Biomecanica piciorului

Miș cǎrile dintre gambǎ ș i picior cât ș i stabilizarea poziț iei între ele sunt

realizate de cǎtre muș chii gambei (cu excepț ia popliteului ș i

plantarului). În miș cǎrile piciorului participǎ întotdeauna toț i muș chii, fie

că sinergiș ti fie că antagoniș ti. Sensul miș cǎrii rezultǎ din aș ezarea

tendoanelor terminale la nivelul gâtului piciorului faț ǎ de cele douǎ axe

de miș care ale articulaț iei talusului. Diferitele grupe musculare sunt

dezvoltate inegal în volum ș i forț ǎ în raport cu importanț a miș cǎrii ș i

în funcț ie de condiț iile biomecanice în sensul flexiei dorsale ș i a

eversiunii, ajutând muș chii respectivi. Ea tinde sǎ încline gamba înainte

pe piciorul sprijinit ș i sǎ turteascǎ bolta la nivelul marginii mediale.

Miscǎrile piciorului sunt: flexia dorsalǎ, flexia plantarǎ, abducț ia,

adducț ia, supinaț ia, pronaț ia ș i circumducț ia.

Flexia dorsalǎ (flexia, dorsiflexia) este miș carea prin care faț a dorsalǎ a

piciorului se apropie de faț a anterioarǎ a gambei; flexia plantarǎ

(extensia) este miș carea opusǎ prin care faț a dorsalǎ a piciorului se

depǎrteazǎ de gambǎ.

Adducț ia (35-40°) este miș carea prin care varful halucelui se apropie

de

planul mediosagital al corpului; abducț ia (35-40°) este miș carea prin

care el se depǎrteazǎ de acest plan.

Supinaț ia (25-30°) este miș carea prin care marginea medialǎ a

piciorului

este ridicatǎ de pe sol, iar pronaț ia este miscarea inversǎ prin care

marginea lateralǎ se ridicǎ de pe sol.

Circumducț ia este miș carea prin care varful halucelui descrie un cerc;

ea

rezultǎ din executarea alternativǎ a miș cǎrilor precedente (cu excepț ia

pronaț iei ș iș supinaț iei).

Aceste miș cǎri nu se produc în mod egal ș i simultan în toate

articulaț iile

piciorului.

Flexia dorsalǎ (20-25°) ș i plantarǎ (45-50°) au loc în articulaț ia

talocruralǎ în plan sagital, în jurul unui ax transversal care trece prin

varful celor douǎ maleole.

Flexorii dorsali apropie gamba ș i dosul piciorului, fiind ajutaț i de

gravitaț ie.

La nivelul membrului mobil flexia dorsalǎ este necesarǎ scurtǎrii

membrului pentru a-i permite pendularea liberǎ. În caz de paralizie a

grupului anterior, piciorul cade în flexie plantarǎ datoritǎ greutǎț ii lui

proprii ș i a predominanț ei antagoniș tilor; este necesarǎ o flexie

compensatoare exageratǎ în articulaț iile genunchiului ș i coxofemuralǎ

pentru a realiza scurtarea necesarǎ mersului (mers stepat).

La nivelul membrului de sprijin participǎ la menț inerea rectitudinii

gambei, nepermiț ând înclinarea ei înapoi.

Principalii muș chi care realizeazǎ flexia dorsalǎ sunt: tibialul anterior,

extensorul comun al degetelor, extensor propriu al halucelui.

Nervul motor principal este exclusiv nervul peronier profund. Miș carea

este limitatǎ de întinderea fasciculelor posterioare ale ligamentelor

colaterale ș i a tendonului lui Achile, precum ș i de întalnirea colului

talusului cu marginea anterioarǎ a scoabei gambiere.

Flexorii plantari sunt superiori ca volum ș i forț ǎ grupului antagonist,

datoritǎ rolului lor antigravitaț ional. În mers ei aplicǎ cu forț ǎ planta pe

sol ș i apoi o dezlipesc începand cu cǎlcaiul panǎ la capetele

metatarsienilor, ridicand astfel toatǎ greutatea corpului (lanț ul triplei

extensii).

In contracț ie staticǎ împiedicǎ înclinarea înainte a gambei pe piciorul

fixat ș i astfel participǎ la menț inerea în rectitudine a coloanei

membrului de sprijin, stabilizând articulaț ia talocruralǎ.

Principalii muș chi care realizeazǎ flexia plantarǎ sunt: tricepsul sural,

flexorul lung al degetelor, peronierul scurt.

Inervaț ia miș cǎrii de flexie plantarǎ este asiguratǎ aproape exclusiv de

nervul tibial. Limitarea se realizeazǎ prin intinderea fasciculelor

anterioare ale ligamentelor colaterale ș i se opreș te prin întalnirea

procesului posterior al talusului cu marginea posterioarǎ a scoabei

tibiotarsiene. Nu putem trece la un alt grup de miș cǎri înainte de a

sublinia rolul talusului care se poate solidariza cu oasele tarsului (în

flexie plantarǎ ș i dorsalǎ) ș i miș cǎrile se petrec între el ș i gambǎ, sau

cu oasele gambei (în abducț ie, adducț ie, supinaț ie ș i pronaț ie) ș i

miș cǎrile se realizeazǎ între el ș i celelalte oase ale piciorului. Aceste

miș cǎri menț ionate anterior se asociazǎ realizand miș cǎri complexe de

inversiune ș i eversiune. Ele se realizeazǎ la nivelul articulaț iilor formate

între oasele tarsului posterior (talocalcaneonavicularǎ). Aceste articulaț ii

sunt independente din punct de vedere anatomic, dar solidare din punct

de vedere funcț ional, cu combinarea miș cǎrilor individuale, având ca

rezultat miș cǎri complexe.

Inversiunea este compusǎ din adducț ie, supinaț ie ș i flexie plantarǎ.

Muș chii care realizeazǎ miș carea au o forț ǎ aproape dublǎ faț ǎ de

antagoniș tii lor (muș chi antigravitaț ionali). Muș chii principali sunt

tricepsul sural ș i tibialul posterior; ca auxiliari intervin tibialul anterior, cei

doi flexori lungi ș i extensorul lung al halucelui.

Inervaț ia miș cǎrii este asiguratǎ preponderent de nervul tibial;

secundar

intervine ș i nervul peronier profund.

Miscarea de eversiune include abducț ie, pronaț ie ș i flexia dorsalǎ a

piciorului. Muș chii principali sunt cei doi peronieri ș i extensorul lung al

degetelor; tibialul anterior ș i extensorul lung al halucelui sunt auxiliari.

Inervaț ia este asiguratǎ în cea mai mare parte de nervul peronier

superficial ș i, în rest de nervul peronier profund.

Menț ionǎm cǎ miș cǎrile de flexie plantarǎ ș i dorsalǎ pot fi adiț ionate

sau

sustrase celor din articulaț iile tarsului posterior.

Miscǎrile de inversiune ș i eversiune sunt miș cǎri în staț iune ș i

locomoț ie princare se realizeazǎ adaptarea membrului de sprijin la

terenuri neregulate ș i înclinate lateral sau se face posibilǎ înclinarea

lateralǎ a membrului inferior faț ǎ de piciorul fixat pe un plan orizontal.

La nivelul articulaț iior tarsului anterior (plane) nu sunt posibile decat

miș cǎri reduse de alunecare; ele continuǎ de fapt miscǎrile tarsului

posterior. Rolul cel mai important al acestor articulaț ii este de a asigura

elasticitatea tarsului în diferite împrejurǎri fiziologice ș i de a-l proteja

împotriva traumatismelor. La nivelul articulaț iilor metatarsofalangiene au

loc miș cǎri de flexie ș i extensie ale degetelor ș i miș cǎri de lateralitate.

Extensia se face mai mult pasiv în timpul mersului când piciorul se

desprinde de pe sol ș i se ridicǎ pânǎ la capetele metatarsienilor,

degetele rǎmânând încǎ fixate. În ultima fazǎ a desprinderii membrului

de sprijin intervine flexia activǎ a degetelor care sunt presate cu forț ǎ

contra solului, ajutând ca niș te arcuri elastice la desprindere ș i

propulsie. În desprindere un rol major îl are halucele care în faza finalǎ

susț ine singur toatǎ greutatea corpului.

Extensia degetelor este realizatǎ de cei doi extensori lungi ajutaț i de cei

doi extensori scurț i.

Muș chii care realizeazǎ flexia sunt:

- pentru degetele II-V: flexorul lung al degetelor, flexorul scurt al

degetelor, flexorul scurt al degetului mic;

- pentru haluce: flexorul lung al halucelui ș i flexorul scurt al halucelui.

Miș cǎrile active ș i voluntare de lateralitate sunt foarte reduse. Ele sunt

realizate de trei muș chi: adductorul ș i abductorul halucelui ș i abductorul

degetului mic.

Existǎ ș i miș cǎri insoț itoare, ș i anume flexia degetelor ș i acț iunea

interosoș ilor plantari este însoț itǎ de adducț ie (convergenț ǎ),

extensia degetelor ș i acț iunea interososilor dorsali este insoț itǎ de

abducț ie (divergenț ǎ).

La nivelul articulaț iilor interfalangiene au loc exclusiv miș cǎri de flexie

ș i extensie, dar slabe ș i incomplete la nivelul degetelor II-V ș i mai bine

individualizate la nivelul halucelui. Muș chii motori sunt aceeaș i flexori ș i

extensori care realizeazǎ ș i miș cǎrile în articulaț iile

metatarsofalangiene. Flexia celei de a doua falange pe cea proximalǎ o

realizeazǎ flexorul scurt plantar pentru degetele II-V ș i flexorul lung al

halucelui. Flexia falangei distale pe falanga mijlocie se realizeazǎ de

cǎtre flexorul lung al degetelor. Extensia falangei distale ș i a celei

mijlocii este realizatǎ de extensorii degetelor, interosoș i, lombricali,

pediosul.