1

Epurarea apelor reziduale

Prin ape reziduale sau ape uzate se intelege ape uzate chimic sau biologic care rezulta de

obicei dupa util in industrie, in agricultura sau pe ape naturale poluate cu ape contaminate.

Poluarea chimica a apelor poate fii de natura anorganica cu subst minerale, cu metale grele

dar si cu nisip, sol si altele: saruri, bazele si toate elem anorganice.

Poluarea chimica organica are 2 origini:

• Vegetala – cu resturi de plante, hartie, resturi menajere, uleiuri in care elem de baza este C.

• Animala – cu acizi organici, dejectii, cu resturi de tesuturi, resturi alimentare in care elementul

de baza este H.

Poluarea biologica se refera la poluarea cu microorganisme dar si cu larve, oua (de viermi, de

insecte) sau insecte.

Acest tip de poluare biologica se amplifica o data cu poluarea chimica, in special cu cea organica

cand org ce pol apa sunt asociate cu deseurile. In plus cresterea continutului de substante asimilabile

din ape atat organice cat si anorganice conduce la eutrofizarea apelor, adica dezvoltarea rapida a

florei si a faunei acvatice cu aparitia unor dezechilibre ecologice grave. Epurarea apelor reziduale

cuprinde totalitatea procedeelor fizice, chimice si biologice prin care se realizeaza curatirea apelor si

readucera acestora la calitatea normala (norme de calitate prevazute in standarde)

Procedee de epurare aplicate in prezent sunt :

1. Epurarea in conditii necontrolate

2. Epurarea in conditii semicontrolate

3. Epurarea in conditii strict controlate

1.Epurarea in conditii necontrolate – presupune raspandirea apelor poluate in apa si pe sol, prin

canale de chenaj, aceste zone se numesc campuri de irigare, iar epurarea se realizeaza necontrolat cu

m.o prezente in sol.

Acest tip de epurare este ineficient, deoarece nu se cunoaste gradul de degradare a poluantilor si

masura in care poluntii toxici sunt anihilati.

2.Epurarea in conditii semicontrolate – Epurarea in bazine deschise sub forma unor lacuri

artificiale betonate, denumite iazuri artificiale (h=0,5 -1,5m) sunt umplute cu apa reziduala, urmeaza

o per de epurare naturala in care se poate interveni prin reglarea pH-ului, prin adosul de nutrienti

pentru m.o , prin aerare.

2

Durata procesului de epurare este variabila in functie de :

• natura apei reziduale (comp chimica)

• natura si nr m.o implicate in biodegradare

• de conditiile de mediu

Dupa epurare aceste ape se utilizeaza pentru irigatii.

3.Epurarea in conditii strict controlate – se realizeaza in statii de epurare in care se realizeaza

tratamentul fizic, chimic si biologic al apei, in conditii strict contolate pana se ating parametrii de

calitate impusi pentru apa potabila.

Aceste tratamente se realizeaza in 3 etape:

➫ tratamentul preliminar, care presupune indepartarea din apa uzata a impuritatilor grosiere:

nisip, pietre, bucati de metal dar si hidrocarburi si grasimi, aceasta pentru a evita supraincarcarea

bioreactoarelor si a facilita tratamentele ulterioare. Se realizeaza tratam acesta prin filtrare, util site,

gratare si alte materiale (care sa nu se colmateze). Se considera ca in acesta etapa se pierd si o parte

din subst organice utile m.o care actioneaza in etapa urmatoare si care au un rol in biodegradare.

➫ tratamentul secundar, este tratamentul biologic in care m.o autohtone si cele zimogene

actioneaza in functie de compozitia substratului, de conditiile de mediu, realizand biotransformarea

substraturilor. Tratamentul are loc in incinte specializate denumite bioreactoare cu functionare

discontinua sau continua in conditii aerobe sau anaerobe.

Procesele pot fi controlate atat ca viteza cat si ca evolutie si se considera ca eficienta de

epurare este mai mare de aprox 1000 de ori comparativ cu epurarea 1 si 2.

➫ tratamentul tertiar , este un tratament chimic care se aplica in scopul redarii calitatilor

normale ale apelor , in special in cazul apei potabile si consta in tratamente pentru indepartarea

subst toxice (nitratii/ nitritii), pentru indepartarea P, elem halogene toxice (m.o patogene, oua, larve

etc). Se aplica tratam de dezinfectie, prin tratare pe schimb de ioni sau transformari de complexare a

anumitor elemente.

Epurarea biologica a apelor reziduale are urmatoarele obiective:

a) Anihilarea efectului poluant a compusilor anorganici si organici care se poate realiza prin

procedee diverse in functie de natura substratului :

◧ substr anorganice si in speta metalele grele se elimina prin bioabsorbtie.

◧ substr organice sunt transformate pe 2 cai si anume:

3

- pe cale aeroba, prin procese de mineralizare cand substr este transformat in CO2 si H2O rezulta

o cantitate de energie ce este util de m.o pentru crestere. De semenea elementele anorganice cum

sunt: C, H, N, S, P sunt util pentru biosinteza de biomasa.

- pe cale anaeroba (calea care conduce la formarea de biogaz) cu 2 faze: faza acetogena si faza

metanogena.

b) Anihilarea agentilor patogeni din apa, prin stimularea reactiilor antagonice ( pradare) sau de

parazitism (ex. Bacteriile sunt anihilate de bacteriofagi si protozoare, fungii sunt anihilati de

microfagi iar protozoarele sunt consumate de insecte).

c) valorificarea superioara a namolului activat care reprezinta de fapt biomasa formata in timpul

mineralizarii si care contribuie la epurarerezulta sub forma unui subprodus.

Namolul se valorifica prin tratament anaerob care rezulta la obtinerea de biogaz sau este

prelucrat in conditii bilogice aerobe sau pe calea fizico-chimica pentru obtinerea de biofertilizare.

Epurarea biologica aeroba – tratam in care se utilizeaza bacteri, fungi, alge si protozoare prin

cultivarea in conditii aerobe pentru mineralizarea subst organice din ape. Aceste tratamente se aplica

in general pentru apele reziduale cu concentratie scazuta de subst organice utilizand 2 categorii de

instalatii sau bioreactoare:

A) Instalatii cu biomasa in suspensie (bazine cu namol activ)

B) Instalatii cu biomasa imobilizata (biofiltre, aerofiltre, contactoare rotative si altele.

A) Acestea sunt cele mai raspandite; m.o implicate in epurare se asociaza prin unele poliglucide

formate, generand flocoane sau care inseamna aglomerari de celule aflat in suspensie in intreg

volumul de lichid.

Totalitatea acestor flocoane reprezinta namolul activ .

Succesul epurari in asemenea instalatii depinde de :

✡ aerare

✡ amestecare (pentru mentinerea namolului in suspensie, pentru a evita sedimentarea sau

umflarea namolului)

✡ capacitatea biodegradativa a namolului

✡ compozitia substratului

4

2- bazin de epurare aeroba; 3-bazin de sedimentare; 4-alimentare cu apa reziduala; 5-sistem de amestecare; 6- sistem de alim cu aer; 7-alim aer; 8-evacuare apa epurata; 9 -pompa de recirculare namol; 10- evacuare namol.

Bazinul este alimentat cu apa reziduala, namolul recirculat , aer si eventual saruri (pentru a

stimula procesele biologice si de crestere a biomasei implicate in epurare)

Capac bior trebuie astfel proiectata incat in functiile de natura apei epurate sa permita

transformari biologice intr-un timp cat mai scurt. Apa epurata este evacuata in bazinul de

sedimentare unde se separa in mod natural de namol prin decantaresi este colectate prin niste

jgeaburi speciale.

In anumite conditii, cand se cere un grad de epurare avansat se poate prevedea recircularea apei

poluate sau transferul intr-o alta instalatie de epurare. Namolulu activat este o parte recirculat cu rol

de cultura starter iar restul este evacuat si dirijat spre valorificare.

Avantajele acestor sisteme sunt :

prelucreaza volumul ridicat de apa, de 10 ori mai mari comparativ cu instal cu biomasa

imobilizata ;

se asigura un grad de epurare avansat.

Dezavantaje :

costuri ridicate pentru aerare si agitare ;

instalatia este destul de greu intretinuta rezultand cant mari de namol.

2

3

4

5

6

7

8

9 10

5

In practica exista numeroase variante de functionare a unor asemenea instalatii: inst discontinui,

instal care functioneaza in sistem semisarja, instal ce funct in sistem continuu existand mai multe

bioreact care functioneaza in serie sau in paralel.

Micobiota namolului activat este extrem de variabila atat dpdv cantitativ cat si d pdv calitativ.

Aceasta este alcatuita din bacterii ( sunt in concentratia cea mai inalta si au si cea mai mare implicare

in epurare). Numarul acestora este greu de apreciat iar stab exacta a gen si speciilor este ingreunata

de timpul mare gτ si de variab caract morfologice, respectiv polimorfismul ce apare in conditii

naturale.

Gen : Pseudomonas , Alcaligenes, bacterii nitrificatoare, bacterii implicate in metabolismul S, P si

altele.

Fungii sunt mai putin numerosi, activitatea lor este mai putin semnificativa, exercita activitate

amilolitica, celulozolitica, lignolitica si altele (in ape drojdiile si mucegaiurile nu se multiplica).

Algele pot fii absente sau neinsemnate cantitati, aceasta deoarece ele nu au nevoie de lumina

pentru a se dezvolta.

Protozoarele sunt in jur de 50 000 de cel /ml apa ce cuprind ~200 de specii asociate intr-un

mucus poliglucidic fiin mai numeroase pe peretii instalatiilor sau la suprafata flocoanelor. Ele exercita

un efect de pradaresaupra bacteriei si sunt considerate org indicatoare de evolutia procesului de

epurare aeroba, permitand aprecierea activitatii namolului activat si mersul procesului de epurare.

Fara protozoare apele epurate ar fi tulburi deci cauza concentratiei ridicate de bacterii. In timpul

tratamentului biologic poata sa apara fenomenul de umflare a namolului, adica de amplificare a

masei microbiene in sistem. Aceste fenom are efecte pozitive si anume : se accelereaza procesele de

biotransformare, dar si efecte negative precum ca urmare a formarii de gaze , namolul devine

plutitor, se ridica la suprafata lichidului si poate sa deverseze din sistem.

Cresterea masei namolului face ca acesta sa se sedimenteze mai usor.

Factorii care favorizeaza umflarea namolul sunt ;

Aerarea excesiva ;

Dozarea incorecta a concentratiei de namol recirculat ;

Prezenta subst nutritive, C, N, P ;

Prezenta predom a m.o filamentoase.

Procedeele de tratament a namolului :

Ingrosare – se realizeaza intr-un bazin special prin intermediul unor ingrosatoare

gravitationale, sisteme de flotare si centrifuge cand se urmareste eliminarea apei si corectia sn pana

la valori de 4-5%. Costurile acestei operatii trbuie sa fie cat mai reduse.

6

Stabilizarea namolului cuprinde operatia de reducere a efectului poluant si se poate realiza

prin tratamente biologice sau sterilizare chimica.

Tratamentele biologice pot fii :

• aerobe = mineralizarea namolului care are urmatoarele avantaje si dezavantaje.

avantaje : costuri scazute ;

exploatoare simpla ;

obtinerea unui bioefect de calitate.

dezavantaje : consum de oxigen ;

consum de energie ;

capacitate scazuta a namolului de eliminare a apei.

• anaerobe biogaz

avantaje : se produce energie ;

se reduce cantit de namol cu 40-50 % ;

se imbunatateste caract namolului prelucrat realizand un ingrasamant natural de

buna calitate.

dezavantaje : costuri mai ridicate ;

timpul mai mare de proces ;

eficienta este scazuta, uneori ;

pericol de explozie.

Stabilizarea chimica este mai simpla, consta in amestecarea namolului cu var, cand prin

declansarea unor reactii exoterme are loc incalzirea si deci sterilizarea namolului si in paralel

eliminarea apei.

Procedeul de amestecare se poate aplica direct pe terenul agricol si nu se elimina substante

odorante.

avantaje: costuri scazute;

se obtine un namol ~ uscat;

este un procedeu extrem de simplu.

dezavantaje: se folosesc cantitati ridicate de var care in final duc la cresterea volumului

namolului;

nu se reduce continutul de substante organice.

Conditionarea namolului prin care se urmareste reducerea volumului prin eliminarea apei

absorbite. Se adauga subst chimice precum var, substante polimerice, saruri de Al, FeCl3, care produc

coagularea subst solide si facil elim apei.

7

Concentrarea namolului in scopul de a reduce volumul si de a facilita transportul si

depozitarea acestuia.

Fractiunea sol se separa prin filtrare si centrifugare namol cu 12-40% su dupa care se

realizeaza uscarea in pat fluidizat sau prin pulverizare namolul comercial = biofertilizator care

trebuie sa fie verificat dpdv toxicologic priviind continutul de metale grele, m.o patogene sau alte

subst toxice. Namolul astfel prelucrat poate fi utilizat si ca adjuvant in furajarea animalelor.

B) Sunt instalatii cu functionare in sistem continuu in care microorganismele cu rol In epurare

sunt fixate in doua moduri:

a) sub forma de biofilm, imobil pe suport inert;

b) sub forma de particule suport de biomasa.

a) Sunt sisteme in care se exploateaza capacitate naturala a propietatilor mixte de m.o, de a se

asocia pe suprafete formand biofilme specializate cu activitate metabolica complexa.

Asociatiile se realizeaza prin intermediul subst de natura poliglucidica produse de unele m.o sau

prin intermediul sistemelor de acrosare.

Suporturile sunt materiale naturale formate din pietris, sfaramaturi de roca, zgura, fragmente din

material plastic, toate materialele grosiere care sa asigure un raport ridicat S/ V si sa asigure

circulatia apei. Pe aceste suporturi biofilmul se formeaza in mod natural in cateva saptamani

(perioada de maturitate a biofilmului). In microbiota filmului se intalnesc peste 200 de specii de

bacterii, fungi, alge si protozoare.

Bacteriile au un rol important in biodegradare, ele produc si substante poliglucidice care

favorizeaza aderenta si asociatia m.o . Stratul de bacterii este acoperit de un strat de alge variabileca

grosime prin care patrunde biomasa de bacterii sub forma unor prelungiri in forma de degete. La

suprafata stratului de alge se observa de asemenea colonii de bacterii. Majoritatea sunt in zona

algelor si ele sunt acoperite de bacterii si protozoare.

Pentru a sporii eficitatea si suprafata biofilmului in sectiunea acestuia apar goluri care nu sunt

vizibile cu ochiul liber.

8

BIOFILM

SUPORT

Dupa o anumita perioada biofilmul se desprinde de suport, dupa care este necesara o noua

perioada de maturare. Desprinderea biofilmului poate sa aiba loc la intervale de cateva saptamani

sau de cateva luni,din urmatoarele cauze:

o viteza mare a apei care trece prin biofilm;

o formarea de gaze;

o moartea si liza celulelor.

Instalatii de epurare aeroba cu biomasa imoblizata

Se utilizeaza in prezent 2 categorii de instalatii, si anume:

• instalatii cu biofilm

• instalatii cu biomasa imobilizata pe suporturi sub forma de granule, bile

Instalatii cu biofilm sunt instalatii in care populatia autohtona si cea zimogena din apele

reziduale se fixeaza in mod natural pe diferite suporturi formand biofilme. In biofilm, asocierea

microorg se realizeaza prin substante poliglucidice produse de bacterii. Compozitia si structura unui

biofilm nu este intotdeauna aceeasi, aceasta depinzand de natura apei reziduale, de natura

microbiotei si de conditiile fizico – chimice din bioreactor in care se realizeaza epurarea. Exista in

prezent mai multe tipuri de instalatii cu biofilm si anume:

1. Instalatii cu strat de umplutura , care se numesc biofiltre sau filtre percolatoare.

2. Instalatii cu amestecare in care biofilmul se formeaza pe discuri cu diametre mari si

biofilmul este in contact intermitent cu apa reziduala si cu aerul prin miscarea de rotatie lenta a

discurilor, dispuse pe un ax pe toata lungimea bioreactorului, si se numesc bioreactoare cu discuri

rotative.

3. Bioreactoare cu strat fluidizat in care particulele solide pe care s-a imobilizat biofilmul

sunt mentinute in suspensie prin circulatie ascendenta a apei si aerare.

Aceste 3 tipuri de instalatii sunt utilizate ptr epurarea apelor reziduale si realizeaza ca

prcese biochimice urmatoarele:

- mineralizarea compusilor organici

- nitrificare

9

- biosorbtia metalelor grele si a altor poluanti toxici cu masa moleculara mica.

1. Acest tip de epurator functioneaza pe principiul epurator natural al solului. Stratul de

umplutura care este construit din bucati de roca, scoici, materiale metalice, bucati de lemn si altele;

stratul este aranjat in bioreactor astfel incat sa se asigure conditii optime ptr circulatia descendenta a

apei reziduale, ptr aerarea sistemului si ptr a asigura o viteza de curgere corespunzatoare in corelatie

cu gradul de epurare dorit.

1 - bioreactor

2 – bazin de decantare

3 3 – alimentare apa reziduala

6 4 – evacuare apa epurata

1 5 – evacuare namol 6 – recirculare apa reziduala sau namol 4 2

5 Apa reziduala se distribuie in mod uniform pe la partea superioara si se prelinge intr-un film

subtire pe suprafata biofilmului. Oxigenul necesar este asigurat prin convectie naturala, aerul

circuland in contracurent cu apa. Aceste instalatii sunt simple , insa sunt recomandate ptr epurarea

apelor reziduale din comunitati mici, deoarece functioneaza cu debite de alimentare reduse. Sunt

ideale ptr indepartarea poluantilor organici si nitrificarea compusilor cu N. Controlul asupra epurarii

este extrem de redus si, de cele mai multe ori, ptr a asigura un grad avansat de epurare se practica

recircularea apei si a unei parti din namolul activ format prin antrenarea biofilmului de catre apa care

se prelinge. In aceasta instalatie cantitatea de namol activ este mult mai redusa comparativ cu

bioreactorul cu biofilm in suspensie. Apa epurata se separa de namol prin sedimentarea naturala

intr-un bazin de decantare.

2. Apa reziduala este alimentata intermitent in bazinul de epurare care are central un ax pe

care sunt montate discuri dispuse paralel, axul trece prin centrul discurilor si jumatate din suprafata

discului este imersata in apa si jumatate se afla in exterior in contact cu aerul din atmosfera.

10

1 – alimentare apa reziduala 2 – evacuare apa reziduala Discuri rotative

In timpul epurarii se asigura o miscare de rotatie a discurilor cu o viteza de 0.3 m/s. Discurile

au diametru de 2-3 m si grosime de 2-3 cm, sunt grupate in baterii de 20-40 cu o distanta intre ele de

1-2 cm. Pe discuri se formeaza un biofilm care contribuie la epurare. Suprafata biofilmului este de

13cm 3 pentru discuri mari si 6m2 pentu discuri mici. Aceste instalatii pot prelucra intre 40 si 150 L de

apa. Durata procesului de epurare depinde de natura apei reziduale, de compozitia sa si de

functionalitatea biofilmului. Amestecarea este naturala prin rotatia lenta a discurilor care din

biofilmul intermitent in contact cu apa reziduala si apoi in contact cu aerul. Aerarea se realizeaza in

mod natural. Aceste instalatii sunt utile pentru mineralizarea compusiilor organici si pentru realizarea

multiplicarii. Discurile sunt confectionate din otel, din aluminiu, din polistiren expandat sau tobe din

sarma umplute cu bile din polistilena expandata.

Avantajele utilizarii acestor bioreactoare sunt :

consum energetic redus pentru amestecare si aerare ;

flexibilitate in functionare ;

controlul procesului de epurare prin mentinerea apei in bazin pana la atingerea

parametrilor de calitate dorita ;

pot fi tratate ape cu particule deosebite in sensul epurarii unor compusi toxici fara ca alte

mo a fie afectate.

3 Sunt bioreactoare verticale in care biofilmul se formeaza pe particule solide de dimensiuni

mici 0.2-2 mm cum ar fii: nisip, naylon, polietilena, cuart, particule care sunt mentinute in suspensie

prin intermediul apei care este fortata sa circule sacendent.

11

Avantajele unui astlfel de sistem – in anumite parti ale procesului alimentarea cu apa si

implicit aerarea poate sa fie oprita pentru a stimula unele procese ce se desfasoara in anaerobioza

cum ar fi denitrificarea sau metanogeneza.

Alimentare apa reziduala

Particule de biomasa imobilizata

Aer Evacuare apa uzata

Se practica si util de biomasa specializata pentru a realiza animite transformari a unor

compusi toxici prin imobilizarea in bile de sticla, spuma de poliesten sau polipropilena. In aceste bile

concentratia de biomasa imobilizata este ridicata aproxim 20 kg/m3. Exista in lume bioreactoare ce

functioneaza cu bacterii nitrificatoare si denitrificatoare sub forma de sfere mici cu diametru de

~2mm ce se utilizeaza in bioreactoare air-lift la pH=7.2 si la 30°C cand are loc bioconversia cu

randament de 98% a compusilor cu H pana la H2 molecular.

EPURAREA BIOLOGICA ANAEROBA A APELOR REZIDUALE

Tratamentul anaerob se aplica pentru ape puternic poluate in care consumul CBO5 este mare

de 2000 mg/l si pentru tratamentul namolului activ rezultat din instalatiile de tratare aeroba cu

biomasa in suspensie. Scopul final este in cazul apelor reziduale real CBO5 pana la 30 mg/l urmand ca

apoi epurarea sa continue prin tratament aerob ( 20≅epurareτ zile sau mai mult)

Se urmareste transformarea substantelor organice prin fermentatie aeroba produsul final

fiind biogazul. Randamentul de biogaz variaza in medie intre 0.3 – 0.5 m3 biogaz / kg materie. Pe

langa avantajul producerii de biogaz, tratamentul anaerob conduce la formarea unei cantitati scazute

de namol activ.

Instalatiile functioneaza, si in acest caz, pe 2 principii, si anume:

a) cu biomasa in suspesie;

b) cu biomasa imobilizata;

12

c) mixt, cu zone de biomasa in suspesie si zone cu biomasa imobilizata.

Transformarea materiei organice in biogaz are loc in urmatoarele etape:

hidroliza macromoleculelor organice (in special compusi cu C) cu formare de molecule de

masa moleculara mica , cum ar fi , de exemplu, monoglucidele.

In aceasta etapa transformarea are nevoie de oxigen.

hidroliza monomerilor in compusi simplii prin procese fermentative cu formare de tanol,

butanol, propanol, acetona si altii.

faza acetogena, este faza in care se produce oxidarea compusilor rezultati din etapa

anterioara, cu formare de acetat, formiat, CO2, H2 , in care sunt implicate bacterii acetogene

anaerobe din genul Clostridium.

faza metanogena de transformare a acetatului precum si reducerea CO2 in paralel cu

oxidarea rapida a H2 cu formare de gaz metan CH4. Sunt implicate bacterii metanogene si bacterii

capabile sa transforme CO2 in CH4. Produsul final este numit biogaz (un amestec de gaze in care

predomina CH4). Ca urmare a reactiilor exergonice prin aceste transformari si eliminarea de caldura ,

temperatura creste la 37°C si apoi ajunge pana la 55°C; sunt implicate in transformare, in special,

microorganismele mezofile si termofile, in special bacteriile.

Compozitia gazului depinde de compozitia materiei prime si de microorganismele implicate

in transformare. Durata procesului este, de asemenea, variabila si este dependenta de compozitia

substratului , natura microbiotei si conditiile fizico – chimice in care se realizeaza transformarea.

a) Se numesc instalatii cu namol activ sau digestoare anaerobe.

O instalatie clasica arata ca un bioreactor.

2

1 – alimentare apa reziduala sau namol

2 – evacuare biogaz 3 – evacuare apa epurata 3 4 – evacuare namol, mediu fermentat rezidual 4 1

13

Instalatia trebuie sa fie zidita si trebuie sa existe precautii in colectarea gazului format. Dupa

alimentarea bioreactorului cu apa reziduala concentrata sau namol, urmeaza tratamentul anaerob

care poate sa dureze intre 15 – 30 zile. In cazul apelor reziduale sunt necesare bioreactoare de

volume mari si, din aceasta cauza, bioreactoarele se leaga cu un bazin de decantare din care se

recircula apa si namolul activ ptr a grabi transformarea si a asigura un randament de bioconversie cat

mai bun.

Asemenea instalatii sunt aplicate in fabricile de bere ,de amidon si de zahar. Probleme care

pot sa apara sunt cele de diferenta de sedimentare a namolului la sfarsitul fermentatiei si ptr aceasta

se practica decantarea prin introducerea in bioreactor a unei placi inclinate, prin tratamentul

namolului cu soluri termice, prin floculare sau prin degazare. Namolul rezultat in cantitati scazute se

recircula sau se prelucreaza separat. Apa reziduala este utila ptr irigatii (biofertilizator lichid).

Unele instalatii au sisteme naturale de separare a namolului de apa epurata astfel incat

namolul format in diferite etape ramane permanent in bioreactor.

Exista si instalatii mixte in care transformarea se realizeaza cu biomasa in suspensie si cu

biomasa imobilizata, cand randamentul de bioconversie este ridicat si creste randamentul de biogaz.

La aceste instalatii randam de bioconversie este 80%.

b) Sunt similare cu cele de la tratamentul aerob, numai ca functioneaza in anaerobioza.

Aceste instalatii sunt utilizate cu succes in fabricele de bere, alcool, cand lucreaza la o capacitate de

1650 m3 apa reziduala pe zi cu un randament de bioconversie de 75% si cu o productivitate de 0.38

m3 biogaz / kg consum CCO, iar productia de namol este 0.07 kg/ kg CCO.

Acestea pot fi cu biofilm si cu pat fluidizat.

Exista instalatii in care se realizeaza transformari anaerobe specializate, in special in cazul

realizarii denitrificarii, cand se utilizeaza bacterii denitrificatoare imobilizate sub forma de sfere mici

in carageenan. In paralel cu tratamentul anaerob biomasa poate juca rolul de biosorbant ptr

absorbtia metalelor grele, a uraniului si a altor elemente toxice.