în cãutarea jocului sfârºit...în cãutarea jocului sfârºit...în cãutarea jocului sfârºit...în cãutarea jocului sfârºit...în cãutarea jocului sfârºit...

Nr. 2 / decembrie 2011

2

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11

în cãutarea jocului sfârºit...în cãutarea jocului sfârºit...în cãutarea jocului sfârºit...în cãutarea jocului sfârºit...în cãutarea jocului sfârºit...Revistã semestrialã a ªcolii Generale „Alexandru Mocioni” Birchiº

ISSN 2067-659X

Apare cu sprijinul directoruluiªcolii Generale „Alexandru Mocioni” Birchiº,Prof. ªTEFAN LUPULESCU

Redacþia:prof. Carina A. Ienãºel (redactor-ºef)Fedor Miculaiciuc (culegere text)Geanina Iovãnescu (corecturã)Cãlin Chendea (tehnoredactare)

Coperta: Carina A. Ienãºel

Adresa:Birchiº, nr. 140, jud. Arad

tel/fax: 0257-434.403

e-mail: scoalabirchis@yahoo.com ciresarii_b@yahoo.com

blog: scoalabirchis.blogspot.com

3

SUMAR

CUVÂNT ÎNAINTE \ 5

EDITORIAL \ 6

CAPITOLUL IOaspeþi de seamã...

Lia Faur \7Vasile Dan \10Constantin Stana \12Alexandra Golgot \26Cãlin Chendea \28

CAPITOLUL IIProfesorii mãrturisesc...

Teodora Anca \30Florica Cândea \31Romeo Cirþ \33Anca Demeter \34Cristina Drãgãnescu \ 37Domnica Florescu \38Lavinia Flueraº \39Alina Frenþiu \41Carina A. Ienãºel \45Adina Ignat \47Claudia Lupulescu \48Maria Lupulescu \49Carmen Mateaº \50Delia Micurescu \52Ofelia Miu \54Camelia Neamþu \55Nataºa Roman \56Valeriu Tamºa \58Sebastian Uzun \59Cristina Vancu \62Radu Vanu \63Andrea-Bianka Znorovszky \65

Capitolul IIICavalerii florii de cireº...

Elevi ai altor ºcoli din judeþul Arad:Neonilã Tudoran, Sãvîrºin \67Cleuþa Lucia, Lipova \68Barna Simona (poezie), Bata \68Cocan Daniela (poezie), Bata \69Rus Florinela (desen), Bata \70

Absolvenþi aiªcolii Generale „AlexandruMocioni” Birchiº:2009Drãgan Rahela, Sãvîrºin \71Iovãnescu Geanina, Lipova \72Tomoni Ana Maria, Sãvîrºin \732010Ardelean Maria, Sãvîrºin \76Ardelean Marian, Sãvîrºin \77Gogoriþã Emanuela, Fãget \78Ignuþa Raluca, Fãget \78Miculaiciuc Fedor, Sãvîrºin \79Tanislav Cosmin, Fãget \802011Adomnicãi Geanina, Lipova \82Bãlan Claudia, Sãvîrºin \82Chelaru Ioana, Lipova \83Mãrãºescu Claudia, Lipova \84Miculaiciuc Ana, Sãvîrºin \84Miculaiciuc Ioana, Sãvîrºin \85Ordace Licã \85Toth Renata, Sãvîrºin \86Trif Daniela, Arad \86Vãlean Larisa, Sãvîrºin \87

Dintre eleviiªcolii Generale „AlexandruMocioni” Birchiº:Clasa a VIII-aBlejan Alina \88Blejan Robert \89

4

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11ªtiopu Mãdãlina \89Ungureanu Vanesa \90Clasa a VII-aAdomnicãi Iasmina \91Ardelean Cristina \91Bâgiu Ionuþ \92Ordace Lenuþa \92Pãiuºan Alexandra \92Clasa a VI-a \94Andraº NicoletaCioarã CristinaCioarã NarcisaIgnuþa AndreeaMage AndreeaMiron DanielPãiuºan RoxanaPop AdrianaSuba Eugeniaªioica CristinaTanislav CosminaTrif AdinaVãlean BogdanClasa a V-aOrdace Nuþa \100Tomoni Loredana \100

CAPITOLUL IVEcouri literare...(concurs de creaþii literare) \102

Prof. coordonator: Frenþiu Alina(elevii participanþi: PopescuAlexandra, Iovãnaº Denisa, RoszikAnca, Poszar Gabriel, MorafcicAnca Monica, Romanescu AdelaElena); Prof. coordonator:ªopterean Oana (elevaparticipantã: Mihãlcescu Damaris);

Prof. coordonator: ªoie-PopoviciAurica (elevii participanþi: DulanyiAndreea, Barbu Elena Daniela,Sparios Adriana, Grigorescu Adina,Duca Roxana, Iorgu Alina); Prof.Coordonator: Leric Adrian (eleviiparticipanþi: Farcaº Andreea, GaºparGiani, Jidoi Alexandra, MihaiAmalia, Mihai Damaris, VorocneagFlorina Gabriela, Iovescu Diana,Nistor Adelina, Achim Irina, CernatMãdãlina, Dugulescu Sabin, CovaciVasilica, Popa Patricea, JurmaAlexandru, Negrea Sabina, PãscuþPatricea, Rada Mãdãlin, BeratiRobert Octavian); Prof.coordonator: Bohotici Marinela,(elevii participanþi: Ene Cãlin,Gandare Bianca Rebeca).

CAPITOLUL VNo comment...

Searching for Sampo,impresii de cãlãtorie \125

Nichita Stãnescu– poeme închinateCavalerilor florii de cireº \131

Constantin Chiriþã,Cireºarii, romanul copilãriei,romanul cãutãrii, romanuldevenirii... \133

Fahrenheit451 – temperatura la careard cãrþile... \135

5

Cuvânt înainte,

Lucrând ca profesor în aceastã ºcoalã de foarte mulþi ani, amputut observa cã elevilor le plac atât ºtiinþele ºi sportul, cât ºiliteratura ºi artele. Totul depinde de modul în care se lucreazãcu ei ºi de reuºita conexiunilor între discipline.

Atuul literaturii e cã îi învaþã pe copii într-o manierãplãcutã... ºtiinþa... Desigur, nu formulele ºi teoriile sunt vizateatunci când citesc o carte, dar care dintre ei nu îºi doreºte sãconstruiascã o maºinã a timpului, ori sã devinã invizibil?! Iaracestea nu sunt oare consecinþele cãrþilor de beletristicã?!

Tocmai acesta a fost motivul pentru care editarea unei revistea ºcolii mi s-a pãrut o idee foarte bunã. Copiii ºi cadrele didacticeau colaborat cu entuziasm, rezultatul fiind în cãutarea joculuisfârºit... Trebuie sã menþionez cã am avut ºi ajutoare. Scriitoride prestigiu ºi mari iubitori de literaturã au acceptat sã participela jocul nostru. Le mulþumim pe aceastã cale pentru colaborare.

Director,Prof. ªtefan Lupulescu

Cuvânt înainte

Lucrând ca profesor în aceastã ºcoalã de foarte mulþi ani,am putut observa cã elevilor le plac atât ºtiinþele ºi sportul,cât ºi literatura ºi artele. Totul depinde de modul în care selucreazã cu ei ºi de reuºita conexiunilor între discipline.

Atuul literaturii e cã îi învaþã pe copii într-o manierãplãcutã... ºtiinþa... Desigur, nu formulele ºi teoriile sunt vizateatunci când citesc o carte, dar care dintre ei nu îºi doreºte sãconstruiascã o maºinã a timpului, ori sã devinã invizibil?!Iar acestea nu sunt oare consecinþele cãrþilor de beletristicã?!

Tocmai acesta a fost motivul pentru care editarea uneireviste a ºcolii mi s-a pãrut o idee foarte bunã. Copiii ºi ca-drele didactice au colaborat cu entuziasm, rezultatul fiind încãutarea jocului sfârºit... Trebuie sã menþionez cã am avut ºiajutoare. Scriitori de prestigiu ºi mari iubitori de literaturãau acceptat sã participe la jocul nostru. Le mulþumim peaceastã cale pentru colaborare.

Director,Prof. ªtefan Lupulescu

6

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11

Editorial

Cartea preferatã! Cartea care ne-a influenþat cel mai tare îndecursul timpului! Asta s-a dorit a fi tema acestui numãr alrevistei Cireºarilor de Birchiº, în cãutarea jocului sfârºit...

Rãspunsul la provocare l-am aºteptat cu mare interes...deoarece uitasem sã punem niºte întrebãri esenþiale celorintervievaþi, anume: Vã place sã citiþi? Ce vã place sã citiþi?Când aþi citit ultima carte?

Din fericire... ne-am intuit bine prietenii... Fiecãruia îi faceplãcere sã citeascã... Fiecãruia i-a rãmas amprenta unei cãrþipe suflet... ba uneori au fost puºi în situaþia de a sacrifica ocarte în favoarea altei cãrþi... iar alteori au preferat sã nepovesteascã pur ºi simplu, sã ne spunã vreo poveste în stilullor fermecãtor...

Sã pãtrundem de-acum în LUMEA CÃRÞILOR, dar sãpãºim cu grijã printre file, sã nu care cumva sã cãlcãm pesteinima vreunei cãrþi... care, drept rãzbunare, ne va þine captiviîntre paginile ei pentru veºnicie... nu de alta, dar sunt preamulte cãrþi care ne aºteaptã sã le vizitãm casa din cuvinte ºiidei... aºa... pentru câte o bucatã de vreme, aºa... pentru câte obucatã de viaþã...

Prof. Carina A. Ienãºel

7

LIA FAUR – reprezintã un punct de reperpentru toþi profesorii de LIMBÃ ªILITERATURÃ ROMÂNÃ, dovedind cãmisiunea de Îndrumãtor se poate împlinicu succes, dacã se îmbinã pasiunea ºientuziasmul cu profesionalismul. Deasemenea este o poetã cunoscutã ºipreþuitã, volumul sãu de poezie, Piele deîmprumut, având numeroase recenziipozitive.

Iubind copiii, oferindu-le timp ºiatenþie, Lia Faur reuºeºte sã le pãtrundãdefinitiv în suflete.

Cireºarilor de Birchiº le este alãturi prin recenziile publicateîn revista lor ºi nu numai...

Cireºarii îi sunt recunoscãrori!

de-a viul – Teodor DunãEditura Cartea Româneascã, 2010, 97 pag.

N-ai cum sã ºtii unde începe ºi unde se terminã experienþa oniricãa lui Teodor Dunã, decât dacã participi ºi tu. Intrat în joc, începi sãpozezi imaginile din dorinþa de a le imortaliza, pentru a le povesti,pentru a fi credibil. Simþi vina de-a fi viu ºi te supui unei disecþiidin mers, te „destrupezi”, vrei sã scapi de pielea prea strâmtã ºidevii un mesager al propriului trup în spaþiul vegetal care creºte cala van Gogh, aspru ºi puternic. „viul” nu este altceva decât unancadrament necesar, un pat al lui Procust în care poetul se încadreazãperfect ºi îi vede marginile cu o luciditate hipnoticã în afara cãreiauitã tot. „am vrut sã mã aud ºi cred cã am spus ceva. poate / chiar uncuvânt întreg, nu-mi dau seama. ºtiu cã vocea / mea nu seamãnãdeloc cu mine / îmi închipui cã sunt / totuºi într-un anumit fel. cumanume precis, nu-mi dau seama, dar sigur vocea mea nu seamãnã cumine. / nu m-am vãzut niciodatã. sau dacã da, nu mai þin / minte.

OASPEÞI DE SEAMÃ

8

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11îmi sunt îndeajuns camera asta lungã ºi ceaþa. / vãdmai limpede cu ochii închiºi. cred cã dacã nu aº /locui în pat, aº fi în cel mai adânc loc din ochii mei.”

Teodor Dunã experimenteazã întoarcerea într-o stare embrionarã, singurul loc unde mai poatesimþi „viul”, unde se nasc mii de microuniversuripe minut, într-o distribuire dupã modelul pãpuºilorMatrioºka. „înspãimântãtor de viu”, poartã cu sine„viaþa a mie de oameni”, pãmântul întreg cu „mor-tãciunile” sale, oasele morþilor ca într-o apoca-lipsã dusã pe picioare.

Aflat la al treilea volum de poezie, dupã Trenulde treieºunu februarie, Bucureºti, Editura Vinea,2002 ºi Catafazii, Bucureºti, Editura Vinea, 2005,Teodor Dunã nu urmãreºte, cu orice preþ, sã fie cunoscut. El „strigã”pentru cine vrea sã-l asculte, dar nu în sens biblic, ci mai degrabãcu vocea Micului Prinþ, pentru cã „trandafirii au crescut mult pestegândurile mele”; viziunea sa devine una sacramentalã ºi aminteºtede un vechi colind „De când Domnu’-o adormitu ’ / Florile l-ornãpãditu’.”

Poezia lui Teodor Dunã este originalã prin lipsa unor imaginifalsificate care ar putea sparge aceastã lume coerentã în care pã-trunde cititorul. Metamorfoza în minimalism a realitãþii dense denimicuri este specialitatea sa pe care o practicã firesc jonglând cumateriale tãioase care la el însã nu ucid.

Ingenuitatea poetului*

Citind volumul de versuri „Regele dimineþii” de AlexandruMuºina te cuprinde tristeþea, ºi nu una obiºnuitã, ci una bacovianãcum n-ai mai trãit din vremea liceului „cimitir al tinereþii…”.

Poemele grupate în trei secþiuni: Arhipelagul, Micile daruri ºiDupã dragoste vorbesc despre durerea poetului în timp ce seconfeseazã confraþilor, într-o manierã a sfârºitului de drum. „Regeledimineþii” este un rege trist care aduce veºti proaste : nici primãvaranu-i mai primãvarã, nici ploaia nu-i mai ploaie, totul s-a transformatsub privirea poetului lucid care asistã neputincios: „ªi ai descoperitcã, dacã ai pierdut inocenþa, / Îþi mai rãmâne ezitarea. Zilele / August de ienibahar, oamenii / Se îmbracã în sticlã ºi-n email, iarobiectele / Cântã abia auzit.” (Nu-i Paradisul)

* Alexandru Musina, Regele dimineþii, Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2009

9

OA

SPE

ÞI

DE

SE

AM

à –

Lia

Fau

r În aceastã situaþie, poetul îºi analizeazã interiorul cu ochiulspecialistului ce-ºi cunoaºte bine pacientul, între cei doi, celdinlãuntru ºi cel dinafarã, s-a stabilit demult o legãturã tandrã, iarînaintea sfârºitului amândoi solidarizeazã pentru reuºita ultimeireprezentaþii. Imaginea izbitoare este cea a unor secvenþe cine-matografice înfãþiºând un clovn care urcã pe scenã ºi se întreabãhamletian: „Ce se întâmplã cu cei / Care n-au fost la Riondo, laParis, / La Napoli, Washington, la Yokohama? // Ce se întâmplã cucei / Care-au visat între gunoaie ºi blocuri slinoase / ªi au murit? // Cu noi ce se întâmplã? Cine va þine / Minte numele noastre? ªiajunºi / Dincolo, milioane de ani, ce vom povesti?” (Ce se întâmplãcu cei…) Poemele sunt mici drame, mici accidente vasculare careconduc cu fiecare zi spre un sfârºit inerent, ºtiut, dar nu consimþit.

Alexandru Muºina se detaºeazã oarecum destarea de fapt, se situeazã în spatele camerei defilmat, dar din când în când iese trist în scenã ºi seapãrã: „Toþi, toþi aveþi dreptate: când vorbesc parde platinã, de silicon, / Par de poliester, de email.Când tac par de piatrã. / Doar când trãiesc sîntzgârciuri ºi gelatinã. / Sînt mucilagiu uscându-seîncet pe covor.” (Desigur cã m-am nãscut vino-vat…) Semnele de întrebare (aproximativ 65 în51 de poeme), cuvintele scrise cu majusculã ºiexclamaþiile fac din poemele lui Muºina cândinvocaþii, când imprecaþii, când simple „de ce-uri” rãmase fãrã niciun rãspuns.

Dacã prima parte a volumului este reflexivã,cotidian-neliniºtitã ce-a de-a doua, partea, a treia

e scrisã într-o intimitate tandrã care înlãturã detracarea ce i s-arputea imputa poetului. Tonul este elegiac ( are ºi un poem care secheamã „Elegie”), un fel de postludiu, de încheiere a serviciuluidivin care este dragostea. Chiar dacã uneori poetul pare obosit detot travaliul pe care îl implicã, el continuã sã tânjeascã dupã aceaclipã „Mai îndepãrtatã decât Ninive ºi Babilon, / Mai inaccesibilãdecât Ophir ºi Palmyra! / Fãrã speranþã, fãrã speranþã, fãrã spe-ranþã…” (Ninive) Continuã sã rãmânã confesiv într-un limbaj care,pe mãsurã ce se scrie, se purificã pe sine: „Sexul meu intrândprietenos / În sexul tãu. Mirosul pielii tale, de copil, / Albastrelevene pe tâmple, aluniþele de pe gât, / Buzele brusc înroºite, respiraþiata dragã: / Aerul ieºind cald din plãmânii tãi / ªi îmbrãcându-mãîntr-o boare subþire.” (Ninive)

Cu toate cã poemele sale mustesc de simboluri, Alexandru Mu-ºina nu este un simbolist, ci mai degrabã un ingenuu.

10

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11

Cum vorbeau primii oameni în versuri

Se spune cã primilor oameni zeii sau puterile de sus necunoscuteîncã lor le-au dezlegat mai întâi limba spre a putea vorbi, spre aputea comunica între ei. Numai astfel i-a unit laolaltã (în familiimai întâi, apoi în neamuri ºi mici aºezãri locuite, în sate, în cetãþi,în târguri ºi oraºe-cetãþi). La început vorbeau doar în versuri: curimã ºi ritm. Acest mare secret l-a descoperit un fermecãtor fãuritorde povestiri ºi autor de piese de teatru pentru copiii dintre doi ºioptzeciºidoi de ani, poveºti dulci la vorbã ºi vedere pe multe scenedin Arad ºi din întreaga þarã, pe numelelui Dorel Sibii. Sibii cu trei „i”, cum îiplãcea, uneori, sã se laude. Pentru el lu-crurile erau cum nu se poate mai simpleºi clare. Dacã primele poveºti nemuri-toare ale literaturii universale erau înversuri, de ce n-ar fi la fel ºi astãzi? Dacãpovestea lui „Ghilgameº”, scrisã cu miide ani înaintea erei noastre era în versuri,sau Odiseea ºi Iliada lui Homer, tot dintimpuri strãvechi, Eneida lui Vergiliusori Tristele lui Ovidius, cel care a scris ºia murit la Tomis (Constanþa de astãzi) înprimii ani ai erei noastre, de ce n-ar puteaºi el, Dorel Sibii, sã spunã poveºti numaiºi numai în versuri? Aºa a scris el, ridicândvãlul de pe un mister, o carte fermecãtoare:

Vasile Dan este în prezent redactorul-ºef al revistei deculturã „Arca”.

De-a lungul timpului a fost: profesor de limba ºiliteratura românã, instructor cultural, redactor larevista „Vatra”.

A debutat în presã cu poemul Clopote, în revistaSteaua. Dintre volumele publicate amintim: Noriluminaþi (poeme), Scara interioarã (poeme), Arboregenealogic (poeme), Pielea poetului (versuri), Carte vie(poeme).

11

OA

SPE

ÞI

DE

SE

AM

à –

Vas

ile D

an Cum am gãsit-o pe Ileana Cosânzeana?(apãrutã la editura Facla, în 1979). SauPrin þara lui Abecedar, în care fiecareliterã, oricât de micã sau mare, de mânãsau de tipar, are o istorie a ei secretã,minunatã. Piesele lui de teatru, jucatepe scenele unor mari teatre din þarã, nunumai la Arad, de actori profesioniºti,la posturile naþionale de radio, suntîntâlniri uimitor de prietenoase cuanimale care au ºi ele ºtiinþa ºi „boala”aceasta: a vorbirii numai ºi numai înversuri. Aceste piese se numesc, cu multumor: O poveste cu mult haz la omargine de iaz, Cum a scãpat Chiþ-Pi-tichiþ de sughiþ, Lãudãrosul, Zâna

Alunã cea bunã, Fuge melcul pe cãrare cu viteza cea mai mare ºialtele la fel.

Toate aceste cãrþi se gãsesc în biblioteci, poate chiar ºi la voi încomunã sau ºcoalã, la domnii profesori sau profesoare de românãsau pe Internet.

Dorel Sibii mai avea un secret, fireºte numai ºi numai al lui. Lacare, într-un târziu, dar chiar foarte târziu, s-a hotãrât sã renunþe.ªtiþi care era el? Avea o Gardã de corp pentru fluturi. Aºa cã a scrisîncã o carte. Chiar cu numele acesta. Nu vã rãmâne decât sã odescoperiþi singuri, sã o cãutaþi la bibliotecã ºi sã o deschideþi.Credeþi-mã pe cuvânt: va fi de poveste!

12

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11

Secunda-nfioratã(cronicã literarã)

Pasãrea albastrã de Constantin Iordache

Într-un final de secol în care poezia rãsare firav din copleºitoarelespaþii betonate faraonic, terifiant, în care sensibilitatea adolescentu-lui abia intrat în criza puberalã, în mirarea fetelor frumoase, e aca-paratã de informaþii ºtiinþifice ºi de Internet, un roman de dragostedevine o apariþie pe cât de stranie, pe atât de neaºteptatã.

Lumea prea ocupatã ºi obsedatã de griji cotidiene, bulversatãde teorii escatologice ºi asaltatã de telenovele rar mai aflã rãgaz sãmai citeascã romane de dragoste. Privirea superficialã asupra lumiicontemporane ar da ºtire cã dragostea nici nu mai existã. Pe erodareasentimentului nobil al iubirii fluturã zdreanþa insalubrã a sexualitãþii„democratice”, adicã… fãrã mãsurã.

Constantin Iordache din Strehaia are aceastã încumetare. Înurbea lui de provincie, în aceastã vreme de nenorocitã tranziþie, else abandoneazã îndemnului lãuntric de a pune pe hârtie o frumoasãpoveste de dragoste, surprinsã de melancoliile pure ale adoles-centului. Dacã dragostea se trãieºte ºi se suferã într-o adolescenþãgrãbitã spre maturitate, ocrotitã de muþenie ºi indicibilã prin dis-creþia absolutã a verbului, ea se mãrturiseºte la o vârstã a coacerii.Despre floare, cel mai în mãsurã sã vorbeascã este fructul.

Ocolind siropoasa naraþiune a unei “love story” de duzinã,lacrimogene, autorul evocã o dragoste complicatã, a unei vârsteunice, o iubire cenzuratã de interogaþii filosofice, inseratã cu me-ditaþii profunde ºi cu concluzii dramatice: „Pentru noi toþi viaþapãrea o glumã sinistrã... Atunci l-am vãzut pe om ca pe o clepsidrãprin care curg ore, zile, luni, ani, decenii, prin care viaþa curgespre infinit ºi nefiinþã”.

CONSTANTIN STANA, pasionat profesor de Limbãºi literaturã românã, ne-a surprins în cel mai plãcutmod prin eseurile pline de savoare pe care le-a scris.Este pasionat de poezie, reuºind oricând sã recite oreîntregi din poeziile pline cu înþelesuri ale marilor(cunoscuþi sau mai puþin cunoscuþi) poeþi români.Printre preferaþii dumnealui se numãrã ºi: ªtefanAugustin Doinaº, Dan Verona, Damian Ureche...

13

OA

SPE

ÞI

DE

SE

AM

à –

Con

stan

tin S

tana Romanul Pasãrea albastrã pare a împrumuta cliºee, secvenþe

din Muntele vrãjit al lui Th. Mann. Întâmplãrile graviteazã înjurul unui personaj oarecare, unchiul Geo, un infirm dintr-un aºe-zãmânt de sãnãtate ale cãrui mãrturisiri ritmeazã suflul naraþiuniiºi rânduieºte episoadele. Aflat într-o situaþie limitã, handicapat, înperspectiva morþii, el se salveazã proustian. Criza lui eroticã esteviolentatã în cel mai tragic chip, în momentul aºteptat ºi hotãrât alîmplinirilor. Marcat de un destin tragic, refuzat de iubirea care dãsens existenþei, îºi doreºte moartea aproape cu voluptate. O ex-perienþã eroticã îl captiveazã în întregime. Profunzimea sentimen-tului ºi hotãrârea lui fermã o sperie pe fata iubitã. El trece toateprobele pe care un bãrbat n-ar fi reuºit sã le treacã, ºi totuºi pierde,nu fãrã a stârni regretele post eventum ale femeii:”George, George...Cum de n-am ºtiut sã iubesc mai mult ºi sã preþuiesc mai mult unom ca tine...!”

Povestea de dragoste a eroului este un elogiu adus demnitãþiiiubirii, o pledoarie pentru puritate, o condamnare a stãrilor echivoce,demnã de un „fedele d’Amore” sau de un Cavaler al Rondei Table.

Citind romanul lui Constantin Iordache, înþelegi mai binecomplicatul refuz al Cãtãlinei din Luceafãrul eminescian, dar ºimotivaþia decrepitudinii în care cade Maitreyi din romanul omonimal lui Mircea Eliade: „George continua sã-mi trimitã scrisoriînfiorãtor de frumoase, cuvintele lui la telefon emanau iubire, dartoate acestea nu fãceau decât sã creeze în sufletul meu o maretulburare ºi m-au fãcut în cele din urmã sã mã dãruiesc uneisecãturi ºi sã-mi revãrs toatã dragostea asupra lui”.

La capãtul unor deznãdãjduite eforturi, eroul însuºi eºueazãîntr-o cãsãtorie „de speþã”, contaminatã de banalul casnic ºi ratatã,în final. George rãmâne umbra unui suflet mare, contorsionat deneputinþã ºi anacronic într-o lume abandonatã în pragul tuturordebusolãrilor. Chiar moartea lui este un „gest” frumos, invitând latardive reconsiderãri:”...e atât de scurt timpul acesta pe care-l trãim,avem de rezolvat în viaþã atâtea probleme în afarã de aceea adragostei, unele dintre ele stupide ºi fãrã rost, pur ºi simplu pierderede vreme, încât ne trezim prea târziu sau uneori deloc la realitate ºiînþelegem cã trebuia ºi puteam sã facem mai multe lucruri pentrunoi, pentru mulþumirea sufleteascã de a trãi, (de a nu trãi oricum), nupentru lux ºi bogãþie ci pentru frumuseþe, gingãºie, înnobilareaspiritului cu gânduri frumoase... Ne facem ºi nouã ºi altora mult rãuprin faptul cã înþelegem uneori prea târziu toate aceste lucruri...”

Nostalgia „epilogului” (un splendid poem în prozã!), acuzãtocmai aceastã imundã risipire a omului într-o existenþã vãduvitãde certitudini, în care ne scurgem, irecuperabil, ca nisipul într-oclepsidrã. Scriitura curatã ºi caldã, omeneascã, de îndrãgostit in-curabil, în pofida loviturilor de destin, coloratã de evocarea nos-

14

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11talgicã, lasã în licãrirea de ochi a cititorului ceva din zborul mereuavântat al speranþei, ca pasãrea Phoenix; ºi rãmâi, dupã închisulcãrþii, într-o graþie inefabilã, asemenea Crailor de Curtea Veche –pierduþi în purpura asfinþitului, ori abandonat în visãri, ca MareleMeaulnes din „Cãrarea pierdutã”, a lui A. Fournier.

Drago-bete(hoinãrealã oniricã a Fãurarului)

Un sfânt ºturlubatic ºi de pripas, adus aiurea de aluviunile demo-craþiei debordante din Occidentul ce-a inundat cu de toate porþileOrientului Levantin, a luat sub patronajul sãu, fãrã sã mai întrebepe nimeni (dar abuzând hiclean de debusolarea programatã ajunei generaþiuni române pentru care prioritatea absolutã estedistracþia, ºi de goana dupã senzaþionalul gregar al televiziunilorcomercial-publicitare) sãrbãtoarea Erosului carpato-danubiano-pontic, sub zâmbetul îngãduitor (aºa-s copiii!) al fascinantului ºimitologicului Dragobete (zeul bãºtinaº ºi arhetipal al ciudatelorseisme interioare ce zdruncinã la greu alcãtuirile fiinþiale aleMândrei ºi ale Bãdiþei de pe paralela 45 româneascã).

Zeitatea, regurgitatã de nevoile tribale ale fostelor scursorieuropene, repede fasonate ºi ºtaifuite democratic, este fratelegeamãn al Hallowen-ului spãimos, avortat în lumea dornicã depetreceri, de senzaþii tari, de invazii hormonale ºi de multã, multã…adrenalinã, asezonatã cu feromoni.

Aþi ghicit, este vorba de Valentin (‘s Day). Nu mai lungescvorba despre sfinþia-sa ipochimenul, condamnat la moarte de roma-nii imperiali civilizatori. Cine l-a sfinþit, e treaba lui! Sã se-nchinela el ºi sã-l pupe, glazurându-l dupã gust, cu preacuvioase manele.Fiind o afacere catolicã, pe mine nu mã intereseazã.

Pe când Dragobetele…! Aici se schimbã povestea, cu toatãcalimera ei. Pentru cohortele de neºtiutori, am sã-i fac dimonuluitraco-geto-dacic o prezentare dupã cuviinþã. Pentru cã i se cuvine.

Mai întâi, un preambul.Oricine-ºi beleºte ochii la un calendar, fie el chiar ortodox, în

cãutarea crucii roºii care sã-l izbãveascã de muncã în ziua respectivãºi sã-l dedulceascã la slãvita lene, poate constata cã, sub rasele ºiodãjdiile sfinþilor creºtini, unii mai martiri decât alþii, miºunã sãr-bãtorile pãgâne, ale pãmântului cu toate ale sale, ºi care nu s-auputut ºterge din memoria colectivã ancestralã, cunoscut fiind faptulcã, la toate popoarele lumii, orice Tradiþie e mai puternicã decât

15

OA

SPE

ÞI

DE

SE

AM

à –

Con

stan

tin S

tana orice Sfântã Scripturã. Fiind mai veche, mai verificatã, mai sãnã-

toasã ºi mai... agreabilã.Dragobetele bântuie peren, fãrã cumpãt ºi fãrã clintire, men-

talitatea folcloricã româneascã (de areal cultural sud-est-european)din illo tempore (deºi Dicþionarul academic (MDA) îi dã o atestarepe la 1774, vechimea mitologicã a Dragobetelui nu este afectatãde asemenea determinare cronologicã) pânã azi. Sãrbãtoarea lui (zicalendaristicã în care se oficiazã, pe altare de duh, cel mai frumoscult senzorial, de o olimpianã seninãtate, ºi cu înfiorãri/transfigurãrice þin de sufletul unui popor unic în Univers, legitimat de Doinã ºide Dor – indicibile ºi graþioase dimensiuni ale sufletului mitic)picã în 24 ale lui Fãurar. Romulus Vulcãnescu îl popreºte la res-pectuoasã pãstrare întru cele-fãrã-de-uitare, în a sa MitologieRomânã, scoþându-l definitiv de sub persecuþia Amneziei, la carese uzmesc din greu contemporanii neinformaþi, comutatori de accentvaloric de pe messã (masã, slujbã) pe tomberon. S.Fl. Marian îlmenþioneazã (în Sãrbãtorile la români) ca mit viu, cu riteme ludic-simbolice în Oltenia ºi în vestul Munteniei, cu o sumarã descrierea ceremonialului, iar Rodica Zafin îl priveºte pieziº (într-un nr. alrevistei România literarã de prin 2004), cu escamotate simpatiivalentiniene, înnodând câlþi de cercetare… folcloricã ºi de pres-tidigitaþie etimologicã, deºi nu fãrã oarecare temei…

Îl probozesc dicþionarele mitologice ºi demonologice de totfelul, ºi-l resusciteazã, la vremea potrivitã (data de mai sus), memorialumii dacoromane.

Cu vreo patru zile înainte ca ghiocelul sã-ºi zbenguiascã timidulclopoþel de puritate cromaticã vestind trezirea Primãverii, ºi în-þepând cu mireasmã diafanã nãrile Babelor rãmase încã în somniaIernii, Dragobetele îºi comite zborul sãu impetuos peste Naturazioreilor de anotimp, peste case (palate sau cocioabe) ºi chipuritinere, ºi mai ales prin sufletele pubere (ºi nu numai), declanºândsangvinare oximoroane, dupã superbia sentimentului eminescian(dureros de dulce), Poetul-Nepereche fiind tãlmaci absolut alconsecinþelor dragobeþiene trãite.

De calificare egalã cu Eros ºi Cupidon (tizii sãi elin ºi roman;unii zâmbesc, cu preþioasã maliþiozitate la aceastã omologare, des-considerând deopotrivã analogia, paralelismul ºi influenþa, vectoride producþie ºi de contact (confluenþã) ai oricãrei culturi), decãzuþiîn antropomorfism ºi cãtãlinizaþi prin budoare ºi alcovuri de muieretmofturos, Dragobetele îºi pãstreazã statutul lui astral, deprimogeniturã a Genezei. Abordând cu atributele sale pe toatãlumea, fãrã discriminare, el se lasã foarte greu abordat. Nu se pre-zintã în nume propriu ºi nu se perverteºte în…galanterii. Nu dã

16

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11spaþiile nemãrginite pe strâmtorarea salonului. Fiind tainic, mis-terios, nu face vâlvã ºi nu-i place zgomotul. Deci nu-l veþi gãsi niciîn clab, nici în discotecã. Poate, cel mult, prin vreo cârciumioarãcochetã ºi discretã, dând imbold imberbilor timizi cu elixirul bes-tialului sãu confrate (Dionysos-Bacchus), îndemnându-i sã-ºi iainima-n dinþi ºi sã purceadã fãrã zãbavã la îmblânzirea dracilorde amiazã (þintele osebite ale Dragobetelui).

Domiciliind cu acte-n regulã în Mythos, el vine, cum am spus,din bestiarul sacru. E o jivinã terifiantã; o bestie (lat.bestis, fr. bête,rom.bestie ); un balaur, cu atribute daimonice intacte.

Suratele din balada lui Heliade îºi fãceau cruce ºi-ºi scuipau însân cu înfricoºatã ºi codoaºã curiozitate, jinduindu-i, în fond,frecvenþa (de altãdatã) ºi schimbarea de direcþie (de acum), oriafurisindu-l, fiindcã nu-i plac… ridurile. Ponegrit de babe, nu semânie de vrãjmaºele ºi ofuscatele lor insinuãri diabolizante(draconice – ºtiu ele ce ºtiu, dar fac pe... nãsfiroasele) ºi-ºi poartãcu falã împeliþarea, ca pe o tâlcuitoare distincþie. Recunoaºte elînsuºi cã e drac, dar nu se recunoaºte ca atare în zugrãvelile diniconoplastia creºtinã: e luciferic, dar nu infernal. N-are nicio frãþiecu încornoraþii ºi copitaþii din pronaosul bisericii ortodoxe, ºi nicifochist la cazanele nesfârºitelor cazne nu poate fi închipuit. Naº-terea sa e însemnatã într-un catastif pãgân de lexicograful G. Guþu(Dicþionar latin-român, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bu-cureºti, 1983, p.371) cu o parte din… congenerii sãi lexico-se-mantici.

Dragobetele este, aºadar, în documentaþia hermeneuticã, undrago-bete; este bestia Dragon, cu reprezentare constelatã peUranisc. Sufixul bestial (-bete, –bestis) nu are nimic peiorativ. Edoar un determinant cu aceeaºi legitimitate ca ºi celelalte jivinezodiacale (Leul, Racul, Scorpionul, Fecioara, Gemenii, Capri-cornul, Berbecul, Taurul, Peºtii).

Manifestarea sa miezonopticã este funciarã ºi principialã,autentificatã de Mister, de Tainã. Dupã statul funcþiei sale, este ºiel o zeitate a Facerii, perpetuându-ºi fenomenologia în infinitulproces mundan… procreativ. Fertilitatea sa este altruistã, gene-ratoare de lume, care este beneficiara energiilor sale virile. Subspaima omeneºte caricatã a efectelor sale malefice, Dragobeteleregenteazã centrul senzorial, inima, fiind generatorul celui maiînãlþãtor sentiment uman (drago-stea, dragoste), pe care el îl puneîn miºcare. Luceafãrul eminescian, e o stea-cu-noroc pentru prea-frumoasa fatã de împãrat. Este, în pofita dublei sale epifanii, oripoate tocmai de aceea, drago-stea, cum spuneam, Steaua Dra-gonului, sau mãcar ochiul sãu lucind tainic ºi melancolic pe boltã,

17

OA

SPE

ÞI

DE

SE

AM

à –

Con

stan

tin S

tana determinând rãsuflãri înãbuºite ºi zbateri aritmice fãrã leac în

pieptul tânãr, trezind nurii, pe care-i obligã sã farmece lumea dejos, ºi semãnând peste tot fericirea dragostei.

Oficianþii Dragonului-Draco, învestiþi cu autoritate adminis-trativã pe pãmântul pe care el îl tuteleazã, sunt Drãculeºtii, Drã-guºinii ºi Drãguþii (nume proprii), întemeietori, descãlecãtori,ctitori, fãptuitori. Din burta Dragonului, din centrul sãu vital (pro-iecþia constelaþiei Dragonului pe Pãmânt este lanþul muntos Alpino-Carpatic, cu numitul centru vital în Munþii Apuseni), adicã dinArdeal porneºte Dragonul-Dragoº, mândru ca un soare, sã în-temeieze Principatul Moldav. Baºtina Dragobetelui, carevasãzicã,ar fi tot cam pe acolo. Ordinul militar nobiliar al Dragonului (omo-logat cu Ordinul Cavalerilor de Malta ºi cu Ordinul CavalerilorTeutoni), cu care Sigismund de Luxemburg îl învesteºte (la 1431,la Nurenberg, centru al miºcãrii luterane, fief al maeºtrilor cântãreþidin basmele fraþilor Grimm ºi locaþie a celebrului proces postbelic)pe princepele Vlad (Dracul-Drago), tatãl lui Vlad Þepeº, e untransfer de substanþã ºi de manifestare principalã, de identificare ºide recunoaºtere, de impunere ºi de stãpânire, având semnificaþiaextensiei energiilor acestei Constelaþii, a latenþelor ºi potenþelordragonice în toatã lumea carpatinã, prin zborul înalt de aerisirecosmicã al Dragobetelui. Gest ºi ceremonial de faimoasãinvestiturã. Putem bãnui cã o licãrire astralã, dragobeþianã, l-ar fipus pe gânduri ºi pe divinul Dante Alighieri, obligându-l la triplaconstatare cã dragostea miºcã stelele pe cer, pulsaþie evidentã aDragobetelui. Existenþa ºi manifestãrile sale miezonoptice, la ceasdedus, cautã complementaritate ºi echivalenþã în mezzogiorno(echivalent cronologic dragobeþian al determinãrii temporale dan-teºti cu care începe Divina Comedie), în miezul-zilei, într-un straniuincest virtual, la surioarele lui pãmântene, la dracii de amiazã,care sunt, conform aceleiaºi mentalitãþi arhaice, fetele de mãritat, acãror crizã puberalã, panicatã ºi febrilitatã, tot el o stârneºte, ros-tuindu-ºi nemurirea. Gãsiþi ceva din toate acestea la nefericitulValentin? Pardon!?

Nemaiputând sã-l cheme la ele, anumite babe îl cheamã la…altele, prin vrãji de dragoste, prin incantaþii de descântec. Numaiaºa poate primi blagoslovire, satisfacþii ºi împlinire ºuia domni-ºoarã Hus. Risc sã cred cã ºi Domniºoarei Pogany îi crescuserãochii mari, de miratã/uimitã beladonã, la povestea Dragobetelui,povestitã din daltã de Brâncuºi, în tihna referenþialã a Hobiþeisale, de unde s-a bejenit, de-hobindu-se prin Parisul cotcodãcelilor(uro-) galice. Ce mai poveste…! În treacãt, fie spus, acea cotcodã-cealã din elegantele poiate de pe Loara a tãcut o clipã, ca sã asculte

18

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11viersul altei pãsãri rare, Maria Tãnase, care ºi-a intersectat destinulcu acela al fidiasului gorjean.

Locomoþia Dragobetelui este zborul. Ca atare, echivalenþa Dra-gobete-Zburãtor nu este nici forþatã, nici ridicolã. De aici putemdeduce, nepãrãsind logica bunului-simþ, cã Dragobetele este unmorfism zonal al Zburãtorului, cu atât mai mult cu cât, în arealulatestãrii sale, în ziua sãrbãtorii respective, este ºi un obicei al zbu-rãtoritului. Bãieþii ºi fetele în crizã puberalã merg în pãdure sãculeagã flori, apoi, dupã simpatii, dupã româneºti afinitãþi electiveconsimþite tacit, se aleargã pânã în sat. Dacã bãiatul reuºeºte sãprindã fata pe care a pus ochii, o sãrutã public, dând prilej comu-nitãþii sã bãnuiascã ce nunþi e posibil sã se petreacã în anul acela,ºi care fete îºi vor lua zborul de la casa pãrinteascã. Pentru cãDragobetele a sãrutat fetele, certificând un sentiment de netãgãduitºi provocând febrilitatele pregãtiri prenupþiale. Zburãtorirea esteîncã vie în practica mitologicã din Mehedinþi ºi, dupã cum ammenþionat, are semnificaþia unei protologodne, cu fuga ritualã,îmbrãþiºarea ºi sãrutarea în vãzul lumii, marcând momentul tul-burãtor al trecerii de la simpatia puerilã la dragostea juvenilã. Seînþelege cã Dragobetele ºi-a vârât coada…

Antropomorfismul Dragobetelui îl înfãþiºeazã ca pe un tânãrfrumos, la modul canonic, la suprafaþã, epifanie conjuncturalã pro-prie ºi Zburãtorului, care deþine o garderobã metamorficã mai com-plexã, ºi are ºi alte opþiuni de travesti.

Descoperiri romantice (chiar preromantice), Dragobetele ºiZburãtorul împãrtãºesc aceeaºi legitimitate fantasticã, cu uneleasemãnãri ºi deosebiri de… viziune. La nivelul afectelor, sim-bolizeazã dorul de ducã dupã fiinþa iubitã, ca urmare a treziriisentimentului iubirii pasionale. Ca orice plãsmuire din sectoruldaimonologic, întruchipeazã spiritul rãu ce se furiºeazã, nocturn,în sufletul fetelor sau al femeilor de curând mãritate, provocândcunoscutele neliniºti. Nu sunt, însã, malefici, nefiind nici vampiri,nici demoni ucigaºi (cine mai moare din iubire?!), nici strigoi, deºiîntr-o accepþiune marginalã, Zburãtorul ar fi fost un bãrbat respinsîn viaþã de o femeie, pe care o bântuie dupã moarte, dacã femeiamai trãieºte, ca rãzbunare pentru iubirea neîmpãrtãºitã antum. Dai-monismul lor arhaic malefic este ºi suportabil, ºi discutabil. Ceeace nu te ucide, te face mai puternic. Ambii sunt divinitaþi eroticede tip incub: Dragobetele simbolizeazã sinteza formelor de se-xualitate puberã, Zburãtorul – ºi formele sexualitãþii isterice,acþionând asupra fiinþelor hipersexuale ºi dornice de aventurierotice. Dragobetele nu are corespondent feminin, dublet. Zbu-rãtorul are corespondent Zburãtoroaica, daimon feminin foarte

19

OA

SPE

ÞI

DE

SE

AM

à –

Con

stan

tin S

tana urât ºi hipermalefic. Oficiul amândurora dureazã de la miezul nopþii

pânã la cântãtori. Dragobetele este maestrul iniþierilor sexuale,activitatea erotogenicã a Zburãtorului implicã pe deasupra pro-vocarea ºi întreþinerea apetitului sexual. Niveluri diferite ale ace-loraºi manifestãri senzoriale. Cu nuanþarea cã, am putea spune,Dragobetele a rãmas pastoral, de tradiþie ruralã, rareori încu-metându-se sã treacã bariera târgului tumultuos, pe când Zburã-torul a devenit, prin uzanþã ºi strãluminare cultã, aproape… uni-versitar. Impactul lor cu lumea umanã, întâlnirea se petrece în somn,în visul erotic, ideaþia lor þinând de oniric. Nu-ºi posedã victimele,ca alþi demoni, ci doar le produc tulburãri psihofizice, care sunt ºimomente ale crizei de creºtere, marcheazã hipersexualitatea ob-sesivã, conducând spre orgasmul iluzoriu, spre frãmântarea oniricã.Dacã La vida es sueño (pre palabra sentenþioasã a CavaleruluiTristei Figuri), de ce reciproca tezei, antiteza, sã fie vãduvitã devalabilitate?

ªi mai existã un impact… metafizic: credinþa oamenilor dinpopor cã participarea la Sãrbãtoarea Dragobetelui are efecte apo-tropaice, ferindu-i pe participanþi de boli, mai ales de febrã. Dereþinut cã, de Dragobete, nu se sacrificã animale, nici pãsãri, spre anu le strica, tragic, logodna.

Când zburãtoriºtii au luat-o la goanã cãtre sat, fiecare urmândfata pe care a pus ochii, ºi în pãdure se aºterne liniºtea, cu unmormãit vag iese ursul din bârlog spre a culege ultimele prognozemeteo, ca sã ºtie ce are de fãcut: se întoarce la culcuº, unde nupãtrunde nici coada Dragobetelui-Zburãtor, ci doar mireasma luide rut, sau se pregãteºte de viaþa din afarã?! Fetele adunã ultimelepetice de zãpada zânelor pãstrând-o la loc ferit, pentru sulimanuride frumuseþe, sau pentru descântece ºi vrãji, iar femeile ating bãrbatstrãin, din alt sat, spre a fi drãgãstoase tot anul. Atingi, ºi câºtigi!

Legenda spune cã Dragobetele ar fi sãrit odatã calul exube-ranþei juvenile, pentru care Sf. Fecioarã l-ar fi transformat în buru-iana numitã popular Nãvalnic (polypodiaceul Phylitis scolopen-drium), dupã firea acelei vârste ºi dupã viteza sângelui ei.

Sigur cã, la vremea aceea, actele de naºtere ºi de identitate aleNãvalnicului Dragobete s-au fost scris de vlãdici buni cunoscãtoride slavonie, ºi aºa i-a rãmas dragul sãu nume în draga de lume. ªide la numele lui s-a aprins ºi dragostea ca sã se nascã îndrãgostiþii,nebuni de ambe sexe, în jocul, în elanul ºi în zborul Dragonului.

Anumite împleticiri de limbã, ca sã lipeascã altoiul tânãr alScripturii, justificând cu motive ortodoxe odãjdia întinsã pestepãgânismul precreºtin, au tradus (trãdat!) tot în slavoneºte o

20

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11întâmplare din mitul iudeo-creºtin: taman în ziua Dragobeteluiaflarã ºi creºtinii capul Sf. Ioan Botezãtorul, glavobreatenia, bâl-bâind, sub aceastã influenþã foneticã ºi numele Dragobetelui. Cãcice mai e de la Dragobete pân-la glavobrete? Cât de la Zlathaust laGurã-de-Aur...

ªi uite-aºa, cãutãtorii de noduri în sufixe mototolirã ºtiinþificcomponenta – bete ºi fãcurã sã se uite, prin iuþealã de gurã ºi ne-bãgare de minte, tãlmãcirea noastrã hermeneuticã. Sufixata bestieastralã (bete) se mai strânse o datã în sine, dupã porunci lingvisticede ºtiinþã a vorbirii, în... -ete, sufix peiorativ cu care înþeleg savanþiisã porecleascã pe limba lor fãpturile sacre, coborându-le din azurîn mocirle: nãtãflete, boblete, carcalete, ciumete, tãete, dovlete,ciuciulete, juvete, scaiete, oblete, puiete, sãculeþe, Rogobete, Mo-romete, ºi Dracu mai ºtie câte…

Dacã!... Dar Dragobetele tot Dragobete rãmâne, ºi nu poatedeveni nici Valentinete, nici Dayete… ªi fereascã Dumnezeu dezburãtoritul lui mânios (isteria eroticã!), de psihoerotogoniasupãrãrii sale! Cã trebuie sã cauþi mult, ºi multe, ca sã-þi afli leacul.Mai întâi cele 9 buruieni magice, de vindec: avrãmeasa, iarba-ciutã, iarba zburãtorului, leurda, leuºteanul ºi mãtrãguna, muma-pãdurii, odoleanul ºi sângerul. Pe care sã le fierbi, descântându-le,ºi sã te botezi cu apa lor, precum glavobretenul Ioan. Altminteri,riºti sã aluneci în delir lingvistic ºi sã bãlmãjeºti ca duºii-de-pe-lume: …fapt de femeie, soarele în piept, luna în spate, doi luceferiîn cei umeri, între sprâncene – chitã de micºunele, pe buze 2 faguride miere, pe poale-mprejur stele mãrunþele, ca soarele sã rãsarãpe trupul ei, pe hainele ei, pe braþele ei, iar pânã ce o veni, iubitul...sã se batã a crãpa, ca capul de om,tãiat, ca peºtele pe uscat, cauntul în putinei, ca undca de mare, ca ochiul de sare, de cuvântulmeu, de chipul meu, de sprâncenele mele, de vorbele mele, sã nupoatã rãbda, sã vie cãlare pe nuia de alun, sã fugã ca un nebun, sãvie cãlare pe nuia de sânger, sã fugã ca un înger, sã vie pe nuia denuc, sã fugã ca un haiduc, pe nuia de arþar, sã fugã ca un armãsar, sãnu-i fie a bea, sã nu-i fie a mânca, sã nu-i fie a sta, pân’ la mine n-oveni, ºi cu mine n-o vorbi, ºi pânã nu m-o iubi, sã se zbatã a plesni”.

Descendenþa sa e confirmatã autohton, ca fiu al Babei Dochia,mater dolorosa noastrã etnogeneticã, dominantã a începutului dePrimãvarã, din prima jumãtate a idelor lui Martie. Fiinþa sa mi-tologicã trebuie sã-ºi gãseascã jumãtatea în proiecþie terestrã, înmitul românesc, ca echivalenþa simbolicã cu Zburãtorul sã fie per-fectatã în actele simbolice ºi în...registrul hermeneutic. Drago-beþica lui nu se aflã uºor, dar, dacã tot el l-a învãþat pe Harap-Alb sãdeosebeascã realitatea de aparenþã, suntem convinºi cã, supervizat

21

OA

SPE

ÞI

DE

SE

AM

à –

Con

stan

tin S

tana de Hermes, o va alege pe fata moºneagului, din mitul românesc al

lui Creangã, ºi nu pe fata babei, al cãrei... demonism caracterologico demascã drept sorã a sa. Este ºi o învãþãturã însuºitã de la ceivechi, spre a evita incestul sacru, fie el chiar virtual, pe care eticafolcloricã o sancþioneazã fãrã îndurare. Transcendenþa Dragobeteluipune în rânduialã exemplarã cãminul conjugal. Alegerea fetei moº-neagului reface perfecþiunea tulburatã a celulei anthtopice (de bazã!– marxistã) reunind ce este sus cu ce este jos, dupã imperativuldivin: precum în cer, aºa ºi pe pãmânt.

Aceste gânduri nostalgice despre Dragobete s-au însãilat înnoaptea de 23 spre 24 februarie 2010, cãlãrind nãvalnic între aripileDragonului, ºi având deasupra noastrã cerul înstelat al acelei ma-gice nopþi.

Dunãrea – itinerar legendar

Dunãrea – ºi mânã noianul ei de ape, când line, când învolburate,printre stânci de piatrã ºi pe ºesuri domoale, pânã la Marea ceaMare... Drum fãrã pulbere, oglindind în luciri diurne ºi în strãlu-minãri sublunare destinul etern al unui neam etern, în ale cãruitradiþii orale fiinþeazã ca fluviu sacru, apã vie ºi principiu fertilizatorde la Facerea Lumii pânã când Timpul îºi va închide ochii. ªi dacãîn tradiþiile celor vechi orice izvor era o zeitate, traseul ºi prestigiulacvatic al Dunãrii capãtã maturitate în circumstanþa lor dacicã,carpato-ponticã, unde defineºte, delimiteazã ºi distinge o arieculturalã strãveche, primordialã ºi definitivã pentru spaþiul spiritualsud-est european. Din illo tempore, din vremile de la-nceput, pecând fiinþã nu era, nici nefiinþã, bãtrânul Danubiu – Donaris –Istru – Okeanos potamos îºi spune necontenit legenda sa mereuînsoþitoare, legenda grea ºi încãrcatã de semnificaþii, legenda oa-menilor ºi locurilor, cu care traverseazã Istoria perenã a lumii traco-geto-dace. Ivitã din penumbrele preistoriei, Dunãrea legendarãdevine topos paradisiac ºi feerie cosmicã în episodul dacic dinpanorama eminescianã a deºertãciunilor (pag 208-209 ).

În Tradiþia Primordialã a hiperboreilor, în legendele apollinice,Dunãrea apare ca Oceanul arhaic al zonei din nordul Greciei, ju-când un rol important în teogonia urano-saturnicã (N.Densusianu).Cu deosebire însã în legendele teogonice ale lui Homer ºi Hesiod,numirea de okeanos fu aplicatã exclusiv numai la Dunãrea de Jos(Okeanos potamos) ºi asta probabil din cauzã cã acest mare fluviual lumii vechi se considera ca ultimul rest al maselor mari de apã ceacoperise în erele geologice bazinul Þãrii Româneºti ºi al Ungarieiºi care, prin vãrsare, fãcea corp comun cu Marea Neagrã, Pontul

22

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Euxin, Marea Mãrilor, (Mare Majus în hãrþile geografice medievale),cum o numeau Hecateu Abderita, Herodot, Pomponiu Mela ºiDionisius Periegetul, în acest Okeanos.

Consemnând aceste vechi tradiþii, N.Densusianu vorbeºte în asa monumentalã Dacia preistoricã despre expediþia lui Osiris laIstru, fapt petrecut acum mai bine de 3000 de ani ºi prezervat încreaþiile orale ºi în toponimele din Mehedinþi, Teleorman ºi Olt.Lupta acestuia cu ºarpele legendar Typhon pe tãrâmurile dacice vafi preluatã ºi transfiguratã de tradiþia creºtinã în care Sf. Gheorgheucide balaurul. De menþionat cã Sf. Gheorghe este patronul spiritualal municipiului Drobeta-Turnu-Severin ºi cã o legendã identicã încare Iovan Iorgovan ucide un balaur, ca ºi sãlaºul preistoric albalaurului, existã pe Cerna în sus, deasupra oraºului Baia de Aramã(Cerna Sat, Corcova), cu o consemnare asemãnãtoare în Iliada luiHomer. Variante ale luptei eroului cu balaurul existã în mai multelocalitãþi din bazinul Dunãrii de Jos.

Mitologia greacã radiazã ºi în þinuturile învecinate, de undeaceastã mitologie n-a pregetat sã împrumute zei, semizei ºi eroicare umplu panteonul elen de pe Olimp. Mitul lui Hercules, cãlã-toriile ºi înfãptuirile acestuia se pãstreazã în bogate tradiþii oraleromâneºti, în zona dunãreanã. Astfel, vechile tradiþii despre Co-loanele sau Columnele lui Hercules, pe care tyrienii le cãutau lângãstrâmtoarea Mediteranei, iar romanii – lângã Marea de Nord, existãºi pe malurile Istrului, sau Dunãrii de azi. Localitatea Herculane(Ad aquas Herculi Sacras!), amenajãrile romane de aici ca ºi statuiaimpunãtoare a eroului existã ºi astãzi, la vedere. Vom mai sesizaprezenþa lui Hercules ºi într-un alt episod al fascinantei istorii aacestui fluviu: în expediþia argonauþilor cãtre Colchida, de unde,dupã recuperarea lânii de aur, ºi conform tradiþiei navigatorilor,Iason ºi însoþitorii sãi se întorc în Elada pe Istru ºi apoi pe Adriatica.

N. Densusianu, în urma unor interesante observaþii geografico– lingvistice, identificã aceste coloane ale lui Hercules în apropierede cataractele Dunãrii, sau lângã Porþile-de-Fier, în dreptul localitãþiiVârciorova: Aici, în fine, pe malul stâng al Dunãrii, se înalþã unfrumos promontoriu pe vârful cãruia religiunea creºtinã a aºezatCrucea Sf. Petru, unde se mai cunoaºte încã forma unui scauntãiat în piatrã (este scaunul lui Geryon, cum îl ºi numeºte Pau-sania), ºi unde mai existã ºi astãzi simulacrul cel arhaic al luiSaturn (Zalmoxis) tãiat în stâncã vie. Acesta este promontoriul celsfânt de care aminteºte Seylax în Periplul mãrilor, ºi Orpheu înpoema Argonauþilor… Astãzi, ca o confirmare, la o oarecare distanþãîn amontele Dunãrii, cãtre Cazane, la intrarea în golful ce gãzduieºtestaþiunea Mraconia, se construieºte, din iniþiativa ºi cu susþinereafinanciarã a lui I. C. Drãgan, chipul gigantic, tãiat de meºteri români,tot în piatrã vie, al lui Decebal, vizibil de pe Dunãre, de departe.

23

OA

SPE

ÞI

DE

SE

AM

à –

Con

stan

tin S

tana Chiar Filip II, regele Macedoniei, trimisese o delegaþie la Athea,

regele scyþilor, prin care cerea permisiunea de a ridica la gurileIstrului o statuie de aramã lui Hercules. Dupã Arrian din Nicomedia,Alexandru cel Mare, dupã ce a trecut Istrul de Jos ºi a bãtut pe geþi,distrugându-le ºi oraºul cel mare din apropiere, fãcu pe malul Istruluiun sacrificiu lui Hercules, ºi chiar Istrului, fiindcã i se arãtaserãfavorabili. Asemenea procedase ºi Traian, când iniþiase rãzboiulcontra dacilor. Poziþia coloanelor lui Hercules este confirmatã ºi deo veche tradiþie popularã. Plinius, în Istoria Naturalã consemneazão poveste indigenã dupã care, în aceste locuri, munþii din ambelepãrþi fiind împreunaþi printr-o catenã neîntreruptã, Hercules a tãiatjugul acestor înãlþimi lãsând sã curgã Oceanul sau Marea ºischimbând astfel faþa naturii. În chip uimitor, strâmtoarea dunãreanãnumitã Clisurã prezintã ºi azi în anumite pãrþi ale sale, aspectulstraniu nu al unei eroziuni naturale, ci al unei opere grandioase aomului preistoric, cu totul diferitã de atribuirea mai recentã, istoricãºi nejustificatã a strâmtorii Gibraltar. Tãieri preistorice de munþi ºiabateri de cursuri ale apelor sunt numeroase în tradiþiunile localedin Mehedinþi. A doua coloanã herculeanã, astãzi cãzutã la pãmântºi frântã în 3 bucãþi, se aflã lângã drumul de munte ce trece de laTismana peste Carpaþi, ºi e cunoscutã sub numele de piatra tãiatãa lui Iorgovan (Hercules).

Homer povesteºte în Odiseea despre peripeþiile eroilorargonauþi în drumul lor de întoarcere la Thesalia pe râul cel mare,Okeanos potamos. Corabia Argos trece cu bine pe lângã stâncilecele primejdioase din albia râului, în zona Porþilor-de-Fier, ajutatãde Junona, care era îndrãgostitã de Iason. Itinerarul dunãrean alargonauþilor e atent urmãrit de marele orb – aedul din Ionia.

Despre asprimile locului mai amintesc ºi alþii: J. Verne înLuntraºul de pe Dunãre, J. Mór în Omul de aur, ºi nu nu mai puþinAl. Vlahuþã în arhicunoscuta sa Românie pitoreascã, spre a numai reaminti atâtea ºi atâtea note personale, impresii ºi amintiri aleunor cãlãtori români ºi strãini.

Dupã trecerea prin cataractele Istrului de la Porþile-de-Fier,funeste pentru corãbierii acelor vremuri, mergând pe Okeanos însus, argonauþii ajung ºi la Coloanele lui Hercules; trecând pe lângãsciþii agatârºi ºi pãstorii hiperborei, ei ajung în valea cea latã aMunþilor Riphaei, apoi la strâmtoarea acestora dominatã deînãlþimea Calpis, apoi la insula Iernis (Cerna) ºi la gura râuluiTrenesos (Cerna, Tierna, Dierna), lângã Orºova. Despre acestperiplu, pe lângã poema orficã, mai amintesc în scrierile lorApollonius din Rhodos ºi Valerius Flaccus.

Apollodor din Athena povesteºte cum, rãpind cirezile luiGeryon din insula Eythia (Ruºava – Orºava – Orºova), Herculestrece cu ele prin emporia (târgul) Tartessos (Tertessus – Certisia –

24

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Certis – Certeº ), mai în sus de promontoriul Calpe, însã mai înde-pãrtat de þãrmul Istrului.

Nu departe de cursul acestui strãvechi, mitologic fluviu, pealbia afluentului Cerna în sus, se aflã un simulacru preistoric al luiHercules. Este peºtera numitã Gaura Fetei, vizibilã ºi astãzi pemalul Cernei, spre N-V de comuna Costeºti, judeþul Mehedinþi,identicã, dupã vechile tradiþii geografice ºi dupã legendele autoh-tone, cu peºtera nimfei Echidna, transpusã într-o legendã din cicluliorgovanian. Iar de la baza hotelului Împãratul Romanilor, dinHerculane, se poate vedea, la câþiva metri pe malul advers (stâng)al Cernei, o sculpturã neumanã, înfãþiºând pe Hercules când spri-jinea pe umeri, pentru o clipã, globul pãmântesc al lui Atlas, ca-nversul eminescian din Scrisoarea I: Precum Atlas în vechime spri-jinea cerul pe umãr...

Revenind la tradiþiile orale strãvechi ºi la cele culte, instituitede Apollonius din Rhodos, Valerius Flaccus º.a., reamintim cãOkeanos potamos din timpurile antehomerice, Istrul din timpurileistorice, Donaris din epoca romanã ºi Dunãrea din zilele noastreerau unul ºi acelaºi fluviu gigantic al lumii vechi ºi actuale. DupãN. Densusianu, apele ºi vãile sale serviserã ca drum spre apus pentrutriburile pelasge încã din epoca neoliticã, anterioarã argonauþilor.Pe atunci Istrul avea douã braþe: unul care se vãrsa în Pontul Euxin,spre sud-est, ºi altul care curgea spre interiorul Adriei. Aiete, regeleColchidei, aflând cã Iason îi rãpise lâna de aur ºi pe fiica sa, Medeea,ocupase gurile Pontului. Dar Iason ºtia de la preoþii din Thebaegipteanã (sic!) cã Istrul avea douã braþe, din care unul curgea spreapus, ºi s-a salvat pe aceastã cale. Din locuitorii din þara lui Aietecare au persecutat pe argonauþi pânã la Adriatica ºi care s-au stabilitîn Istria s-ar fi format, dupã legendã, istroromânii.

Pe traseul Dunãrii, în aval de Orºova, la confluenþa râului Vodiþacu fluviul sacru al dacilor nemuritori, într-un loc minunat, la graniþacu teritoriile româneºti aflate sub ocupaþia strãinã, de cult catolic,pãrintele Nicodim întemeiazã, la scãpãtatul sec XIV (1370) primamânãstire creºtin-ortodoxã, Mânãstirea Vodiþa, sub domnia luiRadu Basarab. De aici plecând, întemeiazã, mai în sus, schitul To-polniþei, apoi Mânãstirea Tismana. Acest cuvios monah, din nea-mul cneazului Lazãr al Serbiei, trece Dunãrea în chip miraculos,folosindu-ºi drept barcã propria manta, întemeiazã lãcaºurilereligioase amintite ºi creºtinismul românesc, câºigând autoritate ºifaimã prin minunile înfãptuite ulterior. Moaºtele sale se aflã lamânãstirea Tismana. Iar pe malul stâng al fluviului se poate vedea,alãturi de vechile ruine ale mânãstirii, noua mânãstire Vodiþa, re-construitã integral în zilele noastre, la jumãtatea distanþei dintreSeverin ºi Orºova.

La câþiva kilometri în aval de Orºova Nouã (cea veche fiindinundatã de lacul de acumulare stãvilit de barajul de la Porþile-de-

25

Fier 1) se afla ºi frumoasa insulã Ada-Kale, ºi ea beneficiarã a uneiistorii excepþionale, astãzi de asemenea inundatã; pe insula dunã-reanã ªimian, din dreptul localitãþii omonime, s-a încercat reamena-jarea acesteia; dar în lipsa etnicilor turci ºi a foºtilor locuitori, nouainsulã a rãmas pustie ºi fãrã culoarea exoticã de altãdatã.

ªi totuºi, localitatea dunãreanã cea mai de seamã în planuletnico-spiritual pe care-l strãbate Dunãrea de Jos este municipiulDrobeta-Turnu-Severin, cap de pod ºi piatrã de temelie a etnoge-nezei româneºti. Pe aici au trecut, în douã rânduri, legiunile romanecivilizatoare ale Daciei Felix. Pe malul fostului Donaris se maiaflã încã vestigii romane: piciorul podului lui Traian, ridicat deApolodor din Damasc (ºi a cãrui machetã se poate vedea la muzeulPorþile-de-Fier), ruinele fostului castru roman ºi ale cetãþiiSeverinului.

Controversat ºi disputat etimologic, istoric, geografic ºi culturalde specialiºti din varii domenii, oraºul se rãsfaþã pe malul stâng alfluviului sacru, agonizându-ºi propria legendã. Devenit Turnu-Severin prin metatezã de la Turnus Veneris, turn închinat ZeiþeiFrumuseþii, cea nãscutã din apele Oceanului, oraºul îºi cautã cudisperare supravieþuirea, implorând parcã mizericordia generosuluiDanubiu. Undeva, în amonte, dincolo de Dubova, ridicatã câþivametri mai sus de la locul de origine, Tabula Traiana iveºte þipãtulei de marmurã albã, vestind de pe atunci, din zorii mileniului întâidupã Christos, stingerea treptatã în veºnicie a regatului dac ºi adeceneilor, ofilirea Crengii de Aur ºi estomparea lui KesarionBreb…

ªi aceastã anamnezã mitologico-istoricã clipeºte acum, poatepentru ultima oarã, în pacea de nimic tulburatã a mânãstirii SfântaAna – partenerã de destin ºi ocrotitoare a acestei oglinzi milenarede ape…

Dunãre, Dunãre, drum fãrã pulbere ºi fãrã noroc, cale magicã astrãmoºilor daci ºi a urmaºilor daco-romani, izvor de apã vie ºicronicã a atâtor legende, iveºte o datã în plus, din adâncuri, chipulZânei Dochii, din dumbrãvi ºi ostroave, ºi fixeazã-l, pentrueternitate, în efigia vremurilor viitoare!

Acum, când spiritul strãmoºilor daci este încã viu, ºi în veciivecilor!

26

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11ALEXANDRA GOLGOT este absolventã a Liceului dinGhelari, jud. Hunedoara, de pe acum studentã la Fa-cultatea de Litere din Sibiu. Încet, dar sigur, talentul /talantul pe care îl deþine îºi cere drepturile, astfel o vomvedea în scurt timp jucându-se cu cuvintele prin lumilefascinante ale cãrþilor.

Dacã tinereþea ar cunoaºteºi bãtrâneþea ar putea…

Pentru început a vrea sã pun acest titlu în legãturã cu o cartedragã mie, anume: „Nebunul” de Savatie Baºtovoi. Cuvântul „tine-reþe” este un cuvânt greu, dar ºi sensibil, fiindcã în acestã perioadãa vieþii ne modelãm, ne iniþiem pentru perioada bãtrâneþii. SavatieBaºtovoi vine cu acest mini-roman tocmai pentru a scoate în evi-denþã câteva aspecte din viaþa de zi cu zi a oamenilor. Fiind o carteuºor de citit, dar greu de înþeles, am sã mã rezum la câteva citateîntâlnite în ea: „Veniþi sã vedeþi un cãlugãr nebun! Iar nebunul nu-l bãga în seamã.”

Cartea nu vine sã ne prezinte un om cu dizabilitãþi mintale, cidin contrã, un om echilibrat, reintrat în societate dupã 20 de ani decãlugãrie, care încearcã sã ne arate adevãratul caracter al oamenilor.De fapt „nebunul” este asociat aici cu efectul oglinzii. Câþi dintrenoi au curajul sã priveascã în oglinda sufletului sãu? Fiind încamerã ºi privindu-ne în oglindã pare-se cã vedem un trup perfectsau mai puþin perfect ºi începem sã-l ajustãm cu totfelul de tratamente, podoabe strãlucitoare sau hainesofisticate, însã dacã am face o secþiune transversalãpe suflet ºi fiecare om ar arãta în funcþie de pãcatele pecare le sãvârºeºte, am vedea în oglindã oameni gâbi,deformaþi, poate chiar fãrã coloanã vertebralã. Deci,acest nebun care se dovedeºte a fi chiar Sfântul Simeon,vine, tocmai, pentru a-i face pe oameni sã conºtienti-zeze cã pãcatele sufleteºti duc la malformaþii majoreatât ale conºtiinþei, cât ºi a sufletului, iar pânã la bãtrâ-neþe ºi ale trupului. Oare câþi dintre noi putem privi înaceastã oglindã ºi sã spunem: „Sunt pregãtit atât tru-peºte cât ºi sufleteºte, încât dacã m-aº întâlni acum cu

27

Maica Domnului nu se va ruºina de mine!” Un alt citat suna camaºa: „Ce frumoºi sunt oamenii când se roagã!” ªtim cã omul co-municã prin rugãciune cu Dumnezeu, deci ce poate fi mai frumosdecât sã întrezãreºti printr-o crãpãturã a uºii pe credinciosul care-ºipleacã atât genunchii trupeºti cât ºi cei sufleteºti ºi se închide încãmara sufletului lui ºi comunicã neîncetat cu Dumnezeu, Singurulcare face minuni? Aceºtia sunt cei mai frumoºi oameni, fiindcãdoar rugãciunea vindecã omul ºi doar comunicarea ne þine în co-muniune cu Dumnezeu.

Un ultim citat din cartea lui Savatie Baºtovoi pe care aº vrea sãvi-l pun în suflet este cã „Lui Dumnezeu îi este mai plãcut când ompe om se ajutã, pentru cã aºa se înmulþeºte dragostea în lume.” Datfiind faptul cã trãim într-o societate în care omul tinde sã aibã dince în ce mai mult în comparaþie cu vecinul sãu, Savatie Baºtovoivine ºi ne învaþã cã numai atunci când dãruieºti aproapelui tãu,primeºti de la Dumnezeu însutit. Putem spune cã dragostea este cacele cinci pâini ºi cei doi peºti, nu începe sã se înmulþeascã pânãnu o dai ºi altora.

Închei cu nãdejdea cã aceastã scurtãsintezã a romanului „Nebunul” de SavatieBaºtovoi sã vã facã sã însetaþi dupã Dum-nezeu ºi sã rãmâneþi în permanentã Împãr-tãºanie cu Sfintele Taine, într-o permanentãrugãciune ºi dragoste, cãci „trebuie sãiubim pentru a fi iubiþi ºi sã iertãm pentrua fi iertaþi. ªi sã fim cu bãgare de seamã la

nebunii din jurul nostru ca nu cumva sã fie printre ei vreun Sfânt,iar noi din împietrire sã ne lipsim de Binecuvântarea lui”. Amin!

OA

SPE

ÞI

DE

SE

AM

à –

Ale

xand

ra G

olgo

t

28

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11

Rãzboiul lumilor

În copilãrie, ºi mai cu seamã în adolescenþã, mi-a plãcut foartemult literatura de anticipaþie, adicã acea literaturã a cãrei acþiunese petrece în lumea viitorului.

De aceea m-am gândit sã aleg un autor aparþinând acestui genliterar. M-am oprit la celebrul scriitor englez H.G. Wells, supranumitpãrintele anticipaþiei britanice. ªi pentru cã trebuia sã aleg o singurãcarte, mi-a fost destul de greu deoarece mi-au plãcut la fel de multatât Omul invizibil cât ºi Maºina timpului sau Rãzboiul lumilor.M-am oprit totuºi la cea din urmã poate ºi pentru faptul cã de-alungul timpului a marcat media cum puþine romane ºtiinþifico-fantastice (sau sience fiction) au reuºit sã o facã.

Astfel, la 30 octombrie 1938,actorul ºi regizorul american OrsonWells a realizat o adaptare radio-fonicã sub forma unui buletin deºtiri. Piesa astfel conceputã a fostdifuzatã de un post de radio dinNew York creând panicã printre as-cultãtorii care au crezut cã se con-fruntã cu adevãrat cu o invaziemarþianã. Teroarea produsã a fost posibilã, cred eu, tocmai datoritãiscusinþei cu care H.G. Wells reuºeºte sã creascã suspansul ºiintensitatea acþiunii pe mãsurã ce povestirea se deruleazã.

În 1978 a apãrut ºi o versiune muzicalã sub forma unei opererock Jeff Wayne’s Musical Version of the War of the Worlds. Maimulþi muzicieni foarte valoroºi ai acelor vremuri s-au reunit subtitulatura „Jeff Wayne” pentru a înregistra un album inedit, rãmasunic în istoria muzicii rock tocmai pentru faptul cã urma îndea-proape naraþiunea unui roman. De altfel, actorul Richard Bartonjoacã rolul povestitorului având intervenþii periodice care suntchiar citate din roman.

„Nimeni n-ar fi crezut, în ultimii ani ai secolului al nouãspre-zecelea, cã inteligenþe mai puternice decât cele omeneºti, deºi la

CÃLIN CHENDEA este tehnoredactor la revista deculturã „Arca” din Arad ºi webdesigner al site-uluiwww.revistaarca.ro.

29

OA

SPE

ÞI

DE

SE

AM

à –

Cãl

in C

hend

ea fel de muritoare, cer-cetau cu pãtrundere ºi atenþie lumea noastrã,cã în timp ce se preocupau de diferitele lor treburi, oamenii erauurmãriþi ºi examinaþi, poate tot atât de minuþios cum, la microscop,un om examineazã vietãþile efemere care miºunã ºi se înmulþescîntr-o picãturã de apã...” ni se spune atât la începutul cãrþii cât ºi avariantei muzicale (care se gãseºte pe dvd-ul ataºat revistei noastre).

În 2005 s-a realizat ºi o ecranizare a romanului sub regia luiSteven Spielberg. Pot sã spun cã am rãmas dezamãgit în urmavizionãrii filmului care preia doar ideea principalã a romanului,scenaristul ºi regizorul intervenind foarte mult ºi astfel pierzându-se substanþial din trãirea particularã a cãrþii. Deºi s-au reuºitecranizãri senzaþionale cum ar fi Lord of the Rings, cred în su-

perioritatea cãrþii. Aceasta reuºeºte sãsensibilizeze fiecare cititor într-un cu totulalt mod, fiecare persoanã trãind cartea încoordonate proprii. Mai mult, dacã citimde mai multe ori o carte bunã, de fiecaredatã descoperim în ea lucruri noi.

Sã revenim însã la romanul War of theWords publicat în 1889. Spre deosebire demulte alte cãrþi S.F. aici accentul nu estepus pe psihologia personajelor, ci pe trãirilelor interioare, pe disperarea oamenilor

aflaþi în faþa necunoscutului invincibil. Personajul principal esteun intelectual care nareazã la persoana întâi întâmplãrile de necrezutprin care a trecut în timpul invadãrii Angliei de cãtre marþieni.Marþieni despre care se oferã foarte multe informaþii, începând cuplaneta de origine plus o serie de detalii despre anatomia ºi com-portamentul acestora, ºi continuând cu alte speculaþii elaboratedespre scopul ºi planurile acestora pe Pãmânt. Wells s-a dovedit ºiun prezicãtor al tehnicii de luptã, marþienii folosind o razã arzãtoare(asemeni razei laser de astãzi) cu care topeau tot ceea ce le ieºea încale. Reuºeau, de asemenea, sã se deplaseze cu ajutorul unor vehi-cule zburãtoare (asemeni avioanelor de mai târziu).

Uriaºa superioritate tehnicã a marþienilor i-a adus implacabil însituaþia de a câºtiga rãzboiul cu artileriºtii englezi. Asta, practic, îndoar câteva zeci de ore, dacã socotim ºi timpul petrecut în uriaºelevehicule-cilindri cu care au aterizat ºi în care ºi-au montat „maºinilede luptã”.

În momentul în care totul era pierdut, o fiinþã vie de pe Pãmânta reuºit sã-i nimiceascã pe invadatorii marþieni salvând astfel ome-nirea... Care a fost aceea ºi care a fost modul în care a reuºit sãnimiceascã inamicul extraterestru vã las pe voi sã descoperiþi,recomandându-vã cu toatã cãldura lecturarea cãrþii pe care o puteþigãsi în variantã electronicã pe DVD-ul ataºat acestei reviste.

30

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11PROFESORII MÃRTURISESC

Castelul din Carpaþi, de Jules VerneProf. Teodora Anca

Recomand cu drag spre lecturare romanul lui Jules Verne: „Casteluldin Carpaþi”... e unul dintre romanele mele favorite, in primul rânddin motiv cã... acþiunea se desfãºoarã pe plai românesc... Au existatmulte ipoteze privind numele Castelului, dar se pare cã cele mainoi teorii susþin, cu argumente, fireºte, cã acest Castel... nu a fostaltul decât... Cetatea Colþ din judeþul Hunedoara (ºi dacã tot avenit vorba de Hunedoara... þin neapãrat sã amintesc cã acestetãrâmuri sunt pline de enigme, dincolo de cenuºiul de azi aloraºului... sunt tãinuite locuri magnifice, iar munþii ºi vãile dinjurul orãºelelor sunt încãrcate cu fel de fel de legende... porninddin vremea dacilor, ba chiar de mai înainte ºi pânã aproape detimpurile noastre... fie cã e vorba de mistere zamolxiene, ori depoveºti cu lupi ºi lupari, ori de poveºti cu aur ºi cu oameni caresãpau galerii paralele celor oficiale, cãutând aurul care le ofereasupravieþuirea, oameni care trãiau aventura vieþii ºi a morþii lamaximum, oameni care nu mai aveau alte soluþii în afarã de sfre-delirea pãmântului, fie cã ne gândim la Peleagus, unul din fiii luiNoe, despre care se spune cã a ajuns pe aceste meleaguri, de la elvenind ºi numele Vârful Peleaga, în apropiere de Vârful Retezat, fiecã e vorba de Castelul „Matei Corvin”... fie cã... ºi lista ar puteacontinua... Hunedoara e un loc în care povestea lui Jules Verneputea sã se nascã ºi sã acapareze atenþia prin fascinantul mod de aprezenta ºtiinþa vs superstiþiile oamenilor simpli...). Din pãcate,din aceastã cetate au rãmas numai ruinele, dar chiar ºi aºa, citindcartea lui Jules Verne, ne putem imagina cum arãtau aceste locuride poveste în... vremea lui.

Stãpânul castelului se îndrãgosti de o sopranã foarte frumoasãºi talentatã. Deoarece avea suficienþi bani þinea pe lângã el un omde ºtiinþã boem, care îi oferea fel de fel de invenþii, fel de fel dedispozitive apte sã creeze holograme sau sã îi þinã la depãrtare pecurioºi prin instalarea pe zidurile castelului a unor fire electricecare îi curentau pe cei care ar fi dorit sã pãtrundã în spaþiul sacru alcontelui.

31

Iubita lui cântãreaþã a murit pe scenã... el reuºise însã sã înre-gistreze câteva secvenþe cu ea ºi sã creeze o hologramã, care îi facpe oameni sã creadã... fie cã femeia e o fantomã, fie cã nu a murit...aflaþi voi finalul romanului...

Lector inocentProf. Florica R. Cândea

Omniprezent ºi omniscient, omul de culturã, HORIA TRUÞÃ, îºirecupereazã ºi îºi redã, sieºi, ºi nu numai, o mai veche ºi denestãpânitã dorinþã, CARTEA, dar nu una oarecare. Este vorbadespre CÃSOAIA. PARCUL DE SCULPTURà MONUMENTALÃ,Arad, 2009. Am ales sã vorbesc, prin scris, despre aceastã CARTE-ALBUM, deoarece, ca un inocent lector ºi grãbit pasager, trec demulte ori pe lângã mutele ºi temutele statui, fãrã sã le dau, mãcar,bineþe, sã mã înfrupt din vivacitatea ºi mãreþia lor, la fel ca ºi alþisemeni de-ai mei. Cartea cuprinde peste o sutã de pagini, anexã ºischiþe, dar ºi o bibliografie completã. Nu este carte nici de geografie,nici de istorie, ci, mai de grabã, una de geografie spiritualã, deoarecepersonajele care o populeazã, sunt STATUILE ºi pãrinþii lor spi-riuali, SCULPTORII. Autorul, face cu adevãrat, apel, la memoriaafectiv-involuntarã, ca ºi în cazul marilor prozatori, Marcel Proustsau Camil Petrescu, ºi, printr-o emulaþie creatoare, de tip demersdescriptiv, se apropie de sculpturile din Parcul de Sculpturã de laCãsoaia, de data aceasta, ºi prin scris. Nu i-a fost strãinã aceastãapropiere, deoarece, în urmã cu treizeci de ani, a fost martor alvenirii acestora acolo. De ce sunt statuile de la Cãsoaia, PER-SONAJE-ACTANÞI în aceastã carte? O spunem fãrã echivoc ºivoalat, cã aceastã carte surprinde în mod plãcut atât ochiul, cât ºimintea lectorului... inocent... neavizat... ºi neiniþiat cu taina sculp-turilor, aºezate într-un parc, ele devenind, astfel cetãþeni ai comunei,parte intrinsecã din aceasta. De ce place aceastã carte-album?Autorul vorbeºte despre personajele sale, cu multã cãldurã, pe unton elegiac, ca ele, dupã treizeci de ani, sã se simtã tot bine acolo.Numai cã duºmanul TIMP, le-a cam uitat, s-a cam aºternut vremuireavremilor peste ele, personajele-statui, iar autorul, Horia Truþã, toc-mai asta a urmãrit, sã întoarcã timpul, sã le readucã în conºtiinþanoastrã, a trecãtorilor pasivi, ca niºte personaje vii. Scriitura ºiþesãtura cãrþii sunt line, doar vântul coboarã dintre dealuri, ºi lemai spulberã monumentalitatea. Cãci ele, statuile, sunt rodul bogatal multor Tabere de sculpturã, din alte vremuri, când, chiar, cultura,era cotatã la o valoare de mare preþ. Alãturi de sculpturi, stau autorii

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

32

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11lor, sculptorii, unii dintre ei au luat calea Cerului, alþii mai dãltuiescºi azi, lemnul, piatra, marmura....Cartea este un document despreviaþa Necuvântãtoarelor-Sculpturi, ºi cuprinde o Viaþã de OM-COLECÞIONAR, care este autorul, un adevãrat MECENA, printrepersonajele sale, uitate, de alþii, de noi sau, pur ºi simplu... denimeni... Autorului nu îi sunt strãine nici pretenþiile unui text, fieel literar sau documentar, de a fi bine citit, primit sau receptat, cãcifoloseºte epitete antepuse, sau postpuse, adjective, metafore,inversiuni º.a., cu scopul de a capta atenþia cititorului-trecãtor-privitor. Un OCEAN de LINIªTE strãbate cartea, astfel cã, lectorul-inocent, se tulburã... frumos. Cãsoaia devine astfel PORTOFOLIULactorilor-sculptori, a actanþilor-statui-personaje iar natura, dealul,pâraiele... devin cadrul natural, fãrã de care, peisajele cãrþii ar fifost aride sau acide. Nu este aºa, deoarece autorul mânuieºte cuaplomb arta scrierii, este prea sensibil pentru a nu da viaþã...necuvântãtorelor... cum numai Emil Gârleanu sau Ion Agârbiceanuau ºtiut sã o facã. Autorul ºi-a regãsit prietenii, dupã treizeci de ani,ºi, cu timiditatea revederii, ºi i-a apropiat...prin carte, prin scris,Cãci, un colecþionar convins ºi un împãtimit cercetãtor, Horia Truþã,devine un bun POVESTITOR.... cartea este o POVESTE ÎNPOVESTE... un DOSAR DE EXISTENÞÃ CAMILPETRESCIANAL PERSONAJELOR. CARTEA curge fluid, rãmân ele, PERSO-NAJELE sã ne delecteze... sã ne cheme sã le dãm crezare cã ne suntaproape... ca niºte Icoane... cum le ºi spun localnicii... MULÞUMIM,DOMNULE PROFESOR; am învãþat, noi, lectorii, o altfel de Lecþiede Viaþã a personajelor-statui, de care, acum ne-am apropiat ºi noi-sã vã dãm crezare, ascultare ºi sã spunem lecþia mai departe, desprepersonajul preferat, convinºi fiind, cã demersul nostru narativ nu afost zadarnic, cum nici osârdia de a scrie nu a fost simplã, iar travaliulvã va fi rãsplãtit…

Naufragiile Nopþii, VersuriProf. Florica R. Cândea

Profesorul VIRGILIU BRADIN este un profesor complex, estededicat profesiei de dascãl de peste treizeci de ani. Acum, îl regãsimîn postura de director adjunct la ªcoala Generalã nr.3 Arad, pestrada Oituz, în cartierul Pârneava, drag sufletului sãu. Nu vomstârni asupra celeilalte pasiuni-istoria, cercetarea, ci asupra POEZIEIde prof. univ. Dumitru Mãrcuº ºi un Cuvânt înainte,.... de chiarautor, care se vrea a fi o pledoarie pentru poezie, fãcând trimiteri la

33

Challarmé, Rimbaud, Baudelaire, Novalis etc., dar, poetul-dascãl,îºi aminteºte ºi de începuturile sale lirice, pe care ºi le-a aºternut înrevista timiºoreanã „Orizontul”, alãturi de Cornel Ungureanu,Damian Ureche, Geo Galetaru, care, i-au semnat ºi cronici pertinentefaþã de opere de începuturi (anii ’70).

Cartea „Naufragiile nopþii” este o „carte de sertar”, cu „Ritualul”ei, cu Poemele preablândului Graal... cu alte poeme, fiind o carteplinã de metafore sugestive, ºi simboluri: toamna, iarna, cãlãtoria,dar ºi motive: Somnul / nesomn / alb / negrul / fulgul...

De fapt, „naufragiind” în noapte, poetul îºi aminteºte, ca un„zburãtor” de prietena de atunci, soþia de azi, construind versuri deo rarã sensibilitate: „niciodatã femeia n-a ºters curcubeul cu colþurilesomnului” (pag.107).

Poetul e obsedat de noapte, ca un sfârºit vãzut (negrul): „noapteaadunã numele tãu” (pag.111) sau „ascultã noaptea, pãsãrile muº-cându-ºi cântecul” (pag.117), ca, mai apoi, „albul fulgerului” sã-lînsenineze: „totuºi, o vorbã picurã în noi... a fulguit... iubito”(pag.118).

Recomandãm acest volum tuturor acelora care mai adastã, puþinla poarta „iubirii” din NOAPTE.

Apocalipsa lui Pavel – scurtã prezentareProf. Romeo Cirþ

Literatura apocrifã cuprinde cãrþi, scrieri, lucrãri, opere cu pretinsconþinut biblic care însã nu sunt autentice ºi nu sunt inspirate deDuhul Sfânt ºi nu sunt aprobate de Bisericã.

Existã o literaturã apocrifã a Vechiului Testament, apãrutã dupãexilul Babilonean ºi a Noului Testament apãrutã la sfârºitul secolelorII-III. Deºi cuprinsul acestor lucrãri apocrife vrea sã parã mai multNou Testamentare, adicã biblice, totuºi datoritã faptului cã aceastãliteraturã apocrifã apare în prima perioadã patristicã, ea face partedin colecþia literaturii patristice vechi.

Literatura apocrifã Nou Testamentarã este alcãtuitã din Evan-ghelii apocrife: Fapte ale unor Apostoli, scrisori sau epistole pusepe seama unor apostoli sau a unor apocalipse care circulã sub numeleunor Apostoli.

Toate aceste categorii de scrieri pot primi înainte definiþia caapocrife ºi anume pseudo, cum ar fi: pseudo Evanghelia lui Toma,pseudo epistolele lui Barnaba, pseudo Apocalipsa lui Pavel etc. Înliteratura patristicã din perioada I ºi a II-a putem gãsi ºi alte opere

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

34

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11care stau sub semnul lui „pseudo” – Epistolele lui Pseudo Barnabacare este o lucrare patristicã al cãrui autor anonim s-a crezut cã esteapostolul Barnaba din Noul Testament.

„Pseudo Clementinele” – sunt o serie de lucrãri din primaperioadã puse sub numele lui Clement Romanul cãruia îi aparþineEpistola I cãtre Corinteni.

În perioada a II-a patristicã întâlnim omiliile duhovniceºti alelui pseudo Macarie Egipteanul, adicã 50 omilii apãrute în mediulmonastic egiptean sau palestinian ºi care au fost puse sub numelelui Macarie Egipteanul.

Chiar ºi în perioada a III-a avem celebrul „Corpus Areopagitic”,adicã cunoscutele lucrãri teologice puse sub numele lui DionisieAreopagitul.

Lucrarea apocrifã neotestamentarã si patristicã numitã apocrifalui Pavel se poate numi „pseudo-apocalipsa lui Pavel”

Aceastã lucrare are un bogat conþinut eshatologic ºi ne oferãsimilitudini cu Apocalipsa lui Ioan, cu care se încheie canonulBiblic ºi moral. Apocalipsa lui Pavel s-a bucurat de o mare rãs-pândire în lumea creºtinã pânã în secolul al VII-lea având maitârziu o mare influenþã chiar asupra poetului Dante, care a redactat„Infernul”.

Autorul anonim al Apocalipsei lui Pavel care vrea sã se ascundãla umbra lui Pavel, dorea sã rãspundã întrebãrii cutremurãtoare cese întâmplã cu sufletul omului dupã ieºirea din trup.

Lucrarea a fost scrisã în limba greacã, tradusã în mai multelimbi cum ar fi: siriacã, coptã ºi latinã. Aceastã Apocalipsã a luiPavel a fost descoperitã pe vremea consulului Theodosiu cel Tânãr,când unui notar din Tars care locuia în casa Sfântului Apostol Paveli s-a arãtat un înger poruncindu-i sã dãrâme casa ºi sã facã cunoscutce va gãsi. Dãrâmând temelia a gãsit o lãdiþã de marmurã scrisã pemargini. Pe aceastã bucatã de marmurã se gãsea scrisul SfântuluiApostol Pavel precum ºi sandalele sale. Temându-se de acest lucrunotarul a dus cele gãsite la judecãtorul din Tars, care le-a dat luiTeodosie cel Mic, care a descoperit ºi a trimis un exemplar laIerusalim.

Printre gânduri… într-o aventurã a ideilorProf. Anca Demeter

O Revistã a ºcolii se naºte din mult entuziam, din prea plinul unora,pentru care timpul se mãsoarã în idei, cuvinte, stãri...

35

O astfel de publicaþie nu-ºi doreºte mai mult decât o activare aspiritului emulativ. Cât timp avem idei, cât timp cuvintele au suflet,suntem salvaþi. Suntem dascãli, dar probabil cã suntem mai mult...suntem niºte nebuni visãtori, pentru cã retrãim la unison cu tineriicopilãria, avântul ºi exuberanþa. E un remember divin. Eu cred cãdin aceastã revãrsare se naºte frumuseþea unei publicaþii. Nu maiconteazã aici concurenþa, premiul ºi distincþia. Conteazã sã fii înmijlocul trãirilor adolescentine, sã te identifici cu Tinereþea, cuMagia creaþiei.

Revista ºcolii noastre, Trenul cu idei, s-a nãscut în urmã cu vreo7 ani, motivul reprezentându-l multitudinea de preocupãri aletinerilor. Am reuºit sã-i gãsesc o formã funcþionalã, în sensulimplicãrii tuturora, elevi ºi dascãli deopotrivã, reuniþi sub egidaunei teme. Am pornit ºi de la premisa cã un Adevãr poate fi identificatprin mai multe domenii ale cunoaºterii. ªi am reuºit sã pun astfelsemnul egalitãþii între multitudinea de materii, specializãri,domenii. Astfel, niciunul nu e mai presus de celãlalt, fiecare concurãsimultan la Revelarea Adevãrului, în sens total. Printre temeabordate aº aminti: toleranþa, personalitatea, simbolul, cauzã ºiefect etc. Revista nu-ºi propune sã epuizeze un subiect, ea doarpune în discuþie faþetele unui concept, pentru a-i dezvolta elevuluiviziunea sistemicã, poliedricã.

Revista în partea a doua însumeazã activitãþile extracurriculare,proiectele, premiile obþinute de-a lungul unui an ºcolar. Pot sãafirm cã mã simt minunat atunci când observ cã o idee prindecontur ºi se materializeazã în ceva frumos. Pentru noi, întotdeaunaaceastã publicaþie rãmâne mereu cea mai bunã, cartea de vizitã aliceului nostru. Acolo suntem mereu noi, entuziaºti ºi cu opinii.

Dacã ar fi sã-mi amintesc o peripeþie, care s-a transformat înpanicã, a fost aceea din primul an, când în ultima zi, cu vreo câtevaore înainte de a preda materialul la editurã, am apãsat pe opþiuneadelete, din greºealã. Eram pe la început, când de abia învãþasem sãscriu în Word. Pe moment, am crezut cã s-a ºters totul, munca meade câteva luni, dispãrutã într-o secundã. Pânã a venit informa-ticianul, am avut sentimentul pierderii ºi al inutilitãþii. Aºa amaflat de existenþa lui Recycle Bin, reuºind sã readuc revista la viaþã.

În altã ordine de idei, revista aceasta reprezintã sufletul liceuluinostru, care în fiecare an porneºte într-o altã aventurã a cunoaºterii,ajungând la porþi nebãtute, încercând sã descifreze alte slove, altetaine, alte spaþii. Vã invitãm sã vã alãturaþi nouã în aceastã cãlãtoriemagicã, unde nu existã decât învingãtori, temerari ºi... visãtori...

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

36

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11La drum... prin judeþul AradProf. Anca Demeter

Viaþa poporului nostru a fost ºi este strânsîmpletitã cu plaiurile patriei, unde Frumu-seþea ºi-a regãsit un adânc rãsunet în sufle-tul sensibil al românului.

Toate neamurile se deosebesc unele dealtele prin sufletul care le cãlãuzeºte cãrã-rile, prin multitudinea valorilor naþionale,prin cinstirea trecutului ºi a eroilor proprii.

Orice spaþiu geografic ascunde o po-veste locului, o legendã, un element mito-logic, un eveniment istoric, adunând untezaur de umanitate.

De aceea, cartea Monumente de forpublic, însemne memoriale, construcþii de-corative ºi parcuri din judeþul Arad, de HoriaTruþã ºi Dan Demºea, îºi propune un periplucultural, pornind de la arta monumentalã ajudeþului nostru.

Din cuprinsul lucrãrii de faþã, amintim interesul acordat mo-numentelor religioase, sfinþilor ocrotitori, monumentelor dedicateevenimentelor istorice, busturilor închinate unor personalitãþi alevieþii politice, culturale, religioase, sociale ºi sportive, monumentelorcu valoare decorativã, parcurilor, construcþiilor decorative ºi mobi-lierului stradal.

Monumentele istorice, grupurile statuare, însemnele ºi simbolurilesculpturale devin o oglindã vie a trecutului, o carte de vizitã a eveni-mentelor ºi a personalitãþilor care s-au manifestat în viaþa Cetãþii. Eleînsumeazã mentalitãþi, destine, eresuri, superstiþii, mitologii ale omului,aflat în legãturã cu istoria timpului sãu.

Acestea rãmân o mãrturie vie pentru generaþiile urmãtoare ºi facliantul cultural între atunci ºi acum. Cinstirea acestora reprezintã, defapt, respectul pentru rãdãcinile noastre.

Trecut, prezent ºi viitor se îngemãneazã într-o „poezie a va-lorilor”, ce ne definesc ca fiinþã, ca neam ºi, de ce nu, ca spaþiugeografic.

Rãsfoiþi aceastã carte cu încredere ºi cu multã deschidere, de-oarece vom aparþine acestui spaþiu mioritic, atât timp cât vom aveadovezi ale trecutului.

37

“Filip ºi cheia fermecatã”Ed. Cristina Drãgãnescu

„Copilul se naºte curios de lume, nerãbdãtor de a seorienta în ea. Literatura îi satisface aceastã pornire, îlîncântã ca sã fie operã de artã, scrierile pentru copii trebuiesã intereseze ºi pe oamenii maturi ºi instruiþi.”

(George Cãlinescu)

Revista mea preferatã este „Filip ºi cheia fermecatã”, care oferãcopiilor preºcolari un material educativ contribuind la educareacaracterului, dar ºi la dezvoltarea cognitivã, socialã ºi emoþionalã.Personajul principal al acestei reviste reprezintã un model pentrucopilãrie, dar ºi un ideal demn de urmat în formarea personalitãþiiviitorului adult. Revista se adreseazã atât copiilor cu vârstã cuprinsãîntre 3-7 ani, cât ºi pãrinþilor ºi educatorilor.

Revista reprezintã ºi un suport pentru activitãþile din cadrulinstituþiilor de învãþãmânt preºcolar. Conþinutul revistei cuprindediverse teme, cum ar fi: stimularea creativitãþii, raþionamentul,respectul faþã de sine, bunele maniere, cultivã copiilor atitudiniecologice. Paginile pentru pãrinþi ºi educatoare aduc în prim planaspecte ale dezvoltãrii ataºamentului, formarea relaþiilor sociale,rolul familiei, dezvoltarea emoþionalã etc.

Revista este structuratã pe douã secþiuni. Prima dintre acestea„Caietul de activitãþi”, oferã o modalitate bunã de verificare ºidezvoltare a abilitãþilor grafice. A doua secþiune cuprinde domeniicum ar fi: „Calendarul tradiþional”, „Comunicare”, rubrica „Stil deviaþã sãnãtos”, „Jucãriile din nimicuri”, „Descoperim lumeaîmpreunã”, rubrica „De vorbã cu pãrinþii”, „Pagini pentrueducatoare”, „Steluþe de merit” etc.

Revista contribuie la dezvoltarea exprimãrii orale a copiilor,iar prin poveºtile publicate le trezeºte interesul pentru lecturã. Fie-care poveste este însoþitã de câte o moralã, precum ºi de mijloacediverse atractive de consolidare, verificare a gradului de înþelegerea ei (prin întrebãri, prin stabilirea ordinii de desfãºurare a eveni-mentelor).

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

38

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Cel mai iubit dintre pãmânteni…Înv. Domnica Florescu

Marin Preda este un romancier talentat al secolului XX, nãscut laSiliºtea-Gumeºti, judeþul Teleorman, la 5 august 1922. Opera saeste formatã din romane ºi nuvele, în care se trateazã diferite teme:de la viaþa satului pânã la viaþa modernã din mediul urban.

Dintre operele sale face parte ºi romanul „Cel mai iubit dintrepãmânteni”. Este un roman complex, o istorisire, un jurnal al unuideþinut. Una dintre temele acestui roman este iubirea. Personajulprincipal, Victor Petrini, pune mult accent pe iubire, pe dragoste,întreþinând mai multe relaþii amoroase cu diferite persoane, îndiferite momente ale vieþii sale ºi în variate conjuncturi socio-politice. Prima lui iubire (din adolescenþã), Nineta, are un locdeosebit în inima lui, fiind ºi prima femeie care l-a rãnit. Laturarealistã, dar ºi sentimentalã a studentului, apoi a profesorului Petrinieste prezentã în experienþa pe care a trãit-o alãturi de cea de-a douafemeie – Cãprioara. Cea mai lungã relaþie, dar ºi cea mai tumultuoasão are cu Matilda, care îl pãrãseºte. Idila cu Suzi, soþia prietenuluisãu Petricã, este cea care i-a marcat destinul. Dragostea pentru ea l-a împins la uciderea soþului acestuia, ajungând la închisoare. Trã-ieºte dragostea cu cele patru femei la cote înalte, din acest motiv ºidecepþiile pe care le are sunt de mari proporþii, lãsându-i rãni adânciîn suflet.

„Cel mai iubit dintre pãmânteni” poate fi privit ºi ca un romanpolitic, pentru cã prezintã situaþia societãþii socialiste vãzutã prinochii unui intelectual. Deoarece în centrul acþiunii este VictorPetrini, absolvent al Facultãþii de Filosofie, romanul poate ficonsiderat ºi unul intelectual. Petrini este un om neînþeles în mediulîn care trãieºte. Nici una dintre marile lui iubiri nu au putut sta cuel fiindcã nu l-au perceput la adevãratul sãu nivel. El este asupritde societatea în care trãieºte în ciuda calitãþilor sale intelectuale.

În roman este prezentã ºi o altã temã, ºi anume cea a prezentãriimoravurilor societãþii. Se vorbeºte despre falsitatea regimuluipolitic, despre modul în care erau reduºi la tãcere oamenii careaveau ceva interesant de spus. Totuºi, în roman, predominã temaiubirii. Numai iubirea l-a þinut în viaþã pe Victor Petrini. El nu aîncetat niciodatã sã creadã în fericire prin iubire ºi a sperat neîncetatcã poate atinge fericirea prin dragoste. Dragostea a fost singuracare i-a menþinut aprinsã flacãra vieþii. ªi cât adevãr cuprindcuvintele: „… ºi dacã dragoste nu e, nimic nu e!”

„Cel mai iubit dintre pãmânteni” este o carte care te schimbã ºiîþi dã mult de gândit. De fapt, obiectivul principal al oricãrei cãrþi

39

acesta ar trebui sã fie: sã schimbe ceva în sufletul tãu. Marin Predaa reuºit sã atingã acest obiectiv. Nu ºtiu dacã acest roman va rãmânecartea mea preferatã, dar ºtiu cã atunci când am citit-o, într-o vacanþãde varã, a reuºit sã mã subjuge, sã-mi acapareze toate gândurile.Autorul a reuºit sã creeze personaje deosebite, cum ar fi VictorPetrini, personajul principal al romanului, un intelectual care trã-ieºte în comunism, o lume în care oamenii nu pot avea pãreri proprii,prin ochii cãruia se deruleazã toatã acþiunea romanului. Acestpersonaj a reuºit sã mã fascineze prin sinceritatea lui, prin modul încare gândea, prin faptul cã era de neclintit în decizii ºi în concepþiilesale filosofice. Un personaj antipatic este Matilda, soþia lui Petrini,faþã de care rãmâi cu o repulsie.

Pentru mine Marin Preda rãmâne un om curajos, care a reuºit sãpublice aceastã carte, în care este criticat regimul comunist, cel încare a trãit ºi… a murit.

A murit în 16 mai 1980, la puþin timp dupã publicarea romanului„Cel mai iubit dintre pãmânteni”, când eram elevã la Liceul Pe-dagogic din Arad ºi îmi amintesc cã moartea lui a stârnit numeroaseîntrebãri.

Dafnis ºi Cloe – de longosProf. Lavinia Flueraº

Dafnis ºi Cloe este unul dintre primele romane din literatura greacã,aºa dupã cum Satyricon este omonimul sãu în literatura latinã.

Este bine de ºtiut cã în antichitate romanele nu se bucurau denotorietate deoarece erau în vogã amplele poeme epice, având otematicã diversã. Acestea erau þinute la loc de cinste, fiind uneorimemorate ºi apoi recitate în diverse ocazii. Aºa s-ar explica pãstrareaaproape intactã a celor douã poeme homerice: Iliada ºi Odiseea,care dateazã dintr-o epocã în care scrisul nu era la fel de binerãspândit precum povestitul.

Dar sã revenim la cartea noastrã… Titlul este alcãtuit din douãsubstantive proprii, nume de persoanã, care însã nu ne transmitmare lucru deoarece nu putem sã deducem din ele nici sexul per-sonajelor, nici frumoasa poveste de iubire ce se înfiripã între acestea.Cãci despre o poveste de iubire este vorba, însã nu despre unaobiºnuitã, ci despre una care transcede puterea noastrã de a definiiubirea sau de a ne închipui natura relaþiei unor îndrãgostiþi.

Pe scurt, firul poveºtii ar fi cam aºa: doi copii de viþã nobilãsunt abandonaþi de pãrinþii lor din diverse motive cu speranþa cãcineva îi va gãsi ºi îi va creºte. Hainele cu care erau îmbrãcaþi

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

40

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11micuþii, precum ºi unele semne lãsate la vedere trãdau condiþia lorsocialã. Ei sunt hrãniþi de o oaie, respectiv de o caprã, acestea fiindipostazele în care sunt gãsiþi de cãtre pãrinþii lor adoptivi. Cel carel-a gãsit pe Dafnis era pãstor de oi, iar cel care a gãsit-o pe Cloe erapãstor de capre. Bineînþeles cã niciunul dintre ei nu cunoºtea se-cretul celuilalt. Cei doi pãstori îi iau pe copii ºi îi cresc ca ºi cum arfi ai lor, însã pãstreazã în cea mai mare tainã modul în care au fostgãsiþi.

Copiii cresc ºi sunt trimiºi de pãrinþii lor sã pãzeascã turmele.Ei devin tovarãºi de joacã, petrecându-ºi majoritatea timpuluiîmpreunã ºi fãcându-ºi unul altuia mici daruri. Pe nesimþite ajungla vârsta marilor frãmântãri ºi încep sã se înstrãineze unul de celãlaltdeoarece observau cã apropierea îi fãcea sã sufere ºi nu cunoºteaucauza acestei suferinþe. Cu ajutorul unor sfaturi cei doi tineri reuºescsã înþeleagã de ce boalã sunt cuprinºi. Se iubesc platonic, nutrindsperanþa cã într-o zi se vor cãsãtori. Dar pãrinþii lor adoptiviconsiderau cã este mai bine sã aºtepte pe cineva mai potrivit pentrucopilul lor, cunoscând secretul originii lor.

Într-o bunã zi o corabie poposeºte la þãrm, aducând o datã cu eaºi dezlegarea misterului asupra originii lui Dafnis, care era chiarfiul stãpânului acelui þinut. La scurt timp se aflã ºi adevãraþii pãrinþiai Cloei ºi totul se încheie cu bine prin cãsãtoria celor doi în naturã,înconjuraþi de turmele atât de dragi lor ºi vegheaþi îndeaproape dezeul Pan, protectorul naturii ºi al turmelor.

Povestea nu este foarte deosebitã, aþi zice. Însã, ceea ce bucurãspiritul este seninãtatea ºi sinceritatea poveºtii de iubire a celordoi, precum ºi puterea de sacrificiu de care aceºtia dau dovadãdeoarece pe parcursul romanului sunt supuºi unor probe de foc pecare le trec cu bine datoritã încrederii oarbe pe care o aveau unul încelãlalt, precum ºi intensitãþii sentimentului de dragoste.

Dincolo de poveste putem desprinde ºi o învãþãturã moralã,demnã de a fi prezentatã tinerilor din zilele noastre. Iatã ce pildeam putea extrage: indiferent de condiþia ta socialã, poþi sã trãieºtiviaþa demn, muncind ºi bucurându-te de toate frumuseþile vieþii.Cu toate cã au fost crescuþi de cãtre niºte simpli pãstori, nu s-ausimþit umiliþi, ci dimpotrivã fãceau tot ce le stãtea în putinþã pentrua-i mulþumi pe aceºtia. La final, când aflã adevãrul despre originealor, nu devin aroganþi ºi dispreþuitori faþã de pãrinþii lor adoptivi,ci rãmân modeºti, respectuoºi ºi dornici sã-ºi trãiascã viaþa ca ºimai înainte, împãrtãºindu-se cu iubirea unuia faþã de celãlalt.

În concluzie, Dafnis ºi Cloe este o carte care meritã sã fie cititãdeoarece descrie o sublimã poveste de dragoste.

41

Arta conversaþiei, de Ileana VulpescuProf. Alina Frenþiu

Ileana Vulpescu s-a nãscut la 21 mai 1932, într-o familie de agri-cultori din comuna olteneasca Bratovoieºti (Dolj).

Dupã o licenþã în litere (limba si literatura francezã), la Facultateade Filologie a Universitãþii din Bucureºti (1953-1958), a lucrat, calexicograf, la Institutul de Lingvisticã al Academiei, colaborând laredactarea lucrãrilor Dicþionarul limbii române si Dicþionarulexplicativ al limbii române (1959-1975).

A debutat editorial în 1962, cu o traducere din limba francezã,Asasinul a murit I-ul, de Andre Wurmser.

Prima lucrare originalã a fost povestirea Scrisoare cãtre uncunoscut, apãrutã în revista orãdeanã „Familia”.

În 1972 devine membrã a Uniunii Scriitorilor din România. Înaprilie 1990 este aleasã în Consiliul de Conducere, organism dincare, în luna octombrie a aceluiaºi an îºi dã demisia. În 1995 seretrage din Uniunea Scriitorilor.

Scrie prozã ºi teatru, traduce din literatura englezã, francezã ºispaniolã ºi a semnat versiuni în limba francezã din literaturamodernã ºi din cea contemporanã româneascã.

În 1976 a fost distinsã cu Premiul de Prozã al Asociaþiei Scrii-torilor din Bucureºti, pentru Rãmas-bun, 1975; în 1981, cu Premiul„Ion Creangã” al Academiei Române ºi cu Premiul „CântareaRomâniei”, pentru Arta conversaþiei, 1980; în 1987, cu Premiul„Flacãra”, pentru Sãrutã pãmântul acesta, 1987. În 1991, întreagaactivitate literarã i-a fost încununatã cu premiul „România Mare”

Romanul Arta conversaþiei ne înfãþiºeazã povestea unei vieþi,povestea Sânzâianei Hanganu, personaj central al romanului, ºiaduce în prim plan problematica intelectualului în societatea co-munistã a anilor ‘80. Calitatea de intelectual nu este datã neapãratde studii sau de posturi înalte, ci de superioritatea conºtiinþei, inte-lectualul fiind un gânditor lucid care problematizeazã existenþa:„Adevãratul intelectual este un om senin, nepãrtinitor, tolerant, unom dispus sã discute, sã polemizeze urban, de la egal la egal, un omcare se þine strâns de principiile logicii ºi ale adevãrului ºi care nuþine sã aibã dreptate în afara lor.”

Povestea vieþii ei ni se dezvãluie prin confesiunile pe care a-ceasta le face unui fost iubit pe care îl gãseºte când se întoarceacasã, într-o dupã-amiazã de varã. Conversaþia dintre cei doi estepresãratã cu monologuri, tãceri sugestive, pentru cã „În viaþã trebuiesã înveþi sã citeºti printre rânduri ºi în oameni. Sã citeºti printrevorbele lor ºi chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povesteºte mai

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

42

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11mult decât un roman-fluviu, o privire – mai mult decât o bibliotecã”,amintiri haotice dintr-o copilãrie plinã de privaþiuni, pe fondulschimbãrilor sociale ale anilor ’50, regrete pentru iubiri pierdute,neîmplinite sau nemãrturisite. În toate aceste amintiri se aflã caunic reper mama sa Smaranda Hangan, „prima generaþie de încãlþaþi”a numeroase familii de truditori ai gliei, femeie cultã ºi instruitãcare studiase latina ºi greaca ºi care este nevoitã sã munceascã într-o fabricã pe post de dactilografã pentru a-ºi putea întreþine fiicaorfanã, deoarece catedra îi fusese desfiinþatã, autoritãþile con-siderând inutile informaþiile pe care ºtiinþele respective le ofereau.Aceasta femeie trecutã prin suferinþe ºi lacrimi îºi cãlãuzeºte fiicadupã principiul „Douã gânduri sã nu te pãrãseascã niciodatã: acelade a-þi îmbogãþi mintea ºi sufletul ºi gândul cã suntem trecãtori înlume.

Privirea retrospectivã a copilãriei îi oferã nenumãrate momentede nostalgie ºi durere. Amintirea bunicilor deportaþi în Bãrãgan, deunde revine acasã în viaþã doar bunica, care aduce cu ea osemintelesoþului pentru a-ºi afla odihna în pãmântul strãmoºesc, deoarece însimplitatea ei aceastã femeie ºtia cã „Mormintele sunt puntea spi-ritualã dintre cei vii ºi trecut. Sunt rãdãcinile continuitãþii noastrespirituale”, pun în luminã trei generaþii de femei ghidate de ade-vãrate orizonturi.

Autoarea face o introspecþie durã ºi obiectivã în sufletul uneifemei puternice, în vârstã de 40 de ani, de profesie medic, mama adouã fete, prima, Maria, rezultat al cãsniciei dintre protagonistã ºicunoscutul scriitor Alexandru Bujor, iar cea micã, Ana, rod al iubiriide o varã cu interlocutorul sãu.

Cãsnicia cu primul ei soþ este profund analizatã din perspectivafemeii lucide pentru care adevãrul ºi iubirea sunt valori supreme,incontestabile („E atâta rutinã în lume ºi atât de puþin adevãr...” –mãrturiseºte eroina), mai presus decât avantajele materiale ºiprofesionale care ar fi putut sã o propulseze în decadenta societateromâneascã a anilor ’80. Cu toate cã erau incompatibili din punctde vedere moral aceasta îi dãruieºte un copil frumos, iar când acestavrea sã o pãrãseascã îºi calcã mândria în picioare ºi îl lasã sã plece,deoarece „Când un bãrbat îþi preferã o altã femeie, te ºterge, evident,de pe «carnetul lui de bal» din punct de vedere al feminitãþii” ºioricât ar detesta sã rupã legãtura de familie, ea detesta ºi mai multipocrizia. Pentru aceastã femeie adevãrul e frumuseþe ºi frumuseþeae adevãr, contând doar esenþa, iubirea ca unic sentiment ce leagãdoi oameni, conºtientã fiind cã „O cãsnicie adevãratã, în care ceidoi parteneri se simt indispensabili unul altuia ºi de neînlocuit oastfel de cãsnicie este la fel de rarã ca o operã de artã. În rest –

43

mediocritate, minciunã ºi dacã nu minciunã – tãcere, multã, poso-morâtã, un permanent sentiment de eºec”.

Fire extrem de sensibilã, mereu îndrãgostitã de bãrbaþii dinjurul ei, dar niciodatã trãind împlinirea dragostei într-o relaþie obiº-nuitã, relateazã poveºtile de iubire trãite, punându-ºi partenerii înoglinda finã a conºtiinþei pentru a evidenþia imposibilitateadãinuirii sentimentelor atunci când între parteneri existã diferenþemajore de concepþii ºi opinii: „Oricâtã pasiune ar exista între unbãrbat ºi-o femeie, judecata îºi situeazã la un moment dat partenerulnumai pe verticalã. Nu-þi poþi închipui cum se ºterg din tine sen-zaþiile... E de necrezut cum uitã trupul. Ceea ce-þi rãmâne dintr-unom e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele,gesturile. Orizontalitatea eroticã este cel mai perisabil element alunei legãturi. Ai sã vezi într-o zi cã numai spiritualitatea rãmâneîntr-o iubire.”

În ciuda neîmplinirii în iubire, a eºecului în cãsnicie, ea nu ºtiesã practice ura, refuzând sã urascã, acest sentiment pãrându-i in-compatibil cu superioritatea intelectualului profund care ºtie cã„Ura e o boalã, o stare sufleteascã de care mori dacã n-o vindeci. Nuexistã ceva mai odios în lume decât sã-mprãºtii ura” ºi arãta efecteledistructive ale acesteia, efecte care dezintegreazã atât sufletul câtºi trupul: „Ura ºi focul trebuie înãbuºite din primul moment, altfelîn urma lor rãmâne cenuºa”. În consecinþã, Sânzâiana îºi iartã ºiînþelege fostul soþ cu care încearcã sã aibe o relaþie cordialã înpofida ºicanelor acestuia referitoare la viaþa ei intimã, ºicaneizvorâte din egoismul ºi infatuarea masculului care se crede deneînlocuit ºi refuzã rugãmintea lui de a se împãca, nu din orgoliu,ci în urma unei profunde disecãri a evenimentelor trãite, care odeterminã sã concluzioneze cã „Oamenii despãrþiþi n-au prezent,nici viitor comun. Ei au numai un biet trecut din care, dacã-lpigulesc, ºi-l vânturã, în loc sã-l lase sã-ºi doarmã somnul, fac unvenin din prezent. ªi de venin nu duce nimeni lipsã...”

Altruistã pânã la sacrificiul de sine, nu admite sã-i împovãrezepe ceilalþi cu suferinþele ºi amãrãciunile ei, din acest motiv nu-imãrturiseºte lui Pavel despre sarcina sa, preferând sã-ºi asume deuna singurã responsabilitatea unui copil nelegitim, decât sã spul-bere visele ºi optimismul tânãrului ei iubit, deoarece „E de ajunscã trecutul este un permanent colocatar al fiecãruia dintre noi, uncolocatar de care nu poþi scãpa. Sã-l mai vâri ºi-n prezentul altuia?”

Autoarea aduce masiv în literatura românã modelul intelec-tualului lucid care nu face compromisuri nici în profesie ºi nici înviaþã, care nu se lasã cãlcat în picioare ºi nu practicã obedienþa, nuaclamã prostia rãmânând incoruptibilã într-un sistem corupt. Cu

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

44

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11toate astea, eroina nu este o inadaptatã, o revoltatã împotriva unuilumi pervertite cu care nu poate intra în rezonanþã, ea se muleazãevenimentelor acceptând viaþa aºa cum e, dar luptând pentrupãstrarea propriei identitãþi, pentru cã, aºa cum mãrturiseºte: „Înviaþa asta, numai pe mine contez ca partener permanent al meuînsãmi. ªi nu vreau sã-mi fie niciodatã nici ruºine ºi nici scârbã demine însãmi.”, alegând respectul de sine ºi valorile sufletului înfavoarea ascensiunii profesionale ºi a bunurilor materiale: „O partedin om se conjugã cu verbul „a avea”, cealaltã parte se conjugã cuverbul „a fi”; important este ca partea lui „a fi” sã fie mãcar egalãcu cea a lui „avea”. Cei pentru care „a fi” atârnã mai mult decât „aavea” sunt cei care trãiesc pentru a ºti, pentru a afla, ceilalþi suntrobii obiectelor, robi strict ai materiei. Orizontul lor este mãrginitde obiecte ca de-un parapet. Ei suferã de o incurabilã orbire spiri-tualã.”

Preocupatã de lucruri importante, nu admite bârfa, o ignorã ºio dispreþuieºte pentru cã „Mai întâi trebuie sã te pui în locul altuiaºi dupã aceea sã-l judeci.”, rãmânând imunã la micile rãutãþi ºi laaluziile colegilor medici vis-a-vis de copilul pe care-l are în afaraunei cãsnicii ºi a cãrui paternitate refuzã sã o decline.

Devenitã medic prin propriile eforturi, prin munca susþinutã ºiefort intelectual, îºi educã singurã proprii copii dupã modelul dejacunoscut: mama sa, Smaranda Hangan, care a evidenþiat atuurilepe care þi le dã cunoaºterea, în îndemnul adresat fiicei sale: „Învaþã,cã altã avere ºi altã protecþie nu ai!” ºi încearcã sã le insufle fiicelorsale adevãrate valori pentru care se meritã sã lupþi: „Cele trei virtuþisunt: Credinþa în ceea ce facem; Speranþa cã ceea ce facem nu estezadarnic; Iubirea, acel gând neobosit la semenul tãu cãruia trebuiesã-i dai.”

Finalul romanului este unul neaºteptat, perfect ºi brusc, finalcare contrasteazã cu evoluþia zbuciumatã de pânã atunci apersonajului ºi care aduce în viaþa ei ceea ce a cãutat mereu: liniºtesufleteascã, împlinire, iubirea omului de alãturi.

Arta conversaþiei este un model de viaþã în cel mai înalt sens,este arta de a fi om. Prezintã destinul unei femei normale, care nu sedetaºeazã de celelalte femei decât printr-o luciditate exemplarã,printr-o mare putere de analizã care rãmâne mai presus de orice, eaînsãºi dovedind o puternicã fidelitate faþã de propriile concepþii,reuºind în permanenþã sã fie în rezonanþã cu sine însãºi.

În ciuda numeroaselor subiecte de reflecþie pe care le oferã,romanul îþi insuflã dorinþa de a-þi analiza propria existenþã,determinându-te sã te priveºti în oglinda nemiloasã ºi rece aconºtiinþei de sine, oglinda care nu iartã nici gesturi, nici cuvinte,

45

nici atitudini. Prin Sânzâiana Hangan, autoarea ne oferã oconversaþie în doi despre viaþã, despre o lume apusã, o conversaþiecare-þi oferã rãspunsuri noi la întrebãri vechi de când e lumea ºicare te face sã înþelegi cã desãvârºirea spiritualã e supremul idealspre care poþi tinde ºi din perspectiva unei existenþe modeste, pentrucã doar prin spiritualitate „simþi cum, de la nivelul râmei, fiinþa tase ridicã pe verticala piscului”

Prin labirintul cãrþilor...Prof. Carina A. Ienãºel

„Unele cãrþi sunt pe nedrept uitate, nici una nu este penedrept þinutã minte.”

Niciodatã nu am ºtiut ce sã rãspund la întrebãri de genul: Care estecartea preferatã? Care este autorul preferat? Pictorul preferat?Muzicianul preferat? Aceasta poate din cauzã cã fiecare carte pecare am citit-o a avut impact asupra mea, fiecãrui autor studiat înmultele ore petrecute prin sãlile de lecturã ale bibliotecilor i-amadmirat maniera de scriere care l-a ajutat sã creeze potop de lumiatât de diverse ºi totuºi legate prin acel „je ne sais pas ce que”… „Ido not know what”… cãruia i se spune mai simplu stil… Existãprea mulþi pictori ºi prea multe picturi deosebite în lume ca eu sãpot sã îmi „hotãrãsc”, sã îmi limitez admiraþia la unul singur… lafel ºi în ceea ce priveºte muzica… ar fi o pierdere prea mare… la felºi în ceea ce priveºte cãrþile… ºi apoi – e periculos sã fii omul uneisingure cãrþi, vorba cuiva…

Totuºi m-am gândit care ar putea fi cele mai reuºite cãrþi alecopilãriei… îmi amintesc de copilãria mea ºi de primele mele douãcãrþi: una îi aparþinea Anei Blandiana – era un fascinant volum depoezie pentru copii, alta îi aparþinea lui Gellu Naum – tot poezie,tot fascinantã… de vreme ce am dobândit în urma lecturii lor oboalã incurabilã (ºi, sper, contagioasã!)… lecturofilia…

Desigur, cãrþile pot fi împãrþite în douã categorii: cãrþile zilei ºicãrþile tuturor timpurilor… Am încercat sã realizez un Top 30 alcelor mai bune cãrþi pentru copii (ºi nu numai) – din toate timpurileºi pentru toate timpurile. Priviþi rezultatul: Cireºarii, ConstantinChiriþã, Toate pânzele sus, Radu Tudoran, Enciclopedia zmeilor,Mircea Cãrtãrescu, La Medeleni, Ionel Teodoreanu, Amintiri dincopilãrie, Ion Creangã. Micul prinþ, Anatole de Saint Exupery,Prinþ si cerºetor, Mark Twain, Prinþul fericit, Oscar Wilde, Pes-cãruºul Jonathan Livingston, Richard Bach, Delfinul, Sergio

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

46

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Bambaren, Mizerabilii, Victor Hugo, Singur pe lume, Hector Malot,Colþ Alb, Jack London, Cuore, Edmundo de Amicis, Aventurile luiHuckelberry Finn, Mark Twain, Aventurile lui Tom Sawyer, MarkTwain. Cãrþile junglei, Rudyard Kipling, Winnetou, Karl May, OldSurehand, Karl May, Comoara din Lacul de Argint, Karl May,Castelul din Carpaþi, Jules Verne, Cinci sãptãmâni în balon, JulesVerne, Copiii cãpitanului Grant, Jules Verne, De la pãmânt lalunã, Jules Verne, Ocolul Pãmântului în 80 de zile, Jules Verne,Cãlãtoriile lui Gulliver, Jonathan Swift, Cronicile din Narnia, C.S. Lewis, Jumanji, Chris Van Allsburg, Harry Potter, J. K. Rowling,Stãpânul inelelor, J.R.R. Tolkien…

Ordinea în care le-am notat e aleatorie. Toate mã þin cu sufletul lagurã, fie cã mã întristeazã prin povestea câte unui copil trist, fie cã mãamuzã prin ilustrarea nãzbâtiilor câte unui copil curios ºi preaplin deenergie, fie cã îmi povestesc nemaipomenite aventuri trãite prinfascinante colþuri ale acestei lumi ori ale unui tãrâm fermecat în carese intrã prin porþi magice. Totuºi, dacã ar fi sã aleg o carte aparþinândliteraturii noastre ºi una aparþinând literaturii universale, (i-)aº alegecu siguranþã (pe) Cireºarii-cercetaºi, care ne iau cu ei în explorareapeºterilor ºi a castelelor, ori ne aratã câtã mãiestrie iþi trebuie pentru apãstra o prietenie ºi pentru a trãi mereu pe culmile curajului… Cei treiprinþi ai literaturii universale ne învaþã ce este prietenia, generozitateaºi cum poate fi dobânditã adevãrata bucurie… Prinþul Fericit, MiculPrinþ si Eduard, Prinþul-Cerºetor, – ne vorbesc despre umanitate, res-ponsabilitate ºi despre împlinirea destinului prin ajutorarea celor dinjur, deoarece am fost creaþi cu necesitatea comunicãrii ºi a… cumi-necãrii… Pescãruºul ºi Delfinul îºi dau… aripile… legând infinitulalbastru al cerului cu nemãrginirea la fel de albastrã a oceanelor…considerând cã e important sã fii tolerant, dar e esenþial sã încerci înfiecare clipã sã te depãºeºti pe tine însuþi…

Sã uitãm aºadar, pentru o clipã, de analiza cãrþilor pe care lecitim sau pe care dorim sã le citim ºi sã ne lãsãm cuprinºi de farmecullumilor prin care ne poartã eroii lor, sã trãim alãturi de ei ºi sã nebucurãm cã ne vor ajuta sã descoperim cea mai originalã cale pentrua ieºi, prefãcuþi în lumina copilãriei, din labirint…

Fiecare carte pe care o veþi citi vã va introduce într-o lume, vã vafascina ºi vã va învãþa ceva… meritã sã cãlãtoriþi în lumile lor ima-ginare, sã adunaþi fãrâme din sufletul lor pentru a vã îmbogãþi propriulsuflet ºi pentru a vã face prieteni… pentru a putea sã visaþi ºi pentru aputea sã gãsiþi la rândul vostru uºi magice cãtre alte lumi, ale cãrorcreatori veþi fi voi…

47

A Touch of WonderProf. Adina Ignat

Iubesc cãrþile. Admir autorii. Este întotdeauna o plãcere sã citesc.Cred cã fiecare carte este o bucãþicã din sufletul cuiva. ªi ºtiu cãeste nevoie de un curaj deosebit ºi de un spirit altruist sã scrii ocarte în care cei care o vor citi sã te descopere pe tine. A scrieînseamnã sã devii vulnerabil, sã riºti sã nu fi înþeles, înseamnã sã-þi împarþi viaþa cu mulþi, mulþi alþii. Pentru cã o carte întotdeaunadezvãluie mai puþin, sau mai mult, din autorul ei. ªi într-o carte nuciteºti numai o poveste, ci acolo „citeºti” un Om.

Ca sã vorbesc despre cartea mea cu adevãrat preferatã, nu mi-arajunge sute de reviste... Este Biblia, Cartea al cãrui Autor ne-acreat, ºi pe care Îl putem citi ºi cunoaºte în ea.

În schimb, voi vorbi despre a doua carte preferatã, deºi îmi estefoarte greu sã aleg. M-am oprit totuºi la o carte, care, din câte ºtiu,nu este tradusã în limba românã, intitulatã în original “A Touch ofWonder”, scrisã de un autor american, Arthur Gordon. „Un dram deuimire”, ar fi o traducere aproximativã, care sã cuprindã o parte dinsensul titlului original. Cine ºtie englezã îºi dã seama cã este vorbade o expresie foarte greu de redat în româneºte.

Despre ce este vorba? Nu este o poveste, nu are început sausfârºit, nici mãcar un fir narativ. Poate fi cititã de la cap la coadã,sau de la coadã la cap, sau chiar de la mijloc spre „extremitãþi”, ºinu se pierde nicidecum mesajul ei. Este vorba în primul rând, în aldoilea ºi în al treilea rând, ºi chiar în ultimul rând, despre Viaþã.Despre Viaþã în general, ºi despre viaþa autorului în particular,nefiind totuºi o autobiografie. Nu este nici un manual din care sãînveþi cum sã trãieºti, sau cum sã reuºeºti în viaþã. Nu. Este pur ºisimplu o carte care prezintã perspectiva unui om asupra lucrurilor.De cele mai multe ori asupra lucrurilor simple. Lucruri care ni seîntâmplã tuturor mai devreme sau mai târziu. ªi tema cãrþii estedeasemenea destul de simplã, ºi anume: cã aproape întotdeauna,chiar în cele mai banale situaþii ºi lucruri care ni se întâmplã, existão profunzime pe care nu o observãm la prima vedere – ºi cã cei maimulþi oameni ar descoperi mult mai multe „comori” în fiecare lucru,cât de neînsemnat, dacã s-ar opri, dacã ar privi, dacã ar simþi ºi dacãle-ar pãsa doar puþin mai mult decât fac toate acestea.

Este o carte care transmite sentimentul de recunoºtinþã al unuiom pentru nenumãratele daruri pe care viaþa le oferã – ºi în acelaºitimp transmite convingerea pe care el o are cã, într-un mod inex-plicabil, celor care apreciazã viaþa cel mai mult, lor le sunt oferitecele mai multe lucruri pe care sã le aprecieze. Cu alte cuvinte, „La

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

48

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11omul cãruia în place sã mângâie câinii, la el vor veni câinii sã fiemângâiaþi”.

Mai departe un scurt citat din carte.„Nu existã în lume destul întuneric încât sã stingã lumina unei

singure lumânãri...”„Aceastã inscripþie a fost gãsitã pe o micã piatrã funerarã dupã

un raid aerian care a avut loc deasupra Angliei în al Doilea RãzboiMondial. Unii au crezut cã trebuie sã fie un citat celebru, dar nu afost aºa. Cuvintele au fost scrise de o bãtrânicã singurã al cãreicâine fusese ucis de o bombã a naziºtilor.

Mi-am amintit întotdeauna aceste cuvinte, nu atât de mult pentrupoezia sau mãiestria lor, ci pentru adevãrul pe care îl conþin. Înmomentele de descurajare, sau de înfrângere, sau chiar de disperare,existã întotdeauna anumite lucruri de care sã te agãþi. Lucruri simplede cele mai multe ori: amintirea unui râs, faþa unui copil adormit,un copac în bãtaia vântului – de fapt orice amintire a unui sentimentcald, a ceva ce ai iubit.

Nici un om nu este chiar aºa de sãrac încât sã nu aibã câtevalumânãri de felul acesta. ªi atunci când le aprinde, întunericuldispare... ºi în locul lui rãmâne un dram de uimire.”

Maitreyi, Mircea EliadeProf. Claudia Lupulescu

Recunosc cã nu mã încântã prea tare scriitorii români, ba mai multdecât atât, pânã acum un an nici nu îi citeam, îi gãseam plictisitoriºi foarte descriptivi, dar, o datã cu apariþia colecþiei de la „JurnalulNaþional”, am cumpãrat Maitreyi, formatul ºi mirosul acela m-aufãcut sã-o citesc pe nerãsuflate. Abia apoi am aflat cã Maitreyi areºi un rãspuns Dragostea nu moare, aceiaºi poveste, doi povestitori.

Mircea Eliade este cunoscut nu numai pentru personalitateagrozavã ce a fost, dar ºi pentru cultura sa impresionantã, nu suntmulþi cei ce ºtiu cã tânãrul Eliade a rãmas corigent la românã pevremea când era la ºcoalã, nu mulþi ºtiu cã Maitreyi a apãrut dupãun concurs de manuscrise, moment în care Eliade era deja faimos,sau cã a avut unele întârzieri la vânzare din cauza titlului greu depronunþat. Cei mai mulþi dintre noi ºtim cã este scriitor român, omexcepþional ºi o mare valoare, cu toþii am auzit de Maitreyi, Nuntãin cer, Domniºoara Christina (retrasã din învãþãmânt) s.a.m.d.

Maitreyi se bazeazã pe un jurnal intim, pe amintiri ºi cores-pondenþã, de aceea are mai mare credibilitate în faþa publicului,

49

este o poveste fascinantã despre iubire ºi cunoaºtere. Aceastã sen-zaþie este însã repede clarificatã o datã cu citirea replicii acesteia,Dragostea nu moare, scris de eroina lui Eliade dupã 42 de ani.Întâlnim aici mituri, simboluri, ritualuri, ce compun o lume mirificãîn care povestea ia cu totul altã întorsãturã. La final tot ce ne rãmânenouã ca cititori, este senzaþia de mister, întreaga poveste estecufundatã în el, unii cred jurnalul, alþii cred memoria, eu cred po-vestea extraordinarã, ce mã încântã, nu numai pentru cã vãd po-vestea din diferite unghiuri, dar aflu ºi unele detalii (ce s-a întâmplatîn familia ei, a fetei, când el a plecat, cum a reacþionat ea sau cum s-a descurcat el) pe care nu mi le-aº fi putut imagina…

Mari catastrofe care au zguduit lumeaProf. Maria Lupulescu

Copleºitã de gânduri negre, cã de!, nu ai cum sã nu fii când îþinumeri „banii” ºi, sãtulã de politicã, trebuia sã îmi gãsesc refugiuîn ceva. Am rãsfoit printre rafturile bibliotecii sã vãd ce aº maiputea lectura ºi pentru a gãsi rãspuns la întrebãrile ce mã frãmântãîn ultima vreme.

M-am oprit asupra cãrþii „Mari catastrofe care au zguduit lumea”de Eugenia Moraru.

Comunitãþile locale ºi mai ales copiii nu au cunoºtinþe de ceeace înseamnã forþa distructivã a unui cutremur. România nu a fostdevastatã de mari cutremure, cu excepþia celui din 4 III 1977, carea avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter ºi care a fãcut1578 de victime în 55 de secunde. În plus s-au înregistrat 11.200de rãniþi, iar la nivelul întregii þãri au fost distruse 33.000 locuinþe,dintre care 80% în Bucureºti. În timpul cutremurului ºi-au pierdutviaþa numeroase personalitãþi de marcã ale culturii ºi scenei artisticeromâneºti: Toma Caragiu, Al. Ivasiuc, A.E. Baconsky, Livia Popa,Doina Badea etc.Studiile efectuate de specialiºti certificã cãmiºcãrile din adâncul pãmântului respectã un anumit ciclu, conformcãruia o datã la 30-40 ani se va produce în România un cutremur demare intensitate. Din nefericire, în anul 2011 se pare cã nu vom fiscutiþi de o astfel de catastrofã.

Istoria ultimelor secole este plinã de cutremure devastatoarecare au avut loc în diverse colþuri ale lumii ºi care s-au soldat cumilioane de victime ºi uriaºe pagube materiale. Între anii 1990 ºi2003, în Iran s-au produs nu mai puþin de 12 cutremure cu intensitatede peste ºase grade pe scara Richter, douã dintre ele având efectedevastatoare.

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

50

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11De-a lungul secolelor, oamenii au pus destule dezastre naturalepe seama mâniei divine. În fuga sa dupã glorie, progres ºiprosperitate, omul modern a ignorat de cele mai multe ori un lucruesenþial, mediul înconjurãtor îºi are legile lui. Natura, aceastã creaþiea lui Dumnezeu pe care EL ne-a zãmisilit-o pentru a ne oferi spaþiulvital în care sã ne trãim viaþa, este un sistem atât de complex încâteste practic imposibil sã funcþioneze perfect.

Vrând-nevrând, toate fenomenele naturale, pe care le cunoaºtemde când lumea, vânturi, ploi, cutremure, geruri, canicule, erupþiivulcanice – ºi-au fãcut simþitã prezenþa de mii de ani încoace ºiuneori au avut ºi excese.

Trebuie sã acceptãm faptul cã, dacã în trecut puteam da vinanumai pe Dumnezeu, pentru toate catastrofele naturale, în prezentaceste fenomene sunt întreþinute de mâna omului. Poluarea,defriºãrile masive, experimentele nucleare, toate au contribuit puþincâte puþin la acutizarea dezastrelor cãrora pânã la urmã tot noi lecãdem victime.

ªi atunci mã întreb îngrozitã: „Ce-i de fãcut atunci când naturaîºi dezlãnþuie furia?” – umanitatea pare în acele momente micã,speriatã ºi lipsitã de apãrare. Toate mijloacele materiale suntinsuficiente în faþa forþelor naturale care pot omorî zeci ºi sute demii de oameni în chiar câteva secunde.

Dintre toate dezastrele naturale, cicloanele ºi uraganele suntcele mai tragice fenomene prin ceea ce lasã în urma lor.

Consecinþele acestor stihii, precum ºi înmulþirea lor alarmantãîn ultima vreme, mã fac sã ajung la concluzia cã sfârºitul lumii nueste departe.

Pãdurea spânzuraþilor, de Liviu RebreanuÎnv. Carmen Mateaº

Liviu Rebreanu s-a nãscut în anul 1885 în judeþul Bistriþa-Nãsãud.Este primul dintre cei treisprezece copii ai învãþãtorului VasileRebreanu ºi al Ludovicãi. Dupã terminarea liceului se înscrie laAcademia Militarã din Budapesta, fãcând în paralel ºi Facultateade Litere.

Devine ofiþer activ de infanterie, dar nu îi place în armatã ºiastfel în anul 1901 demisioneazã.

Lucreazã la mai multe ziare ºi reviste.În 1914 publicã douã volume de nuvele: „Golanii” ºi „Mãr-

turisire”. În 1920 apare în librãrii romanul „Ieri” care îl consacrã cacel mai mare romancier.

51

Privind romanul „Pãdurea spânzuraþilor” la început, autorul ascris urmãtoarele cuvinte: „În amintirea fratelui meu, Emil, spânzuratde unguri pe frontul românesc în anul 1917".

Imperiul Austro-Ungar se formase în decursul secolelor princuceriri succesive, împãraþii habsburgi cotropind unele dupã alteleteritoriile popoarelor europene dinspre Nord, Sud ºi Rãsãrit,formând în felul acesta un imperiu monstruos, o mare închisoare apopoarelor.

Austriecii, neam german, ºi ungurii formau populaþia privi-legiaþilor care prospera.

Slavii ºi românii trãiau în robie naþionalã ºi socialã. În ºcoli,prin presã, prin unitãþile militare, prin asociaþii ºi prin alte instituþiide stat, cetãþenii erau deprinºi sã punã mai presus de interesele lornaþionale interesele imperiului – stat multinaþional ºi supranaþional.Între interesele imperiului ºi interesele naþionale ale naþiunilor dinimperiu ca formã de guvernãmânt existau mari diferenþe.

Naþiunile urau imperiul ºi aºteptau o împrejurare favorabilã,când primind lovituri din afarã sã se desprindã ºi ele ºi sã se formezestate naþionale.

Aceastã împrejurare mult aºteptatã a adus-o primul RãzboiMondial, 1914-1918. Conºtiinþa naþionalã s-a trezit mai întâi lacehi ºi slovaci.

Aceºtia nu au mai vrut sã lupte, dezertând în grupuri mari. Dupãslavi, românii au înþeles cã luptã ºi mor pentru interese strãine, nupentru interesele neamului lor. S-a produs o confuzie gravã a noþiuniide datorie. Ce înseamnã sã îþi faci datoria? Sã lupþi ºi sã mori pentruimperiu, zicea împãratul. Acest act era însã strãin ºi ca limbã ºi cainterese. „Este un stat în care trãim ca robi, sã-l sfãrâmãm ºi sã nefacem statul nostru naþional. Prin urmare a-þi face datoria înseamnãa dezerta la inamic.” Aceastã lozincã ajunsese un cuvânt de ordineîn toatã armata austro-ungarã. Acþiunea romanului se petrece înperioada primului Rãzboi Mondial.

Apostol Bologa – personajul principal, este un tânãr avocatromân de prin pãrþile Bistriþei. A fost mobilizat ca locotenent derezervã ºi s-a luptat vitejeºte în Rãsãrit cu ruºii, în Sud cu italieniiºi a obþinut notãri bune ºi deosebite laude, fiind numit în Completulde Judecatã la Curtea Marþialã a diviziei. În ultimul proces judecat,a fost adus un tânãr sublocotenent care a fost prins dezertând lainamic, având asupra lui arme ºi hãrþi. Apostol Bologa este convinscã îºi face datoria.

A asistat ºi la execuþia prin spânzurare a sublocotenentului. Darcu acest prilej a fost uimit de marea liniºte cu care a primit con-damnatul moartea. Bologa a descoperit cã în adâncul sufletului

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

52

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11condamnatului se ascundea o forþã supranaturalã, din care a izvorâtfapta lui, obiect de condamnare pentru imperiu, obiect de eroismsublim pentru cehii lui. Cu acest tablou de execuþie se deschideacþiunea romanului.

Între timp situaþia lui Bologa se schimbã în mod neprevãzut.Românii au intrat în rãzboi împotriva Austro-Ungariei. Bologa estepus în situaþia sã lupte acum împotriva armatei române, care atrecut Carpaþii, ca sã elibereze Transilvania. Încet-încet se trezeºteºi în conºtiinþa lui Apostol conceptul cel nou pentru datorie. Acuma înþeles, în sfârºit, cã a-þi face datoria înseamnã sã fii acolo undeeste neamul tãu cu toate interesele lui.

ªi într-o zi a fost prins în moment ce dezerta, trecând de parteaarmatei române.

A fost judecat, condamnat la moarte ºi executat prin spânzurare.Romanul se încheie cu acelaºi tablou cu care a început... numaipersonajele sunt schimbate.

Pe mine m-a fascinat acest lucru, deoarece aceasta dã romanuluio compoziþie de o excepþionalã simetrie, care a servit drept modelºi altor scriitori.

Eu nu aº putea spune cã „Pãdurea spânzuraþilor” este singuracarte care mi-a plãcut, dar m-a fascinat eroul romanului, ApostolBologa, care moare ca un erou al neamului sãu din dragoste pentruþarã, pentru libertate ºi adevãr, pentru triumful valorilor morale aleomenirii.

Din roman se desprinde marea dramã a poporului român dintimpul primului Rãzboi Mondial, cãruia Imperiul Habsburgic îiprevestise conºtiinþa naþionalã.

Mi-a mai plãcut stilul lui Rebreanu, confirmând în roman obiec-tivarea realistã a temei, concizia ºi precizia termenilor literari,anticalofilia: „Nu frumosul, o nãscocire omeneascã, intereseazã înartã, ci pulsaþia vieþii. Când ai reuºit sã închizi în cuvinte câtevaclipe de viaþã adevãratã, ai realizat o operã mai preþioasã decâttoate frazele din lume”...

Caietele Herminei, Ed. Peter Pan, Bucureºti, 2010Înv. Delia Micurescu

Iubesc cartea. ªi mi-e drag sã mã dezmierd sorbind taina ei. Cãfiecare carte aduce mângâiere aleanurilor ce se deºteaptã în fiinþamea.

N-aº putea spune cã aceastã carte, „Caietele Herminei”, estecartea mea preferatã. Mai am o grãmadã de preferinþe. Am auzit

53

vorbindu-se bine despre ea, din partea unei erudite doamne, doctorîn cercetare etnograficã, de prin pãrþile noastre. ªi într-o dupã-amiazã de toamnã, am gãsit-o pe un raft, mai stingher, al unei librãriiarãdene. Cartea aceasta meritã sã intre în sufletele noastre. Pentrucã ne dezvãluie întâmplãri memorabile ºi ºãgalnice, trãite de oamenide-ai noºtri. Români din Pusta Arãdeanã. Scãldatã de Mureºulbãtrân, înainte de a-ºi lepãda apele în braþele Tisei, þinuturiromâneºti de acum ºi de odinioarã.

Mai meritã lecturatã aceastã carte pentru cã ne aduce trecutulvirtuos în prezent. Pecetluind mãrturie cã venim de undeva, „nudintr-un pai stingher, purtat de ape, ci o ramurã dintr-un arbore curãdãcini adânci în sevele cãruia se regãsesc destinele atâtor Hermine,Gabriele, Terenþii, Letiþii sau Adriene. ªi cã ne îndreptãm. Cãtrelegitimitatea noastrã. Cum, iarã, însãºi Hermina glãsuieºte. Dãruindcetitorului de oriunde un autentic tratat de istorie. Cu suflet. „Îndar le-am luat, în dar le dau”. Numai strãbunii noºtri fiind în starede asemenea generozitate.

Hermina Ciorogariu s-a nãscut la Pecica, în judeþul Arad, în adoua jumãtate a secolului al XIX-lea, ca descendentã a familieiCiorogariu, coborâtã în Pusta Arãdeanã din Apuseni. κi desã-vârºeºte învãþãtura la ªcoala Normalã din Arad, fiind învãþãtoare,apoi la „Elisabetinul” din Budapesta, devenind profesoarã de ºtiinþenaturale ºi directoare a internatului ªcolii Civile de fete din Arad,apoi profesoarã la Liceul de Stat „Elena Ghiba Birta”. A trãit nouãdecenii ºi jumãtate, vârstã memorabilã, aºa cum a fost ºi viaþa ei.Neobositã cãutare a meºterului care nu înceteazã sã ardã pe altarulfacerii. „Sã aducã în clasã un întreg trecut”, fiindcã Hermina eracãlãuzitã de poveþe simple. ªi, totuºi, cât de mãreþe! „Pe mine mãinteresau toate cele ce mã înconjurau” – afirmã, parcã, pe fiecarefilã a jurnalului sãu. File care închid în ele un întreg univers. Sprea le dãrui cu binecuvântare urmaºilor.

Caietele Herminei cuprind date despre originile distinsei familiiCiorogariu. Cu destinele descendenþilor. Cu însemnãri preschim-bate în portrete schiþate cu talent. Evocarea unor personalitãþi dinepocã. Anecdote, întâmplãri din acei ani. Aproape o scenografie alocalitãþii natale, Pecica. Consemneazã în „Caietele Herminei” ºiamintiri legate de oraºul Arad, în care ºi-a fãcut studiile ºi a fostprofesoarã. Notele de cãlãtorie, în zonele Balcanilor, se bucurã deun pitoresc aparte, încãrcat cu umor.

„Caietele Herminei” sunt un veritabil caleidoscop. Dãruind cu-loare ºi savoare, deopotrivã celor care se pornesc sã rãsfoiascãpublicaþia îngrijitã de Rodica Þablic ºi Adriana Popescu. Pãrtaºe lafaptele înaintaºilor spre zidirea lor în veºnicie.

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

54

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11„Cartea Herminei” are menirea de a recupera trecutul, cu mãrturiidin cronica unor familii care au trãit în secolul al XIX-lea ºi laînceputul secolului al XX-lea, în Câmpia Aradului, cu tradiþiilemoºtenite ºi transmise urmaºilor, pornind de la faptele mãrunte alevieþii, cu feluritele mâncãri ºi vestimentaþii, mai apoi, cu ritualuriledesprinse din ghemul anotimpurilor. Secerând, treierând, culegândvia. Ca sã se sãlãºluiascã în momentele de rãscruce ale vieþii. Naº-terea. Cãsãtoria. Moartea. Întretãindu-se cu faptele istorice. Privitemai aspru. Cu îngãduinþã. Ori mai înflãcãrat. Din marginea drumu-lui. Întâlnindu-se toate în minunea convieþuirii. Într-acelaºi spaþiumiraculos al existenþei noastre. Unde gustul bucatelor are aceeaºidesfãtare. Preschimbând vremelnicia în veºnicie.

Hermina nu s-a mulþumit sã strãbatã doar anii vieþii sale. Ci,mai cu seamã, a migãlit lucrarea despre neamul sãu. Cercetându-lprin ochiul dibaci al cronicarului. Aplecat cu trudã peste mãrturiilearhivistice. Binecuvântatã prin testamentul familial al strãbunuluisãu, Î.P.S.S. Episcop Roman Ciorogariu, profesor-teolog, directorde Preparandie la Arad, publicist, delegat la Alba-Iulia, la AdunareaNaþionalã – 1918, ales în Marele Sfat al Þãrii, academician, decoratcu cele mai înalte însemne onorifice ale vremii.

Învãþãtura lãsatã de strãbunul Herminei, i-a luminat mintea, eiºi urmaºilor sãi, spre cinstirea neamului românesc. Aºa cum, blajin,îi îndrumã: „Sã fiþi buni români ºi buni creºtini ortodocºi pânã lamoarte. Nu vã bizuiþi pe graþiile oamenilor, cãci graþiile sunt schim-bãtoare în aceastã lume înºelãtoare, ci bizuiþi-vã viaþa voastrã peDumnezeu ºi pe voi înºivã. Casa voastrã sã fie vatra virtuþilorcreºtine. Pãstraþi sanctuarul familiei nepãtat, binecuvântat de fiibuni, întru care îºi aflã pãrinþii fericirea lor... Nãdãjduiþi în viaþa deveci a românismului”. (Episcop Roman Ciorogariu).

Preþul succesului,de Barbara Taylor Bradford

Prof. Ofelia Miu

Dintr-o multitudine de cãrþi pe care un om le citeºte într-o viaþã, egreu sã alegi o carte pe care sã o declari cartea ta preferatã. Estevalabil ºi pentru mine aºa cã voi alege sã prezint succint una dintreele ºi anume „Preþul succesului”, de B.B.Taylor.

Titlul e sugestiv ºi ne duce cu gândul la faptul cã totul pe lumeaasta are un preþ.

La aceastã carte, surprinzãtoare este ambiþia de care dã dovadão tânãrã care a cunoscut greutãþile vieþii încã din adolescenþã. Emma

55

reprezintã modelul femeii ambiþioase ºi curajoase care nu renunþãla þelul ei ºi nu se lasã învinsã de prejudecãþile sociale.

Toatã viaþa acestei femei a fost un lung ºir de încercãri din carea ieºit mereu învingãtoare, dar preþul pe care l-a plãtit pentru succesulpermanent a fost renunþarea la iubirea sincerã ºi ce a fost mai grava stârnit invidia propriilor copii. Aceºtia doreau doar banii mameilor fãrã sã aibã remuºcãri pentru comportamentul de care au datdovadã faþã de aceasta.

Acest roman pentru mine rãmâne una din cele mai sugestivecãrþi citite. Cu toate cã limbajul folosit de autoare este simplu ºitransparent el transmite un mesaj clar care reliefeazã puterea desacrificiu a unui om.

Îndemnul pe care þi-l transmite B.B. Taylor prin aceastã carteeste: pot mai mult, vreau sã ajung mai sus, nu voi abandona luptacu viaþa.

Vraciul; Profesorul Wilczur, de TadeuszDolega Mostowicz.

Prof. Camelia Neamþu

Cartea mea preferatã este romanul „Vraciul; Profesorul Wilczur”scris de prozatorul polonez Tadeusz Dolega Mostowicz.

Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit la aceastã carte estefaptul cã surprinde urcuºurile ºi coborâºurile vieþii, faptul cã azieºti în culmea gloriei ºi a împlinirii ºi într-o secundã poþi pierde totceea ce ai clãdit într-o viaþã. Important e sã îþi pãstrezi sufletul ºiprincipiile, acestea douã fiind adevãratele comori de pe pãmânt.Aºa a fãcut ºi personajul principal al romanului, un medic chirurgde succes. Deºi avea o meserie pe care o iubea din tot sufletul ºi ofamilie fericitã, într-o zi le-a pierdut pe amândouã mai apoi pier-zându-ºi ºi identitatea.

Astfel a început viaþa de la zero, la munca de jos, pe care însã afãcut-o cu demnitate, pãstrându-ºi generozitatea, altruismul, putereade sacrificiu ºi urmându-ºi menirea... aceea de a salva vieþi ºi de aajuta oamenii necãjiþi fãrã a beneficia de cabinete impunãtoare,aparate sofisticate ci doar tratând cu inima ºi cu instrumenteimprovizate.

Mai multe detalii veþi afla dacã citiþi aceastã carte pe care v-orecomand din toatã inima.

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

56

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Pe aripile vântului, de Margaret MitchellProf. Nataºa Valentina Roman

Pe aripile vântului de Margaret Mitchell este un roman pe care îlrecomand tuturor, iar cei care l-au citit deja sunt sigurã cã l-ar reciticu plãcere. În acest roman sunt relatate mentalitãþile sudiºtilor dinsecolul al XIX-lea, drama rãzboiului din anul 1861 ºi destineleeroilor acestei impresionante cãrþi: frumoasa, orgolioasa ºi curajoasaScarlett O’Hara, ºarmantul Rhett Butler, sensibila ºi devotataMelanie ºi inadaptatul Ashley care nu poate accepta realitatea ºischimbãrile aduse odatã cu venirea rãzboiului.

Pe aripile vântului este povestea cochetei Scarlett O’Hara de lavârsta de 16 ani, „care nu era frumoasã dar bãrbaþii nu îºi dãdeauseama de asta când erau sub farmecul ei”, având „trãsãturile delicateale mamei”, „ochii, puþin migdalaþi ºi mãrginiþi de gene dese, eraude un verde deschis, fãrã cea mai micã nuanþã cãpruie” iar „sprân-cenele groase ºi negre, desenau o neaºteptatã linie oblicã pe pieleaalbã ca magnolia” ºi pânã la vârsta de 28 de ani când îºi dã seamacã iubeºte ºi este iubitã dar... este prea târziu.

La 16 ani, Scarlett O’Hara refuzã sã se supunã mentalitãþilor pecare le avea societatea. I se pare absurdã ideea de a nu spune cegândeºte sau sã parã naivã doar pentru a flata orgoliul bãrbaþilor,preferã sã savureze fiecare fel de mâncare servit la picnicuri saubaluri decât sã se abþinã doar pentru cã aºa trebuie sã facã o fatãbine crescutã. Îndrãgostitã de visãtorul Ashley Wilkes, ea estedispusã sã recurgã la orice mijloace pentru a împiedica logodnaacestuia cu Melanie Hamilton, veriºoara lui. Planul ei eºueazã iarsecretul iubirii ei pentru Ashley Wilkes este descoperit de RhettButler, un paria al societãþii, care se va îndrãgosti de ea datoritãpersonalitãþii ei vulcanice. Umilitã ºi furioasã, Scarlett acceptãcererea în cãsãtorie a lui Charles Hamilton, fratele Melaniei, iarcãsãtoria ei are loc cu o zi înainte de cea a Melaniei. Aceasta esteuna dintre cele mai mari greºeli din viaþa ei nu doar pentru cã nu îliubeºte pe Charles, ci ºi pentru cã atât Charles cât ºi Ashley auplecat la rãzboi, iar la scurt timp Scarlett descoperã cã este însãrcinatãºi aflã cã este ºi vãduvã. Doar atunci ea înþelege la cât de multe arenunþat când a acceptat cererea în cãsãtorie fãcutã de Charles.Indiferentã faþã de moartea soþului ºi fiind însãrcinatã cu un copilpe care nu ºi-l doreºte, ea plãteºte preþul nesãbuinþei sale. Scarlettîºi manifestã dorinþa de libertate ºi revolta faþã de convenþiile socialeatunci când, la bazarul organizat cu scopul de a ajuta cauzaConfederaþiei, ea acceptã sã danseze cu cãpitanul Rhett Butlerpentru suma de 150 de dolari în aur în ciuda faptului cã o vãduvã

57

nu are dreptul sã râdã, iar dansul nici mãcar nu intrã în discuþie.Rhett Butler este cel care o convinge pe Scarlett sã nu se laseinfluenþatã de opiniile celor din jur ºi sã renunþe la hainele ei dedoliu. Tot el este cel care o rãsfaþã pe Scarlett cu mici cadouri ºi celcare îi ajutã pe Scarlett, fiul ei, Melanie ºi bebeluºul ei ºi servitoareaPrissy sã fugã din Atlanta ocupatã de yankei. Dupã ce o ajutã peMelanie sã nascã, Scarlett este ajutatã de Rhett sã plece din Atlanta,moment în care acesta îi mãrturiseºte cã o iubeºte: „Te iubesc,Scarlett, fiindcã semãnãm atât. Suntem amândoi niºte renegaþi,draga mea, niºte canalii egoiste. Tu ºi cu mine, ne e perfect egaldacã lumea se prãbuºeºte, numai sã fim noi la adãpost ºi sã avem cene trebuie”. O admir pe Scarlett deoarece, odatã ajunsã la Tara, ea adevenit sprijinul, baza întregii familii chiar dacã ea suferã un ºocinimaginabil când aflã de moartea mamei sale, blânda Ellen, cândîºi vede tatãl trãind într-o altã lume, deoarece nu a putut acceptamoartea soþiei ºi Tara prãdatã de yankei. Doar când ajunge sã arepãmântul ºi sã cultive bumbacul având mâinile pline de bãtãturi ºibeºici înþelege importanþa cuvintelor tatãlui ei: „Pãmântul esingurul lucru pe lume care conteazã(...) E singurul lucru pe lumecare dureazã(...) E singurul lucru pentru care meritã sã munceºti, sãlupþi – sau sã mori!” Traumatizat, Ashley Wilkes se întoarce dinrãzboi dar nu se poate adapta realitãþii pentru cã nu poate acceptaschimbãrile datorate rãzboiului. Scarlett îºi încalcã orice fel deprincipii atunci când se cãsãtoreºte cu Frank Kennedy, logodniculsurorii ei, Suellen, însã gestul ei are o scuzã, un motiv întemeiat:acela de a plãti cei 300 de dolari reprezentând impozitul pentruTara. Dar, cum se spune: scopul scuzã mijloacele. Cãsãtoria cuFrank Kennedy îi aduce satisfacþii materiale deoarece, cu spiritulei întreprinzãtor, reuºeºte sã extindã magazinul soþului ei ºi îºideschide ºi o afacere prosperã cu gaterul pe care îl cumpãrã, ºocândastfel încã o datã societatea. Instinctul ei matern nu se trezeºte nicicând îi naºte o fatã soþului ei, pe Ella. Dupã ce soþul ei este ucis,Scarlett acceptã sã se cãsãtoreascã cu Rhett Butler ºi este fericitã,iubeºte ºi este iubitã însã devine conºtientã de sentimentele eicând este prea târziu. Împreunã au o fetiþã minunatã, pe Bonnie,care este copia fidelã a lui Scarlett, ºi pe care Rhett o va adora pânãcând fetiþa are un accident de cãlãrie ºi moare. Moartea lui Bonnieva declanºa o dramã care va determina despãrþirea dintre Rhett ºiScarlett. Când Melanie moare, Scarlett îºi dã seama cât de mult aþinut la ea, dar tot atunci devine conºtientã de faptul cã în toþiaceºti ani l-a iubit de fapt pe Rhett ºi nu pe visãtorul Ashley: „ªitotuºi am sã-þi spun, începu ea în grabã, temându-se sã nu-i punãmâna pe gurã ºi s-o sileascã sã tacã. Oh, Rhett, te iubesc aºa demult, dragul meu! Cred cã te iubesc de ani de zile, dar am fost atâtde proastã încât nu mi-am dat seama. Rhett, trebuie sã mã crezi!”

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

58

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Pe aripile vântului este o carte fascinantã, o carte al cãrei sfârºitmã impresioneazã întotdeauna pânã la lacrimi. Este un roman carete îndeamnã sã cauþi iubirea, iar dacã o gãseºti, sã nu-i mai daidrumul niciodatã. Poate, dacã Scarlett ar fi înþeles mai devreme cãîl iubeºte pe Rhett, cei doi ar fi rãmas împreunã însã atunci romanulnu ar mai fi fost atât de cunoscut în întreaga lume. Meritã sã citiþiromanul, sã o admiraþi pe Scarlett ºi chiar sã vã identificaþi cu ea, sãiubiþi ºi sã suferiþi alãturi de ea.

Mari enigme ale trecutului – dezvãluiri dinculisele istoriei

Prof. Valeriu Tamºa

Aceastã antologie de 91 de povestiri ne poartã într-un trecutdramatic, în care lãcomia, tainele, intriga, trãdarea, pasiunea, nesã-buinþa ºi crima au afectat mult prea adesea cursul istoriei ºi au lãsatun labirint uimitor de mistere pe care cercetãtorii încã mai încearcãsã le elucideze.

Poveºti fascinante ne transportã în miezul unor evenimenteciudate, dar adevãrate ºi ne prezintã unele dintre cele mai uimitoareºi notorii personaje din ultimele secole.

Prima din cele 7 secþiuni: „Dispãruþi fãrã urmã” relateazã printrealtele despre dispariþia comorilor de rãzboi naziste, explicã ce s-aîntâmplat cu un explorator german pornit sã traverseze Australia.„Morþi în împrejurãri suspecte” ni-i prezintã pe Mozart, J.F.Kennedy, dictatorul sovietic Stalin, ca numãrându-se printre ceicare au avut parte de un sfârºit învãluit în mister. Printre figurilefascinante introduse în secþiunea „Personaje ciudate ºi enigmatice”se aflã sinistrul cãlugãr Rasputin, Lordul Byron, Robert Oppen-heimer, pãrintele bombei atomice.

„Vinovat sau nevinovat?” este întrebarea care încã se mai puneîn ceea ce îi priveºte pe spioana Mata Hari din cel de al doileaRãzboi Mondial ºi pe preºedintele american Nixon – în afacereaWatergate. Istorisirile despre aceºtia, precum ºi despre alte personajesunt prezentate în cea de-a patra secþiune. Contele Dracula,Robinson Crusoe, Romeo ºi Julieta sunt, printre alþii, amintiþi însecþiunea „Adevãr ºi legendã”, istorici ºi detectivi literari încercândsã separe realitatea de mit.

ªtiau Statele Unite cã Japonia avea sã atace Pearl Harbour?Cine a scris cu adevãrat piesele lui Shakespeare? Opiniile specia-liºtilor ne sunt prezentate în secþiunea Întrebãri fãrã rãspuns”. În

59

capitolul final „Greºeli fatale”, aflãm de ce invazia lui Hitler înRusia a fost un eºec, cum strategia lui Napoleon de la Waterloo adat greº.

Editorii lucrãrii au cãutat în culisele istoriei pentru a scoate laivealã cele mai interesante evenimente ºi cele mai incitante per-sonaje pentru aceastã incursiune în trecut. Sunt cercetate mistere,enigme ºi sunt prezentate opinii ale experþilor, sunt oferite rãs-punsuri la întrebãri – demonstrându-se încã o datã cã adevãrul esteîntr-adevãr mai ciudat decât ficþiunea.

Drumul cunoaºteriiMarin Sorescu – „Setea muntelui de sare”(Iona, Paracliserul, Matca)

Prof. Sebastian Dan Uzun

„Câtã vreme se mai vede ceva în zare... o razã de stea... sauun pai...speranþa nu-i pierdutã... ºi dacã existã o singurãsperanþã trebuie sã existe ºi o jumãtate din speranþa aceea...ºi jumãtate din jumãtate... ºi aºa la infinit.”

(Marin Sorescu, Matca)

Angajate pe un drum al cunoaºterii, personajele create de MarinSorescu în trilogia Setea muntelui de sare, se situeazã automat, încategoria personajelor active, în plin proces de autodesãvârºireinterioarã.

Iona, Paraclisierul, Matca propun trei soluþii, trei cãi de ieºiredin absurd, trei „chei pentru labirint”1 ºi descriu totodatã trei expe-rienþe tragice în ordinea cunoaºterii.

Iona e personajul biblic sechestrat pentru trei zile în burta unuipeºte uriaº, pentru nesupunere ºi pentru substragere de la acþiune.Personajul sorescian nu mai pãstreazã însã nimic din profilulpersonajului original, el reprezintã însuºi condiþia umanã, în faþavieþii ºi a morþii. Condiþia sa de fiinþã limitatã este marcatã fizicprin claustrarea în burta chitului ºi mai apoi prin succesiunea deburþi ce închid orizontul personajului. Aceste limite se dovedescmai târziu a fi irelevante în raport cu adevãratele limite ontologiceale umanului reprezentat de Iona.

Evoluþia personajului este marcatã discret, omul mediocrudevine mai întâi o fiinþã problematizantã ce se autoiniþiazã prinlogos, apoi fiinþã excepþionalã capabilã de gestul suprem elibera-toriu (sinuciderea).

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

60

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Paraclisierul debuteazã tot sub semnul aºteptãrii, dar ca ºi înIona personajul de aici depãºeºte curând starea de pasivitate, seangajeazã voluntar într-o îndeletnicire filozoficã care este expusãmetaforic: el trebuie sã afume zidurile unei catedrale, pentru a dailuzia cã este frecventatã; paraclisierul este astfel eroul unei iluzii.El nu mai este victima accidentalului ci se claustreazã voluntarîntr-un spaþiu cu sugestii expresioniste: „Dar nu mi-a spus nimenisã fiu paraclisier aici, eu m-am trezit, dintr-o datã... aºa... degeaba.Cum se întâmplã... autoungerile”. „Balena” este în cazul sãu ocatedralã goticã pãrãsitã de divinitate ºi de oameni: „pietreleacestea sunt îngrozitor de noi! Îngrozitor de neafumate. Rânjesc caniºte dinþi de drac. – (Trist) Aici, nici o luminã nu a ajuns în cer...”.E o constatare scepticã aceea cã oamenii pot stabili numai relaþiicointeresate cu divinitatea: „dacã s-ar stabili într-o zi cã, uite, frate,ãsta e centrul cerului, toþi ar da buzna aici, s-ar îmbrânci, ar facerãzboaie... care mai de care o sã se stabileascã aici pe zid, sã-ºi facãºi case... piatra asta e ochiul lui Dumnezeu – o sã se zicã – ºi toþi s-ar întinde pe ea ca ºopârlele. Îþi intrãm în ochi, Doamne… vezi-ne.Dar aºa, nimeni, nici un fel de grijã”. Aºadar, nu numai Dumnezeus-a retras din lume ci ºi oamenii din bisericile devenite acum formegoale: „oamenii atât s-au istovit clãdind-o, încât cum i-au pus moþulsãgeþii în vârf, cum au uitat-o”. Este o rupturã pe care paraclisierulnu vrea sã o accepte ºi de aceea purcede la confecþionarea de doveziale unui lucru care nu mai existã. Ctitoria lui fiind construitã dinfum, este la fel de iluzorie ca burþile balenelor pe care vrea sã lestrãbatã Iona. Iar dacã Iona e cel care „a pornit-o bine”, dar a greºitdrumul, paraclisierul a pornit-o prost de la început, întemeindu-ºifapta pe o iluzie. Între Iona ºi Paraclisierul existã similitudini înceea ce priveºte traiectoria spiritualã a personajelor. ªi Paraclisierulare revelaþia absurdului existenþei sale irosite, dar ºi a condiþieisale în lume ca entitate umanã limitatã ºi îºi strigã rãzvrãtit nevoiaunui nou început, a unei înnoiri necesare. Dar el nu se mãrgineºteîn a cere mamei sã îl nascã din nou, ci „se ia de piept” cu însuºiDumnezeu, somându-l sã porneascã o nouã genezã. Desãvârºindu-ºi opera cu preþul vieþii, Paraclisierul îºi dobândeºte condiþia de-miurgicã, iar conºtientizarea acestui adevãr, coincide cu desã-vârºirea sa interioarã ºi cu ieºirea din absurd. Gestul final, ca ºi încazul lui Iona, nu e o sinucidere propriu-zisã, nu are sensul uneisinucideri ci e o eliberare a spiritului de carapacea trupului. E tot ocrucificare pe altarul cunoaºterii în locul unui Dumnezeu absent.Drumului Paraclisierului i se asociazã fumul – simbol al incer-titudinii ºi inconsistenþei ºi, în final, flacãra – simbol al spiritului,al revelaþiei dar ºi al mistuirii. Drumul înapoi nu mai este posibil,el nu se poate întoarce pe o treaptã inferioarã de cunoaºtere, de

61

exemplu aceea a Sfinþilor Pãrinþi „care nici ei n-au înþeles mai multdecât cã sunt sfinþi pãrinþi”. ªi de la tragic în sus nu mai e decâtsublimul „... convertirea suferinþei care, sub tensiunea întâlnirii culimita, se rãstoarnã în opusul ei. El îl aduce pe om la hotarul fiinþeiumane, deci la limita de unde, în geografia fiinþei, începe tãrâmullibertãþii absolute”2.

Paraclisierul este o operã ce dã sens ºi pregãteºte o altã ctitorie,aceea a Irinei din Matca, al cãrei Dumnezeu, „e pe drum, vine elînspre oameni, e un om”. Lumea în care accede Paraclisierul e unaa simetriei, a perfecþiunii spirituale: „Lumea e de-a dreapta mea ºide-a stânga mea. Iar eu sunt în mijloc...” Prin Irina, eroina pieseiMatca ce încheie trilogia, Marin Sorescu aduce teatrul europeanacasã, gãsind rãspunsuri în mentalitatea omului simplu pe careîncepuse sã o redescopere. „Irina înseamnã ºi o întoarcere la matcalucrurilor primordiale. Tragedia celorlalte personaje, care auprecedat-o, era cã totul se petrecea departe de casã... Irina e acasã.ªi nu se va miºca de acolo. Ea e cea care va porunci pereþilor sãsteie ºi pereþii vor rãmâne stanã de piatrã. Ea va porunci apelor sãse retragã ºi apele se vor retrage în albia lor. De aceea casa ei rãmâne,nu se sparge decât în partea dinspre cer”3.

În esenþã, concluzia piesei este aceeaºi – adevãrul ultim ºi sensulsunt în om – atâta doar cã Irina ºtie de la început acest lucru, ea estedeja conºtientã de condiþia sa creatoare de viaþã ºi de sensul ce stãîn continuitate ºi echilibru. Acum ea doar luptã pentrusupravieþuirea acestei idei în condiþii potrivnice vieþii. De aceea,ea se aflã de la început la ieºirea din labirint – labirintul ei e celmult unul al naturii – drumul ei nu mai e unul al cãutãrii, ci unul alcertitudinii ºi al impunerii acestei certitudini – pruncul pe cale dea se naºte reprezintã aceastã certitudine.

Cele trei situaþii pot reprezenta ºi trei vârste ale omenirii: Iona– vârsta miticã, a Vechiului Testament, când un Dumnezeu deseorineînþeles pedepsea concret, cu cruzime, ºi de multe ori abuzivslãbiciunile umane; Paraclisierul – vârsta mijlocie a unui Ev Mediudelirant mistic; Matca – vârsta certitudinilor ºi a întoarcerii lamatrice.

Note:1 Marian Popescu, Chei pentru labirint. Eseu despre teatrul lui Marin

Sorescu ºi D.R.Popescu, Bucureºti, Ed. Cartea Româneascã, 1986, Cap.Marin Sorescu – Filiaþii.

2 Gabriel Liiceanu, op.cit., pag 49.3 Marin Sorescu, Ieºirea prin cer. Teatru Comentat, pag. 533.4 Gabriel García Márquez, Despre dragoste ºi alþi demoni, RAO

International Publishing Company, Bucureºti, 2007, p. 55.

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

62

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Jurnalul lui Adam ºi al EveiProf. Cristina Vancu

„...unde era ea, acolo era Raiul.”

Una dintre cãrþile apãrute la Editura Minerva în 2003 este ºi colecþiade nuvele a lui Mark Twain, în traducerea lui Carmen Paþac. Cândauzim numele lui Mark Twain ne gândim la romanele Prinþ ºi cer-ºetor, Aventurile lui Tom Sawyer, Aventurile lui Hucklebery Finn ºimai puþin la nuvelele ºi povestirile acestuia; totuºi autorul americana scris ºi prozã scurtã, dintre care amintim: Povestea bãieþeluluicuminte, O întâmplare ciudatã, Povestea cu stafia, Strãinul mis-terios, Jurnalul lui Adam si al Evei, etc.

Jurnalul lui Adam si al Evei pare la prima vedere o lucrareatipicã pentru Mark Twain, nuvela se inspirã din cartea biblicã aGenezei ºi prezintã viaþa primilor oameni în Rai, sãvârºirea pãca-tului ºi cãderea acestora din Rai.

Ceea ce stârneºte curiozitatea e chiar titlul, care te determinã sãciteºti aceastã scurtã nuvelã pentru a descoperi emoþiile, trãirile ºigândurile primilor oameni. Pe parcursul lecturii îþi vei da seama cãdescoperi Raiul odatã cu ei.

Nuvela a apãrut în 1909 ºi este împãrþitã în douã pãrþi. Primaparte prezintã câteva fragmente din jurnalul lui Adam, iar a douaparte fragmente din jurnalul Evei. Dacã în prima parte observãm cãAdam este mai reticent la nou, mai ursuz, fiind preocupat mai multde partea materialã a vieþii, în a doua parte o vedem pe Eva dornicãde a experimenta tot ce-i nou, de a admira frumuseþile create deDumnezeu ºi mai ales dornicã de a comunica cu orice vieþuitoare.Bineînþeles comunicarea este vitalã pentru om, dar trebuie sã-þialegi cu grijã partenerul de discuþie ºi mai ales prietenii întrucâtaceºtia te pot ridica sau te pot duce la pierzanie. Din cauza acesteidorinþe exacerbate de comunicare ºi de a experimenta lucruri noiEva cade din Rai, trãgându-l ºi pe Adam cu ea. Cei doi învaþã sãtrãiascã împreunã, descoperã dragostea, bucuriile vieþii, dar ºitristeþea ºi chiar moartea.

Aºadar, Jurnalul lui Adam si al Evei, prezintã viaþa ºi problemeleprimilor oameni din perspectiva lui Adam ºi din perspectiva Evei,din perspectiva bãrbatului ºi din perspectiva femeii.

63

Jonathan Livingston Seagull– de Richard Bach

Prof. Radu Vanu

Richard Bach este un scriitor american mai puþin cunoscut, a scrispovestiri ºi nuvele, majoritatea având ca subiect zborul. Motivuleste ca Richard Bach este de profesie pilot. Fiind obiºnuit cu aceastãexperienþã a zborului, ajunge sã îl descrie ºi sã îl transforme. Elvede zborul ca pe un mod de viaþã, îi aseamãnã þelurile înalte aleoamenilor, þeluri ce nu þin de bunãstare materialã, ci de cea sufle-teascã.

Cine este acest Jonathan Livingston Seagull? Un pescãruº, darnu unul oarecare, el este mai mult decât atât, el este o alegorie, unpescãruº în care se regãsesc pãrþi din fiecare. Aceastã cãrticicã aavut un impact enorm, fiind foarte apreciatã. De ce acest succes?Pentru cã poate fi interpretatã în foarte multe feluri. Un elev declasele primare o poate citi ºi fi foarte captivat de aventurilepescãruºului în dorinþa sa de a ajunge cât mai departe ºi de a zburacât mai repede. O persoanã maturã îºi poate vedea în ea aspiraþiile,dorinþa de a reuºi în viaþã, fiecare eºec al lui Jonathan reprezentândun eºec în viaþã, dar de fiecare datã o ia de la capãt, ceea ce îlinspirã pe cititor, convingându-l sã nu renunþe la lucrul în carecrede, oricât de mult i s-ar pune lumea împotrivã pentru cã pânã laurmã este singurul lucru care conteazã. Un preot poate vedea ointerpretare a vieþii lui Iisus, Jonathan învie ºi se întoarce la stolulsãu, dar este alungat, ceilalþi nu cred în el, îl considerã un vrãjitorºi încearcã sã îl omoare, un budist poate vedea în aceastã carte unpreot care îºi învaþã discipolii, care îi ajutã sã atingã sfere maiînalte. Chiang, pescãruºul care îi ajunge profesor lui Jonathan,posedã puteri extraordinare, poate deveni invizibil ºi poate cãlãtoridoar cu ajutorul gândului.

Povestea ne vorbeºte despre Jonathan Livingston Seagull, unuldintre pescãruºii coloniei Micului Dejun. Toþi pescãruºii în afarãde el zboarã pe vasele de pescuit ºi se luptã pentru a face rost dehranã. Lui Jonathan îi place doar sã zboare, de fapt el iubeºte zborulºi îºi petrece timpul fãcând acrobaþii, încercând sã zboare mai re-pede, cãzând ºi încercând încontinuu sã îºi îmbunãtãþeascã zborul.Acest lucru îl face sã fie privit cu dezamãgire chiar de cãtre pãrinþiisãi; „De ce îþi este aºa greu sã fii ca restul stolului, Jon? De ce nupoþi lãsa zborul deasupra apei pelicanilor ºi albatroºilor? De ce numãnânci? Fiule, eºti pene ºi oase. – Nu mã deranjeazã sã fiu pene ºi

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

64

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11oase, mamã. Vreau doar sã ºtiu ce pot face în aer ºi ce nu, atâta tot.Vreau sã ºtiu.”

Cu toate cã Jonathan cade de multe ori, nu se descurajeazã ºicontinuã sã dea tot ce are el mai bun pentru a-ºi atinge þelul. Totuºiîntr-o zi a mers prea departe ºi Consiliul Bãtrânilor l-a alungat dinstol. Rãmas singur continuã sã exerseze ºi sã înveþe, nu îi pãrea rãupentru preþul pe care l-a plãtit. Jonathan a descoperit cã din cauzaplictiselii, fricii ºi urii viaþa unui pescãruº e atât de scurtã ºi fãrãaceste lucruri a trãit o viaþã lungã. Povestea devine ºi mai profundãcând el întâlneºte un pescãruº care aproape cã atinsese perfecþiunea.Aici, într-o altã dimensiune, Jonathan continuã sã exerseze la unalt nivel, mult mai înalt ºi ajunge chiar sã îºi depãºeascã maestrul.În tot acest timp i se face dor de stolul sãu ºi încearcã sã se întoarcãla ei sã le schimbe pãrerea despere zbor ºi viaþã, dar nu reuºeºte.Stolul îºi continuã modul de viaþã ºi continuã sã îi trimitã pe stâncipe cei care erau diferiþi ºi vedeau în viaþã mai mult decât luptapentru hranã ºi supravieþuire. Astfel Jonathan, acum dupã ce a aatins un nivel aproape maxim, când poate zbura între lumi într-oclipitã, îºi continuã misiunea însuºitã de a-i trezi pe restul pescã-ruºilor, devenit un profesor pentru cei alungaþi ca ºi el. În finalJonathan, împlinindu-ºi toate þelurile îºi pierde latura fizicã, eldevine un gând, nu moare, ci pur ºi simplu se dematerializeazãcontinuând sã existe într-o formã superioarã. Iatã cum ajunge dintr-un simplu pescãruº cãruia îi plãcea sã zboare într-o fiinþã superioarã,ce poate fi asemuitã chiar cu un zeu. κi lãsa discipolii sã îi continuemunca, ºi continua sã spere cã într-o zi stolul va vedea adevãratulsens al vieþii pescãruºilor.

Lui Jonathan nu îi putem atribui o identitate anume, acest lucrueste imposibil pentru cã el nu întruchipeazã o persoanã anume, cio idee, un concept, o parte a fiecãruia dintre noi, chiar dacã suntemparte a „stolului” ºi nu realizãm cã putem deveni cu adevãrat liberi.Cartea se vrea un manifest sau un îndemn la o viaþã mai bunã, cuniºte concepte mai sãnãtoase, în care sã conteze sufletul, ºi nulupta pentru supravieþuire, iar cei care se pot desprinde de aceastãlume materialã ºi sã trãiascã cu adevãrat sã nu fie huliþi ºi alungaþi.

65

Dincolo de depãrtãriDespre dragoste ºi alþi demoni,de Gabriel García Márquez

Prof. Andrea-Bianka Znorovszky

„Ea îl întrebã în acele zile dacã era adevãrat, cum glãsuiau cântecele, cã dragostea era în stare deorice.”

Zoaia de pe urma leproºilor, copiii jucându-se prin bãlþile de prinmahalaua Cartagenei, clãdirile nãruite, paragina, noroiul…formeazã imaginea unei lumi cãzute într-o descompunere aproapeontologicã. În acest cadrul al disoluþiei se naºte iubirea dintre tânãraSierva Maria de Todos los Angeles ºi ambiþiosul Cayetano Delaurace îi este desemnat ca preot exorcist. Argumentul cu care debuteazãromanul nu este decât un pretext pentru a introduce cititorul înlumea Americii Latine a secolului al XVIII-lea; aceasta prezentând,deja, in nuce destinul legendar al tinerei care s-a integrat în memoriacolectivitãþii.

Coordonata fundamentalã a romanului este iubirea. Titlul, Des-pre iubire ºi alþi demoni, îndeamnã la reflecþie. Ce este iubirea? Cepresupune aspectul demonic al iubirii? ªi cine ºi de ce o percepe cafiind demonicã? Cred cã autorul oferã cel puþin un rãspuns la aceastãultimã întrebare. Iubirea dintre Sierva Maria ºi Cayetano Alcinodel Espíritu Santo Delaura y Escuerdo nu este defel rodul vreuneiacþiuni malefice datorate „turbãrii „fetei (sã fie încã un pretext?),ci, mai degrabã, lumea din jurul tinerei este incapabilã sã se ridicedin periferia existenþei pentru a o înþelege, drept pentru care percepeiubirea ca pe o energie distructivã. Deci, sentimentul iubirii este undemon doar din perspectiva celuilalt, al celui care nu îºi înþelegesemenul ºi rateazã comunicarea cu acesta. Iubirea urmãritã ºi în cadruldiferitelor cupluri ca marchizul de Casalduero ºi a doua soþie a a-cestuia, Bernarda, (sau Dulce Olivia), oferã reversul imaginii stãriiinocent-paradisiace a celor doi.

Realismul de facturã magicã – o caracteristicã a literaturii mar-queziene – îºi face simþitã prezenþa în visul celor doi îndrãgostiþi.Tânãra se viseazã fãrã sã ºtie, la o fereastrã din Salamanca, undelocuise Cayetano Delaura, pe când el o viseazã la aceeaºi fereastrã,fãrã s-o fi cunoscut dinainte. Sã fie acestea reminiscenþe ale cupluluiprimordial, al mitului androginului? Observãm cã visul în acest

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

66

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11caz nu uneºte douã lumi, al realitãþii imediate ºi al unui plan su-pracelest, ci douã suflete (pereche?).

Finalul romanului este tragic. Sierva Maria moare singurã diniubire visând (iarãºi) în celula mãnãstirii clariselor fãrã sã ºtie cã nu afost abandonatã, iar Cayetano Delaura îºi impune o penitenþã severãurmând destinul leproºilor. Destinul tragic ne aminteºte de seriacuplurilor celebre ca Romeo ºi Julieta sau Tristan ºi Isolda, moarteapotenþând, oarecum, forþa iubirii.

Sã fie iubirea un demon, o forþã irezistibilã ce devoreazã întreagafiinþã umanã pânã în esenþa acesteia? Sã fie puterea acesteia per-ceputã ca demonicã? Sau ce sunt acei ºi alþi demoni? Nu sunt înposesia rãspunsului ultim, dar vã las pe dumneavoastrã sã îi desco-periþi ºi (eventual) sã-i îmblânziþi…

67

Harap Alb…

Ion Creangã a rãmas în literatura românã ca un puternic izvor sti-listic. El este fiul poporului sãu, format de-a lungul veacurilor într-un popor ce are o sumã de calitãþi ºi daruri. Iar acest lucru l-au fãcutsã treacã peste multe ºi grele obstacole.

Ion Creangã este, dupã cum spune George Cãlinescu, un mareprozator ºi numai cititorul de mare rafinament artistic poate sã îlguste cum se cuvine. Dovadã este basmul Harap Alb, care abundãîn simboluri, care dau de gândit oricãrui adolescent… deoarecefiecare dintre noi trece mai devreme sau mai târziu prin experienþecare ne maturizeazã ºi ne dau posibilitatea sã ne perfecþionãm,sigur dacã acceptãm asta…

Neonilã Tudoran

Cireºarii...

„Cãrþile sunt prieteni reci ºi siguri” a spus cândva scriitorul francezVICTOR HUGO. Sunt de acord cu el.

Am început a citi de foarte multã vreme, drept e, mai mult dinobligaþie, dar lucrurile se schimbã… cum de exemplu se schimbãprietenii, spun asta deoarece am observat cum în decursul timpuluiprietenii mei se schimbã mereu, pleacã ºi vin, mã lasã baltã cândam mai multa nevoie de ei, pe când cãrþile îmi sunt mereu alãturi,luminându-mi sufletul ºi mintea, ajutându-mã sã înþeleg, ba chiarsã dezleg enigmele acestei lumi fascinante.

Cãrþile îmi sunt apropiate indiferent de vreme, mã aºteaptãcuminþi pe etajerã sau pe birou ºi îmi zâmbesc discret când ledeschid uºile de carton colorate ºi pãºesc în lumea lor.

De curând am pãºit în lumea CIREªARILOR. S-a întâmplatîntr-o searã. Am adormit cu cartea în mâna ºi m-am trezit la capãtulunei strãzi numitã a Cireºilor.

Nu m-am dumirit bine de ce mi se întâmplã, cã a apãrut lângãmine o mogâldeaþã cu nasul cârn ºi pãrul cârlionþat, care s-a oferitsã îmi fie ghid în lumea lui.

CAVALERII FLORII DE CIREª

Elevi ai altor ºcoli

PRO

FESO

RII

MÃ

RT

UR

ISE

SC

68

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11ªtrengarul se numea TIC ºi era tareee agitat ºi nemaipomenit deisteþ. Mi-a fãcut cunoºtinþã cu prietenii lui: MARIA, URSU, VIC-TOR, DAN, IONEL ºi LUCIA ºi împreunã cu ei am plecat într-oextraordinarã expediþie (cã doar nu era sã rãmânem la capãtulstrãzii!) – expediþie într-o peºterã stranie, care îmbia la cercetare,iar noi, cercetãtori autentici, trebuia sã trecem la treabã…

O peºterã poate cã este ºi mintea omului, care trebuie neapãratexploratã. Avem nevoie pentru aceastã treabã de cãrþi... Fie ele deliteraturã, de artã sau de ºtiinþã... Putem gãsi acolo, în adânculpeºterii, gânduri ºi roci ºi ape ºi alte minunãþii…

Cleuþa Lucia

Povestea unei prietenii

Astea sunt câteva rânduri pe care le scriuLe scriu… dar ºtiu cã e deja prea târziuTot ce a fost nu mai e, nu va mai fi…

De la o vreme stau ºi mã gândesc aºa,Încerc sã trec peste ºi nu ºtiu dacã voi putea…

Pânã mai ieri aveam prieteniAmici de joc, amici de taineªi azi mã vãd vorbind zadarnicOf! prietenii mã mint ºi pleacã…

ªi totul a fost doar în mintea meaCum toate sunt în mintea noastrãCe oare e adevãrat,Ce om se poate ridicaDe prin noroi…ªi ascultã?...

Dar prietenii te-nvaþã totuºiSã crezi chiar dacã ei te mintSã ºtii cã mai presus de toatePrietenia, totuºi, e frumoasã…

Barna Simona

69

În amurg...

Seara, în amurg,Prin vãi ºi pe poteciAscund în noaptea greaClipele reci...

M-ascund în noapte ºi mi-e greuSã uit în încet de eleSã umblu tristã pe câmpiiUitându-mã la stele...

La stelele care sclipescDeasupra-mi, pe colinã,Sã merg, sã merg ºi sã zâmbescPrin valea ce suspinã...

Mã plimb ades prin amintiriCare-mi trezesc fiorii –Fiorii locului de sus:Vreau sã-mi iau iarãºi zborul...

Cocan Daniela

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– E

levi

ai a

ltor

ºcol

i

70

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11

Desene deRus Florinela

71

Cartea – o comoarã

Cartea este izvorâtã din dorinþa de a oferi un studiu care va deveniun instrument util ºi eficient în pregãtirea de zi cu zi. Ea este ceamai preþioasã comoarã.

În fiecare carte pe care am citit-o am gãsit ceva important, dar,totuºi, nu m-au atras foarte mult cãrþile.

Totuºi… „Amintiri din copilãrie” scrisã de Ion Creangã estepoate una dintre cele mai bune cãrþi citite de mine pânã acum.

Creangã este un povestitor desãvârºit impresionând prin modulîn care spune. El îºi pãstreazã ºi în „Amintiri din copilãrie” plãcerea,bucuria, efervescenþa, exuberanþa.... Umorul lui Creangã iese înevidenþã, cel mai adesea prin ºiretenia frazei ºi prin exprimareapoznaºã. Existenþa zicalelor, a expresiilor populare ºi a vorbelor deduh prin care se caracterizeazã o situaþie sau se face o aluzie ironicãcare stârneºte râsul.

Volumul Amintiri din copilãrie a fost publicat înanul 1881 ºi este considerat un roman autobiografic,o operã de evocare a copilãriei. Autorul îºi exprimãgândurile ºi sentimentele în mod indirect. Creangãdescrie fapte din propria viaþã, autobiografice,impresii, întâmplãri triste, aparþinând literaturiimemorialistice.

Este o amplã povestire cu caracter memorialistic creatã pe ideeacã fiinþa care se întoarce cu gândul la universul copilãriei îºi reca-pãtã vitalitatea. Miniromanul „Amintiri din copilãrie” este struc-turat în patru capitole urmãrind personajul principal, Nicã, în relaþiacu pãrinþii ºi cu lumea Humuleºtiului, cu ºcoala de la Fãlticeni ºidureroasa despãrþire de locurile natale.

Capitolul I prezintã amintiri legate de începutul studiilor laºcoala din Humuleºti. Ne vorbeºte despre perioada petrecutã laºcoala din Broºteni, unde a fost dus de bunicul sãu, David Creangã.

Capitolul II începe cu evocarea casei pãrinteºti ºi cu portretulgeneric al mamei lui Nicã ºi continuã cu relatarea unor întâmplãrihazlii: furtul cireºelor, al pupezei, scãldatul cu peripeþii.

Absolvenþi ai ªcolii „Alexandru Mocioni” Birchiº2009

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– E

levi

ai a

ltor

ºcol

i

72

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Capitolul III prezintã întâmplãri petrecute în timpul studiilorpetrecute la ºcoala de catiheþi din Fãlticeni. Se încheie cu plecarealui Nicã din Humuleºi la Socola cu scopul de a-ºi desãvârºi studiile.

Fiecare capitol se descrie ca un fragment retoric, prin care autorulintroduce rememorarea.

Drãgan Rahela

Povestea devenirii, Harap Alb…

O carte preferatã… am stat ºi m-am gândit,mi-am amintit de câteva cãrþi care mie mi-au plãcut foarte mult. Cel mai bine s-arpotrivi aici ceva tipic românesc, cevacunoscut care sã trezeascã pasiunea pentruliteraturã, ºi cred cã nimeni altul decâtCreangã nu e mai potrivit… La Creangãgãsim originalitate, comic ºi oralitate. Li-teratura fantasticã popularã a fãcut posibilãscrierea unor basme în care autenticitateafolcloricã se îmbinã miraculos cu plãsmu-irea artisticã a realitãþii, fantasticul fiindumanizat ºi puternic individualizat.

Toate acestea le gãsim în basmul cult,în „Povestea lui Harap-Alb”, unde IonCreangã îmbinã cu mãiestrie supranaturalulpopular cu evocarea satului moldovenescde unde reiese originalitatea unicã a acesteimari creaþii.

Personajul principal la început numit fiul craiului iar în drumulsãu de iniþiere este botezat de cãtre Spân: Harap-Alb, de atuncidevenind sluga Spânului (robul= þigan – în Moldova ºi Transilvaniapânã în sec. XIX, þiganii erau robi).

Personajele fantastice sunt bine reprezentate de cei cinci eroifabuloºi Ochilã, Setilã, Gerilã, Flãmânzilã ºi Pãsãri-Lãþi-Lungilãcare îl ajutã sã învingã piedicile create de Împãratul Roº, sã nuuitãm de Sfânta Duminicã, care este reprezentatã de bãtrânacerºetoare care într-un final se dovedeºte de mare ajutorpersonajului principal. Numele acestor personaje constituie oparticularitate la basmul lui Creangã, deoarece fiecare personajpoate sã reprezinte o trãsãturã de caracter: beþivul satului, þãranullacom ºi mâncãu, cel care le vede pe toate peste garduri, cel careumblã ºi vara înfofolit ºi se vaitã de frig. Fiecare trãsãturã poate fi

73

consideratã un defect al omului de rând, „tot omul are un dar ºi unamar, ºi unde prisoseºte darul, nu se mai bagã în seamã amarul”

Limbajul artistic al basmului „Povestea lui Harap-Alb” estepresãrat cu zicãtori, proverbe, fraze ritmate, regionalisme si expresiipopulare:”sã-l vãd când mi-oi vedea”, „Poftim, pungã, la masã /Dacã þi-ai adus de-acasã”, „Capul de-ar fi sãnãtos, cã belele curggârlã”.

„Geniul humuleºtean este aceastã capacitate extraordinarã de alua în serios eroii, de a le retrãi aventurile, de a pune cu voluptateîn fiecare propriile lui aspiraþii nerostite, slãbiciuni, vicii, tulburãriºi uimiri, adicã de a crea viaþã. Singurele personaje negative dinopera lui sunt acelea care contrazic natura, ca, de exemplu, omulspân ºi omul roº” (Nicolae Manolescu).

Ion Creangã a ilustrat în opera sa propria sa experienþã de viaþãpe care o povesteºte „sub formã de memorial, a învãluit-o în mit ºia sugrumat-o într-o experienþã fantasticã” (Pompiliu Constanti-nescu)…

Iovãnescu Geanina

Sufletul omului

„Fiecare carte pare sã închidã în ea un suflet ºi cum oatingem cu ochii ºi cu mintea, sufletul þi se deschide ca unprieten bun”. (Maxim Gorky)

Cartea mea preferatã se numeºte: „Mamele unor oamenii faimoºi”de Archer Wallce. Citind aceastã carte, vom face o cãlãtorie înapoiîn istorie ºi vom face cunoºtinþã cu renumitele mame ale unoroameni faimoºi, cum ar fi: doamna Washington, doamna Wesly,doamna Franklin, doamna Adams, doamna Lincoln precum ºi multealtele, vom putea pãtrunde în locuinþele lor dar ºi în inimile lor.

Mama lui Booker T. Washington a fost o sclavã. Nu a primit oeducaþie ºi de aceea nu a fost în stare sã-i spunã fiului ei datanaºterii lui, nefiind sigurã dacã aceasta a venit pe lume în 1858 sauîn 1859. Bãiatul nu a ºtiut nimic despre tatãl lui. Singurul pãrintepe care l-au cunoscut el, fratele ºi surorile lui a fost acea mamãrãbdãtoare care muncea din greu ºi a cãrei singurã grijã era caodraslele ei sã ducã viaþã mai fericitã decât a avut dânsa.

Încã de mic copil, Booker T. Washington ºi-a dat seama cãmama lui lucra mult pentru o femeie. Trudea de dimineaþa pânãseara ºi singurelele clipe libere în care putea sã stea cu cei mici erauzorii zilei sau noaptea, târziu, când îºi termina treaba. Copiii nu

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– 20

09

74

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11dormeau în paturi, ci pe niºte grãmezi de cârpe adunate pe podeauamurdarã. Câteodatã mama lor aducea acasã câte un pui ºi, dupãcâþiva ani Booker, îºi mai aducea aminte cum a fost trezit din somnpentru a se delecta cu un pui gãtit de mama lui. Cam în acea pe-rioadã, bãiatul negru a luat o hotãrâre care l-a mânat mulþi ani prinviaþã sã câºtige suficienþi bani pentru a-i oferi o viaþã confortabilãmamei sale.

Probabil cel mai important moment din viaþa lui a fost când,împreunã cu fratele, surorile mama lui, precum ºi mulþi alþi sclavi aauzit citindu-se o proclamaþie ºi mama lui i-a explicat cã din acelmoment nu mai sunt sclavi. Deºi analfabetã, mama lui Booker aþinut morþiº ca fiul ei sã înveþe sã scrie ºi sã citeascã. El era dejamare, dar nu intrase niciodatã într-oºcoalã. Mama lui a reuºit sã facã rost deun exemplar al unui abecedar. A fost primacarte pe care a avut-o bãiatul în mânã ºiaproape a devorat-o.

Mama lui l-a susþinut si l-a ajutat mereuîn ambiþia lui de a avea o educaþie. Nu eraîn stare sa-l ajute practic, pentru cã niciea nu cunoºtea nici o literã din alfabet,dar avea visuri mari pentru copiii ei ºi ovoinþã puternicã. Faptul cã erau liberi nuînseamnã cã viaþa negrilor s-a îmbunãtãþitpeste noapte. De fapt, pentru o perioadã,unii au plãtit preþul libertãþii îndurândgreutãþi mult mai mari decât cele dintimpul sclaviei. Dupã multe încercãri ºigreutãþi, mama lui Booker a reuºit sa-ltrimitã la ºcoalã zilnic, cel puþin pentru ovreme.

Încurajat de mama lui, Booker aprogresat la ºcoalã. Apoi a auzit de o ºcoalã pentru negri unde seputea munci pentru ca elevii sã-ºi poatã plãti o parte din cazare.Muncind din greu, a reuºit sã strângã banii necesari pentru a ajungela aceastã ºcoalã, numitã Institutul Normal ºi Agricol Hampten.Aici a rãmas trei ani ºi a învãþat atât de bine, încât la terminareacursului a primit un loc ca profesor.

Chiar înainte de a primi acest post, el ºi-a vizitat familia carelocuia atunci în Malden, Virginia de Vest. Nu trecuse pe acasã dedoi ani ºi mama lui s-a bucurat mult sa-l vadã ºi sã observe cât demult se schimbase. În timpul acestei ultimei vacanþe de la Hamten,mama lui s-a îmbolnãvit ºi a murit. A fost cel mai trist ºi mai întunecat

75

moment din viaþa lui. În lupta lui pentru a avea o educaþie, trecusepeste obstacole care pentru alþii pãreau imposibil de trecut. ªi oride câte ori pierdea curajul ºi vroia sã renunþe, hotãrârea pe care oluase când era mic de a-ºi ajuta mama l-a impulsionat mereu. ªitocmai atunci, când îºi vedea visul împlinit, mama lui a fost luatãde lângã el.

În timpul vieþii lui Booker Washington a avut parte de multeonoruri. A devenit un prieten apropiat a lui O. Cleveland, preºedin-tele Statelor Unite de atunci ºi de multe ori a fost invitat la CasaAlbã. Mai târziu a vizitat Anglia ºi a fost primit de regina Victoriaºi de cei mai importanþi oameni ai Marii Britanii. A primit titlulonorific al oamenilor de culoare din lume.

Cel mai mare regret a lui Booker T. Washington a fost cã mamalui nu a trãit pentru a-ºi vedea visurile legate de copiii ei... împlinite.

Mama este ca un înger care vegheazã asupra noastrã, ne ocroteºteºi ne oferã multã dragoste. Chiar ºi Iisus când a murit pentru noi pecruce, în ultima orã din viaþã, chinuit de agonia morþii, s-a îngrijitde mama Lui, vrând sã ne înveþe cã ultimul nostru gând trebuie sãse îndrepte cãtre aceastã dragoste sfântã. Acelaºi este mesajul cãrþiipropuse de mine spre lecturare.

Tomoni Ana Maria

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– 20

09

76

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11

Cartea – o minunãþie

Cartea este un univers magic, în care marii visãtori ai umanitãþii autransmis generaþiilor urmãtoare zestrea lor de gânduri ºi sentimente.Cartea este o lume în aºteptare. Când o deschide, cititorul dã viaþãspiritelor ei vrãjite ºi cartea începe sã trãiascã.

Cartea mea preferatã este,,Singur pe lume” de Hector Malot.Mi-a plãcut foarte mult aceastã carte deoarece autorul ne povesteºteîntâmplãrile unui copil doar de opt ani, greutãþile prin care acestaa trecut rãmânând singur în mijlocul Parisului, dar într-un sfârºitlui Dumnezeu i-a fost milã de el ºi l-a ajutat sã-îºi gãseascã mamaºi fratele mult dorit.

Dupã ce a fost vândut de tatãl sãu adoptiv, lui Remi i-a fostgreu sã se acomodeze. Cel mai aproape era de tuºa Barberin, decasa unde a petrecut atâþia ani de viaþã. Tuºa Barberin a avut grijãde Remi de când era în scutec. Întâmplarea face ca Remi sã rãmânãsingur în Paris ºi Barberin sã-l gãseascã ºi sã i-l ducã soþiei sale.

El a plecat chiar în Anglia pentru a-ºi gãsi mama. Când ajungeîn Londra el este dat unei familii care pretindea cã este familia luiadevãratã, dar nu era aºa, acea familie era o familie de hoþi, pe carei-a plãtit unchiul lui Remi sã îngrijeascã de orice îi trebuia copilului.Dorea ca el sã moºteneascã averea fratelui sãu.

Pânã la urmã Remi sã întoarce în Franþa, cântã pe la hanuriîmpreunã cu Matia ºi reuºeºte sã ducã un trai bun, pe lângã acestlucru el reuºeºte sã cumpere o vacã pentru Tuºa Berberin. Dupãcâtva timp el pleacã la Geneva, unde îºi regãseºte mama ºi fratele,pe care i-a cunoscut, dar despre care nu ºtia cã sunt adevãrata luifamilie.

El se cãsãtoreºte cu Liza ºi trãiesc fericiþi în palatul lor împreunãcu mama, fratele ºi Tuºa Berberin tot restul vieþii.

A meritat sã citesc aceastã carte deoarece este o carte interesantãºi deosebitã în comparaþie cu alte cãrþi, pot spune cã este cea maifrumoasã ºi minunatã carte. Meritã cititã!!!!

Ardelean Maria

Absolvenþi ai ªcolii „Alexandru Mocioni” Birchiº2010

77

Winnetou, Karl May

Mie îmi palc mai ales cãrþile cu tentã istoricã ºi prea puþinbeletristica. Totuºi existã doi autori care scriu romane de aventuricare îmi plac: Jules Verne ºi Karl May. Karl May este un scriitorgerman, care are ca personaje specifice indieni din lumea americanã.În Winnetou, de exemplu, prezintã lumea incaºilor ºi pe cea aapaºilor.

Winnetou, tânãra cãpetenie apaºã intrãîn conflict cu triburile ostile alãturi defratele sãu de cruce, Old Shaterhand, o cã-petenie albã care îi zdrobise genunchii cã-peteniei Kiowase Tagua. Din cauza asa-sinãrii lui Inciu-ciuna ºi a lui No-sci, Wi-nnetou atrage cãpetenia kiowasã într-ocapcanã. Parte din cei prinºi în capcanãscapã, parte sunt luaþi în prizonierat. Ceidoi prieteni trebuie sã se despartã, fiecaredintre ei suportã cu stoicism acest fapt, darOld Shaterhand e fericit pentru carabinacu adevãrat deosebitã pe care o primeºtecadou. Putea sã tragã 25 de focuri fãrã sã o

încarce. Aventurile celor doi continuã în paralel. Old Shaterhand,alãturi de Old Death luptã împotriva unui temut clan din America,Ku-Klus-Klan. Îi captureazã ºi îi linºeazã, iar pe un evadat care afugit cu comoara lor îl urmãresc. Castorul Alb pregãteºte un atacasupra lui Winnetou... Se dau lupte în minele de argint, se plângmorþii dragi, se luptã pentru onoare ºi pentru teritorii...

Winnetou, care se reîntâlneºte cu Old Shuterhand atacã un fort,se întâlnesc cu Old Firehand, vâneazã împreunã... nimeni nu scapãfãrã rãni ºi fãrã perioade de convalescenþã, dar în momentul în caresunt puºi pe picioare ºi pot sã þinã o carabinã în mânã îºi reîncepaventurile... captureazã hoþi ºi criminali, se bucurã de o prieteniesincerã ºi se întristeazã când poporul alb le invadeazã teritoriul, îiucid pe indieni... lãsând astfel o amprentã urâtã asupra popoarelorcare îºi spun civilizate, care pentru a civiliza întreaga lume, suntgata sã îi ucidã pe cei care îºi cer dreptul la libertate...

Pot spune cã Winnetou e un personaj, cãpetenie de trib apaº,care are curaj sã lupte, dar mai ales are curaj sã îºi facã frate de cruceun alb, e un personaj cu personalitate, cu caracter, care se luptã cupropriul sine, cu propriile prejudecãþi, care luptã ºi moare demn...

Ardelean Marian

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– 20

10

78

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Ce-i cu literatura asta?

Pentru cei care încã nu s-au obiºnuit sã citeascã, ar fi bine sã seapuce de pe acuma, fiindcã le prinde bine nu numai pentru o orã,douã, ci în toatã viaþa le vor fi utile lucrurile descoperite în cãrþi,deoarece în întreagã viaþa se vor ivi probleme similare celor dincãrþile citite.

Eu v-aº recomanda sã începeþi cu romanul „Mara” de IoanSlavici, unul dintre cei patru clasici români, care s-a nãscut în judeþulArad.

În acest roman descoperiþi prima femeie capitalistã din istorialiteraturii. Acea femeie se ocupã cu vânzãri de legume, fructe etc.;ea fiind personajul principal din roman. Tot în acest roman gãsiþi ºidoi tineri foarte îndrãgostiþi unul de celãlalt, care nu prea au curajulsã se arate unul celuilalt, dar pânã la final lucrurile se vor schimba...

O sã întâlniþi tot felul de obstacole peste care personajele trebuiesã treacã, fie într-o manierã uºoarã, fie mai greu. Romanul nu estefoarte lung, poate fi citit în trei-patru zile.

Literatura îºi are locul ei, la fel cum ºi soarele îºi are rolul sãu pecer. Ea o sã vã dezvolte gândirea, veþi ajunge sã vedeþi lumea dinmai multe puncte de vedere, sã înþelegeþi mai mult ºi mai bine, sãfiþi mai toleranþi cu oamenii, ºtergând prejudecãþile una câte unadin mintea voastrã ºi în acest fel veþi putea fi liberi... liberi sãgândiþi... Vã spun din experienþã...

Gogoriþã Emanuela

Cartea mea preferatã

Fiecare om are preferinþele lui, dupã cum se spune „gusturile nu sediscutã”. Oamenii iubesc multe lucruri, dar când vine vorba de cãrþimulþi oameni cred cã cititul este cevademodat si evitã sã citeascã sau sã vor-beascã de acest lucru, spunând cã nu meritãsã citeºti o carte când poþi sã vezi filmul,fiind mult mai uºor ºi comod. Din aceastãcauzã mulþi oameni au un vocabularsãrãcãcios ºi cunoºtinþe minime. Dar, deºipuþini, mai existã ºi oameni cãrora le placesã citeascã, care vor sã îºi lucreze intensmintea, cãrora le place sã descopere, sãcunoascã, oameni care pot sã poartediscuþii fascinante pe cele mai diverse teme.

79

Nu pot sã spun care este cartea mea preferatã, deoarece recunosccã ºi eu am fost una dintre acele persoane cãrora nu le plãcea sãciteascã. Am început sã citesc la îndemnurile profesoarei mele,care citeºte foarte mult. Nu am citit mult, aºadar încã nu s-au adunatprea multe titluri în biblioteca minþii mele, recunosc cã bate unvânt al schimbãrii de atitudini, cã ceva, nu ºtiu ce, se întâmplã cumine... dar e un ceva bun, un salt, ca ºi în jocurile pe computer...treci la un nivel superior, dacã reuºeºti sã învingi obstacolele...

Printre cãrþile care îmi plac, dar încã nu pot sã spun cã suntpreferatele mele, se numãrã cele amuzante, scrise de autori românisau strãini...

Dar un bun început pe lungul drum spre regãsirea plãcerii de aciti îl poate constitui Ion Creangã...

Ignuþa Raluca

Cãlãtoria pe Matrix ºi robotul Crobaise

Într-o dupã amiazã un bãiat citea o revistã… ºicum tot rãsfoia revista în ochi i-a cãzut un afiºfrumos colorat care vorbea despre o misiunespaþialã pe o planetã îndepãrtatã numitãRitipus. Visul lui Matrix era sã fie cosmonaut.Pe afiº scria cã mai este nevoie de un cos-monaut ca misiunea sã aibã loc. Matrix ºi-avãzut visul împlinit…

A doua zi a mers direct la Agenþia Spaþialãca sã îºi depunã CV-ul. El era foarte agitat înprivinþa aprobãrii solicitãrii de a zbura încosmos, se temea cã nu va fi acceptat caastronaut din cauzã cã era prea tânãr. Pestecâteva zile Matrix a primit un telefon prin care

era anunþat cã este acceptat. Nu îi venea sã creadã. Era extrem, darextrem de fericit…

El sã trezea devreme ca sã meargã la antrenament. În fiecaredimineaþã Matrix se trezea la ora cinci dimineaþa. Au trecut ºaseluni de când a început antrenamentul ºi Matrix era pregãtit sã pleceîn misiune alãturi de alþi trei membri ai echipajului.

Doar cu câteva zile înaintea decolãrii cei trei membri aiechipajului s-au îmbolnãvit ºi misiunea trebuia anulatã. Matrix îºidorea foarte mult sã plece în spaþiu ºi s-a rugat foarte mult de ºefiilui sã îl lase pe el singur sã plece în misiune. Fireºte, nimeni nu aacceptat aºa ceva. Era sinucidere curatã. Nu, sub nici o formã nu se

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– 20

10

80

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11putea face aºa ceva… misiunea era amânatã. Clar! Dar Matrix nu afost de accord. În ziua în care trebuia sã plece, a plecat. Fãrã aprobare.Nu îi pãsa de ce îi va face ºeful lui… putea sã îl ucidã, ori sã îlînchidã pe vecie... nu mai conta, din cauzã cã visul lui era pe calesã devinã realitate… A decolat într-o dupã amiazã, spre searã, cândtoþi erau fie în pauza de prânz, fie în sala de jocuri, fie îºi fãceausiesta…A convins câteva persoane sã îl ajute ºi a plecat. Cãlãtorialui a durat trei zile ºi trei nopþi pânã a ajuns pe planeta Ritipus.Misiunea lui era una foarte clarã, trebuie sã distrugã un robot penume Crobais care ameninþa Pãmântul de distrugere.

Matrix era foarte fericit cã a ajuns singur în univers, era fascinat deceea ce vãzuse. În scurt timp a luat legãtura cu Pãmântul… ºefultremura ºi nu ºtia dacã sã îl certe sau dacã sã îi dea instrucþiuni…Oricum, când se va întoarce… S-a hotãrât totuºi sã treacã la treabã ºisã îi dea instrucþiunile necesare. Altfel, Pãmântul avea o mareproblemã. El s-a echipat de luptã ºi a plecat în cãutarea robotului.Crobais aºtepta cu o armatã întreagã. Când l-a vãzut pe Matrix aînceput sã râdã. Parcã erau David ºi Goliat. Numai cã de data asta,armata era de partea lui Goliat… iar Matrix era singur, pe o planetstrãinã, fãrã nici un fel de atu în mânecã… ºtia doar cã trebuie sã îlnimereascã pe robot direct în mijlocul capului – acolo avea microcipul.

Matrix a scos pistolul cu laser pe furiº ºi a început sã îl ia peCrobais în vizor. Dintr-un singur foc l-a nimerit direct în mijloculcapului ºi Crobais a explodat. Bãiatul fericit a îngropat pe robot ºipeste el a turnat ciment. Matrix a mai rãmas câteva zile pe Ritipussã o viziteze, sã o cerceteze, sã facã poze ºi sã preia mostre pentrubazã (cine ºtie, poate aºa va scãpa de scaunul electric, când vaajunge pe Pãmânt!)… Cei de pe Pãmânt nu puteau sã ia legãtura cuMatrix, eh, probleme tehnice (cu computerele astea tot timpul potsã aparã probleme), pânã la urmã bãiatul a reuºit sã îi contacteze ºile-a spus cã e gata de plecare. Spre casã. Nu cã nu ar mai fi dorit sãviziteze ºi alte planete, dar i se cam terminau proviziile.

Nu ºtiu ce i-a fãcut ºeful, dar am aflat de curând cã a devenit unmare rãzboinic intergalactic. De atunci a mai avut multe zboruriprin Calea Lactee, care l-a fascinat de fiecare datã la fel de mult.

Miculaiciuc Fedor

Secretele Marei

Acþiunea romanului Mara, publicat de Ioan Slavici în 1906, sepetrece la hotarele dintre Banat ºi Ardeal, pe Valea Mureºului. Au-torul fixeazã cu expesivitate imaginea târgului ardelenesc.

81

Prin spaþiul ºi timpul prezentat, aflãm cã acþiunea se situeazã înperioada copilãriei autorului întãmplãrile desfãºurându-se în zonaArad – Radna – Lipova precum ºi la Budapesta ºi Viena.

Romanul se constituie ca o operã despre iubire ºi cãsnicie,situând în prim plan iubirea a doi tineri de religii diferite. Dar celpuþin la fel de important e planul în care ne este prezentatã iubireaMarei pentru copiii ei. Mara îºi are mereu în minte copiii, faceeforturi colosale pentru a reuºi sã le ofere la adolescenþã cele necesareca aceºtia sã îºi poatã întemeia o familie. Acesta e motivul pentrucare strânge bani la ciorap: bunãstarea copiilor....

Din iubire pentru fratele ei, Persida fuge de la maici atunci cândacesta este bãtut la ºcoalã ºi înfruntã cu mult curaj Mureºulînvolburat, scãpând teferi spre mulþumirea tuturor.

Dragostea de mamã a Marei, o face sã lupte cu greutãþile vieþii,fãcând neobositã drumurile dintre Radna si Lipova, vânzând oriceºi lansâdu-se în afaceri pentru a face bani. Le oferã copiilor, dupãposibilitãþi, o educaþie corespunzãtoare: Persidei la cãlugãriþe ºilui Tricã meseria de cojocar.

În momentul în care se sparge fereastra mãnãstirii ºi îl zãreºtepe Naþl, Persida simte fiorul primei iubiri. Din acea clipã viaþa ei seschimbã. Deºi nu-i spune nimic mamei, aceasta simte cã se petrececeva cu fata ei.

Din iubirea de frate, Tricã renunþã la împotrivirea faþã de Naþl ºiel este cel care îi organizeazã surorii lui cãsãtoria în tainã.

Iubirea o face pe Persida sã treacã peste bãtãile primite de lasoþul ei ºi sã lupte pânã în final pentru salvarea cãsniciei. Cel careîi uneºte este copilul lor, care se naºte din iubirea celor doi.

Tanislav Cosmin

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– 20

10

82

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11

Fiica morarului, Alexandru Dumas

„Fiica morarului” – continuã acþiunea atât de trepidantã ºi îm-plineºte destinele personajelor din sectorul misterios, care face parteca ºi „Conjuraþia” sau „Joseph Berbamo” din celebrul ciclul deromane istorice ale lui Alexandru Dumas, consacrate epocii Re-voluþiei Franceze. În stilul sãu poetic ºi plin de viaþã, spiritual,autorul înfãþiºeazã aici evenimente importante ale sfârºitului desecol XVIII în Franþa, îmbinând armonios aventura cu documentarul,ficþiunea cu realitatea istoricã, în pagini captivante. Atenþia citi-torului este desigur atrasã mai ales de dragostea romanticã a eroilorpricipali: Jacques Mery (doctorul misterios) ºi Eva de Charelay(fiica morarului).

Viaþa amândurora având o întorsãturã neaºteptatã, s-au întâlnit....Aceastã carte mi s-a pãrut interesantã, deoarece ne sunt

prezentate toate greutãþile prin care trebuie sã treacã o persoanãcare iubeºte, iar acea perioadã era una propice scriitorilor ce puteausã îmbine talentul cu inspiraþia ºi cu farmecul vieþii de la curte, dincare nu lipseau cavalerii, marchizii, regii ºi, cei mai interesanþi,muschetarii...

Adomnicãi Geanina

Amintiri...

Cartea mea preferatã este „Amintiri din copilãrie”. Ea a fost scrisãde Ioan Creangã între ani1881-1888.

Ea este împãrþitã in patru capitole.În primul capitol ni se povesteºte despre primii ani de ºcoalã ai

lui Nicã ºi despre pedepsele pe care le dãdea preotul copiilor. (Cebine cã acum preoþii nu mai dau ca dar de ºcoalã nouã nici vreunCal Bãlan, nici vreun Sfânt Niculai!)...

În al II-lea capitol naratorul îºi exprimã regretul de a nu fi arãtatmamei toatã aprecierea lui în vremea copilãriei. Nicã îºi iubea satul,casa pãrinteascã, pãrinþii, dovedind prin comportamentul lui cã ºila sat se nasc valori... dovedind, ca mai târziu poetul Lucian Blaga,

Absolvenþi ai ªcolii „Alexandru Mocioni” Birchiº2011

83

cã „veºnicia s-a nãscut la sat”... Printre toate emoþiile ºi nostalgiilesale se numãrã ºi cele legate de trãsnãile pe care le fãcea, pentru cãse ºtie, a face trãsnãi e un lucru specific copiilor... dar toate acestegreºeli nu sunt fãcute nici intenþionat, nici cu rãutate, ci pur ºisimplu din cauzã cã între oamenii mari ºi copii existã o scindare,existã o lipsã de comunicare, din cauzã cã nu ne înþelegem codurile...noi nu îi înþelegem pe cei care ºtiu tot, iar ei, atotºtiutorii încãrcaþide ani, nu înþeleg lucrurile simple, care ne intereseazã pe noi...

În fine, la un moment dat bãiatul plãnuieºte o farsã pentru a furacireºe de la unchiul sãu ºi intrã în curte sub pretextul cã ºi-ar cãutavãrul, dar mãtuºa lui l-a vãzut în cireº, a încercat sã îl prindã ºi... aualergat prin cânepã, pânã când au distrus complet tot ce era îngrãdinã. Pentru moment a reuºit sã scape de furia rudelor ºi apãrinþilor, dar...

În al III-lea capitol ni se dau detalii despre istoria Humuleºtiului,despre perioada petrecutã la seminarul din Fãlticeni, unde se

reîntâlneºte cu Nicã Oºlobanu... desprevremurile bune, dinainte de marea luinenorocire: devenirea, transformareaîn adult...

În al IV-lea ni se prezintã plecarealui Nicã din Humuleºti la Iaºi, ºi marealui tristeþe...

Mie îmi place foarte mult volumul„Amintiri din copilãrie” pentru cã nepovesteºte despre nãzbâtiile pe care le-a fãcut Ion Creangã, alias Nicã, încopilãria lui.

Bãlan Claudia

Heidi, fetiþa munþilor

Cartea mea preferatã este „Heidi, fetiþa munþilor”, pe care am citit-o prima oarã în clasa a IV-a, cartea a fost a lui Miculaiciuc Ana, odragã colegã de a mea, care mi-a împrumutat-o...

Mie mi-a plãcut foarte mult cartea deoarece este vorba despre ofetiþã frumoasã, deºteaptã ºi fãrã nici o vinã.

Am mai citit cãrþi, dar aceasta mi-a plãcut cel mai mult. Heidieste o fetiþã pe care mãtuºa sa nu mai vrea sã o creascã ºi o duce labunicul ei. El o creºte cu mult drag, o trimite cu caprele în munþi iarei îi place foarte mult sã admire priveliºtile ce o înconjoarã, îi placesã bea lapte de caprã sã facã curat ºi sã îngrijeascã caprele.

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– 20

11

84

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Deºi dupã un timp pleacã la prietena ei, Clara, se va întoarce. Efermecatã pentru totdeauna de munþii care îi oferiserã atât de multe...Dupã un timp, Clara va veni ºi ea în munþi ºi se va întâmpla unmiracol....

Chelaru Ioana

Thyl Ulenpiegel

Aceastã carte a fost scrisã de Charles de Coster ºi este un basmdespre viaþa lui Thyl Ulenpiegel. Basmul a fost creat pe baza cãtoþi cei care o vor citi vor fi vrãjiþi de poveste. Cuvintele din cartepar fermecate, stilul autorului desãvârºit, totul pare a se potrivi cao cheie în broascã. Cartea abundã în suspans, fiecare paginã te facesã vrei sã citeºti mai mult ºi mai mult, te face sã o citeºti în întregimeapoi sã îþi doreºti sã o reciteºti.

Mãrãºescu Claudia

Pagini alese, Nicolae Labiº

Mie îmi place aceastã carte de poezie deoarece Labiº e unul dintrecei mai talentaþi poeþi români. Þara noastrã a pierdut posibilitateaunui mare poet universal, în momentul în care Labiº a murit în acelstupid accident de tramvai (dacã a fost accident, pentru cã suntzvonuri care ºoptesc cã a fost intenþionat…). Poate cã poeziilemele preferate dintre toate poeziile citite de-a lungul timpului sunt„Moartea cãprioarei” ºi „Albatrosul ucis”.

Dar acum voi vorbi despre „Puiul de cerb”, despre Codrun,bãiatul orfan cu suflet mare care îngrijeºte un pui de cerb. Voi vorbidespre prietenia dintre un animal sãlbatic,îmblânzit de copil, dar totuºi sãlbãticia unuianimal nu poate dispãrea prea uºor… voi vorbidespre zile senine petrecute prin pãdure, voi vorbidespre munþii cu minunãþiile lor ºi despre stâneleascunse pe dupã stânci. Voi vorbi despre tragediilevieþii de care nu poate sã scape nimeni, într-o formãsau alta necazurile îi urmãresc pe oameni ca proprialor umbrã. Voi vorbi despre o împuºcãturã ºi despreun pui de cerb îmblânzit de un copil orfan care s-a prãbuºit la pãmânt. Într-o zi oarecare, în carecopilul ºi puiul de cerb se întorceau din munþiisãlbatici… în lumea civilizatã. Voi vorbi despretragedia pierderii unui prieten, chiar dacã nu uman,

85

totuºi un prieten adevãrat… voi vorbi despre suferinþã ºi desprebunãtate, despre speranþã, despre copilãrie, despre necuvântãtoarelecu ochi blajini…

Miculaiciuc Ana

Noaptea poveºtilor ºi a cadourilor

Era o zi minunatã, toþi copiii se jucau cu zãpadã ºi aºteptau cunerãbdare sã vinã noaptea cadourilor. Erau cuminþi ºi se întrebauce vor primi de la Moº Crãciun. Încet-încet se apropia ºi noaptea.Copiii au lãsat zãpada, s-au dus spre casele lor, sperând sã gãseascãceva cald de mâncare ºi cãldurã în camerele lor colorate. Le plãcea,fiecare pe la casa lui, sã se adune cu familia în jurul brazilor ºi sãcânte colinde. ªi sã spunã poveºti. Îi fascina povestea copiluluiIisus, cel care s-a nãscut într-o iesle. Le plãcea povestea Celui acãrui Luminã, sub formã de Stea, vorbea clar despre destinul Lui.Da, într-adevãr, iubeau povestea naºterii Domnului Domnilor. ªi acrailor care i-au dãruit aur, smirnã ºi tãmâie, daruri regeºti... în timpulpoveºtii, pe copii i-a cuprins toropeala ºi au adormit lângã brad.Chipurile lor scânteiau de inocenþã ºi bucurie... uitaserã de MoºCrãciun. Povestea aceea fusese deja un dar pentru ei. Hristos desprecare aflaserã în acea searã era un cadou deosebit... simþeau asta... ºiau adormit uitând de jucãriile ºi de dulciurile pe care se gândeau cãle vor primi de la Moº...

Dar nu micã le-a fost mirarea, dimineaþa, când s-au trezit, cândpeste tot erau împrãºtiate cadouri. Pe fiecare cadou scria cu litereaurii numele vreunui copil. Aºa, ca sã nu se certe... da, li s-au dat pedeasupra ºi cadouri...

Cartea mea preferatã.... Hmm... Cu siguranþã îmi plac poveºtile.Sã le citesc ºi sã le scriu. Poveºtile de Crãciun, care îmbinã farmeculcu bucuria ºi cu generozitatea. Poveºtile Bibliei în care stã scris:„Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, vã voi þine departe de caleacea rea, care vã va duce spre flãcãrile iadului”... ºi cu siguranþã operioadã propice cititului o reprezintã ºi Crãciunul...sau iernilegeroase ºi încãrcate cu zãpadã, când nu poþi decât sã stai în casã, pelângã foc, ºi sã te laºi dus în lumea magicã a cãrþii...

Miculaiciuc Ioana

Basme

Cãrþile mele preferate sunt cãrþile cu basme. Îmi plac în mod specialbasmele culese de Petre Ispirescu. Basmele sunt niºte poveºti pentrucopii, dar mie îmi plac… din cauzã cã un basm poate fi citit din mai

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– 20

11

86

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11multe perspective… din cauzã cã dincolo de întâmplãrile tipice,basmele ascund niºte adevãruri, din cauzã cã ºi oamenii mari aunevoie de iluzii, de fantezii, de lumi ireale, în care totul este posibil,în care, totdeauna, binele învinge rãul…

Ordace Licã

Nicã, amicul copilãriei mele

Cartea mea preferatã este „Amintiri din copilãrie”, unde ne suntpovestite întâmplãrile lui Ion Creangã de când era copil. Mi-a plãcutaceastã carte deoarece Ion Creangã povesteºte minunata luicopilãrie, despre trãsnãile lui ºi alte peripeþii.

Un fragment care mi-a plãcut în mod deosebit, cãruia îi subscriu(din motiv cã mi se pare a semãna în mod deosebit cu ceea ce mi s-a întâmplat mie cândva) este episodul cu Pupãza din tei.

În aceastã parte este vorba despre Nicã, pe care îl trezeºte dis-de-dimineaþã o pupãzã care ºi-a fãcut cuibul într-un tei din sat,suficient de aproape de casa lui, încât sã îl facã sã îi doreascã lucrurinu tocmai plãcute în fiecare dimineaþã de varã. Acesta se duce latei, se chinuie sã o gãseascã în scorburã, îi sacrificã, dar fãrã sã vrea,neapãrat, puii, o ia din copac ºi pleacã cu ea la târg, legatã deambele picioare. Nicã a vrut sã o vândã, sã o ºtie cât maideparte de Humuleºti, cât mai departe de el, dar... veniseîn târg un moºneag care îl cunoºtea pe tatãl lui ºi i-a cerutpuþin pupãza, sã o cântãreascã, sã vadã de îºi meritãbanii... Nicã, naiv ºi de bunã credinþã, i-a dat-o, darmoºneagul i-a dezlegat picioarele ºi a lãsat-o sã zboare.Nicã era tare amãrât, dar toatã nenorocirea lui a luatproporþii, când moºneagul l-a ameninþat cã îl spune tatãluisãu... Nicã s-a lãsat pãgubaº, plecând (în goanã) spre casã.

Lirismul nostalgic al autorului se simte ca un parfumdiscret în întreg acest volum.

Toth Renata

George Coºbuc, poetul exuberanþei...

Poetul Geoge Coºbuc a rãmas în conºtiinþa poporului român ca unevocator neegalat al vieþii satului.

S-a nãscut la 20.IX.1866 în Hordou lângã Nãsãud. Aici ºi-apetrecut copilãria, într-o familie cu doisprezece copii (tatãl sãu erapreot).Se dedicã literaturii, afirmându-se ca poet, dar ºi ca traducãtoral unei opere variate din literatura universalã. Cele mai importante

87

volume de poezii sunt: „Balade si idile”, „Fire de tort” (sunt plinede sensibilitate ºi descriu cu talent viaþa liniºtitã a satului românesc,tradiþiile frumuseþile lui etc.), „Cântec de vitejie” în care suntprezentate faptele strãmoºilor noºtri, aspectele istoriei poporuluiromân. La 9 mai, 1819, s-a stins din viaþã – pentru odihna veºnicã,va fi aºezat la cimitirul Bellu din Bucureºti.

Trif Daniela

Nicã, model al copilului universal…

Una dintre cãrþile mele preferatã este „Amintiri din copilãrie” deIon Creangã. În aceastã carte Ion Creangã ne povesteºte desprecopilãria ºi despre aventurile pe care le-a avut, însoþit mereu fiindde cãtre prietenii lui. „Amintiri din copilãrie” este cu siguranþãcartea mea preferatã.

Aceastã carte reprezintã opera de maturitate artisticã a luiCreangã. Cartea este un roman al vârstei inocenþei ºi al formãrii! În„Amintiri din copilãrie” ne sunt prezentate ºi casa pãrinteascã amarelui povestitor, precum ºi Humuleºtiul cu împrejurimile lui.

Autorul reînvie întâmplãri la care a participat oameni pe care i-a cunoscut în copilãria ºi locurile în care a trãit.

Desigur, întreagã viaþa lui Creangã a fost presãratã de peripeþii,el pozând o viaþã întreagã în copilul vesel, jovial, lipsit de oricegriji… Peripeþiile vieþii lui de la adolescenþã înainte nu a mai apucatsã le înºire (ca într-o poveste), dar ar fi meritat totuºi sã fie maicunoscute. De exemplu puþinã lume ºtie cã… dupã ce a terminatºcoala la Socola, Creangã chiar a ajuns diacon. Deci a mai avutfoarte puþin pânã la a fi preot, aºa cum îºi dorea mama sa. Darviitorul i-a rezervat altceva poznaºului Creangã, ceva ce nu ºi-ar fiînchipuit pentru nimic în lume… aºa cã a fost dat afarã din cler, dincauzã cã a dat cu pietre în turla bisericii… Trebuie obligatoriuobservat cã, în ciuda faptului cã a fost obligat sã urmeze studiiteologice, Creangã nu ura biserica, din contrã… nu dorea ca turlabisericii sã se strice ºi sã devinã urâtã din cauza ciorilor care îºifãcuserã obiceiul sã îºi ia pauza de zbor tocmai acolo. El nu doreadecât sã alunge ciorile, dar a fost dat afarã… aºa cã s-a angajat laºcoalã, ca învãþãtor, scrisese ºi niscai abecedare, uitând cã în copilãriecredea gramatica ºi oricare disciplinã de studiu în genere, o mareprostie… ba a devenit ºi scriitor, el, cel care prindea muºte cuceaslovul… el, cel care chiulea cât de des putea de la ºcoalã… adevenit învãþãtor ºi autor de abecedare ºi… scriitor în toatã regula.Aici e paradoxul. Aici e ironia vieþii – care dã oamenilor tocmaiacele lucruri de care fug cel mai tare. ªi îi fac sã le mai ºi îndrãgeascã.

Vãlean Larisa

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– 20

11

88

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11

Fãt-Frumos din Soare

Povestea pe care am sã v-o spun s-a întâmplat acum mult timp,când soþia împãratului ce stãpânea þinuturile a rãmas însãrcinatã.Ea îi spusese împãratului cã a visat cã va naºte o fatã, iar când fatava vedea lumina va naºte ºi ea. Împãratul auzind aceasta a pus sãse zideascã un palat cu totul din fier lângã palatul lor. Dar înpalatul de fier sã nu pãtrundã lumina. Împãrãteasa nãscu o fatã decare avea grijã o doicã. Împãratul îi spusese doicii cã dacã va lãsaun fir de luminã în castel va fi omorâtã. Doica fãcu cum spuseseîmpãratul.

Fata crescu, iar doica îiducea mâncare prin pivniþã.Fata îi spusese doicii sã îideschidã ºi ei uºa de fierpentru a vedea ºi ea luminazilei cã nu a vãzut-o de cânds-a nãscut. Doica nu a vrut,dar fata rugând-o cu lacrimiîn ochi îi deschise poarta defier. Fata cum a vãzut luminaa rãmas însãrcinatã. Tatãl sãua omorât-o pe doicã, iar pe fatã o bãgase într-un butoi punând-o pemare. Dar soarele nu o lãsã sã se îndepãrteze.

Sfânta Vineri o luã pe ea ºi pe nou-nãscut ºi îi duse la ea acasã.Crescând, fiul mergea la vânãtoare. El vãzând un castel într-unadin plimbãrile lui prin pãduri, prin locuri necunoscute de nimeni…se gândi cã nu ar strica sã arunce o privire… ºi intrã acolo ºi ucisedoi zmei, iar pe al treilea nu, din cauzã cã avea ceva aparte, era unzmeu frumos… Fãt-Frumos îl închise într-o odaie cu uºã de fier.Pentru a afla ce s-a întâmplat în continuare, va trebui sã sfârºiþi voibasmul… de lecturat…

Blejan Alina

Viitori absolvenþi ai ªcolii „Alexandru Mocioni” Birchiº2012

89

Ivan Turbincã

Mie îmi place povestea lui Creangã, „Ivan Turbincã” deoareceeste o poveste amuzantã pe de o parte, profundã pe de altã parte…pentru cã, dincolo de toate tâmpeniile pe care le face Ivan, seascunde ceva, voia lui Dumnezeu care nu îl opreºte, chiar dacã…

Cine, dacã nu un om, rus dupã nume, tocmai ieºit din armatã,poate sã îºi batã joc de Moartea cea grozavã? Cine îndrãzneºte sãdea morþii în loc de carne de om, carne de copac… Cine îndrãzneºte,dacã nu Ivan, cu turbinca lui minune… sã facã harcea parcea pânãºi cu dracii, culmea!, la ei acasã…

„Ivan Turbincã” e una dintre cele mai bine scrise poveºti dinliteratura universalã.

Blejan Robert

Poveºti, Oscar Wilde

Poveºtile scrise de Oscar Wilde sunt preferatele mele. Totuºi, dinîntreg volumul, aproape de sufletul meu au rãmas „Privighetoareaºi trandafirul” ºi „Prinþul fericit”. Enumãr ºi alte poveºti întâlniteîn volumul lui Oscar Wilde: „Prietenul credincios”, „Un foc deartificii”, „Curiosul cel egoist”...

Le-am citit pe toate cu drag, dar extraordinar de emoþionante,de pline de sensibilitate, cele care au avut rolul de descoperire avieþii adevãrate, adicã acel tip de viaþã în care Suferinþa ºi Tristeþeadevin personaje principale au fost „Privighetoarea ºi trandafirul”ºi „Prinþul fericit”.

„Privighetoarea ºi trandafirul” ne vorbeºte despre un studentfoarte îndrãgostit, care e în stare sã facã orice pentru un dans cu oanume fatã. Ea îi cere un trandafir roºu, dar era în toiul iernii ºi nuse gãseau trandafiri. Tânãrul plângea, necãjit tare, dar uneiprivighetori i s-a fãcut milã de el ºi s-a jertfit pentru un trandafirroºu. Tânãrul era fericit pentru trandafir, privighetoarea murise totuºicu inima înfiptã în acul tare al trandafirului… murise pentru undans, la un bal… dintre un student îndrãgostit ºi o fatã care a puscondiþia sã îi aducã un trandafir roºu, dacã vrea sã danseze cu el.Dar… ea a aruncat trandafirul în stradã, iar roata unei cãruþe l-afrânt pentru totdeauna… iar în el, în acel trandafir roºu, se aflasângele unei privighetori… „Prinþul fericit” ne vorbeºte despreceea ce e cu adevãrat important în viaþã, ne vorbeºte despre bunãtate,despre generozitate, despre sacrificiu ºi prietenie…

ªtiopu Mãdãlina

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– 20

12

90

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Soldãþelul de plumb, Andersen

Povestea mea preferatã este „Soldãþelul de plumb” compusã deH.C. Andersen. Îmi place deoarece este vorba despre un soldãþel deplumb. Bãieþelul care îl deþinea avea 11 soldaþi, dar doar el era datla o parte deoarece îi lipseºte un picior, iar fata, surioara bãiatului,avea multe pãpuºi cu care se juca în fiecare zi.

Soldãþelul era îndrãgostit de o pãpuºã, aceasta era balerinã. Darun spiriduº rãu, care s-a ascuns într-o cutiuþã, a reuºit sã-l arunce pesoldãþel pe geam, fiind gãsit de doi bãieþi care l-au pus într-o barcãfãcutã din hârtie, curenþii atrãgându-l în canal. Acolo erau ºobolani,insecte etc. ªobolanii au încercat sã-l opreascã, dar soldãþelul aieºit din canal imediat, dar a cãzut într-o cascadã ºi un peºte l-aînghiþit.

Un pescar a prins peºtele în care se afla jucãria bãieþelului ºi l-a dus la piaþã, unde din întâmplare servitoarea din casa unde stãteaînainte soldãþelul, l-a cumpãrat. Ajunsã acasã, servitoarea a începutsã pregãteascã peºtele, când a observat cã este ceva înãuntru. Cândvãzuse soldãþelul îl pusese înapoi cu ceilalþi soldãþei.

Într-o zi soldãþelul ajunse lângã balerinã, care stãtea lângã geamºi dintr-o datã s-au deschis ferestrele ºi amândoi au zburat purtaþide vânt în foc. Aceºtia au murit împreunã, îndrãgostiþi… au ars înfocul în care au fost aruncaþi de vânt.

Ungureanu Vanesa

91

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– 20

13 Viitori absolvenþi ai ªcolii „Alexandru Mocioni” Birchiº2013

Mara, Ioan Slavici

Mie mi-a plãcut aceastã carte din cauza emoþiilor dramatice a luiMara ºi copiilor sãi. Mara avea o soartã grea din cauzã cã era vãduvã,era sãracã ºi îºi creºtea copiii cu ce putea. Preocuparea ei era de avinde la piaþã. Ea avea un suflet curat ºi credincios ºi se închina înfiecare searã în faþa icoanei, apoi îºi lua copiii, pe care întotdeaunaîi poartã cu ea.

Ea avea trei perechi de ciorapi unde-ºi punea banii: unul pentrubãtrâneþe, unul pentru Persida ºi unul pentru Tricã. Nu exista zi încare Mara sã nu-ºi punã banii în ºosetã. În carte ni se mai vorbeºteºi despre problemele interreligioase, interetnice, ni se descriuLipova ºi Aradul, ni se pune la încercare puterea de a accepta, de atolera, de a duce o viaþã moralã…

Adomnicãi Iasmina

„în cãutarea jocului sfârºit...”, revista noastrã

„în cãutarea jocului sfârºit...” e publicaþia mea preferatã. Motivulîmi e întemeiat: am participat toþi elevii ªcolii Generale Birchiº laapariþia ei. Fiecare dintre noi a muncit cu entuziasm pentru revistã.

Revista cuprinde compunerile, poeziile ºi unele desene fãcutede noi. Profesorii au colaborat ºi ei. Poate cã e cea mai frumoasãrecompensã pe care o puteam primi… sã þinem în mânã, concret,ceva din ceea ce lucrãm, din greu, la ºcoalã. Fiecare dintre noi a

dedicat cãrþii câte o razã din sufletele noastre,uneori acuzate de rele ºi de rãutãþi… nãzbâtiilechiar le facem, dar dovedim cã putem face ºilucruri bune. Iar dacã suntem uniþi, putem chiarschimba ceva în viaþa noastrã de ºcolari, desenulde pe coperta numãrului trecut fiind sugestivã înacest sens: pe un fond alb erau niºte mâini unite…semn cã purtând în suflete deviza „toþi pentruunul ºi unul pentru toþi” putem ajunge departe…

Ardelean Cristina

92

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Cartea junglei, R. Kipling

Cartea junglei prezintã un bãiat care este crescut de lupi în junglã,cu ajutorul ursului Baloo ºi al panterei Baghera. El, Mowgli, cã aºase numeºte, trebuie sã lupte cu tigrul Shere Khan.

Acþiunea scoate în evidenþã luptele lui Mowgli cu Shere Klan,adaptarea acestuia în junglã ºi respectarea legii junglei… CândMowgli este rãpit de maimuþe, aflã cã fiecare greºealã se plãteºte,neatenþia chiar se plãteºte, dar Baloo ºi Baghera, prieteni adevãraþi,pe lângã haita de lupi în care a crescut, pornesc în cãutarea lui,deoarece trebuie sã îl salveze. Ajutorul lui Kaa – pitonul este denepreþuit.

Bâgiu Ionuþ

Viaþa Genovevei, Brabant

Cartea mea preferatã este „Viaþa Genovevei” de Brabant. Am începutsã citesc aceastã carte în vacanþã, fiindcã am primit-o de la o maicãfoarte specialã pentru mine, din cauzã cã îmi este ºi mãtuºã. Ei i-aplãcut foarte mult, deci abia aºteptam vacanþa, sã am puþin timpliber ºi sã citesc.

În aceastã carte este vorba despre o femeie care este supusã uneipedepse foarte aspre în lipsa soþului ei. Ea a fost condamnatã lamoarte, împreunã cu fiul ei. Trebuiau duºi în sãlbãticie ºi uciºi.Doar cã cei care au fost puºi sã o ucidã, nu au putut sã facã asta,deoarece li s-a fãcut milã de ea. Viaþa ei ºi a fiului ei atârnau de unfir de aþã. Amândoi se schimbaserã mult din cauza condiþiilorvitrege în care trebuiau sã trãiascã. Dar pânã la urmã bunãtatea luiDumnezeu a ieºit la ivealã, familia s-a reîntregit ºi au trãit fericiþi înfricã de Dumnezeu.

Ordace Lenuþa

În cãutarea cãrþii mele preferate…

Nu ºtiu dacã pot spune cã am o carte preferatã,deoarece mie îmi plac foarte multe cãrþi, dar,totuºi, în mod special îmi plac poeziile luiEminescu. Îmi plac acele poezii în care e prezentãnatura ºi copilãria, mã regãsesc în ele dorind sãrãmân ºi eu noaptea în apropierea unor izvoarelimpezi, înconjurate de pãduri.

93

Când spui Eminescu spui de fapt codru, tei, salcâm, spui lac,luntre, lunã ºi stele… spui farmec… pentru cã întreaga lui poeziestã sub semnul farmecului, sub semnul frumuseþii ºi al viziuniiindeite asupra lumii. Când spui Eminescu, te închipui deja în codrulcel ce vorbeºte cu înþelesuri neînþelese… vârsta copilãriei, dupãcare tânjeºte uneori poetul nostru, este o vârstã a cunoaºterii, aînþelegerii în cel mai înalt grad a tainelor, deoarece în viaþa fiecãruiom existã o perioadã, acea perioadã incertã de trecere de la copilãriespre adolescenþã… în care înþelege mai multe tipuri de limbaj, e ovreme în care poate sã comunice atât cu pãdurile, cât ºi cu propriullui suflet… reuºeºte în aceste perioade de tranziþie sã cunoascã câtmai mult din ceea ce îl înconjoarã, dar sã se cunoascã ºi pe elînsuºi…

Pãiuºan Alexandra

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– 20

13

94

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11

Notã!În continuare vor fi prezentate 13 opinii despre cãrþi, desprepreferinþe în lecturã, dar deoarece prichindeii au uitat sã îºi scrienumele pe material, a rãmas un adevãrat mister cui aparþine fiecarepãrere în parte. ªtim doar cã e vorba de elevii clasei a V-a, devenitã aVI-a. Aceºtia sunt: Andraº Nicoleta, Cioarã Cristina, CioarãNarcisa, Ignuþa Andreea, Mage Andreea, Miron Daniel, PãiuºanRoxana, Pop Adriana, Suba Eugenia, ªioica Cristina, TanislavCosmina, Trif Adina, Vãlean Bogdan

Povestea Cãrþii

A fost odatã un copil care ar fi vrut sã studieze, dar atunci nu existaucãrþi sau caiete la îndemâna oricui. Într-o zi, mergând pe stradã avãzut o carte care atunci apãruse ºi nimeni nu ºtia ce este ºi pentruce foloseºte... Bãiatul, curios, a luat-o în mânã ºi i-a deschis cu grijãcoperta ºtearsã de vreme... Literele din faþa lui prinseserã viaþã...ceva straniu se întâmpla... bãiatul, speriat, a scãpat cartea din mânã...o privea curios de la distanþã...a vãzut cã nu e periculoasã ºi adecis sã o ia acasã, sã cercete-ze... sã vadã despre ce e vorbade fapt.

Încet, încet a înþeles cã mi-nunea aceea era un fel de cod,cã fiecare mâzgãliturã însemnaceva, cã dacã punea mâzgã-liturile acelea una lângã altase puteau forma tot felul de de-sene, cu tot felul de înþelesuri...ªtia el cã pe pereþii din peº-terile pe care le cerceta în zilelelungi de varã existau desene,care aparþineau unor oamenicare trãiserã cu mult înaintealui... vãzuse el cã acele desene

Viitori absolvenþi ai ªcolii „Alexandru Mocioni” Birchiº2014

95

vorbeau despre oameni, de ce nu puteau oare vorbi despre oameniºi acele simple mâzgãlituri?!!

Curios, dar ºi perseverent ºi muncitor, s-a pus sã dezlege enigma,ºi, încet, încet, a descifrat codul... nu micã i-a fost mirarea cã aînceput sã citeascã... „La început...” aºa începea cartea lui, comoaralui...

E clar ce a fãcut dupã aceea: a început sã îi înveþe ºi pe ceilalþisã citeascã, a început cu copii, din cauzã cã ei acceptã mai uºornoul, fiind lipsiþi de prejudecãþi ºi de griji... ºi dupã ce a învãþattoatã lumea care putea învãþa... a început sã scrie ºi el... a începutcu ceva uºor... cu niºte compuneri... întâi de câte cinci rânduri, apoide câte zece, apoi de câte douã pagini întregi... κi pusese cusiguranþã în minte sã inventeze o bibliotecã…

Scufiþa roºie

Dintre toate cãrþile pe care le-am citit vreodatã, cel mai mult mi-aplãcut povestea,,Scufiþa Roºie”. Hai sã vã povestesc din aceastãpoveste:

A fost odatã ca niciodatã o fetiþã care se îmbrãca tot în roºu ºipurta pe cap o pãlãrioarã roºie. Într-o zi bunica ei s-a îmbolnãvit.Mama Scufiþei a trimis-o pe Scufiþã la bunica sa, sã-i ducã ceva demâncare ºi i-a mai spus sã aibã grijã de lupul cel rãu. Scufiþa roºiea spus cã o sã aibã grijã cu acel lup. ªi a pornit la drum, pe drum s-a oprit sã culeagã niºte flori foarte frumoase pentru bunica. Cândscufiþa s-a oprit, lupul a vãzut-o culegând flori ºi coºuleþul cumâncare pentru bunica, aºezat cu grijã lângã ea. În apropiere era ºiun pescar. Lupul l-a vãzut ºi i-a furat hainele.

Lupul s-a îmbrãcat cu hainele pescarului ºi s-a dus la Scufiþã. Apãcãlit-o, din cauzã cã dorea sã ajungã el la casa bunicii... dorea sãle mãnânce atât pe bunicã, cât ºi pe fetiþã...

Vrãjitorul din Oz

Este o zi de varã minunatã plinã cu foarte multe flori înflorite pe lacasele oamenilor, cu pãsãrile care ciripesc zi de zi prin copaci în-verziþi. M-am pus sã citesc o carte. Era cam în mijlocul unei sãp-tãmâni frumoase. Cartea pe care am citit-o se numeºte „Vrãjitoruldin Oz”. Aceastã carte îmi place foarte mult. Când am început sãcitesc, mi s-a întâmplat ceva foarte ciudat. parcã prima paginã nuera altceva decât o uºã care mã îndemna sã o deschid ºi sã pãºesc,

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– 20

14

96

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11cu grijã, într-o altã lume… în lumea Vrãjitoruluidin Oz, în lumea unei fete pe nume Dorothea, înlumea unei Sperietori de Ciori, foarte haioasã.Dorothea l-a adus în prim plan ºi pe Omul deTinchea, pe care l-a uns, din cauzã cã era sã moarã,fiind prea ruginit… Omul de Tinichea era un omobiºnuit, ca toþi oamenii, dar era îndrãgostit pestemãsurã de o fatã a cãrei mamã nu îl dorea sub nicio formã de ginere.

Dorothea era o fatã ascultãtoare, dar îi plãceasã se plimbe. Aºa a dat ºi de Sperietoarea de Ciori.Sigur, aventurile ei sunt multe ºi incredibile. Toto poate sã confirme.Nu ºtiþi cine e Toto? Pãi e cãþelul ei! Ea îl iubea foarte mult.

Chiar mi-a fãcut plãcere sã citesc aceastã carte, deoarece amînvãþat de la Dorothea cã e bine sã fii generos ºi sã ajuþi pe oricineare nevoie de ajutor.

Poveºtile fraþilor Grimm

Cartea mea preferatã este „Poveºti” de Fraþii Grimm. Aceastã cartecuprinde o serie de poveºti interesante. Acestea sunt: „Albã-ca-Zãpada”, „Croitoraºul cel Viteaz”, „Cei doi drumeþi”, „Scufiþaroºie”, „Hansel ºi Gretel”, „Feciorii croitorului”, „Frumoasa dinpãdurea adormitã”, „Rozalba ºi Rozalia”, „Elza cea deºteaptã dedã în gropi”, „Lupul ºi cei ºapte ieziºori”, „Fiul de împãrat care nuse temea de nimic”, ºi multe alte poveºti frumoase.

Poveºtile lui Ion Creangã

Mie îmi plac foarte mult poveºtile scrise de Ion Creangã pentru cãsunt adorate de copii pentru farmecul lor incredibil.

Ion Creangã a scris ºi despre amintirile lui din copilãrie, darpoveºtile le-a compus pentru copii, pentru noi, el chiar le spuneacopiilor cãrora le era dascãl, iar aceºtia erau foarte încântaþi…

Bubico, I. L. Caragiale

Ion Luca Caragiale se numãrã printre cei mai talentaþi scriitori dinepoca în care a trãit ºi nu numai. Am descoperit o povestioarã scrisãde el, care îmi place foarte mult. Este vorba despre Bubico, care

97

este un cãþel foarte isteþ, dar nu suficient, deoarece nu e în stare sãîºi identifice adevãraþii prieteni. ªi mai crede cã totul I se cuvine…De aceea a fost aruncat pe fereastrã… cã nu a ºtiut sã mai tacã dincând în când, ducând la exasperare multã lume cu vorbãria, pardon,cu lãtrãtura lui.

În aceastã poveste sã aflã mai multe personaje. Eroul este, fãrãîndoialã, Bubico, dar nu trebuie sã uitãm de mamiþica lui ºi de unom care are o urã teribilã faþã de câini.

Eu pot sã vã spun cã povestioara este excepþionalã. ªtiu bineasta, deoarece eu am jucat în piesa inspiratã de „Bubico”… la oserbare. Eu eram cucoana, deci, pentru a-mi juca rolul cât mai bine,am citit povestea de cel puþin de zece ori… ºi tot nu m-am plictisit.

Poveºti, H.C. Andersen

Cartea mea preferatã cuprinde poveºtile lui H. C. Andersen. Aremulte poveºti foarte frumoase ºi interesante ºi foarte multe învãþãturiºi tâlcuri despre lecþiile din viaþã, care ne ajutã sã fim ºi noi maibuni sã ne ajutãm unii pe alþii.

De exemplu: „Cei unsprezece cocori”, „Degeþica”, „Fetiþa cuchibrituri”, „Tovarãºul de drum”, „Moº Ene”, Prinþesa ºi bobul demazãre”, „Privighetoarea”, „Povestea unei mame”, „Cufãrulzburãtor”, „Bobocul de raþã cel urât”, „Florile micuþei Ida”, „Hainelecele noi ale împãratului”, „Crãiasa zãpezilor”, „Soldatul de plumb”,„Mica sirenã” – acestea sunt doar câteva din frumoasele poveºtiale acestui scriitor.

„Privighetoarea” ne învaþã cã e bine sã nu ne pãrãsim prietenii,sã nu îi înlocuim cu pãsãri-robot din aur…

Dar privighetoarea nu a þinut urã ºi mânie pe cei care au alungat-o. Nu! Din contrã… atunci când regele a fost bolnav, pe patul demoarte, privighetoarea i-a cântat trãdãtorului rege, iar cântecul eil-a fãcu bine.

Amintiri din copilãrie…

Fiecare copil sau adult are câte o carte preferatã. La fel cum am ºieu. Cartea mea preferatã este,,Amintiri din copilãrie”, scrisã de IonCreangã, un scriitor român. Ea este o carte superbã ºi cred cã v-arplãcea sã o citiþi ºi voi, dacã nu aþi citit-o deja… Chiar dacã pare anu fi pe mãsura adulþilor, cartea emoþioneazã ºi aduce veselia celorcare o citesc.

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– 20

14

98

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Harap-Alb, Ion Creangã…

Basmul Harap-Alb este un basm care te îndeamnã sãîl citeºti… cum e basm, fireºte cã îmbinã realul cufabulosul ºi cã binele se luptã cu rãul ºi cã, în fiecarebasm, binele învinge pentru totdeauna rãul.

Cenuºãreasa

În povestea aceasta este vorba despre douã surori care aveau o sorãvitregã. Cele douã surori aveau ºi o mamã. Mama le iubea doar pefetele ei, iar pe Cenuºãreasa nu o iubea deloc. Într-o zi mama vitregãºi cu cele douã surori ale Cenuºãresei au mers la un bal. Dupã ce auplecat a venit o zânã bunã ºi frumoasã la Cenuºãreasã acasã.Cenuºãreasa a plecat cu zâna pe afarã.

Dupã câteva minute zâna a transformat-o pe Cenuºãreasa într-oprinþesã. ªi apoi i-a spus Cenuºãresei sã se întoarcã pânã la oradoisprezece, deoarece vraja ei se va rupe.

Pe când s-a apropiat ora doisprezece a plecat cât de repede aputut ea. Pe trepte ºi-a pierdut un pantof alb, frumos. Pantoful a fostgãsit de un prinþ foarte frumos.

Prinþul s-a dus la toate fetele din sat sã încerce pantoful. Dar lanici una nu se potrivea. Apoi a trecut pe la casa Cenuºãresei, surorilesale vitrege au sãrit repede sã încerce pantoful dar nu li se potrivea.ªi a încercat ºi Cenuºãreasa pantoful ºi i s-a potrivit. Aºa a ajunsCenuºãreasa prinþesã…

Colþ Alb, Jack London

Doi oameni, Bill ºi Henry, au pornit într-o aventurã. Aflaþi în þinutulcare se învecineazã cu Cercul Polar numit Sãlbaticul / Wild, trecprintr-o situaþie disperatã. Rãmânãnd doar cu trei cartuºe, ei trebuiesã facã faþã atacului unei haite de lupi, care înnebuniþi de foamebãgarã fricã în câinii prinºi în ham, care trãgeau o sanie fãcutã dinscoarþa groasã de mesteacãn, sanie în care sã afla coºciugul lorduluiAlfred, care îºi gãsise sfârºitul în acele þinuturi. Cu timpul câinii aucãzut pradã lupilor, la fel ºi Bill, dupã care Henry a rãmas singur ºitrebuia sã îºi apere cojocul aºa cã el a fãcut foc ºi se chinui din greupentru a scãpa.

Henry a scãpat cu viaþã datoritã venirii oamenilor pentru a luasicriul. Din momentul ieºirii din vizuinã va începe marea aventurãa lui Henry ºi a lui Colþ Alb…

99

Aventurile lui Tom Sawyer, Mark Twain

Cartea mea preferatã este „Aventurile lui Tom Sawyer”. Aceastãcarte este scrisã de Mark Twain. În aceastã carte este vorba despreaventurile copiilor ºi despre superstiþii ciudate care bântuiau maiales printre copiii ºi sclavii din acea perioadã, deoarece mai existauîn America sclavi.

O parte din planul scriitorului a fost sã încerce sã le aminteascãcu duioºie adulþilor despre cum erau ei înºiºi odinioarã, desprecum simþeau, gândeau ºi vorbeau ºi despre cât de nesãbuite puteausã le fie uneori acþiunile.

Muzicanþii din Bremen

Un þãran avea un mãgar care a îmbãtrânit ºi nu mai putea lucra.Atunci l-a izgonit de acasã. Mãgarul s-a dus îl lume sã înveþe sãcânte în oraºul Bremen. Pe drum a întâlnit un câine slab ºi l-aîntrebat dacã vrea sã meargã cu el în oraº sã înveþe sã cânte. Mergândmai departe a întâlnit o pisicã speriatã ºi ciufulitã, au luat-o ºi pe eala cântat cu ei. În drum spre oraº au dat peste un cocoº, el cântasupãrat cã stãpâna vrea sã-l facã supã. L-au luat ºi pe el…

Mãgarul ºi-a fãcut astfel o formaþie tare pitoreascã. Ajunºi lamarginea oraºului au dat de o gaºcã de tâlhari, pe care i-au bãtutmãr ºi i-au alungat, rãmânând ei stãpânii casei. κi duceau viaþa înliniºte ºi armonii… deoarece le plãcea sã cânte…

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– 20

14

100

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11

Frumoasa ºi bestia

Cãrþile sunt ceva frumos, încântãtor. Noi le citim ºi intrãm într-olume imaginarã, în care binele se luptã cu rãul ºi de cele mai multeori câºtigã, fãcând întunericul sã disparã ºi scoþând în lume luminamult doritã.

Cartea mea preferatã este „Frumoasa ºi bestia”. Frumoasa estedesigur o fatã, o frumuseþe de fatã cu suflet bun ºi cu multe altecalitãþi. Bestia, o fiinþã urâtã-urâtã, stãtea ascunsã într-un castel.Fata reuºeºte sã îi pãtrundã în inimã. Bestia reuºeºte sã îºi dezvãluiepuþin din sufletul care nu era deloc urât…

Ideea e cã o carte care îþi place, pentru cã, drept e, nu toatecãrþile plac, te va face sã o reciteºti… Iar mie îmi plac basmele,poveºtile care mã poartã în lumi cu castele, cu prinþi, prinþese…care trebuie sã dovedeascã un lucru: cã meritã sã conducã un regat.Iar pentru aceasta e nevoie de curaj ºi de un suflet curat, gata sã îiînþeleagã ºi sã îi ajute pe supuºi…

Ordace Nuþa

Pãcalã – isteþul din folclorul românesc

Toate cãrþile pe care le-am citit mi s-au pãrut frumoase ºi interesante.Ele aveau un farmec aparte. Dar personajul meu preferat din întreagãliteratura rãmâne Pãcalã. Aventuri ºi nãzbâtii, pãcãleli ºi vorbe cutâlc. Asta gãsim în cãrþile în carePãcalã este erou.

Una dintre aceste poveºti, scurteºi amuzante, ni-l prezintã pe Pãcalãºi pe cei doi fraþi ai lui. Ca în toatepoveºtile veritabile, Pãcalã este celmai mic ºi cel mai desconsideratdintre feciori (discriminare la adresamezinilor, dar nu e nimic… meziniinu rãmân datori)… Aºadar, Pãcalã agãsit o cãldare mare cu bani de aur.

Viitori absolvenþi ai ªcolii „Alexandru Mocioni” Birchiº2015/2016

101

El le-a spus fraþilor lui despre cãldareaplinã cu galbeni. Fraþii nu au vrut sã îlcreadã ºi i-au cerut sã îi ducã lacomoarã. Pãcalã i-a dus la comoarã.Fraþii, vãzând-o, l-au crezut. Ei au luatcãldarea cu bani, au dus-o acasã ºi auînceput sã numere banii. Preotul i-avãzut numãrând banii. Fraþii i-au spuslui Pãcalã sã scape de preot, deoarece

acesta nu trebuie sã ºtie de comoarã. Dar pânã la urmã, l-au sfãtuitprost pe Pãcalã, deoarece gestul lui i-a obligat sã fugã din sat.

Tomoni Loredana

CAV

AL

ER

II F

LO

RII

DE

CIR

Eª

– 20

15/2

016

102

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11

… s-a dorit un pariu al copilãriei ºi al cãrþilor ei. Laacest proiect au participat copii din judeþul Arad ºi dinjudeþul Hunedoara, care au dovedit mult talent într-ale creaþiei, dar ºi pasiune pentru cãrþi.Profesorii îndrumãtori au fost: Aurica ªoie Popovici,Oana ªopterean (judeþul Hunedoara), Alina Frenþiu,Marinela Bohotici, Adrian Leric (judeþul Arad).

ªcoala din Birchiº a fost reprezentatã de urmãtoriielevi: Geanina Adomnicãi, Claudia Mãrãºescu, ClaudiaBãlan, Ana Miculaiciuc, Ioana Miculaiciuc, Larisa Vãlean, Ioana Chelaru,Vanesa Ungureanu, Alina Blejan. Profesor îndrumãtor: Carina AncaIenãºel.

NOTÃ: În acest capitol prezentãm doar creaþiile copiilor – oaspeþi,deoarece copiii ºcolii noastre vor fi publicaþi într-un alt capitol: CAVALERIAI FLORII DE CIREª!...

Clatite, toamna si intrebari

Intr-o dimineata, trezita de mirosul proaspetelor clatite facute demama, ma indrept spre geamul aburit. Sterg cu mana o parte si vadschimbarea miraculoasa facuta de toamna. Frunzele se transfor-masera din acel verde fermecator intr-un galben pal, iarba nu maiera atat de deasa si nici atat de verde, bruma acoperise totul, iarprintre norii cenusii, soarele incerca sa-si trimita razele calduroasesi luminoase, dar acestea erau oprite, doar unele mai reuseau saatinga pamantul, facand roua de pe plante sa straluceasca.

Cand am vazut toate acestea nu am rezistat si am fugit afara.Vantul batea lin, miscand frunzele de colo-colo si facandu-le sacada de pe crengile umede ale copacilor din gradina. Aerul eracurat, mirosea peste tot a proaspat, iar chipul mi se umplea debucurie fara niciun motiv.

Balaurii albastrui nu mai puteau tine apa in ei, iar micii stropide ploaie care incepeau sa cada ma racoreau pe dinafara, dar, pedinauntru imi incalzeau inima. Simteam cum frigul ma acoperea,dar, privind minunatul peisaj, asta nu mai conta.

Cate o pasare mai zacea plictisita pe o creanga, dar, candimaginea devenea mai dinamica din cauza vantului care soptea laurechile copacilor maro secretul trecerii de la caldura la frig, de la

ECOURI LITERARE…

103

extaz la agonie… Tot ce era specific toamnei, aroma nucilorzbarcite, gustul dulce-acrisor al mustului si savoarea compotuluide gutuie abia preparat imi dadeau o stare de spirit simtita doar lainceputul toamnei, un sentiment de nedescris, pe care toti il simtim,dar il simtim diferit.

Desi imi place toamna nu pot neglija celelalte antimpuri. Pri-mavara, mirosul mugurilor si al copacilor abia infloriti ma fac saimi aduc aminte de cantecele copilariei. Vara, fructele coapte ca-zande de pe ramurile arborilor si zilele nesfarsite in care soarelesalbatic imi rumeneste pielea, imi dau o stare de bucurie si deentuziasm. Iarna, cu nesfarsitele ei cojoace alburii, mirosul cozo-nacilor proaspeti preparati de bunica in timpul Sarbatorilor, mersulcu colinda ma determina sa ma bucur de acele mici lucruri care facviata unui om ideala.

Intoarsa in casa am deschis fereastra si dupa cateva secunde amsimtit cum mireasma imbatatoare a toamnei se imbina cu mirosulimbietor al clatitelor proaspat scoase din cuptor. In sinea mea maintrebam ce imi place mai mult: mirosul clatitelor regesti facute demama sau parfumul anotimpului sub a carui biruinta m-am nascut?Mai tarziu am reusit sa-mi lamuresc aceasta dilema: sunt o gramadade intrebari fara raspuns, dar, de ce sa nu imi placa amandoua la felde mult?

ªcoala Generalã MãnãºturPopescu Alexandra, clasa a VIII-a,

coordonator, prof. Frenþiu Alina

Peisajele tarii

Tara mea se numeste Romania, iar capitala ei este orasul Bucuresti.Eu locuiesc in vestul tarii intr-o zona de campie cu pamanturiroditoare.

Noi, romanii, locuitorii tarii, am pastrat in sangele nostru vitejiacelor doua popoare de mari eroi din care ne tragem: dacii si romanii.

Stie numai bunul Dumnezeu cu cat sange ne-au platit stramosiinostri pamantul tarii, scump tuturor romanilor, scump pentrufrumusetea si bogatiile lui si pentru faptele marete care s-au petrecutpe intinsul lui.

Tara mea are campii roditoare, pe care spicele de aur ale granelordin lanurile presarate cu maci rosii se leagana in bataia vantului,mangaiate de razele soarelui. Dealurile tarii sunt pline de iarbaverde prin care ciobanii isi pasc oile.

Romania are munti ce se ridica falnic, brazdati de rauri repezi silimpezi prin care poti vedea si numara pietrele. Muntii sunt acoperitide paduri dese in care traiesc diferite animale si pasari salbatice. Pecrestele inalte si golase intalnim rar floarea de colt, care e o plantaocrotita de lege. In munti sunt foarte multe statiuni turistice unde

EC

OU

RI

LIT

ER

AR

E

104

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11oamenii se simt bine in orice perioada a anului. Anul acesta invacanta de vara am fost cu trenul la Brasov. Acolo am vazut atateapeisaje minunate ce mi-au incantat privirile. Am mai vizitat siTurnul Lemnarului si Biserica Neagra care reprezinta un monumentistoric al Brasovului, fiind cea mai mare biserica in stil gotic dinTransilvania. Mai mult decat atat, inauntrul ei se afla una din celemai mari orgi din Europa si cea mai mare colectie de covoare vechidin Asia Mica.

Intr-o tara asa de frumoasa, cu un trecut atat de glorios, plina deatatea bogatii cum sa nu ne ridicam fruntea ca vitejii stramosi deodinioara, mandri ca putem spune: „suntem romani!”

Iovanas Denisa, clasa a VI-aScoala Generala Manastur

coordonator, prof. Frentiu Alina

Toamna

Era o dupa-amiaza frumoasa cu un vant plapand de toamna. M-amplimbat pe stradutele impodobite de frunze si nuci multe imbracatein camasi verzi-maronii. Parca un pictor a pictat cu o culoarenecunoscuta frunzele nucilor batrani din marginea strazii pentruca nu mai sunt ca inainte. Pe marginea strazii frunzele galbene-ruginii asternute pe asfalt parca ar fi un covor multicolor. Farmecultoamnei schimbase ceva in natura cea vie, posomorand-o.

Copacii au devenit tristi fiindca si-au pirdut copiii cei dragi,frunzele. Soarele rotund si palid se zareste printre ramurile nemiscatecum incearca cu greu sa ne mai incalzeasca.

Floricelele din parculetul din fata casei s-au ofilit, iar brumacea rece a pus stapanire peste ele.

Pasarile calatoare nu se mai afla la noi, au plecat de langa inimilenoastre spre alte taramuri mai sigure, mai primitoare, au zburat intarile calde. Degeaba ascultam, tot nu reuseam sa aud cantecul lor,dar deodata se auzi: cioc! cioc! Era o ciocanitoare micuta care isicauta hrana sub scoarta groasa a unui copac ca sa-si aprovizionezecamara pentru iarna. Un greier mic pe aripi pudrat cu bruma cearece si nemiloasa este trist deoarece stie ca se apropie zilele grele sitimpul friguros, vine gerul cand va rabda de foame, saracutul de el.

Furnicile cele harnice nu se lasa batute si isi cauta adaposturi inpamant, ca sa nu le prinda geroasa iarna afara. Toate animalele isicauta vizuine. Privind in jurul meu, dar mai ales la ramurilecopacilor ramase goale de frunze nataflete, imi dau seama ca toamnaa pus zagaz peste intreaga natura.

Roszik Anca, clasa a VI-aScoala Generala Manastur

coordonator, prof. Frentiu Alina

105

Magnifica livada

Imi aduc aminte de acum un an, cand am fost in vizita la bunici.Cand am ajuns acolo, bunicul m-a luat de mana si m-a dus in livadasa. Acolo erau foarte multi pomi fructiferi: meri, peri, pruni si ciresi.In livada era ca in paradis, toti copacii erau infloriti, iar in jurplutea un miros imbatator. Fluturi colorati zburau printre crengilecopacilor si albinele adunau polenul din flori.

Zilele trecute am fost din nou in vizita la bunici, afara era foartefrig, dar eu, nerabdator, am fugit pe poteca care ducea spre livada.Cand am ajuns acolo totul era mort. Crengile pomilor erau uscate,iar frunzele palide zaceau pe pamantul argilos. Nici un fluturas sinici o albinita nu se mai aratau prin livada.

Atunci am fugit cat am putut de repede spre casa, si, cu capul injos si cu ochii in lacrimi m-am dus sa-i dau bunicului vestea calivada murise.

Bunicul, cu vocea sa ragusita, mi-a raspuns ca livada nu estemoarta, ci asa se intampla cu intrega natura cand vine toamna, darnu peste mult timp toata livada va fi inapoi cum a fost, inflorita sicu un miros imbatator.

Mi-am sters cu dosul palmei lacrimile ce-mi curgeau siroaie peobraji, intorcandu-mi privirea spre livada. Acum nu imi mai pareamoarta, ci doar adormita ca zana din poveste, care va fi trezita deun dulce sarut.

Poszar Gabriel, clasa a VI-a,Scoala Generala Manastur

coordonator, prof. Frentiu Alina

Primavara

Iata ca a venit si pe la noi mult dorita primavara. Soarele frumos,stralucitor pe cerul albastru, lumineaza lin. Copacii veseli cu ra-murile inflorite, zambesc ca au iesit de sub iarna geroasa. Mieluseiizglobii se joaca prin iarba pufoasa. Randunicile ciripesc voioasein timp ce isi fac cuiburI pe la stresinile caselor. Florile, de toateculorile ca si curcubeul vorbesc in soapta ca au iesit la luminavazului. Ghiocelul firav de pe coasta dealului vesteste primavara.

Zilele parca sunt mai lungi, iar noptile mai scurte si totul nebucura nespus.

Albinitele mici au asteptat cu nerabdare sa adune nectar dinmiile de flori pentru a face dulcea lor miere, iar fluturii multicolorizboara prin livada inflorita.

Pe la ferestrele caselor se vad gospodinele harnice care fac dezor curatenie pentru a intampina primavara asa cum se cuvine,dupa o lunga si geroasa iarna. Ferestrele sunt larg deschise sa intreaerul proaspat prin toate incaperile.

EC

OU

RI

LIT

ER

AR

E

106

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11De afara se aude zuruitul tractoarelor grabite sa mearga sa arepamantul cel reavan. Oamenii, pe camp, au inceput cu mult spormunca, iar lanul de grau ca un intins imperiu verde zambeste ca areusit sa iasa de sub covorul gros de zapada.

Primavara este cel mai placut si cel mai frumos anotimp si deaceea se inrudeste cu vara. El este iubit de toti oamenii pentru careaduce natura la viata.

Mie imi place anotimpul primavara si regret ca e asa de scurt.Morafcic Anca Monica, clasa a VI-a,

Scoala Generala Manasturcoordonator, prof. Frentiu Alina

Toamna cea mohorata

Este luna noiembrie. Afara peisajul pare luat dintr-un tablou alunui pictor care a colorat frunzele cu rosu si galben. Iarba incaverde contrasteaza cu galbenul roscat al frunzelor care cad cu miscaridomoale. Odata ajunse pe pamant formeaza un covor fosnitor incare ni se afunda pasii.

Vantul cu suflarea lui rece matura frunzele de pe aleile pustii.Copacii ofteaza, iar lacrimile lor de roua picura una cate una pestefrunzele moarte. Vreau sa aud cantecul vesel al pasarelelor, dardegeaba! Au plecat spre tarile calde unde sunt asteptate cu brateledeschise. In aer, miresmele toamnei plutesc precum fulgii fini, pufoside nea.

Copacii isi pierd tot mai multe frunze cu fiecare suflare avantului, care raspandeste tristete pe oriunde trece. Iarba, florile sipamantul par trase intr-o foita, unde culorile par ca se sting si totuldispare ca prin magie.

Panzele de paianjen s-au transformat in firicele de mohair, dincare natura impleteste haine pentru florile intarziate care inca isidesfac bobocii.

Dintr-o data, cerul devine plumburiu. Soarele incearca din toateputerile sa-si faca simtita prezenta, dar norii grosi ii ingreuneazaefortul. Toamna este un anotimp deosebit, datorita lucrurilor careschimba peisajul.

Hrana animalelor este tot mai putina pe zi ce trece, ursiigigantici isi pregatesc barlogul pentru ca vine iarna, veveritelejucause isi aduna alune si ghinda pe care le ascund in scorburiintunecoase, iar vulpile sirete cutreiera prin padurile pustii.

Toate vietuitoarele isi cauta un loc unde sa se adaposteasca deploaia si de vantul necrutator cu care ne ameninta mohorata toamna.

Iovanas Denisa, clasa a VI-a,Scoala Generala Manastur

coordonator, prof. Frentiu Alina

107

Raiul de artar

Fiecare dintre noi are un locas în care starea de nostalgie a sufletuluise împleteste cu cea de calm, de liniste totala.

Locul unde spiritul meu îsi gaseste casa, unde se odihneste celmai bine este batrâna padure de artar de lânga casa bunicilor. Încade mica imi placea sa ma pierd în sânul padurii calauzita de ciripitulblând al pasarilor.

Toamna, padurea capata aspect de pardis, rupt parca de lume.Iar, pentru a retrai momentele de liniste simtite doar in padurea

de artar, am profitat de o zi monotona de sambata pentru a-mi vizitavechea „prietena”.

La intrarea in padure, vad cativa arbori batrani ca abia mairespira din cauza aerului intepator ce domina atmosfera, ajutatiparca de razele firave ale Soarelui. Departe, undeva, se aude susurultragic al unui rau ce izvoraste chiar din crestetul ascutit al anticilormunti... Pe masura ce inaintez, observ niste flori salbatice de culoarepurpuriu-rozalie. Culorii lor naturale i se mai adauga si foitele desclipici argintiu ale brumei ce le inveleste, ingreunandu-le siaplecandu-le tulpinitele subtirele. Cu toate acestea, acele catevafloricele sunt de ajuns pentru a inveseli oarecum atmosfera, dandprin „trupusoarele” lor pata de culoare necesara peisajuluiposomorat pentru a-l invia.

Pasind mai departe, pe drumul abia sesizabil datorita paturii defrunze caramizii ce-l invaluie, tinandu-i de urat, zaresc un mic stolde randunele firave, ce zboara din bratele unui copac in altul,cautand un loc mai calduros, mai bun. Dar, totodata, ele par lipsitede energie, aerul intepator aruncandu-le parca sageti in aripioarelecenusii, furandu-le vlaga de a zbura spre Tarile Calde.

Odata cu caderea serii, peisajul mirific devine ireal, denemaiintalnit. Cerul de un azuriu pur „pleaca” spre un mov inchis,aproape indigo, invaluind intregul portret intr-o esarfa intunecata.Acum, vantul incepe sa bata, mai intai lin, apoi din ce in ce maiintens, clatinand copacii si scuturand si putinele frunze rosiaticeramase in arbori. Totul se linisteste la aparitia sfintei luni, careimblanzeste si modereaza furia dispretuitoare a vantului, protejandu-si astfel copiii. Culoarea ei argintie si forma ei de semicerc mahipnotizeaza. Doar cateva „cuvantari” ale unori bieti greierasiascunsi undeva prin tufisurile gigantice ma fac sa reactionez.

In mintea mea, umbrele artarilor, reflectate pe covorul de frunzeasternute cat vezi cu ochii, sunt niste fantome cu mii de brate, dincare mai arunca din cand in cand cate o stea de foc, aprinzandpamantul rece si sumbru. Acum, pana si mersul lin al rauluiindepartat este diferit. Dintr-un susur bland, acesta se transformaintr-un zgomot asurzitor, ce contrasteaza cu linistea-mormantasternuta in padure. Toata vraja, insa, ia sfarsit cand aud fosnetulfacut de stropii de ploaie ce incepura sa cada grabiti peste frunzele

EC

OU

RI

LIT

ER

AR

E

108

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11uscate. Dar acestia vor purifica intreaga padure de oboselileacumulate peste zi.

De vreme ce stropii de intetesc, hotarasc sa ma intorc spre casa,constatand felul in care padurea se transformase in cei cativa ani incare nu reusisem sa imi mai vizitez „prietena din copilarie”,mentinandu-si totusi farmecul si frumusetea curata si pura...

Romanescu Adela Elena, clasa a VIII-aScoala Generala Manastur

coordonator, prof. Frentiu Alina

Oglinda albastra

Imi aduc si acum aminte zilele nesfarsite de vara petrecute in fatacasei de vacanta de pe malul Marii Negre.

Niciodata nu voi uita rasaritul: cum Soarele timid iesea de submarea albastra, intinsa cat vezi cu ochii. Razele gingase incepeausa dezmorteasca usor-usor nisipul auriu. Era minunat atat sa matrezesc inganata de zgomotul valurilor negre cat si sa adorm incantul lor dulce. Inca de dimineata, observam pelicani harnici intarm, care faceau un zgomot incredibil. Ador sa-mi amintesc cumieseam tip-til in fata casei, ma asezam pe nisipul cald si priveamcum Soarele crestea incet din mare. Si totusi, nu intelegeam cum,de sub poala marii, ajungea pe cer.

La fiecare zece secunde ce treceau, „munti” uriasi de safir seloveau de faleza inalta, curatand-o, purificand-o si lasand in urmamelci, scoici si alte animalute marine prin care aveam curiozitateade a cauta acele elegante perle naturale. Nu imi pasa ca nu gaseamnimic niciodata! Eu continuam sa caut zi de zi, parand, astfel, putinexcentrica in viziunea unora.

In miezul zilei, cerul era de un albastru curat, fara nori suparatori,iar soarele stralucea cu putere, incalzind peste masura biata plapumade aur. Cateodata, doar o ploaie curata si rapida de vara, cu stropi numai mari decat o boaba de mazare, mai salva nisipul de la „coacere”.La suprafata apei apareau mici sclipiri de diamant ce ma captivau, nudoar pe mine, ci pe oricine le observa. Intregul peisaj ma facea sa-miderulez in minte unele dintre filmele romantice ale anilor ’90,imaginandu-mi ca sunt una dintre protagonistele acelor filme, maasezam in hamacul meu de la umbra unui batran palmier, privind ingol, spre intinsa oglinda albastra. De multe ori, undeva, departe pemare, se zareau zeci de vaporase ce pareau mici creaturi de marimeaunor gandaci. Treptat, se transformau in puncte nesemnificative pe ofoaie albastra, pana ce dispareau.

Cand Soarele incepea sa se ascunda sub mare, totul devenamagic. El se transforma intr-un glob rosiatic, iar reflexia acestuia in„oglinda” era asemenea lavei, perfecta prin propria imperfectuine.Spuma alba a marii se asemana cu omatul de ianuarie, era alba,

109

pura, inocenta. Luminile orasului se aprindeau, dand impresia unorstele multicolore asezate asimetric. In aer se simtea o linisteprofunda, ce ma determina sa devin melancolica.

La aparitia lunii, ma asezam din nou pe nisip, cu barbia pegenunchi, incercand sa imi ascult propriile ganduri ce se confundaucu sunetul facut de valuri. Tarziu in noapte, ma intorceam in casa,incercand sa dezleg misterul marii, in zadar, insa...

Si asa cadeam intr-un somn adanc, rupt din moarte, ascultandpovestile „muntilor” de turcoaz.

Romanescu Adela Elena, clasa a VIII-aScoala Generala Manastur

coordonator, prof. Frentiu Alina

Sãrbãtori ºi datini de Crãciun

Crãciunul este una dintre cele mai importante sãrbãtori, pe care osãrbãtorim, ea simbolizând Naºterea Domnului nostru Iisus Hristos.

El s-a nascut în Betleem. Orasul Betleem deºi aflat în Iudeea,nu departe de Ierusalim, pãrea un loc umil ºi uitat de lume, locuitde pãstori sãraci ºi cu duhul ºi cu punga. Dar iatã cã, urmând nugândurile oamenilor, ci înþelepciunea Duhului Sfânt, Care a grãitprin proroci, Mesia, Hristosul lui Dumnezeu, avea sã se nascã înBetleem, arãtând cã Dumnezeu alege adeseori pe cele de jos spre ale da de ruºine pe cele de sus, ºi pe cele care se socot de puþin preþ,ca sã le certe pe cele care se fãlesc. În aceastã mare sãrbãtoare sedesfãºoarã o mulþime de obiceiuri ºi datini. Cel mai cunoscut obiceicare se desfãºura ºi în trecut ºi în prezent este mersul cu colinda.Mulþi copii din diferite zone ale þãrii, se strâng în cete bine rânduite,care îºi desfãºoarã colindatul în seara ºi în noaptea de Crãciun.Fiecare grup îºi alege un conducãtor numit de obicei „vãtaf” sau„jude”. Colindãtorilor propiu-ziºi li se alãturã câþiva flãcãi cu sar-cina sã poarte, în saci ºi traiste, darurile primite. Pe vremuri fiecareceatã putea sã ia la colindat numai o anumitã parte a satului, avândgrijã sã nu pãtrundã în zona ce se cuvenea alteia. O datã intraþi încurtea casei, colindãtorii îºi deapãnã repertoriul înaintea membrilorcasei, adunaþi în prag.

Cântecele sunt întotdeauna însoþite de dansuri. Dupã cecântecele ºi dansurile din faþa casei s-au terminat gazda îºi invitãcolindãtorii în casã. Aici, înaine de aºezarea la masã pentru ospãþulcomun vãtaful cetei porunceºte sã se cânte alte câteva colinzi. Denumãrul colinzilor depinde în mare parte, mãsura rangului gazdeiºi de belºugul de daruri pe care ea urmeazã sã le ofere colindãtorilor.Înainte colindãtorii erau serviþi cu nuci, prãjituri ºi câte-un paharcu vin. În fiecare colindã se vorbeºte despre aceastã mare minune aNaºterii lui Iisus ºi de venirea iernii ºi a zãpezii ºi a Moºului.Obiceiurile, dupã cum am zis, þin de conºtiinþa poporului român

EC

OU

RI

LIT

ER

AR

E

110

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11pentru cã exprimã înþelepciunea popularã a acestui neam, suntesenþe ale bogãþiei noastre spirituale. Cele mai raspândite ºi fas-tuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele praznic al Crãciunuluiºi de sãrbãtoarea Anului Nou. Repertoriul tradiþional al obiceiurilor,traditiilor româneºti cuprinde pe lângã colinde propriu-zise –cântece de stea, viflaeemul, teatrul popular, dansuri (cãluºii,cãluºarii) – ºi o seamã de datini, practici ºi superstiþii, ziceri, sfaturi.Alte obiceiuri sunt: Capra, Buhaiul, Steaua, Vifleemul.

ªCOALA: Nr 1 Lupeni, jud HunedoaraMihãlcescu Damaris, clasa a VIII-a H

Prof. coordonator, ªopterean Oana

A venit toamna

Pe cerul fumuriuAcoperit de ceturi,Zaresc din intamplarePasari calatoare.

Dar ele au plecat,Lasand in urma lorO mare intristareIntregului popor.

Si pe dealurile inalte,Bruma incet s-a asternutSi parea un covor straniuDin fire de argint tesut.

Dulanyi Andreea,clasa a VIII-a EProf. coordonator, Popovici ªoie Aurica

Toamna

Toamna frumoasa, bogata,De oameni mult asteptata,La noi iarasi a ajuns,Roade multe ne-a adus.

Strugurii sunt copti in vie,E o mare veseliePentru oameni ce cu sporDin vii ii culeg de zor.

Frunzele galbui-roscateDin copaci ele cad toate.

111

Si se-asaza rand pe randUn covor frumos formand.

Iarasi vantul tot vuiesteSemne ca puterea-i creste.Ploaia vine tot mai desPe la munte, deal si ses.

Barbu Elena Daniela,clasa a VIII-a EProf. coordonator, Popovici ªoie Aurica

Toamna

Toamna iarasi a venit,Frunzele au ruginit.Flori frumoase din gradiniAcum sunt doar amintiri.

Cateodata-mi amintesc,Cand pe fereastra privesc,Cum vara ne-a parasitSi ploile s-au intetit.

Doar copiii bucurosiCu obrajii imbujoratiStau in casa suparatiSi privesc neputinciosi.

Sparios Adriana,clasa a VIII-a EProf. coordonator, Popovici ªoie Aurica

Tristetile toamnei

Toamna a venit,Frunzele s-au vestejit.Pasarile au plecat,Iar eu sunt tare suparat.

Flori de vara, flori de toamnaCrizanteme, tufarici,Frunzele mi le omoaraBruma rece de p-aici.

De-as putea v-as duce-n casaLa caldura s-adapost,Dar cum sunteti curajoaseSa va duc nu are rost.

Grigorescu Adina, clasa aVIIIa AProf. coordonator, Popovici ªoie Aurica

EC

OU

RI

LIT

ER

AR

E

112

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Toamna ruginie

Toamna iarasi a sosit,Frunzele-au ingalbenit,Vremea-n timp ea s-a racitSi ploi dese au sosit.

De prin gradini si prin liveziMulte roade s-au cules,Gospodinele fiind gataPentru a sosi si iarna.

Totul sufera o schimbare,Cuiburile-s acum goale,Fara pasari calatoareCare au plecat peste hotare.

Toamna ruginie,La noi sa mai viiCa tu-ntotdeaunaNe-aduci bucurii.

Duca Roxana,clasa a VIII-a AProf. coordonator, Popovici ªoie Aurica

Sfarsit de toamna

Toamna de mult a venitFrunzele au imbatranit.Iarba s-a uscat, pasarile au plecatCampul intr-o mantie cenusie s-a imbracat.

Toti copii stau in casaSi privesc tristi pe fereastra,Cum afara nori s-adunaSi incepe o furtuna.

Vantul suiera pe deal,Iar noi stam cuminti la geamSi privim frumos afaraCum iarna se apropie iara.

Iorgu Alina,clasa a VIII-a AProf. coordonator, Popovici ªoie Aurica

113

Baba Iarna

Vrabiuta cea isteataNu mai canta cantul sauCaci acum prin frig si ceataAduna hrana-n cuibul sau.

Baba Iarna se grabesteSi de cum ea a sositCu plapumioara alba-nvelesteGrabnic graul incoltit.

De pe culmi intunecateSe-nteteste viforul natangSi cum cu putere bateSpulbera zapada, de pe case si din crang.

Geamurile le-mpodobesteCu stelute fel de felPeste ape pod zidesteFara cuie, fara fier.

de Farcas AndreeaCoordonator, prof. Leric Adi

Brad de Craciun

Brad frumos si luminosCa un soare de luciosGloburi multe si beteleParca-i cerul plin de stele

Brad frumos dus din naturaCu coroana-i verde, puraBecuri multe luminoaseParca sunt flacari prin case

Brad frumos cu forma luiSpiritul CraciunuluiVestitorul anuluiDe nasterea Domnului

Brad frumos dus de pe dealuriPe sub el cu multe daruriMulte, multe jucariiBucurii pentru copii.

de Gaspar GianiCoordonator, prof. Leric Adi

EC

OU

RI

LIT

ER

AR

E

114

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Ce e viata?

Ce e viata?Ce suntem noi?Viata-i multa suferintaTot ce crezi ca-i drept e o mare iluzieCei ce langa noi se aflaNu stiu, nu vor viata s-o-nteleagaSi cand afla, tot nu credSunt orbi si fara de-ntelesAdevarurile pentru ei minciuni suntIar vanitatea lor ii arunca in intunericNoi suntem steluteCe stralucesc prin haosul numit,,viata”Suntem scantei ce se stingSub nepasarea celor ce ar trebui sa le pese,Sub vorbele lor negre si fara Dumnezeu.Dar viata e frumoasa pentru mica scanteieCe se-aprinde-n sperantaCe traiaste-n armonie, speranta si multa iubire.

de Jidoi AlexandraCoordonator, prof. Leric Adi

De Craciun

Podoabe, cantece, luminiSe-aprind faclii, e masa plinaIncep colindatori sa vinaSe strang copiii langa brad

Petrece lumea, rade, cantaSi toti un trai mai bun si-au pusE doar Craciun, e noaptea sfantaDar unde, unde e Iisus?

O! sfant locas de umilintaCand toti de tine joc isi batCati mai pastreaza cu credintaMesajul pruncului curat?

Pe fanul strans,Il vad in scutece de inSi poate trupul de petaleA gangurat primul suspin

115

Si ingerii din cer veniraPe micul prunc il ingrijiraIar micul Iisus gangureaSi dragoste le impartea

Acum si noi sa ne-nchinamCu dragoste sa-I cantamCaci mantuire El ne-a datSi de pacate ne-a iertat.

de Mihai AmaliaCoordonator, prof. Leric Adi

Farmecul verii

Ma pierd in ganduri buneCand vad mii de culoriA verii linisteCand totul este farmecPlutind printre vazduhPasari, campii si dealuriPrivind printre ramuriInsa natura veriiAre mii de culoriCand dimineata vineSe-arata albastre zari,Iar cand soarele apuneSe-arata un rosu cerSi-atunci tot ce se miscaSe duce la locul luiSi la unison…Rostesc,,somn usor”

de Mihai DamarisCoordonator, prof. Leric Adi

Ghiocelul

Este încã frig. Iarna se încãpãþâneazã ºi nu are de gând sã plece. Darsoarele abia îºi face loc printre norii cenuºii, trimiþând câteva razepãmântului.

Este sfârºit de februarie. De sub petele mari de zãpadã, careacoperã ograda, pornesc pârâiaºe de apã, fãcându-ºi loc printrepãmântul negru ºi umed.

Dar uite un ghiocel. A ieºit ca o bucurie în calea mea ºi nu ºtiamdacã aceastã suavã floricicã este aici cu adevãrat sau este doar unfulg de zãpadã prins într-un ac de iarbã.

EC

OU

RI

LIT

ER

AR

E

116

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Razele soarelui îl mângâie uºor ºi numai gândul de a-l pune înpalmele mamei mã face sã-l desprind de acolo din pãmântul care l-a nãscut. În curând se vor întoarce berzele ºi rândunelele obositede atâta zbor.

Pãdurile se trezesc dintr-un somn adânc. Se aud cântecelepãsãrilor care s-au întors din nou la noi în þarã. Câmpiile seîmpodobesc cu un covor multicolor. Iar din scoarþa copacilor iesbuburuzele mici ºi colorate. Pe câmpii zburdã mieii, iar albineleharnice zboarã din floare în floare. La pomii goi vor plesnii muguriiºi ramurile se vor împodobi cu o mantie de un verde curat.

Pãsãrile voioase de sosirea primãverii vor ciripii din creangã încreangã. Furnicile harnice au toatã ziua de lucrat în muºuroiul lor.

În pãrculetul din faþa casei vor înflori zambile roºii, mov ºigalbene, lalelele cele parfumate vor împrãºtia un miros îmbietor.

Câtã frumuseþe ºi bucurie în suflet ne aduce primãvara!Vorocneag Florina GabrielaCoordonator, prof. Leric Adi

Iarna

A sosit iarna geroasaCu podoaba plina-n casaSi cu veseliiPentru copii.

De pe coasta alunecoasaSe vad copii venind de-acasaSi cu saniuta lorVor zbura ca un cocorSarbatorile de iarnaNe aduc la noi in taraMii de jucarii si bucuriiImpreuna cu familia vom sarbatori

Pe afara se vad noriiCare cern zapada lorSi colindatoriiCare colindã pe la casele vecinilor

Casa e impodobita cu mireasma marginitaBradul este pregatitToti vin acum in stradaCa sa vada a lui podoaba.

de Iovescu DianaCoordonator, prof. Leric Adi

117

Iarna

Odatã cu sfârºitul celui mai bogat anotimp din an, toamna, întreagalume se pregãteºte pentru cel mai frumos anotimp din an, iarna.

Acest anotimp poate fi considerat cel mai frumos, fiind presãratcu diferite sãrbãtori religioase mult aºteptate în întreaga þarã, atâtde copii, cât ºi de oamenii maturi. Odatã cu sosirea iernii, întreaganaturã hiberneazã, pomii încãrcându-ºi ramurile cu podoaba argintiea zãpezii vestind un nou an plin de prospeþime.

Satele parcã dorm sub plapuma albã a zãpezii iar nopþilegeroase, cu cerul senin înstelat, vegheazã parcã liniºtea tãcutã aacestui anotimp.

Râurile formeazã poduri de gheaþã în acest anotimp gerosintrând parcã într-o stare de somnolenþã. Strãzile satelor sunt dince în ce mai pustii odatã cu lãsarea gerului iar hornurile caselorfumegã încãlzind odãile oamenilor. Odatã cu sosirea sãrbãtorilorbrazii împodobesc locuinþele tuturor, iar oamenii fiind mai buniaºteaptã cu nerãbdare trecerea în noul an.

În cele mai frumoase oraºe din tarã în faþa Palatelor Adminis-trative sunt amplasaþi brazi aduºi din cele mai frumoase zone aleþãrii sau chiar din þãri îndepãrtate, fiind aleºi cu multã grijã de cãtreoameni cu multã experienþã.

Odatã cu trecerea sãrbãtorilor de iarnã, întreaga comunitate seintoarce la activitatile zilnice, aºteptând cu multã nerãbdare sosireaprimãverii.

Nistor AdelinaCoordonator, prof. Leric Adi

Iarna

Este iarnã…. Fulgii argintii de nea par niºte fluturi uºori care plutescprin tot vãzduhul dând senzaþia de o perdea vie care înconjoarãsatul.

Copacii sunt împodobiþii cu promoroacã ºi cu stele de gheaþãcare sclipesc în culori. Pãtura groasã ºi pufoasã de nea acoperãcasele de la care se mai observã doar licãrirea uºoarã a lãmpilorcare parcã nu mai au viaþã ºi putere sã mai lumineze odãile.

Þurþurii de la streºinile caselor sunt mari iar datoritã luminiþelordin odãi aceºtia sclipesc viu coloraþi. Soarele rotund ºi palid deabia se mai observã printre norii negrii iar datoritã acestora totuleste întunecos.

Hornurile caselor scot un fum gros ºi parcã sunt niºte stafii careplutesc deasupra satului.

Vãile sunt îngheþate complet ºi strãlucesc de parcã ar fi pline demii ºi mii de cristale. Strãzile sunt pustii datoritã gerului aspru careînvãluie întregul sat în braþele lui.

EC

OU

RI

LIT

ER

AR

E

118

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Pârtiile sunt alunecoase numai bune de sãniuº, pregãtite pentrua fi gazdele doritorilor de distracþie.

Vederea acestui tablou iþi face privirea sã se piardã ºi parcã îþispalã gândurile cu albul lui pur ºi innocent.

Peisajul este impecabil ºi totul pare desprins dintr-o poveste.Achim Irina

Coordonator, prof. Leric Adi

Iarna

Zapada a venitCopiii au sositPe deal cu saniuteleZburand ca vrabiutele.

Copiii cei cu nerabdareAu plecat cu mic, cu mareCu schiuri si sanioareSa se dea pe partia cea mare

Ei cu zapada se jucauIngeri pe pamant faceauSi totul era minunatPentru ca ningea neincetat

Fulgii din cer cadeauZapada mereu asterneauSi totul se acopereaC-un covor de nea.

de Cernat Madalina,Coordonator, prof. Leric Adi

Iarna pe alee

Pe aleile pustiiA-nceput sa ninga iar,Fulgi de nea batuti de vantParul mi-l mangaiau

Pe aleile pustiiTotu-I alb ca-n povestiFulgii zburda rand pe randHaina alba, ei lucrand

119

Totu-i alb in departareHaina alba s-a lasatCu o zale argintieSatul nost’ s-a imbracat

Vantul viscole zapadaIar afara este frigEu stau si privesc afaraFulgii mici zburand, plutind

Natura de-odinioaraEra verde si voioasa,Dar acum s-a imbracatCu-o haina mai frumoasa

Fluturi albi plutesc in zareTotul pare fabulosAs iesi putin afaraDar e frig si-s somnoros.

de Dugulescu SabinCoordonator, prof. Leric Adi

O, copilaº plãpând din paie!

O copilaº plãpând din paieÎþi dormi acum al pãcii somnÎn cele mai umile paieIisuse, Preaslãvite Domn.

Ca sã ajungi pe-a noastrã caleTe-ai coborât în noapte josÎn cortul pribegiei taleIisus, Luceafãr luminos.

Ci te-ai lãsat legat în faºeDe-o mamã ce te-a legãnatªi-ai plâns cu buzele gingaºeIisuse, mare Împãrat.

Te-ai coborât pe-a noastrã glieTu, fiu al Tatãlui slãvit!Ca cel mai mic, în sãrãcieLa noi, Iisuse, bun venit...

de Covaci VasilicaCoordonator, prof. Leric Adi

EC

OU

RI

LIT

ER

AR

E

120

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Poveste la gura sobei

A început sã cadã câte-un fulg precum în poezia lui Alecsandri. Încasã arde focul, împrãºtiind în încãpere un miros înþepãtor de rãºinã.Bunicul s-a aºezat pe scãunel, încãlzindu-ºi mâinile la cãldura cup-torului. Ziua a scãzut, noaptea intrându-ºi repede în drepturi.

Trebuie sã pregãtesc o compunere despre anotimpul iarna,pentru ºcoalã. Nu ºtiu ce sã scriu. Îl rog pe bunicul sã-mi spunã cumera iarna când era el copil. Nu prea vrea, dar insistând pe lângã elimi povesteºte cã era tot iarnã ºi atunci, dar fiind copil nu simþeafrigul de afarã ca acum.

Seara se întuneca repede, nu aveau curent electric ca acum,stãteau la lampã sau la lumânare.

Erau tineri ºi mergeau la ºezãtoare unde cântau, jucau, spuneaupoveºti, fetele torceau, lucrau la rãzboiul de þesut sau meºtereaualte lucruri.

Acum tinerii au alte obiceiuri, au televizoare, au calculatoaredar aici în sat la noi a mai rãmas o fãrâmã din obiceiurile de iarnã.

Copiii ºi tinerii merg ºi acum ca ºi atunci cu colindatul, alþii cucapra, cu bizãraua, cu steaua, sau pe la fetele de mãritat cu colinda.

Bunicul îmi spune cã mergeau ºi ei la sãniuº ºi erau rumeni înobraji poate de la bucata de mãlai copt în vatrã pe care o mâncau cuatâta poftã ºi pe care bunicul o lãuda cã era tare bunã.

În timp ce povesteam, afarã Divinitatea a cernut un covor albgros ºi pufos de zãpadã. Casele par niºte oi albe rãtãcite într-o valeîmprejmuitã de pãdure care este satul meu. Îmi fac planuri sã mergºi eu cu colindatul. Bunicul îmi spune o colindã veche pe care ocântau ºi ei,,Trei crai de la rãsãrit”... mã gândeam la cei trei craidespre care am citit în cartea de religie la ºcoalã, despre vestea pecare au adus-o despre naºterea pruncului Iisus.

Afarã viscolul s-a înteþit pãdurea plânge ca un copil mic înbraþele mamei sale. A trântit ºi poarta de la ogradã. Pe geamuri suntflori albe, flori de gheaþã.

Bunicul mai aºeazã un lemn în gura cuptorului ºi îmi tot spunecã iarna când era ger mare mai coborau ºi lupi în sat. Vãzuse el unulcare coborâse din pãdure în cãutare de hranã, dar câinii îl luaserã lagoanã.

κi aduse aminte ºi de alte ºi alte întâmplãri ºi îmi totpovestea...dar pe mine mã luase somnul de la cãldura de la cuptorsau poate de la cãldura din inima bunicului.

Popa PatriceaCoordonator, prof. Leric Adi

121

Primavara

A trecut iarna geroasãGhioceii au ieºitPãsãrile au venitPrimãvara a sosit

Toate gâzele danseazãCodru-i verde fericitMieii zburdã pe câmpieToatã lumea-i fericitã

Covorul frumos de neaS-a topit ºi a plecatIar în locul lui revineUn superb covor de flori

Cântã pãsãri în pãdurePe copacii înfloriþiPrimãvara cea voioasãLa noi iarãºi a sosit.

de Jurma AlexandruCoordonator, prof. Leric Adi

Seara Crãciunului

Brad frumos împodobit,De copii cuminþi privit,Îmbrãcat în beculeþe,ªi betea de noi alese.

Are globuri ºi bastoane,ªi în vârf steaua cea mareIar sub el sunt multe dulciuriDe moºu-l aduse.

ªi de-afarã se audToþi copiii colindândªi copiii veseli strigãPe la porþile vecine.

Când ajunge ºi la noiColindul cu trei pãstoriStãm în prag ºi ne uitãmªi cu drag îl ascultãm.

de Negrea SabinaCoordonator, prof. Leric Adi

EC

OU

RI

LIT

ER

AR

E

122

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Sfârºit de toamnã

Este sfârºit de toamnã. Afarã peisajul pare coborât dintr-un tabloual unui pictor celebru care a pus roºu aprins pe frunzele de viþãsãlbatecã ºi galben ruginiu pe cele de nuc. Iarba încã este verde ºicontrasteazã puternic cu galbenul roºcat al crãiþelor înflorite.

Frunzele cad cu miºcãri de aripi moi. Odatã ce ajung pe pãmântformeazã un covor foºnitor în care mi se cufundã paºii. Rãspândindtristeþe, vântul cu a lui suflare mãturã covorul de frunze ruginite depe aleile pustii. Printre ramurile goale împodobite de luminã sevãd cum pãsãrelele cãlãtoare se îndreaptã spre þãrile calde, iarcrivãþul cântã la xilofon dându-ne de stire ca va sosi iarna ceageroasa. La început notele sunt interpretate cu uºurinþã apoi rafaleleperturbã întreaga simfonie! Copacii suspinã, iar lacrimile depromoroacã picurã una câte una peste frunzele moarte.

Vreau sã aud cântecul pãsãrelelor, dar degeaba! Dupã un timpin care totul parcã a încremenit se aude cioc... cioc... cioc! Esteciocãnitoarea care-ºi cautã hrana sub scoarþa copacilor.

În aer misterele de toamnã plutesc fiind accentuate de parfumulfin al gutuilor pufoase. Bruma a cãzut! Crizantemele par trase într-o foaie de staniol argintiu. Pânzele de paianjeni s-au transformat înfire de mohair pufos din care natura împleteºte haine pentrucrizantemele care încã îºi desfac bobocii încântându-ne cu cascadelede flori. Dintr-o datã cerul devine plumburiu! Soarele încearcã dintoate puterile sã-ºi facã simþitã prezenþa, dar norii groºi ºi negri cao mantie de fum îi îngreuneazã efortul.

Oare iarna bate la uºã???Pãscuþ Patricea

Coordonator, prof. Leric Adi

Toamna

Pe pãmântul încãlzit,Toamna tocmai a sosit.Soarele abia pãleºteFrigul încet se iveºte.

Cad frunzele ruginii,Parcã-i joacã de copii,ªi aºtern pe jos covor,Colorat strãlucitor.

ªi iarba s-a veºtejit,Pomii parca au adormit.Vântul tocmai s-a sporit,Însã gerul n-a venit.

123

Pãsãrelele plecarã,Trilul parcã îl uitarã.Liniºtea-i nepãsãtoare,Toamna e adormitoare.

de Rada MadalinCoordonator, prof. Leric Adi

Zborul pãsãrilor

Frunzele zboarã prin aerul rece de toamnã. Copacii se unduiesc înbãtaia vântului dezgoliþi de frunzele lor, prevestind sfârºitul toamneiºi plecarea pãsãrilor. Parcã plâng dupã trilurile lor îngereºti.

Mulþimi de pãsãrele se adunã luându-ºi rãmas bun de la cuiburilelor care rãmân pustiite. Ele pornesc spre þãrile soarelui ºi au undrum lung ºi istovitor de srãbãtut. Zboarã peste oceanele ºi mãrilealbastre, Soarele a apus. Globul de gheaþã s-a ridicat pe cer însoþitde mulþimi de luminiþe strãlucitoare. Pãsãrile se odihnesc pentru onouã zi istovitoare. Acum roata de foc s-a ridicat pe bolta albastrã.

Pãsãrile au plecat parcã chemate de locul mult râvnit, pentruunele acest drum este sacrificiul suprem.

Ne-au lãsat în urmã tristeþe ºi promisiunea de a le revedea.Berati Robert Octavian,

Coordonator, prof. Leric Adi

Un nume de iad într-un loc de rai

În Munþii Vlãdeasa, printre pãduri de brazi ºi stânci abrupte, cãzânddin înaltul cerului într-un zgomot infernal de moarã hodorogitã,este cascada Moara Dracului.

Drumul pe care se ajunge la ea este lung ºi porneºte dintr-ostaþiune montanã numitã Stâna de Vale. Acesta, dupã ce trece pelângã un izvor de basm, Izvorul Minunilor, cu apã limpede cacristalul, dupã vorba lui Creangã, ºi rece ca gheaþa, începe sã urceprin pãduri de brazi tineri ºi bãtrâni, prin poieni ºi luminiºuri, pânãcând rãzbate la luminã pe creasta înierbatã. O frumoasã pajiºtealpinã pe care în vântul rãcoros al înãlþimilor, iarba foºneºte ºi seunduie precum valurile mãrii. Privirea nu mai are zãgaz, zboarãfãrã opreliºti peste vârfuri ºi creste. Cai aproape sãlbatici împreunãcu turme de vite pasc într-o armonie deplinã. Drumul continuã înValea Drãganului, lângã Cantonul Ciripa, un minunat loc de odihnãîntr-o poianã cu izvor. De aici peisajul se schimbã. Începe un urcuºabrupt printre bolovani ºi brazi cãzuþi la pãmânt. pereþi ameninþãtoride stâncã stau gata-gata sã se prãbuºeascã în vale. Lumina soareluipãtrunde tot mai puþin printre brazii imenºi cocoþaþi pe versanþi.Spaima te cuprinde. Este un haos total. Schelete costelive de brazi

EC

OU

RI

LIT

ER

AR

E

124

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11rãsturnaþi rãsar la tot pasul, iar din depãrtare un zgomot asurzitor,ca de tun, rãzbate într-un ecou prelung, peste vale. Un fior de groazãîþi trece prin oase. Apoi, când zgomotul nebun îþi sparge timpanele,în faþã, brusc, apare cascada, agãþatã de stânci ce se terminã în cer.Este superbã. Apa înspumatã ºi rece se prãvale la vale peste douãpraguri de piatrã, cât douã biserici puse una peste alta. Dracii îºimacinã grâul.

Sus, sus de tot, înfipþi în soare, stau câþiva brazi ºi peste totzgomotul ºi tot haosul se aflã liniºtea cerului senin...

Ene CãlinProf. coordonator: Marinela Bohotici

O iarnã împodobitã cu stele

Într-o noapte de iarnã, pe când pãmântul tremura de frig, apare ozânã albã, cãreia ochii-i lumineazã. Din nori coboarã o pãturã albã,învelind pãmântul cu ea ca sã nu-i mai fie frig. Brazii îi împodobeºtecu o betealã argintie. Acoperiºurile caselor le vopseºte cu alb.Scuturã puþin din nori ºi pe pãmânt cade un praf de stele dalb... prafcare transformã apele în sticlã cristalinã, în adevãrate oglinzi...

Dar se pare cã trebuie sã plece, deoarece mai este puþin timp ºirãsare soarele, s-ar putea sã o vadã cineva.

ªi soarele rãsare. Se vãd clar apele ca oglinzile ºi pãturile cucare este învelit pãmântul. Toþi copacii îºi þin cu mândrie pe umerimantia argintie, iar dealurile par niºte noriºori pufoºi, de vatã parcã.Munþii îºi þin pe capetele lor sure pãlãriile albe, iar pe acoperiºurilecaselor par a fi coborât constelaþii întregi de stele...

Gandare Bianca RebecaProf. coordonator: Marinela Bohotici

125

Recomand…

… participarea la CURSURILE COMENIUS (organizate de cãtreECNO)SEARCHING FOR SAMPOCÃUTAND SAMPO…

Motto:„Oamenii extraordinari nu trebuie doar sã vadãoportunitãþile, ci sã le creeze…”

Numele instituþiei organizatoare:Educatief Centrum Noord en Oost (ECNO)

Locul desfãºurãrii mobilitãþii individuale:Turku, Helsinki (Finlanda), Tallinn (Estonia)

Þãrile participante: Portugalia, Italia, Malta, Spania, Franþa,Olanda, Finlanda, Estonia, Suedia, Slovenia, Lituania, Turcia,Ungaria, România.

Perioada mobilitãþii Comenius: august 2010

Tematica stagiului este de interes actual ºi anume dezvoltareaculturalã îmbinatã cu educaþia artisticã. Cursul a fost condus de FokkoDijkstra (profesor formator, expert dezvoltare culturalã). Din echipaacestuia au fãcut parte ºi profesori din Finlanda ºi Estonia: Marja,Anna, Ilari, Vello. Organizatorii au îmbinat în mod strãlucit vizitareaobiectivelor propuse (Catedrala din Turku, Castelul din Turku, Mu-zeul subteran din Turku, Catedralele din Helsinki, Muzeul lui Ale-xander I ºi al lui Tolstoi, Werla, Societatea de Literaturã Finlandezã,Suomelina, Tallin...) cu materiale deosebit de interesante, cu cântecºi literaturã, cu poezii ºi alte texte citite de cãtre cursanþi ºi de cãtreorganizatori. Au fost folosite strategii ºi metode activ-participative.Excursiile ºi vizitele au fost îmbinate cu observaþia, comparaþia,analiza, problematizarea, seminariile, folosirea aparatului foto(camera), laptop-ul, Internet-ul, completarea unei cãrþi virtuale pewww.chain.to. Activitatea cursului s-a desfãºurat frontal, dar ºiindividual sau pe ateliere, iar prieteniile care s-au format acolo,prejudecãþile care s-au spulberat, experienþa dobânditã… cântãresc/vor cântãri foarte mult în viaþa profesionalã a fiecãrui cursant.

NO COMMENT

126

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11

Finlanda... *Carina A. Ienãºel

...este un stat cu o istorie deosebitã, un stat care a reprezentat multãvreme doar o jucãrie pentru vecinii suedezi ºi ruºi. Fiind foartemult timp sub dominaþie suedezã ºi rusã este firesc sã fi fostinfluenþatã de aceste þãri. Influenþele suedeze ºi ruseºti se observãclar, dacã privim arhitectura oraºelor ori dacã vizitãm muzeele,atât de multe, care pãstreazã vii mãrturiile istoriei.

Helsinki este un oraº cu influenþe ruseºti. Cea mai elocventãdovadã? CATEDRALA USPENSKI. Numele îi este de origine slavã:uspenie = adormire, iar hramul catedralei este... Adormirea MaiciiDomnului. Catedrala este construitã spre sfârºitul secolului al XIX-lea, din cãrãmidã roºie, având 13 turnuri (iniþial acoperite cu aurde 22 carate!), care amintesc de Hristos ºi de ucenicii sãi... Cupolaprincipalã poate simboliza ºi flacãra Duhului Sfânt care, lãsându-se peste apostoli, a format Biserica. Designul exterior al catedraleiduce cu gândul la stilul vechi rusesc, de prin secolele XIV-XV,când bisericile erau foarte înguste ºi foarte înalte, cu turnuri caniºte brazi ºi cu formã de con... De ce sunt atât de înalte? Pentru ase vedea de la distanþã, pentru cã sunt asemeni unui far, care îi ajutãpe oamenii rãtãciþi pe mare(a vieþii) sã (re)gãseascã drumul... Privindcupola din interiorul bisericii se pot observa ºi influenþelebizantine: pilonii masivi, din granit negru, care susþin bolta suntplasaþi lângã zidurile exterioare. Bolta este împodobitã cuornamente specifice bisericilor ortodoxe estice. Icoanele suntdesãvârºite.

Turku, în schimb, este un oraº cu influenþe pur suedeze. Seevidenþiazã, desigur, o bisericã. Catedrala din Turku, plasatã pemalul unui râu navigabil, care oferã bisericii ºarm ºi mister, – râucare leagã acest vechi simbol al credinþei de Castelul Turku, castelcare seamãnã foarte mult cu Castelul Matei Corvin din Hunedoara

*mostrã din ceea ce am vãzut ºi învãþat în cadrul cursului/seminarului lacare am participat ca urmare a obþinerii unei burse Comenius, 2010.

127

– este consideratã mama bisericilor luteranefinlandeze. Catedrala actualã nu are mai multde ºapte secole, dar pe acelaºi fundament aexistat de prin secolul al XIII-lea o altãcatedralã, care a fost consacratã (de cãtreepiscopul Finlandei) Sfintei Fecioare Maria.Aceastã bisericã a ars într-un moment în carezidurile îi erau încãrcate cu istorie ºi legende(1827). Foarte înaltã, cu piloni gotici, cu altardeosebit pentru o bisericã luteranã (existãicoane pictate în altar!), biserica veche era fãrãegal. Dar nici actuala bisericã nu este maiprejos: turnul, construit dupã incendiu, are 101m deasupra nivelului mãrii ºi este vizibil de lao distanþã considerabilã. Altarul a fost pictatprin 1836 de cãtre Fredrik Westin, artistfinlandez. O parte din ziduri ºi acoperiº suntdecorate cu frescã, în stil romantic, lucrarefãcutã de cãtre pãrintele picturii finlandeze,R. W. Ekman, lucrare care prezintã scene dinviaþa lui Hristos, dar ºi douã chei pentru eve-nimentele ce aparþin istoriei bisericii finlan-deze: botezul primului creºtin finlandez de

cãtre episcopul Henry ºi prezentarea Regelui Gustav Vasa (de cãtreMichael Agricola, primul traducãtor al Noului Testament în limbafinlandezã). Catedrala a avut mult de suferit de-a lungul secolelor,unele din piesele pe care le deþinea au fost date în pãstrare unormuzee, biserica a fost restauratã în 1979, în prezent în incinta clãdiriiþinându-se slujbe bisericeºti în limba finlandezã ºi suedezã (Fin-landa nu e numai þara cu 1000 de lacuri, cu douã religii oficiale –luteranã ºi ortodoxã –, ci ºi þara cu douã limbi oficiale, care nu suntde circulaþie internaþionalã!: finlandeza ºi suedeza!).

O altã bisericã splendidã din Turku este BISERICA SFÂNTULMIHAIL, care este construitã în stil neo-gotic, de cãtre arhitectulLars Sonck ºi are vitralii de o frumuseþe extraordinarã, fãcute decãtre Hilkka Toivola ºi de cãtre Otso Karpakka.

În Turku existã multe biserici luterane, poate ºi din cauzã cãEpiscopia îºi are sediul în acest oraº cochet, biserici care au stilmodern, cu linii simple sau, din contrã, fiind împodobite cu elegantepiese medievale, dar poate cã nici una nu deþine splendoareaBISERICII SFÂNTA MARIA, o adevãratã moºtenire religioasã, unadevãrat tezaur medieval. Crucea din lemn dateazã din secolul alXIV-lea. Lucrãrile la clãdire au fost finalizate în secolul al XV-lea,

NO

CO

MM

EN

T

Catedrala luteranã din Turku

128

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11biserica reuºind, de atunci ºi pânã în secolul nostru, performanþade a rezista modificãrilor. Biserica Sfânta Maria este la fel deelegantã ca acum ºase secole.

SUOMELINNA este un alt loc care trebuie neapãrat vizitat.Fortãreaþa a fost construitã în anul 1748, pe o insulã în apropiereaoraºului Helsinki ºi este consideratã un tezaur al culturii finlandeze.Construcþia Suomelinnei a început în 1700, când Finlanda se aflasub dominaþie suedezã. Augustin Ehrensvard s-a ocupat dearhitectura Suomelinnei. Porþile ºi faþada sunt construite în stilclasic-baroc. Poarta Regelui este un simbol al Suomelinnei. A fostconstruitã între 1753-1754 ºi era principala cale de acces a fortãreþei.Dupã moartea lui Augustin Ehrensvard, proiectul Suomelinnei îieste încredinþat lui Nils Mannerskantz, care a construit dispozitivelede apãrare în stil neo-clasic, stil în vogã la aceea vreme în Suedia.În 1808 a avut loc Rãzboiul Finlandez, iar în anul urmãtor Finlandase aflã sub dominaþia Rusiei (1809-1917). Timp de 108 ani înSuomelinna va fi instalatã garnizoana rusã. Ruºii vor construi îninteriorul fortãreþei o bisericã ortodoxã (1854). Biserica a fosttransformatã în bisericã luteranã, dar avea un rol dublu: lãcaº deînchinare ºi... „casã de luminã” pentru traficul aerian ºi naval. În1855, în timpul Rãzboiului din Crimeea (1854-1856), fortãreaþa asuferit grave distrugeri în urma bombardamentului englez. În 1917,Finlanda îºi declarã Independenþa (6 decembrie), iar ruºii trebuiesã pãrãseascã fortãreaþa. În timpul celui de-al Doilea RãzboiMondial, fortãreaþa serveºte drept bazã militarã pentru artileria decoastã ºi pentru submarine. În 1973 garnizoana finlandezã pleacãdin Suomelinna, fortãreaþa trece sub administraþie civilã ºireprezintã cea mai popularã atracþie turisticã. Din 1991, Suomelinnaface parte din PATRIMONIUL MONDIAL UNESCO.

Parvoo este unul dintre cele mai vechi oraºe din Finlanda...vechi ºi... unic: finlandezii reuºind sã pãstreze atmosfera de epocãîn acest spaþiu calm. Dar Porvoo este cu adevãrat important pentrufinlandezi, din cauzã cã aici s-a declarat Independenþa Finlandei.În 1809 Porvoo a fost în centrul atenþiei Europei de Nord deoareceSuedia a pierdut rãzboiul ºi a fost obligatã sã cedeze FinlandaRusiei, care îl avea þar în acel moment pe Alexandru I.

MUZEUL ªI CATEDRALA LUTERANÃ din Porvoo suntprincipalele puncte de atracþie. În actualul muzeu, în anul 1809 s-a þinut Dieta de la Porvoo, iar Biserica Porvoo a fost construitã cumult timp înainte, prin secolele XIII-XIV. Din cauzã cã a fost distrusã,în 1450 s-a construit altã bisericã – cea actualã... din pãcate ºiaceastã clãdire a fost distrusã de câteva ori, dar în 1723 a fostreconstruitã ºi transformatã în Catedralã. În apropiere se aflã o

129

statuie a Þarului Alexandru I, semn cãdominaþia Rusiei a avut ºi aspectepozitive pentru poporul finlandez.

Cele mai multe castele din Finlandasunt construite în Sud: Kastel-Holma,Kuusisto, Raasepori; CASTELULTURKU.

Castelele finlandeze fãceau partedintr-un sistem de apãrare ºi adminis-traþie specific din timpul dominaþieisuedeze. În perioada medievalã au fostconstruite ºase castele importante,printre care ºi cel din oraºul Turku.Lucrãrile de renovare, complete ºiminuþioase, s-au terminat dupã 1945în CASTELUL TURKU. Castelul estesituat pe malul râului Aurajoki, a fostconstruit prin secolele XIII-XIV. Îndecursul timpului a suferit foarte multemodificãri. Iniþial avea douã etaje, dar

între 1556-1563 ducele John Vasa, fiul lui Gustave Vasa, a locuitacolo împreunã cu frumoasa sa soþie polonezã, Katarina Jagellonicaºi a fost necesar sã se mai construiascã un etaj. Acesta a fost construitîn stil renascentist. Pânã în acel moment a mai fost construitã ocapelã în stil gotic. În timpul bombardamentelor din 1941, castelula fost distrus, dar a fost renovat între 1946-1962, acum fiindtransformat în muzeu ºi vizitat de sute de turiºti ce vor sã simtãmãcar puþin din mireasma acelor epoci tumultuoase.

SOCIETATEA DE LITERATURÃ FINLANDEZÃ (SLF) a fostfondatã în 1831. Designul clãdirii îi aparþine lui SebastianGripenberg, dar clãdirea a fost modificatã în 1890, deoarece îi eranecesar mai mult spaþiu. În prezent, SLF deþine cinci clãdiri înHelsinki, dar ºi în Kruununhaka, Vantaa, Joensuu. Este foarteinteresant modul în care a luat naºtere aceastã societate. Prin 1831,un grup de tineri studenþi ai Universitãþii din Helsinki s-au întâlnitºi „pe timpul întâlnirii lor au discutat despre cãrþile finlandeze,despre limba finlandezã ºi cât de mult pot sã ajute literatura. Seara,au ajuns la concluzia cã muncind împreunã este mai uºor ºi ar ficazul sã întemeieze o societate...” (Elias Lonnrot). Inaugurareaoficialã a avut loc la o sãptãmânã de la acea întâlnire, iar „caleacãrþilor” a devenit „literaturã” ºi SOCIETATE A LITERATURIIFINLANDEZE. În primii ani, SLF existã datoritã muncii ºientuziasmului acestor tineri. În puþin timp vor publica o traducere

Catedrala ortodoxã din Helsinki

NO

CO

MM

EN

T

130

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11a lui Heinrich Zschokke, a urmat ediþiascurtã a Kalevalei, publicatã de cãtre EliasLonnrot. În continuare, SLF va publicadicþionare ºi va aduce la zi traducereaBibliei în limba finlandezã, pe care arealizat-o Michael Agricola. Literaturafinlandezã se dezvoltã destul de încet,deoarece trebuie sã treacã peste influ-enþele suedeze ºi ruseºti, nici mãcar legilesau slujbele bisericeºti nefiind în finlan-dezã, ci în suedezã (legile) ºi latinã(slujbele bisericeºti), deoarece trebuie sãîºi câºtige, asemenea statului, indepen-denþa ºi sã (re)descopere spiritul naþionalMomentul publicãrii poemului naþionalKalevala (care în timp a fost tradus înpeste 40 de limbi, inclusiv în limbaromânã) sau momentul publicãrii nuveleiªapte fraþi (Aleksis Kivi) au avut o mare importanþã pentru SLF,din cauzã cã a permis continuarea cercetãrilor în domeniul artei,folclorului, istoriei, ºi literaturii.

KALEVALA este o epopee care a apãrut pentru prima datã subformã scrisã între anii 1830-1840, datoritã filologului EliasLonnrot. Epopeea reprezintã sursa simbolurilor culturii finlandezeºi a fost comparatã cu Iliada ori cu Cântecul Nibelungilor.

Vainamoinen, Ilmarinen ºi Lemminkainen sunt doar câþivadintre eroii care trebuie sã lupte cu laponii, sã cucereascã o fecioarã,sã construiascã o moarã fermecatã, sã (re)descopere cel maiimportant lucru care le-a fost furat, pe Sampo...

SAMPO... a fost considerat ba o axã a lumii, ba o relicvã creºtinã,ba o moarã ce putea mãcina aur ºi sare, ba o cutiuþã magicã în staresã pãstreze echilibrul lumii.

Probabil cã finlandezii au regãsit acel Sampo atât de râvnit,deoarece au trecut prin atât de multe ºi de dificile situaþii ºi în locsã fie distruºi, au devenit mai puternici ºi mai încrezãtori în destinullor...

Castelul din Turku

131

Cireºarii lui Constantin Chiriþã l-au impresionat profund pe NichitaStãnescu, de vreme ce acesta a hotãrât sã le scrie niºte poeme.

Material cules de prof. Carina A. Ienãºel

Cavaler al florii de cireº

Chip de cireaºã muºcatã de un elfzburând tot timpul într-un altmiraj visat.…Sanda pe care mi-o-ncãlþa un zeuîn salt pe inorogul cel înaltºi înºeuat.ªi voi veni sã mã prosternmai mult rãnit ºi multînvins,Când ai sã baþi pe un cadran eternun nor mai alb ºi mult mai multcare a nins.

Cireºar

Nimeni nu ne crede dacã sãrutãmpasãrea din zbor, iarba înverzind.Noi suntem un fel de martoriai adolescenþei ruginind.Nimeni nu ne spune: bea, flãmândule!Nimeni nu ne spune: însetatule!Curge primãvara pe sub fluturi,visãtor podeaua curge pe sub tine, patule!

NO

CO

MM

EN

T

132

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11Lasã-te pe somnul meu, tu, vis frumos,cade-mi tu în gura mea uscatãroºie cireaºã dintr-un chiparos,zânã inventatã!

Starea de a fi cireºar

Ah, n-o sã ºtie nimenigingaºa pricinã a cireºuluiprofunda pricinã a stejaruluicauza ochilor mei.Ah, n-o sã ºtie nimenizburata pricinã a pãsãrilorîmpietrita pricinã a pietrelorcauza inimii mele.Ah, n-o sã ºtie nimenineagra pricinã a pãmântuluicurgãtoarea pricinã a râurilorcauza sufletului meu.

133

Cireºarii, de Constantin Chiriþã

Material cules de prof. Carina A. Ienãºel

Seria Cireºarii este un ciclu de romane scris de Constantin Chiriþã,care se adreseazã în principal tinerilor.

Romanele înfãþiºeazã în mai multe episoade aventurile unuigrup de ºapte tineri: Victor, Ionel, Dan, Maria, Ursu, Tic ºi Lucia.

Cele cinci volume ale seriei „Cireºarii” sunt:1. Cavalerii florii de cireº (numit iniþial Teroarea neagrã);2. Castelul fetei în alb;3. Roata norocului;4. Aripi de zãpadã (numit iniþial Teroarea albã);5. Drum bun, Cireºari.

„Cavalerii Florii de Cireº” numit iniþial „Teroarea Neagrã” esteprimul volum din seria „Cireºarii” scrisã de Constantin Chiriþã.Chiar de la începutul volumului este prezentat un bãtrân pe numemoº Timofte. El este cel care se ocupa de soneria de la pauzã. Nu

mulþi sunt copiii care ajung printre favoriþii luimoº Timofte. Printre ei se aflã un grup de copii declasa a VIII-a numiþi Cireºarii pentru cã locuiesccu toþii în cartierul Cireºului. Ei sunt: Ionel(bãiatul directorului), Victor (un elev model cu ologicã extraordinarã), Ursu (Teodor Teodoru, unmare acrobat cu o vedere uimitoare), Dan (un bãiatdestul de nãzdravan); printre ei sunt ºi douã fete:Maria (o fatã visãtoare, cu suflet de poet) ºi Lucia(o fatã destul de severã cu suflet de savant).

Ei hotãrãsc sã facã o expediþie ºtiinþificã, cuscopul de a reface harta veche a Peºterii Negre. Cuajutorul lui moº Timofte, Tic (fratele mai mic alMariei) reuºeºte sa ajungã ºi el în peºterã cugândul de a gãsi o cutie fermecatã. Grupul deaventurieri hotãrãsc ca pentru siguranþa lor sã

NO

CO

MM

EN

T

134

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11formeze douã grupuri: unul în peºterã ºi unulafarã, pe munte. Trãgând la sorþi, grupele s-auîmpãrþit astfel: Ionel, Victor, Tic ºi Maria înpeºterã, iar Lucia, Ursu ºi Dan afarã. Ei au stabilitcã vor comunica prin niºte aparate T.F.F, prinMorse. Aºa au ºi fãcut ºi toatã expediþia pãrea sãdecurgã normal... pânã atunci când în peºterã,„cei sortiþi primelor întâlniri ºi primilor fiori”(aºacum îi numeºte însuºi autorul), gãsesc semne aleunor oameni care cunosc deja peºtera în între-gime. Dupã o serie de peripeþii, ei aflã cã printreoamenii care au fost în peºterã ºi care îi urmãreaufãcea parte ºi Petrãchescu (un vânãtor grozav care nu a dorit sã ledea copiilor barca lui). Acesta vrea sã-i omoare pe toþi cu oricechip. Datoritã isteþimii lor, copiii reuºesc sã scape…

„Castelul fetei în alb” este cel de-al doilea volum din seria„Cireºarii” a lui Constantin Chiriþã.

Laura este o fatã nou venitã în orãºel care vrea sã seîmprieteneascã cu renumiþii Cireºari. Din pãcate, bunica ei îiinterzice acest lucru, aºa cã Laura porneºte singurã cãtre Castelulcelor douã cruci. Ea ajunge la castel, dar este capturatã ºi fãcutãprizonierã acolo. Ea le trimite un bilet Cireºarilor care urmeazã untraseu foarte încâlcit. În bilet fata descrie aproape toate încãperilecastelului, dar omite sã descrie concret locul în care se aflã. Cireºariiprimesc în cele din urmã mesajul, iar Tic porneºte pe urmele primuluimesager. Dupã o cãutare lungã, Cireºarii gãsesc Castelul ºi îidescoperã tainele…

Sperând cã v-am stârnit curiozitatea, vã dorim „spor la citit”atât aceste prime douã volume prezentate sumar, cât ºi celelaltetrei, cel puþin la fel de interesante… J

135

Filmul de nota 10+

Material cules de prof. Carina A. Ienãºel

Un ultim argument la întrebarea: DE CE MERITÃ SÃ CITIM?... îlveþi regãsi în propriile gânduri, dupã ce veþi viziona filmulFahrenheit 451...

Fahrenheit 451 este un film realizat în anul 1966 de FrançoisTruffaut, scenariul având la bazã romanul cu acelaºi nume de RayBradbury. Filmul este regizat de François Truffaut, avându-i înrolurile principale pe Julie Christie, Cyril Cusack ºi Oskar Werner.Temperatura de 451 grade Fahrenheit (aprox. 233°C) este declaratãa fi „temperatura la care hârtia începe sã ardã”.

Scenariul filmului este aparent simplu: Montag este un„pompier” eficient, în pragul unei viitoare avansãri, într-o lume(incredibilã) în care cartea, de orice naturã ar fi ea, este cel mai mareºi, poate, singurul duºman adevãrat al omului acelor vremuri(viitoare, probabil). Misiunea lui (primarã – dar ºi singura pentru cãeste exclus faptul ca pompierii ar fi luptat vreodatã împotrivaflãcãrilor) este aceea de a detecta oamenii care deþin cãrþi (fapttotalmente ilegal), de a le percheziþiona locuinþele, cotloanelemobilierului ºi locurile ascunse (care sunt dintre cele mai ciudate)pentru a pune mâna pe toate cãrþile, care sunt strânse, mai apoi, însaci ºi arse – proces care imprimã o bucurie devastatoare în sufleteleacestor pompieri; o mulþumire de necrezut, sãlbaticã, oglinditã crudin privirile lacome ºi satisfãcute, ca de canibali prea înfometaþi. Înlipsa acestor neobiºnuite activitãþi, ei devin instructori pentruviitorii lor înlocuitori – elevi ºi studenþi. Orele de studiu susþinutesunt parcã de râs sau parcã de plâns – se fac demonstraþii desprecum se cautã sau se ascunde o carte, un fiºier, o sursã scrisã deinformare. Cãrþile sunt condamnate pentru cã „îi fac pe oameninefericiþi”, îngânduraþi ºi antisociali; sunt „prostii care pot înnebuniomul” ºi „cei care le citesc devin nemulþumiþi de vieþile lor”.Biografiile sunt „poveºti despre morþi”, iar fericirea este posibilãdoar cu preþul egalitãþii (un fel de comunism – în fond, toþi locuitoriise numesc, între ei, „veri”). Este o lume imbecilizatã prin excelenþã.

Aici, ºtirile relateazã evenimente de „mare importanþã” statalã,adicã faptul cã, într-o anume zi, au fost descoperite ºi arse „n”kilograme de cãrþi. Este o lume a oamenilor sterili unde lecturarea,

NO

CO

MM

EN

T

136

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

rîn

cãu

tar

în c

ãuta

r ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– ea

jocu

lui s

fârº

it...

– nr

. 2

/ 20

11desigur, este un act interzis ºi profan,dar când Montag se hotãrãºte fermsã descopere conþinutul unei cãrþi(„Trebuie sã citesc. Am de recuperattotul!”), el citeºte extrem de greoi,aproape literal, urmãrind paragrafelecu degetul ºi neomiþând nimic dinlectura sa – aceasta însemnând infor-maþii suplimentare, cum ar fi: edi-tura, anul, localitatea, codul de înre-gistrare al cãrþii etc.

Oamenii abuzeazã de droguri, consumã foarte multe pastile,probabil ºi ca înlocuitor al hranei, ºi – fapt remarcabil ºi strident –acestea nu au denumiri. Lucrurile, nu doar pastilele, se recunoscdupã culoare ºi dupã o cifrã specificã, ataºatã. Oamenii se tem dedenumiri, este o lume desemantizatã, impersonalã, rece. Rostireaunor cuvinte (ca „rãzboi”, „iubire” etc) este aproape un sacrilegiu.Ei îºi mai amintesc vag care este sensul lor sau cã acestea au existatcu adevãrat. Aici dominã o fricã naivã de recunoaºtere, totul esteînstrãinat, generalizat sau îndepãrtat, omis. Ei practicã o (aparentã)uitare impusã. În sinea lor se regãsesc, rar, semne ale civilizaþieipãrãsite… Monopolul, aºa cum era de aºteptat, aparþine televiziunii,plinã de programe stupide, ilogice, absurde, inutile, cu scopuri depacifism extrem (ºi nejustificat); emisiunile rãspund preocupãrilorminuþioase pentru înfrumuseþare a doamnelor, pentru întreþinereamediului casnic – spaþiu care nu pare a fi pãrãsit. Strãzile sunt maimereu pustii, iar oamenii nu se pot dezlipi din faþa fascinantuluiecran. Deºi pare de necrezut, societatea aceasta mai are ºi cazuriizolate de iubitori ai cãrþilor. Ei riposteazã în acest loc unde suntlipsiþi de ºansa libertãþii; nu se feresc sã strige, sã critice realul: „Nutrãiþi, vã omorâþi timpul!”. Ei (re)cunosc misterul ºi-l afirmã: „Cãrþileastea aveau viaþã în ele. Mi-au vorbit.”. Unii le mãnâncã interpretândad litteram sintagma „hranã spiritualã”: pentru suflet ºi pentruminte – de fricã sã nu le ardã cineva. Sau, în mod tragic, refuzã sã-ºi pãrãseascã locuinþele-biblioteci ºi acceptã sã fie arºi de vii, acolo,în mijlocul cãrþilor, tãrâm nespus de drag care le cere sacrificiulsuprem – al morþii acceptate ºi încuviinþate cu durere.

Dar ºi mai incredibil este cã toti aceºti iubitori de culturã, delecturã, de cuvinte, de idei, au cu adevãrat un tãrâm al lor. E departe,la marginea pãdurii, pe urmele unei cãi ferate împãienjenite devegetaþie, demult nefolositã, de pe vremea când oamenii obiºnuiau(încã) sã citeascã. Aceasta este fabuloasa împãrãþie a oamenilor-cãrþi, adicã a acelor oameni care au renunþat la identitatea umanã ºiau adoptat-o pe cea a unei cãrþi (preferate) pe care au învãþat-o pede rost, de la cap la coadã ºi pe care o recitã, cu drag ºi bucurie,oricui e dornic sã cunoascã. Ei sunt „pe dianafarã vagabonzi, pedinãuntru biblioteci” ºi se recomandã cãlduros: „Eu sunt Jurnalullui Henri Brulard de Stendhal.”