DanielPatriarhul româniei

2019

BISERICA binecuvintează

UNIVERSITATEA

Cultivarea unei comuniuni de valori ale umanităţii inteligente și înţelepte

7

NOTă EDITORIALă

Biserica a fost întotdeauna preocupată de cultură. Încă din cele mai vechi timpuri, Sfinţii Părinţi şi Scriitorii bisericeşti au încercat să-şi însuşească noţiuni din cultura clasică a timpu-lui. Unii dintre ei au urmat şi forme de învăţământ superior. Universităţi renumite în Antichitate, precum cea din Atena, iar mai apoi cea din Constantinopol, au fost frecventate şi de unii creştini. Interesul Sfinţilor Părinţi pentru ştiinţele profane este un exemplu pentru noi că un teolog trebuie să aibă şi o cultură laică solidă. Sfântul Vasile cel Mare (330-379), de exemplu, în Omilia către tineri, arăta că ştiinţa profană, departe de a fi dă-unătoare pregătirii teologului, îl poate ajuta în parcursul său.

După închiderea Academiei păgâne din Atena, în timpul împăratului Justinian cel Mare (482-565), rolul de promotor al culturii a fost asumat de Universitatea din Constantinopol. Importanţa care era acordată în vechime învăţământului univer-sitar se vede şi din faptul că în secolul al IX-lea, de exemplu, se-diul Universităţii din Bizanţ se afla chiar într-o parte a palatului imperial. Această universitate se bucura de un prestigiu extra-ordinar, mulţi dintre absolvenţii acesteia devenind funcţionari în administraţia imperială. Profesorii erau pe măsura renume-lui Universităţii, în această perioadă predând aici Sfântul Fotie, patriarhul Constantinopolului (810-893). Programa şcolară urma forma clasică a celor 7 arte liberale, împărţite în 2 cicluri: trivium, care cuprindea gramatica, retorica şi logica, şi quadri-vium, cu aritmetica, astronomia, muzica şi geometria. La aceste materii se va adăuga, după secolul al XI-lea, şi teologia.

8

N o t ă e d i t o r i a l ă

Tot în secolul al XI-lea (1088) apare şi prima Universitate europeană, cea din Bologna, care chiar purta numele de univer-sitas, pentru că era o asociaţie formată din mai multe societăţi de ajutor reciproc ale străinilor aflaţi acolo la studii. Apoi au apărut tot mai multe: Oxford, Salamanca, Paris, Cambridge, Padova, Napoli, Siena ş.a.

În Țările Române, în pofida interesului unor domnitori pentru cultură, învăţământul superior a luat naştere relativ târziu. Primele încercări de întemeiere a unor şcoli de acest gen datează din secolul al XVII-lea, când iau fiinţă Academia Vasiliană din Moldova şi Academia Domnească din Țara Românească. Academia Vasiliană a fost întemeiată în anul 1640, de către domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), după mode-lul Academiei kievene a lui Petru Movilă. Aceasta funcţiona pe lângă Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, având ca limbi de predare, iniţial slavona şi latina, la care s-au adăugat ulteri-or greaca şi româna. Aici au studiat oameni luminaţi, precum Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei (1624-1693), Nicolae Milescu Spătarul (1636-1708) sau Dimitrie Cantemir (1673-1723). Continuatoarea acestei instituţii a fost, în secolul următor, Academia Domnească a lui Antioh Cantemir (1707). Academia Domnească din Tara Românească a luat fiinţă în anul 1694, în-temeiată de Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu (1688-1714) în clădirile Mănăstirii „Sfântul Sava”, având profesori greci şi predare în limba greacă. Era o şcoală foarte bună, care rivaliza cu Academia din Fanar sau cu Școala Superioară a Patriarhiei de Constantinopol. În secolele următoare ea a fost reorganizată în mai multe rânduri.

În secolul al XIX-lea, învăţământul din Moldova şi Țara Românească a continuat să se dezvolte mai ales la oraş, şcolile funcţionând încă pe lângă mănăstiri şi biserici. Se introduc şi primele cursuri de studii superioare în limba română, graţie lui Gheorghe Asachi la Academia Mihăileană din Moldova şi lui Gheorghe Lazăr la Colegiul „Sfântul Sava” din Țara Românească.

9

N o t ă e d i t o r i a l ă

În Transilvania, deşi începuturile învăţământului superior sunt destul de vechi – datând din timpul principelui Ștefan Báthory, când lua fiinţă Colegiul Academic din Cluj (1581), con-tinuat în secolul al XVII-lea de Academia Claudiopolitană şi, ulterior, de Universitatea maghiară Franz Iosef – prima uni-versitate cu predare în limba româna a fost înfiinţată abia după Unirea Transilvaniei cu România: este vorba despre Universitatea „Daciei Superioare” din Cluj (1919), numită mai apoi Universitatea „Regele Ferdinand I”.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) marchează începuturile sistemului universitar în sensul modern al cu-vântului. Acum iau naştere: Universitatea din Iaşi (1860) şi Universitatea din Bucureşti (1864), continuatoarele celor două Academii Domneşti. La Iaşi, Facultatea de Teologie s-a numărat printre cele 4 facultăţi fondatoare ale Universităţii, alături de Drept, Filosofie şi Medicină. La Bucureşti, deşi atât Proiectul de lege asupra reorganizării instrucțiunii publice din Romania din anul 1863, cât şi Proiectul de decret din anul 1864 prevedeau in-cluderea în cadrul Universităţii şi a Teologiei, lucrul acesta s-a realizat abia în anul 1881, prin strădaniile Mitropolitului Primat Calinic Miclescu, iar recunoaşterea ei oficială abia în anul 1890. În perioada comunistă, Facultăţile de Teologie au fost transfor-mate în Institute Teologice de grad universitar, aflate sub coor-donarea Departamentului Cultelor, iar după căderea regimului, în anul 1990, ele au revenit în cadrul Universităţilor de Stat.

Fie că a făcut sau nu parte din Universitate, învăţământul teologic românesc a încercat să se ridice la nivelul menirii lui: aceea de a pregăti oameni destoinici atât pentru Altar, cât şi pentru societate. Teologia nu putea şi nu poate ignora pro-vocările lumii moderne, tot mai diverse. Teologia a ieşit în întâmpinarea celorlalte ştiinţe dintr-o responsabilitate misi-onară, întrucât înţelege necesitatea omului contemporan de a găsi un echilibru între planul vieţii cotidiene şi cel al vieţii duhovniceşti.

10

N o t ă e d i t o r i a l ă

Dacă din cauza anumitor ideologii, dialogul dintre teologie şi celelalte ştiinţe a fost, pentru multă vreme, îngreunat, în ulti-ma perioadă s-au creat tot mai multe punţi de legătură. Știinţa modernă a sesizat – aşa cum remarca Preafericitul Părinte Patriarh Daniel – că „adevărul transcende demonstraţia” şi „nu se epuizează în discursul formulat”, lăsând astfel deschis dru-mul spre alte orizonturi de cunoaştere.

Pe de altă parte, învăţământul teologic s-a specializat tot mai mult, s-au creat noi secţii, s-au introdus discipline noi, au fost propuse cursuri comparate şi aplicate. Teologia acordă o atenţie tot mai mare cercetării ştiinţifice, iar rezultatele cer-cetărilor sunt integrate în spectrul mai larg al unor studii şi prezentări interdisciplinare. În acest fel, teologia nu rămâne izolată de alte domenii de cercetare, dar nici nu îşi schimbă conţinutul învăţăturii de credinţă în funcţie de cerinţele unei ştiinţe sau alteia. Teologia academică nu înseamnă abandona-rea spiritualităţii Bisericii, ci dimpotrivă reflecţia teologică tre-buie să-şi tragă seva din însăşi trăirea profundă a comuniunii omului cu Dumnezeu, izvorul vieţii şi al fericirii veşnice.

Înţelegând importanţa unui astfel de dialog dintre teolo-gie şi ştiinţă, care să poată fi valorificat şi de o parte şi de cealal-tă, Biserica promovează multe activităţi culturale şi academice: organizează simpozioane, congrese, conferinţe, colaborează cu diverse instituţii universitare şi de cultură, răspunde pozitiv unor invitaţii de a participa la proiecte academice, culturale şi educaţionale, pentru binele societăţii.

Lucrarea de faţă, intitulată sugestiv BISERICA BINECU­VINTEAZĂ UNIVERSITATEA. Cultivarea unei comuniuni de valori ale umanității inteligente şi înțelepte, este structurată în 4 secţiuni. Prima dintre ele are în vedere Dialogul interdiscipli-nar ca promotor al culturii europene. Aici se regăsesc cuvântări, pe diferite teme, rostite de către Preafericirea Sa în cadrul cere-moniilor de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa din partea unor universităţi de prestigiu din ţară şi din străinătate.

11

N o t ă e d i t o r i a l ă

A doua parte a acestui volum este dedicată Dialogului din-tre Teologie, Filosofie şi Știință, privit ca o cale de înțelegere a sensului vieții. În această secţiune se găsesc cuvântări rostite la mai multe simpozioane şi congrese în care a fost abordat raportul dintre cele trei domenii. Cuvântările scot în evidenţă contribuţia eclesială în formarea unei conştiinţe capabile să înţeleagă şi să mărturisească Adevărul, nu numai ca valoare supremă, ci, mai ales, ca Persoană: Persoana Cuvântului lui Dumnezeu Întrupat, Cel în Care existenţa noastră capătă sens şi se împlineşte.

Secţiunea a treia, care are în vedere cercetarea academică şi rolul ei în dialogul Bisericii cu societatea, conţine o serie de alte cuvântări la diferite evenimente, de la deschiderea anului univer-sitar sau hramul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, până la momente aniversare ale unor instituţii şi organizarea unor sesiuni academice sau cursuri de vară.

Ultima parte a lucrării cuprinde mesaje care elogiază personalități marcante ale teologiei şi culturii româneşti, pre-cum: Pr. Ene Branişte, Pr. Constantin Galeriu, Pr. Ion Bria, Pr. Dumitru Popescu, Pr. Mircea Păcurariu, Pr. Ioan I. Ică, Acad. Alexandru Pesamosca, Acad. Augustin Buzura, Acad. Ionel-Valentin Vlad, Acad. Dan Berindei, Prof. Teodor M. Popescu, Prof. Dan Sluşanschi, Prof. Emilian Popescu ş.a.

Știind că un popor îşi poate clădi o cultură solidă culti-vând valorile sale identitare şi cunoscând, totodată, rolul pe care Biserica l-a avut dintotdeauna în promovarea culturii româneşti, precum şi în sprijinirea şcolii şi a învăţământului, la toate nivelurile, recomandăm călduros acest volum, cu speranţa că acesta va fi de folos tuturor celor interesaţi de di-feritele aspecte ale raportului dintre raţiune şi credinţă, dintre ştiinţă şi teologie, dintre cultură şi spiritualitate.

Editura BASILICA

I

DIALOGUL INTERDISCIPLINAR PROMOTOR AL CULTURII EUROPENE

15

MATERIA SCULPTATă – EPIFANIE A LUMINII CREATORULUI

SPIRITUALITATE ORTODOxă îN OPERA LUI BRâNCUșI*

I. Izvoarele inspiraţiei brâncușiene: arta populară românească și credinţa ortodoxă

Mai toţi exegeţii operei lui Constantin Brâncuşi au scos în evidenţă adevărul că vechea şi bogata tradiţie a artei popu-lare româneşti a fost o sursă majoră a inspiraţiei artistice şi a filosofiei sale despre artă, dar mai puţini au remarcat prezenţa credinţei creştine ortodoxe sau a tradiţiei bizantine în viziunea lui spirituală.

Între aceştia mai puţini remarcăm pe Dan Botta şi pe Mircea Eliade. Primul, Dan Botta, pe la începutul anilor 1930, scria despre arta lui Brâncuşi: „Bizantină, sculptura lui Brâncuşi este fructul dogmei care interzice chipul săpat, al dogmei care nu prescria decât sculptura geometrică, floarea, simbolul. Fiul de ţăran din Gorj, Constantin Brâncuşi, exprimă într-o plastică incomparabilă acest dat al tradiţiei noastre. El este un sculptor

* Cuvânt inaugural adresat cu ocazia primirii titlului academic de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii de Arte George Enescu din Iaşi, 14 ianuarie 2006.

Daniel, Patr iarhul României

16

de forme abstracte. O mie de ani de obscură (anonimă n.n.) artă ţărănească, o mie de ani de geometrie săpată, se exprimă în arta acestui mare statuar. [...] Dar linia de forţă pe care e situat Brâncuşi este calea regală a tradiţiei pe care o reprezin-tă şi o duce mai departe. O artă este cu atât mai valoroasă cu cât pune în lumină o mai veche tradiţie şi integrează armonios complexe mai variate de cultură. Sculptura lui Brâncuşi parti-cipă şi la arta preistorică”1.

Iar Mircea Eliade scria în 1962: „înțelepciunea țărănească a lui Brâncuşi i-a îngăduit să regăsească matca artei popu-lare româneşti, adică viziunea lumii proprie agricultorilor din neolitic. [...] Redescoperind materia ca matcă a epifanii-lor şi semnificaţiilor religioase, Brâncuşi a regăsit emoţiile şi inspiraţiile artistului din epocile arhaice”2.

Totuşi, dimensiunea religioasă a operei lui Brâncuşi, re-marcată de câţiva exegeţi sau critici de artă, trebuie evidenţiată mai temeinic şi mai sistematic pornind de la propriile mărturii ale sculptorului şi de la universul liturgic şi spiritual în care a trăit şi activat el.

Brâncuşi era convins de profunda legătură sau simbioză dintre religie şi artă în istoria umanităţii. În acest sens, el măr-turisea: „Pentru mine, Brâncuşi, arta prin ea însăşi nu poate exista. De la începuturile ei şi până la accepţia ei ultimă, con-temporană, arta a fost un mijloc de propagare a ideilor religi-oase. Artistul era acel fanatic (pasionat n.n.) care ştia cum să materializeze viziunile ce i le dăruia credinţa. Cele mai mari capodopere ale trecutului au apărut în perioadele de maximă exaltare religioasă. Odată ce se diminuau, urma o epocă de

1 Dan Botta, Limite, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1936, pp. 56-63.2Mircea Eliade, A vedea lumea ca în clipa dintâi a Creației ­ Note pentru “Pasărea Măiastră”, apărut mai întâi în Cuvântul în exil (august 1962) şi reprodus în culegerea în care se află şi paginile dedicate lui Dan Botta, Împotriva deznădejdii, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992, pp. 205-207.

17

Biserica binecuvintează Universitatea

decadenţă, şi în aceste perioade se cădea, invariabil, în realis-mul imitativ cel mai plat. [...] În alte vremuri [...] credinţa era aceea care însufleţea arta. [...] În trecut credinţa dădea naştere în mod inconştient (instinctiv, nereflectat n.n.) unor forme care se potriveau cu sentimentele religioase”3.

Asemenea celor din trecut şi sculptorul român simţea că trăieşte şi creează în interiorul lumii create de Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului. De aceea, pentru Brâncuşi opera omului artist trebuie să se realizeze în armonie şi în conlucrare cu Dumnezeu-Creatorul: „Un bloc de marmură – spunea Brâncuşi – sau un trunchi de stejar este o operă de artă în sine. De ce să săpăm mâini şi picioare perfecte într-un bloc, stricând proporţia pentru realizarea unor părţi din tru-pul omenesc, acestea în alte proporţii decât cele divine? Apele unei marmore şi linia vârstelor dintr-un trunchi nu trebuie stricate. Săpătura şi tăietura să se armonizeze cu liniile divine ale materialului”4.

Cele afirmate mai sus au fost formulate altă dată de către Brâncuşi într-o singură frază: „Artistul nu e decât o smerită unealtă în mâinile Creatorului”5.

Iar în unul din aforismele sale Brâncuşi declară că apro-pierea de Dumnezeu-Creatorul, sau comuniunea cu El, este o condiţie a înţelegerii operelor sale, tocmai pentru că ele oferă bucurie curată. Ori în experienţa religioasă autentică bucuria curată, foarte diferită de plăcerea simţuală, este experienţa prezenţei harului divin în viaţa omului (cf. Filipeni 4, 4 şi Galateni 5, 22). Iată cuvintele lui Brâncuşi privind relaţia dintre

3 Cf. Brâncuşi, artist­filozof, Comunicări şi antologie de texte, Ion Pogorilovschi (ed.), Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu Jiu, 2001, pp. 153-157.4 Constantin Zărnescu, Aforismele şi textele lui Brâncuşi, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2004, p. 112.5 Citat de Barbu Brezianu, Brâncuşi în România, Ed. Bic All, Bucureşti, 1998, supracopertă interioară.

Daniel, Patr iarhul României

18

credinţa în Dumnezeu-Creatorul şi percepţia bucuriei cura-te pe care o comunică arta inspirată de această credinţă: „Nu căutaţi formule obscure, sau mistere. Căci ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată. Contemplaţi lucrările mele până când le vedeţi. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut”6.

În alt aforism al său, Brâncuşi afirma: „statuile mele sunt ocaziuni ale meditaţiei. Templele şi bisericile au fost şi au ră-mas întotdeauna lăcaşuri ale meditaţiei”7.

Biserica sau spaţiul şi timpul ei liturgic au fost pentru Brâncuşi spaţiu de rugăciune şi meditaţie, de comuniune cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Încă din copilărie, Constantin Brâncuşi a îndrăgit sune-tul clopotelor, mai ales dangătul clopotelor de la Mănăstirea Tismana. Mai târziu a devenit clopotar şi corist la Biserica Madona Dudu din Craiova, însă era pasionat şi de clopote-le de la Biserica Obedeanu8, pe când învăţa la Școala de Arte şi Meserii din Craiova. Apoi, în timpul studiilor la Facultatea de Belle Arte din Bucureşti, Brâncuşi era şi membru al corului Bisericii Mavrogheni din Bucureşti, unde cânta cu multă măies-trie „susţinutele şi unicele lui «aleluia» până la expir şi «Doamne miluieşte» modulat de 100 de ori, de nimeni ajuns în această performanţă vocalizantă dintre cei ce i se prindeau” – după cum mărturiseşte V.G. Paleolog în cartea sa „Tinerețea lui Brâncuşi”9.

De asemenea, la doi ani după începutul şederii sale la Paris (1904), Constantin Brâncuşi a devenit, în 1906, cântăreţ de strană şi paracliser la biserica ortodoxă română din Paris, „Sfinții Arhangheli Mihai şi Gavriil”, iar cât priveşte atelierul

6 C. Zărnescu, Aforismele şi textele lui Brâncuşi, p. 81.7 C. Zărnescu, Aforismele şi textele lui Brâncuşi, p. 112.8 Cf. V.G. Paleolog, Tinerețea lui Brâncuşi, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1967 (cu o prefaţă de Petru Comarnescu), p. 98, apud Calinic Argatu, Frumusețea lumii văzute, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 165.9 V.G. Paleolog, Tinerețea lui Brâncuşi, p. 102.

19

Biserica binecuvintează Universitatea

său de lângă Paris, acesta era considerat de Brâncuşi un fel de „metoc al Mănăstirii Tismana”.

Carola Giedion Welcker, o distinsă intelectuală elveţiană şi o bună cunoscătoare a vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi, a remarcat o anumită afinitate între elevaţia spirituală a Coloanei fără sfârşit şi muzica bisericească bizantină pe care o cânta la strană Constantin Brâncuşi: „în înălţarea ei monodică, în repetiţia ritmică a proporţiilor de bază, Coloana este aido-ma recitativului liturgic al muzicii gregoriene (bizantine n.n.) ale cărei imnuri aveau să-l însoţească toată viaţa, din fragedă tinereţe până în anii parizieni; în patrie şi mai târziu în biseri-ca româno-ortodoxă din Paris, el le intona în timpul Liturghiei cu vocea sa pură de tenor. Cât de adânc ancorată în el trebuie să fi fost această infinit de subtilă monotonie, obţinută doar prin alungirea sau accentuarea silabelor!”10

Aceeaşi Carola Giedion Welcker mai relatează că la trei zile după moartea lui Brâncuşi (16 martie 1957), adică în 19 martie 1957, în aceeaşi biserică românească din Paris, unde fu-sese în tinereţe cântăreţ de strană acesta a fost prohodit, după tradiţia ortodoxă românească, iar apoi a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.11

Când simţea că se apropie de sfârşitul vieţii, Constantin Brâncuşi a zis: „Eu mă aflu, acum, foarte aproape de bunul Dumnezeu; şi nu îmi mai trebuie decât să întind o mână în-spre El, ca să-L pipăi! ... Îl voi aştepta pe bunul Dumnezeu în Atelierul meu...”.12

Sculptorul despre care s-a spus că prin dalta sa a împărţit istoria artei în două etape: una clasică şi alta modernă, a că-utat şi plasticizat esenţele şi spiritualitatea existenţei create,

10 Cf. Carola Giedion Welcker, Constantin Brâncuşi, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1981, p. 72.11 Carola Giedion Welcker, Constantin Brâncuşi, pp. 114-117.12 Cf. C. Zărnescu, Aforismele şi textele lui Brâncuşi, p. 149.

Daniel, Patr iarhul României

20

mărturisind că esenţialul existenţei este viaţa netrecătoare, veşnică: „Nu mai sunt de mult al acestei lumi. Sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup – mă aflu printre lucrurile esenţiale”.13

„Lucrurile esenţiale”, pe care Brâncuşi le-a căutat prin chemare nativă, le-a cântat prin credinţă sfântă şi le-a contu-rat prin creaţie artistică, au devenit adevărurile esenţiale ale vieţii şi operei sale.

Întreaga sa operă este marcată de aceste adevăruri esenţiale. Și anume, în primul rând, lumina interioară a ma-teriei, pe care o sesiza el, este o epifanie a harului care leagă originea şi finalitatea universului, a Naturii şi a Istoriei. Ca om al Bisericii, Brâncuşi a citit adesea psalmul 103 de la slujba Vecerniei în care se spune că: „Dumnezeu se îmbracă cu lumi-na ca şi cu o haină” (Psalmul 103, 2).

Simbol al luminii eterne, lumina creată, odată cu timpul, la începutul lumii este matca materiei şi a vieţii, care poartă cele create spre lumina neînserată sau slava iubirii lui Dumnezeu-Creatorul, ca finalitate a creaţiei. În această percepţie a esenţelor, materia sculptată, adică lemnul, marmura, piatra, bronzul, devin lumină. În al doilea rând, Brâncuşi prezintă elevația interioară (spirituală) a artistului întru smerenie, ca fiind lumină a răspunsului său către Creator, adică a dăruirii de sine prin ofranda operei sale inspirată de natura creată. În această percepţie a esenţelor, creşterea copacilor, zborul păsă-rilor, înotul peştilor, săltatul broaştei ţestoase, iubirea din să-rutul omului şi tot elanul vieţii sunt contemplate şi sculptate de artist ca dor după lumină cerească, netrecătoare.

În acest sens, este foarte important să menţionăm că în mod surprinzător Pasărea Măiastră a lui Brâncuşi este o pasă-re fără aripi, care zboară pe verticală. Ea este o pasăre despre

13 C. Zărnescu, Aforismele şi textele lui Brâncuşi, p. 149.

21

Biserica binecuvintează Universitatea

care Brâncuşi a spus: „pasărea aceasta reprezintă zborul fără mândrie, fără sfidare şi fără orgoliu. Mult timp m-am luptat ca să ajung la această formă în care înălţarea să fie făcută fără mândrie, fără orgoliu.” „Istovesc la Pasărea măiastră din 1909 încoace şi mi se pare, iată, că nu am desăvârşit-o încă. Eu aş vroi să reprezint imponderabilul într-o formă concretă”14.

„Măiastra!... Ea se zbate aprig, ca tot ceea ce am realizat, până astăzi, să se înalţe spre ceruri”15.

„Am dorit ca Măiastra mea să îşi ridice capul, fără a expri-ma cumva prin această mişcare, mândrie, sfidare sau orgoliu. A fost una dintre cele mai dificile probleme şi numai după o în-delungată străduinţă, eu am izbutit să redau această mişcare – integrată în avântul zborului”16.

Vedem de fapt că în toate Păsările lui (ca sculpturi), dar mai ales în Pasărea Măiastră din marmură (1911-1912), zborul acesta nu este în primul rând efortul aripilor, ci al spiritului interior, sau nu este numai efortul fiinţei care zboară, ci mai ales este un răspuns al ei la o chemare spirituală cerească. Brâncuşi a sur-prins astfel taina relaţiei smerenie-înălţare. Pasărea Măiastră arată că numai întru smerenie, întru receptivitatea cântării şi a comuniunii, există o înălţare interioară adevărată. Această învăţătură este centrală în Sfânta Evanghelie a Mântuitorului Iisus Hristos în care se spune că „oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălța” (Luca 18, 13). Deci, Pasărea Măiastră sau Pasărea Minunată, este o pasăre personalizată sau un fel de persoană ascunsă în porumbel, şi are o profundă semnificaţie spirituală venită din Evanghelie, reprezentând de fapt sufletul omului inspirat de Duhul Sfânt, Care S-a arătat în chip de porumbel la Botezul Domnului. Duhul Sfânt îl înalţă pe om în iubire smerită fără să dezvolte

14 C. Zărnescu, Aforismele şi textele lui Brâncuşi, p. 105.15 C. Zărnescu, Aforismele şi textele lui Brâncuşi, p. 106.16 C. Zărnescu, Aforismele şi textele lui Brâncuşi, p. 104.

Daniel, Patr iarhul României

22

în el orgoliu, individualism sau separaţie. La slujba Utreniei de duminica, cântăreţul de strană Constantin Brâncuşi a avut prilejul să mediteze adesea la cuvintele din cântarea liturgică: „Prin Sfântul Duh tot sufletul viază şi întru curăție se înalță”.

Pasărea Măiastră sau Minunată, mai ales sculptată în bronz, adusă prin şlefuire sau poleire, la strălucirea luminii, reprezintă şi elanul sufletului după nemurire, adică iubirea mai tare decât moartea. Zborul acesta minunat sau elevaţia sufletului în lumină eternă va fi integrat în Coloana fără sfârşit ca un cârd de cocori de aur călători spre patria cerească, simbo-lizând o comuniune eternă a sufletelor umane înălţate în slava iubirii veşnice a lui Dumnezeu.

De aceea, s-a spus că, de fapt, „Coloana infinită este o pa-săre umanizată”17.

În al treilea rând, Constantin Brâncuşi evidenţiază în opera sa nu numai elanul, ci şi pacea sau seninătatea deveni-te lumină a comuniunii omului cu Dumnezeu, cu semenii şi cu Creaţia întreagă. În această percepţie a esenţelor, Brâncuşi afirmă vocația persoanei umane pentru înviere şi nemurire, pentru lumină eternă, întrucât omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu, iar universul creat este limba-jul artistic al Creatorului. Toate Păsările sculptate de Brâncuşi unesc în ele elenul elevaţiei cu seninătatea împlinirii sau cu lu-mina comuniunii. Chiar şi Săruturile sculptate de Brâncuşi se integrează şi se transfigurează în Poarta sărutului, ca Poartă a Trecerii, în Ochiul iubirii, sau Ochiul inimii de pe stâlpi, adică lumina din Taina Nunţii mai tari decât moartea.

În acest sens, s-a spus pe drept că opera lui Brâncuşi este „o sculptură a luminii”18, în care „transparenţa devine transcendenţă”.19

17 Mario de Micheli, citat de Dan Grigorescu, Brâncuşi şi secolul său, Ed. Artemis, Bucureşti, 1994, p. 45.18 V.G. Paleolog, citat de C. Zărnescu, Aforismele lui Brâncuşi, p. 54.19 Carola Giedion Welcher, citată de C. Zărnescu, Aforismele şi textele lui Brâncuşi, p. 54.

529

CUpRINS

Notă editorială .............................................................................. 7

I. DIALOGUL INTERDISCIPLINAR PROMOTOR AL CULTURII EUROPENE

Materia sculptată – epifanie a luminii Creatorului. Spiritualitate ortodoxă în opera lui Brâncuși Cuvânt inaugural adresat cu ocazia primirii titlului academic de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii de Arte George Enescu din Iaşi, 14 ianuarie 2006 ......................................................... 15

Românul ortodox în context european. Lumina lui șaguna pentru misiunea Bisericii astăzi Cuvânt inaugural adresat cu ocazia decernării titlului academic de Doctor Honoris Causa din partea Facultăţii de Teologie Ortodoxă Andrei Șaguna a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, 29 noiembrie 2008 ............................................................................. 31

Botezat pentru dăinuire în eternitate și binecuvântat pentru vieţuire în unitate. Lucrarea Bisericii în viaţa poporului român Cuvânt inaugural adresat cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, 30 noiembrie 2008 .................................................................... 39

530

Misiune pastoral-culturală prin radio Cuvânt inaugural adresat cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Aurel Vlaicu din Arad, 5 decembrie 2008 ................................................................................. 49

Misiune prin imagine și cuvânt Cuvânt inaugural adresat cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii de Vest Vasile Goldiş din Arad, 6 decembrie 2008 ..................................................................... 63

Libertate și responsabilitate în BisericăCuvânt inaugural adresat cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Institutului de Teologie Ortodoxă Saint Serge din Paris, 9 iulie 2009 ....................................................... 73

Bucuria în viaţa creștinului Cuvânt inaugural adresat cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Eftimie Murgu din Reşiţa, jud. Caraş-Severin, 13 septembrie 2010 ................................................ 85

Liturghie euharistică și filantropie socială Cuvânt inaugural adresat cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii din Oradea, 18 septembrie 2010 .... 97

Autocefalia bisericească: unitate de credinţă și libertate de conducere Cuvânt inaugural adresat cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, 15 octombrie 2010 ....................................................................... 111

Satul românesc între tradiţie, supravieţuire și speranţă Cuvânt inaugural adresat cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Babeş Bolyai din Cluj-Napoca, 7 decembrie 2011 .................................................................. 125

Originea religioasă a dreptului, secularizarea lui și nevoia actuală de dialog interdisciplinarCuvânt inaugural adresat cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Titu Maiorescu din Bucureşti, 10 decembrie 2015 .............................................................. 141

C u p r i n s

531

Dimensiunea religioasă a operei lui Dimitrie Cantemir Cuvânt inaugural adresat cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir din Bucureşti, 22 martie 2016 ............................................. 153

Importanţa dialogului dintre teologie, filosofie și știinţă Cuvânt inaugural adresat cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Politehnica din Bucureşti, 14 aprilie 2016 ................................................................................... 167

II. DIALOGUL DINTRE TEOLOGIE, FILOSOFIE șI șTIINȚă

CALE DE îNȚELEGERE A SENSULUI vIEȚII

Dialogul dintre Teologie și Filosofie: posibil și necesarCuvânt adresat cu ocazia Simpozionului Dialogul dintre teologie şi filosofie, Durău, 15-16 mai 2007 ...................................................... 183

Cunoaștere prin cercetare știinţifică și comuniunespirituală Mesaj adresat participanţilor la Congresul panortodox Dialogul dintre ştiință şi religie în lumea ortodoxă, Bucureşti, 25-27 septembrie 2008 ............................................................................... 193

Dialogul dintre Teologie, Filosofie și știinţă – o calenecesară de a înţelege viaţaCuvânt adresat cu ocazia Simpozionului Semnificația universului şi valoarea vieții umane – abordare teologică, filosofică şi ştiințifică actuală, Palatul Patriarhiei, Bucureşti, 14 mai 2009 .............. 197

Spre o cunoaștere integrală. Dialogul dintre teologie, filosofie și știinţăMesaj adresat cu prilejul celei de-a IV-a ediţii a Simpozionului Naţional Dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiință, cu tema Realitatea şi semnificația spațiului – abordare teologică, filosofică şi ştiințifică, Mănăstirea Caraiman, 29 septembrie – 02 octombrie 2011 ...... 203

C u p r i n s

532

Timpul vieţii conștiente – măsură a deveniriiMesaj adresat cu ocazia celei de-a V-a ediţii a Simpozionului Naţional privind dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, cu tema Viața şi Conştiința în orizontul temporalității – abordări teologice, filosofice şi ştiințifice, organizat la Centrul pastoral şi cultural, Mănăstirea Durău, 13-16 septembrie 2012 ................................. 209

Conștiinţa mărturisitoare a Adevărului ca Lumină a vieţii – contribuţie eclesială majoră în dialogul dintre teologie, filosofie și știinţăMesaj adresat cu ocazia celei de-a VI-a ediţii a Simpozionului Naţional privind dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, cu tema Adevăr, cunoaştere şi credință, Arad, 2 noiembrie 2017 ................. 213

Iisus Hristos, Lumina lumii și Raţiunea creatoare a raţionalităţii universuluiMesaj adresat cu ocazia celei de-a VII-a ediţii a Simpozionului Naţional cu privire la dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, cu tema Ordinea fundamentală a universului şi ideologiile relativiste actuale. Repere ale Tradiției iudeo­creştine valorificate în dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiință, Cluj-Napoca, 17-20 octombrie 2019 .......................................................................................... 219

III. CERCETAREA ACADEMICăSUSȚINăTOARE A LUCRăRII MISIONARE A BISERICII

Tinereţe și tradiţie Cuvânt adresat cu prilejul celei de-a 55-a ediţii a Cursurilor de vară ale Universităţii Populare Nicolae Iorga de la Vălenii de Munte, 10 august 2007 ...................................................................... 227

Spiritualitate liturgică, știinţă academică și misiune socială Cuvânt adresat cu prilejul deschiderii solemne a anului universitar 2007-2008, la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, 4 octombrie 2007 .......................................................... 229

C u p r i n s

533

Sfinţii Trei Ierarhi – izvor de vieţuire sfântă și mari rugători pentru noi Cuvânt adresat cu ocazia hramului Facultăţii de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, 30 ianuarie 2008 ............................. 233

O școală de un veac – candelă de valori Cuvânt adresat cu prilejul aniversării a 100 de ani de la deschiderea cursurilor de vară ale Universităţii Populare Nicolae Iorga de la Vălenii de Munte, 10 august 2008 ...................................................... 241

Cunoașterea teologică se împlinește în comuniunea sfinţilor Cuvânt adresat participanţilor la Al III­lea Concres al Facultăților de Teologie din România, Mănăstirea Tismana, 10 noiembrie 2008 ......... 243

Cuvântul scris – lumină peste veacuri Cuvânt rostit cu prilejul deschiderii Simpozionului „Cuvântul Scris”, organizat la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, 23-24 octombrie 2008 ................................. 247

Dogmatica ortodoxă – fidelă Tradiţiei și înnoitoare a Tradiţiei Cuvânt adresat în cadrul Simpozionului Internaţional „Tradiţie şi dogmă: Ce fel de Teologie Dogmatică propunem pentru zilele noastre”, organizat de Asociaţia Internaţională a Teologilor Dogmatişti Ortodocşi (IAODT), la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Aurel Vlaicu din Arad, 11-13 iunie 2009 .................................................................................................. 249

Slujbă de pomenire și amintiri din studenţie Cuvânt rostit în paraclisul Mănăstirii Brâncoveanu după oficierea Sfintei Liturghii, cu ocazia aniversării a 35 de ani de la absolvirea Facultăţii de Teologie din Sibiu, 18 august 2009 .................................. 253

Cercetarea teologică – aprofundare a cunoașterii credinţei și vieţii Bisericii Cuvânt de binecuvântare la Al IV­lea Congres național al Facultăților de Teologie Ortodoxă din Patriarhia Română, Palatul Patriarhiei, Bucureşti, 27 septembrie 2010 .......................................... 261

C u p r i n s

534

Dimitrie Cantemir – umanist ortodox și savant european – model permanent actual al tinerilor studioși Mesaj adresat Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la fondare şi a aniversării a 300 de ani de la urcarea pe tronul Moldovei a domnitorului Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 22 octombrie 2010 ............................................................... 267

O comuniune a educaţiei și spiritualităţii Mesaj adresat cu prilejul Simpozionului Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi: 150 de ani de la întemeiere şi 20 de ani de la renaşterea învățământului teologic modern, Iaşi, 28 octombrie 2010 .......................... 271

Crezul ortodox – normativ al credinţei și unităţii Bisericii Cuvânt la deschiderea Simpozionului internaţional cu tema: Crezul ortodox. Istorie, teologie şi spiritualitate, organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, 1 noiembrie 2010 ... 275

Criza ecologică este o consecinţă a crizei spirituale Mesaj adresat participanţilor la Simpozionul Internaţional „Ecumenism şi Ortodoxie în Europa”, Universitatea Otto­Friedrich, Bamberg, 16-18 iunie 2011 ............................................... 281

Tineri români în rugăciune și cooperare Mesaj adresat participanţilor la manifestările Ligii Studenților Români din Străinătate, organizate la Bucureşti şi Mănăstirea Putna, 12-16 august 2011 .................................................................... 283

Teologie și cultură românească la Paris Mesaj transmis cu ocazia deschiderii Centrului Ortodox de Studii şi Cercetare Dumitru Stăniloae, Paris, 5 noiembrie 2011 ..................... 287

Mihai viteazul – mare apărător al neamului și ocrotitor al Academiei Naționale de Informații Mesaj adresat cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, Bucureşti, 19 iunie 2012 .............. 289

Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca la ceas de înnoire Mesaj adresat cu prilejul inaugurării Campusului Teologic Nicolae Ivan şi al sfinţirii paraclisului Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, 6 decembrie 2013 ............................................................. 291

C u p r i n s

535

Lucrarea misionară a Bisericii prin muzică Mesaj adresat la deschiderea Simpozionului de Muzicologie Bizantină „300 de ani de românire”, organizat de Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi de Academia Română – Institutul de Istoria Artei G. Oprescu, 12 decembrie 2013 ..................... 295

Universitatea – laborator al știinţelor dinamice și comunicare a valorilor perene Cuvânt rostit cu prilejul Aniversării a 150 de ani de la înființarea Universității din Bucureşti, 16 iulie 2014 ............................................ 297

Patru secole de lumină și misiune ortodoxă Mesaj adresat cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la întemeierea Academiei Teologice din Kiev, Kiev, 8-9 noiembrie 2015 ...................... 301

Un far al știinţei și culturii românești. Binecuvântare la ceas aniversar pentru Academia Română Cuvânt adresat la Aniversarea a 150 de ani de la înființarea Academiei Române, 4 aprilie 2016 ..................................................... 305

Facultatea de Teologie Ortodoxă Ilarion V. Felea din cadrul Universităţii Aurel Vlaicu din Arad la moment aniversar – 25 de ani de existenţă Mesaj adresat cu prilejul Aniversării a 25 de ani de la redeschiderea Facultății de Teologie Ortodoxă Ilarion V. Felea a Universității Aurel Vlaicu din Arad, 30 octombrie – 2 noiembrie 2016 ..................... 307

Titu Maiorescu – un luminător al culturii românești moderne Cuvânt de binecuvântare adresat cu ocazia organizării Sesiunii Academice „Titu Maiorescu – Fondatorul Civilizației şi Culturii Româneşti Moderne”, Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti, 9 noiembrie 2017 ............................................................................... 311

Doi mari teologi europeni admiratori ai Sfântului Maxim Mărturisitorul Mesaj adresat cu ocazia Simpozionului teologic internațional „Dumitru Stăniloae şi Hans Urs von Balthasar despre Părinții Bisericii (Sfântul Maxim Mărturisitorul)”, organizat de Facultatea de teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, 6-8 septembrie 2018 .... 315

130 de ani de Drept bisericesc la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București Mesaj adresat cu ocazia Simpozionului internaţional de drept bisericesc „Jus ecclesiasticum în viaţa Bisericii: 130 de ani de teologie

C u p r i n s

536

canonică în Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Bucureşti”, Palatul Patriarhiei din Bucureşti, 20-21 septembrie 2018 .......... 317

Teologia ortodoxă academică trebuie să susţină mai intens lucrarea misionară a Bisericii în societate Mesaj adresat cu ocazia celui de-al 8-lea Congres al Facultăților de Teologie Ortodoxă din Patriarhia Română, Facultatea de Teologie Ortodoxă Episcop dr. Vasile Coman a Universităţii din Oradea, 8-10 octombrie 2018 ............................................................. 321

Ortodoxia românească – punte de legătură între Orient și Occident Cuvânt de binecuvântare adresat cu ocazia Conferinţei Internaţionale Teologie Ortodoxă în context European. Contribuția Ortodoxiei româneşti la identitatea creştină a Europei şi la dialogul intercreştin, organizată de Institutul de Teologie Ortodoxă al Universităţii Ludwig­Maximilian din München, Germania, 22-23 noiembrie 2018 ..................... 325

Credinţă și artă muzicală în Balcani Mesaj adresat cu ocazia celei de-a VIII-a Conferințe Internaționale de Muzicologie, Bucureşti, 2-6 septembrie 2019 .................................. 331

Cultivarea unei comuniuni de valori ale umanităţii inteligent și înţelepte. Binecuvântare pentru noul sediu al Rectoratului Universității din BucureştiCuvânt adresat cu ocazia inaugurării noului sediu al Rectoratului Universităţii din Bucureşti, miercuri, 9 octombrie 2019 ...................... 333

IV. CHIPURI DE LUMINă DIN MEDIUL UNIvERSITAR

A. MESAJE DE ANIvERSARE

laudatio pentru I.P.S. Damaskinos Papandreu al Elveţiei, cu prilejul acordării titlului de Doctor Honoris Causa, al Universităţii Al.I. Cuza din Iași ..................................................... 339

C u p r i n s

537

Sanctitatea Sa Bartolomeu I al Constantinopolului, susţinător al ortodoxiei universaleLaudatio pentru decernarea titlului de Doctor Honoris Causa Sanctităţii Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, în cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 15 octombrie 1997 .......................................................... 343

laudatio rostit la decernarea titlului de Doctor Honoris Causa P.F. Hristodulos .............................................................. 349

O conștiinţă eclesială a laicatului ortodox. Profesorul Emilian Popescu la 75 de aniMesaj adresat cu ocazia aniversării a 75 de ani de viaţă ai Domnului Profesor dr. Emilian Popescu, Iaşi, 2003 ................................................ 353

laudatio Eminenţei Sale Cardinal Karl Lehmann, Președintele Conferinţei Episcopilor Romano-Catolici din Germania, Iași, 27-29 aprilie 2004 ........................................ 357

Cuvânt rostit în cadrul ceremoniei de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa Domnului Jonathan Scheele de către Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași, 26 mai 2006 ...... 359

Recunoscut în sălile de concerte, în mediile învăţământului artistic, și ca fiu al BisericiiMesaj de felicitare adresat Prof. dr. Viorel Munteanu, Rectorul Universităţii de Arte George Enescu din Iaşi, la aniversarea zilei de naştere, 2 mai 2009 ...................................................................... 363

Bucurie și binecuvântare pentru un teolog misionar Mesaj de felicitare adresat Pr. Prof. Acad. dr. Dumitru Popescu la împlinirea a 80 de ani, în cadrul unui moment festiv, organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, 18 mai 2009 ...................................................................... 365

Un constructor de conexiuni spirituale – Preotul Academician Dumitru Popescu Mesaj adresat pentru volumul închinat Pr. Prof. Acad. Dumitru Popescu, la împlinirea vârstei de 80 de ani, volum apărut sub egida Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Aurel Vlaicu din Arad, 29 iunie 2009 ................................................. 367

C u p r i n s

538

Un istoric al Bisericii și un preot misionar în cultura românească Mesaj pentru volumul omagial dedicat Preacucernicului Preot Profesor doctor Mircea Păcurariu la aniversarea a 80 de ani de viaţă, 30 iulie 2012 .............................................................................. 371

Un profesor erudit și un teolog entuziast Mesaj pentru volumul omagial dedicat Preacucernicului Preot Profesor doctor Ioan I. Ică, la aniversarea a 80 de ani de viaţă, 9 septembrie 2012 .............................................................................. 375

Un mirean erudit și evlavios – Acad. Prof. dr. Emilian Popescu la 85 de ani Mesaj la aniversarea a 85 de ani de viaţă ai Domnului Acad. Prof. dr. Emilian Popescu, 20 februarie 2013 .................................... 379

Eugen Simion – un luptător pentru Eminescu și Maiorescu Mesaj adresat cu ocazia acordării de către Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti a titlului de Doctor Honoris Causa Domnului Academician Eugen Simion, 7 decembrie 2017 ................ 381

Un promotor al valorilor perene românești – Academicianul Eugen Simion la 85 de ani de viaţăMesaj de felicitare adresat cu ocazia aniversării a 85 de ani de viaţă a Domnului Academician Eugen Simion, preşedintele Secţiei de filologie şi literatură şi fost preşedinte al Academiei Române, 25 mai 2018 ........................................................................ 389

Binecuvântare pentru aniversare Mesaj adresat cu prilejul sărbătoririi Academicianului Dan Berindei, Preşedinte de onoare al Secţiei de Știinţe Istorice şi Arheologice, la împlinirea vârstei de 95 de ani, 1 noiembrie 2018 ...... 393

Un creștin ortodox erudit, evlavios și patriot – Acad. Prof. dr. Emilian Popescu la 90 de ani – Mesaj pentru volumul omagial dedicat Domnului Acad. Prof. dr. Emilian Popescu la aniversarea a 90 de ani de viaţă, Bucureşti, 2019 .................................................................................. 395

C u p r i n s

539

B. MESAJE DE COMEMORARE

Un bun român și un bun european Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Profesorului dr. Paul Miron, 21 aprilie 2008 ........................ 399

Un luminător al Ortodoxiei românești Mesaj de binecuvântare cu ocazia Simpozionului Profesorul Teodor M. Popescu: Teolog, istoric şi mărturisitor al credinței ortodoxe, Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, 19 mai 2008 ................................................................ 401

Am pierdut un savant și un misionar Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Profesorului dr. Dan Sluşanschi, 22 iulie 2008 ..................... 405

Un model de viaţă și de lucrare Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Profesorului dr. ing. Dan Gâlea, 31 iulie 2008 ...................... 407

Părintele Profesor Ion Bria – vocaţia ecumenică mărturisitoare Mesaj adresat cu ocazia Conferinţei Internaţionale „Preotul Profesor Universitar Dr. Ion Bria (1929-2002) – o viaţă şi o operă dedicate misiunii şi unităţii Bisericii. Relevanţa operei sale pentru viaţa bisericească şi socială de astăzi”, organizată de Facultatea de Teologie Ortodoxă Andrei Șaguna din Sibiu, 14-17 mai 2009 .............. 409

Un prestigios istoric al literaturii române Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice ale Academicianului Constantin Ciopraga, 4 februarie, 2009 ............................................................................ 413

Un teolog atent la semnele timpului. Părintele Profesor dr. Ion Bria (1929 - 2002) Cuvânt adresat cu ocazia pomenirii a 7 ani de la trecerea la cele veşnice a Pr. Prof. dr. Ion Bria, Cernica, 23 iunie 2009 ......................... 415

C u p r i n s

540

Un preot jertfelnic și un profesor misionar, Părintele Constantin Mihoc Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Părintelui Constantin Mihoc, 31 august 2009 ....................... 419

Un teolog creator de sinteze și promotor al dialogului Cuvânt la slujba de înmormântare a Acad. Pr. Prof. dr. Dumitru Popescu, în Biserica „Sfânta Ecaterina”, Paraclisul Facultăţii de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, 13 martie 2010 ....... 423

Un om credincios și erudit Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Academicianului Mihai Drăgănescu, 1 iunie 2010 ................. 427

Părintele Constantin Galeriu – un misionar mărturisitor al Jertfei și învierii Mântuitorului Hristos Mesaj adresat participanţilor la Simpozionul Naţional „Părintele Galeriu – 7 ani de la plecarea sa la Domnul” organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, în colaborare cu Parohia „Sfântul Silvestru” şi Asociaţia „Părintele Galeriu”, 18 noiembrie 2010 .............................................................. 429

Un medic renumit și un suflet mare Mesaj transmis la trecerea la cele veşnice a Academicianului Alexandru Pesamosca, 3 septembrie 2011 ........................................ 431

Un profesor vrednic și un păstor blând: Părintele ștefan Sandu (1944-2012) Mesaj de condoleanţe transmis la slujba de înmormântare a Părintelui Profesor Ștefan Sandu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, 4 iunie 2012 ................... 433

Titus Raveica – Un profesionist cu viziune creatoareMesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Profesorului universitar Titus Raveica, 3 februarie 2013 .............................................................................. 437

Părintele Profesor Ene Braniște – Un mare dascăl al teologiei românești Cuvânt la deschiderea Simpozionului omagial Părintele Ene Branişte – 100 de ani de la naştere, organizat de Facultatea de

C u p r i n s

541

Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul, Bucureşti, 10 octombrie 2013 ............................................................................ 439

Părintele Constantin Galeriu – Teolog al bucuriei pascale Cuvânt adresat participanţilor la Simpozionul Naţional Părintele Galeriu – Astăzi organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, în colaborare cu Parohia „Sfântul Silvestru” şi Asociaţia „Părintele Galeriu”, 4 decembrie 2013 ............................................................................. 445

Un restaurator de valori și un creștin generos – Profesor dr. arhitect Niculae vlădescu (1927-2014) Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a regretatului Profesor dr. arhitect Niculae Vlădescu, Bucureşti, 29 martie 2014 ................................................................. 449

Profesor devotat Bisericii și patriei Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Părintelui Profesor dr. Dumitru Radu, joi, 30 octombrie 2014 .... 451

Un prieten al Sfinţilor Părinţi și al oamenilor – Părintele Arhid. Prof. Constantin voicu (1929-2015) Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Părintelui Arhidiacon Constantin Voicu, fost profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă Andrei Șaguna din Sibiu, 15 noiembrie 2015 ............................................................................. 455

Un ilustru istoric și arheolog român – Academicianul Alexandru vulpe (1931-2016) Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Academicianului Alexandru Vulpe, 11 februarie 2016 ............. 459

Solomon Marcus – lumină peste timp pentru cultura românească Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Academicianului Solomon Marcus, 17 martie 2016 .............. 463

Un savant credincios, smerit și nobil – Academicianul Valeriu Cotea Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Academicianului Valeriu Cotea, 23 aprilie 2016 ................... 465

C u p r i n s

542

O coloană de lumină a literaturii române din Moldova – Academicianul Constantin Ciopraga Mesaj adresat cu prilejul aniversării a 100 de ani de la naşterea regretatului Academician Constantin Ciopraga (1916-2016), 12 mai 2016 .... 469

Un om credincios și un savant erudit – Prof. dr. Nicolae șerban Tanașoca (1941-2017) Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Profesorului dr. Nicolae-Șerban Tanaşoca, Bucureşti, 7 aprilie 2017 ............ 471

Părintele Adrian Gabor – evlavios slujitor al altarului și talentat profesor de teologie Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Părintelui Adrian Gabor, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universităţii din Bucureşti şi preot coslujitor la Parohia „Sfântul Nicolae – Buzeşti”, Protopopiatul Sector I Capitală, 7 iunie 2017 ...................................... 473

Un mare om de cultură, credincios și patriot – Academicianul Augustin Buzura (1938-2017) –Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Academicianului Augustin Buzura, 12 iulie 2017 .................. 479

Părintele Profesor Nicolae Necula – eminent slujitor al Sfântului Altar și al catedrei de teologie –Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Părintelui Nicolae Necula, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universităţii din Bucureşti şi preot coslujitor la Parohia „Icoanei”, Protopopiatul Sector II Capitală, 7 septembrie 2017 .......... 483

Un cercetător al luminii fizice și un iubitor al luminii spirituale – Academicianul Ionel-valentin vlad –Mesaj adresat în timpul momentului comemorativ dedicat Preşedin-telui Academiei Române, Ionel-Valentin Vlad, 27 decembrie 2017 ............. 489

Un mare iubitor de cultură și neam: Profesorul Nicolae Edroiu Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Profesorului Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române şi directorul Institutului George Barițiu din Cluj-Napoca, 13 ianuarie 2018 ........................................................... 493

C u p r i n s

543

Un expert în construcţii și în consolidări de monumente istorice. Prof. dr. ing. vasile Dascălu (1937-2018) Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Profesorului dr. ing. Vasile Dascălu, Bucureşti, 13 martie 2018 .................................................................................... 497

Dinu C. Giurescu – Model de nobleţe intelectuală și mare patriot românMesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Academicianului Dinu C. Giurescu, 24 aprilie 2018 .............. 501

Un erudit diplomat român – Academicianul Mircea Maliţa (1927-2018) Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Academicianului Mircea Maliţa, 24 mai 2018 ....................... 503

Un om erudit și un vindecător de boli – Profesorul Constantin Milică (1929-2018) Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Profesorului universitar Constantin I. Milică, 30 mai 2018 ...... 505

Un istoric și un avocat al limbii române corecte – Academicianul Marius Sala (1932-2018) Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Academicianului Marius Sala, 22 august 2018 ..................... 507

Părintele Profesor Constantin Galeriu – mărturisitor jertfelnic al Evangheliei și al idealurilor poporului român Mesaj adresat cu prilejul Simpozionului Internaţional ,,Părintele Profesor Constantin Galeriu – Predicator harismatic şi preot misionar”. Evocare la împlinirea a 100 de ani de la naştere, Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul Universităţii din Bucureşti, 12-14 noiembrie 2018 .................................................. 509

Un ctitor de Universitate și un patriot creștin ortodox – Profesorul Univ. dr. Aurel Ardelean (1939-2018) Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Profesorului universitar dr. Aurel Ardelean, Preşedinte fondator al Universităţii de Vest Vasile Goldiş din Arad, 29 decembrie 2018 .................................................................. 513

C u p r i n s

O voce inteligentă a ortodoxiei de astăzi – Părintele Jean Boboc (1943-2019)Mesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor, la trecerea la cele veşnice a Părintelui Jean Boboc, Paris, Franţa, luni, 08 aprilie 2019 ..... 515

Părintele Nicolae Achimescu. Un profesor erudit, un om onest și un teolog mărturisitorMesaj adresat familiei îndoliate şi apropiaţilor la trecerea la cele veşnice a Părintelui Nicolae Achimescu, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti şi preot îmbisericit la Catedrala mitropolitană „Sfântul Spiridon – Nou”, Paraclis Patriarhal, Bucureşti, 30 mai 2019 ......................................... 519

Note explicative privind imaginile din volum .................................. 527

C u p r i n s

TIPOGRAFIA CăRȚILOR BISERICEȘTIIntrarea Miron Cristea nr. 6, 040162, Bucureşti

Tel.: 021.335.21.29; 021.335.21.28; Fax: 021.335.19.00E-mail: contact@librariacartilorbisericesti.ro,

tipografia@patriarhia.ro, editura@patriarhia.rolibrariacartilorbisericesti.ro