lasecþiunea „Cea mai bunã scenografie” pentrudecorul ºi costumele din Unchiul Vania. În fine,Andrei ªerban a fost nominalizat a doua oarãconsecutiv pentru „Cel mai bun regizor”, dupã ce,anul trecut, a ocupat aceeaºi poziþie pentruspectacolul Purificare de la Teatrul Naþional dinCluj.

Lista completã a nominalizãrilor esteurmãtoarea:

Debut: Cristina Casian, pentru rolul Amalia dinspectacolul Amalia respirã adânc, la Teatrul Act,Bucureºti; Orsolya Jakab, pentru rolul Electra dinspectacolul Electra, la Teatrul Tomcsa Sándor,Odorheiul Secuiesc; Anikó Petho, pentru rolul Soniadin spectacolul Unchiul Vania, la Teatrul Maghiarde Stat, Cluj-Napoca;

Cea mai bunã actriþã în rol secundar: FlorinaCercel, pentru rolul Stepanida Rozanova dinspectacolul Istoria comunismului povestitã pentrubolnavii mintal, la Teatrul Naþional, Bucureºti; DanaDogaru, pentru rolul Mama/Chelneriþa japonezã

din spectacolul În rolul victimei, la TeatrulMetropolis, Bucureºti; Anca Hanu, pentru rolulBufonul din spectacolul Regele Lear, la TeatrulNaþional “Lucian Blaga”, Cluj-Napoca;

Cel mai bun actor în rol secundar: GabrielDuþu, pentru rolul Medicul din spectacolulRecviem, la Teatrul Bacovia, Bacãu; Ovidiu Ghiniþã,pentru rolul Tatãlui din spectacolul Vis Toamna, laTeatrul “Ioan Slavici”, Arad; Dan Glasu, pentrurolul ªamraev din spectacolul Pescãruºul, la TeatrulNaþional “Radu Stanca”, Sibiu;

Cea mai bunã actriþã în rol principal: CocaBloos, pentru rolul Tanti Hanek din spectacolulPovestiri despre nebunia (noastrã) cea de toatezilele, la Teatrul Tineretului Piatra Neamþ; EmiliaDobrin, pentru rolul Stevie din spectacolul Caprasau Cine e Sylvia?, la Teatrul Act, Bucureºti; OfeliaPopii, pentru rolul Mefisto din spectacolul Faust, laTeatrul Naþional “Radu Stanca”, Sibiu;

Cel mai bun actor în rol principal: ConstantinCojocaru, pentru rolul Patã din spectacolul Povestiridespre nebunia (noastrã) cea de toate zilele, laTeatrul Tineretului Piatra Neamþ; András Hatházi,pentru rolul Ivan Petrovici (Vania) din spectacolulUnchiul Vania, la Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca; Marcel Iureº, pentru rolul Martin dinspectacolul Capra sau Cine e Sylvia?, la Teatrul Act,Bucureºti;

Cea mai bunã scenografie: Carmencita Brojboiu,pentru scenografia spectacolului Unchiul Vania, laTeatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca; AdrianaGrand, pentru scenografia spectacolului Deºteptareaprimãverii, la Teatrul “Maria Filotti”, Brãila; HelmutSturmer, pentru decorul spectacolului Faust, laTeatrul Naþional “Radu Stanca”, Sibiu;

Cel mai bun regizor: László Bocsárdi, pentruregia spectacolului Don Juan dupã Molière, la

Teatrul “Toma Caragiu”, Ploieºti; Alexandru Dabija,pentru regia spectacolului Ionesco – Cinci piesescurte, la Teatrul Odeon, Bucureºti; Andrei ªerban,pentru regia spectacolului Unchiul Vania, la TeatrulMaghiar de Stat, Cluj-Napoca;

Cel mai bun spectacol: Faust – producþie aTeatrului Naþional “Radu Stanca”, Sibiu; Ionesco –Cinci piese scurte – producþie a Teatrului Odeon,Bucureºti;Unchiul Vania – producþie a Teatrului Maghiar deStat, Cluj-Napoca;

Teatru radiofonic: Bucureºti – underground deSaviana Stãnescu ºi Toma Enache, în regia lui TomaEnache, la SRR Bucureºti; Dumnezeul de a doua zide Cornel Mimi Brãnescu, în regia lui ClaudiuGoga, la SRR Bucureºti; Întâlnirea de GabrielaAdameºteanu, în regia Cãtãlinei Buzoianu, la SRRBucureºti.

Senatul UNITER a acordat în ºedinþa sa din 18februarie 2008 premiul de excelenþã actorului RaduBeligan. Premiile pentru întreaga activitate aurevenit actriþei Dorina Lazãr, actorului Ion Besoiu,scenografei Florica Mãlureanu, regizoarei SandaManu ºi criticului Ion Cocora. S-au mai acordatdiverse premii speciale.

Începând cu aceastã ediþie a Galei PremiilorUNITER, la propunerea juriului de nominalizãri,premiul criticii pentru activitate curentã nu mai faceparte din palmaresul premiilor UNITER.

Gala Premiilor UNITER 2008 va avea loc în 14aprilie, la Teatrul Naþional din Bucureºti. (ClaudiuGroza)

Nominalizãrile la PremiileUNITER 2008

teatru

Ordinea aduce satisfacþie

Din textele de teorie cinematograficã amînvãþat cã o naraþiune filmicã realizatãdupã carte are trei puncte esenþiale în

interior, aceste puncte reducînd acþiunea de peecran la o anumitã schemã: e un moment iniþialîn care lumea filmului e în deplinã ordine, apoiceva se petrece ºi ordinea e deranjatã, restulfilmului devenind o cursã pentru restabilireaordinii; aceastã cursã va deosebi clar binele derãu, sau, ca abordare individualã, pe cel bun decel rãu. În zona filmului cu suspans ºi fiori(thriller) existã doi piloni la baza acesteidezvoltãri narative: femeia ºi banul, iertaþi-miexprimarea. Fie cã e vorba despre o afacereamoroasã, fie cã e vorba de ceva bani sau de oîmbinare a celor douã, dacã lucrurile o iau raznacîndva, este esenþial sã aparã pe ecran un

deznodãmînt care sã respecte partea a treia aschemei de mai sus. Restabilirea ordinii(pedepsirea elementului care a perturbat liniºteainiþialã a lumii, a face dreptate) este esenþialãpentru cã întãreºte dorinþa spectatorului de avedea necontenit cum îi este garantatã siguranþaîn confruntarea cu realitatea din afara sãlii deproiecþie. Faptul ãsta oferã o satisfacþieeliberatoare; prin imaginile ºi rezoluþia de peecran setea de dreptate a fiecãrui spectatorprimeºte un fel de medicamente carefuncþioneazã în sistem placebo (mãcar pînã laurmãtoarea vizionare).

Vînezi o geantã plinã cu bani?

Anii ’80. Sudul Statelor Unite. Llewelyn Moss(Josh Brolin) iese la vînãtoare; urmãreºte oantilopã rãnitã ºi dã peste locul unui mãcel încare fuseserã implicaþi traficanþi de drogurimexicani. Gãseºte geanta cu bani ºi o ia cu el.Ajuns acasã îºi aminteºte cã unul dintre mexicaninu era mort ºi îi ceruse apã, are junghiuri morale,aºa cã se întoarce sã-i ducã de bãut. La loculcarnajului vor ajunge ºi niºte recuperatorimexicani care-l vor repera pe Moss. Acesta scapãmomentan, însã e clar cã vor porni cu toþii peurmele lui (ºi pe urma banilor). Banii sînt rîvniþinu numai de mexicani, cei care aduseserãdrogurile, ci ºi de americanii care doreau sã lecumpere, erau banii lor în fapt, aºa cã Anton

Chigurh (Javier Bardem), criminalul absolut, esteangajat de cãtre aceºtia din urmã pentru arecupera geanta cu douã milioane de dolari. NoCountry for Old Men / Nu existã þarã pentrubãtrâni. Ecranizarea romanului omonim scris deCormac McCarthy.

O problemã de principii

Anton îi omoarã pe cei care îl angajaserã,luînd asupra sa afacerea, îl omoarã ºi pe CarlsonWells (Woody Harrelson), cel care fusese tocmitpentru a-l nimici pe Anton, dupã ce acesta dinurmã îºi ucide angajatorii... în fapt, Antonomoarã tot ceea ce îi iese în cale. Forþa acestuipersonaj stã în modalitatea sa de a opera. Antone un fel de random access memory (ram) dinlumea computerelor: plãcuþele ram pot oferirãspuns imediat solicitãrilor de accesare ale unordate, indiferent dacã ele se aflã stocate în spaþiidiferite ale aceluiaºi sistem sau dacã nu au niciolegãturã între ele. Aºadar, pentru memoria activãa unui sistem IT, dupã cum o afirmã ºi numele,ram, principiul de selecþie al datelor este aleator.Un astfel de principiu aplicã ºi Anton înactivitatea sa cotidianã, doar cã în locul datelorsînt oamenii, în locul accesãrii e moartea, iarsistemul este întreaga lume. Anton devine omaºinãrie de ucis care, în raport cu conºtiinþaproprie, datoritã principiului selecþiei aleatorii(sau, altfel spus, selecþie prin forþa destinului), nicinu poartã responsabilitatea faptei comise, nici nuse înºealã vreodatã. El ucide pe cineva fiindcã îiiese în cale. ªi fiecare astfel de întîlnire are în sineo dozã de absurd: pentru Anton întîlnirea cuiva

3333




film

Jirí Menzel este (iertat fie locul comun pe care îlimplicã afirmaþia) o legendã vie, un monstrusacru al cinematografului ceh(oslovac), unul

dintre – alãturi de (îi amintesc aici doar pe) MilosForman ºi Vera Chytilová – reprezentaþii cei maiimportanþi ai noului val de regizori afirmaþi înCehoslovacia deceniului ºapte al secolului trecut. Ladoar 30 de ani, în 1968, obþine Oscarul pentru celmai bun film strãin cu Trenuri strict supravegheate,ecranizare a unei proze de Bohumil Hrabal, scriitorde care se va apropia ºi a cãrui operã o va ecranizaconstant – începând cu scurtmetrajul de debutMoartea domnului Baltazar, difuzat împreunã cuscheciuri semnate de Jan Nemec, Evald Schorm,Vera Chytilová si Jaromil Jireš (toate adaptãri aleunor proze de Bohumil Hrabal) ca film delungmetraj, sub titlul generic Perle din adâncuri(Perlicky na dne, 1965), trecând prin amintitulTrenuri strict supraveghate (Ostre sledované vlaky,1966), Amintiri (Postriziny, 1980), Serbareaghioceilor (Slavnosti snezenek, 1983) sau Ciocârliilepe sârmã (Skrivánci na niti, 1969), pânã la recentulÎn slujba regelui Angliei (Obsluhoval jsemanglického krále, Cehia, 2007; sc. ºi r.: Jirí Menzel;cu: Ivan Barnev, Oldrich Kaiser, Julia Jentsch,Martin Huba).

Dar, în ciuda faptului cã are ca bazã literarã unadintre cel mai bune cãrþi ale lui Hrabal, L-am servitpe regele Angliei nu este unul dintre titlurile de vârfale filmografiei lui Menzel, nu este unul dintre celemai bune filme ale sale. În primul rând pentru cãJirí Menzel, care semneazã ºi scenariul, se opreºte –

în mod surprinzãtor, de neînþeles – la suprafaþaprozei lui Bohumil Hrabal, trateazã superficial,expozitiv, ilustrativ splendidul roman al scriitoruluiceh, mulþumindu-se sã ofere o imagine comunã,aproape banalã prin conformism, a unui trecut nufoarte îndepãrtat ºi a unor tipologii umane perene.Totul însã cinematografiat cu multã tandreþe într-oformulã clasicã, amintind de anii în carecinematograful era un candid divertisment popular,pur ºi inocent. Din pãcate, în cazul de faþã formuladeranjantã, dat fiind faptul cã o lecþie, fie ea chiarde nivel academic, are o inerentã dozã deostentativitate, este în primul rând o demonstraþiede virtuozitate tehnicã ºi nu un act autentic decreaþie artisticã – cum este de bãnuit cã ºi-a doritMenzel.

Nimic din tragicul prozei lui Hrabal nutranspare în film, mãruntul chelner Ditie este unpersonaj de benzi desenate, bidimensional, unsimplu contur lipsit profunzime (în ciuda nasuluiproeminent la actorului Ivan Barnev!). Filmul este oînsãilare umoristicã, de vodevil, a episoadelorromanului, neinspiratã, cu simpificãri abuzive, cedeturneazã sensul cãrþii ºi intenþiile artistice ale luiHrabal. Este absolut inutilã inventarea de cãtreMenzel a unui Ditie bãtrân, ieºit din închisoaredupã aproape cincisprezece ani de detenþie,personaj care-ºi rememoreazã trecutul în timp ce sebucurã de „avantajele” muncii de jos – mijloc derecuperare moralã aplicat în tot lagãrul socialist.Este complet eludat, în film, deturnând esenþialmiza romanului, episodul detenþiei, grotesc-

fantastic, de un umor macabru, cu un mesaj totuºiextrem de lizibil: într-un sistem totalitar(comunismul în cazul de faþã), închisoarea poateoferi o mai mare libertate moralã, spiritualã, decâtlumea dinafara zidurilor ei. Este, evident, doar unadin sugestiile romanului, abandonatã nonºalant deJirí Menzel.

Paradoxal, dacã faci abstracþie de romanul luiBogumil Hrabal, În slujba regelui Angliei (este deneînþeles de ce nu s-a optat pentru titlul sub care afost tradus romanul în limba românã, L-am servitpe regele Angliei, mult mai potrivit; sau este preade înþeles dacã acceptãm cã traducãtorii filmulhabar nu au de existenþa versiunii în limba românãa cãrþii) poate fi un film cuceritor, care poartãamprenta unui mare regizor, un film care îþiaminteºte de vremea în care autori ºi spectatorideopotrivã aveau mai mult timp, puteau sãsavureze un film. Din pãcate, întrebarea de bunsimþ care se impune este: de ce a avut nevoie, înacest caz, Jirí Menzel de romanul lui BohumilHrabal? Doar pentru a-l compromite?!

În slujba regelui AnglieiIoan-Pavel Azap

Fraþii Coen sfîºie thrillerul...Lucian Maier

Cadru din În slujba regelui Angliei

Javier Bardem în Nu existã þarã pentru bãtrîni

3344




colaþionãri

este alegerea destinului ºi pentru cã este împlicatîn acest joc al sorþii ºi destinul celuilalt, Anton îioferã uneori posibilitatea de a evita moartea –pariind pe una dintre feþele unei monede. Chiardacã jocul îi este refuzat, el îºi duce la capãtideea...

Mizele filmului

În No Country for Old Men fraþii Coenmãturã ecranul de ceea ce înseamnã regulinarative clasice ale genului sau ale construcþiei decaracter în gen. E destul de înspãimîntãtor sã vezicã personajele poveºtii nu evolueazã de-a lungulistoriei lor, nu se schimbã deloc, cã fiecare estedin start dat (formatat) ºi se reprezintã pe sine lanesfîrºit. Asta nu face decît sã sporeascãanxietatea datã de conºtientizarea fiecãrei rupturide ceea ce era deja stabilit ca gen încinematografie. Într-un fel, precum caracterelecomediei de moravuri din clasicismul literar,fiecare personaj de aici îngroaºã o trãsãturãumanã clarã – încãpãþînarea, trufia sau moartea;spre deosebire de filmul care abordeazã structurathrillerului în mod clasic, unde personajeleparcurg o istorie care îi transformã din punct devedere psihic ºi moral, în No Country for OldMen niciun personaj nu iese din propria axã.

Fiecare graviteazã în jurul sensului sãu, întãrindcu fiecare pas ideea pe care o înfãþiºeazã. Apoi,faþã de structura clasicã, chiar dacã întîlnim odinamicã de tip vînãtor-vînat, nu existã oconfruntare între personajele principale opozitive.Apãrãtorii legii privesc întîmplãrile cu detaºarefilosoficã ºi admit constant cã sînt cu un pas înurma evenimentelor (de unde ºi titlul filmului, înacelaºi timp titlul fiind ºi o ironie la adresagenului cinematografic cuprins în peliculã); apoinu existã o confruntare între cei care îºi disputãprada (banii), Anton ºi Llewelyn nu se confruntãdecisiv, diferendul lor e rezolvat prin intervenþiaunor terþi. Iar pentru a sublinia dimensiunileabsolute ale Implacabilului, Anton este înzestratcu niºte arme fabuloase (o nouã ironie faþã deistoria personajelor de gen): el ucide cu un aparatcu aer comprimat folosit la sacrificarea vacilor –ceea ce înseamnã cã trebuie sã se apropie la cîþivacentimetri de victimã -, ºi cu o puºcã prevãzutãcu un amortizor cît toate zilele, o armã care ar firivnitã de orice creator de jocuri video violente.ºi, cum am mai spus, lipseºte punctul final aloricãrui demers filmic clasic – restabilirea ordinii.Astfel, Fraþii Coen, într-unul dintre cele mai crudeºi clare exerciþii postmoderne, sfîºie istoria genuluithriller. Asta nu înseamnã cã nu mai pot existaastfel de filme, însã în faþa lui No Country forOld Men toate ar putea fi privite drept comediiinvoluntare.

Bye bye Happy-End...

Vladimir Nabokov spunea într-unul dinromanele sale (i.e. Pnin) cã nu-i plac deloc happy-end-urile. Cã întotdeauna se simte înºelat cîndvede unul fiindcã el conºtientizeazã cã unitateade mãsurã a lumii este rãul. Chiar dacã acest faptputea fi intuit în fiecare proiect cinematografic alfraþilor Coen (mã refer la proiectele în carecentralã este natura crimei – Blood Simple, Fargo,The Man Who Wasn’t There), pînã acum einiciodatã nu au mers pînã la capãt în afirmareaacestei simþiri. No Country for Old Men este unproiect deschis, povestea lui Anton nu se terminãodatã cu filmul. Anton este un proiect nesfîrºit,nu primeºte o replicã decisivã pe ecran (precumFrank Booth din Blue Velvet, sã spunem), astfelcã poate opera continuu. El rãmîne viu înimaginarul spectatorului, iar durabilitatea sa capersonaj nu lasã loc altei apariþii de aceeaºinaturã. În regnul criminalilor, Anton este unpersonaj fãrã cusur ºi, mai ales, este un personajîn plinã desfãºurare. Fiind un personaj peren,Anton nu poate fi depãºit. El va rãmîne unstandard al criminalului în cinematografie, iaraceastã staturã a sa poate nimici (chiar a priori)orice termen care va intra într-o comparaþiealãturi de el.

Dacã spectatorii ar intra în universul luiPasolini prin poarta Decameronului,atunci nu s-ar opri stupefiaþi în faþa

“coºmarului” SALO. Cu alte cuvinte, ar ºti ABINITIO cã regizorul poate fi hâtru, chiarcameleonic în registru balcanic, ca sã nu maivorbim despre ºtiinþa mãsurii, a detaliului ori areconstituirii medievale.

Pasolini a realizat Decameronul în 1971,pornind de la opera lui Boccacio. Suita de sche-ciuri uimeºte prin calitatea artisticã a evocãrilormedievale, dar ºi prin precizia dialogurilor unorpersonaje care au un singur scop: cãutareaplãcerii. Joacã în film însuºi Pasolini, alãturi deFranco Citti, Ninetto Davoli etc. Marele umanistitalian Boccacio s-a nãscut tocmai la Paris, în1313, deoarece tatãl sãu cunoscuse o franþuzoaicã.Oricum a pãrãsit-o, dupã ce a conceput L-a îndru-mat pe Boccacio spre comerþ ºi l-a trimis laNapoli. Scriitorul s-a împrietenit cu Petrarca, astat în Florenþa, a trãit spaima ciumei... Între1352-1354 a scris Decameronul, ca sã pregãteascão loviturã concepþiei teologice. Ca sã fugã deteroarea evului mediu, ridiculizându-l. Scrie “osutã de poveºti istorisite în zece zile de cãtreºapte doamne ºi trei cavaleri”. O sutã de nuveledespre frumuseþea unei lumi laice, pãgâne. În1966 Eta Boeriu a tradus la noi Decameronul(Editura pentru Literaturã, Bucureºti), utilizând olimbã arhaicã, cu arome sadoveniene. Sã nu uitãmde înlãnþuirea epicã din Hanu-Ancuþei, întrucâtstructura narativã a Decameronului se bazeazãpe un ºir de povestitori (“începu Fiammetta,cãreia îi venise rândul sã povesteascã”). La bazascenariului lui Pasolini stã calitatea dialogurilor,

dar ºi mesajul proverbului care afirmã cã oricenenorocire are ºi o parte bunã. Cu ce-ºi începePasolini filmul? Cu povestea a cincea, undeAndreuccio din Perugia, venind la Napoli sãcumpere cai, de-a lungul unei singure nopþi, dintrei primejdii scapã teafãr ºi pânã la urmã seîntoarce acasã cu un rubin. Mai precis, el esteescrocat de o tânãrã, care se dã drept sora lui. Ocredulitate pitoreascã, un demers picaresc, lucid,alambicat, moralizator – da, pentru cã regizorulnu trãdeazã nicio clipã spiritul lui Boccacio, ilus-trând cu fidelitate câteva pagini din Decameronul,încât ºtim bine ce va urma dupã ce Andreuccio seva pregãti de culcare: ”Apoi trebuinþele fireºticerându-i sã-ºi descarce prisosul adunat în pântec,îl întrebã pe bãieþaº pe unde ar fi putut sã facãtreaba asta”. Mai apoi, în secvenþa cu sarcofagulPasolini se serveºte de vivacitatea dialogului: “–Cine-o sã intre înãuntru?/ – Eu unul, nu./ – Nicieu. Sã intre Andreuccio./ – Nici sã mã pici cucearã!/ – Cum, n-ai sã intri? I-auzi vorbã! De nute vâri numaidecât, te altoim cu fierul ãsta pânãai sã pici grãmadã jos.”

Violenþa satirei atinge apogeul în povestea grã-dinarului care face amor cu toate cãlugãriþele dela mãnãstire, dându-se drept surdo-mut. Mãicuþeleuitã de virginitatea promisã lui Dumnezeu ºi searuncã în vâltoarea carnalã a simþurilor, stând lacoadã, aºteptându-ºi rândul. De câteva ori Pasoliniaplicã un mixaj sonor (un oftat erotic) pesteimaginea mãnãstirii. Fiorul sacru e iremediabilcompromis.

În Decameronul fiecare povestire are un titlu,care trãdeazã mai mult sau mai puþin epicul. Deexemplu: “Într-o noapte, Tofano îºi încuie nevasta

afarã”, “Cãlugãrul Rinaldo se culcã cu cumãtralui”, “Un soþ gelos, deghizându-se în preot, îºispovedeºte nevasta”, “Trei tineri îi trag izmeneleunui judecãtor”, “Pietro cineazã la niºte prieteni,iar nevastã-sa îºi aduce în casã un tânãr” etc.Avem senzaþia unui carusel inepuizabil, unde opovestire genereazã altele, într-un vârtej epic deproporþii. Cum era ºi firesc, Pasolini a selectatcâteva pentru filmul sãu – suficiente pentru aînþelege perfect un univers credibil, funcþional,colorat, fascinant ºi, mai ales, tonic, adicã atât dedeparte de viziunile sumbre din alte filme alesale. Orice aisberg oferã surprize, de aceea vreosuperficialitate a abordãrilor tinde sã devinã peni-bilã în faþa întregului…

Ca sã mã dau mare, spun: am scris rândurilede faþã la Salsburg, la cafeaua de dimineaþã, cuimaginea muntelui înzãpezit, în întâia zi a lui feb-ruarie…

O cafea cu Pasolini, Boccacioºi Sadoveanu

Alexandru Jurcan

3355




Adevenit aproape loc comun a spune cãdincolo de burlescul american (BusterKeaton, Max Linder, Charles Chaplin)

adevãratul mare constructor de comedie rãmâneberlinezul Ernst Lubitch. Toþi contemporanii lui(Frank Capra, George Cukor, George Marshalletc.) au învãþat de la acesta, iar comediileposteritãþii (ale lui Stanley Kramer, PeterBogdanovici sau Billy Wilder – el însuºi unul dinscenariºtii filmului de care ne vom ocupa înrândurile ce urmeazã) au fost atinse de ceea ce senumeºte spiritul Lubitsch.

De altfel conceptul de Lubitsch touch – unadevãrat brand al cinematografului lui Lubitsch –a devenit materie de studiu obligatorie pentru toþiaceia care doresc sã afle modul în care apare ºi sedezvoltã în structura unei comedii comicul desituaþie, construcþia ºi evoluþia personajelor,relaþia dintre imagine ºi replicã, rostirea acesteiadin urmã, precum ºi amplasarea ºi izbucnirea gag-ului ca efect al tuturor acestora.

Existã un paradox al creaþiei acestui cineast deorigine germanã, care pânã în anul 1921 realizea-zã filme în Germania pentru ca apoi, trecândoceanul, sã se dedice în întregime muncii laHollywood.

Dupã ce o vreme, în adolescenþã, evolueazã îndiferite vodeviluri pe scenele germane, ErnstLubitsch se formeazã mai apoi la teatrul lui MaxReinhardt unde, dacã la început primeºte rolurimici, în scurt timp va fi distribuit în texte aleunor dramaturgi importanþi: Cehov, Strinberg,Wedekind. Dacã, aºa cum am arãtat în alte capi-tole, pentru Friedrich W. Murnau, Carl Meyer,Carl Freund sau Fritz Lang – marii corifei ai cine-matografului de esenþã expresionistã – întâlnireacu Reinhardt a fost decisivã, mizanscenele compli-cate realizate de acesta ºi, mai ales, o anumitãesenþializare datã construcþiei personajului l-auîndepãrtat pe Lubitsch dupã doar un an deDeutsches Theater.

În 1912, dupã despãrþirea de Reinhardt,Lubitsch descoperã cinematograful german, maiales cel care anunþa revoluþia expresionistã. Cutoate acestea preferã sã joace în mai multecomedii dezvoltând un personaj pe nume Meyer.Doar Ochii mumiei, realizat în anul 1918 ºi, maiales, Pãpuºa, realizat un an mai târziu, printreprimele filme de nuanþã expresionistã. În urmã-torii ani se dedicã aproape în totalitate aºanumitelor filme în costume (Kostümfilme):Carmen, The oyster princess, Anna Boleyn.Aceste filme de mare succes în Germania erau,dupã spusele lui L. Eisner, “nevoia de evadare pecare o simte un popor sãrãcit ºi dezamãgit”1.Comediile realizate în Germania s-au dovedit a fiexpresia unei opulente înclinaþii cãtre comic, aunui acut simþ de observaþie ºi de caracterizare, aunei extraordinare capacitãþi de a crea subînþe-lesuri ºi de a da un dublu sens imaginii. Toateaceste atribute vor fi ulterior perfecþionate ducândla naºterea inconfundabilului cinematograf comical lui Lubitsch. Începând cu anul 1922 acest “celmai puþin germanic dintre regizorii germani”(Andrew Sarris)2 se stabileºte în SUA, unde valucra fãrã încetare (comedii dar ºi ample drameistorice) pânã la moartea sa survenitã în 1947.

Tocmai aici se manifestã paradoxul de careaminteam. Crescut în plinã afirmare a cine-matografului expresionist, a spectacolului deteatru de esenþã expresionistã, el însuºi creator de

cinema expresionist, Ernst Lubitsch nu a fostatins în operele ulterioare de respiraþia acestuicurent. Dacã pe ceilalþi colegi de generaþie expre-sionismul i-a marcat în operele realizate dupã exil(în Franþa – cum este cazul lui Lang – sau înAmerica – Murnau, Meyer sau Freund), Lubitsch,la Hollywood, se distanþeazã complet de acestcurent. Comediile sale ulterioare (Parada iubirii,Monte Carlo, A fi sau a nu fi, Ninotchka) voraminti mai degrabã de spiritul cabaretului ºi amusic hall-ului frecventat de el în prima tinereþe3.

În anul 1939 realizeazã capodopera saNinotchka, film care devine piatrã de hotar înistoria comediei cinematografice. Aici amprentastilului lui Lubitsch este atât de evidentã încâtacest gen de comedie, numitã impropriu comediesofisticatã, a fost imitat ani de-a rândul dar nicio-datã egalat.

Comisarul sovietic Ninotchka (Greta Garbo)este trimis de KGB la Paris pentru a rechema laordine trei mesageri ai Moscovei – Iranoff,Buljanoff ºi Kopalski. Aceºtia fuseserã mandataþide cãtre Razinin (comisar la camera de comerþdin Moscova) sã ducã la Paris bijuteriile confiscateale ducesei Yakusova, pentru a le vinde. Dar sis-temul capitalist îi orbeºte pe cei trei, vigilenþa lescade ºi aceºtia sunt pe cale sã piardã banii atâtde necesari poporului sovietic. La rândul ei,Ninotchka, odatã sositã la Paris, uitã misiuneacare i-a fost încredinþatã ºi se îndrãgosteºte de unaristocrat francez pe nume Leon. Prin urmare esterechematã la Moscova ºi mai apoi trimisã laIstanbul, acolo unde cei trei rebeli – figuridesprinse parcã din memorabila galerie de person-aje construite de Ilf ºi Petrov – par a pãta iarãºiimaginea omului nou comunist: aceºtia ºi-audeschis un restaurant dezertând astfel de la prin-cipiile luptei de clasã. Dar la Istanbul peNinotchka o aºteaptã nimeni altul decât francezulcare dovedeºte cã iubirea nu poate fi distrusã dedouã sisteme sociale aiuritor de diferite.

În acest film comicul lubitsch-ian se dezvoltãºi ia amploare cum nu s-a mai întâmplat în altefilme ale lui. Nu se poate analiza acest lucru ºinu se pot înþelege pânã la capãt mecanismele decreºtere ºi dezvoltare a comicului lubitsch-ian fãrãa vorbi de mizanscenele la care apeleazãregizorul: simple, statice, dar desenate într-o vervãcomicã, într-un ºuvoi de replici ºi gesturi, toateconcretizate în acþiuni care, de cele mai multe orifrizeazã paradoxalul, ilarul. De aici ºi râsul.Burlescul nãscãtor de aiuritoare cavalcade comiceal lui Buster Keaton sau al fraþilor Marx esteînlocuit acum de o energie a interpretãrii, de oexplozie a acesteia în episoade scurte dar de mareefect. Într-un cadru sau cel mult câteva cadre,comicul lui Lubitsch se revarsã într-o asemeneacalitate ºi cantitate încât pentru a percepesubtilitatea ironiei sau a umorului rezultat filmultrebuie vãzut de mai multe ori. Aproape fiecaresecvenþã se constituie într-un astfel de demers alunei impecabile construcþii comice. De imaginedar ºi de dialog.

Întâlnirea dintre cei trei cheflii ºi Ninotchkaeste precedatã de un episod consumat într-unsingur cadru. Iranoff, Buljanoff ºi Kopalski cred cãvãd pe peron pe tovarãºul trimis de la Moscova.Îi studiazã þinuta, chipul atârnat de o mustãcioarãstalinistã, mersul sigur. Când sunt gata sã-lîntâmpine acesta se opreºte în faþa unei doamne

ºi ridicã braþul strigând sec: „Heil Hitler!”.Tot într-un singur cadru, la nivelul unui plan

mediu – în faþa unei mese – se petrece acþiunea dela restaurantul clasei de jos, acolo unde se vorîntâlni Ninotchka cu viitorul ei iubit, Leon.Acesta, contrariat de aparenta lipsã de sentimente,de imobilismul feþei ei, de lipsa ei de comunicarerealã, umanã îi va spune bancuri. La finalulfiecãrui banc el va râde. Vor râde ºi mujicii de laalte mese. Doar ea rãmâne împietritã mai departe.Intervine un mic accident penibil. Leon cade cuscaunul. Atunci Ninotchka râde. Râde în valurisuccesive, tot mai tare. Tot mai de nestãvilit. Râdedin tot sufletul. Aici, în aceastã secvenþã GretaGarbo râde pentru prima oarã în film. Masca ei,fermecãtoare în rigiditatea ei, cade. Astfel eadevine o femeie simplã, departe de Moscova, într-un oraº tulburãtor de frumos, în faþa unui bãrbatfermecãtor, a unui posibil amant. Acum este clipaîn care Ninotchka se îndrãgosteºte. În secvenþaurmãtoare o vedem pregãtindu-se de culcare. Lacapul patului fotografia tovarãºului Lenin opriveºte cu seriozitate. Ninotchka se urcã în pat.Se întinde. Zâmbeºte larg apoi îl priveºte pe Leninºi ºopteºte: „Zâmbeºte tãicuþule...!” În clipaurmãtoare figura lui Lenin se destinde, apoiacesta va zâmbi...

La finalul filmului îi vedem pe cei trei prietenicare ºi-au deschis un restaurant. Sunt hotãrâþi sãnu se mai întoarcã niciodatã în URSS. Ninotchkanu îi poate convinge sã nu recurgã la un astfel degest, mai ales cã aflã cã totul a fost o înscenarepusã la cale de Leon pentru a o scoate dinUniunea Sovieticã. Dar pentru cei trei abia acumvor apãrea adevãratele probleme ale capitalismuluiaflat pe marginea prãpastiei... Ultimul cadru alfilmului prezintã un detaliu al firmeirestaurantului celor trei prieteni: Serviþi masa laBuljanoff, Iranoff & Copalski. Primele douã numesunt luminate. Pe al treilea lumina este stinsã.Camera executã o miºcare de macara pânã îlvedem pe stradã, în faþa restaurantului, chiar peCopalski. Neluminatul! Acesta poartã o pancartãpe care scrie: Buljanoff, Iranoff nedrepþi cuCopalski.

Premiera filmului are loc la douã luni dupãinvadarea Poloniei ºi a Franþei de cãtre Germania(întâi septembrie 1939). Al Doilea RãzboiMondial începea dar dimensiunile dezastruluiprovocat de acesta încã nu puteau fi bãnuite.Filmul va fi lansat sub sloganul publicitar „Garborâde” ºi este prima operã cinematograficã ce paro-diazã sistemul politic ºi social, viaþa de fiecare zidin Uniunea Sovieticã. Europa se pregãtea derãzboi dar, deocamdatã, America râdea. Râsul luiLubitsch, râsul Gretei Garbo pãreau sã acoperezgomotul armelor.

În fond, totul se dovedea a fi doar o chestiunede timp…

1 Petre Rado, Labirintul umbrelor, p. 321, Ed.Meridiane, 1975.2 Idem.3 Deºi provenea dintr-o familie înstãritã, Lubitsch lucraziua ca bibliotecar – în prãvãliile tatãlui sãu – iar noaptea,pentru a-ºi rotunji veniturile, juca ca actor de cabaret ºimusic-hall pe scenele de profil ale Berlinului.

57. LubitschMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Mereu grãbit, transfigurat de sentimentulurgenþei unor presimþite acþiuni decisive,Ciprian Chirileanu trece prin lume val-

vârtej marcându-ºi arealul cu indelebilã graþie,invocând sublimul micilor-mari „gesturi” artisticegratuite. Intervenþiile sale în realitatea imediatãstârnesc evanescente dâre de fum, scrieri pe vântºi pe apã, urmãrite parcã cu sufletul la gurã,salvate de la disoluþie printr-un ultim efort alrigorii formale remanente în conºtiinþaplasticianului profesionist.

Artist bãnãþean (nãscut în Timiºoara, pe 25februarie 1966), absolvent al secþiei Graficã aUniversitãþii de Vest-Timiºoara (1998), iniþiator ºicurator al Bienalei de Gravurã Micã Graphium,autor de cronicã plasticã, Ciprian Chirileanugãseºte suficiente rezerve de combustibil interiorpentru a se angaja ºi în numeroase proiectesociale, sensibilizând responsabilitatea civicã aconcitadinior sãi. Iniþiator ºi coordonator alCercului de Picturã deschis la Penitenciarul dinTimiºoara, membru activ al asociaþiei umanitare„Sf. Petru ºi Pavel”, mereu în prima linie, el se„risipeºte” cu generozitate, infirmând – conformspiritului generaþiei sale - mitul artistului retrasîntr-un iluzoriu turn de fildeº.

Neresemnat în faþa adversitãþilor inerentevieþuirii în „cea mai bunã dintre lumile posibile”,plasticianul Ciprian Chirileanu se întreabãrevoltat/exasperat în registrul umorului negru:„Cum naiba sã-i fac pe cãlãi sã râdã?!”. Survolândcu un umor subminat de note grave tematicileangajate social, prezente în desenele sale satiricede început, din revista Râsu’Plânsu’ – CiprianChirileanu îºi deplaseazã ulterior investigaþiileplastice înspre zona predilectã experimentuluimodernist vizând corespondenþele/contaminãriledintre structurile materiei ºi cele generate deordinea raþionalã a reflecþiei, acuzând hiatusulaparent dintre datul natural ºi semnul/simbolulsãu.

Deloc surprinzãtoare în contextul polimorfieicaracteristice nisipurilor miºcãtoare ale peisajuluiartistic contemporan, aceastã modificare radicalãde paradigmã esteticã marcheazã însã, în planulpersonal al artistului autenticitatea unei opþiunivocaþionale. Incitat de revelaþiile formale ºistructive ale materiei surprinse prin intermediulmicroscopului, fascinat de ritmurile ºi dinamicasecretã a acesteia, plasticianul descoperã fervoarea„vânãrii” tainicului „alfabet al spiritului lumii”.Necontenitelor reconfigurãri din domeniulvizibilului artistul le rãspunde nu prin imaginiplastice izolate, ci cu serii de lucrãri (Filonul deFum, DeOchi, Noduri, etc.) – apte, în viziunea sa,sã aproximeze grafic mutaþii semnificative pe axatemporalitãþi.

Destructurând informaþia vizualã pânã laelementele sale constitutive (punctul, linia, pata)pentru a o restitui apoi metamorfozatã, încãrcatãde propriile emoþii/stãri/reflecþii, CiprianChirileanu include strategic în economia lucrãrilorsale jocul hazardului, acceptând selectiv„sugestiile” materialelor utilizate. Deplin stãpânpe tehnicile clasice/tradiþionale de gravurã ºigraficã de ºevalet, artistul îºi permite sã inoveze

tehnologic, exploatându-ºi cu nedisimulatãseninãtate filonul ludic, recuperând mirãri fertiledin orizontul magic ºi ingenuu al copilãriei.Iscodind mirajul unor pete de cernealã de gravurãstraniu difuzate de ploaie, graficianul CiprianChirileanu îºi dezvoltã o tehnicã proprie, pe careo numeºte „hidromonotipie”, a cãrei mizã constãîn generarea (în regim cvasi-controlat) de efecteplastice inedite.

Un virtuoz al liniei, desfãºuratã spectacularîntre gracila mlãdiere a unui fir de pãr ºiagresivitatea compactã a unei crose de basse-ball,artistul îºi conduce cu profesionalism discursulplastic sub semnul unui mereu restabilit echilibruîntre termeni: actual/virtual, alb/negru, plin/gol,vibrat/uniform, difuz/tranºat, º.a., upgradându-ºicontinuu arsenalul expresivitãþii plastice. Deºiinteresat de bogãþia ºi „estetismul” spectacoluluivizual oferit, C. Chirileanu nu alunecã într-undecorativism steril, repertoriul formal înexpansiune, varietatea texturilor sugerate ºicomplexitatea schemelor compoziþionaleaproximând labirintul eu-lui interior al artistuluiîn cãutare de sine – fapt indicat explicit în ciclulIncursiuni interioare, prin care opereazã o fericitãdeschidere cãtre conturarea fermã a identitãþii saleartistice plastice.

Tentat deopotrivã de exprimarea prin verb,(debut literar în revista Orient Latin, Timiºoara,2006), Ciprian Chirileanu nu ezitã sãinstrumenteze concomitent ºi semne/simboluriinducând evidente corespondenþe cu sferasemanticului. Lucrãrile sale pun întrebãri-capcanã,iscã rãspunsuri surprinzãtoare, structurându-se pepaliere succesive a cãror decodificare/interpretare,nu de puþine ori, se dezvãluie doar la o lecturãsecundã, vãdindu-ºi cu sfiiciune, în filigran,complicitatea cu poeticul, inefabilul ºi magia.

Bun manager al propriilor resurse, un izbãvitde penitenþa atelierului, dar purtând crucea unui„aici” ºi „acum” în termenii unei activ -responsabile implicãri sociale, artistul se simteatras de locaþii expoziþionale inedite (seriaînscenatã în spaþii neconvenþionale –Penitenciarul, Peºtera, Aeroportul), manifestându-se însã la fel de liber ºi în sãlile galeriilor saumuzeelor de artã, rãmânând în orice împrejurareviu ºi inovativ, exercitându-ºi libertatea alienatã,protejatã totuºi cu îndârjire, cu un incurabilnonconformism.

3366

Black PANTONE 7711 rroºu

Black PANTONE 7711 rroºu

plasticaprimim la redacþieViorica LascuClujul meu 2

editorialClaudiu GrozaDespre Cluj ca metropolã 3

cãrþi în actualitateªtefan Manasia Yo-yo man de la capãtul sforicelei bordo 4Graþian Cormoº Portret în miºcare 4

comentariiAdriana Stan Stand-up history 5

ordinea din ziIon Pop "Sã nu vã faceþi iluzii"... 6

incidenþeMircea Muthu Literaturã negro-africanã 7

cronica traduceriiMihai Mateiu Zona de frontierã 7

imprimaturOvidiu Pecican Prefaþa prefeþelor 8

eseuªerban Axinte Tradiþionalism versus modernitate. O eroare esteticã 9

dreptul la replicaSorin Lavric Blazonul cu rotiþe 10

poezieClaudiu Komartin La Heliade dupã Anatolida 13

Un cenaclu literar românesc la New YorkAdriana Listeº 14Theodor Damian: "Lãuntrul ºi departele sunt douã ceruri..." 15

religie philosophia christianaNicolae Turcan Filozofia ºi credinþa creºtinãRelevanþa unor întâlniri inaugurale 17

intermezzo clujeanPetru Poantã O biografie Brâncuºi 18

dezbateri & idei Sergiu Gherghina Progrese invizibile. Criticile UEasupra evoluþiilor reformei Justiþiei în România 19Vlad Mureºan Ist Bildung Freiheit? 20

remarci filosofice Jean-Loup d'Autrecourt Logos, mit ºi adevãr (II) 21

ideal ºi generaþieMark Racz Existã lucruri mai importante decât idealurile 23

corecþiiSorin Nemeti Eu, tracul 24

flash-meridianIng. Licu Stavri Centenar Herbert von Karajan 26

femei celebre pe divan: Catherine Siguret Marlene Dietrich (1901-1992) 27

ºtiinþã ºi violoncelMircea Opriþã Cancer mutant 28

rezonanþeMarius Jucan Nostalgia fiului 29

ferestreHoria Bãdescu Datul în mintea copiilor 29

rânduri de ocazieRadu Þuculescu Mona ºi nocturna 30

zapp-mediaAdrian Þion Cu ochii pe ºarpe 30

anestezii de larg consumMihai Dragolea Piaþa ºi viaþa 31

rememberTudor Ionescu Tristeþe-naripatã 31

teatruClaudiu Groza Jocul specular al aparenþelor 32Nominalizãrile la Premiile UNITER 2008 32

filmIoan-Pavel Azap În slujba regelui Angliei 33Lucian Maier Fraþii Coen sfîºie thrillerul... 33

colaþionãriAlexandru Jurcan O cafea cu Pasolini, Boccacio ºi Sadoveanu 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 57. Lubitsch 35

plasticaLivius George IleaExploatarea Filonului de fum 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 12 lei – trimestru, 24 lei – semestru, 48 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 21 lei –

trimestru, 42 lei – semestru, 84 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.

R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Exploatarea Filonului de fumLivius George Ilea

Ciprian Chirileanu

black tribuna · blazonul cu rotiþe sorin lavric ... comunicare ºi colaborare cu comunitatea de...

Documents