COLEGIUL “MIHAI EMINESCU” BACAU

POSTLICEALA SANITARA

MODUL “EDUCAŢIE PENTRU SANATATE”

BAZE PENTRU PROMOVAREA UNEI

ALIMENTAŢII SĂNĂTOASE

I. NECESITATEA PROMOVĂRII UNEI ALIMENTAŢII

SĂNĂTOASE

Evoluţia omenirii a fost marcată de succesiunea de-a lungul secolelor a

mai multor etape de orânduire socio-politică şi civilizaţii, fiecare caracterizate

prin particularităţile ei administrative, economice, religioase şi culturale, odată

cu care au evoluat si s-au schimbat în timp posibilităţile şi obiceiurile

alimentare. Natura şi tipul alimentaţiei au suferit transformări remarcabile odată

cu progresul speciei umane, distanţa şi diferenţele înregistrate între modul de

hrănire al omului primitiv şi cel al omului contemporan fiind la fel de

importante ca şi cele ce caracterizează oricare alte aspecte ale evoluţiei umane

între aceste două etape extreme. Şi – similar cu multe alte privinţe – alimentaţia

omului a înregistrat progrese, dar uneori şi tendinţe nefavorabile de evoluţie,

odată cu trecerea dintr-o etapă istorică în alta.

I.1. Date epidemiologice

Este deja dovedit la ora actuală că alimentaţia joacă un rol important în

promovarea si

menţinerea stării de sănătate de-a lungul întregii vieţi, o dietă nesanogenă jucând

un rol important în determinismul a numeroase boli cronice cu incidenţă şi

prevalenţă în creştere alarmantă în civilizaţia actuală, precum sunt: obezitatea,

diabetul zaharat tip 2, bolile cardiovasculare, cancerul, osteoporoza şi bolile

dentare.

Rapoarte recente ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii demonstrează că,

în 2001, aceste boli cronice au contribuit cu aproximativ 60% din totalul celor

56,5 milioane de decese raportate pe plan global (aproape jumătate din acest

procent datorându-se patologiei cardiovasculare) şi cu aproximativ 46% din

2

povara totală a morbidităţii mondiale; în mod îngrijorător, 79% din decesele

înregistrate pe glob din cauza bolilor cronice au avut loc în ţările aflate în curs

de dezvoltare. Este de aşteptat ca, în anul 2020, morbiditatea datorată acestor

boli cronice să crească până la 57% pe plan mondial, mortalitatea cauzată de

acestea

să se ridice la aproximativ 75% din totalul deceselor, iar în ţările aflate în curs

de dezvoltare să se înregistreze 71% din decesele prin boală coronariană, 75%

din decesele prin accidente vasculare cerebrale şi 70% din decesele datorate

diabetului zaharat.

Procesele de industrializare, urbanizare şi mecanizare specifice zilelor

noastre în multe regiuni de pe glob antrenează cu sine modificări ale obiceiurilor

alimentare (consumul de alimente cu densitate calorică şi lipidică mare şi

conţinut redus de fibre alimentare) şi un stil de viaţă sedentar ce favorizează

extensia obezităţii în populaţie, aceasta asociind la rândul său un risc crescut

pentru apariţia diabetului zaharat tip 2, hipertensiunii arteriale şi a altor afecţiuni

cardiovasculare. Pe de altă parte, rezultă de aici că programele de prevenţie şi

control dedicate tuturor acestor maladii îşi vor putea găsi numeroase elemente

comune, ceea ce poate facilita pe termen lung implementarea lor în populaţie.

Bolile cardiovasculare înregistrează la ora actuală o prevalenţă în creştere

mai ales în ţările aflate în curs de dezvoltare, datorită modificărilor de

alimentatie care au survenit recent în societăţile respective. La ora actuală,

maladiile cardiovasculare constituie componenta majoră a proceselor morbide

înregistrate pe glob şi se află la originea a 15,3 milioane (aproximativ o treime)

din totalitatea deceselor înregistrate pe plan mondial. În 1998, 86% din totalul

anilor de viaţă pierduţi prin boală în ţările cu venit redus şi mediu şi în cele

aflate în curs de dezvoltare sau datorat bolilor cardiovasculare, iar situaţia pare

că va continua să se agraveze în viitor.

Cancerul este o altă mare problemă de sănătate publică pe plan mondial,

fiind depăşit ca mortalitate în ţările dezvoltate doar de maladiile cardiovasculare.

3

Dacă fumatul este considerat astăzi principala cauză preventibilă pentru

dezvoltarea neoplaziilor, factorii dietetici se află pe locul al doilea, determinând

30% din totalul cazurilor de cancer înregistrate în ţările industrializate şi 20%

din cele înregistrate în ţările în curs de dezvoltare. Anul 2000 a adus cu sine

raportarea a 10 milioane de cazuri noi şi peste 6 milioane de decese prin cancer.

Îngrijorător este şi faptul că, odată cu tendinţa de urbanizare pe care o

înregistrează la momentul actual ţările în curs de dezvoltare, acestea tind să se

alinieze la cifrele înregistrate în prezent în ţările dezvoltate, mai ales în privinţa

neoplaziilor asociate cu dieta; se aşteaptă ca, până în 2020, numărul total de

cazuri de cancer să crească cu 73% in ţările aflate în progres economic.

Osteoporoza afectează pe plan global milioane de indivizi, cu precădere

aparţinând generaţiei vârstnice, fracturile pe osul fragilizat din această cauză

constituind o cauză majoră de morbiditate, handicap şi – în cazul fracturilor de

şold – chiar şi de moarte prematură, inducând prin toate acestea cheltuieli de

sănătate considerabile. În fiecare an survin pe plan mondial aproximativ 1,66

milioane de fracturi de şold, impactul acestora urmând să crească de patru ori

până în 2050, în primul rând prin creşterea ponderii vârstnicilor în populaţia

generală. Dacă rata fracturilor înregistrează în ultimii ani un aspect staţionar în

ţările industrializate, se află în schimb în creştere semnificativă în unele regiuni

aflate în tranziţie

economică.

Bolile dentare constituie la ora actuală o altă problemă de sănătate

publică,implicând între 5-10% din cheltuielile totale alocate îngrijirilor pentru

sănătate şi depăşind – în mod surprinzător – costurile tratamentului bolilor

cardiovasculare, cancerului şi osteoporozei în ţările industrializate; lucrurile se

prezintă altfel în ţările sărace, unde peste 90% din cariile dentare nu sunt tratate

şi unde costul unui tratament dentar corect şi complet ar depăşi probabil

bugetele alocate pentru sănătate. Deşi nu sunt afecţiuni ameninţătoare vital, ele

afectează mult calitatea vieţii tuturor generaţiilor, de la copii până la populaţia

4

vârstnică, interferând cu respectul de sine, integrarea socială, capacitatea de

vorbire şi comunicare, calitatea prelucrării alimentelor, alimentatie şi sănătate.

Prevalenţa cariilor dentare înregistrează în prezent o tendinţă descrescătoare în

ţările dezvoltate (rămânând totuşi inacceptabil de ridicată), dar se află în

ascensiune în ţările aflate în curs de dezvoltare, în care consumul de glucide

rafinate creşte, fără a fi însoţit de un aport adecvat de fluoruri.

I.2. Relaţia alimentatie nesanogenă – boală

O caracteristică comună a obezităţii, diabetului zaharat, bolilor

cardiovasculare, cancerului, osteoporozei şi bolilor dentare, oricât de diferit ar

putea fi mecanismul lor de producere în unele cazuri, este că fiecare dintre ele

prezintă un mare potenţial de preventibilitate.

Dacă în cazul celor deja suferinzi de una sau mai multe dintre aceste

afecţiuni tratamentul medical complet şi adecvat se impune ca absolut necesar,

afectând însă considerabil costurile medicale, sociale şi economice aferente,

implementarea programelor de prevenţie primară prin măsuri de sănătate publică

este considerată la ora actuală ca fiind metoda cea mai accesibilă şi cu cel mai

scăzut raport cost-eficienţă ce poate fi adoptată în abordarea expansiunii

epidemice a acestor boli cronice pe plan mondial.

Ţinta prevenţiei primare a bolilor cronice menţionate o constituie factorii

de risc aşa-numiţi „modificabili”, dintre care se disting cu deosebire obiceiurile

alimentare şi traiul sedentar; la intervenţia asupra acestor două elemente se mai

pot adăuga, după caz, măsuri privind alţi factori de risc, precum tabagismul

cronic, consumul de alcool, supraponderea, dislipidemiile, hipertensiunea

arterială, etc.

Este de remarcat faptul că abordarea tuturor acestor elemente nesanogene

se poate face ca un tot unitar, prin măsuri globale de ameliorare a stilului de

viaţă –după cum spuneam, cele mai accesibile şi eficiente cu putinţă.

5

II. MODALITĂŢI DE PROMOVARE A UNEI ALIMENTAŢII

SĂNĂTOASE

Necesitatea măsurilor de prevenţie şi control care să contracareze

expansiunea de tip epidemic a maladiilor cronice discutate în cele de mai sus

este tot mai mult recunoscută astăzi de un număr de ţări în continuă creştere; din

păcate, exact în cazul ţărilor în curs de dezvoltare (adică exact acolo unde sunt

de aşteptat ascensiuni alarmante ale cifrelor morbidităţii şi mortalităţii prin

aceste afecţiuni în următorii ani), se constată o întârziere în adoptarea şi punerea

în aplicare a acestor măsuri.

Printre factorii care stau în calea implementării măsurilor de prevenţie

menţionate, ducând la limitări şi întârzieri în punerea lor în practică, se numără

subestimarea eficienţei unor astfel de intervenţii, credinţa greşită că între

momentul adoptării lor şi apariţia unor rezultate notabile s-ar scurge o lungă

perioadă de timp, presiunile comerciale, inerţia ce caracterizează (peste tot în

lume) multe din instituţiile oficiale şi alocarea unor resurse inadecvate.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii propune, ca fundamente ale acţiunilor globale

şi naţionale deopotrivă, aprofundarea interacţiunilor şi parteneriatelor, noi

reglementări şi abordăriabordări legislative şi fiscale, precum şi mecanisme de

statistică şi evidenţă mai bine dezvoltate.

Tot din documentele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pot fi reţinute o serie de

idei privind implementarea măsurilor de prevenţie şi control respective:

- dialogul susţinut cu reprezentanţii industriei alimentare, în vederea reducerii

disponibilităţii grăsimilor saturate, creşterii consumului de fructe şi legume,

etichetării riguroase şi eficiente a produselor alimentare, precum şi stimulării

iniţiativelor de producţie şi comercializare a unor produse alimentare sănătoase;

6

- colaborarea tot mai largă cu partenerii publicitari, media şi din industria de

divertisment în vederea lansării unor mesaje sanogene clare şi lipsite de

ambiguitate, adresate mai ales generaţiilor tinere;

- extinderea atenţiei şi resurselor alocate instruirii globale privind problemele de

sănătate şi nutriţie;

- acordarea unei atenţii deosebite păturilor sociale sărace, care sunt cele mai

vulnerabile la aceste maladii, suferă adesea de limitarea accesului la tratament

prin simplele considerente financiare şi – în acelaşi timp – prezintă un nivel

redus de acceptare a politicilor de promovare a comportamentelor sanogene

comparativ cu alte pături ale populaţiei.

- cunoasterea componentelor unui comportament alimentar sanatos:

balanţă calorică(aport-necesitate)

balanţa dietei (proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale)

regularitatea meselor (3 mese/zi)

preferinţe culinare (carne albă vs. roşie, vegetale, fructe vs. dulciuri,

condimente)

metode de preparare şi conservare (fierbere vs. prăjire, îngheţare vs.

proaspete

7

III. RELAŢIA DINTRE EDUCAŢIA PENTRU O ALIMENTAŢIE

SĂNĂTOASĂ ŞI PROMOVAREA EI

Alimentaţia este unul dintre comportamentele care se învaţă în cadrul

familiei. Obiceiurile alimentare sunt de cele mai multe ori asemănătoare în

cadrul aceleiaşi familii. Obişnuim să consumăm tipurile de alimente şi să

preferăm tipurile de preparare a alimentelor (prăjire, fierbere) care sunt frecvent

utilizate în familie, de aceea se impune sa avem o educatie in ceea ce priveste

alimentatia.

Educaţia pentru o alimentatie sanatoasa este cea mai eficientă modalitate

de prevenire a îmbolnăvirilor, de îmbunătăţireşi de menţinere a stării de sănătate

  Educaţia pentru o alimentatie sănătoasă implică mai multe etape :

1. Conştientizare ( a faptului ca anumite comportamente alimentare reprezinta

un risc pentru sanatate)

2. Cunoştinţe (oferirea de informaţii despre comportamentele alimentare de

risc)

3. Atitudine(schimbarea atitudini de acceptare a comportamentelor alimentare

de risc)

4. Persuasiune ( informatii si mesaje pe diferite canale si in momente diferite

pentru a mentine atitudinea de respingere a comportamentelor alimentare de risc

si de adoptare a masurilor de schimbare a comportamentului)

5 . Comportament (practicarea comportamentelor alimentare sanogene)

6. Menţinere(a comportamentelor alimentare sanogene)

7. Prozelitism(zel in convingerea altor persoane de beneficiile adoptarii

coportamentelor alimentare sanogene).

Pentru a realiza aceste etape si a pune in practica promovarea unei

alimentatii sanatoase trebuie avute in vedere:

8

- modele de consum alimentar,

− atitudini si cunostine individuale

− fac tor i care inf lu ienează a legerea in a l imenta t ie i

− schimbările dietei - motive si bariere

III.1. Alimentaţia sănătoasă

Alimentaţia sănătoasă şi sportul sunt cheia unei vieţi sănătoase. Ele îţi vor

crea o stare de bine, de energie, reducând riscul unor boli precum

hipertensiunea, diabetul, osteoporoza, colesterolul şi anumite tipuri de cancer. Iţi

poţi stabili propria alimentaţie sănătoasă, așa încât să decizi singur ce anume

vrei să mănânci și ce vrei să excluzi.

Dieta sănătoasă este cea mai ușoară cale de a-ți proteja sănătatea pe

termen lung. Iată care sunt avantajele unei alimentații sănătoase:

• Îți oferă necesarul de nutrimente, așa încât organismul tău să nu sufere de pe

urma lipsei unei anumite substanțe.

• Previne și tratează anumite boli, precum cancerul și bolile cardiovasculare. De

asemenea ușurează simptomele unor boli precum diabetul și hipertensiunea.

• Te ajuta să te bucuri de viață. Dacă organismul tău primește toate nutrimentele

de care are nevoie, nu vei duce lipsă de energie și vei putea să te bucuri de toate

momentele plăcute.

• Păstrează o siluetă frumoasă. O dietă echilibrată, fără excese este secretul unei

siluete frumoase.

Cum poti avea o alimentatie sanatoasa? E simplu. Trebuie să mănânci

alimentele potrivite la timpul potrivit. Iată câteva sfaturi:

• Nu sari peste mese, mai ales peste micul dejun. Fă un plan al meselor și

gustărilor zilnice în funcție de activitățile tale de peste zi, așa încât să ai mereu

timp pentru trei mese și doua gustări.

9

• Învață modalități simple de a pregăti mâncarea. Să mănânci sănătos nu

înseamnă sa gătești tot felul de mâncăruri complicate și greu de pregătit. Alege

cel mai simplu mod de a găti, iar atunci când e posibil alege alimentele crude:

salate, fructe.

• Evită zahărul rafinat. Dacă după amiază te simți obosit și lipsit de vlagă,

apelează la fructe, legume au gustări bogate în proteine, și nu la dulciuri care îți

secătuiesc organismul de energie.

• Ascultă-ți corpul. Mănâncă atât căt cere corpul tău. Când te simți sătul ridică-te

de la masă.

Alimentația zilnică trebuie să conțină:

• Cereale. Grâul, orezul, ovăzul, porumbul, toate îți asigură necesarul de

carbohidrați pentru a te putea bucura de energie. Cerealele integrale sunt mult

mai sănătoase și mai bogate în nutrimente decât cele rafinate.

• Legume. Alege-le pe cele cu o culoare puternică. Cu căt este mai colorată o

legumă cu atât conține mai multe vitamine, minerale și antioxidanți. Alegeri

foarte bune sunt și broccoli, cartofii dulci, salata de gradină. Daca nu poți

mânca legumele ca atare fă un suc din ele.

• Fructe. Le poți mânca în mai multe feluri: crude, la conservă, în compoturi,

uscate, în salate. Pe lângă fructele cele mai des întâlnite (banana, mere, piersici,

pere) încearcă să consumi și prune, mango, papaya, avocado și mult pepene.

• Lapte și produse lactate, de preferința din cele cu un conținut scăzut de

grăsimi. Pentru persoanele cu intoleranță la lactoza există și brânzeturi sau

iaurturi fără lactoză. Unii specialiști recomandă chiar înlocuirea laptelui, care

poate conține multe grăsimi saturate, cu suplimente de calciu.

• Carne. În această grupă intră peștele, puiul, ouăle. Medicii recomandă să

renunțăm la carnea roșie (porc și vită), căci aceasta conține grăsimi saturate.

• Grăsimi, pe care organismul le extrage din uleiuri. Cele mai recomandate sunt

uleiul de porumb și cel de măsline. Locuitorii țărilor mediteraneene au o viață

mai lungă și mai sănătoasă tocmai pentru că ei consuma mult ulei de măsline. În

10

Italia și Grecia, mulți oameni beau ulei de măsline dimineața, înainte de micul

dejun. Acesta conține acizi grași omega 3, care protejează inima, dar și

antioxidanți care previn cancerul.

O greșeală pe care foarte mulți oameni o fac este neglijarea micului dejun.

Ne grăbim, preferăm să dormim o jumătate de oră în plus, nu putem mânca

imediat ce ne trezim, astfel că “uităm” să luam micul dejun înainte să plecăm

spre serviciu sau spre școală. Dimineața, când în mod normal ar trebui să luăm

micul dejun corpul nostru tocmai a trecut printr-o perioadă destul de lungă de

înfometare. Dacă nu își primește “combustibilul” la trezire, glicemia scade

foarte mult, ceea ce înseamnă că în câteva ore vom simți o poftă de ceva dulce

pe care nu o vom putea ignora. În drum spre serviciu, mulți oameni se opresc la

patiserie și cumpără o gogoașă plină de grăsimi saturate și zahăr rafinat, când ar

fi putut foarte bine să mănânce acasă un bol de lapte cu cereale.

Dacă rezistăm impulsului și renunțăm la acea gogoașă mâncată pe fugă, masa de

prânz va fi mult mai mare și mai consistentă pentru că și foamea este mai mare.

Mesele bogate și “grele” luate după perioade lungi de înfometare pot să

provoace ulcer și indigestie.

În plus, copiii care nu mănâncă dimineață au rezultate mai slabe la școală și în

timp, tind să asimileze mai greu cunoștințele noi, deoarece creierul lor nu

primește energia de care are nevoie pentru a funcționa normal.

O altă mare greșeală este aceea de a ne chinui ficatul cu tot felul de

substanțe pe care el le procesează greu și de care corpul nostru nu are nevoie.

Coloranții și conservanții din mâncare îl fac să lucreze în plus pentru a elimina

toxinele. La fel se întâmplă și cu alcoolul. De fapt ficatul nostru este o mică

minune, căci îndeplinește mai multe funcții decât oricare alt organ intern și se

poate regenera de la sine în caz de nevoie. Dar asta nu înseamnă că trebuie să-i

testam rezistența în fiecare zi. Pentru a-l proteja trebuie să renunțăm la grăsimile

saturate, la alcool și la medicamentele care nu sunt indispensabile. Suplimentele

pentru slăbit, de exemplu, sunt o povară în plus pentru ficatul nostru care trebuie

11

sa le descompună. Daca el lucrează încet sau este slăbit, unul din rezultate este

acumularea de kilograme în plus, ceea ce ne va face să luâm și mai multe

suplimente – un cerc vicios.

12

CONCLUZII

Oamenii trebuie sa inteleaga ca alimentatia sanatoasa este vitala deoarece

asigura necesarul de substante nutritive si, astfel, nu trebuie sa urmeze

tratamente cu vitamine si suplimente nutritive, care de altfel nu sunt

recomandate. Administrarea suplimentelor nutritive ar trebui realizata numai sub

supravegherea personalului medical. De asemenea, adolescentii ar trebui sa

inteleaga ca cea mai buna metoda pentru mentinerea greutatii corporale este

adoptarea unui stil de viata sanatos, care presupune o alimentatie diversificata si

echilibrata, la care se adauga un program regulat de exercitii fizice.

Factorii care conduc la cresterea in greutate sunt: alimentatia tip fast-food,

administrarea drogurilor si a suplimentelor sau adoptarea unor diete neadecvate.

In cazul adolescentilor, un program alimentar deficitar conduce la aparitia

problemelor de crestere si dezvoltare, iar pe termen lung pot aparea complicatii

precum obezitatea sau osteoporoza. Totodata, tulburarile de alimentatie pot

conduce la aparitia unor complicatii grave in randul tinerilor, cum ar fi:

malnutritia, boli cardiovasculare, diabet, hemoragie gastro-intestinala, depresie

si chiar suicid.

13

BIBLIOGRAFIE

1. Dunca P. Repere în antropologia culturală a alimentației. Editura Fundaţiei AXIS, Iaşi, 2004;

2. Mincu I. Impactul om – alimentaţie. Editura Medicală, Bucureşti, 1993;

3. Basdevant A, LeBarzic M, Guy-Grand B. Maladies et nutrition. Ed. Masson, Paris, 1990;

4. Coodonator: Mariana Graur, Colaboratori: Bogdan Mihai, Gina Botnariu, Raluca Popescu, Cristina Lăcătuşu, Laura Mihalache, Valentina Răcaru, Mihaela Ciocan, Alina Colisnic, Alina Popa, Sirona Lupu, Laura Filip. Ghid pentru alimentaţia sănătoasă. Editura Performantica, Iaşi, 2006.

14

CUPRINS

I. Necesitatea promovării unei alimentaţii sănătoase………………….2

I.1. Date epidemiologice……………………………………………..…..2

I.2. Relaţia alimentatie nesanogenă – boală………………..………….5

II. Modalităţi de promovare a unei alimentaţii sănătoase……………..6

III. Relaţia dintre educaţia pentru o alimentaţie sănătoasă şi

promovarea ei……………………………………………………………...8

III.1. Alimentaţia sănătoasă……………………………………………..9

Concluzii…………………………………………………………………..13

Bibliografie………………………………………………………………. 14

Cuprins……………………………………………………………………15

15