ADRIAN BEJANDACIA FELIXTimisoara 1998

CUPRINS:CUCERIREA DACIEI DE CTRE ROMANI.5Civilizat ia dacica.5Expansiunea romana la Dunrea de Jos.6 Rzboaiele purtate de Traian mpotriva Daciei.9ORGANIZAREA ADMINISTRATIV sI MILITAR A DACIEI ROMANE.17Dacia intre anii 102-l05. 17Organizarea administrativa a Daciei romane.27 Disputa privind localizarea Daciei Malvensis.33 Organizarea militar a provinciei Dacia.36 Armamentul roman n provincia Dacia.53 HABITATUL N DACIA ROMAN.64Administratia centrala si locala.87 ROMANIZAREA DACIEI. COLONIsTI sI AUTOHTONI N PROCESUL DE ROMANIZARE.90Colonistii.90Romanizare si continuitate.97 STRUCTURA SOCIAL N DACIA.102Dreptul roman.102 VIATA ECONOMIC.112Agricultura.112Exploatarea bogtiilor subsolului.115 Mestes ugurile.124Ceramica n provincia Dacia.130 VIATA SPIRITUAL PROVINCIAL. 141nsusirea limbii latine, manifestri literare si Cunostinte stiintifice.141Arta.142Religia n provincia Dacia.144 Concluzii.156ISTORIA POLITIC A PROVINCIEI DACIA.158 RETRAGEREA AURELIAN. 172DACII LIBERI sI RELATIILE LOR CU IMPERIUL ROMAN.180 DOBROGEA N SECOLELE I III.190CONCLUZII.199

Stpnirea roman n Dacia prezint un dublu aspect. Ea s-a instaurat pe pmntul Daciei prin violent, pe calea armelor si s-a mentinut tot timpul sprijinindu-se pe o armat numeroas si pe un puternic sistem de aprare. Cu toate acestea, ea nu a avut un caracter distructiv. Dimpotriv, epoca stpnirii romane n Dacia a nsemnat un progres din punct de vedere al evolutiei generale a societtii fat de epoca precedent, schimbnd ntreaga nftisare a Daciei si ridicnd-o la o treapt superioar.CUCERIREA DACIEI DE CTRE ROMANI.Civilizatia dacic.Perioada sec. I . Hr. 106 d. Hr., finalizat cu cucerirea Daciei de ctre romani este perioada celei mai nalte manifestri, pe un ntreit trm, a capacittii creatoare a poporului geto-dac. Pe plan economico-material este perioada formrii unei civilizatii de tip oppidan; pe plan spiritual ea este marcat de nsusirea scrisului si de existenta a numeroase cunostinte stiintifice; pe plan politic, este vremea organizrii celei mai nalte la care a ajuns societatea dacic, statul lui Burebista si Decebal. Se cuvine subliniat unitatea profund a civilizatiei dacice. Complexul din Muntii Orstiei este un fenomen singular, dar cercetrile au dovedit c elementele care-l compun se regsesc, pe scar mai redus, n alte zone. Descoperirile reect existenta unui sistem de aprare vast si complex, care justific, pentru intervalul cronologic post Burebista, continuarea existentei statului dac transilvnean, care avea s uneasc din nou, pe vremea lui Decebal, majoritatea triburilor geto-dacice din celelalte regiuni ale trii. Unitatea politic realizat pe tot spatiul dacic n anumite momente este dovedit de sistemul de cetti si fortificatii, unitar pe ntreg cuprinsul Daciei.Unitatea profund de cultur material a civilizatiei dacice este dovedit si de constructiile civile sau sacre, precum si de inventarele asezrilor dacice. Aceast unitate nu a nsemnat ns uniformizare sau identitate absolut. Cultura si civilizatia dacic au fost profund originale. Aceast originalitate nu exclude ci dimpotriv, implic acceptarea unor inuente din afar. Dar dacii nu s-au multumit doar cu preluarea unor elemente de cultur material si spiritual de la alte popoare; ei le-au adoptat, le-au transformat si le-au mbogtit, topindu-le n creatiile lor traditionale si formnd o civilizatie profund original.Desfsurarea civilizatiei geto-dacice n sec. I . Hr. I d. Hr. pe cele patru nivele: economic, social, politic si cultural- spiritual permite cristalizarea a cel putin dou concluzii privitor la existenta daco-getilor n perioada statului dac:1.Civilizatia oppidan dacic constituie faza clasic (n raport cu cele anterioare) a culturii materiale si spirituale a poporului geto-dac, reprezentnd ceea ce epoca lui Pericles fusese pentru Atena antic sau principatul lui Augustus pentru Roma.2.Pozitia civilizatiei daco-getice n ansamblul civilizatiei antice europene. Poporul dac, civilizatia si statul dacilor apartin lumii clasice. Ea se a nc la periferia acestei lumi, dar ntreaga sa dezvoltare urmeaz calea

deschis de statele antichittii clasice. Desi inegale ca s i nivel de dezvoltare, prin natura sa civilizatia dacic este egal cu cea elenistic sau cu cea roman imperial. si dac civilizatia dacilor, mai putin evoluat, a fost nfrnt si distrus n confruntarea militar cu civilizatia Romei, caracterul ei clasic a trebuit s joace un rol de seam n nlesnirea romanizrii populatiei autohtone (H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea roman).Expansiunea roman la Dunrea de Jos.n paralel cu cresterea puterii dacilor, are loc penetrarea treptat (pe etape) roman n sud estul Europei. La sfrsitul sec. III nceputul sec. II . Hr. Roma devine pentru prima oar arbitru al situatiei politice din Balcani. n a doua jumtate a sec. III (anul 229 . Hr.) ocup primele teritorii; la 148 . Hr.Transform statul macedonian n provincie; peste doi ani creeaz provincia Ahaia (146 . Hr.); spre sfrsitul sec. II . Hr. Ocup tot litoralul est adriatic (129 . Hr.). Disparitia statului lui Mithridates al VI-lea Eupator al Pontului (11263 . Hr.) aduce Roma la Dunre si Marea Neagr; n anul 74 . Hr. GeneralulC. Scribonius Curio ajunge la Dunre, undeva n Banatul de Sud, fr a trece uviul; peste doi ani, n 72 . Hr. Generalul M. Terentius Varro Lucullus ptrunde n Dobrogea si instaleaz controlul roman asupra oraselor vest pontice, prin guvernatorul provinciei Macedonia.Dup zece ani (62-61 . Hr.) guvernatorul Macedoniei C. Antonius Hybrida efectueaz o expeditie n Dobrogea (pentru a pedepsi coloniile grecesti rsculate mpotriva abuzurilor sale), dar este nfrnt de o coalitie greco-bastarno-get. Expeditia lui Hybrida se nscrie n tendinta Romei de a nvlui Dacia, care se profila n perspectiv un inamic greu de nvins. Se explic astfel preluarea de ctre Burebista, prin forta armelor sau diplomatie, a controlului asupra litoralului pontic.Prin campania sa, regele dac reusise s stopeze pentru o perioad expansiunea roman spre tinuturile nord dunrene. Aparitia unui stat puternic n imediata vecintate a granitelor Romei si lezarea intereselor imperiale prin scoaterea cettilor grecesti pontice din sfera de interes roman nu putea s nu strneasc reactia Imperiului. Reactie ntrziat de rzboiul civil de la Roma (conictul Caesar-Pompeius), n care regele dac intervine, plasndu-se de partea lui Pompeius. Astfel se explic planurile militare ale lui Caesar, care preconiza o campanie mpotriva dacilor, chiar nainte de proiectatul rzboi cu partii. Moartea celor doi conductori amn confruntarea decisiv, dar zona devine un puternic focar de tulburri (atacuri dacice si bastarnice) periclitnd linistea posesiunilor sudice. Izvoarele vremii pomenesc frecvent amenintarea dacic (asupra Romei) luptele cu dacii constituind un subiect foarte actual la Roma n epoca lui Augustus. n 29 . Hr. Regele dac Cotyso al dacilor care stau aninati de munti (Florus) este nfrnt de ctre generalul Marcus Licinius Crassus, ntr-o expeditie desfsurat la sudul Dunrii.Regii daci se implic frecvent n viata politic de la Roma: un conductor, probabil din Cmpia muntean, Dicomes (Plutharch) se amestec n rzboiul civil dintre Octavian si Antonius. Un rege al getilor (Suetonius) pe nume Coson este implicat n intrigile legate de Octavianus, acesta fiind

acuzat de Antonius c intentioneaz s se cstoreasc cu fiica regelui get Coson, care, la rndul su, urma s o ia n cstorie pe fiica lui Octavianus. Urmrind diminuarea tulburrilor de la granita cu dacii, Octavianus va demara politica spatiului de sigurant prin crearea de-a lungul frontierei cu dacii, n teritoriul dusman, a unei zone mai putin populate, mai usor de supravegheat. Din ordinul lui Augustus, Sextus Aelius Catus transfer la nord de Dunre 50.000 de geti din Muntenia. La mijlocul sec. I d. Hr., legatul Moesiei, Tiberius Plautius Silvanus Aelianus transfer si el n sudul Dunrii peste 100.000 de geti (cifr exagerat de izvoare). n paralel, Roma intervine n conictele dintre conductorii locali geti din Dobrogea, Roles, Dapyx si Zyraxes. Prietenul si aliatul romanilor Roles va chema n ajutor n conictul cu Dapyx pe generalul roman Crassus care, atacndu-l si pe al treilea conductor get Zyraxes ocup ntregul tinut dobrogean. n scurt timp vor transforma litoralul n district militar dependent de provincia Macedonia, iar restul teritoriului, numit Ripa Thraciae va fi nglobat n regatul clientelar al Thraciei. Ocuparea roman a Dobrogei a intensificat conictele daco-romane, daco-getii atacnd n permanent teritoriile cucerite de romani. Primele decenii ale sec. I d. Hr. se vor caracteriza prin numeroasele atacuri dacice precum si prin preocuparea mpratilor romani de-a le anihila: sunt aduse n Dobrogea numeroase trupe, se creeaz praefectura orae maritimae (15 d.Hr.) -mpratul Nero va crea ota Mrii Negre (Classis Pontica) iar Vespasian pe cea dunrean (Classis Flavia Moesica), sunt situati sarmatii iazigi n Cmpia Tisei crendu-se si aici o zon tampon ntre Imperiu si daci. Se efectueaz n Cmpia Muntean mentionatele transferuri de populatie la sudul Dunrii. n vremea mpratului Claudius, Dobrogea a fost anexat Moesiei si aprarea sa a fost organizat temeinic, n 86 d. Hr. Fiind ncorporat Moesiei Inferior.Preluarea puterii politice n Dacia de ctre Decebal, reconstituirea de ctre acesta a statului dac unitar a reacutizat conictele dintre Imperiul roman si Dacia, aducndu-le n faza final.Incursiunile dacilor la nord de Dunre din iarna 85/86 au pus n pericol taberele de iarn ale legiunilor si linistea provinciilor romane. Ca urmare a acestor incursiuni asupra Moesiei, guvernatorul acesteia Oppius Sabinus moare n lupt.Impunndu-se o ripost la adresa dacilor, mpratul Domitian prseste Roma ndreptndu-se spre Dacia si si stabileste cartierul general la Naissus (Nis-Serbia). ntre timp, n Dacia Decebal preia tronul si trimite soli la mpratul roman promitnd pace. Oferta lui Decebal este ns respins, mpratul roman ncredintnd comanda rzboiului generalului Cornelius Fuscus. Ca rspuns, Decebal trimite o a doua solie la Domitian, de aceast dat sfidndu-l: va ncheia pace dac Domitian are s vrea ca fiecare roman s-L dea lui Decebal anual cte doi oboli. Dac mpratul nu primeste propunerea, Decebal va duce mai departe rzboiul, pe romani asteptndu-l mari nenorociri.Prin aceast atitudine orgoliul roman a fost grav lezat; n primvara anului 87 armata roman condus de Fuscus trece Dunrea pe un pod de

vase. Decebal, retrgndu-se din fata lui Fuscus i pregteste o curs si l atac pe neasteptate. Armata imperial este nfrnt, Fuscus ucis, stindardele armatei romane rmnnd n Dacia, dezastrul lui Fuscus producnd o puternic impresie la Roma.n anul urmtor, romanii preiau ofensiva, sub comanda generalului Tettius Iulianus, fost consul, veteran al rzboaielor de la Dunre, care va nainta prin Banat, cstignd lupta de la Tapae. nsusi Vezina, al doilea demnitar dac ca important dup Decebal se preface mort pe cmpul de lupt pentru a putea fugi noaptea.nvins de ctre marcomani, Domitian va propune lui Decebal un tratat de pace pe care acesta l va accepta, dar nu se prezint personal la ntlnirea cu mpratul ci l trimite pe Diegis s-l reprezinte. Conditiile avantajoase pentru daci au fcut ca aceast pace s fie ulterior considerat ca rusinoas pentru romani: Decebal a primit sume importante de bani, mesteri constructori de cetti si multe alte avantaje. n schimb, Domitian s-a considerat singurul biruitor si a trimis la Roma asa zisi soli ai lui Decebal si o pretioas scrisoare de-a acestuia pentru a anunta senatului triumful su asupra dacilor.Istoricii consider pacea din 89 ca pe o pace de compromis, necesar din cauza violentei luptelor si a epuizrii reciproce. Decebal era interesat n obtinerea si pstrarea acestei pci, ca aliat al Romei el putndu-se mai bine apra de atacurile neamurilor din jur bastarnii si sarmatii care rvneau la pmntul dacilor. De aceea, desi s-a strduit s obtin avantaje ct mai mari n pacea cu Domitian, el a cutat ns s respecte tratatul ncheiat si s nu se implice n acte ostile Romei, reusind, pn n momentul prelurii conducerii Imperiului de ctre Traianus, s evite o confruntare decisiv cu romanii.Rzboaiele purtate de Traian mpotriva Daciei.Izvoarele documentare privind rzboaiele lui Traian n Dacia.Informatiile documentare privind rzboaiele lui Traian n Dacia sunt putine si lacunare, majoritatea scrierilor despre daci pierzndu-se de-a lungul timpului: scrierea relatnd rzboaiele daco-romane intitulat Dacica a mpratului Traian, Getica scris de medicul militar Criton care l-a nsotit pe Traian n Dacia, scrierile lui Dios Crysostomos, de asemeni participant la evenimente, Istoria roman a lui Appianus, scrierile despre daci ale lui Flavius Arrianus, opera poetului Forus, toate au constituit documente valoroase pentru antici, dar ele s-au pierdut pentru posteritate. Cea mai important surs documentar rmne Istoria roman a lui Dio Cassius (sec. III), crtile tratnd rzboaiele lui Domitian si Traian ajungnd la noi n copii trzii, bizantine din sec. XI si XII.Columna lui Traian, monument ridicat la Roma, n forumul lui Traian a fost inaugurat la 12 mai 113 fiind opera arhitectului Apollodor din Damasc. Este o creatie original a artei romane de la nceputul sec. II, prezentnd totodat un deosebit interes ca izvor istoric. n privinta valorii sale istorice, prerile sunt mprtite: unii cercettori consider Columna ca o cronic fidel a evenimentelor, altii consider c ea ar fi doar o reprezentare artistic de sintez. Este cert c n multe aspecte legate de rzboaiele dacice, Columna

ofer informatii unice, de nenlocuit prin alte surse. Dup moartea mpratului Traian Columna a servit ca mormnt mpratului. Pentru Dacia, Columna reprezint o istorie n imagini a cuceririi ei si a transformrii n provincie roman, de aceea poate fi considerat ca un adevrat act de nastere al poporului romn.Complexul de monumente de la Adamclisi. Pe teritoriul comunei Adamclisi (jud. Constanta) se a ruinele a trei monumente legate de luptele romanilor contra dacilor. Cel mai cunoscut este Trofeul ridicat de mpratul Traian; la 80 de m nord de acesta se a un tumul, Iar la 250 m de trofeu este un altar funerar. S-a presupus c tumulul reprezint mausoleul cu resturile pmntesti ale soldatilor lui Oppius Sabinus, czuti n lupt n timpul atacului dacic din 85/86, adunate de romani dup ncheierea pcii; altarul ar reprezenta cenotaful ridicat de Domitian n memoria lui Fuscus si a soldatilor si czuti n luptele cu dacii; trofeul, ridicat n anul 109 de ctre Traian avea scopul s comemoreze luptele grele pe care romanii le-au dus n aceste prti mpotriva dacilor si aliatilor lui. Monumentul ilustreaz, ntr-o art provincial, prin sculptur, scene la care particip n afar de lupttorii daci si familiile lor si sarmatii si bastarnii.Se adaug la documentele si monumentele mentionate izvoarele epigrafice si cele arheologice. Cele mai multe inscriptii fac referiri la ofiteri si generali romani participanti la lupte si la unittile militare pe care le conduceau. Ele provin de pe teritoriul viitoarei provincii dar si din afara acesteia. Cercetrile arheologice, ndeosebi cele din Muntii Orstiei au adus elemente importante privitoare la distrugerea si cucerirea cettilor dacice n primul rzboi dacic, refacerea lor si apoi distrugerea lor definitiv. Cercetrile din castrele romane au oferit date privitoare la momentul si conditiile construirii lor.Cauzele rzboaielor daco-romane.Spre deosebire de conictele anterioare desfsurate ntre romani si daci, rzboaiele duse de Traian mpotriva dacilor aveau ca scop definit acela de a transforma Dacia n provincie roman. Cauzele acestor rzboaie au fost diverse:Cresterea puterii dacilor ngrijora profund Imperiul, care se vedea prins ntre dou forte inamice: regatul partic care ameninta provinciile romane din Orient si regatul dac. O cooperare militar ntre cele dou putea constitui un serios pericol pentru romani.Sumele de bani pltite ca subsidii barbarilor de ctre Roma apsau greu asupra economiei Imperiului. De aceea, mpratii romani, inclusiv Traian urmreau reducerea stipendiilor ctre barbari.Prada de rzboi oferit de o campanie victorioas contra dacilor si posibilitatea exploatrii ulterioare a bogtiilor Daciei n cadrul Imperiului.Nemultumirea romanilor (ndeosebi a lui Traian) fat de avantajele cstigate de Decebal n urma tratatului de pace cu Domitian, pace considerat rusinoas pentru Imperiu.Ambitiile militare personale ale lui Traian.

Se pare c Decebal a nteles noua politic roman impus de Traian si s-a strduit s amplifice ct mai mult forta de aprare a statului dac.Totodat, a evitat s declanseze conictul cu Imperiul, respectnd pactul ncheiat cu Domitian si nereactionnd la tierea subsidiilor de ctre Traian. n aceste conditii Traian este cel care face primul pas, comitnd actul de agresiune mpotriva Daciei.Primul rzboi dacic din anul 101/102 Personalitate lui Traian.Marcus Ulpius Traianus a fost primul mprat din afara Italiei urcat pe tronul Imperiului Roman. El s-a nscut la 18 septembrie 53 d. Hr. n orasul Italica din Spania. Ascensiunea tatlui su ajuns consul si guvernator al Siriei a deschis drumul fiului care face o strlucit carier militar. A fost tribun militar n armata din Siria si apoi din Germania, pretor, comandant al legiunii VII Gemina din Hispania, guvernator al provinciei Hispania, consul, guvernator al provinciei Germania Superior. n anul 97 este adoptat de ctre mpratul Nerva. A domnit ntre anii 98-l17 sub numele oficial de Imperator Caesar Nerva Traianus Augustus. Cu el se deschide cel mai prosper secol din istoria Imperiului. Este initiatorul unor reforme economice si sociale care au redresat statul roman.A fost unul dintre cei mai mari comandanti militari ai lumii antice. n 97 primeste titlul de Germanicus, n 102 de Dacicus si n 116 de Parthicus, ca urmare a nfrngerii germanilor, dacilor si partilor.A murit la 10 august 117 n Cilicia, la Traianopolis, la ntoarcerea din expeditia mpotriva partilor.Pregtirile de rzboi.Dup trei ani de pregtiri minutioase, la 25 martie 101 mpratul Traian pornea din Roma spre baza de operatiuni militare din Moesia Superior.Pregtirile de rzboi fuseser intense att de partea roman ct si de cea dacic. Traian ia urmtoarele msuri:Facilitarea concentrrilor si miscrilor de trupe si a legturilor cu provinciile nvecinate teatrului de operatiuni (Pannonia si Moesia) prin: construirea uni drum n stnc n anul 100, pe malul drept al Dunrii n defileul Cazanelor; usurarea legturilor pe Dunre a fost nlesnit prin sparea n anul 101 a unui canal de-a lungul malului drept al uviului, ntre localittile actuale Sip si Caratas (Serbia);Concentrarea n provinciile vecine a 13-l4 legiuni, numrnd peste70.000 de oameni, a numeroase unitti auxiliare din armata regulat, alae si cohorte precum si unitti speciale recrutate din rndul popoarelor supuse. Armata de uscat era sprijinit de ota dunrean, Classis Flavia Moesica. n total au fost mobilizati cca. 150.000 de oameni; Unittile militare au fost puse sub comanda unor generali si ofiteri capabili dintre care se remarc viitorul mprat Hadrian si viitorii guvernatori ai Daciei Iulius Sabinus, D. Terentius Scaurianus si C. Iulius Quadratus Bassus. La rndul su Decebal s-a pregtit de rzboi. Armata dacilor, apreciabil ca fort, nu s-a ridicat numeric la valoarea celei romane, ea netrecnd de50.000 de oameni. Aceast armat era format din cavaleria luptnd cu

arcuri si pedestrime narmat cu palose curbe (sicae) si sbii drepte sau curbe (falces). Stindardul era vestitul balaur draco. Aceast armat se baza pe conditiile de teren favorabile si pe sistemul de fortificatii si cetti din Dacia, ndeosebi cel din jurul capitalei.Decebal s-a strduit s realizeze un sistem de aliante antiroman cu popoarele vecine (bastarnii si sarmatii) dar si cu regatul part, trimitnd o ambasad (solie) naintea celui de-al doilea rzboi la regele partilor Pacorus II.Desfsurarea conictului.ncheind minutioasele pregtiri, Traian ptrunde n Dacia n fruntea unei armate de aproximativ 50.000 de oameni pe un pod de vase, pe la Viminacium (Kostolac, Serbia) si traverseaz Banatul spre Tibiscum. O a doua coloan a armatei romane ptrunde n Dacia pe la Diema (Orsova) naintnd pe Valea Cernei si a Timisului si unindu-se cu prima coloan la Tibiscum (Jupa, lng Caransebes). Probabil c o a treia coloan a ptruns n Dacia pe la Drobeta de unde s-a ndreptat spre munti si apoi prin pasul Vlcan spre Sarmizegetusa. naintarea armatei romane s-a fcut fr incidente, Decebal asteptndu-l pe romani la Tapae (Portile de Fier ale Transilvaniei).n timpul naintrii mpratului spre Tapae, Decebal ncerc s-l determine pe Traian s renunte la expeditie trimitndu-l un sol bur care aduce o ciuperc mare pe care era scris cu litere latine c att burii ct si ceilalti aliati l sftuiesc pe Traian s se ntoarc si s fac pace. Traian respinge ultimatumul si btlia se d la Tapae unde lupta este crncen si cu rezultat indecis. Decebal se retrage spre cettile cu ziduri de piatr din munti, iar armata roman l proclam pe Traian pentru a doua oar imperator. Pe parcursul desfsurrii conictului, Decebal a fcut mai multe ncercri de a obtine pacea de la Traian. De fiecare dat ns soliile dace au fost respinse.Ca urmare, n iarna anilor 10l-l02 Decebal a ncercat s schimbe soarta rzboiului, organiznd o diversiune: invazia dacilor aliati cu sarmatii roxolani si cu burii germanici asupra Dobrogei. Atacul a luat prin surprindere garnizoanele romane, dar nu a avut amploarea si importanta scontate, nereusind s nimiceasc fortele romane rmase n garnizoanele de la Dunre si nici s pun n primejdie liniile de comunicatie ale lui Traian. mpratul renunt la asedierea capitalei lui Decebal lsnd o parte din armat n teritoriul ocupat; fr a disloca principalele forte de pe teritoriul de lupt, el se ndreapt spre Moesia Inferior; nfrnge ntr-o lupt separat clretii roxolani si apoi pe daci, devenind pentru a treia oar imperator. n urma acestor lupte Traian supune triburile geto-dacice din Muntenia si parte din sudul Moldovei.Dup aceste evenimente, n primvara anului 102 Traian reia ofensiva, n ciuda ncercrilor de tratative ale lui Decebal, duse de solii formate din comati si apoi prin tarabostes. Traian atac din mai multe prti, probabil dinspre apa Orasului, prin pasul Tumu Rosu si trectoarea Vlcan. Cu prilejul luptelor au fost cucerite cteva cetti din Muntii Orstiei printre care si Costesti, capturndu-se insignele militare si masinile de rzboi pierdute de Fuscus.

n urma acestor lupte, dacii slbiti au cerut pace, pe care Traian a acceptat-o la sfrsitul verii sau nceputul toamnei 102; armata l aclam pentru a patra oar imperator. Biruinta asupra dacilor este anuntat prin emisiuni monetare de bronz pe care Traian poart titlul oficial de Dacicus. Prin rzboiul din 10l-l02 Dacia a fost nvins dar nu zdrobit. Era nevoie de o a doua actiune militar de amploare, care s desvrseasc ceea ce conictul din 10l-l02 ncepuse.Traian nu a transformat Dacia n provincie roman dup primul rzboi, deoarece o astfel de msur ar fi comportat riscuri deosebite si ar fi putut dezlntui n rndul dacilor o miscare general antiroman, ndeprtndu-l pe dacii care s-au apropriat de Imperiu; n conditiile n care armata roman suferise pierderi grele, ea nu ar fi fcut fat unei revolte generale antiromane. De asemenea, o parte a senatului prefera o Dacie clientelar care, dup nfrngere, nu mai prezenta o primejdie pentru Roma. n schimb, Traian impune lui Decebal o pace extrem de grea: predarea armelor si masinilor de rzboi primite de la Domitian, predarea mesterilor romani si a dezertorilor, interzicerea primirii fugarilor (ostasi) romani; drmarea zidurilor cettilor; retragerea regelui dac din teritoriile cucerite de romani n cadrul rzboaielor din 10l-l02 (este vizat ndeosebi Banatul, cu trectoarea Tapae si probabil partea de vest a Olteniei), s fie aliat devotat Romei, interzicndu-l- se o politic extern independent. Dup ncheierea pcii Traian se ntoarce la Roma dar las garnizoane romane att n cettile dacice ct mai ales n castrele construite n timpul naintrii n Banat, tara Hategului, Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei si sud-estul Transilvaniei.Forta de ocupatie roman lsat n Dacia a fost apreciabil. Diplomele militare datnd din aceast perioad si descoperite n viitoarea provincie mentioneaz fractiuni de legiuni si trupe auxiliare. Comandantul armatei de ocupatie a fost Longinus cu titlul de legat imperial al armatei din legiuni si trupe auxiliare aate n Dacia legatus Augusti pro praetore exercitus legionarii et auxiliorum n Dacia tendentium de rang consular, identificat cu fostul legat al provinciilor Moesia Superior (93-95) si Pannonia (96-98). Traian trimite soli daci la Roma s se nftiseze senatului si scrie acestui for cernd pacea. La Roma, Traian si srbtoreste triumful, ia titlul de Dacicus si organizeaz festivitti. Emisiunile monetare de dup rzboi (anul 103) l vor reprezenta pe Traian nvingtor.n conditiile n care intentia ferm a lui Traian era de a transforma Dacia n provincie, este evident c el a considerat pacea din 102 doar ca pe un armistitiu. ntre cele dou rzboaie, Apollodor din Damasc construieste podul de piatr de peste Dunre, ntre Drobeta si Pontes, eveniment imortalizat prin baterea unei monede de bronz ce va reprezenta podul si a alteia reprezentndu-l pe zeul Danubius.La rndul su Decebal, constient de intentiile lui Traian, se pregteste pentru revans. Pe ascuns continu s-si narmeze oamenii si s primeasc dezertori din Imperiu; revine la politica extern independent, cutnd s creeze acel front antiroman cu vecinii; marcomanii si cvazii din nord-vest,

carpii si costobocii din centrul si nordul Moldovei, bastaranii si sarmatii din rsrit.Probabil sarmatii iazigi se numr printre aliatii lui Decebal. Profitnd de slbiciunea lui Decebal si a dacilor n timpul luptelor cu Domitian ei au ocupat zona de cmpie a Banatului (la vest si nord de linia Lederata-Aizis- Berzobia-Tibiscum pn la Mures) si sperau c romanii s le recunoasc acest teritoriu. Dup ncheierea luptelor ns, Traian nu va restitui sarmatilor acest teritoriu (recunoscut ntre timp de Decebal) nglobndu-l n Imperiu. n primvara anului 105, reclamnd nerespectarea de ctre Decebal a clauzelor tratatului, Traian va rencepe ostilittile, de aceast dat decis s transforme Dacia n provincie roman.Al doilea rzboi dacic (105-l06)La 4 iunie 105 Traian prsea Roma si nsotit de Decimus Terentius Scaurianus, viitorul guvernator al Daciei, se mbarc la Brundisium, ndreptndu-se spre Moesia Superior. nc nainte de a ptrunde n Dacia ntr- o localitate din fata Drobetei, Traian primeste o solie de pace a lui Decebal. O parte a triburilor dacice se supuseser romanilor, iar ncercrile lui Decebal de a se alia cu neamurile vecine esuaser. Cum conditiile puse de Traian echivalau cu o capitularea, Decebal ncerc s organizeze un complot mpotriva lui Traian pentru a opri intrarea pe teritoriul dac a armatelor romane, complot care esueaz si el. Pentru a forta mna lui Traian l captureaz pe Longinus, comandantul armatei romane din Dacia, cernd n schimbul su lui Traian retrocedarea teritoriilor cucerite pn la Istru si plata banilor cheltuiti cu rzboiul. Longinus se va otrvi n nchisoare, anulnd tentativa de ntelegere a lui Decebal. Toate acestea dovedesc cu claritate c Decebal s-a strduit s evite o confruntare decisiv cu Traian. Capturarea si moartea lui Longinus nseamn de fapt deschiderea ostilittilor. n speranta stoprii dusmanului pe linia Dunrii, dacii atac primii. Acum, n grab, se vor reface fortificatiile vechi (Costesti, Piatra Rosie) si se va construi la Blidariu a doua cetate.Traian trece Dunrea pe podul de la Drobeta si se ndreapt spre Dacia.Rzboiul este greu si resimtit de ambele prti. mpratul evit capcanele si gndeste fiecare actiune, iar biruinta n lupt este rezultatul unor lungi si grele strdanii . Actiunile din vara anului 105 au avut ca scop recucerirea pozitiilor cstigate n urma rzboiului din 10l-l02 si apoi pierdute. Atacul asupra Daciei s-a desfsurat din mai multe directii: din vest prin Banat, spre vale Muresului si Valea Orasului; dinspre sud, de la Drobeta prin pasul Vlcan; posibil si pe Valea Oltului. Abia n anul 106 au nceput operatiunile de cucerire a ultimelor cetti stpnite de daci. Columna ilustreaz prin scene dramatice aceste cuceriri, asediul cettii Costesti trecut din nou prin foc si sabie; rezistenta aprtorilor Sarmizegetusei, aprtori care-si mpart ultimele rmsite de ap, iar nainte de a prsi cetatea i dau foc; cucerirea si jefuirea de ctre romani a capitalei, capturarea tezaurului regal. Cu toat vitejia si ndrjirea dacilor, cettile lor au fost rnd pe rnd cucerite si distruse. n fata acestei situatii disperate Decebal mpreun cu cei apropiati a fugit spre est cu intentia de a organiza o nou rezistent. Urmrit de romani

el a fost ajuns si pentru a nu cdea prizonier s-a sinucis. Scena 145 de pe Column l arat pe regele dac lng trunchiul uni stejar, tindu-si beregata cu sabia sa scurt. Dup sinuciderea sa, capul si mna lui stng au fost duse la Roma si expuse n for.Exist mai multe informatii care confirm sfrsitul lui Decebal. Cea mai important este stela funerar a lui Tiberius Claudius Maximus de la Grammeni din Macedonia (lng anticul Philippi). Din biografia lui T. Cl.Maximus redat n inscriptie rezult c acesta a fost conductorul grupului de clreti romani care l-a urmrit pe Decebal. Dup prinderea lui, i-a adus capul la Ranisstorum (localitate neidentificat) fapt pentru care a fost fcut ofiter (decurion) n ala a II-a a Pannoniei. Valoarea inscriptiei const n faptul c confirm veridicitatea scenei de pe Columna lui Traian. Moartea lui Decebal pune practic capt rzboiului. Desi chiar si nainte de moartea regelui dac au existat nobili daci care s-au nchinat lui Traian, focare de rezistent au mai continuat s existe, fiind ns treptat nbusite. Romanii au urmrit capturarea membrilor familiei regale, att pentru a mpodobi cortegiul triumfal al mpratului, ct si pentru a nu le da posibilitatea acestora de a organiza din exteriorul Daciei rezistenta antiroman. De asemenea, pentru a face imposibil rezistenta dacilor au fost distruse din temelie cettile si sanctuarele. n locul lor se va construi sistemul defensiv roman, populatia din zona cettilor dacice fiind evacuat n zona viitoarelor asezri.Prada de rzboi, n care se include si tezaurul lui Decebal, a fost mare. (Scena 78 de pe Column). Dio Cassius, Ioanes Lydus, (bazat pe datele din Getica lui Criton) apreciaz acest tezaur la 165.000 kg aur si 331.000 kg argint. Chiar dac cifrele sunt exagerate, bogtia przii a permis redresarea partial a finantelor Imperiului, edificarea unor constructii impuntoare, organizarea la Roma a srbtoririi victoriei lui Traian asupra dacilor. Au mai fost capturati si dusi la Roma 50.000 de prizonieri.Victoria romanilor mpotriva dacilor a fost srbtorit n mod deosebit att la Roma ct si n Imperiu. S-a hotrt ridicarea Columnei comemorative la Roma si a unor monumente triumfale pe locul luptelor (ex. la Adamclisi), ntemeierea unor orase noi (Trophaeum Traiani, Nicopolis ad Istrum) s-au btut monede si medalioane comemorative.Dacia nvins devine n vara anului 106 provincie imperial (diploma militar din 11 august 106 de la Porolissum), cucerirea roman marcnd sfrsitul regatului independent al geto-dacilor. Nu tot teritoriul cucerit de Traian va intra n componenta noii provincii. Ea va cuprinde cea mai mare parte a Transilvaniei (fr coltul de sud-est), vestul Olteniei, Banatul. Dacia ca provincie imperial era condus de un legatus augusti pro praetore primul guvernnd ca loctiitor al mpratului Decimus Terentius Scaurianus, care a fondat si Colonia Ulpia Traianan Dacica capitala noii provincii. O alt parte a Daciei, Muntenia si sudul Moldovei mpreun cu sud-estul Transilvaniei au fost nglobate la provincia Moesia Inferior; n sfrsit Crisana, Maramuresul si cea mai mare parte a Moldovei au rmas n afara ocupatiei romane, fiind locuite de dacii liberi. Astfel, att n cadrul provinciilor romane ct si n afara Imperiului, dar sub puternica amprent a Romei, istoria poporului dac nu

nceteaz, ci si continu cursul, n istoria poporului romn deschizndu-se un nou capitol, cel al simbiozei daco-romane.ORGANIZAREA ADMINISTRATIV sI MILITAR A DACIEI ROMANE.Dacia ntre anii 102-l05 Organizarea teritoriilor cuceriteDup ce sttu ctva timp la Roma, Traian fcu o expeditie mpotriva dacilor, gndindu-se la ceea ce fcuser ei, suprat pentru banii pe care ei i luau n fiecare an si vznd c puterile si trufia lor cresc (Dio Cassius,Istoria Roman, LVIII, 6). n cadrul primului rzboi dintre Traian si Decebal armata roman a ptruns n Dacia pe trei ci, Traian nsusi conducnd grosul trupelor (150.000 soldati) pe traseul Viminacium (Kostolac, Serbia) Tibiscum (Jupa, Caransebes). Dup lupta de la Tapae si dup revrsarea armatei romane n tara Hategului n anul 102 se ncheie primul rzboi. Avnd o armat mai numeroas si mai organizat, romanii ies nvingtori iar dacii accept pacea impus de Traian care prevedea: cedarea teritoriilor cucerite n campania din anii 10l-l02, predarea armelor si masinilor de rzboi, extrdarea specialistilor constructori si a dezertorilor romani aati n armata lui Decebal. Mai mult, regele dac consimte a avea drept prieteni si drept dusmani pe prietenii si pe dusmanii Romei (Dio Cassius).Pacea ncheiat ntre cei doi conductori era privit ca un armistitiu. n privinta conditiilor ncheierii pcii, opiniile istoricilor difer: unii consider c Traian nu si-a continuat expeditiile pentru a nu fi nevoit s fac fat rezistentei ntregii populatii dacice ntr-un moment nc neprielnic pentru Imperiu, altii consider c mpratul nici nu a vizat cucerirea statului dac nc din primul rzboi.Oricare a fost contextul si motivatiile pcii din 102, este fapt constatat c o parte a regatului Daciei (zone importante, corespunznd provinciilor actuale romnesti) a fost integrat n urma acestui prim conict n Imperiu, o parte a armatei romane rmnnd n Dacia dup ncheierea armistitiului (Dio Cassius), probabil pe locul unde se va ridica ulterior capitala noii provincii, n tara Hategului.n anul 102 sunt anexate Imperiului cea mai mare parte a Banatului, cu trectorile de la Tapae si tara Hategului, care deschid drumul spre Transilvania. Peste Carpati, romanii ocup Oltenia, Muntenia si sudul Moldovei cu asezarea de la Poiana. Castrele de la Jigorul Mare, Vrful Lui Ptru si Commicel au servit ca loc de cantonament pentru trupele romane.O dovad a anexrii unor teritorii nord dunrene la Imperiu o reprezint constructia podului peste Dunre la Drobeta Tumu Severin pod care nu putea fi construit dect dac stpnirea roman n zon (Oltenia) era deja consolidat. Scenele de pe Columna lui Traian referitoare la nceputul campaniei din anul 105 indic libera deplasare a armatei romane n teritoriul dacic, nentmpinndu-se nici o rezistent din partea armatei lui Decebal.Deplasarea fr conict a armatei romane spre capitala Daciei n anul 105 nu ar fi fost posibil fr ca mcar o parte a Olteniei (zona cuprins ntre Dunre si partea de nord a Olteniei) s nu fi fost deja sub stpnirea Imperiului.

La British Museum se pstreaz un document papirusul Hunt descoperit n Egipt, al crui text reprezint un registru de efective militare (pridianum) al unui detasament al cohortei I Hispanorum veterana, apartinnd Moesiei Inferioare, detasament cantonat la Buridava n Oltenia. Majoritatea istoricilor dateaz documentul ca apartinnd perioadei de cucerire a Daciei, nu mai trziu de anii 105-l06, perioad cnd Buridava din Oltenia a putut apartine provinciei Moesia Inferior.Utilizarea n epoc a expresiilor trans Danuvium, intra provinciam sitrans Danuvium n expeditionem referitoare la provincii din Banat, Muntenia si sudul Moldovei indic anexarea acestor zone la Imperiu, nc dup rzboiul din 10l-l02.Din teritoriile anexate se asigura aprovizionarea armatei, proviziile fiind pzite de un detasament de soldati (ad annona [m] defendendam). O inscriptie descoperit la Corinth specific expres faptul c doar n al doilea rzboi a fost cucerit de ctre romani ntreaga Dacie rezultnd deci c doar o parte a sa fusese ocupat n cursul primului rzboi. n teritoriul cucerit, romanii ridic numeroase fortificatii de pmnt si piatr (ex. Castra Traiana la Smbotin pe Olt), multe din ele rmase neterminate, (n locul praetoriului n centrul lagrului se instalaser corturi de campanie). Este greu de stabilit limita precis a teritoriului care a fost anexat imperiului dup rzboiul din 10l- l02. Astfel, unii istorici consider c Oltenia a fost anexat n ntregime, altii opresc aceast anexare pe cursul Jiului, deci doar partea vestic a Olteniei.Construirea podului de la Tumu Severin (Drobeta) impunea totusi crearea unei zone de protectie care nu putea fi limitat doar pn la Jiu.Descoperirea de crmizi cu stampile ale unittilor militare stationate n zon contribuie si ele la elucidarea problemei. S-au descoperit stampile apartinnd celor trei legiuni din Moesia Inferior: IItalica, VMacedonica si XI Claudia. La Buridava s-au descoperit stampile ale cohortelor II Flavia Bessorum, IX Batavarum si pedites singulares (garda personal) puse sub comanda legatus-ului provinciae al Moesiei Inferior. Detasamentele de lucru de la Buridava se aau sub ordinele unor gradati (ex. Iulius Aper si Cornelius Severus).stampilele cu pedites singulares (garda imperial) demonstreaz prezenta guvernatorului Moesiei Inferior pentru mai mult timp la Buridava, fapt ce ntreste afirmatia c dup 102 romanii stpneau probabil n mod ferm ntreaga Oltenie., cu pasul Oltului pn la Tumu Rosu si pn la actualul teritoriu al Munteniei.O parte din efectivele cohortei I Hispanorum veterana se aau la Piroboridavae n praesidio, Buridavae n vexillatione. Aceste toponime dacice au fost identificate ca fiind actualele Poiana (pe valea Siretului) si Stolniceni (la iesirea Oltului din munti, nu departe de asezarea dacic de la Ocnita, identificat de ctre arheologul D. Berciu cu Buridava dacic). Papirusul Hunt, care mentioneaz aceste denumiri, permite concluzia c n cursul celui de-al doilea rzboi dacic, teritoriile de la sud de Carpati precum si o bun parte a sudului Moldovei se aau integrate Moesiei Inferior. Tot acestei provincii i apartineau (conform geografului Ptolemeu) si orasele Zargidava,

Tamasidava si Piroboridava, aate lng rul Hierassus (Siret) iar ntre acestea si Tyras orasele Iniconum, Optiussa si Tyras. n aceste centre stationau garnizoane romane. La Piroboridava se aa un detasament al cohortei amintite, iar la Buridava fusese trimis o vexilatie, descoperirile epigrafice atestnd aici si alte efective din legiunile I Italica, VMacedonica si XI Claudia.Spre nord, la Rucr, se gseste un castellum unde au fost descoperite stampile ale cohortei II Flavia Bessorum. Spre sud, spre Prahova, la Trgsorul Vechi se a alt castru de unde provin crmizi cu stampila legiunii XI Claudia, iar spre est, pe Teleajen, sunt castrele de la Mliesti si Drajna de Sus unde au fost gsite crmizi purtnd sigla legiunilor I Italica, VMacedonica, XI Claudia si ale cohortei I Flavia Commagenorum. Probabil ca si pe Valea Buzului, la Filipesti s fi existat un castru. La sfrsitul rzboiului din 10l-l02 sud estul Transilvaniei a fost anexat provinciei Moesia Inferior. Se poate constata contemporaneitatea (sistem de constructie si datare) castrelor de la Bretcu si Hoghiz cu cele din Muntenia si Oltenia. Castrele erau construite n preajma drumurilor ce nsoteau cursul principalelor ruri. Cele de dimensiuni mici erau dotate cu val de pmnt, cele mari integrndu-se n sistemul de aprare numit limes transalutanus. Deoarece descoperirile monetare din castrele de la Drajna, Mliesti, Trgsor si Voinesti nu depsesc domnia lui Traian, se pare c micile fortificatii (din cadrul crora fac parte si cele mentionate) si-au ncetat existenta spre sfrsitul domniei cuceritorului Daciei.Armata roman din Dacia ntre 10l-l05Unittile auxiliare care apartinuser armatei Moesiei Inferior au fost deplasate pe Olt. Sunt cunoscute deplasri ale cohortei I Flavia Commagenorum la Arcidava, ale cohortei I Hispanorum la Arutela, ale cohortei II Flavia Numidarum la Feldioara, ale cohortei II Flavia Bessorum la Criscior, ale cohortei I Bracarangustanorum la Angustia (Bretcu) si ale alaei I Asturum la Hoghiz.Cea mai important cldire a comandamentului roman n Dacia este asa numitul Palat al Augustaliilor, care are caracteristici asemntoare cu principia de la Potaissa, din sud-estul Transilvaniei. Aedes Augustalium are intrarea pe latura de nord. Pe laturile de est si vest se aau ncperi denumite principia. Acest tip de constructie este specific Orientului Apropiat. Conform specialistilor, Aedes Augustalium de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa reprezint principia castrului de aici.Dintre legiunile care au stationat n Dacia ntre cele dou rzboaie sunt mentionate legiunea XIII Gemina si legiunea IV Flavia Felix. naintea primului rzboi daco-roman legiunea XIII Gemina se aa cantonat la Vindobona unde si ncheiase misiunea. La nceputul sec. II d. Hr. mpreun cu legiunile I Adiutrix si XV Apollinaris sunt mutate, probabil n 101, n dreapta Dunrii de Jos, n apropierea viitorului teatru de operatiuni militare. Legiunea XIII Gemina si aduce aportul militar la ambele campanii daco-romane. Comanda legiunii a avut-o (dup cercettorul N. Gostar) Longinus (Cn. Pompeius Longinus) care era si comandantul legiunii IV Flavia Felix. Cercettorul iesean aduce ca

argument stampila abreviat a legiunii XIII Gemina descoperit mpreun cu materiale identice apartinnd legiunii IV Flavia Felix, n unele localitti din Banat si datnd dup opinia autorului din anii 102-l03. Aceast supozitie trebuie privit cu rezerve, deoarece textul antic pe care se face demonstratia (Dio Cassius, LXVIII, 12, l-5) nu ofer dect n mod vag indicatii n privinta misiunii reale a generalului roman Longinus.Materialul tegular dateaz ns din primii ani ai stpnirii romane n Dacia, dar n actualul stadiu al cunostintelor nu se poate afirma cu certitudine dac produsele respective sunt anterioare cantonrii legiunii la Apulum.Arheologul Vasile Moga este de prere c acest material dateaz din etapa imediat ulterioar instalrii legiunii la Apulum si c prezenta sa n sud-vestul Daciei trebuie pus n legtur cu vexilatii ale legiunii dislocate n zon.Confirmarea faptului c legiunea XIII Gemina a participat la ambele rzboaie si c dup aceasta se gsea n Dacia (tendit n Dacia) reiese clar din inscriptia onorific ridicat la Corinth n onoarea lui C. Caellius Martialis, tribunus legionis XIII Geminae, personaj distins de mpratul Traian ca urmare a actelor de bravur militar svrsite n cea de-a doua campanie.Longinus a fost primul magistrat care a exercitat o comand stabil n nordul Dunrii. Putem socoti c el este aceeasi persoan cu Cn. Pompeius Longinus, guvernator al Moesiei Superior ntre 93-96 si al Pannoniei ntre 96-98.N. Gostar era de prere c Pompeius Longinus comanda ca vir consularis o armat de rang consular, nefiind subordonat altui vir consularis. Longinus dispunea de cel putin dou legiuni, a IV-a Flavia Felix si a XIII-a Gemina si controla Banatul si vestul Olteniei, precum si punctele strategice din sudul Transilvaniei, inclusiv capitala Sarmizegetusa. Istoricul iesean era de prere c armata de ocupatie din Dacia a ascultat de o comand consular de sine stttoare, pe cnd teritoriul ocupat fusese anexat din punct de vedere administrativ Moesiei Superior; aceast situatie i se pare contradictorie, mai de grab a fost cazul unei cooperri militare.Nu toti specialisti sunt de acord cu existenta pe locul Ulpiei Traiane a unui castru legionar n perioada dintre cele dou rzboaie. Cei care accept ipoteza existentei sale consider c acest castru legionar a fost un pilon central al strategiei lui Traian n Dacia.La Ulpia Traiana Sarmizegetusa au fost descoperite crmizi cu stampilele legiunii IV Flavia Felix, ceea ce explic participarea unor detasamente ale legiunii la construirea unor edificii publice dup 106 d. Hr. n ceea ce priveste stationarea legiunii XIII Gemina la Ulpia, unii cercettori nu o cred posibil, ipoteza bazndu-se pe publicarea eronat a crmizilor cu stampila legiunii, care nu proveneau de la Ulpia ci de la Micia.Cassius Dio (LXVIII, 97) afirm c Traian las n regiunile ocupate legiunea IV Flavia Felix. N. Gostar considera c comanda acestei legiuni o avea tot Cn. P. Longinus, fost senator roman (93/94-94/95), fost Legatus Augusti pro praetore n Moesia Superior (95/96-97/98) avnd aceeasi functie si n Pannonia. Alegerea sa n functia de comandant militar a fost o consecint a faptului c acesta era un bun cunosctor al realittilor dacice,

dup perioada ndelungat ct fusese guvernator n cele dou provincii limitrofe Daciei libere.Cornelius Fronto n De bello Parthico mentioneaz c n vremea lui Traian n Dacia a czut n captivitate un vir consularis. Acest vir consularis, care avea sub comanda sa dou legiuni a fost identificat cu generalul roman amintit de Dio Cassius.Deci, n Dacia, dup primul rzboi rmn dou legiuni: legiunea XIII Gemina cu sediul de stationare nc incert si legiunea IV Flavia Felix stationnd, conform lui Cassius Dio, n capitala provinciei romane, singura cunoscut cu acest statut n sec. III d. Hr. Cnd scria autorul antic. O comparatie ntre unittile auxiliare mentionate n diploma din anul 100 (CIL, XVI, 46) si cea din anii 103/107 datat de N. Gostar n ianuarie februarie 105/106 (CIL, XVI, 54) dovedeste c multe din cele 23 de unitti mentionate n anul 100 lipsesc n a doua diplom. Aceste unitti ar fi constituit armata de ocupatie a lui Longinus, unele rmnnd n cadrul armatei provinciei Dacia.Ele sunt: alae I Claudia Nova Miscellanea; coh. I Antiochiensium; coh. II Britannorum c. R.p.f.; coh. III Brittanum; coh. II Hispanorum; coh. V Hispanorum; coh. I Thracum c. R.; coh. I Vindelicorum c. R.ntre anii 102-l05 legiunile si auxiliile au stationat n castre mari de pmnt ridicate la Schela Cladovei, Zvoi, Berzobis, posibil Tibiscum si Sarmizegetusa. Castrele de la Drobeta si de la Pojejena au fost construite de cohors I Antiochiensium (Drobeta) si coh. V Gallorum (Pojejena), iar Leg. IV Flavia Felix si-a avut sediul ntr-un mare castru de pmnt ridicat pe locul viitoarei capitale a provinciei.Se poate concluziona c ntre cele dou rzboaie daco-romane Traian a fost preocupat de consolidarea stpnirii teritoriului dacic cucerit si organizrii sale militare n vederea distrugerii statului dac. Fortificatiile care s-au construit au fost astfel amplasate nct trupele romane de aici s poat rezista unor eventuale atacuri prin surprindere, dar au fost totodat si bastioane pentru viitoarea organizare militar a provinciei. Teritoriile ocupate n urma primului rzboi au fost supuse unei comenzi unice. Cele situate n apropierea Moesiei Inferior, respectiv estul Olteniei, Muntenia, sudul Moldovei au fost subordonate guvernatorului Moesiei Inferior, iar Banatul si vestul Olteniei subordonate Moesiei Superior (sau au format nc din anul 102 un comandament aparte).Banatul n cadrul provinciei romane.Dup pacea din anul 102 se poate considera c Banatul fcea parte din Imperiu, inclusiv cu trectoarea spre Transilvania, unde se aa locul luptei de la Tapae. Aici, din dispozitia mpratului Traian se ridic un altar si se oficiaz jertfe n memoria celor decedati. Pentru ca romanii s detin un punct stabil la Tapae, era necesar ca spatele s fie asigurat, deci se poate presupune c Banatul era deja integrat n Imperiu n intervalul dintre cele dou rzboaie.Cu toate acestea, sunt nc controversate att problema stpnirii romane n Banat ct si apartenenta acestuia la Dacia sau Moesia Superior.Problema stpnirii romane n Banat si apartenenta acestuia la Dacia sau la Moesia constituie nc obiectul disputei stiintifice. Unii cercettori

caut s dovedeasc c partea de cmpie Banatul vestic nu se aa sub control roman, ci se integra n teritoriul stpnit de sarmatii iazigi, masati n zona de la vest de Tisa. Descoperirile sarmatice bntene ar dovedi astfel penetratia si extinderea sarmat n sec. I III d. Hr. Cercettorii romni au demonstrat caracterul roman al ntregului Banat, ocupat efectiv n partea sa occidental nc din timpul lui Traian. Ca dovezi si argumente se apeleaz la urmele romane (vestigiile) descoperite ct si la necesitatea pentru Roma de a avea o acoperire strategic pn la Tisa. Din punct de vedere geografic Banatul reprezint teritoriul delimitat la nord de Mures, la vest de Tisa, la sud de Dunre, la est de Muntii Carpati. n ce priveste relatia Banatului cu Imperiul Roman, exist urmtoarele ipoteze: Banatul a fost incorporat Moesiei Superior; Banatul a apartinut n totalitate provinciei Dacia; Doar Banatul de est a fost ocupat de romani; Banatul nu a fost incorporat imperiului roman; Banatul a fost ocupat de sarmatii iazigi nc din sec. I D. Hr. Iar n sec. II-LII era un teritoriu extra provinciam. C. Daicoviciu, n studiul Bnatul si iazigii (1939) analizeaz critic ipoteza lui A. Alfoldi (cercettor maghiar, ipoteza e): n prima jumtate a sec. I d. Hr. Iazigii se despart de masa sarmatilor aat la nordul Mrii Negre si n valuri succesive ncep stabilirea n pusta ungar n timpul lui Tiberius. Pe timpul lui Claudius (cca. 50 d. Hr.) ei se a deja ntre Dunre si Tisa, avndu-l ca vecini pe germani si pe quazi, astfel nct teritoriul lor era sigur cel din nordul pustei ungare. Spre deosebire de A. Alfoldi care crede c drumul urmat de iazigi a fost prin Muntenia si Oltenia, C. Daicoviciu considera c acestia au ajuns n zona Tisei prin nordul Daciei, trecnd peste Carpati. Tot Alfoldi mai sustine c iazigii, adusi n pusta ungar de ctre mpratii romani din motive de sigurant, ocupaser n sec. I d. Hr.Banatul si Oltenia, de la ei fiind cucerite aceste teritorii si nu de la daci.Teoria potrivit creia Banatul si Oltenia au apartinut iazigilor n sec. I d.Hr. Este nentemeiat. Este posibil ca nc nainte de Decebal iazigii s fi fcut incursiuni n Dacia, dovad fiind numeroasele descoperiri de la nord de Mures. Dar nc din timpul lui Augustus tipul de monede specifice sarmatilor era imitatia dup denarul imperial, aceste imitatii gsindu-se si la sarmatii roxolani (Galitia) si la cei iazigi (pusta ungar), dar nu s-au descoperit pentru sec. II d. Hr. si cu att mai putin n Muntenia si Oltenia. Dio Cassius afirm c dup primul rzboi cu romanii, Decebal recucereste de la iazigi unele teritorii, pe care ulterior Traian nu le va mai restitui iazigilor. A. Alfoldi consider c aceste teritorii erau Banatul si Oltenia. Argumentele arheologice aduse de ctre cercettorul maghiar n favoarea tezei sunt nesemnificative (mrgele de calcedon caracteristice iazigilor descoperite n Banat, dar care se gsesc si n spatiul pannonic, aceasta nensemnnd ocuparea Pannoniei de ctre iazigi). Deci nu se poate dovedi pe cale arheologic ocuparea Banatului si Olteniei de ctre iazigi n sec. I d. Hr.Banatul roman a avut cu totul alt caracter dect Oltenia si vestul Transilvaniei, zone intensiv colonizate. El a fost un tinut de ocupatie militar, servind pentru a face legtura cu Dacia interioar. Exist prerea (L. Mrghitan) c dup primul rzboi cu dacii, Traian a organizat Banatul ca pe un fel de district militar care nu apartinea nici Moesiei Superior nici Pannoniei

pentru c n situatia strategic n care se aau teritoriile desprinse prin forta armelor din vatra statului geto-dac, era mai eficient o autoritate militar la fata locului, capabil s ia hotrri ferme si rapide n eventualitatea unui atac prin surprindere, dect s astepte dispozitiile guvernatorului uneia dintre cele dou provincii nvecinate. Relieful si clima Banatului au contribuit ca aceast zon s fie din cele mai vechi timpuri istorice o vatr de locuire uman, existnd toate conditiile necesare existentei si evolutiei omului. Faptul este valabil si pentru epoca roman. Aparenta raritate a urmelor romane si sarmatice de aici (datorat de fapt unei deficiente de cercetare pentru o lung perioad de timp) si inexistenta n Banat a unor cariere de piatr pentru constructii au determinat pe unii cercettori s considere aceast zon ca una neprielnic existentei umane, plin de mlastini si terenuri nisipoase. Carl Patsch (Banater Sarmaten) consider c zona era controlat de romani doar prin unele puncte de veghe (posturi de control) situate pe nltimi. Problema se complic dac se iau n considerare cele trei valuri de pmnt ce despart zona deluroas de cea de cmpie. Ele puteau fi un limes roman pentru aprarea Daciei de sud-vest, sau numai lucrri de ndiguire si secare a bltilor. C. Daicoviciu nu le consider romane, ele neavnd, n conceptia cercettorului, nimic comun cu sistemul de limes roman.Cercetrile arheologice ntreprinse nu au putut demonstra caracterul roman al acestor valuri, care puteau fi tot att de bine iazige sau avare. Deci teza ocuprii integrale a Banatului de ctre romani nu este infirmat de existenta acestor valuri. De altfel, ar fi fost lipsit de logic ca romanii s fi ocupat linia Muresului pn la vrsarea n Tisa si linia Dunrii pn la vrsarea Tisei, lsnd Banatul de vest neocupat. Dup unii istorici, Banatul a fost prsit de ctre Hadrian, dovad fiind ncetarea existentei castrelor de pmnt din sud vestul Daciei. Explicatia cea mai plauzibil a ncetrii acestei existente a fost simplificarea sistemului de aprare, dup linistirea iazigilor de ctre Q. Marcius Turbo. De fapt, dac romanii ar fi cedat cmpia Banatului iazigilor, acestia ar fi trebuit s fie alturi de Imperiu n rzboaiele marcomanice, fapt neadeverit de nici un izvor istoric. n momentul mprtirii Daciei sub Hadrian n 118-l19, Banatul apartinea Daciei Superior; o diplom militar din 126 atest Tibiscum-ul ca apartinnd Daciei Superior. Odat cu reorganizare Daciei, Banatul tine de Dacia Apulensis (dup opiniile lui D. Tudor si Al.Borza).Istoricul si arheologul Dumitru Tudor demonstreaz faptul c Banatul a fost ocupat efectiv de ctre romani (D. Tudor, Orase trguri si sate n Dacia Roman). Repertoriul urmelor romane din Banat este considerabil: la Vrset (Banatul de sud, Serbia) nc spturile lui F. Milleker indicau prezenta unui castru nconjurat de canabaele specifice. S-au descoperit ziduri romane, canale de scurgere, crmizi, sculpturi n marmur, monede romane, inscriptii, crmizi cu stampilele coh. IHispanorum Scutata Cyrenaica si alae I Tungrorum Frontaniana, trupe apartinnd Daciei Porolissensis, care au stationat probabil la Vrset n timpul cuceririi Daciei pn la Hadrian. La Foeni este atestat un vicus, aici descoperindu-se tigle, ceramic, crmizi, monede si o inscriptie. La Deta s-a descoperit ceramic, monede, amfore de import, o

moned de argint de la Antoninus Pius, probabil aici existnd un vicus. Urme de asezri romane s-au descoperit la Moravita (si minerit), Jamul Mare si crmizi cu inscriptia Leg. IV Flavia Felix si monede de la Claudius II Goticul si Constans, la Carani un post de paz militar, crmizi cu stampile ale Leg. V Macedonica, ceramic provincial si terra sigilata. La Timisoara a existat o asezare rural roman. S-au descoperit aici 35 monede de aur de la Augustus, crmizi, vase, monede de bronz, terra sigilata, o rozet de aur.Continuitatea vietii n acest loc este dovedit de succesiunea monedelor din sec. I-LV (pn la huni). La Recas s-au descoperit o oglind, o figurin din bronz si 100 de monede a crei serie se ncheie la Decius, fiind atestat aici o asezare roman. La Cenad s-au descoperit pietre de mormnt, sarcofage, ceramic, monede (Traian, Hadrian, Claudius II, Constantin cel Mare), crmizi cu stampila Leg. XIII Gemina de productie local. S-au descoperit si crmizi cu stampila SISC (IA) dovedind transferarea unor trupe de la Siscia la Cenad n sec. IV, pentru lucrri militare. Deci la nceputul sec. IV Banatul se gsea nc sub stpnirea roman, fapt dovedit si de numeroasele descoperiri monetare de la Aurelian la Constantin cel Mare. La Snicolaul Mare s-au descoperit urme de ziduri, monede, ceramic de sec. II-LII, crmizi cu stampila Leg. XIII Gemina, un monument funerar si o necropol.Numeroase descoperiri s-au fcut la Aradul Nou, Lipova, Chesint, Bulci, etc. Desi n ultimii ani urmele romane din Banat sau nmultit, acest teritoriu rmne nc o zon mai srac dect alte provincii n urme romane.Majoritatea asezrilor sunt rurale, cele urbane, mai putine, plasndu-se spre zone marginale provinciei (Diema, Tibiscum, etc.) Desigur lipsa cercetrilor sistematice si de durat si spune cuvntul.La Denta s-a descoperit ceramic, crmizi cu stampila Leg. IV Flavia Felix, urme de ziduri si castru roman precum si o important inscriptie, n care, la sfrsitul textului apare numele lui C. Kaninius Sabinianus, urmat de trei initiale D. C. M. Carl Patsch este de prere c cele trei initiale ar nsemna Decurio Coloniae Malvensis si c aici ar trebui localizat capitala Daciei Malvensis. Majoritatea cercettorilor cred ns c initialele reprezint prescurtarea curent de la Decurio Muncipii. La Deta a fost de fapt doar un vicus, pzit probabil de un mic grup de soldati ai Leg. IV Flavia Felix. Dacia Malvensis a fost localizat n Oltenia, de ctre majoritatea specialistilor. La Sevilla s-a depistat o inscriptie care atest orasul Romula, despre care Mihail Macrea spunea: identitatea dintre civitas Romulensium din Dacia Inferior si Malva nu este de loc probat si nici asigurat. ntruct inscriptia de la Sevilla se citeste Romulensium M. Arvensium, adic Romula avea un curator civitatis Romulensium, care la o dat anterioar a fost curator [m] uncipii Arvensium din Baetica (Hispania) [Sex. Iulius Possesol].Deoarece inscriptia este prost pstrat (greu lizibil), permite diverse interpretri.C.Daicoviciu nclina s considere Banatul ca fcnd parte din Dacia Malvensis. O inscriptie ridicat de sclavul Felix atest dou puncte vamale: Micia si Pons Augusti. Sclavul este mutat de la Micia (la granita natural dintre Banat si Transilvania) la Pons Augusti (Marga sau Voislova) care se a

la extremitatea estic a Banatului. Acest transfer atest faptul c amndou punctele vamale erau sub supravegherea financiar si administrativ a imperiului roman. Modul de amplasare a celor dou puncte de vam din estul Banatului poate constitui un temei pentru ideea c ntregul Banat a fost organizat ca o provincie de sine stttoare; ca ntindere teritorial, aria geografic cuprins ntre vmile de la Partiscum, Diema, Pons Augusti si Micia s-ar prea c justific suprafata unei provincii romane. S-ar putea ca Malva s fie pe undeva prin Banat dovad c Malva provine de la cuvntul moesicmal; Banatul antic era delimitat de trei importante maluri: Mures, Tisa si Dunre. H. Daicoviciu considera c Malva nu ar fi existat, capitala Daciei Malvensis fiind unul dintre centrele urbane ale Banatului. Majoritatea cercettorilor sustin ns ideea egalittii Romula = Malva, fapt ce pare a fi confirmat de cercetrile arheologice de la Resca (Romula).Cercetrile arheologice din ultima vreme au dovedit cu certitudine c Banatul a apartinut, n ntregimea sa, imperiului roman. Sunt numeroase descoperirile arheologice care atest continuitatea daco-roman peste 400 de puncte n 181 de asezri bntene, iar n cadrul lor un numr de aproximativ 30 reprezint asezri romane edificate pe cele dacice, iar peste 200 sunt puncte locuite n epoca roman si continund si dup retragerea aurelian. Dublarea numrului de descoperiri de epoc roman fat de cele de epoc dacic constituie o dovad c dup 102/106, prin integrarea Banatului n Imperiu are loc un proces de intensificare a locuirii sale si de spor demografic att prin colonizare ct si prin cresterea demografic natural.Este o dovad a rolului pe care Banatul l-a avut n epoca roman, faptul constituind o premis a continuittii daco-romane pe teritoriul Banatului, n cadrul viitorului proces al etnogenezei romnesti (sec. IVVIII).Organizarea administrativ a Daciei romane.Conform diplomei militare din 11 august 106, n vara aceluiasi an se ncheiase rzboiul contra dacilor cu victoria definitiv a romanilor. mpratul mai rmne cteva luni n Dacia pentru a organiza noua provincie, dar n primvara anului urmtor (107) se a la Roma unde si srbtoreste al doilea triumf, acordnd cu aceast ocazie fiecrui cettean roman 450 denari si organiznd pentru populatia capitalei 123 zile de spectacole, n cadrul luptelor fiind ucise cu aceast ocazie 11.000 animale si 10.000 de gladiatori.Soldati participanti la lupte primesc cettenia roman nainte de termen, dup cum rezult din diploma militar descoperit la Porolissum. Pentru a comemora cucerirea Daciei este emis o moned cu legenda DACIA CAPTA (Dacia a fost cucerit), avnd pe revers reprezentarea unei femei stnd pe o stnc si avnd alturi o sabie dacic curb. nc n perioada cnd se aa n Dacia, Traian organizeaz provincia: acord Lex Provinciae, prin care se stabilesc hotarele, conducerea, trupele care vor stationa aici, impozitele pe care provincia trebuie s le plteasc. Emisiunile monetare din anul 112 au legenda DACIA AUGUST [I] PROVINCIA, dovedind c noua cucerire era o provincie imperial. Prin prezenta n acest teritoriu a legiunilor XIII Gemina, IV Flavia Felix si probabil I Adiutrix, titulatura guvernatorului provinciei era aceea de legatus Augusti pro praetore (vir consularis), ales

dintre fostii consuli, exercitndu-si atributiile militare si juridice n numele mpratului.Cassius Dio n Istoria roman (LII, 23) precizeaz c durata obisnuit a guvernrii unui Legatus Augusti pro praetore ntr-o provincie era de cel putin trei ani si cel mult cinci ani. Puternica armat de ocupatie rmas n Dacia dup plecarea mpratului era pus sub comanda generalului Iulius Sabinus (mentionat n diploma din 14 octombrie 109), succedat n anul 108 sau 109 la guvernarea provinciei de D. Terentius Scaurianus. Prin 113 i-a succedat C. Avidius Nigrinus, urmat n 117 de C. Iulius Quadratus Bassus, fost guvernator al Spaniei.Faptul c Traian plecnd n Orient retrage multe trupe auxiliare si le transfer n armata provinciei Pannonia poate fi explicat ca urmare a instaurrii pcii n noua provincie, probabil si la hotarele acesteia. Traian acord o atentie deosebit Daciei n cadrul politicii imperiale la Dunrea de Jos si de Mijloc.Situatia se schimb brusc dup moarte mpratului, prin declansarea unor puternice miscri ale sarmatilor si populatiei locale. Revolta sarmatilor iazigi stabiliti la vest de Tisa are loc concomitent cu atacuri ale roxolanilor. Att de grave sunt tulburrile nct noul mprat Hadrian este pe punctul de a abandona Dacia.n anul 117 Hadrianus trimite n Moesia trupele aduse din Orient, ca urmare a atacurilor violente ndreptate mpotriva Daciei si Pannoniei Inferior. Situatia se agraveaz odat cu moartea natural a guvernatorului consular al provinciei, C. Iulius Quadratus Bassus.Pentru a reprima revolta iazigilor, n fruntea trupelor este numit generalul Q. Marcius Turbo, acesta avnd o practic de reprimare a rscoalelor din Egipt si Cirenaica. nsusi mpratul este nevoit s se deplaseze n zona aat n primejdie. Turbo va fi numit praefectus al Pannoniei inferior si al Daciei; functie care se pare c a detinut-o pn la nfrngerea sarmatilor si plecarea mpratului la Roma (ipotez M. Macrea). Pentru ca Turbo s poat prelua conducerea celor dou provincii, fusese numit prefect al Egiptului (generalul fiind de rang ecvestru, putea comanda doar trupe auxiliare, dar cu noul titlu preia comanda unei armate formate din legiuni si trupe auxiliare).Hadrian ncheie pace cu regele roxolan, iar pn n vara anului 118 iazigii sunt zdrobiti. Dup definitivarea reprimrii revoltelor, n anul 119 pleac la Roma.Aprnd evident necesitatea reorganizrii teritoriilor de la nordul Dunrii, Hadrian revine la conceptia politic a lui Augustus: o politic defensiv n cadrul limitelor existente. Diplomele militare datate la 29 iunie 120 descoperite la Csei (Cluj), Moigrad (Slaj) si Romnasi (Slaj) sunt primele care dovedesc schimbri n organizarea administrativ a Daciei, ca urmare a evenimentelor mentionate, respectiv existenta Daciei Superior, cuprinznd probabil cea mai mare parte a Daciei Traiane. n ceea ce priveste Dacia Inferior, existenta sa este atestat pentru prima oar de diploma din 22 martie 129 descoperit n anul 1842 n satul Grodjibod (Dolj). Datorit denumirii celor dou provincii Superior Inferior, prerea unanim a

cercettorilor este c ele au fost create concomitent, probabil prin anii 118119.Dacia Superior cuprindea Banatul si Transilvania, cu exceptia zonei de sud-est. Hadrian transfer la Singindunum n Moesia Superior legiunea IV Flavia Felix, n Dacia Superior rmnnd doar legiunea XIII Gemina cu centrul la Apulum. Dup aceast schimbare, comandantul legiunii XIII Gemina, Legatus Augusti Legionis era n acelasi timp si guvernatorul Daciei Superior, avnd titlul de legatus Augusti pro praetore (vir praetorius), avnd doar rang pretorian, (ajungea la consulat doar dup guvernarea Daciei) deoarece provincia detinea doar o singur legiune (XIII Gemina), secondat de un Procurator Augusti din ordinul ecvestru, pentru problemele de ordin administrativ-financiar.Dacia Inferior cuprindea Oltenia, coltul de sud-est al Transilvaniei si fsia din Muntenia aat la vest de linia Flmnda-Rucr si era condus de un Procurator Augusti vice praesidis din ordin ecvestru. Dup unele ipoteze, Daciei Inferior i-ar fi putut apartine o zon mai mare a Olteniei: ori ntreaga Oltenie apusean la vest de Jiu, ori partea de sud (zona Drobetei), ori partea de nord-vest. Muntenia si sudul Moldovei vor fi evacuate de romani, acestia multumindu-se cu supravegherea lor.Alte dou diplome militare, una descoperit n castrul de la Gherla n anul 1971 si a doua lng satul Covdin (Serbia), ambele datate n vara anului 123 (10 august), indic existenta unei a treia provincii, Dacia Porolissensis, plasat n nordul Daciei Traiane, n teritoriul aat la nord de cursul superior al Muresului, rul Aries, pn la Muntii Mesesului si rul Somes. Privitor la momentul aparitiei noii provincii exist urmtoarele ipoteze: a) Dacia Porolissensis a aprut din necesitatea de a constitui aparte zona de nord-vest a Daciei Superior n mprejurrile datorate rzboiului cu iazigii din anii 118- l19.Cea de a treia provincie a aprut n urma reorganizrii n dou etape, chiar dac perioada dintre constituirea lor a fost de scurt durat (I. Piso, Cluj). Dup cercettorul clujean, diploma de la Gherla nu poate proba aparitia provinciei n 119, ci oricnd ntre 119-l23. Provincia Dacia Porolissensis a fost constituit ctre anul 124, momentul vizitei lui Hadrian n Dacia. Dacia Porolissensis a fost creat concomitent cu celelalte dou provincii (C. Petolescu, Bucuresti). Asemeni Daciei Inferior era condus de un procurator Augusti, provenind din ordinul ecvestru (Flavius Italicus) (aveau n subordine doar trupele auxiliare din provinciile ce le guvernau). Dacia Porolissensis si va mentine att numele ct si aceeasi ntindere teritorial la nord cursul superior al Muresului si de la Aries pn la Muntii Mesesului si cursul rului Somes -lnclusiv n timpul lui Marcus Aurelius. Din 124 este cert existenta celor trei provincii, Dacia Porolissensis avndu-si resedinta la Napoca (cercettorul clujean N. Gudea nu este de aceeasi prere, lund n considerare faptul c orasul Porolissum a dat denumirea ntregii provincii).Constituirea Daciei Porolissensis s-a realizat din ratiuni de ordin militar, provincia fiind un puternic bastion ntrit al aprrii romane, nfipt n mijlocul lumii barbare. Prin prezenta sa, aprarea Imperiului era mult usurat si

asigura linistea n zona Dunrii de Mijloc si de Jos, precum si la sudul Dunrii. De aceea, provincia a avut de la nceput armata sa proprie, deosebit de cea a Daciei Superior Exercitus Daciae Porolissensis, alctuit din trupe auxiliare conduse de un procurator Augusti vice praesidis (ca si Dacia Inferior).Diploma de la Gherla mentioneaz dou alae si sase cohorte, ulterior existnd dou alae si dousprezece cohorte si cel putin trei numeri; efectivul trupelor stationate n Dacia ajungnd la 13.000 de soldati. Scurta perioad de liniste este ntrerupt de conictele cu dacii liberi din anii 143, 156-l57.ndeosebi cele desfsurate spre sfrsitul domniei lui Antoninus Pius (156-l57) provoac grele pierderi. Sunt aduse noi trupe n Dacia, se fac masive lsri la vatr a veteranilor epuizati. n urma luptelor lui Antoninus Pius cu dacii liberi, noul mprat Marcus Aurelius si-a asociat la domnie pe fratele su prin adoptie, Lucius Verrus, numindu-l Caesar si Augustus si atunci pentru prima dat Imperiul Roman a ncepu s aib doi Augusti (SHA, Vita Marci Aureli, 7). n primii ani de domnie a celor doi Augusti se fac lsri la vatr din trupele auxiliare, atestate de diplomele militare descoperite, referitoare la armata Daciei Porolissensis (Diplomele D XVIII-XXI n IDR I).n anul 166 se declanseaz asa numitele rzboaie marcomanice. Barbarii vor initia atacuri asupra limes-ului dunrean al Imperiului, fiind afectate treptat toate provinciile limitrofe Dunrii. Se consider c adevrata cauz a rzboaielor marcomanice a constituit-o nceputul migratiei gotice care a produs mari miscri de populatie n toate directiile si o serie de presiuni asupra triburilor barbare aliate romanilor. Noile mprejurri vor determina n Imperiu regrupri de trupe si alte schimbri. O fraz din SHA Vita Marci Aureli, 22, mentioneaz schimbri intervenite n rangul provinciilor:A schimbat provinciile din preconsulare n consulare si din consulare n preconsulare sau pretorale dup cum au cerut necesittile rzboiului. n Dacia, pentru ntrirea fortelor armate de aici si n special a zonei nordice este adus la Potaissa (n Dacia Porolissensis) legiunea V-a Macedonica, dup ntoarcerea acesteia din Orient (fosta garnizoan a acesteia fiind Troesmis, n Moesia Inferior). Tot acum, la conducerea Moesiei Superior este adus ca Legatus Augusti pro praetore trium Daciarum generalul Marcus Claudius Fronto, care se distinsese anterior n Orient n rzboiul cu partii. Functiile exercitate de acest important personaj sunt cunoscute din dou inscriptii, una descoperit la Sarmizegetusa, oras al crui patronus a fost si alta, mai complet, aat la baza statuii de bronz ce i-a fost ridicat n Forul lui Traian de la Roma, dup moartea sa, din ordinul mpratului Marcus Aurelius. n aceste inscriptii este mentionat pentru prima oar pn acum denumirea de Dacia Apulensis, dar este si singura dat cnd la conducerea acestei provincii este atestat un Legatus Augusti pro praetore de rang consular, detinnd titlul de Procurator Augusti Daciae Apulensis. Apare acum si prima atestare cunoscut a unei noi provincii, Dacia Malvensis dat de o inscriptie de la Roma referitoare la cariera lui M. Macrinius Avitus Catonius Vindex din ordinul ecvestru, promovat de ctre Marcus Aurelius n senat dup anul 173. ntre anii 167 si 169 Macrinius Avitus a fost praefectus alae I Ulpiae Centariorum, iar prin anul 169 a fost numit procurator provinciae Daciae Malvensis. n anul

1984 a fost publicat o diplom militar datat la 1 aprilie 179, descoperit la Drobeta. Pn la descoperirea sa se considera c reorganizarea Daciei n timpul lui Marcus Aurelius a determinat disparitia denumirilor de Dacia Superior si Inferior, n locul lor aprnd Dacia Apulensis si Dacia Malvensis.Privind modificrile teritoriale care au nsotit schimbrile de nume, prerile erau mprtite, acceptndu-se unele modificri minore, de exemplu integrarea coltului de sud-est al Transilvaniei la Dacia Apulensis. Diploma de la Drobeta a dat o nou viziune asupra reorganizrii Daciei n timpul lui Marcus Aurelius, deoarece la 1 aprilie 179 Publius Helvius Pertinax apare ca si comandant al trupelor din Dacia Superior. Informatiile epigrafice dovedesc c n timpul lui Marcus Aurelius cele trei provincii dacice au alctuit din nou o unitate, din punctul de vedere al guvernrii si al conducerii trupelor.Denumirile de Apulensis si Malvensis se regsesc doar n legtur cu procuratorii financiari, cu exceptia mentionat anterior.Primul guvernator cunoscut al celor trei Dacii a fost M. Claudius Fronto. Inscriptiile referitoare la cariera sa arat c el a fost legat consular al Moesiei Superior n anul 167, apoi Legatus Augusti pro praetore Moesiae Superior et Daciae Apulensis. Din februarie 169 si pn n vara anului 170, cnd moare n lupt, generalul Fronto a avut dou functii: Legatus Augusti pro praetore provinciarum Daciarum apoi cel de Legatus Augusti pro praetore provinciarum Daciarum et Moesiae Superior. Inscriptia de la Sarmizegetusa roman arat c Fronto a fost Legatus Augusti pro praetore trium Daciarum et Moesiae Superior, cuvntul trium demonstrnd c este vorba de trei provincii dacice.Dup Fronto, guvernator general a fost Sextus Cornelius Clemens, numit consularis et dux trium Daciarum (ntr-o inscriptie din Caesareea Mauretania, pus de un centurion din legiunea XIII Gemina), functie pe care o va detine probabil pn n anul 172.Un alt guvernator general a fost C. Arrius Antoninus, probabil ntre anii 175-l77, dup care este numit viitorul mprat al Imperiului Roman, Publius Helvius Pertinax, numit consularis III Daciarum, functie detinut pn cel mult n anul 180 cnd este numit guvernator al Siriei. n SHA, Vita Helvi Pertinax, se consemneaz: . A plecat la paza Dunrii unde a fost guvernator al celor dou Moesii si al Daciei. Conducnd bine lucrurile n aceast provincie, a fost avansat, dndu-l-se guvernarea Siriei. Revenind la diploma militar de la Drobeta, n care apare numele lui Pertinax cercettorul I. Piso apreciaz c este normal ca n titulatura guvernatorului consular s fie consemnate districtele militare subordonate autorittii sale si nu cele financiare, n continuare artnd c si n timpul lui Marcus Aurelius, trupele auxiliare au fost enumerate n functie de districtele militare, vechea mprtire continund s existe formal, din traditie si poate din ratiuni practice, aprnd numai n diplomele militare. De asemenea I. Piso precizeaz c acest fapt nu trebuie s duc la concluzia c ar fi vorba de trei grupri de trupe autonome, organizate n functie de cele trei provincii si c, pe de alt parte, Dacia Apulensis, Malvensis si Porolissensis trebuie ntelese ca districte financiare, delimitnd domeniile de competent ale procuratorilor financiari.

Procuratorii (magistratur creat de Augustus si ocupat de membrii ordinului ecvestru), cunosteau o ierarhie n functie de venitul (plata) pe care l primeau: sexagenarii si centenarii primeau 60.000 si respectiv 100.000 sesterti pe an, ducentenarii si trecentenarii primeau 200.000 si respectiv300.000 sesterti pe an. Toti cei trei procuratori ai Daciilor au apartinut clasei centenarilor, cu toate c anterior, Pertinax a fcut parte din clasa ducentenarilor. Procuratorul Daciei Apulensis detinea un rang superior, fiind adesea numit pe parcursul sec. III, agens vice praesidis. Problema important care se pune n legtur cu aceste districte financiare este dac ele corespund din punct de vedere teritorial vechii mprtiri a Daciei. Nu exist dubii n privinta Daciei Porolissensis, aceeasi denumire sugernd aceeasi ntindere teritorial. Dac identitatea ce s-a stabilit ntre Dacia Superior = Dacia Apulensis si Dacia Inferior = Dacia Malvensis este real, se naste problema motivului pentru care s-au schimbat denumirile celor dou provincii, n timp ce aceea a Daciei Porolissensis a rmas la fel. O analiz a mprejurrilor istorice n care a fost remprtit Dacia constat c, dup ce Helvius Pertinax a avut comanda otei de la Rin, a fost mutat n Dacia, cu o sold de 200.000 sesterti, dar suspectat de Marcus Aurelius din cauza unor intrigi, a fost ndeprtat din functie. Ulterior, ducndu-si mai departe bine sarcinile si fiind descoperit uneltirea organizat mpotriva lui, mpratul, ca s-l compenseze nedreptatea, l-a fcut pretorian (SHA, Vita Helvi Pertinax, 2). si epigrafic este atestat calitatea lui Pertinax de procurator Augusti ad ducaena III Daciarum. Dac ntr-adevr Pertinax a fost procurator financiar al celor trei Dacii, nentelegerea ivit n legtur cu el, corelat si cu faptul c, ncepnd cu Marcus Aurelius, se trece la folosirea pe scar larg a procuratorilor, care devin numerosi si de o extrem de mare varietate, s-l fi determinat pe mprat s rempart Dacia din punct de vedere financiar pentru a dispersa puterea prea mare pe care o acumulaser procuratorii financiari.Deci, reorganizarea Daciei sub Marcus Aurelius, spre deosebire de cea realizat n timpul domniei lui Hadrian, a presupus o guvernare si o conducere militar unic a celor trei provincii dacice. Reforma nfptuit de Marcus Aurelius a avut un caracter cu precdere militar. Mentinerea identittii fiecrei provincii va consta nu numai din faptul c trupele celor trei provincii formeaz n continuare armate separate, ci si din faptul c legatia guvernatorului general contine totdeauna referire la tres Daciae sau provinciae Daciarum, cele trei provincii pstrndu-se n continuare ca si departamente financiare distincte.Unirea celor trei Dacii efectuat de Marcus Aurelius va fi valabil probabil pn la sfrsitul stpnirii romane n Dacia, ultimul legat cunoscut al celor trei Dacii este din timpul lui Gordian al III-lea. Pe vremea lui Septimius Severus si Caracalla, se constat c un procurator al Daciei Apulensis era nsrcinat s asigure interimatul guvernrii Daciei cu titlul agens vice praesidis. Sub mpratii ce au urmat, procedeul este reluat, ultima mentiune fiind n timpul domniei lui Trebonianus Gallus. De cele mai multe ori, mentiunea exercitrii interimatului era asociat cu titlul de Procurator Augusti

Daciae Apulensis, deci probabil autoritatea sa se ntindea doar asupra Daciei Apulensis.Spre mijlocul secolului al III-lea uzurprile tot mai frecvente la tron, bazate pe existenta n provincii a unor mari contingente militare, a fcut ca s se generalizeze practica interimatului.Disputa privind localizarea Daciei Malvensis Localizarea Daciei Malvensis a fost una din problemele controversate legate de istoria Daciei romane, unii cercettori considernd, pe baza interpretrii izvoarelor (inscriptii ndeosebi) c Dacia Malvensis ar fi fost pe teritoriul Olteniei, iar altii c ar fi fost n Banat, existnd si opinia c Dacia Malvensis nu ar fi alta dect Dacia Inferior. Chiar si momentul aparitiei provinciei este controversat: a fost creat n timpul lui Antoninus Pius, care o numeste astfel dup unmunicipium Hadrianum, Malvum, sau a fost creat n vremea lui Marcus Aurelius. n sfrsit, localizarea orasului de resedint -Malva a fost o problem mult controversat.Diploma militar din 7 ianuarie 230 acordat lui Marcus Aurelius Decianus, clret n garda imperial, numeste orasul natal al acestuia cu titlul de coloniae: coloniae Malvense ex Daciae. Alte dou mentionri ale Malvei si Daciei Malvensis sunt tot din afara Daciei: Marcus Macrinus Avitus procurator al provinciei n timpul lui Marcus Aurelius si o inscriptie care atest existenta unei cohors Prima Flavia Miliaria Brittanum Malvensis. Privitor la localizarea Malvei au existat n istoriografia romneasc urmtoarele opinii:1.V. Prvan o plaseaz la Rcari (Dolj), fr dovezi suficiente.2.C. Nicolescu-Plopsor la Cioroiu, sat la nord de Craiova de asemeni argumentatia nu rezist din lips de dovezi.3.n anul 1926, n curtea castelului feudal din Denta a fost descoperit o inscriptie pus de un anume Caius Kaninius Sabinus, nchinat lui I [OVI] O [PTIMO] M [AXIMO] I [UNONI] R [EGINAE] M [INERVAE] T [ERRAE] M [ATRI] C. KANINIUS SABINUS D. C. M. II VIR. Unii cercettori au interpretat prescurtareaD.C. M. II VIR ca fiind Decurio Coloniae Malvensis, localiznd Malva la Denta (com. Deta), iar Dacia Malvensis n Banat; alti cercettori consider c D. C.M.este doar o prescurtare de la Decurio Muncipii.4.Cei mai multi istorici plaseaz Malva la Resca-Romula (jud. Olt) iar Dacia Malvensis n Oltenia. Acestia se bazeaz pe textul unei inscriptii aate n Sevillia (Romula Hispolis din Spania), aat azi la baza unui turn (La Girallda). S-a pstrat pn n prezent doar o copie realizat n anul 1575 de umanistul Ambrosie de Morales si un mulaj n ghips aat la muzeul din Sevillia. n rndurile 4 si 5 este mentionat o localitate Romula: CVRATORI CIVITASIS ROMULEN/SIUM MAVENSIUM. Unii au interpretat textul Curatori civitasis Romulensium Malvensiam, identificnd Romula = Malva. Altii au interpretat Romulensium M. Arvensium, adic Romula, Municipium Arvensium, Arva fiind o localitate, municipium din Peninsula Iberic.Pornind de la premisa c mal n limba dac este acelasi cuvnt caripa din latin, cercettorul D. Tudor aprecia c Dacia Ripensis de la sud de Dunre a fost ntemeiat datorit faptului c se aa pe malul opus al Dunrii fat de Dacia Malvensis.

Referitor la denumirea Romula Malva s-au fcut numeroase speculatii:Romula ar fi numele roman al asezrii, Malva ar fi numele dac;Malvum poate fi o denumire de plant (la fel ca Ulmetum) caracteristic regiunii unde era asezat localitatea;Cuvntul Malva porneste de la radicalul indo-european (prezent si n limba albanez) mal care nseamn munte.S-au adus si argumente mpotriva relatiei Romula = Malva:Numele popular al Romulei a fost Antina;Romula se a ntr-o zon de cmpie, la sute de kilometri de munti deci interpretarea mal-munte nu se potriveste;Inscriptiile descoperite la Romula nu fac referire direct la Malva;Malva era municipiu nc de pe vremea lui Hadrian (poate chiar Traian), Marcus Aurelius ridicnd-o la rang de coloniae; n schimb, Romula la sfrsitul domniei lui Antoninus Pius era nc municipium, fiind ridicat la rang de coloniae abia n timpul lui Filip Arabul, n 248, poate putin mai devreme;Zidurile si fortificatiile Romulei au fost ridicate manu militari de soldati din Legio VII Claudia din Moesia Superior si Legio XXII Filipianorum din Germania superior, stationat n Moesia. Deci garnizoanele Romulei erau formate din trupele provinciei Moesia si nicidecum ale Daciei. nainte de cucerirea Daciei, romanii controlau un anumit teritoriu din stnga Dunrii.Primul val de aprare al orasului, de fapt primul castru, datat n timpul lui Traian, putea fi un punct naintat al liniei romane. Deci dac n faza de nceput trupele stationate aici apartineau provinciei Moesia iar ulterior erau tot garnizoane moesiene, rezult c Romula era mult mai dependent de Moesia Superior dect de Dacia. stampilele care atest prezenta Leg. V Macedonica si Leg. XI Claudia sunt mult mai trzii. Prezenta roman n zon este atestat si dup 275 la Acidava locuire nentrerupt pn la Constantin cel Mare si la Slveni pe Olt, unde se aa cel mai mare castru de piatr din zona sudic a Daciei, locuit pn n sec. IV, ambele asezri fiind n perimetrul Romulei. Dac Dacia Malvensis s-ar fi ntins att de mult spre sud, Aurelian ar fi pstrat n scop propagandistic si titlul Daciei Malvensis pe lng Dacia Ripensis, fiind dovedit prezenta roman n continuare. Un alt fapt ce infirm identificarea celor dou orase se desprinde din inscriptia de la Sevillia: Sextus Iulius Possesor era curator al Romulei, dar este stiut faptul c acesti curatori nu erau numiti dect n provinciile senatoriale ale imperiului n timp ce Dacia era provincie imperial, deci acest Sextus Possesor ar fi singura exceptie.Chiar dac dovezile plasrii Malvei la Romula sunt incerte, plasarea sa la Denta este si mai putin posibil, aici descoperindu-se doar modeste cioburi romane care dovedesc cel mult o asezare. Dar existenta la Denta a crmizilor cu stampila Legio IV Flavia dovedesc c Denta, ca si Centum Putea si Berzobis fceau parte tot din Moesia Superior si nu din Dacia. La Rcari este o asezare roman necercetat nc care ocup o suprafat nou hectare. Doar castrul a fost spat, ultimele cercetri avnd loc n anii 1928/1929. Au stationat aici trupe din Leg. V Macedonica si un Numerus Maurorum.

Se poate deci concluziona c Dacia Malvensis ocupa zona din nordul Olteniei, Oltenia Subcarpatic, probabil unele regiuni din sudul si sud-vestul Transilvaniei (castrele de la Cumidava si Angustia). Putin probabil ca Banatul s fi fcut parte din Dacia Malvensis, eventual zona muntoas a Banatului exploatrile de la Sasca Montan si din Valea Cernei, n amonte.Organizarea militar a provinciei Dacia Cucerit printr-un efort militar urias, provincia Dacia, datorit pozitiei sale geografice si strategice cap de pod peste Dunre, fcnd legtura ntre Imperiu si lumeabarbar (popoarele si semintiile libere aate n exteriorul limesului roman) a putut fi mentinut sub controlul Imperiului doar printr-o atent si permanent ntretinere a unui puternic sistem de aprare. Multiplele interese de ordin economic, politic si militar legau Dacia de Roma. n sistemul de aprare al Imperiului, la Dunrea de Mijloc si de Jos, Daciei i revine rolul de a sparge unitatea lumii asa zis barbare din aceast zon, de a ntrerupe legturile dintre diferitele neamuri, de a bara accesul acestora n Imperiu prin Cmpia Tisei si sesul Munteniei. Iar pe plan intern, armata avea sarcina de a supraveghea populatia supus a provinciei. Totodat, este important rolul armatei n procesul de romanizare a populatiilor noilor provincii.Pentru ndeplinirea rolului su strategic, Dacia a fost nc de la nceput ntesat cu trupe si ntrit cu numeroase castre, castele, burguri, turnuri, valuri si alte lucrri de fortificatie. Efectivele militare au fost mentinute tot timpul la un nivel ridicat, iar sistemul militar defensiv a fost n permanent adaptat n functie de situatia din exteriorul granitelor provinciei. Organizarea militar a provinciei a cuprins dou categorii: b) Sistemul ofensiv, constnd din unittile militare (legiuni si trupe auxiliare).Sistemul defensiv, constnd din diverse tipuri de fortificatii, edificate att n zona limesurilor ct si n interiorul provinciei.Sistemul ofensiv Nucleul armatei n Dacia l formeaz legiunile, n jurul crora se grupeaz celelalte trupe. Legiunile erau alctuite n exclusivitate din cetteni romani si efectivul lor era de aproximativ 5600 de oameni. O legiune cuprindea zece cohorte, mprtite la rndul lor n centurii.Comandantul legiunii era un Legatus legionis ce se intitula si Legatus Augusti pentru c era numit de mprat dintre membrii ordinului senatorial. Din timpul domniei lui Gallienus el se va numi praefectus legioni, nemaiavnd rang senatorial, fiind numit dintre militarii de profesie. Dup el urmau n rang tribunii ce puteau fi tribuni laticlavii (tineri din ordinul senatorial) sau tribuni angusticlavii (rang ecvestru).n continuare, comandantii de centurii erau centurionii (centuriones), ei fiind ofiteri de carier, ca si soldatii din rndul crora se alegeau comandantii mai mrunti principales si imunes (cei scutiti de corvoad). Centurionii puteau avansa n grad si, de asemenea, se puteau transfera de la o legiune la alta pn ajungeau n pozitia de primipili (comandanti ai primei centurii din prima cohort), dup care, de obicei, erau admisi n ordinul ecvestru.Comandantul legiunii avea un stat major alctuit din subofiteri de diferite grade care ndeplineau diverse functiuni, nsrcinri si misiuni. n Dacia, doar legiunea XIII Gemina din garnizoana de la Apulum a stationat fr ntrerupere

de la cucerirea provinciei si pn la prsirea ei. Dup cucerire, n Dacia a mai rmas si legiunea IV Flavia Felix care a fost transferat ulterior n Moesia Superior.Dup reorganizarea provinciei din anul 119 d. Hr. n Dacia a rmas doar legiunea XIII Gemina urmnd s asigure paza regiunii aurifere. ntre anii 167- l68 d. Hr. O a doua legiune legiunea V Macedonica a fost transferat din Moesia Inferior, de la Troesmis, cu garnizoana la Potaissa (Turda). Aceste dou legiuni rmn pe teritoriul Daciei pn la retragerea aurelian cnd vor fi retrase mpreun n sudul Dunrii n Dacia Aurelian. ncepnd din vremea lui Septimius Severus, subofiterii se organizeaz n colegii care si au cldirea lor proprie chiar n lagr. Detasamente ale celor dou legiuni sunt atestate epigrafic n diferite localitti din Dacia, iar pe lng acestea mai apar detasamente ale legiunilor IItalica, IV Flavia, VII Claudia, XI Claudia, X Gemina si XXII Primigenia, care au stat temporar n acest spatiu.Trupele auxiliare, foarte numeroase n Dacia, se numesc alae, cohortes, numeri. Alaele sunt trupe de clreti, iar cohortele sunt alctuite din pedestrasi. Efectivul lor poate cuprinde 500 de militari, n acest caz numindu- se quinagenariae, iar n cazul n care au 1000 de militari sunt numite milliariae. Dac au n alctuire si clreti, se vor numi equitatae.Membri trupelor auxiliare se recrutau dintre locuitorii provinciilor care nu aveau cettenia roman, dar erau organizate dup sistemul roman si erau conduse de ofiteri si subofiteri romani. Alaele erau conduse de un praefectus alae, iar cohortele de un praefectus/tribunus cohortis. Comandantii mai mrunti principales erau de diferite grade. Alesi din rndul cettenilor romani, se numeau: decuriones, optiones, imaginiferi, signiferi, tubicines, etc.Soldatii primeau cettenia roman la iesirea din armat (dup 25 de ani de serviciu sau mai mult), att pentru ei ct si pentru urmasii lor. n majoritatea lor, trupele auxiliare din Dacia erau originare din provinciile vorbitoare de limb latin, din Thracia (ex. Cohors I Thracum Germanica, coh. I Thracum Sagitariorum), din Dalmatia (alae IIlliricorum, coh. III Dalmatarum) din Pannonia, din Raetia, Gallia, etc.n afar de alae si cohorte, n Dacia au stationat si multe formatiuni neregulate, recrutate din tinuturile mrginase si mai putin romanizate ale Imperiului, care si pstrau armamentul si felul lor de lupt, doar comandantii fiind romani: Mauri Gentiles, Surii Sagitarii, etc. ncepnd cu Hadrian sau Antoninus Pius, aceste formatiuni neregulate sunt organizate n numeri.Organizare de numeri aveau si Pedites singulares si Equites singulares care alctuiau la Apulum garda legatului imperial. Numeri aveau un efectiv de 500-900 de oameni care alctuiau unitti separate de pedestrasi si clreti, dar puteau fi si formatiuni mixte. n frunte sta un praepositus, sau, din sec. IIId. Hr., un praefectus.Trupele de toate categoriile, care au stationat n Dacia nsumeaz un efectiv mare, care n anul 110 d. Hr. Era apreciat ca situndu-se n jurul cifrei de 35.000-40.000 de oameni. Ulterior, n ultimii ani de domnie a lui Traian si n vremea lui Hadrian, efectivul a sczut. Abia sub Antoninus Pius, datorit rzboaielor din anii 157158 duse cu dacii liberi, au fost masate noi trupe n

Dacia Porolissensis pentru ca, n timpul lui Marcus Aurelius, trupele s ajung la cca. 40.000 de oameni.n timpul stationrii lor n Dacia, trupele auxiliare si-au schimbat mult compozitia etnic initial. Recrutarea local, introdus treptat n toate provinciile Imperiului, si gseste aplicarea ntr-o msur mai redus n Dacia secolului II d. Hr.; dar n sec. III d. Hr., dup adoptarea constitutiei lui Caracalla si mai trziu, ea se generalizeaz si n provincia din nordul Dunrii, recrutarea de elemente locale provinciale devenind aproape o regul.Indiferent de categorie, toate trupele station