biologie vegetală 1b

BOTANICA FARMACEUTICĂ

Ramurile botaniciiBotanica (gr.botane=plantă) - ştiinţa care studiază plantele

sub toate aspecteleAnatomia (gr. anatome=disecat) sau morfologia internă

Citologia vegetală (gr. kytos=cavitate, celulă)Histologia vegetală (gr. hystos=ţesut)

Morfologia externă (gr. morphe=formă) sau organografia(gr.organon=organ, grapho=a scrie) - studiază aspectulorganelor sub acţiunea factorilor de mediu

Embriologia (gr. embrio=embrion) - studiază formareaorganelor de reproducere, fecundaţia, dezvoltareaseminţei, embrionului

Fiziologia plantelor (gr. physikos=natural) - studiazăfenomenele naturale din plante (metabolismul, fotosinteza,respiraţia, transpiraţia, mişcarea, sensibilitatea)

Ramurile botaniciiCenologia plantelor (gr. koinos= comun, asociat ),

fitocenologia sau fitosociologia (gr. phyton=plantă, lat.socius=comun, asociat) - gruparea plantelor, apariţia,evoluţia, dispariţia fitocenozelor

Corologia plantelor (gr. choros=răspândire) saufitogeografia, geografia plantelor - răspândirea plantelor peglob, stabileşte arealul (lat. area=arie, suprafaţă)

Ecologia plantelor (gr. oikos=casă, loc de trai) - studiazărelaţia dintre plantă şi mediul de viaţă

Geobotanica (gr. ge=pământ, botane=plantă, iarbă) - studiulcomplex al învelişului vegetal al Pământului

Sozologia plantelor (gr. sozo=a proteja) sau tutulogiaplantelor (lat. tutus=ocrotit) - studiază modalităţile deocrotire a plantelor, mai ales cele rare, ameninţate cudispariţia

Ramurile botaniciiSistematica plantelor (gr. systema=sistem) sau botanica

sistematică, fitotaxonomia (gr. taxis=ordine, nomos=lege) –denumirile (nomenclatura) plantelor, descrierea,clasificarea pe baza caracterelor, originii, înrudirii lor.

Filogenia (lat. fillum=fir, genesis=naştere) - studiazăînrudirea dintre plante, precizează felul şi ordinea evoluţiei

Paleobotanica (gr. palaios=vechi), fitopaleontologia(gr.onta=existent) - botanica plantelor fosile

Palinologia (gr. paly=praf, polen) - studiazăgrăuncioarele de polen şi sporii fosili

Genetica plantelor (lat. genesis=naştere, origine) - studiazăoriginea şi evoluţia plantelor pe baza eredităţii şivariabilităţii lor, ameliorarea plantelor

Botanica farmaceutică sau botanica medicală (desprinsă dinMateria medica) - studiază plantele medicinale sub aspectmorfologic, anatomic, taxonomic

Ramurile botanicii Botanica agricolă sau agrobotanica - studiază plantele de

cultură, urmăreşte creşterea productivităţii

Fitotehnia (cultura plantelor de câmp)LegumiculturaPomiculturaViticulturaFloriculturaPratologia (lat. pratum=pajişte)Fitopatologia (gr. pathos=suferinţă, boală)

Dendrologia (gr. dendron=arbore) sau botanica forestierăEtnobotanica (gr.ethnos=popor) sau botanica populară -

cuprinde toate cunoştinţele populare legate de lumeavegetală

Scurt istoric- Primele scrieri despre plante China, India, Egipt (3000 î.Hr)- Aristoteles (384-332 î. Hr) clasifică lumea în minerală şi

organică (plante şi animale)- Theophrastos din Eresos (372-287 î.Hr), discipol al lui

Aristotel, considerat părintele botanicii- sistematizează cunoştinţele despre plante într-o ştiinţănumită de el botanică.

- în lucrările De causis plantarum şiDe historia plantarum

descrie şi clasifică 500 de plante

- Pliniu cel Bătrân (23-79 d.Hr) lucrarea Historia naturalis37 vol., în 16 volume descrie1000 plante, nume empirice

(Adonis, Achillea, Narcissus, Gentiana)- Dioscorides Pedanius (40-90 d.Hr) medic grec

în lucrarea De Materia Medica descrie 700 de plante- diagnoze (descriere) şi iconografie (colecţie de imagini)

ale plantelor aromatice, medicinale, alimentare.- în lucrare apar 67 denumiri dacice de plante

Perioada islamică medievală- Abu Ali Ibn Sina (980-1037), în Europa Avicena - părintele

medicinii moderne 40 cărţi de medicină Canon de medicină, Cartea de vindecare- opera sa a stat la baza studiului medicinii în Orient şi

Occident timp de cinci secole- descrie noi plante

Europa medievală

- Plante medicinale şi condimentare în grădinile mănăstirilor- Grădina de plante medicinale a lui Charlemagne, precedent

pentru grădinile botanice- sec. al XII-lea medicina şi farmacia predate în universităţi- sec. al XV-lea apare disciplina Botanica medicală- Paracelsus, (elvețian ) - alchimist, medic, fizician,astrolog, teolog, filozof, profesor de medicină și chirurgiela Basel, este recunoscut ca primul botanist sistematic.

- sec. XV-XVI dezvoltare botanică sistematică,necesitate clasificare plante într-un sistem unitar- Sisteme de clasificare artificiale sau practice (după caracterele morfologice)

Perioada lineană - sec XVIIICarl Linné (1707-1778) naturalist, medic suedez- 1753 Species Plantarum (10000 de plante, 1000 genuri, 116

ordine)- introduce unităţile sistematice(varietatea, specia, genul, ordinul, clasa) - părintele

taxonomiei- Nomenclatura binară a speciei în limba latină- Sistem de clasificare artificial (23 clase de plante cu flori, o clasă criptogame)

- 1740 Antoine-Laurent de Jussieu (botanist francez)introduce ca unitate taxonomică familia

- Augustin Pyramus de Candolle (1778-1841) botanist elveţianîn Teoria elementară a botanicii (Theorie elementaire de labotanique), a arătat că nu fiziologia, ci anatomia planteitrebuie să fie baza clasificării plantelor. Pentru aceasta, apropus termenul taxonomie. Deasemenea clasifică 75000de plante în:Thalophytae (alge, ciuperci, licheni)Cryptogame semivasculare (briofite)Cryptogame vasculare (ferigi)

Phanerogame (plante cu flori)- 1827 R. Brown clasifică fanerogamele în gimnosperme şi

angiosperme- S. Endlicher (1804-1849) împarte plantele în Thallophyta şi

Cormophyta

Perioada evoluţionistă- Charles Darwin (1809-1882)dezvoltă teoria evoluţionistă pe

principii filogenetice (1859 Originea speciilor)- Ernst Haeckel (1834-1919) clasifică plantele în 2 grupe:

Cryptogamae (plante inferioare, se înmulţesc prin spori)Fanerogamae (plante superioare, cu flori)

Sec al XX-lea- În prezent 5 regnuri (Hutchinson, 1967 , Whittaker, 1969):

Monera, Procariota (bacteriile, şi algele albastre)Protista (protozoare, protofite, alge superioare)Plantae (muşchi şi cormofite)FungiAnimalia

Scurt istoric

În România- 1755-1843 Samuel Hahnemann, creatorul

homeopatiei, şi al medicinei experimentale- Principiul similarităţii la baza homeopatiei”Similia Similibus Curatur” - doctrina de bază a

homeopatiei care afirmă că o boala estevindecat prin acele remedii care produc efecteasemănătoare bolii propriu-zise.

esenţa doctrinei homeopate expusă în lucrarea“Oragonul artei de a vindeca” din 1810

- între 1777 - 1779 este medicul personal albaronului Brukenthal

- Naturalişti transilvăneni, primele investigaţii floristice:- sfărşitul sec. al XVII-lea J. Lerchenfeld, P. Sigerius,- 1816 J. Ch. G. Baumgarten “Enumeratio stirpum Magno

Transsilvaniae Principatui...”- 1866 M. Fuss “Flora Transsilvaniae Excursoria”- 1866 F. Schur “Enumeratio plantarum Transsilvaniae”- 1886 L. Simonkai “Enumeratio Florae Transsilvaniae

vasculosae critica”

În România- sec. al XIX-lea laŞcoala mică de chirurgie de la Mihai Vodă

se preda Materia Medica şi Herborizaţia- 1856 Grădina Botanică din Iaşi (Anastasie Fătu)- 1857 Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie- 1860 Grădina botanică din Bucureşti (Dimitrie Brândză)- 1879 Prodromul florei României (D. Brândză) 2100sp.- 1919 Grădina Botanică din Cluj - Napoca (Al. Borza)- 1947 Lucrare de sistematică, 3700 sp. (Al. Borza)- 1952-1976 Flora RSR, XIII vol. (acad. Tr. Săvulescu)

Acad. Alexandru Borza

Criteriile de clasificare filogenetică

Încadrarea speciilor în sistemul natural de clasificare:- la talofite:

caracterele corpului taloidic nediferenţiatcaracterele şi gradul de evoluţie ale organelor deînmulţire

- la cormofite:caracterele morfologice ale organelor vegetative(analize florale, tipul de fruct, seminţe)caractere anatomice (ţesuturi, fascicule)caractere ontogenetice (stadiile de creştere,dezvoltare)compoziţia chimică (chemotaxoni)

CITOLOGIE VEGETALĂ Studiază complex celula:

- compoziţia chimică- structura- ultrastructura (după 1950 - Biologia celulară)- funcţiile celulei

Definiţie celulă:- unitatea morfologică şi funcţională a tuturororganismelor, are capacitate de autoreglare,autoconservare, autoreproducere- sistem biologic deschis şi dinamic

Compoziţia chimică a materiei vii1. Analiza elementară

62 de elemente în total21 elemente permanente (bioelemente sau elementeesenţiale)

a) macroelemente (elemente majore, elem. plastice)C; H; O; N; - 90 % din total

b) microelemente (elem. minore sau oligoelemente)P; K; Na; Cl; Ca; Mg; S; - 10 ‾ ³%

c) ultramicroelemente (elem. catalitice, vitamine minerale)activează enzimele

B; Sr; V; Mn; Fe; Co; Zn; Mo; I; Cu;

Compoziţia chimică a materiei vii

Carbonul: 18-50%din substanţa uscatăHidrogenul: 6-7%Oxigenul: 41-43% - în compoziţia apei (solventul vieţii)Azotul: 1,4-1,5%

- în componenţa proteinelor- carenţa - diminuare creştere şi dezvoltare

Sulful: - în vitamine, proteine, enzime (SO4, SH)- activează enzimele

Potasiul: - principalul cation intracelular, biocatalizator- reglează absorbţia azotului- carenţa - scade rezistenţa la boli


Fosforul: - în nucleotide, fosfolipide, fosfoproteide, coenzime- transportator de energie (prin ATP), fotosinteză, respiraţie- favorizează absorbţia azotului sub formă de -NH2

Calciul- echilibrul hidric al celulei, neutralizare acizii organici toxici- excesul determină îmbătrânirea prematură a ţesuturilorMagneziul - în frunze, seminţe- în clorofilă-fotosintezăSodiul - principalul cation extracelular- hidratarea celulei → menţinerea presiunii osmoticeClorul - principalul anion intra-/extracelular- inhibă sinteza proteinelor

Compoziţia chimică a materiei viiCobaltul - intă în vitamina B12, rol în fixarea azotuluiFierul - rol în respiraţie, fotosinteză, activează enzime

- lipsa împiedică sinteza clorofileiBorul - activează enzime, participă la sinteza fitohormonilor, a

acizilor nucleiciCuprul - Sinteză clorofilă, fixare azotZincul - în fotosinteză (fixarea CO2)Manganul - se acumulează în fructe, activează enzime,

măreşte conţinutul în vitamina C al planteiMolibdenul - intensifică fotosinteza

- elementele minerale din componenţa celulelor/ţesuturilorvegetale se identifică în cenuşa obţinută prin calcinareaplantelor sau prin metode histochimice


2. Combinaţiile anorganiceApa - Solventul vieţii, pondere 5-95%

- Apa apare în celula vegetală în 3 forme:a) apa de constituţie (apa legată) 3-4%, integrată în proteineb) apa de imbibiţie 20%, reţinută de substanţele coloidale

c) apa liberă, circulă liber în interstiţii- Rolul apei:- solvent pentru combinaţiile organice şi anorganice- favorizează reacţiile biochimice


Substanţele minerale: 6% din mareria vie- sub formă de:Cationi: K*, Ca²* , Mg²*, Fe²*, Mn²*, Fe³*, Cu²*, Zn²*, Na*Anioni: PO4³‾, SO4²‾, Cl‾, SiO4²‾, NO3‾

Substanţe insolubile: sulfatul de calciu, dioxidul de siliciu,polifosfaţii

Evaluarea cantităţii de săruri prin analiza chimică calitativă şicantitativă a cenuşei (amestec de oxizi)

Cantitatea variază cu specia, vârsta, organul plantei, calitateasolului


3. Combinaţiile organiceMateriale plastice: proteine, glucide, lipide (% mare)Substanţe catalitice: vitamine, enzime, hormoni (% mic)Substanţe specifice (chemotaxoni): alcaloizi,

heterozide, uleiuri volatile, rezine


ProteineleCantitate mare în seminţele fabaceelor şi fructele

poaceelorAminoacizii:

- proteinogeni 20 (arginină, alanină, glicocol,serină, acid glutamic,histidină, prolină)

- neproteinogeni 150, specifici plantelorAminoacizii naturali sunt α aminoacizi

Aminoacizii se metabolizează în proteine (subst.primare) sau alcaloizi, heterozide (metaboliţisecundari)


ProteideI. Holoproteidele (proteine) -prin hidroliză dau

numai aminoacizi- După formă: - proteine fibrilare (scleroproteine)

- proteine globulare (sferoproteine)Holoproteinele vegetale cu aminoacizi cu sulf cuprind

- albumine alimentare: faseolina, legumina, zeina,hordeina, amandina, leucozina- albumine toxice: ricina, folina (din ciupercile

otrăvitoare)


II. Heteroproteidele - prin hidroliză elibereazăaminoacizi şi o grupare prostetică (neproteică)

a) fosfoproteidele (H3PO4) -în seminţe b) glicoproteidele (au grupare prostetică oze, polioze)

- în seminţele de fabacee şi euphorbiacee- prezenţa lor explică interacţia polen-stigmat şi

simbioza bacterii-rădăcini fabacee- pentru regnul animal sunt imunostimulatoare

(lectine din gălbenele, urzică, muşeţel) c) lipoproteidele (au grupare prostetică lipide)

Compoziţia chimică a materiei viid) Cromoproteidele (componenta prostetică un pigment)- Cloroplastine în cloroplaste (gr. prostetică clorofila

C55H72O5N4Mg)- se cunosc 12 tipuri de clorofile (a, b, c, d ...) cu nucleu

porfirinic (4 inele pirolice legate în poziţia ά prin punţimetilenice)


- Citocromii cu rol în respiraţie şi fotosinteză- Ficobilinele, pigmenţi din alge, absorb energia luminoasă

şi o transferă clorofilei a:- ficocianina albastru-verzuie- ficoeritrina roşie-violetă

- Fitocromul, cu rol în sinteza enzimelor, germinare,creşterea organelor vegetative

- Carotenoidele în cloroplaste şi cromoplaste


d) Nucleoproteidele (nucleotidele) sunt unităţi de structurăpentru ADN

Acizii nucleici (1953 Watson, Crick şi Wilkins), suntpolinucleotide alcătuite din:- baze azotate - purinice: adenina şi guanina

- pirimidinice: uracilul, citozina, timina- o oză - riboză sau dezoxiriboză (ARN, ADN)- radical fosforic- Stuctura acizilor nucleici: primară (monocatenară)

secundară (dublu helix)


f) Enzimele (fermenţii) - biocatalizatori macromoleculari- denumirea - substratul sau reacţia + sufixul ază- au specificitate de substrat- structura - apoenzimă (specificitate de substrat)

- coenzimă, neproteică (specificitate de acţiune)

Lipidele vegetale: în fructe, seminţe- gliceride vegetale (predomină palmito-oleo-stearina)- ceride- fosfolopide (lecitine)

Compoziţia chimică a materiei viiGlucidele: mono, oligo, poliglucide

- pentoze:riboza,dezoxiriboza,arabinoza,xiloza- hexoze: glucoza,galactoza,fructoza,manoza

Galactoza

Vitaminele- Liposolubile: A, D, E, F, K- Hidrosolubile: B1, B2, B4, B6, B8, B12, acid folic, acid

pantotenic, biotina, acid para-aminobenzoic, PP, C, P

Fitohormonii- substanţe organice naturale sintetizate de plante şi utilizate

pentru creştere şi dezvoltare (reglează proceselefiziologice)

Auxinele (gr. auxein=a creste)- factori de creştere în lungime a celulelor- sintetizaţi în meristemele apicale- rol: - măresc permeabilitatera membranelor celulare

- stimulează diviziunea celulară- au acţiune rizogenă- întârzie căderera frunzelor şi fructelor

- exemple: acidul indolil acetic, auxina- excesul inhibă creşterea

Fitohormonii

Giberelinele- în plante superioare şi inferioare (peste 60 de gibereline)- sintetizate în rădăcini, conul vegetativ al tulpinii, frunze- rol: - stimulează activitatea amilazelor, lipazelor,proteazelor

- creşte intensitatea fotosintezei şi respiraţiei- exemple: acidul giberelic, giberelina

Fitohormonii

Citokinine- fitohormoni derivaţi de la adenină- stimulează diviziunea celulelor (de aici denumirea)- se formează în rădăcini de unde migrează prin seva brutăîn toată planta

- rol: - stimulare sinteză proteine- previne senescenţa celulelor- stimulează formarea mugurilor- reduce efectul toxic al virusurilor- previne îmbătrânirea cloroplastelor

- citokininele naturale şi artificiale se folosesc pentru amenţine proaspete a legumelor şi fructelor

Metaboliţii secundari- constituenţi care nu se găsesc în toate celulele vegetale- se formează din substanţe plastice- sunt principii active cu proprietăţi farmacologice (au

proprietăţi biologice pentru regnul animal)

Heterozidele- glucide superioare cu două grupări - glucidică (glicon)

- neglucidică (aglicon)- au acţiune protectoare

Taninurile- substanţe fenolice, formează combinaţii insolubile cuaminoacizii din proteine- rol de apărare împotriva virusurilor şi bacteriilor- ca reacţie de apărare, în plantele parazitate se formeazămult tanin

Metaboliţii secundari

Derivaţii terpenici- sintetizaţi la nivelul RE şi al plastidelor- intervin în fotosinteză

Uleiurile volatile (esenţe aromatice)- substanţe volatile cu miros specific- pentru unele familii sunt chemotaxoni:

- constituenţi aromatici (fam. Lamiaceae)- sesquiterpene (fam. Asteraceae)- monoterpene ciclice şi aciclice (fam. Pinaceae,

Rutaceae, Lauraceae, Myrtaceae)

Metaboliţii secundari

Substanţele rezinoase - rezine, răşini- substanţe organice cu miros aromat şi structură complexă- localizate în pungi şi canale secretoare- în contact cu aerul polimerizează, se solidifică → rezine- rol: - apărare împotriva factorilor externi (μorganisme)

- acţiune antiseptică- stimulează regenerarea ţesuturilor lezate

Chinonele- pigmenţi vegetali din plantele superioare şi inferioare- benzo-, nafto-, antrachinonă- rol: - apărare prin acţiunea iritantă asupra animalelor- chemotaxoni pentru fam. Juglandaceae (juglonă),

Ericaceae (hidrochinonă), Rhamnaceae (antrachinonă)

Metaboliţi secundariLignanii- au acţiune antibacteriană,,- chemotaxoni: substanţe caracteristice anumitor familii deplante ex. - fam. Lamiaceae (acidul rozmarinic)

- farmacologie: - acţiune fungicidă, antimitotică,hepatoprotectoare

Alcaloizii- prod. finali ai metabolismului protidic cu reacţie alcalină- asupra animalelor au efecte toxice sau mortale- rol: - apărare împotriva dăunătorilor

- sursă de azot organic- în terapeutică acţionează asupra sistemului nervos- ex. atropină, cafeină, papaverină, stricnină

Metaboliţi secundariFitoncidele- antibiotice naturale din plantele superioare- acţiune bacteriostatică sau bactericidă- rol - apărare plantă de organisme fitopatogene- ex. - alicinele (compuşi cu sulf)

- substanţe amare (lupulonă, humulonă)

Insecticidele vegetale- substanţe cu structuri variate- rol de apărare împotriva insectelor,

rozătoarelor- piretrina din Pyrethrum (fam. Asteraceae)

CELULA VEGETALĂ

- Forma celulei vegetalea) Celule parenchimatice (gr. para=lângă;

enchyma=umplutură)izodiametrice - sferice, poligonale, eliptice

ex. parenchimurile (ţesuturile fundamentale),ţesutul mecanic (sclerenchimul şi colenchimul)

b) Celule prozenchimatice (gr. pros=către)heterodiametrice - pereţi îngroşaţi- fibrele

pereţi subţiri- ţ. palisadic, periic) Idioblaste - celule lignificate, formă de T; X; Y

Structura unei frunze natante de Nymphaea alba (sectiune transversala): ca-canaleaerifere; col-colenchim angular; cs-celula stelata; ct-cuticula; epi-epiderma inferioara;eps-epiderma superioara; id-idioblaste; ph-floem; st-stomate; tl-tesut lacunar; tp-tesutpalisadic; x-xilem

CELULA VEGETALĂ

Dimensiunile celulelor vegetale- de la 0,1 μ - câţiva μ celulele procariote (bacteriile,algele albastre-verzi)

- de la 10 μ - 100 μ celulele plantelor superioare- 1-2 mm celulele suculente din fructul hesperidelor- 60-75 mm fibrele liberiene de in, cânepă, urzică;

perii seminţelor de bumbac- zeci de m laticiferele (fam. Euphorbiaceae)

CELULA VEGETALĂ

Ultrasructura celulei eucariote (eu=adevărat,tipic, veritabil)

I. Constituenţii protoplasmatici (vii, biologic activi)

- Plasmalema (membrana celulară)- Hialoplasma (subst. fundamentală, matrixul celular)- Nucleul cu nucleolii- Reticulul endoplasmatic (RE) sistem de membrane- Ribozomii (granulele lui Palade) rol în biosintezaproteinelor

CELULA VEGETALĂ

- Mitocondriile rol în energetica celulară- Aparatul Golgi (dictiozomii) rol în sintezapolizaharidelor, geneza vacuolelor şi a lizozomilor

- Lizozomii (aparatul lizozomal) au enzime digestive- Microcorpii (peroxizomi şi glioxizomi) conţin enzime- Centriolii (centrii cinetici ai diviziunii celulare) doarla unele alge, ciuperci, la celulele mame alegameţilor masculi la muşchi, ferigi, gimnospermeinferioare.

- Cilii şi flagelii la unicelulare, zoosporii de la alge

Celula vegetală

CELULA VEGETALĂ

- Plastidele (totalitatea lor formează plastidomul)Clasificarea:1) După culoare:a) incolore - leucoplastele - amiloplaste (amidon)

- oleoplaste (lipide)- proteoplaste (proteine)

b) colorate - cloroplastele (plastide clorofiliene verzi)- cromoplastele (au pigmenţi carotenoidici

galbeni, roşii şi portocalii)

CELULA VEGETALĂ

2) După stadiul de dezvoltare:a) Proplaste (plastide embrionare)

în celulele meristematice, 10-40 per celulăse divid şi formează

b) Plastide maturec) Plastide senescente (gerontoplaste)

3) După funcţie:a) Plastide fotosintetizante (cloroplastele)b) Plastide de depozitare (leucoplastele)c) Plastide cu funcţii secundare (unele cromoplaste)

CELULA VEGETALĂ

Cloroplastele- prezenţă: la cormofite în ţesutul clorofilian

la talofite(alge) în fiecare celulă- număr: variabil cu specia, ţesutul, tipul de celulă

(20-50); cele mai multe în ţesutul palisadic (>100)- Cloroplastele algelor - cromatofori- număr mic, dimensiuni mari, formă particulară- culoarea dominantă:

- brună (feoplaste) la Încr. Phaeophyta (aufucoxantină)- roşie (rodoplaste) la Încr. Rhodophyta (au

ficoeritrină)

CELULA VEGETALĂ

Pirenoizi - granulaţiile proteice de pe cromatoforiStigma - structură fotoreceptoare de pe cromatofor

- caracteristică algelor mobile (fototactism)

Ultrastructura cloroplastelor mature ale cormofitelor:a) învelişul plastidial dublu (anvelopă plastidială)

membrane lipoproteice externă şi internăb) sistemul tilacoidal (gr. thylacoides=saci) rezultatprin învaginarea membranei interne

pe suprafaţa membranei tilacoidelor suntclorofilele a,b şi pigmenţii carotenoizi

c) stroma (matrixul plastidial), biocoloid străbătut desistemul tilacoidal

Ultrastructura cloroplast:1 - membrana externă2 - spatiul intermembranar3 - membrana internă4 - stroma5 - lumen6 - membrana tilacoidală7 - granum8 - tilacoidul intergranar9 - amidon10 - ribozom11 - ADN plastidial12 - plastoglobulă

http://ro.wikipedia.org/wiki/Amidon

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ribozom

http://ro.wikipedia.org/wiki/ADN

CELULA VEGETALĂ

Cromoplastele- au apărut la angiosperme cu organele de

reproducere (flori, fructe)- se formează din proplaste- au formă sferică, lenticulară, fusiformă, prismatică

Leucoplastele- prezente în: - ţesuturile embrionare apicale

- albumenul seminţelor- tulpinile subterane

CELULA VEGETALĂ

II. Constituenţii neprotoplasmatici (nevii, biologicinerţi)

1) Peretele celular- membrană rigidă, de protecţie, în afara plasmalemei- grosime 1-7 μ- particularitate a celulei vegetale (dermatoplaste)- lipseşte la celulele animale (gimnoplaste=celule nude)- rol - asigură individualitatea celulei

- menţine echilibrul osmotic- asigură rezistenţa faţă de factorii externi

CELULA VEGETALĂ

Structura şi compoziţia chimică a pereteluicelular

- la bacterii - mureină- la algele roşii - natură celulozo pectică- la algele brune - celuloză- la ciuperci - chitină- la cormofite - celuloză

CELULA VEGETALĂ

La peretele celular al cormofitelor deosebim: 1) Peretele primordial (lamela mijlocie)

- se formează la sfârşitul telofazei- alcătuit din pectine, proteine

2) Peretele primar- din celuloză depusă pe suprafaţa peretelui primordial3) Peretele secundar – în ţesuturile definitive mecanice,conducătoare lemnoase

- depuneri centripete, succesive de celuloză- devine structura dominantă la celulele mature

CELULA VEGETALĂ

Modificările peretelui celular (mod. secundare)a) Fizice:1) lignificarea (ţesutul mecanic, vasele lemnoase,

frunzele coniferelor) 2) suberificarea (la exodermă, endodermă, la suber)3) cutinizarea (cuticula de pe epiderma plantelor

xerofile, heliofile, alpine, orhideelor epifite)4) cerificarea ( pe fructe, frunze, tulpini)5) impregnarea cu pigmenţi (lemn, seminţe, fructe)6) mineralizarea SiO2, CaCO3, Ca(COO)2

CELULA VEGETALĂ

b) Chimice:degradarea şi dispariţia celulozei, formarea altor compuşi

1) gelificarea- depunere poliuronide + apă = geluri- pot fi: - gume se formează după un proces patologic

- mucilagii la seminţe, tulpini, plantele acvatice2) lichefierea- îmbibare cu apă - gelificare - dizolvare pereţi celulari- se întâlneşte la formarea traheelor, canalelor laticiferelor

CELULA VEGETALĂ

2) Vacuomul (aparatul vacuolar) Vacuolele- cavităţi dilatate ale R.E.- conţin suc celular- mărginite de tonoplast (gr. tonos tensiune)- în celulele meristematice - mici şi numeroase- în celulele mature - o vacuolă mare- plasmoliza - deplasmoliza- rol - echilibrul hidric, turgescenţa,

- depozit de substanţe de rezervă sau deşeuri

CELULA VEGETALĂ

3)Incluziunile ergastice - produse ale metabolismuluicelular

ergastom - totalitatea lor (gr. ergastein = a elabora)a) Incluziuni anorganice - solide, cristalizate, amorfeCaSO4; Ca3(PO4)2 fosfatul de calciu - lemnul de tekCaCO3 - fam. Moraceae, Urticaceae (cistoliţii)

b) Incluziunile organice - lichide, solide, cristalizate- Lipidele în endospermul seminţelor oleaginoase- Uleiurile volatile în papile, peri, pungi, buzunare, canalesecretoare- Oleo-rezinele în pungi, canale secretoare, laticifere

CELULA VEGETALĂ

- Amidonul (cu sol Lugol - albastru) forma, numărul şi dimensiunile granulelor diferă

- Aleurona (cu sol Lugol - galben) solidă, proteică, în seminţe de ricin, grâu, dovleac

- Oxalatul de calciuforme: nisip oxalic, cristale izolate, rafide, macle, ursini

(druze)- Inulina - poliglucid de rezervă specific fam. Asteraceae,Liliaceae- Galactanii în algele marine (agarul)

ŢESUTURILE VEGETALE

Histologia (gr. histos= ţesut; logos=ştiinţă) - definiţieHistogeneză - proces de diferenţiere celulară

- transformare celule embrionare în celuleadulte

Dezvoltare ontogenetică (gr. ontos=individ;genesis=naştere, origine)

Etape la organismele pluricelulare:1. celula ou - ţesuturi embrionare2. ţesuturi embrionare - ţesuturi definitive


Particularităţile ţesuturilor vegetaleŢesutul îndeplineşte condiţiile:- unitate anatomică (acelaşi tip de celule, unite prinplasmodesme)- unitate fiziologică- interdependenţă celulară


Organismele vegetale:A) Protofitele (gr. protos= cel dintâi)- unicelulareprocariote (prototalofite)

B) Talofitele- (gr. thallos= lăstar, phyton=plantă)- corpul uni/ pluricelular, macroscopic,

nediferenţiat (celule eucariote)- apar ţesuturi primitive, specializate (ţ. liberian)- la algele roşii şi brune- apar părţi analoage cu

organele vegetative (rizoid, cauloid, filoid)- celulele se diferenţiază fiziologic, nu şi anatomic- nu se diferenţiază cilindrul central


- la ciupercile superioare:corpul vegetativ (miceliu) alcătuit din hife împletite

formează un ţesut fals (plectenchim) (gr. plektos= împletit;enchyma= umplutură)

- la muşchii a) inferiori - tal lăţit (frondă)b) frunzoşi - protocorm (rizoizi, tulpiniţă,

frunzişoare)


C) Cormofitele (gr. kormos= trunchi; phyton= plantă)- au organe vegetative (rădăcină, tulpină, frunză)- au ţesuturi adevărate, specializate- se diferenţiază cilindrul central- au vase conducătoare liberiene şi lemnoase- corelaţie cu factorii externi pe principiile:

a) specializarea funcţională (au o funcţieprincipală)b) creşterea suprafeţei de contact cu mediulc) susţinerea plantei (plante acvatice; terestre)d) economia de material (volum minim, eficienţămaximă)

ŢESUTURILE VEGETALE - clasificare

I) După formă:a) Parenchimuri, cu celule izodiametriceb) Prozenchimuri, cu celule heterodiametrice

II) După dezvoltare şi diferenţierea celulară:a) Meristeme (ţesuturi tinere, celule nespecializate,capacitate mitotică ridicată)b) Ţesuturi definitive, mature, adulte, permanente(celule diferenţiate, fără capacitate de a se divide)

III) După funcţie:embrionare, de protecţie, mecanice, asimilatoare,conducătoare, de rezervă, de secretie şi excreţie,senzitive, de mişcare


A) Ţesuturile meristematice (de origine) (gr. meristos= divizibil)- prezente pe toată perioada de viaţă a plantei adulte- celulele mici, fără spaţii, fără incluziuni ergastice,

fără plastide, perete subţire celulozic, nucleuvoluminos

- celulele se divid continuu- plantele fiinţe deschise


Clasificarea meristemelor a) După poziţia în plantă:

1) Meristeme apicale (lat. apex= vârf)- în vârful organelor vegetative- determină creşterea în lungime a rădăcinii, tulpinii2) Meristeme laterale- lateral de axul organului- determină creşterea în grosime (la arbori, arbuşti)3) Meristeme intercalare- deasupra nodurilor (fam. Poaceae, Cyperaceae)


b) După originea şi gradul de dezvoltare:1. Meristeme primordiale (promeristeme)

- se formează din diviziunea zigotului- alcătuiesc embrionul- au celulele nediferenţiate (fără specializare

funcţională)- în vârful organelor vegetative, au formă conică

(conuri vegetative)


2. Meristeme primare- se găsesc în continuarea meristemelor primordiale- prezintă un început de diferenţiere celulară

2.1. Meristeme primare apicale- la rădăcină: dermatogenul - rizoderma, periblemul -scoarţa, pleromul - cilindrul central- la tulpină: tunica - epiderma+scoarţa, corpusul –cilindrul central

2.2. Meristeme primare intercalare- la baza internodiilor,- determină creşterea independentă a fiecăruiinternod- la maturitate dispar


3. Meristeme secundare (laterale)- iau naştere din ţesuturi definitive prin dediferenţiere- celule diferenţiate îşi recapătă potenţialul mitotic- se formează în adâncimea organului cu structură

primară- determină formarea ţ. secundare definitive- rezultă creşterea în grosime a organelor


3.1. Cambiul ( cambiul vascular, cambiul libero-lemnos,zona generatoare libero- lemnoasă)

- generează lemn secundar, liber secundar, raze medularesecundare

- are formă de cilindru în interiorul cilidrului central- la rădăcină, în partea inferioară a fasciculului liberian şi

partea superioară a fasciculului lemnos- la tulpină, între fasciculele libero-lemnoase primare- raport lemn/liber secundar 3:1 la gimnosperme şi 10:1 la

angiosperme- în zonele temperate toamna îşi încetează activitatea- în zonele tropicale cambiul se divide continuu- cambiul formează calus pe suprafaţa organelor lezate


3.2. Felogenul (cambiul subero-felodermic, zonageneratoare subero- felodermică sau peridermică)

- localizare în afara cilindrului central, sub epidermăsau în parenchimul cortical

- spre exterior suber, spre interior feloderm- suberul+felodermul+felogenul=peridermul- feloidul - zonă cu celule cu pereţi celulozici, lângă

suber- suberul + feloidul = felemul (pluta)


Centre meristematice în ţesuturile definitive- în epidermă - formează perii tectori, stomatele- în rizodermă - formează perişorii absorbanţi- în periciclu, endodermă - formează rădăcinileadventive


B) Ţesuturile definitive

1. Ţesuturi de apărare (sistemul protector)1.1. Ţesuturi de apărare primarea) Epiderma (gr. epi=deasupra, derma=piele)- unistratificată (rar pluristratificată)- protejează frunzele, florile, fructele, seminţele, tulpinile

tinere- la plantele perene înlocuită de peridermă- la xerofite celule epidermice mici- celulele strâns unite fără spaţii- celulele nu conţin cloroplaste (excepţii)- lipseşte de pe vârfurile vegetative meristematice


- peretele exterior acoperit cu cuticulă sau ceară- impregnare cu SiO2 (fam.Equisetaceae)sau CaCO3

(fam. Moraceae)- la fam. Rosaceae epiderma cu papile are rol secretor- caracter meristematic- la plantele acvatice şi muşchi epiderma asimilatoare

(are rol fotosintetizator)- epidermă pluristratificată la conifere, leandru, ficus -

hipoderma (gr. hypo=sub)


-Anexele epidermeiStomatele (gr. stoma=gură)

- apar pe toate organele- lipsesc la plantele acvatice submerse, la organele

subterane- pe frunze mai ales pe faţa inferioarăStomatele aerifere

- asigură respiraţia şi transpiraţia- rol de apărare (supraîncălzire)- mecanismul deschiderii stomatelor legat demodificarea turgescenţei celulelor


Stomatele acvifere- au camera substomatică plină cu apă- dispuse pe marginea limbului- elimină apă prin gutaţie (lat. gutta=picătură)- stomată+camera substomatică+vas

lemnos=hidatodă pasivă

Emergenţele- celule epi/subepidermice modificate (lignificate)- ex. Spinii de pe fructe (castan), tulpini (trandafir)


Perii epidermici : Clasificare- după funcţie: - tectori sau trichomi (rol de protecţie)

- digestivi- agăţători- senzitivi- absorbanţi (radiculari)

- după nr. de celule: uni/pluri-celulari- după morfologie: liniari, ramificaţi, scuamoşi,

solzoşi, stelaţi- după vitalitate: vii, morţi (cu aer, lignificaţi,

mineralizaţi)- după durata de viaţă: permanenţi sau caduci


b) Exoderma- ţesut suberos protector primar la rădăcină- prezentă mai ales la monocotiledonate (cutisul)

c) Endoderma- ţesut primar de protecţie- ultimul strat al parenchimului cortical- menţine forma cilindrului central- prezent mai ales la rădăcină- la tulpinile supraterane ale unor dicotiledonate

formează stratul amilifer (teaca amiliferă) bogat înamidon


d) Ţesutul caliptral- protejează conul vegetativ din vârful rădăcinii- formează piloriza (scufia sau caliptra)- plantele parazite nu au piloriză


1.2. Ţesuturi de apărare secundare- apar la rădăcinile şi tulpinile cu creştere secundară- periderma: suber, felogen, feloderma) Suberul- impregnarea pereţilor cu suberină- împiedică acţiunea agenţilor patogeni- la Quercus suber gros, moale, elastic- ţesut impermeabil - apar lenticele (pori în suber)- suberul de rană (traumatic) - din felogen special- suber de cicatrizare - la desprinderea frunzelor de pe

tulpină toamna


b) Ritidomul (gr. rhitis= încreţitură, zbârcitură)- ţesuturi secundare pe tulpinile plantelor lemnoase- caduc - exfoliere în inele, în fâşii, în solzi (cireş, pin)- persistent - formează fisuri (stejar)- rol de apărare (termic, paraziţi, ierbivore)


2. Ţesuturile fundamentale (parenchimuri trofice) (enchima=umplutură, gr.trophe=hrană)

- ocupă volumul cel mai mare- sunt alcătuite din celule vii- celulele sunt izodiametrice, rar heterodiametrice- între celule apar meaturi (sistem de canale de aer)

Clasificare după origine:a) primare - p. cortical, medular, asimilator, areifer,

acvifer, mezocarpul fructelor, endospermulb) secundare - p. liberian, lemnos, felodermic, raze

medulare


Clasificare după rol:2.1. Parenchimul de absorbţie

- rol de absorbţie apă şi săruri minerale- localizate la nivelul organelor subterane

a) Rizoderma-zona perişorilor absorbanţi (regiunea piliferă)- la plantele acvatice rizoderma nu are perişori

b) Velamen (velamen radicum)- apare la rădăcinile aeriene ale plantelor epifite- absorb şi depozitează apa din atmosferă


c) Epiderma cotiledonului- apare la speciile de Poaceae- au funcţie secretor absorbantă- secretă o enzimă hidrolizantă asupra amidonului- absoarbe apa- consecinţa este germinaţia seminţei


2.2. Parenchimuri asimilatoare (clorenchimuri)- apar la organe supraterane (frunze, tulpini)- determină fotosinteza (plantele sunt organismeconstructive, animalele sunt organisme destructive)- cel mai bine reprezentat la nivelul frunzeia) Ţesutul palisadic (parenchim clorofilian palisadic)

(fr. palissade=gard)- 1-3 straturi de celule cilindrice, dispuseperpendicular, bogate în cloroplaste- frecvent sub epiderma superioară (frunze bifaciale)- determină culoarea verde închis a feţei superioare

a frunzei


b) Ţesutul lacunar (parenchim clorofilian lacunar)- localizat sub epiderma inferioară a frunzelor bifaciale- în partea centrală a mezofilului la frunzele ecvifaciale- celulele au un număr mic de cloroplaste- prezintă spaţii intercalare mari, cu aer- are dublu rol, asimilator şi rezervor de aer

c) Epidermele asimilatoare- la plantele de umbră, acvatice (Elodea canadensis),

muşchi, ferigi- la orhideele epifite apar pe rădăcinile supraterane


2.3. Parenchimuri de depozitare- acumulează substanţe de rezervă (organice, minerale, apă)

a) Parenchimul de rezervă- parenchim cortical (la tuberculii de cartofi)- parenchimul liberian secundar (la rădăcinile de morcov,pătrunjel)

- parenchim lemnos secundar (la topinambur)- endospermul seminal şi ţesutul cotiledonar- parenchimul medular (la tulpini subterane)- mezocarpul fructelor


- substanţele de rezervă sunt incluziuni lichide şi solide- rolul: - germinarea seminţelor

- dezvoltarea embrionului- reluare ciclu de viaţă la tulpinile subterane

- depozitele sunt în: - vacuole- citoplasmă - amiloplaste (tubercul de

cartof)- oleoplaste- proteoplaste

- pereţii celulari (seminţele de cafea)


b) Parenchimul acvifer- depozitează apă şi substanţe minerale- specific plantelor : - xerofile (gr. xeros=uscăciune)

- halofile (gr. hals=sare)- este plasat în apropierea ţesutului palisadic

c) Parenchimul aerifer (aerenchimul)- este prezent la plantele acvatice (nufăr)- formează un sistem de lacune pline cu aer- dublu rol: reduce greutatea specifică

rezervor de O2 şi CO2


3.Ţesutul mecanic (ţesutul de susţinere)- menţine verticalitatea plantei- la plantele tinere şi cele ierboaserezistenţa mecanică estedată de : turgescenţă

ţesutul lemnos

- Clasificare după origine:- primar, din meristeme apicale- secundar, din activitatea cambiului şi felogenului

- Clasificarea după modificarea peretelui celular şi formacelulelor:

ColenchimSclerenchim


3.1. Colenchimul (gr. colla=clei, enchima=umplutură)- apare în structuri primare: tulpini, frunze, peţioluri- lipseşte la monocotiledonate, tulpinile urcătoare şi

natante- la graminee este prezent la noduri- este prezent mai ales la celulele tinere- celulele sunt vii, cu formă şi mărimi diferite- pereţii sunt neuniform îngroşaţi cu celuloză, pectine- ţesutul are flexibilitate, plasticitate, rezistenţă mare- cu vârsta se impregnează cu lignină, celulele mor, se

pierd caracteristicile


- Clasificare după modul de îngroşare a peretelui:a) Colenchim angular (unghiular)- pereţii îngroşaţi în lungul muchiilor celulelor- în secţiune transversală triunghiuri în colţurile celulelor(celulele au lumenul circular)- frevent la dicotiledonate

Sectiune transversala prin colenchimul angular din tulpina de Curcubita pepo.

ŢESUTURILE VEGETALEb) Colenchimul tabular (tabelar sau în plăci)

- are origine primară sau secundară (în feloderm)- îngroşare pereţi tangenţiali, paralel cu organul- longitudinal ingroşări sub formă de plăci- transversal lumenul celulei se îngustează

Sectiune transversala prin colenchimul de la Clematis vitalba in inelul periciclic


3.1. Sclerenchimul (gr. scleros=uscat, dur)- caracteristic plantelor mature- celulele sunt moarte, lignificate puternic şi uniforma) Sclerenchimul scleros- celule izodiametrice (sclereide, celule pietroase)- origine primară (în parenchimuri, endocarp)- celulele pot fi grupate sau izolate (idioblaste)b) Sclerenchimul fibros- celule prozenchimatice (lungi, ascuţite la capete)- fibre corticale, periciclice, liberiene, lemnoase- după origine pot fi primare sau secundare (din cambiu)


4.Ţesutul conducător (sistemul conducător)- asigură circulaţia în plantă a sevelor- sistem de tuburi ramificate în lungul organelor- formează fascicule conducătoare (în stel şi nervuri)- cuprinde: vase conducătoare (conducere sevă)

parenchim celulozic (depozitare)fibre lignificate (susţinere)

raze medulare (separă fasciculele)- filogenetic apare la cormofite (Criptogame vasculare)


a) Ţesutul conducător liberian- primele vase apărute în cursul evoluţiei (alge brune)- fasciculul liberian tipic: vase, celule anexe,

parenchim celulozic liberian, fibre liberiene- vasele liberiene (tuburile ciuruite, tuburi cu diametre

mici) conduc seva elaborată- celule prozenchimatice, suprapuse cu pereţii

perforaţi (plăci ciuruite, ciururi)- la gimnosperme toţi pereţii au ciururi- la dicotiledonate evoluate doar pereţii transversali- toamna se astupă cu caloză (primăvara se

hidrolizează)


a) Ţesutul conducător lemnos- transportă seva brută- la gimnosperme traheide (vase închise, imperfecte)- la plantele evoluate trahee (tuburi, vase deschise

adevărate) (gr. trachys=tare)- după ingroşare traheele pot fi inelate, spiralate, reticulate,

punctate- vasele nefuncţionale închise de tile (formaţiuni veziculare)- lemnul periferic se numeşte alburn- lemnul intern se numeşte duramen (inima lemnului)


- Tipuri de fascicule conducătoare a) La rădăcina cu structură primară - fascicule

simple, liberiene sau lemnoase, dispuse radiar şialternativ în cilindrul central

b) La rădăcina cu structură secundară - fasciculelibero-lemnoase secundare, despărţite de razemedulare, delimitete la exterior de fascicule liberieneprimare, la interior de fascicule lemnoase primare

c) La tulpină şi frunză - fascicule mixte libero-lemnoase atât la structura primară cât şi la ceasecundară


5.Ţesutul secretor

- celule (glande) specializate pentru a elaborasubstanţe organice

- substanţele biosintetizate: uleiuri volatile, rezine,alcaloizi, taninuri

- ţesut - secretor propriu-zis (depozitează substanţele)- excretor (elimină în cavităţi sau la exterior)

- substanţele au rol metabolic, de apărare


5.1 Tesutul secretor extern- Papilele secretoare- sunt celule epidermice cu baza dilatată şi vârful conic- la petalele de trandafir, lăcrămioară, crin ...- papilele stigmatifere au rol de reţinere+germinare polen


- Perii secretori (glandulari)- sunt formaţiuni epidermice de pe frunze, flori- uleiurile volatile se acumulează între peretele celular şi

cuticulă- perii sunt sesili sau cu picior + glandă


- Glandele saline (perii secretori de săruri)- localizate în epidermă, specifice plantelor halofile- elimină excesul de săruri prin gutaţie activăex. Salicornia herbacea - brânca, iarba de sărătură


- Hidatodele (glandele secretoare de apă)- permit eliminarea surplusului de apă prin gutaţie când nu

este posibilă transpiraţia- Hidatode active - peri epidermici pluricelulari- Hidatodele pasive - în vârful şi pe marginea frunzelor

- conţin stomate acvifere, ţesutsubstomatic, terminaţii ale vaselor lemnoase

Gutaţia


- Nectariile ( nectarinele, glandele nectarifere, ţesutulnectarifer)

- produc nectar (soluţie bogată în glucide)- specifice plantelor melifere (polenizate de insecte)- pe plantele carnivore pentru atragerea insectelor- nectarii nupţiale, la baza elementelor florale- nectarii extranupţiale, pe frunze, peţiol, ramuri tinere

- Glandele digestive (perii digestivi, emergenţelesecretoare) - la plantele carnivore

- secretă mucilagii şi enzime proteolitice

Glande digestive din urnade Nepenthes


5.2 Ţesutul secretor intern- celulele secretoare sunt în interiorul organelor- substanţele rămân în vacuole sau exudă în spaţiile

intercelulare

- Celule secretoare- celule izolate din parenchimuri care depozitează

substanţele sintetizate- elaborează uleiuri volatile, rezine, enzime, mucilagii- includ şi celulele oxalifere (cristalifere)


- Laticiferele formate din celule izolate sau tuburi- secretă latex - incolor la dud, leandru

- alb lăptos la Euphorbia sp., ficus- portocaliu la Chelidonium majus

- latexul conţine gume, lipide, alcaloizi, rezine,amidon, cauciuc, substanţe minerale

- laticiferele nearticulate - celule izolate (tuburi)- laticiferele articulate - celule cilindrice suprapuse

- localizate în parenchimul liberian secundar- la fam. Papaveraceae, Asteraceae,Campanulaceae,

Euphorbia cyparissias - laptele câinelui

Chelidonium majus - rostopască


- Pungile secretoare (buzunarele secretoare)- spaţii intercelulare sferice căptuşite cu celule secretoare- situate în apropierea epidermelor- sintetizează uleiuri volatile, oleo-rezine

ex. Eucaliptus sp.Citrus aurantiacumCharyophyllus aromaticus

Buzunar secretor la Hypericum perforatum


- Canalele secretoare- spaţii intercelulare cilindrice căptuşite cu celule- secretă uleiuri, rezine, terpene- caracteristice speciilor din fam. Pinaceae, Asteraceae,

Apiaceae


6. Ţesutul senzitiv- mişcările - pasive

- active- plantele fixate rigid de substrat, mişcări active lente

I. Ţesut senzitiv pentru excitanţi mecanicia.) Papilele senzitive

- celule epidermice bombate la exterior- pe filamentele staminale- la dracilă, albăstriţă


b.) Punctuaţiunile senzitive- pe cârcei şi pe tulpinile volubile- mişcarea de răsucire datorată distribuţiei inegale de auxinăc.) Perii senzitivi la excitanţii mecanici- pe frunzele plantelor carnivoreex. Dionaea muscipula


d.) Parenchimul senzitiv la excitanţii mecanici- în profunzimea organelor plantei- excitaţia se transmite prin acidul traumatic- la baza peţiolului pulvine care îşi modifică turgescenţaex. Mimosa pudica


II.Ţesutul senzitiv la stimulii luminoşia.) Papilele fotosenzitive- celule epidermice cu membrana exterioară bombată- funcţionează ca o membrană plan - convexă- concentrează lumina în zonele bogate în cloroplaste- mişcările sunt fotonastii- prezente la plantele de umbrăex. Oxalis acetosella

Campanula sp.Aquilegia vulgaris


b.) Ocelele senzitive (fotosenzitive)- sistem de două celule epidermice suprapuse- celula superioară, mică, fucţionează ca o lentilă- celula inferioară, mare, bogată în cloroplaste- randamentul maxim la incidenţa normală a razelor- incidenţa oblică determină un stimul luminos care readuce

frunza în poziţia orizontală (focarul în centru)ex. Hepatica nobilis,

Hepatica transsilvanica


III. Ţesutul senzitiv la stimulii gravitaţionali

- determină orientarea organelor plantei- mişcările geotropice sunt percepute de statociste- celulele senzitive sunt localizate în vârful organelor- mişcările datorate unor incluziuni (statolite) cu sedimentare

diferită faţă de a citoplasmei- rădăcina principală prezintă geotropism pozitiv- tulpina principală prezintă geotropism negativ- aşezarea plantei în poziţie nefirească produce o excitaţie

gravitaţională - curburi geotropice- reacţia geotropică datorată repartiţiei auxinei


- Alte tipuri de mişcări (la stimuli diferiţi)- Chemotropism (sensibilitatea la stimuli chimici)

- mixomicetele (comportamentul plasmodiului în labirint)- Electrotropism - curbarea părţilor plantei spre polul +- Termotropism- Reotropism - curbarea rădăcinii în sensul de curgere al apei- Traumotropism - mişcări de apărare faţă de vătămări- Fononastiile - mişcări datorate stimulilor sonori (accelerare

metabolism, ofilire frunze ...)- Creştere potenţial electric la salcâm premergător

cutremurelor

biologie vegetală 1b

Documents