barlad

BAAADULliterar

Revistã trimestrialã de culturã

anul II, nr. 1(4), februarie 2008

Revista apare sub egida Primãriei Municipiului Bârlad,

primar Constantin CONSTANTINESCU, viceprimar Adrian SOLOMON,

a Comisiei de Culturã a Consiliului Local - preºedinte Constantin TEODORESCU.

Director fondator:

Cezar IVÃNESCU *

* *Redactor coordonator:

Gruia NOVAC Foto: Vasile SLABU

Viorel BULIGAColegiul redacþional: arh. Andrei TEODORESCU

Vasilian DOBOª Graficã: Dragoº PÃTRAªCUAncelin ROSETI (Lucrare monumentalã Club Motor - Iaºi)Marian CONSTANDACHE Culegere computerizatãIorgu GÃLÃÞEANU ºi tehnoredactare: Bogdan ARTENEAndrei HUIBAN

Petruº ANDREI

*În acest numãr semneazã:

* *acad. Alexandru ZUB (Iaºi)

Adresa revistei: Cezar IVÃNESCU (Bucureºti)

Biblioteca Municipalã „Stroe S. Belloescu”,Valentin CIUCÃ (Iaºi)

Bârlad, Bulevardul Republicii 109,Gruia NOVACtelefon: 0235 411001Constantin CLISU (Canada)

e-mail: informatica@ primariabarlad.roSimion BOGDÃNESCU

Constantin CÃLIN (Bacãu)*Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamþ)

* *Gellu DORIAN (Botoºani)

Bogdan ULMU (Iaºi)Materialele nu se înapoiazã.Liviu APETROAIE (Iaºi)

Redacþia nu cenzureazã articolele, dar Iancu GRAMA (Bacãu)

Ioana CISTELECAN (Oradea) responsabilitatea opiniilor cade în sarcina autorilor,

Lucian PARFENE (Iaºi) conf. art. 206 C.P.Mihai Sultana VICOL (Suceava)

Livia COTORCEA (Iaºi) *Ancelin ROSETI * *Marian CONSTANDACHE

Petruº ANDREI Revista a fost tipãritã de S.C. IRIMPEX S.R.L. Andrei HUIBAN Bârlad, str. C. Hamangiu nr. 15, Gheorghe CLAPA

tel./fax: 0235 415669, Iorgu GÃLÃÞEANU

în ziua de 25 februarie 2008.G.I. BRÃILEANU

ISSN 1843-2190

3 Acad. Alexandru ZUB, Mai tare decât bronzul (editorial)

5 Gruia NOVAC, Domnitorul Alex. Ioan Cuza a revenit acasã

8 Valentin CIUCÃ, Dragoº Pãtraºcu cãlare pe calul troian

10 Gruia NOVAC, Famigeratul M. Dinescu sau trouble-fête

11 Cezar IVÃNESCU, Scriitorul Alex. Cetãþeanu, preºedintele Asociaþiei

Scriitorilor Români din Canada

12 Constantin CLISU, Strãin în America, de Alexandru Cetãþeanu

14 Redacþia, Simion Bogdãnescu

15 Simion Bogdãnescu, Ursine

17 Gruia NOVAC, O globtroteriþã trãsnitã ºi cãrþile ei identitare

20 Petruº ANDREI, Lirice

21 Gellu DORIAN, Elegiile lui Dorweiler (II)

27 Adrian ALUI GHEORGHE, Europa e un biet continent, România este o lume...!

30 Iancu GRAMA, Poeme

32 Constantin CÃLIN, Iarãºi despre lecturã

33 M. S. Vicol, Poem

34 G.I. BRÃILEANU, Despre Eminescu, “Sine ira et studio”

35 Marian CONSTANDACHE, Bine-nþeles, poem!

38 Ioana CISTELECAN, “Lucrez într-o ocnã de cuvinte...”

40 Lucian PARFENE, Femeia deja vue

42 Liviu APETROAIE, Pentru o algebrã a întemeierilor

43 Ancelin ROSETI, Celebritãþi la botu’ calului

46 Bogdan ULMU, Cum ºi ce se mînca la începutul secolului trecut

47 Andrei HUIBAN, Societatea civilã

49 Iorgu GÃLÃÞEANU, Spirala nãzuinþelor

52 Livia COTORCEA, Poeme. Anna Ahmatova

63 Gheorghe CLAPA, Scurt istoric al navigaþiei pe Prut

66 Vasile N. DUMITRU, Ecouri

68 Corespondenþã, Primim

69 Volume tipãrite, cãrþi ºi reviste primite

70 Evenimente culturale (decembrie 2007 - februarie 2008)

72 C. RONICAR, Calendar... selectiv

CUPRINS

Pagina

MAI TARE DECÂT BRONZUL....EDITORIAL

Acad. Alexandru ZUB

3BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008

V. PÂRVAN

Acum un secol, mai exact la 27 mai 1912, era

dezvelit, la Iaºi, dupã lungi ºi anevoioase pregãtiri,

grupul statuar dedicat Domnului Unirii. Glosând

parcã pe seama horaþianului „non omnis moriar“,

N. Iorga a þinut sã observe atunci cã „morþii nu mor

totdeauna întregi, fiindcã trãieºte prin urmãrile ei,

fapta lor ºi aceste urmãri se întind tot mai departe, 2în timpuri pe care mortul nu le mai vede“ . Avea

dreptate, desigur, ca viziune asupra unei

dimensiuni a istoriei, dar ºi în raport cu

personalitatea în discuþie.

Fapta lui Alexandru Ioan Cuza se conturase

deja, istoric, destul de pregnant pentru a îngãdui o

judecatã de ansamblu, pe linia deschisã de marele

sãu colaborator, Kogãlniceanu, când aºeza Unirea,

reformele ºi consolidarea statutului geopolitic în

miezul biografiei lui Alexandru Ioan I. Cu o intuiþie

sigurã, cel care a rostit cuvântul de întâmpinare,

dupã alegerea domnului în capitala Moldovei, a pus

ºi accentele cuvenite, amintindu-i alesului partidei

naþionale cã se aflã în continuitatea unei tradiþii,

dar ºi cã avea o misiune înnoitoare: „La legi noi, om 3nou“ .

Alesul þãrii a jurat, pe loc, sã „apere cu

sfinþenie drepturile ºi interesele patriei“, sã

respecte constituþia în litera ºi în spiritul ei, sã

vegheze la justa aplicare a legilor, sã dezvolte noile

instituþii, sã punã la lucru reformele necesare.

Misiune grea, fiindcã totul se repunea atunci în

chestiune, în acord cu instituþiile europene ºi

într-un ritm ce reclama strãdanii imense la toate

nivelele.

În plus, domnia lui Al. I. Cuza era limitatã prin

însãºi decizia divanurilor ad-hoc de a institui o

dinastie strãinã, fiindcã numai astfel se putea

ajunge, în timp, la un anume echilibru politic pe

plan intern ºi la o mai bunã situare în concertul

european. Era, acea dinastie, un „remediu eroic“, 4dupã expresia lui Bolliac , iar domnia lui Cuza putea

fi gânditã ca un rãgaz pe care lumea româneascã ºi-l

lua, împlinind mai întâi reformele cele mai urgente,

consolidându-ºi totodatã statutul pe un plan mai

vast. I-a fost menit Domnului Unirii sã fie „stegarul 5naþionalitãþii“ române , într-un moment decisiv,

Înãlþarea unei statui, oriunde, oricând, e un gest simbolic, al cãrui sens memorial ºi educativ n-ar putea fi negat, deºi

timpul nostru e atât de puþin sensibil la mesajul ei. Ne putem raporta diferit la orice statuie, în numele unei subiectivitãþi

inerente ºi al polisemiei mesajului, însã obiectul ca atare, statuia, ne solicitã oricum atenþia. Rãmâne sã descoperim, pe 1cont propriu sau ajutaþi de exegeza disponibilã , dimensiunea istoricã a comunicãrii cu obiectul.

4 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008

misiune ce i-a asigurat un loc proeminent în vieþii. Istoria ºi legenda au fuzionat, în cazul sãu, 6 fãrã distorsiuni, fãrã incompatibilitãþi evidente, „tablele de bronz ale istoriei“ .

prelungindu-se pânã la noi.Timp de ºapte ani, el s-a strãduit sã prefacã Avem încã temeiuri sã cãutãm în istoria lui ideile moderne în instituþii, vorbele în fapte,

Cuza-Vodã, ca ºi în aceea a reprezentãrilor sale punând la lucru „principiul generator“ în numele plastice, un suport de reflecþie utilã asupra unei cãruia primise domnia. „Cauza românã“ a triumfat etape a edificãrii statului român modern ºi a unei graþie unui concurs de factori, între care figuri ilustrative. Abordãrile de tip demitizant, personalitatea alesului de la 24 ianuarie 1859 ocupã deconstructivist, patrimonialist etc. nu pot un loc de prim rang. I-a fost dat lui Cuza sã ducã la schimba, în esenþã, ceea ce istoria a ajuns sã împlinire, în linii mari, crezul unei generaþii, dupã

7 contureze destul de convingãtor pe seama omului ºi cum constata N. Iorga la semicentenarul Unirii . a epocii sale. Alexandru Ioan Cuza ºi-a durat singur Este o coincidenþã beneficã, pe care ºi istoricul A.

8 „un monument mai tare decât bronzul“.D. Xenopol a ºtiut sã o punã în luminã , alãturi de

colaborarea nu mai puþin semnificativã a lui

Kogãlniceanu, „omul de la 2 mai“, cel silit sã asume

riscurile unei lovituri de stat pentru a scoate din

impas programul de reforme. Îi regãsim pe amândoi

în grupul statuar din Piaþa Unirii, realizat de

sculptorul Rafaelo Romanelli, expresie plasticã a 9transgresiunii lor în legendã .

_______________________Silit sã abdice, la 11 februarie 1866, Cuza-Vodã

era consolat astfel de un alt prieten, V. Alecsandri, Note:tot atât de semnificativ pentru acel timp al

resurecþiei: „Sigur cã destinul dumitale este de

invidiat. Dupã ce ai domnit timp de ºapte ani ºi ai 1. Cf. Pierre Nora (ed.), Les lieux de mémoires, I-

semnat cu numele dumitale acte mari, care vor III, Gallimard, 1997. Cf. ºi Andi Mihalache,

ilustra paginile istoriei noastre politice ºi sociale, Mãnuºi albe, mãnuºi negre. Cultul eroilor în

iatã-te retras din luptã, printr-o trãdare vremea dinastiei Hohenzollern, Cluj-Napoca, 10 Limes, 2007, p. 150-199; idem, Gâlceavã neaºteptatã“ . Complotiºtii invocau principiul

politicã în jurul statuii lui Cuza, în Ziarul de dinastiei strãine, pe care l-au ºi pus în aplicare 11 Iaºi, 24 ian. 2008, p. 6.numaidecât . Decenii în ºir ei aveau sã domine

oarecum viaþa politicã, împãcându-se pânã la urmã 2. N. Iorga, Statuia lui Cuza Vodã, în Oameni cari cu imaginea istoricã a lui Cuza-Vodã, aºa cum au au fost, I, Bucureºti, 1967, p. 30.reconstituit-o D. Bolintineanu, A. D. Xenopol, N. 3. Gândirea social-politicã despre Unire, culegere Iorga º.a. de P. Constantinescu-Iaºi, Dan Berindei º.a.,

Istoricii au avut atitudini diferite faþã de acel Bucureºti, 1966, p. 229.moment. Dar a diminua voit rolul românilor într-un 4. Ibidem, p. 263.ceas important al istoriei lor nu e mai puþin culpabil 5. Ibidem, p. 270.decât a supradimensiona cu bunã ºtiinþã rolul 6. Ibidem, p. 271.factorului extern. Este o chestiune de mãsurã, de

7. Ibidem, p. 330.judecatã a fiecãruia, ceea ce impune desigur mai

8. Ibidem, p. 333-334.multã atenþie analiticã.

9. Cf. Al. Zub, Posteritatea lui Cuza-Vodã, în vol. Credinþa în istorie, în sensul pozitiv al faptei cu Cuza-Vodã în memoriam, Iaºi, Junimea, 1973, rost, era un apanaj al generaþiei paºoptiste, care a p. 581-628; idem, Domnul Unirii – prezenþã fost destul de norocoasã pentru a-ºi pune în postumã, în Memoriile Secþiei de ªtiinþe practicã ideea de unitate naþionalã ºi de creare a Istorice ºi Arheologie, s. IV, t. XXIV, 1999, unor instituþii moderne, în armonie cu sistemul de Bucureºti, 2001, p. 27-35.valori pe care lumea apuseanã îl asumase deja. Fãrã

10. Gândirea social-politicã despre Unire, p. 582.a fi cel mai vizibil, la început, Al. I. Cuza a ajuns sã o 11. Cf. Marian Stroia, Românii în contextul politic reprezinte tocmai sub unghiul vizibilitãþii

european. De la Unirea Principatelor la europene, al racordãrii la ceea ce el însuºi numea, cãderea lui Cuza-Vodã, 1859-1866, Bucureºti, în treacãt, „era nouã“, fãrã a bãnui cã aceastã Semne, 2007.sintagmã va face carierã dupã moartea sa. Când i

12. A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodã, I-II, Iaºi, s-a dezvelit statuia din Iaºi, personajul avea o efigie 12 1903.academicã, propusã de erudiþi , însã ºi una

popularã, aºa cum se conturase aceasta din timpul

DOMNITORUL ALEX. IOAN CUZA

A REVENIT ACASÃINTERVIU

Gruia NOVAC

Despre „vremea lui Cuza” s-a vorbit în toate

modurile, numai în encomioane chiar ºi când se

fabula, începând cu folclorul ºi terminând cu

creaþiile culte. Deºi scurtã, de doar ºapte ani,

domnia Sa a devenit „Epoca lui Cuza”.

20 MARTIE, 1820. Atunci s-a nãscut, la BÂRLAD.

20 martie, 2008. Se împlinesc 188 ani de la

venirea pe lume a luminatului Domn.

În ziua de 22 martie, 2008 (sâmbãtã), în

centrul Bârladului, se va dezveli, într-o atmosferã

de entuziasm cuvenit, Statuia lui Alex. Ioan Cuza

(vezi coperta).

Domnitorul revine astfel acasã!

*

* *

Operã monumentalã, lucrarea aparþine

sculptorului ºi profesorului universitar Paul

Vasilescu (nãscut la 31 august 1936, în Valea Botei,

com. Sãrãþeanca, jud. Buzãu), artist de notorietate

europeanã.

„Explorând teritoriile aparent contrarii ale

realului ºi imaginarului, suprapunând concretul cu

abstracþia sau detaºându-le net, se preocupã prea

puþin de unitatea stilisticã a operei, fiind convins cã

o altã unitate este mai importantã: aceea datã de

intensitatea gestului creator apt sã înzestreze

formele cu energia comunicãrii. Viguroasã ºi

interiorizatã, lipsitã de amplitudinea gesturilor

largi, de ambiþia elocvenþei discursive, opera lui

Paul Vasilescu aduce în arta contemporanã suflul

unei gândiri originale. Mai aduce însã ºi tãria

convingerii cã demersul artistic este semnificativ

doar dacã rãdãcinile sale intrã adânc într-un timp

neconvenþional al trãirii” (Grigore Arbore) .

Criticul de artã Constantin Prut îl „prinde”

perfect pe sculptorul Paul Vasilescu în judecãþi care,

pãrãsind conjunctura, împlineºte imaginea globalã a

artistului: „Un suprem simþ al esenþialului îl conduce

spre un echilibru între tensiunile vitale ºi asceza

formei, ceea ce are ca rezultat o „optimizare” a

structurilor spaþiale. Vehemenþa expresiei se

consumã la acelaºi nivel cu nevoia de a aºeza

întregul material al reprezentãrii într-o ordine

clarã. (...) Prin dramatismul pe care îl imprimã

compoziþiei, prin surpriza partiturii spaþiale,

artistul se manifestã ca o „voce” perfect distinctã în

sculptura româneascã a secolului al XX-lea”.

*

* *

În atelierul artistului, sculptorul

Paul Vasilescu în “dialog” cu Domnitorul...

Autoritatea administrativã a municipiului

Bârlad ºi locuitorii acestei aºezãri seculare

mulþumesc sculptorului-profesor Paul Vasilescu

pentru darul etern fãcut nouã: chipul în bronz al lui

Alex-Ioan Cuza, imagine emblematicã a acestei

localitãþi.

*

* *


În edificarea acestei întreprinderi grandioase, care tare încântat aº fi sã-l aflu acum.

în maniere ºi cu contribuþii diferite, ºi-au adus C.T.B.: Încântatã am fost ºi eu în momentul

contribuþia multe persoane marcante. când domnul Costel Niþuc a venit la Bucureºti cu

Am stat, în consecinþã, la un mic taifas cu douã maºina trimisã de Primãrie pentru a transporta

personalitãþi: sculptorul Dumitru Pasima ºi d-na aceastã statuie reprezentând pe Alexandru Ioan

ing. Constansa Tatiana Brenner. Cuza ºi care a avut direcþia sã vinã la el acasã, la

Gruia Novac: Maestre Dumitru Pasima, un Bârlad.

gând al d-voastrã despre Al. Ioan Cuza ºi despre Este o mare cinste pentru turnãtoria noastrã cã

statuia care pe 22 martie 2008 va fi dezvelitã în am putut sã realizãm, în condiþii foarte bune, de

Bârlad. calitate de excepþie, cã suntem noi firma S.C.

Dumitru Pasima: Mã aflu din nou în Moldova ºi, „Rec” ºi S.C. MAT, unicã pe þarã, care realizãm cele

în special, la Bârlad, cu ocazia unei mari aniversãri; mai reprezentative obiective, statui ecvestre

a împlinirii unui numãr de ani, 135, de la naºterea (acum la Bucureºti se vor ridica ecvestrele Carol I,

marelui Alex. Ioan Cuza, fãuritor al unitãþii, primul la Cãlãraºi va fi tot la fel, tot Carol I), dar nu putem

fãuritor de unitate realã a românilor ºi ca sã asist la sã nu avem inima împãcatã cã am putut sã dãm la

realizarea, în sfârºit, de cãtre oameni deosebiþi, Bârlad o statuie de înaltã calitate ºi mãreþie,

iubitori ai istoriei din partea aceasta de þarã, a realizatã de profesorul sculptor Paul Vasilescu ºi

statuii lui Alexandru Ioan Cuza, executatã de unul care a pus toatã forþa lui în acest monument.

din remarcabilii monumentaliºti din sculptura Aº vrea sã spun ceva, domnule redactor

româneascã, Paul Vasilescu. ªi mã bucurã acest coordonator al acestei minunate reviste, cã un

lucru, pentru cã Moldova îºi împlineºte an de an colectiv mai mare sprijinã iniþiativa ca lui Vasile

dorinþa de a-ºi aºeza fãuritorii de istorie, ca modele Pârvan, care s-a format la Bârlad, sã-i facem o

ale generaþiilor care au urmat, în toate localitãþile. statuie, în anul viitor s-o punem în funcþiune.

G.N.: În sfârºit, Alex. Ioan Cuza vine acasã. Cu toate cunoºtinþele noastre de la Bucureºti ºi

Locul naºterii lui este Bârladul. Ce vã spune din experienþa acumulatã de-a lungul a 35 de ani,

revenirea lui Cuza acasã? vom realiza toate intenþiile. Primul monument,

D.P.: Îmi spune, mai întâi, cã cei ai locului îºi precizez, pe care l-am pus în funcþiune a fost

manifestã iubirea faþã de marele domnitor ºi cã statuia lui ªtefan cel Mare de la Podul Înalt, lângã

istoria locului se întâlneºte cu prezenþa acestui Vaslui.

mare Om, care a propulsat viitoarea Românie Vreau sã spun cã am venit la Bârlad ºi am cerut

modernã ºi contemporanã. Dupã dânsul s-au format sprijinul armatei, cu armata l-am pus pe soclu, la

alte generaþii care au continuat sã desãvârºeascã minus 25 de grade, acolo la Podul Înalt, unde este ºi

România Mare. astãzi.

G.N.: Nu-mi rãmâne decât ca, în numele Ce ne rezervã viitorul? Sã imortalizãm Bârladul

realizatorilor revistei „Baaadul literar” sã vã prin busturi de personaje. Dar mie mi-a intrat în

mulþumesc pentru rara amabilitate de a ne inimã ca dupã Alexandru Ioan Cuza sã propun sã se

mãrturisi câteva din gândurile dumneavoastrã. Vã realizeze, cum mai spuneam, statuia lui Pârvan. Mai

mulþumesc iarãºi, Maestre Pasima, ºi vã doresc este una la Bacãu, dar asta de la Bârlad va fi foarte

sãnãtate, pentru ca sã puteþi face încã multe reuºitã.

lucruri de-acum încolo. G.N.: Stimatã doamnã, sunteþi nãscutã în

D.P.: ªi eu vã mulþumesc, domnule Novac. Bârlad.

G.N.: Stimatã Doamnã ing. Constansa Tatiana C.T.B.: ªi eu ºi tatãl meu, botanistul Constantin

Brenner, ºtiu cã sunteþi bârlãdeanã prin naºtere. Petrescu. Dacã vreþi sã-l vedeþi, pictorul Octav

D-na Brenner: Exact. Bãncilã, în tabloul „1907”, l-a reprezentat pe tatãl

G.N.: Vã aflaþi la Bârlad. Dar sunteþi în drum meu.

spre Iaºi pentru a desãvârºi amplasamentul statuii G.N.: În vorbele dumneavoastrã eu sesizez

lui Alexandru Lãpuºneanul, celebrul personaj al emoþie, nu numai pentru cã sunteþi nãscutã aici, ci

istoriei Moldovei ºi al Iaºului. Vã reþin câteva clipe, ºi pentru cã Bârladul începe sã-ºi capete strãlucirea

fiindcã am aflat cã statuia lui Alexandru Ioan Cuza, lui de demult, cãtre care a jinduit mereu ºi pe care

care în Bârlad va fi dezvelitã pe 22 martie acest an, vrea sã ºi-o consolideze. Alexandru Ioan Cuza,

a fost turnatã în bronz în „laboratorul” turnat în bronz, strãjuind centrul Bârladului, am

dumneavoastrã de la Bucureºti, în turnãtoria pe înþeles iarãºi cã vã emoþioneazã. De ce, doamnã?

care-o conduceþi. Nu se poate ca sã nu aveþi un C.T.B.: Însãºi prezenþa mea în localitatea asta

sentiment anume referitor la aceastã statuie, pe frumoasã (l-am vizitat asearã), genereazã emoþie.


Sper din inimã cã ajutorul d-lui primar Constantin Vã sãrut mâna ºi vã mai aºteptãm la Bârlad, poate

Constantinescu ºi a d-lui viceprimar Adrian Solomon chiar la dezvelirea statuii Domnitorului,

se va concretiza în împliniri edilitare ºi mai „mângâiat” de cei 16 specialiºti din atelierul de la

frumoase, oraºul meu renãscând. Bucureºti.

ªi nu vreau sã pierd ocazia de a mulþumi C.T.B.: Sigur cã voi fi la Bârlad, împreunã cu

colectivului meu mare format din 16 specialiºti, oamenii mei. ªi încã ceva. Vã felicit pentru revista

care sunt mai artiºti decât artiºtii, pentru cã ei dumneavoastrã, care propagã culturã.

tipãresc, transpun în material definitiv aceste G.N.: Vã mulþumim ºi ani mulþi în continuare.

opere care vor strãjui sute de ani. Drum bun la... Lãpuºneanu.

G.N.: Vã mulþumesc pentru vorbele frumoase.

În atelierul din Bucureºti în care a fost turnatã în bronz statuia Domnitorului.

În centru, doamna Constansa Tatiana Brenner, alãturi de colaboratorii ei ºi de

reprezentanþii Primãriei Bârlad, domnii Constantin Niþuc ºi Vasile Grãjdeanu.


DRAGOª PÃTRAªCU

CÃLARE PE CALUL TROIAN

DIN GALERIA

ARTIªTILOR CONTEMPORANI

Valentin CIUCÃ

Aud din ce în ce ieºean, titrat în academiile spiritului elevat, grafician

mai des cã doar cu performanþe de notorietate în spaþiul artei

d ictatura poate româneºti ºi europene,este creator prin gând ºi original

c o n s t r u i prin viziune. Om perceput îndeosebi prin prisma

monumental. Dacã acribiei detaliilor fascinante adesea, prin capacitatea

privesc în istorie de a conferi duetului grafic trasee imprevizibile, dar ºi

observaþia pare a fi logice în perspectiva creaþiei, revine cãtre o

adevãratã, deº i disponibilitate intimã ascunsã, aceea de a face din ludic

nuanþele nu pot fi un mod de exprimare. O lucrare mai veche, gãzduitã în

evitate. Dacã fac acelaºi generos spaþiu public, a avut darul de a intriga

însã re laþ ia cu pe unii ºi a place altora între care mã prenumãr, a

a n t i c h i t a t e a , interesa ºi a converti simbolurile într-o scenografie

trebuie sã recunosc unde obiecte metalice asociate inspirat trec dincolo de

cã piramidele, de funcþionala relaþie bielã-manivelã. Impresia de reade

pildã, s-au putut made, se bazeazã pe surprinzãtoare conexiuni dintre

înãlþa doar în timpul unor faraoni care se credeau elemente oarecum contrare, incomparabile, dar prin

trimiºii zeilor pe pãmânt, iar jertfele sclavilor socotite sugestia contextului le conferã o surprinzãtoare

ca ceva firesc. Nu mã gândesc la Turnul Babei ºi nici, identitate, rezultatã din noul tip de relaþii imaginate de

mai aproape de noi, la marile construcþii ale Atenei lui artist.

Pericle realizate, oarecum paradoxal, cu mijloace În cazul metaforei Calului Troian trebuie precizat

dictatoriale în timp de democraþie... De altfel, cã aceasta are harul polisemantismului, fiecare privitor

cârcotaºii greci l-au ºi obligat sã plãteascã pentru putând opera la lectura imaginii cu propriile sale

geniala lui înfãptuire de pe urma cãreia urmaºii lui criterii. Poate fi, altfel spus, o veritabilã opera aperta,

trãiesc bine mersi de mai bine de douã mii de ani. Nici creaþie deschisã tuturor privitorilor interesaþi ºi de

Pentagonul n-a fost ridicat în timp de dictaturã, în timp anecdotica subiectului, dar ºi de sensul de profunzime

ce Casa Poporului, da. Pare dificil de tras o concluzie, privind creativitatea umanã în general. Atât de subtilul

dar dacã mã uit atent împrejur, constat cã astãzi arta de grafician se comportã pe spaþii mari oarecum similar,

for public cam lipseºte ºi nici faimoase autostrãzi nu deoarece relaþia ansamblu-detaliu, copleºitoare ºi

prea apar. In comunism, vrem-nu vrem, s-a construit insinuantã, se pãstreazã ºi relevã fantezia debordantã a

imens ºi oraºele se întreceau în a lãsa semne peste artistului, capacitatea lui exemplarã de asociere între

timp, indiferent de motivaþiile lor ideologice. Astãzi, elemente cu o fizionomie relativ bine definitã. Este

cheltuim cam aceleaºi sume urcând pe scenele devastator sã-þi imaginezi efortul incredibil de a aduna

neantului trupe ºi guriºti plãtiþi cu sute de mii de euro la cele câteva zeci de mii de felurite materiale ºi a le pune

care se adaugã spectacolele de fum ale focurilor în relaþii cordial fantaste, trezindu-le la un fel de nouã

bengale. Acum trãim de azi pe mâine ºi ideea de eroic ºi definitivã existenþã. Piesele grele, masive, alcãtuiesc

sau durabil a dispãrut din conºtiinþa colectivã ca ºi cum eºafodajul operei iar decupajele unor instrumente

nu am mai avea nevoie de comunicare simbolicã cu muzicale fac ca sonoritatea simfonicã wagnerianã sã

viitorul. Totul trebuie consumat acum, definitiv, hulpav, anunþe iminente apocalipse. Încasetãrile distincte din

devastator iar urmele timpului mai vechi sau mai nou structura compoziþiei asociazã lucruri de intimitate cu

trebuie aruncate la lada de gunoi a istoriei uitãrii. altele din arsenalul iluziilor. Ansamblul are o

Poate prea lunga introducere a intenþionat doar sã excepþionalã forþã de impact ºi seamãnã cu o provocare

sublinieze frumuseþea unei excepþii. Într-un loc public adresatã spiritelor conformiste, blazate prin

de circulaþie mai mult studenþeascã, la restaurantul indiferenþã ºi somnolenþã. Prin excepþionala viziune de

Motor din vecinãtatea Facultãþilor tehnice ºi a autentic ºi modern monumentalist, Dragoº Pãtraºcu

campusului Tudor, un manager inspirat a socotit cã apeleazã la sugestiile baroce ale unor forme

trebuie sã agrementeze spaþiul vast din interior cu neconvenþionale ºi obþine efectul eleganþei ºi

semnele artei care trece, atunci când este asociatã armoniei. Artistul ieºean trebuie de urgenþã contactat

valorii, dincolo de barierele consumismului hãmesit ºi, pentru a oferi Iaºului, la aniversarea celor ºase secole

poate, frivol. de la atestarea documentarã, un monument pe mãsura

Dragoº Pãtraºcu, autorul monumentalei lucrãri culturalitãþii locului. Poate mã aude cineva ºi, ascunºi

decorative inspiratã de mitul lui Odiseu, formuleazã cu în burta mitologicului Cal Troian, vom cuceri cetãþile

mijloacele artei, un substanþial elogiu adus inteligenþei inespugnabile ale propriului nostru suflet... unde ne

umane, creativitãþii novatoare. Isteþul Ulise a aºteaptã o himericã Elenã...

participat activ la cucerirea Troiei iar invenþia lui cu

Calul salvator a devenit un simbol universal.. Artistul


FAMIGERATUL M. DINESCU SAU

TROUBLE-FÊTEBREVILOCVENÞÃ

Gruia NOVAC

„Spectatum admissi, risum teneatis, amici?”

(Horaþiu)

De mult, bârfitorului asiduu i se zicea balamut. unde ºtiu? În splendida Melodie fãrã sfârºit (Doina a

Relicvã a unor vremuri pe care le credeam apuse, 6-a) zice Poetul:

acesta se mai reactiveazã din când în când. ªi nu i se „Moarte, vie de te-aº prinde

pune pata pe oricine, nu, doar pe cei care i se par cã Sã te-ngrop pânã la gât!”

i-ar umbri importanþa într-un timp care i-a cãzut ca Pragurile vieþii i-au fost dure lui Cezar

laptele-n pãsat... Ivãnescu, dar dulci ºi pline de amintiri neuitabile.

Acum, e la rând marele poet Cezar IVÃNESCU. Cea mai frumoasã confesiune se aflã în

„Domnul” Mircea Dinescu e deranjat cã a stat Împotrivire (din La Baaad):

mereu în umbra creatorului de la Baaad. Ce-i place „Sunt un poet comun,

lui, este admirabil. Ce nu înþelege, e perimat ºi un individ comun ca oriºicare,

lipsit de valoare. Subiectivitatea lui e mai mult am exaltat tinereþea ºi moartea,

decât dezagreabilã. Ea opereazã instinctual, nu putea-voi avea parte ºi de

axiologic. E resentimentar. ªi de aceea e cu asupra bãtrâneþe oare?”

de mãsurã îngâmfat, encomionându-i doar pe Premiul Naþional de Poezie „M.Eminescu”,

puþinii amici agreaþi, dar ºi pe aceºtia pânã când le- obþinut în 1999, este meritat cu prisosinþã, întrucât

a descoperit... crevasele. Dedarea la trivialitãþi în literatura românã Cezar Ivãnescu ocupã un loc

vine, astfel, ca un rezultat al cultivãrii relaþiilor singular. Nu e altul ca el: naiv ºi profund în

interesate, dar care – se ºtie – nu dureazã. concomitenþã, v ituperant ºi v ictimizat

Cine este Cezar IVÃNESCU, pe care-l deopotrivã, dar cu un verb inconfundabil. Cã

denigreazã nonºalant ºi abject Mircea Dinescu? manualele de literaturã românã l-au refuzat, e

E creatorul care scrie doar ca EL. Explicaþia? I-a vinovatã doar opaca selecþie a unor malformaþi. Pe

citit pe toþi ceilalþi. Odatã (în 12 oct. 2004), ce mã bazez, vorba unui celebru personaj din opera

Laurenþiu Ulici se adresa celor prezenþi la ºedinþa prietenului sãu Marin Preda? Pe afirmaþia aproape

Cenaclului literar al U.S.R.: „Dacã nu vrei sã scrii ca apoftegmaticã a superbei Gabriela Melinescu:

Nichita Stãnescu, citeºte-l mai întâi pe Nichita „Tonul poemelor sale se putea compara numai cu

Stãnescu”. Fiindcã (tot L.U.) „nu se poate face psalmii lui David!” Excellens!

literaturã românã fãrã sã cunoºti literatura La mai multe creaþii, D-le Cezar Ivãnescu!

românã; cotiturã în destinele literaturii se poate

face; revoluþie, nu”.

Ei, Cezar Ivãnescu i-a citit pe toþi, lucru care nu

se putea face la „ªtefan Gheorghiu”!

Opera poeticã a lui Cezar Ivãnescu este de o

bogãþie ieºitã din comun a universului umoral.

Cezar Ivãnescu e un scriitor aparte. Insolit,

revoltat, tandru. Are o conºtiinþã a valorii pe care aº

reduce-o dacã o voi considera ca fiind dincolo de

admise.

Nimeni nu-ºi apãrã poezia cu vehemenþa ºi

violenþa pamfletarã a lui Cezar Ivãnescu, violenþã

model, dar ºi avertisment.

Socotind-o incompetentã, se aflã în rãzboi cu

critica de azi, în acelaºi timp mizând pe inteligenþa

obligatorie a posteritãþii.

Dar cine-i Cezar Ivãnescu?

E dificilul îndrãgostit de oameni ºi lume. De


SCRIITORUL ALEX. CETÃÞEANU,PREªEDINTELE ASOCIAÞIEI SCRIITORILOR ROMÂNI DIN CANADA

PROFIL SINTETIC

Cezar IVÃNESCU

Alexandru CETÃÞEANU, nãscut în Amãrãºtii de Vâlcea, s-a stabilit în

Canada, în 1984, la Montreal, ºi este în prezent preºedinte al asociaþiei

Scriitorilor Români din Canada. Strãin în America, Canada – Þara

Hyperboreenilor sau Un român în Canada – sunt doar câteva din cãrþile

acestui român canadian.

Ne bucurãm cã revista Baaadul literar îi poate face acum cunoscutã

personalitatea, în speranþa unor colaborãri substanþiale ºi de duratã.

(Redacþia)

punte între Iaºi ºi Montreal, întrucât Alex, coborâtor Un român din Canadael însuºi dintr-o familie care a dat nume ilustre

culturii romaneºti, a întemeiat la Montreal Alexandru Cetãþeanu este un român care a

Asociaþia Scriitorilor Români din Canada, al cãrei pãrãsit România în 1984 ºi s-a stabilit în Canada, la

preºedinte este. Sfidând „blestemul tracic” (C.C. Montreal, oraº în care trãieºte ºi trudeºte la propria

Giurescu), Alex îi vrea uniþi pe toþi autorii de elitã firmã de aparaturã medicalã, firmã care în timp s-a

din Canada ºi are gata de tipar primul numãr al impus ºi în Canada, ºi în State, asigurându-i

revistei „Destine”. Eu însumi am inaugurat la olteanului nostru nãscut în Amãrãºtii de Vâlcea

Editura Junimea colecþia „Exilul românesc” cu prosperitatea financiarã ºi rãgazul necesar

cartea lui Alex Cetãþeanu, Strãin în America, volum scrisului... Dupã un deceniu de exil în Canada, în

care vã va convinge cã America e o þarã plinã de 1995 publicã în þarã prima sa carte, Un român în

oameni buni, strãini veniþi în pãmântul fãgãduinþei Canada (Editura Helios, Bucureºti), carte pe care aº

din toate unghiurile lumii.recomanda-o tuturor românilor ispitiþi de aventura

La Târgul de carte Librex 2007 de la Iaºi (18-22 canadianã, carte de cãpãtâi ca informaþie,

aprilie) i-am lansat ºi cartea lui Alex Cetãþeanu, strãbãtutã de o mare iubire pentru þara de

care a venit la Iaºi însoþit de Ioan Barbu, dupã ce nu elecþiune. „Canada m-a ajutat sã-mi recapãt

mai vãzuse „dulcele târg” de 30 de ani...speranþa, încrederea în mine ºi în oameni. Aici

În locurile natale, Alex ºi-a întâlnit mama m-am nãscut a doua oarã”, scrie Alexandru

bãtrânã, soþia, fiul, venit ºi el din Londra, prietenii Cetãþeanu, mândru de noua lui patrie consideratã

vâlceni... La Iaºi, Alex a venit sã respire aerul mai de ONU „cu cel mai ridicat nivel de trai din lume”.

curat al cetãþii care uneºte ºi întemeiazã... Risipiþi Dupã Un român în Canada, Alexandru

cum suntem, ºi din ce în ce mai mult vom fi, e bine Cetãþeanu publicã, la Râmnicu-Vâlcea, Canada -

sã avem ºi noi, românii, Locurile Sfinte care, þara hyperboreenilor, la Editura Antim Ivireanul,

subteran sau celest, comunicã cu marile centre ale condusã de bunul sãu prieten, scriitorul ºi

lumii în care trãiesc fraþii noºtri, ziua vorbind jurnalistul Ioan Barbu, care-i asigurã ºi o versiune

engleza sau franceza, iar noaptea visând ºi scriind în francezã semnatã de celebrul Jean-Yves Conrad,

românã, cum spunea Mircea Eliade.cel care a scris în colecþia „Românii din Paris”

cartea Roumanie, capitale... Paris (apãrutã iniþial „Canada - Þara la Editura Oxus din Paris, colecþia a apãrut în

întregime în traducere româneascã la Editura Hyperboreenilor” sau Junimea din Iaºi). Versiunea francezã e semnatã

Alex Le Citoyen. desfãºurarea unei Pe Alexandru Cetãþeanu, Alex Cetãþeanu, Alex

ConºtiinþeLe Citoyen sau Alex Citizen, cel care a cãlãtorit în 46

dintre statele americane, l-am cunoscut în carne ºi Alexandru Cetãþeanu, copil plecat din oase în iulie 2006, în Bucureºti, la grãdina de varã a

Amãrãºtii de Vâlcea, trecut prin cenuºa amarã a Muzeului Naþional al Literaturii Române ºi ne-am perioadei comuniste, stabilit în Canada cea plinã de propus, ca oameni de onoare ce suntem, sã facem o


abundenþa miracolului economic, este autorul unui Primul eseu, care dã ºi titlul cãrþii, este o meditaþie

superb ºi gigantic eseu de culturã, de antropologie plinã de înþelegere ºi de frumuseþe esteticã pe

culturalã, de geografie economicã, de istorie: Þara marginea istoriei, naºterii ºi evoluþiei foarte bogate

Hyperboreenilor. Este o carte uimitor de vie, de ºi dramatice a Canadei, plecând de la mitul

suculentã, de incitantã; lectorul o soarbe cu Hiperboreei ºi al hiperboreenilor (ipoteza noastrã

frenezie, dar ºi dureros tensionat. Cel care scrie este cã Hiperboreea s-a aflat în þinuturile Deltei

cartea, adicã personajul principal al ei (poate fi româneºti ºi ale Moldovei de sud, cã pe braþul

privitã ca un fel de roman), este un om uimitor de Chiliei a urcat Iason ºi argonauþii lui în cãutarea

viu, de puternic ºi de omenos. Cartea este, mai întâi Lânii de aur, simbolul bogãþiei, al progresului

de toate, o mare desfãºurare a unei Conºtiinþe (un tehnologic ºi uman). Acest mit al Hiperboreei îl

strigãt modulat, redus la omenescul unei gãsim, ca o obsesie universalã a spiþei omeneºti, în

mãrturisiri). Autorul, eroul principal al cãrþii, cum mitologia multor popoare, dacã nu cumva fiecare

spuneam, devine pe nesimþite o Conºtiinþã; o popor îºi are, în istoria ºi mitologia lui, o

Conºtiinþã cu o capacitate uimitoare de a iubi, de a Hiperboree. Fie ea cât de mica, chiar ºi o zdreanþã

se mira ºi de a da rãspunsuri de care sufletul lui este acolo de Hiperboree!

însetat, de care Omul modern, aflat într-o crizã

care nu se mai terminã, are nevoie stringentã. Sâmbãtã, 05 Mai 2007

STRÃIN ÎN AMERICA,

DE ALEXANDRU CETÃÞEANUECOU DIN CANADA

Constantin CLISU

De la un timp, reportajul literar a început sã tiparul unei cãrþi. ªi în recenta sa carte, cu

piardã teren. I-au scãzut cotele valorice pe piaþa mãiestria unui bijutier, Alexandru Cetãþeanu ne

scrierilor beletristice. Omenirea e grãbitã! Odatã prezintã impresii din cãlãtoriile prin America,

ieºit din casã, omul de rând cumpãrã câteva ziare fãcându-ne sã ieºim din casa cu uºi închise pentru a

de la chioºcul din colþul strãzii ºi le rãsfoieºte în afla, cum bine spune românul, cã lumea nu e numai

grabã în cãutare de ºtiri senzaþionale despre crime, cât se vede pe fereastrã.

accidente aviatice sau rutiere, scandaluri din lumea O scurtã schiþã de portret fãcutã de bunul sãu

mondenã etc.; aflat în tramvai, metrou, în staþii de prieten, scriitorul-profesor doctor Doru Moþoc,

troleibuz sau la cafea, devoreazã toate tabloidele, poate glãsui cu prisosinþã cã cele afirmate mai sus

de fapt parcurge numai titlurile. nu sunt spuse sub imperiul complezenþei:

ªi totuºi... „Cine a avut bucuria de a-l cunoaºte pe Alex

Mai apar ºi cãrþi care se cer citite pentru Cetãþeanu poate depune mãrturie cã ne aflãm în

valoarea lor intrinsecã, pentru faptele de viaþã faþa unui om absolut fermecãtor, inteligent,

cuprinse între cele douã coperte, la care autorii dinamic, de o francheþe admirabilã, observator

trudesc uneori ani ºi ani, cu gândul de a înnobila atent ºi fin cunoscãtor al vieþii oamenilor, dotat nu

fiinþa supusã atâtor vicisitudini ºi intemperii ale numai cu spirit de observaþie, ci ºi cu un simþ al

acestui început de mileniu. umorului ieºit din comun, dublat însã de o

Una dintre aceste cãrþi este ºi recenta apariþie surprinzãtoare sensibilitate, el izbuteºte, de

editorialã Strãin în America, datoratã scriitorului fiecare datã, sã-ºi seducã interlocutorii, stârnind

Alexandru Cetãþeanu. Scrisã cu sufletul ºi în ei un îndreptãþit ºi tonic sentiment de

îmbrãcatã în haine de duminicã, îl atrage pe cititor admiraþie”.

ºi îl face sã zãboveascã asupra unor pagini care, prin Dupã aceastã descriere, a celui care ne-a

savoare ºi inedit, îl duc în lumi pe care poate el dãruit volumul Strãin în America, începem cãlãtoria

însuºi le visase cândva. prin þara-continent, în statul Arizona, cu suprafaþa

Colindând lumea în calitate de om de afaceri, jumãtate în deºert, care, cu numai 6 milioane de

Alexandru Cetãþeanu este atras de oameni ºi locuri. locuitori, se aflã pe locul 21 ca putere economicã în

Întotdeauna gãseºte numeroase subiecte incitante. S.U.A. Windsor, cea mai sudicã aºezare a Canadei, e

Nelipsitul sãu notes este folosit între douã avioane, cel mai important punct de trecere spre Statele

când ajunge la un hotel oarecare înainte de miezul Unite prin Detroit Windsor Tunnel sau pe podul

nopþii (lucru rar întâlnit) ºi când, renunþând la numit „Ambasador Bridge”. Autorul ne conduce

odihnã, zideºte gândurile în idei, aºezându-le în prin New-York-ul zgârie-norilor, plimbându-ne pe

fraze ºi ziceri cu tâlc, ca mai apoi sã le toarne în Manhattan, apoi la Ventura, de unde cu maºina,


strãbãtând cei 50 de kilometri, te afli la Neverland- aºezãmânt privat de culturã, fondat de John D.

ul lui Michael Jackson, star-ul atât de iubit de Rockefeller în 1891, în care biblioteca era „locul

milioane de fani ºi atât de controversat, unde morþii trãiesc ºi munþii vorbesc!”

punându-i-se în spate unele apucãturi neortodoxe Scriitorul Alexandru Cetãþeanu, în cartea

(nimeni nu ºtie dacã pe drept sau nu). Face apoi un Strãin în america, a amintit o serie de savanþi ai

popas în California ºi se extaziazã de mãreþia diferitelor þãri care, luând cuvântul, l-au omagiat

pãdurii numitã Red Forest (Pãdurea Roºie), cu pe Mircea Eliade fãrã rezerve, amintind ºi numele

arborii seculari care te ameþesc prin înãlþimea lor, regretatului profesor Ioan Petru Culianu, care ar fi

apreciind grija pe care o manifestã americanii de a putut sã devinã un urmaº al savantului, dar care a

pãstra acest monument al naturii. Se opreºte, atât fost asasinat pentru motive rãmase neelucidate

cât timpul sãu mãsurat pe ceasornic îi îngãduie, la pânã în zilele noastre.

Los Angeles, ca mai apoi sã-ºi facã drum spre Cunoscându-l pe profesorul Takeski Kimura,

Sacramento, unde Madona, Nãscãtoarea Fiului lui scriitorul Alexandru Cetãþeanu l-a întrebat cum

Dumnezeu, lãcrimeazã cu sânge din ochiul stâng, este perceput în Japonia marele savant. Acesta a

îndureratã din cauza nelegiuirilor fãrã seamãn ale rãspuns, cu o mândrie nedisimulatã: „Nu cred cã

acestui început de mileniu. existã carte a lui Mircea Eliade care sã nu fie

E mereu contra cronometru. Un popas scurt la tradusã în Japonia. Popularitatea Maestrului în

Denver îi prilejuieºte, ca ºi alte multe locuri, sã se þara mea este imensã. Vã invit sã vã convingeþi!”

întâlneascã cu prieteni mai noi sau mai vechi care *

sunt bucuroºi sã-l aibã ca oaspete pe cel care, la Cãrþile scriitorului Alex Cetãþeanu nu trebuie

rândul sãu, ºtie ca nimeni altul sã fie bunã gazdã citite la suprafaþa cuvintelor, ci în adâncimea lor,

pentru toþi cei care îi trec pragul casei. pentru cã autorul a inoculat înþelesuri care conduc

S-ar fi cuvenit sã zãbovim mai mult pe paginile la numeroase reflecþii. Numai aºa putem sã ne

acestei cãrþi pentru a ne delecta îndeajuns cu imaginãm cã întreprindem aceste cãlãtorii de suflet

fiecare reportaj în parte ºi pentru a gusta savoarea o datã cu Domnia-sa pe paralelele ºi meridianele

cu care autorul a trãit momente de înaltã simþire, lumii.

dar în economia acestui material ne-am rezumat în Am certitudinea cã scriitorul Alexandru

a puncta doar câteva popasuri din drumurile sale Cetãþeanu, scriind aceastã carte, a adãugat la

chemãtoare mereu spre alte meleaguri. numãrul prietenilor ºi mulþi cititori ºi cã, ori de câte

Un loc aparte îl ocupã, în pomenitul volum, ori va întreprinde o cãlãtorie în State, nu se va mai

referirile la savantul român Mircea Eliade, acestea simþi Strãin în America.

fiind prilejuite de sãrbãtorirea a 100 de ani de la Mã simt motivat sã cred cã în scrierile Domnului

naºterea ilustrului nostru compatriot. Se Alexandru Cetãþeanu existã un cuvânt de

subliniazã, pe drept cuvânt, cã nici un alt gânditor învãþãturã, un îndemn:

nu a studiat cu atâta seriozitate pierduta putere a Omul trebuie sã dea viaþã zilelor, nu zilelor

„sacrului” sau nivelurile profunde ale vieþii viaþã!

moderne, ca autor extrem de cititelor Sacru ºi

Profanul ºi Mitul eternei reîntoarceri. Scriitorul

Alexandru CEtãþeanu a þinut sã cristalizeze în pagini

memorabile contribuþia savantului român privind

istoria religiilor ºi altor taine din civilizaþiile apuse.

Socotind ca fiind de datoria sa, acesta a pus în

luminã imensa activitate a savantului pe altarul

ºtiinþei. A redat punctul de vedere al admiratorilor,

dar n-a ezitat sã-l redea ºi pe cel al detractorilor.

În zilele de 3, 4 ºi 5 noiembrie 2006, autorul,

alãturi de poetul George Filip, a participat, la

Chicago, la Universitatea Divinity School, cu

prilejul unei Conferinþe în care s-a omagiat

împlinirea a 100 de ani de la naºterea lui Mircea

Eliade. Au avut loc comunicãri urmate de dezbateri

academice, în faþa unor reprezentanþi din S.U.A.,

Anglia, Franþa, România, Japonia, India etc.

Savanþi de renume mondial au apreciat ºi

recunoscut unanim contribuþia eminentului nostru

conaþional, fost profesor la acest prestigios Detaliu


SIMION BOGDÃNESCUPROFIL DE POET

Redacþia B. L.

Pe numele sãu adevãrat Ion Puflea, poetul Simion Bogdãnescu s-a nãscut la 27

octombrie 1951, în satul Hupca din com. Bogdãneºti, jud. Vaslui. Este profesor de limba

ºi literatura românã la Liceul Teoretic „M. Eminescu” din Bârlad.

Ca scriitor, a debutat, încã elev fiind, în revista „Aripi tinere”, nr. 2/1969, care

apãrea la Bârlad, cu poezia Þi-aduci aminte. A continuat sã scrie ºi sã publice,

diversificându-ºi preocupãrile: poezie, eseuri literare, prozã scurtã ºi, în ultima vreme,

aforisme. Îi gãsim numele în revistele Dacia literarã, Convorbiri literare, Cronica,

Poezia (Iaºi), Sãptãmâna (Bucureºti), Astra (Braºov), Cuvântul adevãrului (Edmonton-

Canada), Literatura ºi arta (Chiºinãu), Dunãrea de Jos (Galaþi), Academia Bârlãdeanã,

Est, Elanul, Adevãrul literar (Vaslui), Pagini Medicale Bârlãdene, precum ºi în ziarele

Informaþia Harghitei, Bârladul, Linia întâi (Slatina), iar acum ºi în revista Baaadul

literar din Bârlad.

În anul 1998 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaºi.

A tipãrit urmãtoarele cãrþi: Totem interior (debut), Edit. Arania, Braºov, 1991;

Dioptrii, Edit. Arania, 1992; Adio somnoroasã – Spleen cãlugãresc, Edit. Arania, 1994;

Obscure, Edit. Cronica, Iaºi, 1996; Elegii fãrã timp, Ed. Cronica, 1997; Apa vie ºi

smiceaua de mãr, Edit. Sfera, Bârlad, 1999; ªoc, Edit. Timpul, Iaºi, 2000; Spic de idei,

eseuri literare, Edit. Timpul, 2002; Oracol scufundat, Ed. Cronica, 2003; Praf la statuie,

aforisme, Edit. Cronica, 2003; Dioptrii, antologie de autor, Edit. Cronica, 2005; Zar

bizar, prozã scurtã, Edit. Cronica, 2006; Poeme maxime, Edit. Cronica, 2007.

Despre creaþia sa literarã ºi-au exprimat pãrerile critice urmãtorii scriitori ºi

oameni de culturã: Theodor Codreanu, Valeriu Stancu, Lucian Vasiliu, Adrian Costache,

Theodor Pracsiu, Constantin Parfene, Horia Stamatin, Traian Nicola, Amelia Calujnai,

Viorel Dinescu, Radu Voinescu, Gruia Novac, Constantin Clisu, Marius Chelaru, Nicolae

Busuioc, Iorgu Gãlãþeanu, Petruº Andrei, Gheorghe Clapa.


1. Nausicaa, precum oftatul serii ºi brebenei, de mierle, de auºei ºi prepeliþe

în rotula unei flori de floarea-soarelui pînã la suflarea eterului ºi-a înãlþat

a regrupa cuvîntul dupã sine acel rug, s-a urcat pe el, ºi-a dat foc

ºi dupã sînge vechi ºi-a pierit

nu e mîhnirea mea din altã soartã la marele Zeus Ursine.

mai bine scris: Ursine ? O, de atunci, copilãrie, timpule,

Nausicaa, tu ºtii cã s-ar putea Crematoriu de copii, de atunci, Timpule,

sã nu mai fie sine Zãpada poartã regretul celei mai triste

ºi cine se va spînzura de firul unei învieri numitã Cuptorul increat

ploi cãzute din senin ºi cine ? al crematoriului suprem Niciodatã !

ºi cine va începe sã miroase rouã

de pe timpanul morþilor 3. (farmece)

ºi cine ? ...

Tu vezi cã-n lunã Din lujer de soc

luceºte un os de copil ventriloc

ºi mã gîndesc sã te-ntorci la loc.

vorbele singure ? Din cînt de cimpoi

Cer înapoi.

2. Vulnerabile troiene îndepãrtate în sufletul meu Din uscatã mãselariþã

ca ºi sicriele de altãdatã sublimbariþã

plutoanele de execuþie ale ecourilor stele de rapiþã.

alcãtuite din ciorile albe ºi portocalii Din spini de mãceº

pe ninsoarea, ultima ninsoare a mieilor. megieº

Nici poezia marilor avalanºe nu va putea nebun cireº.

înmormînta Pe nãrile Norului

trilul prea trist al strãvechiului ºarpe Mîntuitorului

zis pentru dînsul întîi ºi întîi drept Ursine ! Pe Drumul Sãpãtorului.

Ursitul ursitoarelor sau Marele Urs cel Totemic Din lipsã

punîndu-ºi labele vinete pe frigul materiei, apocalipsã.

pe crucea tristeþii ce-o port nu pe munte, Din cãiºori

ci-n mare. Invazii de peºti sinuoºi, multicolori,

lacomi de sine, spadasini ancestrali, dulciºori

invazii de peºti zburãtori peste vãi. de mori.

Am uitat scîncetul din scutece, am pãrãsit Din foc în lac

increatul ca formã a îngheþului veºnic vîrcolac

ºi, încãlzit doar de plîns, m-am întors un pitpalac.

la triremele imperiale ale zãpezii Din lujer de foc

ca scutec fragil sub tone de rouã. la un loc.

Transferul de îngerime s-a fãcut dinspre ºarpe Din rea ciumãfaie

O, trilul prea trist al strãvechiului ºarpe fecioarã bãlaie.

intrat sideral în Ursine Din straturi de-argilã

cu tone de omãt liliachiu, de femei se naºte în silã

spînzurate ºi de copii sãgetaþi. de multã milã.

...Octombrie, lunã mare a Scorpionului, Pe nãrile Norului

Talpa Ursului s-a încrustat stemã în brume Mîntuitorului.

de foc sinistru. ªi nu era oracol de magi. Din oasele lui la Covurlui,

Era octombrie, ac otrãvit ºi mortal la Cãlmãþui

al Scorpionului înþepenit în cer ca o covoare de ochi

emblemã rozînd în hazard. de deochi,

Dar hazardat este totul în individul copil covor de timpane

de atunci, cel ce-n poiana memoriei pe sub gorgane

ºi-a înãlþat un rug imens de corni, de spînzi covor de raci

URSINEMarinetei, de odinioarã


vîrcolaci doi sã vadã cum se aude,

pitpalaci. cum se furiºã,

cum iarãºi albeºte

4. De departe cînd mã vede acelaºi Cuvînt

picã ºoimi din cerul verde, de la gura mea la gura lui

Viºinii se viºineazã, laptele - cînelui

Cireºii se cireºeazã, laptele - pisicii

Plopii singuri se plopeazã sã-i fie fricii,

ªi salcîmii salcîmeazã. laptele socilor

De aproape când mã vede sã-i fie ochilor

Rîde ca albina verde, limbã cu stupi

Bate ceasul rãu cu biciul nu poþi sã o astupi,

de se-ngîndurã ariciul ai astupa-o cu cozile

Pleacã ochii în pãmînt mãrilor - toate sculptate

ºi surzeºte de cuvînt. pe pãmânt, ca sã fie

Codru-ºi arde lemnele mormîntul pe jumãtate

ºi vãzduhul semnele. în lunetã-unul

în colinã - unul.

5. Dumnezeul Dumnezeului de ieri ªuierã coasa destinului

mîngîie o viperã-n pãreri. al preaplinului, linului,

Dar iubeam doar zorii din amurg al lunetei, al planetei,

rãcorit de iodul de sub nuc. nebunul, nebunul, nebunul...

Timpul era fraged, volatil,

mã simþeam ºi-n unghie copil. 8. Rege pierdut. Deasupra e tãcere.

Azi nici nucul, nici copilul nu-i. Pod alb miºcat de vulturi înadins.

Dumnezeul Dumnezeului... Miºcarea se întoarce ºi se cere.

6. Varã a sângelui, ªi vrea sã plouã sîngele cuprins

Varã a lui nimeni, Pe cînd eu merg suav într-o pãrere

O secetã de oi Ca sã rãmân un nicãieri învins !

urmãritã

de o secetã de avioane,

O secetã de vapoare

urmãritã

de o secetã de peºti.

O secetã de trenuri

urmãritã

de o secetã de muþi.

O secetã de biserici

urmãritã

de o secetã de sfinþi.

7. Lunetã linã de creier

pocnitã pe greieri albaºtri

un alun descreierat

este un alun descreierat

în toamna privirilor

rîd cãprioarele minþii,

în vãzul nimãnui încolþeºte

o lunetã linã de greier

laptele - cîinelui, laptele

nimãnui, nimãnui se închinã

lunetã albã - acolo-i o cruce,

crucea nimãnui, în aer,

fãrã mormînt

urcã furnica acolo

Detaliu


O GLOBTROTERIÞÃ TRÃSNITÃ

ªI CÃRÞILE EI IDENTITAREFIªE COMENTATE

Gruia NOVAC

Am crezut cã e foarte puþin persuasivã, ne spune autoarea „aflatã în

lesne sã scriu un portret despre Zodia Sãgetãtorului, sub semnul Soarelui”. Spun

Oltea Rãºcanu-Gramaticu. Dar asta, pentru cã ºi eu mã aflu, prin naºtere, tot sub

certitudinea aceasta a avut semnul Soarelui, dar, paradoxul dracului, mi-a priit

durata unei clipe, pentru cã mai mult Luna plinã, aia cât o mãmãligã pentru

imediat am devenit sclavul slugi, când împreunã cu Aneta lu' moº Mitriþã

aprehensiunii. Cãrãbuº ºi cu Maria lu' moº Iancu Haraga (pe rând,

Despre cine sã redactez o fireºte!) nu reuºeam nu sã o mâncãm toatã, ci nici

compunere? Despre Femeia cu mãcar s-o începem. Nu ne-am lãsat, ci ne-am

forþa lui Heracles, dar care n-a continuat „cãlãtoriile” iniþiatice, ca sã nu punem în

luat încã hotãrârea de a curãþa grajdurile lui Augias, pericol „cel mai interesant experiment al

regele din Elis sau despre Bãrbãtoasa cu puterea Demiurgului”, vorba profesoarei-autoare, „pânã nu

moirelor „torcãtoare”, în stare sã cãlãuzeascã este prea Târziu...”

destinele omeneºti?! Amurgul zeilor e o carte care se citeºte într-o

Nu este începutul unei encomiade, mã aflu noapte, dacã vrei sã fii de-acolo. Am descoperit un

doar în incipitul cãutãrii chipului real al unei globtroter dãruit nu numai cu „rezistenþa fizicã”,

Doamne care intrigã ºi impune în concomitenþã, ci ºi cu rara însuºire de a observa ºi reþine; dar, mai

damnatã ºi elogiatã în proporþii aproximativ egale, presus de asta, de a reda nu din plãcerea relatãrii

culmea, cam de aceleaºi persoane (unele infatuate, cât, mai ales, din dorinþa verde de a oferi

neajungând cu glagoria nici pânã la genunchiul o pãrticicã a simþurilor proprii celor care n-au putut

broaºtei!), dar nimeni neavând vitejia ori cutezanþa strãbate nici mãcar o leghe din distanþele pe care

de a o împinge spre rugul pe care numai ce l-au ea le-a parcurs...

aprins... Doamna aceasta, a cãrei sabie ades s-a ªtiu cã forþez vechi porþi ferecate, dar voinicii

încruciºat cu a mea – dar spre folosul altora –, are o mã vor urma, iar nevolnicii vor trimite cãtre mine

zeiþã cãreia i se închinã cu rânduialã: ISTORIA. sãgeþi cu vârfuri boante, drept pentru care zic:

Subjugata ºi-a asumat predestinarea, uzând de cea Oltea e o zicãturã curgând din vechiul oltalm sau

mai la îndemânã unealtã: curiozitatea, devenitã otalm, care apãrare ori ocrotire înseamnã, sens

apoi, prin avatar, cercetare, al cãrei divin sinonim mult drag nouã, românilor, chiar dacã el vine

este alergarea prin spaþii temporale, spirituale ºi dintr-o neaoºã vocabulã ungureascã. E

geografice, toate convertite în cãrþi citite ºi „ocrotitoare” Cartea distinsei autoare, Doamna

teritorii bãtute cu piciorul, unele aflându-se la Oltea, prin bogãþia informaþiei ºi prin vastitatea

antipozi. geograficã din care provine. Dacã am receptat bine,

„Ocolul” fãcut mi s-a pãrut cel mai scurt drum dupã o noate de lung nesomn, paginile sute ale

pe care am ajuns, neostenit dar temãtor, la prozatoarei sunt „o adevãratã obsesie”, frumoasa

Amurgul zeilor* ºi Trezirea dragonului, douã cãrþi obsesie a descoperirii, a cunoaºterii prin drumeþia

semnate de Oltea Rãºcanu-Gramaticu, fiicã a îndelungã. Ceea ce neofiþii vor pricepe mai apoi,

Bârladului care ar trebui s-o nemureascã (însã, este cã drumurile autoarei sunt ale unui istoric în

dupã cum ºtim, nimeni nu e profet în þara lui!), stare a vedea nu numai niºte ruine, ci ºi ce

care, iatã, debuteazã acum, în 2006/2007, cu reprezentau acestea pe când erau celebrul

pagini de literaturã, întrucât nu altfel pot fi sanctuar incaº închinat Cultului Soarelui ºi numit

socotite textele cu impresii de cãlãtorie. Rovine di Pachacamac. (Aici, mã intrigã, cel puþin

Amurgul zeilor e o carte de 678 de pagini, cu epidermic, coincidenþa mãcar morfologicã cu

un fel de motto împrumutat din Sfântul Augustin – vechiul românesc, bulgãresc la origine, rovine

Credo quia absurdum – „Cred pentru cã e absurd” –, „surpãturã”, „râpã mocirloasã”, dar asta-i deja

moft desigur, mai ales cã vorbele au fost rostite de altã problemã.)

mai vechiul teolog Tertullian (secolele II-III), dar Cititorii de bunã credinþã rãmân sã rãspundã

care pânã la urmã completeazã fericit un argument singuri la întrebarea retoricã pusã de Oltea

numit „posibil”, din care aflu cã, „încã din zorii Rãºcanu-Gramaticu în ultimul rând al cãrþii: „Unde

civilizaþiei umane”, „cãlãtoriile au fascinat a dispãrut romantismul cãlãtoriilor ºi setea de

omenirea”. Probabil ca sã „supravieþuiascã ºi sã necunoscut?” (Sic!)

reziste timpului”, dupã cum, foarte convinsã dar Pe mine, însã, mã urmãreºte o altã întrebare, a


mea, mai pragmaticã ºi mai puþin falsã: este Oltea apoi într-un tot monolitic.

Rãºcanu-Gramaticu scriitoare? Citiþi cuprinsul ºi Oltea aleargã, vede ºi scrie. Uneori te întrebi

veþi constata o acribie în construcþia titlurilor când mai are timp sã-ºi copieze toate sursele de

demnã de creatori importanþi. Rigoare ºi informare, dar sã le mai ºi redacteze!

simþãmânt. Ca la clasici ºi la romantici. Ca la marii Iat-o, acum, venind cãtre noi cu volumul al

scriitori obiectivi. Destinul Ungariei. Încrezãtoarea doilea, urmând cartea lansatã în 7 ian. 2007, acest

Austrie. Pragmaticul Albion. Velikaia Russia. op numindu-se Trezirea Dragonului.

Demnitate danezã. Seducãtoarea Sicilie. Armenia Tipul de scriiturã al cãrþii este acelaºi ca în

rediviva. Uzbekistanul hegemonic. Misterul Amurgul zeilor, modalitãþile de construcþie ºi

faraonilor. Tunisia speranþei. America I love you. posibilitãþile stilistice sunt, de asemenea,

Incandescenta Brazilie. Amurgul zeilor. Vendeta cunoscute. ªi m-aº repeta dacã aº încerca sã le

chilianã. Incitante ca un poem aceste titluri reiterez. Îmi iau deci libertatea de a afirma, fãrã

selectate din atâtea demne de selectat! Prin reþinere, cã Oltea Rãºcanu-Gramaticu e scriitoare,

poezie. Prin esenþã. Prin directitate. Prin efuziune. talentul dumneaei de descriptivistã ºi de

Dar, atenþie: „Cerul este spuzit de stele, mici fãclii povestitoare nedezminþindu-se.

ce pâlpâie mai intens la apariþia astrului selenar Trezirea Dragonului cuprinde pagini de

care ne învãluie cu razele reci, melancolice, vântul cãlãtorie, o specie vecinã cu zona nuanþãrilor

ºi-a gãsit culcuº între arbori ºi dormiteazã uºor... multiple, în care s-au convertit mii de impresii din

florile de oleandru multicolore ºi gingaºele orhidee timpul miilor de kilometri parcurºi cu vehicule

înmiresmeazã aeru l . . . L in i º tea dev ine diverse, cititorul acribios putându-se mira chiar, fie

apãsãtoare... În curând vor apãrea zorile... de memoria exorbitantã a autoarei, ori de timpul în

Autocarul goneºte pe ºoseaua puþin aglomeratã, pe care, dedându-se consemnãrilor, acesta ar fi putut

lângã þãrmul mediteranean, spre nordul þãrii, în uºor depãºi pe cel al contemplãrii; dar, oricum, o

provincia Galileea, la Nazaretul copilãriei lui Iisus carte care, prin cele 702 pagini ale ei, prefigureazã

Hristos... Somnul a învins, pleoapele tot mai grele un soclu meritat de scriitoarea-femeie cu destule

s-au închis ºi noi pãºim în lumea viselor unde orice deprinderi împrumutate de la sexul opus.

miracol este posibil... Dimineaþa suntem, deja, la Cartea amintitã are ceva din fastul ceremonios

Nazareth...” Demnã de pana unora mai înzestraþi, al pregãtirilor gastronomice de Revelion, care vin în

aceastã îmbinare a naraþiunii cu descrierea, întâmpinarea celor care îngurgiteazã tot ceea ce au

insesizabilã la un moment dat, face din Oltea prescris reþetele cunoscute, dar gurmanzii nu se

Rãºcanu-Gramaticu o autenticã povestitoare! regãsesc printre cantitãþile de bucate oferite. Aºa ºi

Alteori, autoarea lasã loc efuziunilor elegiace aici; informaþiile abundã, dar nu se impun prin

parcã, meditativul fãcându-ºi simþitã prezenþa. noutatea prezentãrii. Lipseºte „bomba”, e absent

Iatã: „Dincolo de farmecul eroilor lui Homer cu senzaþionalul eclatant. Autoarea nu vrea sã renunþe

deznodãmânt tragic, (...) de calul troian ºi darurile la nici un amãnunt, socotindu-l important. Salvarea

greceºti, rãmâne faptul real, o cetate a fost vine de la construcþia narativã ºi de la îndemânarea

incendiatã (...), împãrtãºind soarta de mai târziu a stilisticã, ceea ce m-a determinat – ca ºi în alt prilej

Carthaginei punice, a Sarmizegetuzei dacice. (...) fast – sã vãd în Oltea Rãºcanu-Gramaticu o

Imaginea Troiei distruse mã urmãreºte ºi dupã scriitoare.

plecarea autocarului. Sentimentul bucuriei de a Trãiesc intens senzaþia (poate instinctualã) cã

ajunge în aceste locuri se ºterge ºi umbra tristeþii autoarea a fost (ºi a fost?!) cãlãuzitã de dorinþa de a

apare. Ce rãmâne din atâtea zbateri umane?! transforma impresiile în pretext literar, numai aºa

Nimic... Doar pietre ce consemneazã cã pe acolo au explicându-mi pacienþa cu care traverseazã

existat oameni...” Nu altfel gândeºte un creator. nonºalant teritoriul dinspre real cãtre virtual,

Oltea Rãºcanu-Gramaticu este o scriitoare pãrãsind astfel reportajul strict ziaristic ºi

autenticã! convertindu-l în amintire cu suficientã încãrcãturã

sicofantã.

Urmãtorul volum al scriitoarei prezentate Nu întâmplãtor primul cuvânt al volumului este

astãzi, probabil se va numi, pe cât este omeneºte „Horoscop” ºi penultimul „veºnicia”. Urmând ideea

posibil de prevãzut, Scrutarea zãrilor spre lui Vasile Voiculescu, prozatoarea scrie tranºant:

Ceahlãu, de pe steiurile Everestului... (iarãºi „ªi sunt contemporan cu veºnicia”. Subscriu, în

sic!). aºteptarea urmãtoarei cãrþi.

Lãsând gluma la o parte, Oltea Rãºcanu- Literatura de cãlãtorie, zonã specialã aflatã la

Gramaticu este o jurnalistã de care ar trebui sã ne graniþa dintre real ºi virtual, nu acceptã doar

temem, mai ales dacã avem în vedere calitatea – observarea ºi acumularea, ci cere neapãrat harul

rarã, de altfel – de a sesiza detaliul, închegându-l unei prelucrãri adânci, unei descifrãri a tainelor în


stare sã trezeascã simþãminte ºi pasiuni. Literatura vicisitudinile care pun în pericol Planeta Albastrã”.

de acest gen nu e paseistã, e numai stimulatoare, Astfel, prozatoarea Oltea Rãºcanu-Gramaticu

cultivând curiozitatea ºi cutezanþa. E ceea ce a a cristalizat mesajul profund umanist al volumelor

fãcut Oltea Rãºcanu-Gramaticu, profesoarã din Amurgul zeilor ºi Trezirea Dragonului într-un ghid,

vocaþie ºi creatoare prin talent, cu volumele comoarã documentar-eseisticã cu caracter iniþiatic

Amurgul zeilor ºi Trezirea Dragonului. ªi-a dat jos ºi, în multe locuri, artistic.

vãlul ºi a apãrut scriitoarea. Volumele s-au înscris deja în ºirul reuºitelor

În Posibil(ul) argument, scriitoarea Oltea spirituale certe dintr-un oraº care aºteaptã încã

Rãºcanu-Gramaticu, cu modestie netrucatã, eclozarea...

mãrturiseºte cã „aceste impresii (au fost) inserate

într-o lucrare care se doreºte o invitaþie, mai ales

pentru tineri, de a cãlãtori nu numai în scopuri

pragmatice, ci ca romanticii navigatori spre ____________

orizonturi îndepãrtate de matricea natalã, * Oltea Rãºcanu-Gramaticu, Amurgul zeilor,

spãrgând graniþele conservatorismului ºi Editura PIM, Iaºi, 2006, coperta Bogdan Artene, 678

înþelegând cã lumea este o mare ºi diversificatã pagini; Trezirea dragonului, Editura PIM, Iaºi, 2007,

familie care trebuie cunoscutã ºi apãratã de toate 702 pagini.

Detaliu


Petruº Andrei, sexagenar (sic!) ºi poet, ºi-a împletit numele

cu umori atât de personale, încât originalitatea lui fãrã cusur nu se

poate confunda decât cu creatorul care sãlãºluieºte-n El. Îi e drag

scrisul, dar n-o face numai pentru a-ºi încununa „banchetul”, ci

mai ales ca sã cânte speciile care „au sânge albastru”, deºi „peste

toate, rege e... Sonetul”. Cu ultimul sãu volum, 101 SONETE

(Edit. Sfera, Bârlad, 2007), Petruº Andrei a intrat în familia celor

care filigraneazã versul. (Redacþia)

LIRICEPetruº ANDREI

Balada florilor de mai O, dulcea mea

Semiramidã,dupã François Villon

O, dulcea mea Semiramidã, În uimitoarea ta grãdinãPe plai, în crâng sau în poiene, Fã semn regesc sã mã ucidã, Nici moartea nu-ndrãznea sã vinã...Durata zilei s-o mãsoare, Decât sã faci babilonie Azi cea din urmã rugã-ascultã:Treceau Ilene Cosânzene Ca toatã lumea sã ne ºtie Cu ultimul sãrut sãrutãCu ºorþul prins în cingãtoare, ªi în istorii ºi anale ªi-n sunetul de alãute,Pãreau atunci rupte din soare, Sã dãunez legendei tale. Omoarã-mã frumos ºi iuteCã rãmâneau toþi fãrã grai,

ªi leapãdã-mã în pustieAtât erau de-ncântãtoare De când sunt ochii tãi de gheaþã, Ca nimenea sã nu mai ºtieDar unde-s florile de mai? Nu vreau sã mai rãmân în viaþã Nici dragostea ce am trãit-o

ªi când în ochi îþi vãd securea, Nici moartea pe care-am murit-o.Într-o-nserare brumãrie, De mai trãiesc, trãiesc aiurea.Pe-alei de lunã poleite, Ai fost ºi încã eºti divinãVenea angelica Marie Dar ai pus lacãt la grãdinãCu plete-n beznã învelite

ªi aripile miruite Când interzisã, când ispitã,S-aducã-n minte primul rai Ai fost ca nimenea iubitã.Cu toate zilele-nsorite Prea milostiva mea reginãDar unde-s florile de mai? ªi razã caldã de luminã,

Nu mã mai duci, ca altãdatã,Cu miez incandescent Alina Într-o grãdinã suspendatãIar Lili – floare de ninsoare –

ªi-mbujorata Cãtãlina Sã-mi dai din mâna dumitaleAtâta de ispititoare, Cofeturi ºi zaharicale!ªi Gina, lacrimã ce doare, Frumoasa mea SemiramidãCã-n faþa ei statuie stai ªi-n templul meu cariatidã,De-o vezi în toatã-a ei splendoare Cum mã plimbai cu faetonulDar unde-s florile de mai? Ca sã ne-admire Babilonul,

Închinare: Sã vadã-Asiria întreagãDeºi ai ce-þi doreºti, îmi pare Cã nu mi-a fost alta mai dragã!Cã ceea ce n-au mulþi tu ai, În ceru-nalt, chiar luna plinãEu îþi fac, totuºi, o-ntrebare: Ca tine nu era, reginã!Dar unde-s florile de mai? ªi însãºi noaptea înstelatã

N-a fost ca tine admiratã!

AMICITIA

Detaliu


ELEGIILE LUI DORWEILER (II)LIRICE

Gellu DORIAN

1.(EA SE UITÃ LA MINE CU OCHII ALTEI FEMEI)

Ea se uitã la mine cu ochii altei femei,

poate chiar cu ochii altei vietãþi,

mã face bãsmãluþã cu care-ºi leagã pãrul,

nu voi ºti cum s-o dezbrac de toate aceste nãravuri,

cum sã-i las peste mine pletele ca pe niºte bãlãrii într-o grãdinã cu maci,

cum s-o aºez între perini, cum fãceau sultanii

dupã ce retezau þestele pline cu gãrgãuni,

îi vãd mîinile alãturi, desenate ca doi crini

ºi din spatele perdelelor urcã fumul încet

în plãmînii fãcuþi foale în covãlii,

or fi aºternuturile pline cu musculiþe pe care le scot din pahar,

ca într-o cîrciumã cu pereþii umflaþi

ca niºte pînze în vînt,

sînii ei plini osteniþi de mîinile mele,

sau ai altei femei care mã priveºte cu ochii ei –

ºi e abia dimineaþã cînd intru în somn ca într-un coºciug

din care voi învia cãtre searã…

2.(NU SE MAI AUDE NICI O PICÃTURÃ DE SÎNGE VORBIND)

Nu se mai aude nici o picãturã de sînge vorbind

în urechea mea din care tocmai plecase ca dupã o noapte

plinã de moarte ºi înviere,

numai bluza ei verde poate fi cositã peste zi

de mîinile mele, iuþi ca niºte feciori din Oaº

la tîrgul de fete,

numai trupul ei gol ca-n Chagal vitele zburînd prin cer

poate fi acoperit de trupul meu plin

ca o þeavã de tun –

se vor auzi foºnete ca dimineaþa pe timpanele mahmurului

paºii pisicii pe covor,

sunt în afara timpului ºi nici o vorbuliþã nu mai poate

fi luatã în seamã:

bluza ei adunatã-n cãpiþe pe sîni,

mîinile mele adunînd polenul din flori, ciucuri într-o perdea

de dupã care se-nchid ferestrele ca niºte aripi de îngeri în jurul trupului,

mult prea mult zgomot, sã mai putem fi auziþi

printre norii plini de trestii,

în foºnet sîngele ca un geamãt prin nisipul încins –

se aude doar cum pleacã,

se sfarmã ca un urcior

una cîte una cioburile

mã beau pînã la ultima picãturã.


3.(I SE PÃREA CÃ ÎN TRUPUL EI ÎNVIE UN ALT TRUP PLIN DE AER)

I se pãrea cã în trupul ei învie un alt trup plin de aer

din care vom respira abia cînd vom simþi

cã ne sufocãm ca douã cîrtiþe la acelaºi muºuroi,

avea convingerea cã nici unul dintre noi

nu-i va vedea faþa celuilalt gata sã se iveascã între noi

ca un burduf plin cu suma respiraþiilor noastre

gata sã se termine –

începe tu, ascultã cum se bîþîie ca un viermiºor în mãr,

nu mai are mult ºi va cînta ca un guguºtiuc,

din chiar scorbura pe care ai înfundat-o cu oftaturi

zile ºi nopþi –

din miezul acela fierbinte ca un fitil de vulcan,

pare a fi chiar scorbura din care ieºi ostenit

ca un miner din mãruntaiele muntelui –

i se pãrea doar, trupul ei inert se lãþea ca o lipie

în mîna flãmîndului; se auzea doar forfota cimitirelor

în care vom cãlãtori cît e noaptea de mare,

vuietul laptelui ca în cascade

pietrele lovite de spinãrile peºtilor,

iarba încet împletindu-se dupã degetele noastre

ca niºte crenguþe de alun

plesnind înfundat în burta sobei de lut,

dar ea se privea în paharul cu vin de unde-ºi sorbea

chipul în locul trupului meu din care urma sã ies,

respiraþia urmãtoare venind aºteptatã -

doar sînii îi atîrnau în afarã, la uscat, pe braþele mele.

4.(I-AM AªEZAT CAPUL ÎNTRE CUVINTE…)

I-am aºezat capul între cuvintele care încã

mai bolboroseau, erau albe, zîmbea cînd ºi le-a

vãzut în mijlocul casei ca într-o albie seacã,

plesneau ca nuielele uscate,

aºa cum fac degetele amorþite cînd vorbesc surd cu sîngele

rece ca ºarpele -

prin pletele ei adia un vînt cald, nu-l puteam

auzi decît eu, peste pielea mea tatuatã cu

buzele ei ca briciul prin barba unui cãlugãr –

stai, mi-ai spus, încã se þin de mine,

se dau de-a berbeleacul prin golul rãmas ca într-un balon

gãunos, alunecînd pînã-n tavanul lipit de cer,

iar zidul se înãlþa pînã la buziºoare –

dimineaþa cîntau pe el pãsãrile ca niºte mãicuþe în schit –

toatã ziua alegeam cãrãmizi, seara

îmi lãsam trupul alãturi, lîngã al ei, dar el

nu mai era nimeni, se vedea pînã în viscere

cum mã pierd, þipînd într-o casã pustie


pînã cînd liniºtea punea rufele la uscat ca pe niºte

cuvinte prinse-n cîrlige de foile unor dicþionare decapitate –

apoi i-am luat capul ºi i l-am umplut cu mii de vorbuliþe

pe care mi le-a turuit pînã-n zori

ca o mitralierã într-o turmã de porci –

frumosul ei cap ca o clopotniþã în mijlolcul unui sat pustiit.

5.(ACEL TRUP AL TÃU CA UN MÃSLIN ÎNFLORIT)

Acel trup al tãu ca un mãslin înflorit

pe care nu l-am vãzut niciodatã cules de mîinile mele

nu-mi mai iese din ochi unde s-a cuibãrit dintr-un vis

pe vremea cînd culegeam mãceºe roºii

ca buzele tale ca sîngele tãu din care gustam

dimineaþa la prînz seara ºi noaptea

mã scuturam de pleoapele tale închise ca niºte rãni

pe obraz,

acel trup stã lipit de ulmii din Dorweiler,

în curînd se va desprinde ºi va pluti

aºa cum fac norii albi din care nu vor pica niciodatã îngeri –

ochii mei se fac douã scorburi din care ies lilieci

chiþcãind în urechile în care îngrop vorbuliþele tale

pentru mai tîrziu –

nici n-am apucat sã-þi spun cã aici nu vom mai veni niciodatã,

cã tu erai deja în alt loc,

iar pe uscat ºi apele mor fãrã peºti,

în timp ce mîinile cad alãturi cînd nu mai au ce culege

ca de pe un trup de piatrã imaginat de Fidias

înghiþit de muzee ca o perfecþiune.

6.(STAU ÎN MINE CA ÎNTR-UN SCHIT)

Stau în mine ca într-un schit,

nu-mi vorbesc, nu-mi caut pricini, poate nici nu exist,

intru într-un ochi imens ca într-o ranã deschisã

ºi Dumnezeu mã vede cum sufãr,

nu-i pasã,

poate suntem mai mulþi în mai multe locuri ºi el se aºazã

în sine ca în noi suferinþa –

ce sã cînte nebunul cînd înþelepciunea îl întinde ca pe o piele

de bou pe o cruce din care va coborî

liniºtit sã-ºi pascã rãnile;

peste vorbele lui, salcie, zmeuriº, bãlegar de urs,

zile arse de varã, maionezã tãiatã,

nici nu-i pasã,

poate cã nici nu ºtie cã în acest schit

existã cineva -

la ce i-ar folosi mortului încã o zi deasupra pãmîntului,

nici nebunului zile fericite ca beladona prin care intrã

Detaliu


tot cerul sã se vaite,

nici schitului ochii tãi plecaþi sã priveascã

alte vieþi prin ochiurile de sîrmã –

disperare dulce ca mãtrãguna.

7.(MÃ APROPII DE TINE CA DE O IMAGINE PRIN CARE INTRU)

Mã apropii de tine ca de o imagine prin care intru

ºi cînd ies te privesc pe dinãuntru

ca pe o bisericã în care s-a practicat simonia –

cine þi-a mai pictat pereþii,

cine þi-a m ai sãrutat icoanele,

cine s-a mai spovedit,

cine s-a mai împãrtãºit în tine –

ard ºi mã topesc, cearã în feþele femeilor

cîntate de stranã ca niºte ruguri în care cenuºa

învie, frunze ºi flori, pãdure plinã de vreascuri,

faþa ta frumoasã, ochii ca douã luminiþe în candelã,

sînii, trupul tãu peste care lumina îl dezvelea pe Dumnezeu

ºi-mi era teamã sã-l ating –

stau ºi te îndepãrtezi ca imaginea din care ies sã privesc

trupul tãu ca pe o imagine din care ies sã privesc

trupul tãu ca pe o bisericã

la ale cãrei icoane m-am închinat zi ºi noapte –

vie în ele rugãciunea strãinilor,.

facã-se tristeþea mea bucuria lor –

cad în genunchi ºi de acolo mult mai adînc,

risipit ca tãcerea-n biserici, anafurã

ruptã cu gura plinã de vorbe

ca spinii pe frunte-nfloriþi.

8.(UITÃ-MÃ CHIAR ACUM)

Uitã-mã chiar acum, îmi spui

mîine va fi prea tîrziu sã mã scoþi ca pe o aºchie

de sub piele,

va fi fatal, aºa cum se întîmplã

dupã ce o femeie îºi scoate rochia

apoi încã un rînd de piele,

altul ºi altul,

pînã ce sîngele are gustul cucutei

iar oasele trosnesc ca vreascurile în foc,

pînã cînd din grãmãjoara aceea de cenuºã

n-o sã ºtii ce sã faci,

turtiþe pe care sã le arunci

pînã unde a te rostogoli înseamnã chiar a te risipi,

acum, pînã cînd mã mai vezi îmbrãcatã cu tine,

mîine s-ar putea sã mã scoþi de sub straiele tale

ca pe o mumie de sub pietrele unei piramide

pe care toþi o vor privi fãrã sã ºtie de ce,

e mai bine aºa,

îmi spui ca ºi cum ar fi bine sã mã protejez

pentru ziua cînd voi fi singur,

mort ca toþi morþii.


9.(URMÃTOAREA CLIPÃ VA FI O LAMÃ DE SECURE)

Urmãtoarea clipã va fi o lamã de secure trecutãpeste gîtul ca piatra aºezat pe pernuþa de lemnsunînd ca toaca sîmbãta searacînd mã pregãtesc pentru moarte ca pentru o cãlãtorieîn America, unde boschetul nu este mãrãcine, prigoria este chiar prigorie,unde iarba este iarbãºi sîngele gîlgîie prin cheutori dupã ce capulcade alãturi de somnul care mîine în zori îl va trezipe umerii tãi plini de plete ca apele de sãlcii, -

pe lîngã mîini va curge aceeaºi apã ca uleiulcu care mã ungi,iar între noi vor zbengui peºtii ca niºte frunze de arþarpeste toamna care ne face la fel de singuriºi de frumoºi,

va fi chiar pesmetul din care vom ronþãipudraþi pe feþele îngerilor prinºi de iernã printre noi,molcuþ-dulce mucegai între degetele care nu se vor unidecît pentru crucea desenatã în aerca o bisericã din care suntem scoºi,morþi ºi eretici-

celelalte clipe nu vor mai fi atît de clare,nemuritoare, între buzele noastre ca petalele uscate,vor fi deja putrede ca pãmîntulcînd pleci în lume ca ºi cum ai muri –

cimitir al atîtor vieþi de prisos.

10.(AM PRIVIT NUMAI ÎNAINTE)

Am privit numai înainte, pe cînd dacã aº fi privitînapoi aº fi vãzut cum striveau trupul tãu întins pe nisip copitele potcovite al unor fiinþe ieºite din aerul greuca aluatul din care nu vom face pîineci cãrãmizi zidite între mîinile care puteau încã plîngeºi nu plîngeau,între ochii care puteau încã privi ºi nu priveau,între trupurile noastre care se mai puteau uniºi nu se uneau, -

nu puteam striga, strigãrul se rostogolea prin cerul guriica o pietricicã prin apa unui rîu vorbitor,nu puteam nici sã tac, tãcerea îmi ieºea din gîtca o fetiºcanã din braþele unui bãtrîn ostenit,se chinuia ºi murea într-un geamãt scurtca guguºtiucii iarna la ferestrele îngheþate,nu puteam nici trãi, dar trãiam, aºa cum facîn burta munþilor schimnicii cînd în locul zilelornumãrã veºnicii pe care le înºirã-n mãtãniipînã ce ultima devine prima,nu puteam nici muri, moartea ar fi fost un lux nepermisîn lipsa braþelor talecare ar fi ºtiut cum sã mã aºeze în mine fãrã sã simt,

priveam numai înainte,trupul tãu de vin sorbit pînã la ultima picãturãera chiar vinul terminat de curînd,

buzele se sfãrîmau ca sunetele în urechi,

Detaliu


ca lumina în ochi cînd se sting.

11.(POÞI FI MÃCAR O CLIPÃ VENEÞIE)

Poþi fi mãcar o clipã Veneþie, cîntec uitat întreresturile unei nopþi ca un furnicar, cioburidin cerul sfãrmat de maluri ca un glob de vitraliuadus din Murano de mîinile tale ca niºte ancore,poþi fi, te întreb între nuielele de alun pline de mierleca niºte fructe de mango pe care n-o sã le guºti niciodatã,poþi fi mãcar o clipã apa aceea murdarãîn care s-au fãcut þãndãri mii de vieþi,minciuni învelite în cearºafuri pline de florica dealurile de acasã,sã mã pot sfãrîma pînã la pulbere,sã mã pot pierde prin lagunã ca un bileþel de hîrtieadus pînã aici de o sutã de ani ai nimãnui,sã port în ochi toate felinarele urcate în cer,mucuri de lumînare într-o bisericãtopindu-se în glasul stins al unei femeiuitate acolo de Dumnezeu ,rãtãcind, numai tu ºtii, prin ce alte ape,cît trup, cîtã inimãþi-au mai rãmas de risipit.

12.(TE ÎNVÃÞ SÃ MORI ÎN BRAÞELE MELE)

Te învãþ sã mori în braþele mele vii ca lãstãriºul uscatpeste care cresc volburi pînã cînd poþipresimþi cum cazi între ele fãrã sã ºtii –

nu e nici bine nici rãu,spui aºa cu ultima vorbã trasã dupã fermoar –

nu se aude decît plesnitura în apa de dupã careiese cerul ºi tremurã –

pot face acest lucru doar o singurã datã pe ziîntr-o viaþã fãrã sfîrºit,abia dupã joaca din zori, cînd trupul tãu subþire plînge ca o vioarã sub un arcuºdin care sar firele de pãr, herghelii din care doar coamele ºi cozile au mai rãmas,

mai tîrziu e liniºte ºi e trist,

cãtre searã poþi uita totul ºi aºtepta,braþele mele cad ostenite ca douã cumpene în fîntîni,

abia de bolborosesc în ochii tãi douã lacrimipe care le descifrez ca pe niºte rune scrise mãrunt –

de aici încolo totul poate fi posibil,sã mor, tu sã învii,niciodatã atît de adevãrat ca acum,acum atît de adevãrat ca niciodatã –

ºi braþele mele vii se fac înveliºul în care intripînã în zori,absentã ºi mîine.


- Hai, mai pun douã sute, ca sã nu zici cã nu 1. Pãlãrii de paie pentru decapitaþiîncurajez artele!

Pictorul încasã banii cu oarecare vinovãþie. Era Vremurile astea sînt prielnice artei cam cum al doilea tablou pe care îl vindea într-un an. La era perioada ciumei pentru jocurile de societate. acelaºi preþ. Bunãstarea, s-ar pãrea, nu dãduse nici Artiºtii, din cauza sãrãciei, se simt penibili în faþa de data asta peste el. Poate altã datã, poate la anu', uneltelor, binefacerea talentului e privitã mai mult poate în postumitate. Vorba unui cantautor ca un handicap. În acest voios context am asistat, francez: " Artã? Artã pentru orbi, pentru muþi, artã zilele trecute, într-o galerie de artã, la tîrgul prin pentru bolnavii mentali, / Poezie, viaþã de hîrtie,/ care un pictor remarcabil al vremurilor noastre a Teatru: trucuri cu grimase,/ cu mãºti, pãlãrii de vîndut un tablou, rod al cîtorva sãptãmîni bune de paie pentru decapitaþi/ Tablouri? Daþi-le pe apã!…". migalã dar ºi al cîtorva decenii de exerciþiu ºi al unui

consistent bagaj de talent lãsat de bunul Dumnezeu 2. A fost descoperit certificatul de pe umerii fragili ai artistului. Cumpãrãtorul era un

om de afaceri care voia sã cumpere un tablou revoluþionar al lui Bãlcescupentru "o atenþie", ca sã medieze o afacere.

Pictorul trecuse un preþ orientativ pe lucrarea sa -

Pentru istorici bucuriile sînt rare ºi ele þin de un peisaj cu frãgezimi de floare strivitã - ceva în

norocul pe care îl au de a da peste documente jurul a vreo patru milioane. Atîta crezuse el cã face

strãvechi. De asta o obsesie a românilor, în ultima tabloul lui, ãºtia erau banii de care avea nevoie.

sutã ºi juma' de ani, a fost cum arãtau certificatele Cumpãrãtorul n-a luat în seamã suma trecutã pe

de revoluþionar care au fost împãrþite dupã tablou, aºa cã întrebã scurt:

Revoluþia din 1848 în Þãrile Române. Oare semãnau – Cît?

cu certificatele de revoluþionar ale revoluþionarilor Pictorul se uitã la cumpãrãtor, se uitã la lucrare,

de la revoluþia din perioada 1989 - 2000? Sau cu cele luã preþul pe care scrisese cu oarece speranþã patru

de la "noua revoluþie agrarã"? Ceea ce se cunoaºte milioane ºi spuse cu voce scãzutã:

din istorie este cã respectivele certificate, "de la – Trei!

patru'ºopt", s-au împãrþit, în cea mai mare parte, în - Trei, ce? - întrebã cumpãrãtorul.

sistem "colivã", adicã cei mai din faþã, cei mai - Trei… milioane!, spuse pictorul, de parcã i-ar

îndrãzneþi ºi cei mai obraznici au pus mîna pe fi fost ruºine de cifre.

certificate. De aici a apãrut ºi zicala care se - Cît? Trei milioane de lei?! Fii, dom'le, serios ! …

regãseºte ºi în manualul de istorie alternativã: Pictorul se strînse în el ca rãnit de ceva extrem

"Obraznicul mãnîncã praznicul". Pentru posesorii de de ascuþit:

certificate de revoluþionari ai Revoluþiei din 1848 - Cît… daþi?

au fost prevãzute o serie de drepturi, destul de - Pãi… trei sute de mii!

tentante, care au determinat o adevãratã bãtaie - Nu se poate!

pentru obþinerea lor. De asta din 1849 ºi pînã prin - Vrei?

1870 s-au tot acordat certificate de "revoluþionar al - Cam atîta fac rama ºi pînza!

Revoluþiei de la 1848" în toate comunele ºi orãºelele - Pãi astea le ºi plãtesc, cã restul…!

provinciilor româneºti, pe care au pus mîna care - Mai puneþi trei! zise pictorul.

EUROPA E UN BIET CONTINENT,

ROMÂNIA ESTE O LUME...!PROVINCIA FÃRÃ FRONTIERE

Adrian ALUI GHEORGHE


cum au apucat. De exemplu, cetãþenii din Caracal puteri în stat cu chip de ziar, radio sau televiziune e

au aflat cã a avut loc Revoluþia de la 1848 abia la prea adeseori pornitã ºi plãtitã sã treacã peste

vreo doi sau trei ani, dar au tras tare ºi în vreo cinci, aceste "amãnunte" ºi sã se gudure, sã producã

ºase ani aveau cîteva sute de revoluþionari cu exponate pentru limboteci. Spectacole indecente,

certificate în regulã, mai mulþi decît Ploieºtiul ºi chefuri prin crîºme de doi bani, cu "vipuri" pîrîte sînt

Tîrgu - Frumos la un loc. Oricum, la vreo date ca "expresie a popularitãþii" oamenilor zilei. În

doisprezece ani de la Revoluþie, în toate cele trei plan naþional limbotecile au oarecare rafinament.

provincii româneºti erau în jur de optîsprezece mii În plan local ele sînt expresia bãlegarului de pe

de revoluþionari. Mulþi? Întrebaþi de ce au fãcut ciubote, a mirosului de þopîrlãnime datã din

Revoluþia, Bãlcescu, Bãrnuþiu, Avram Iancu ºi chiar abundenþã cu parfum la kil. Dragi fãuritori de limbi

ºi Al.I.Cuza au rãspuns direct: "Pentru drepturi! Sã pentru limboteci, cînd lustruiþi exponatele mãcar

primim ºi noi cîte un hectar de pãmînt de la stat, sã încercaþi sã nu plescãiþi!

avem dreptul la o tarabã în vreo piaþã, eventual sã

fim scutiþi de impozite, sã devenim cetãþeni de

onoare prin comune, bineînþeles dacã vor vrea 4. Libertatea e un moft?acest lucru consilierii locali, sã ni se facã ºi nouã

cîte o statuie pe ici, pe colo!". E logic. Multã vreme Nu toatã lumea ºtie ce sã facã cu libertatea.

nu a fost gãsit nici un exemplar din aceste Este confundatã deseori cu crima, cu violenþa, cu

certificate. Însã din Palermo, acolo unde a murit tîlhãria, cu dezlãnþuirea simþurilor, cu batjocorirea

Bãlcescu, a venit vestea cã a fost gãsit certificatul legilor. Libertatea e cel mai adesea un fel de

de revoluþionar al acestuia. Acum i se cautã urmaºii pãtrundere în "þara nimãnui" unde poþi face ce vrei,

ca sã li se dea dugheana din piaþã la care au dreptul, în care poþi încãlca libertãþile celorlalþi în numele

pentru care a luptat strãbunul lor. Certificatul e propriei li-bertãþi. Cînd te simþi cît de cît liber,

semnat - aþi ghicit? - de Al. I. Cuza. E clar cã a dat la votezi cu picioarele, adicã îþi permiþi nici sã nu

toþi amicii. Ne ºi întrebãm cîþi dintre cei care apar gîndeºti, îþi faci damblaua, cheful. Apoi, cînd vezi

în cartea de istorie ca revoluþionari au participat cu cã votul tãu alandala te-a bãgat în bucluc, începi sã

adevãrat ºi cîþi s-au învîrtit de certificat? E o mîrîi. Toþi din jurul tãu vor sã-þi ia, în primul rînd,

chestiune la care trebuie sã reflecteze istoricii de libertatea. De asta vor sã te deposedeze, zilnic.

azi…Dacã au pus mîna pe ea, dupã aceea bunurile,

3. Limboteca proprietatea se duc singure. Basarabenii realizeazã

acum, cînd rusofonii li s-au urcat în cap, cã

Limboteca este banca de trofee a fiecãrui om libertatea au pierdut-o nu ieri, alaltãieri, ci cînd au

care are o funcþie. Cu cît funcþia este mai mare, cu votat o gaºcã de cripto-comuniºti, de fripto-

atîta se adunã mai multe trofee, limboteca este mai comuniºti. Dacã n-ar sta Europa cu ochii pe

extinsã. Sînt mulþi oameni care nici nu mai au unde þãriºoara noastrã, de mult am pleca ºi noi, precum

sã-ºi expunã trofeele, limboteca personalã devine coreenii, cu steagul în frunte, încolonaþi, la prãºit.

prea îngustã ºi ei încep sã dea pe dinafarã. De unde Cu fiecare vot prost plasat, cu fiecare îngãduitoare

provin aceste trofee, totuºi? Ele sînt rodul limbii ºi trecere de privire peste gafele, mîrlãniile sau

se oferã nu ca pe o mitã, pe ascuns, nu ca pe un escrocheriile politicienilor, ne mai pierdem un pic

cadou, împachetat ci direct, în vãzul tuturor. De libertatea. ªi asta nu e un sac fãrã fund, chiar ºi

exemplu, dacã te uiþi în presã (de sãrbãtori, sã libertatea e epuizabilã. Liberatea e, pînã la urmã,

zicem) vezi cã sînt trecute la categoria "vip" tot sãnãtatea societãþii. ªi cum pe lumea asta, în

felul de persoane care încurcã ºi ele programul democraþie, fiecare pare sã fie responsabil de

Guvernului în teritoriu, care sînt plãtite sã soarta celuilalt, prostia sau lipsa de înþelegere a

slujeascã pe cetãþean … Ei, cînd i-ai introdus în vremurilor afecteazã deopotrivã ºi pe cel de

limbotecã un asemenea trofeu, de om al zilei, de alãturi. Spunea H.-R. Patapievici, îndreptãþit: Pînã

"vip", de plutitor peste capetele muritorilor de rînd, acum barbarii erau agresivi, inculþi, jegoºi, puºi pe

normal cã "vipul" de circumstanþã începe sã-ºi dea cuceriri, veniþi de aiurea. Ca ºi cei de ieri, barbarii

aura de ales al sorþii la lustruit. Aerul de veºnic de azi sînt tot inculþi, dar nu mai sînt agresivi, sînt

subaltern al cetãþeanului român, fie el pe stradã, oameni cumsecade, nu mai sînt jegoºi, sînt oameni

într-o instituþie publicã sau chiar acasã, în bogaþi, nu mai sînt puºi pe cuceriri, sînt oameni

bucãtãrie, face parte dintr-un fond de laºitate sedentari ºi nu mai vin de aiurea, ci sînt chiar din

naþionalã. Sînt o grãmadã de cetãþeni pe care presa mijlocul nostru. Ei ne vor cuceri nu din afarã, ci

ar trebui sã-i întrebe de sãnãtatea afacerilor lor, dinãuntru… Existã o poveste orientalã deosebit de

pentru cã e limpede cã legea e în grea suferinþã, sinteticã pentru condiþia libertãþii, pentru povara

însã politica internã a "organului", a celei de-a patra libertãþii. Cicã un stãpîn ºi-a chemat sclavii ºi le-a


spus: cea afirmatã material ºi social în ultimii ani. ªi

- Sînteþi liberi! totuºi…

- Cum? au strigat sclavii. Dar nu tu hotãrãºti - Georgele, dacã nu gãseºti un loc pentru tata la

acest lucru! Noi trebuie s-o hotãrîm…! Eternitatea, sã ºtii cã te las cu el pe masã ºi-mi iau

- Ei, bine, a spus stãpînul pe un ton apãsat, cîmpii! Adicã Lizica, cu o tarabã în piaþã, a gãsit loc

atunci hotãrîþi-vã! pentru mã-sa…! Manuela, cu un magazin de boarfe,

- Cum? au strigat din nou sclavii. Ne porunceºti? ºi-a tras cavou lu' tat-su în buric de cimitir central!

Dar ce rost are sã fim liberi dacã e în urma poruncii Numai tu nu te descurci, mototolule! Sã-l îngrop pe

tale?… tata la dracu-n praznic? E nevoie de bani? Dã bani! E

Discuþia care pornise pe o cale greºitã a ajuns nevoie de pile? Fã-þi pile! Tu crezi cã în lumea bunã

repede la ceartã. A urmat un rãzboi îndelungat, intri ca la prãvãlie? Te zbaþi!...

care a þinut atît de mult încît cei care mai iau ºi Georgel "mototolul" a plecat sã-l bage pe socrul

astãzi parte la el au uitat de la ce anume a început. sãu "în lumea bunã"… Habar n-am cum s-a descurcat

"mototolul", dar fiind în Balcani, unde totul se

cumpãrã ºi se vinde, cred cã acum nevastã-sa e cu

"o rãdãcinã" îngropatã în lumea bunã. Aºa-i viaþa! 5. Somnul veºnic are vise veºnice?Oricum situaþia de mai sus se poate repeta de mai

multe ori de acum înainte, e bine ca noua Mi-a fost dat sã asist, în condiþii deloc vesele, la

protipendadã sã-ºi amenajeze un cimitir de lux, cu I., la rezolvarea "situaþiei locative" a unui decedat

cartiere de cavouri, sã nu se mai amestece cu toatã de "familie bunã" care neglijase sã se pregãteascã

prostimea. Cã oricît ar fi pãmîntul acesta de pentru tristul eveniment. De aceea, cu "obiectul pe

primitor, nu e chiar în regulã sã îngropi pensionarul masã", familia trebuia sã se ocupe de gãsirea unei

amãrît care primeºte moartea ca pe o izbãvire soluþii de (scuzaþi!) înhumare. Cimitirul central,

alãturi de omul prosper care primeºte moartea ca acolo unde au fost îngropaþi, în timp, "cei mai buni

pe o pedeapsã. ªi altfel dormi (somnul veºnic) fii ai oraºului" era ocupat peste mãsurã. Toate aleile

într-un cavou cu aer condiþionat, eventual erau deja ocupate de cruci ºi cavouri, ca sã-þi duci

telecablu, cu un vecin pe mãsurã, decît sã suporþi "mortul tãu" trebuia sã calci peste "mortul lui".

sforãiturile (veºnice) ale vreunui mitocan îngropat Singura soluþie era cimitirul nou, mai lãturalnic,

pe banii primãriei. Doamne, iartã-ne! unde erau îngropaþi mai mult sãrãntoci, pãlmaºi,

venetici, unde nu era mai nimeni din lumea bunã,

Detaliu


Iancu GRAMA este un altfel de cugetãtor, deºi

pare asemeni tuturor. E romantic, pentru cã zboarã;

e baroc, pentru cã foloseºte cuvinte; e îndrãzneþ,

pentru cã riscã soluþii; e simplu, pentru cã-l

intuieºti. E poet, pentru cã înfioarã.

În rest, e un Om admirabil, la fel ca mulþi din

România (Þara asta!) ºi de aiurea. (Red.)

POEMEFLORILEGIU LIRIC

Iancu GRAMA

stratificare

nu-þi trimit nici douãzeci nici patruzeci cantitative epuizãri

ci o stratificare într-o singurã apãsare ºi câteva presupuneri care nu vor putea fi rãscumpãrate

este ºi-o diacriticã într-o susþinutã asemãnare dar nu s-a consemnat vreo ascundere

ºi nici un numãr care sã trezeascã interes printre spaime

forma primelor ascultãri

poate nu-i adevãrat într-o strânsã priveliºte din atunci

cu târziul sau poate-i înãuntrul ºi existã etajarea cu forma

primelor ascultãri iar ultima lor înfãþiºare a fost într-o altã zi

înclinatã cãtre epuizare

este multul îndepãrtat sau atât de puþinul precum adaosul devenit pãtimire

ºi începutul rezemat de îndelunga tãcere

depãrtarea

îmi este foarte aproape ca apoi sã mi se adune lacrimile

ºi sã se audã cum depãrtarea începe sã plângã

era odinioarã cum întregirea cu mersul ei domol iar cãutãtorii de comori

erau plecaþi pe alte meleaguri

ºi aºa existã pãrerea unei alinieri ºi cuvântarea care trebuie

sã fie pãtrunzãtoare iar din loc în loc este atât de târziu

ºi-i singurã supravegherea


aºteptarea

doar un singur exemplu mântuirea apropiatã de ultimul periplu

ºi avansul pe care-l fac ei într-o mereu restrângere

o umplere cu nisip ºi timp care þine de învolburare

doar o continuare când se gãsesc pricini ºi modele împreunate

existã datul din mânã acoperirea cu cetinã ºi trecerea cu destulã uimire

doar preîntâmpinarea alãturi de înþelegere ºi de aºteptarea

care-ºi leagã aceleaºi semne ºi-aceleaºi repezi dimensiuni

demulta captivitate

o suprapunere care este actualã ºi provizorie

o cantitate alãturatã aºteptãrii ºi multe demersuri rãmân uitate

sau se topesc în ele însele atunci când fie cã se poate respira fie cã

se apropie încruntarea ºi se propagã ceva insidios

alteori existã o marjã de susþinere ºi demulta captivitate

care-ºi poate schimba apãsarea

Detaliu


Nu impresiile ºi rezumatele întîmplare, o plimbare fãcutã, o vizitã primitã etc.

de lecturi dominã în însemnãrile Parcurgerea unei pagini de text se poate asemui cu

criticilor care fac „însemnãri o ploaie pe care o înduri, sau chiar cu o ninsoare.

zilnice”. „Curios: de cînd þin, cu Cugeþi la ceea ce întîmpini din partea autorului, dar

regretabile întreruperi, acest nu renunþi, înaintezi, stãrui... Sunt însã ºi cazuri în

jurnal, - observa Pompiliu care ar fi o neglijenþã gravã sã nu notezi impresiile,

Constantinescu – consemnez îndatã ce te-ai hotãrît sã þii un jurnal”. Aci vorbeºte

prea puþine lecturi; de obicei cineva care nu-ºi mai gãsise un loc în presã aproape

recitesc; e nevoie de control douã decenii. Dacã l-ar fi avut, n-ar mai fi taxat de

personal ºi poate un semn al „neglijenþã”, cred, lipsa înregistrãrilor în jurnal a

crizei de azi de cãrþi importante. Dar lecturile mele impresiilor asupra celor citite. Articolul zilnic sau

se vãd în ce scriu, sau nu se vãd?” Motivaþia sa cronica sãptãmînalã ar fi fãcut sã-þi publici

trebuie completatã ºi nuanþatã. Are rost sã notezi în impresiile, jurnalul poate constitui însã un ajutor în

jurnal despre cãrþi pe care ulterior le vei comenta conservarea acestora, îndeosebi a lucrurilor

în gazetã? O asemenea contabilitate dublã s-ar surprinzãtoare. De obicei notele acestea diferã de

justifica numai atunci cînd între textul trimis la cele destinate publicitãþii. Sunt fragmentare,

tipar ºi cel pãstrat ar fi diferenþe. Dar ce fel de concentrate, au mai multe semne de întrebare ºi de

diferenþe? Dacã sunt de mãrime, procedeul e exclamaþie. Libere de convenþiile tiparului, sunt

corect; dacã sunt de opinie, lucrul devine mai spontane, mai sincere ºi mai tranºante; mai

îndoielnic. Criticii cu firea lui Procopius din impregnate de otrãvurile pe care nu o datã autorii i

Caesarea, capabili de dedublare, nu-s demni de le provoacã criticului. În jurnal scrii mai rar despre

încredere. În condiþii de libertate, sã lauzi ºi, în cãrþi ºi mai des în marginea lor, punctual, din

acelaºi timp sã retractezi, ori sã dezavuezi ceea ce pasiune, nu din interes.

ai lãudat, e imoral. Criticul e obligat la integritate

ºi autenticitate. Evident, un critic citeºte Întîmplãtor, într-o revistã de niºã, am dat peste

întotdeauna mai multe cãrþi decît cãrþile despre acest dialog:

care scrie. Însã a menþiona în jurnal „lecturile „– Cîte cãrþi aveþi în bibliotecã?

libere” e iarãºi o chestiune discutabilã. De obicei o – Mii. Majoritatea citite. Timpul este unul

fac tinerii, demonstrativ. Astfel, la tînãrul dintre marii potrivnici ai omului. Cãrþile ºi scriitorii

Maiorescu gãseºti mai multe însemnãri despre ce a preferaþi vin, se duc ºi apar în perioadele vieþii. De

citit decît la bãtrînul Maiorescu. Contrar a ceea ce multe ori recitesc Castelot, de exemplu. Acum am

credea Pompiliu Constantinescu, relecturile se revenit la ºocul filosofiei exprimate atît de plastic

preteazã mai mult decît lecturile la consemnãri de Nae Ionescu (pe care, ca orice popor adesea

diaristice. Ele au, nu o datã, ecouri sufleteºti ingrat, nu vrem sã-l recunoaºtem) ºi la Jurnalul

puternice ºi inspirã serii de sugestii pe care lecturile fericirii al lui Steinhardt”.

în vederea unor cronici ºi articole nu le-au revelat. Cui credeþi cã îi aparþine aceastã declaraþie

Ceea ce mi se pare cel mai interesant de remarcat presãratã cu irepresibile consideraþii personale?

în fragmentul citat al criticului e întrebarea: „Dar Vreunui membru al Academiei de la o altã secþie

lecturile mele se vãd în ce scriu, sau nu se vãd?” decît cea literarã? Vreunui rector de universitate

Fiecare ar trebui sã ne-o punem. Neîndoielnic, bine particularã? Vreunui parlamentar dintre cei mai

e sã nu se vadã, dar nu oricum, direct, ci prin destupaþi la minte? Actorului Dan Puric?...

calitatea propriului scris. Dovedeºte cã ai asimilat O, nu! E a unui fost fotbalist (ce-i drept, o

corect textele, nu fi ostentativ, nu abuza de nume ºi excepþie în mediul sãu), Cornel Dinu.

titluri. Cel care nu-ºi stãpîneºte ºtiinþa, e ca un ins Chiar dacã dai de pe ea glazura preþiozitãþii,

condamnat sã poarte la gît o cununã de zurgãlãi. tot rãmîn cîteva lucruri demne de atenþie. În primul

Pe aceeaºi temã, meritã sã fie amintite ºi rînd exemplul de fotbalist cu bibliotecã; de

urmãtoarele rînduri ale altui critic interbelic, fotbalist care nu ricaneazã cînd aude de cãrþi ºi care

Constantin Fântâneru, autor al unui Jurnal în ultima nu foloseºte (ca alde Balaci) gheata drept semn de

etapã a vieþii sale: „Lectura unei cãrþi, a unui paginã cînd citeºte una. Apoi faptul cã „reciteºte

articol de ziar sau chiar a unei lecþii de ºcoalã, intrã Castelot”, care, vai, nu figureazã încã în fiºele

în conþinutul trãit al unei zile tot aºa de bine ca o mele! Autorul declaraþiei pare destul de exersat

IARÃªI DESPRE LECTURÃVARIETÃÞI CRITICE

Constantin CÃLIN


spiritual de vreme ce simte nevoia sã revinã „la sau scriu þin, într-o mãsurã similarã cu a sa, la

ºocul filosofiei” lui Nae Ionescu ºi la emoþiile distincþie? Fotbalist de clasã superioarã, Cornel

Jurnalului lui Steinhardt. E adevãrat, nu nimereºte Dinu n-a parvenit totuºi la titlul de „Rege”. Fãrã

de fiecare datã expresia cea mai justã (de pildã, nu bibliotecã, „regii” decad. În schimb, el a rãmas un

plasticitatea caracterizeazã filosofia lui Nae, ci nobil, un „lord” al profesiunii sale, în care idiomul

fermitatea ºi pregnanþa formulãrilor), însã se comun e argoul ºi manifestarea cea mai frecventã –

strãvede în „discursul” sãu cã gestul de a cugeta nu vulgaritatea.

e un moft ºi nici preocuparea continuã de a apãrea

elaborat ºi elevat. Cîþi din cei care vorbesc în public

Poem

Lui Gruiuþu Novac jr.

Din gura Poetului

alintat de-o minciunã

Vei auzi cum Cupidon

va divorþa de arc ºi de

sãgeatã.

M. S. Vicol09.06.2005

Detaliu

„...Chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevãrata

literaturã se scria în þarã.”

(Virgil Ierunca, 1994, iunie, într-un

interviu realizat la Paris de Libuše Valentová)


DESPRE EMINESCU, “SINE IRA ET STUDIO”IN LIMINE BELLI

G. I. BRÃILEANU

Avem nevoie de un Eminescu proaspãt. Vãd în literatura românã, cu disponibilitãþile ei

aceastã reîmprospãtare o necesarã coborâre a formidabile, n-a fost capabilã sã dea decât un

Poetului între oameni, Toma socotindu-l adevãrat Eminescu, ºi devenim suspect de susceptibili când

pe Cristos abia dupã ce l-a pipãit... se iscã ºi posibilitatea unui al doilea! De fapt, de la

O îndelung-penibilã perioadã l-am împins pe Eminescu încoace, literatura noastrã a repetat

Eminescu în înalturile în care doar sfinþii au loc. El clipa eminescianã de zeci de ori. Ori n-am observat,

era reperul singular (ºi mai este pentru mulþi, toþi ori am mimat reticenþa. Aici nu se pune problema

cei supuºi unei înfricoºate comparãri fiind fie „mai vreunui Eminescu nevalabil, ci a recitirii cu ochiul

mici”, fie „dupã Eminescu”. Cronologic dupã, mai critic al lui Maiorescu a unei opere preluate de

acceptãm; dar axiologic dupã, e deja tendinþã urmaºi ca pe ceva tabu. Ne-am folosit de Maiorescu

encomiasticã, în ce-l priveºte pe Eminescu ºi numai atunci când verbul lui ne-a convenit. În rest,

discriminatorie, în ce-i priveºte pe ceilalþi. am preluat doar portretul, lãsat nouã, al Poetului

Secolul al 20-lea, atât de plin de poezie ºi de ºi-l purtãm la reverul hainei festive. Ne amintim de

poeþi, a fost obturat în creºterea lui din cauzã cã a Eminescu de cel mult douã ori pe an, când l-am

fost prost receptatã previziunea (genialã, de altfel) putea evoca ori de câte ori discutãm – alb sau gri –

a lui T. Maiorescu, cum cã „literatura poeticã despre scriitorii care constituie grosul literaturii.

românã a secolului al 20-lea va începe sub auspiciile Cei care fac manualele ºcolare selecteazã

geniului lui”. Corect; numai cã noi am confundat tradiþionalist, ca sã nu zic prost ºi ignorant,

influenþa cu prezenþa ºi, în loc sã fim preocupaþi de deformând încã din faºã imaginea corectã a lui

rolul operei sale în vremea lui, am pus creaþiile Eminescu. El nu e cel din manualul ºcolar. De ce

prezentului într-un imposibil pat al lui Procust, Creangã trãieºte în cãrþile de ºcoalã? E o întrebare

reducând totul la „singularul” Eminescu. întâmplãtoare, dar nu aleatorie. Conchid: avem

Procesul la care fac eu apel nu e o coborâre, ci nevoie de un Eminescu proaspãt.

o urcare a lui Eminescu, doar dacã nu vrem sã Cei de la Dilema, care ºi-au afirmat, cu

considerãm cã pe marii Poeþi, ai secolului al 20-lea, sinceritate ºi nepãrtinire, opinia, în nr. 265 din 27

raportaþi mereu la modelul Eminescu, îi coborâm febr.-5 martie 1998, nu au avut – aºa cum s-a

valoric pe ei. Arghezi ºi Blaga, Barbu ºi Bacovia, discutat ºi exagerat – intenþia „demolãrii” lui

Philippide ºi N. Labiº, Marin Sorescu ºi N. Stãnescu, Eminescu. Fie n-au fost înþeleºi, fie ºi-a spus

Radu Stanca ºi Gellu Naum n-ar fi existat fãrã pãrerea cine nu trebuia. „Avocaþi” de ocazie sunt

Eminescu. Dar ºi reciproca e valabilã. Fãrã ei, pe toate drumurile. Dar le lipseºte discernãmântul.

Eminescu era azi neant. „Detractorii” lui Eminescu din chiar timpul

Un atare punct de vedere poate trezi reacþii vieþii lui nu erau niºte fitecine. ªi sã nu uitãm cã cel

mai mult decât alergice ºi idiosincrazii care, dacã n- mai acerb critic al operei lui Eminescu a fost chiar

ar fi urmarea unei tradiþionale comoditãþi în Titu Maiorescu.

procesul schimbãrilor necesare, sunt în mod cert Concluzie: înainte de a vorbi despre opera lui,

ridicole. Prea ne-am obiºnuit sã credem cã Eminescu trebuie obligatoriu citit cu atenþie.

Detaliu


BINE-NÞELES, POEM !AZILANT

Marian CONSTANDACHE

Uneori, sora-ºefã a acestui azil

îmi dã voie sã-mi rezem tîmpla

de sînul ei stîng ºi rotund precum un pîntece de pãianjen,

astfel încep cãlãtoriile mele prin marile monetãrii ale lunii,

strãlucitoarea ºi plina de ea,

luna cu cap de copil,

astfel restitui eu cerului nemaisfîrºita-i singurãtate.

Aº putea da în vileag formula chimicã

dupã care se plodesc îngerii

sau aº putea desena locul în care se aflã singura arterã

ce duce direct în inima lui Dumnezeu,

dar eu ascult nebunii lumii în sînul stîng al sorei-ºefe, strigînd:

"Luna lehuza!

Luna lehuza!

Aduceþi uneltele ºi pregãtiþi dalta înfrîntã

de un al treilea semn cardinal,

frunþile noastre nu mai pot ieºi din noapte...!"

Aºa începe istoria mea,

aºa încep a reconstitui facerea lumii pentru care

? pot sã mãrturisesc aici ? am ºi alte surprize:

înghit vipere,

scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale,

arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinþilor,

îmi încãlzesc mãruntaiele tinere la focul tainicei remuºcãri,

storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente,

jupoi pielea de pe spinarea marilor speranþe,

consiliez diavolul ca pe o bãtrînã cãmãtãreasã...

Restiui ºi eu, în felul meu, aºa cum spuneam, cerului

marea-i singurãtate.

Am bãut,

am dansat,

ne-am jucat în tainã cu sexul,

ne-am înfiorat de penajul principiilor eterne,

am vestit lumii

prin cîntec de cocoº scoarþa de mãr domnesc a dogmei,

am desenat pe pîntecul femeilor

scene din viaþa ºi moartea poetului anonim,

am privit prin gaura cheii mãºtile celui mai îndepãrtat viitor,

am cîntat la gratiile ferestrei recviemul pumnilor strînºi,

în vreme ce luna se împlinea,

iar sora-ºefã umplea cu sîngele ei perfuziile.

Pot în astfel de clipe

sã ascut lama briciului

de limba sopranicã-a lumii...

Oxizi de fier cad de pe trupul infirmierei de noapte...


Penisul meu în erecþie

strãluceºte-n lumina postmodernistã a lunii...

Scuip ecumenic orice fereastrã închisã...

O muºc pe infirmierã de sînul ei stîng, abia cãzut în rugã,

o dobor la pãmînt,

o rostogolesc prin tatuajele transmoderniste

cu care am acoperit podeaua din lemn,

o înãbuº la focul mic al liturghiei

îi scrijelesc cu gheara de cocoº

hieroglifa secretã a lunii pe pîntece.

Mercurul din termometru îºi izbeºte coada grea de somon, iscînd vîrtejul înaltei febre.

Aud loviturile de topor ale proniei prin tratatele de medicinã,

în timp ce vena sihastrei tinereþi

se zbate pe tîmpla infirmierei ? mã rãstoarnã,

scoþîndu-mi argintul din oase

ºi rãstignindu-mã de-a-ndoaselea crucii,

într-un tîrziu...

Nebunii îmi bolborosesc numele,

mã nãpãdesc rãscrucile,

în curtea cimitirului mormintele au intrat în cãlduri.

Femeile uºoare ale oraºului îºi leapãdã puii dinaintea unui zeu venit pe catalige-n oraº.

Încerc sã-mi scot pãmîntul din vis,

pãmîntul peste care nu a cãzut nici o cortinã,

ºi liliecii.

Am un amar de început în gurã.

Nu mai cred în cel care-ºi duce durerea în munþi,

Nu mai cred în cel care-mi gospodãreºte sufletul,

Nu mai cred în cel care-mi sprijinã moartea

cu propriul sãu trup.

Am obosit sã mai privesc

realitatea ridicatã-n douã picioare

ca o iapã

urinînd îndelung pe picioarele mele.

Nu mai cred cã metafizica

ºi folosirea în exces a poziþiei misionarului

mai pot explica mareele

nebuniei mele.

Demult, de foarte demult febra mea

a ridicat la grad de general mercurul termometrelor.

De cînd l-am aflat pe Dumnezeu în mine,

crescînd ca un prunc,

m-a cuprins ºi febra asta blestematã.

De cînd a trosnit Dumnezeu în mine,

ca o ramurã ruptã,

de atunci a spart ºi coconul febrei.


Detaliu

Larva febrei a nãscut în mine

un fluture ºchiop

pe care ai mei l-au numit mai tîrziu Dumnezeu.

Mama mi-a povestit

cã atunci cînd mã purta în pîntecea auzit o pocniturã

ca de os rupt.

Nu mai ºtiu al cãrui fiu sunt,

nu mai ºtiu dacã limba fluturelui mai îngînã un cîntec

de durere în mine.

Nu mai ºtiu dacã maica mea încã m-a nãscut

sau dacã sunt un mormînt risipit într-un alt mormînt,

nu mai ºtiu dacã febra acestui fluture cu piciorul rupt

îmi mistuie mie mãruntaiele.

Aº putea da în vileag formula chimicã

dupã care se plodesc îngerii

sau aº putea desena locul în care se aflã singura arterã

ce duce direct în inima lui Dumnezeu,

dar eu ascult nebunii lumii în sînul stîng al sorei-ºefe, strigînd:

"Luna lehuza!

Luna lehuza!

Aduceþi uneltele ºi pregãtiþi dalta înfrîntã

de un al treilea semn cardinal,

frunþile noastre nu mai pot ieºi din noapte...!"

Cocoºul încã nu a cîntat,

dar cîntecul sãu îmi stã rãstignit pe tîmplã,

ºi eu restitui, în felul meu, dupã cum spuneam, cerului

marea-i singurãtate,

aºteptînd zorile.


Lucian Parfene, o prezenþã literarã oarecum echivalat de cuvînt într-o asemenea proporþie a

discretã, nu este la prima sa apariþie editorialã în convingerii, încît o zi nearticulatã liric coincide cu o

volum. Debutul sãu s-a consumat în 1999, o datã cu zi moartã, cu o zi irositã, cu un hãu dureros.

publicarea cãrþii Ochiul Irod (Editura revistei („Împing ochiul înapoi în orbitã”; „Urc visul tiptil pe

Convorbiri literare, Iaºi) sau – în varianta preferatã un cal, /calatoresc printr-o fanta de marimea unei

de autor – Amintiri dintr-un bordel bizantin, poeme clipiri, /trupurile mele pierdute /îmi amintesc

încununate cu diverse premii. Dupã 8 ani, el alege despre /femeia déjà vue /despre prima oglinda a

sã revinã în peisajul liric mioritic, propunînd o carte morþii”; „(Porþile se deschid, coborîm.) // O ceatã

dospitã ºi consistentã, o continuitate tematicã a de femei cu ovarele zidite în var/ ºi o singurã buzã

celei dintîi, o simbolisticã ºi un registru discursiv- pleoºtitã”; „A mai trecut o zi /indiferentã

confesiv filtrat, sintetizat ºi deopotrivã expandat în /perfectã /o / vocalã / un / eºafod”) Cuvîntul,

divizãri ºi sub-divizãri imagistice generoase. arma desecretizatã a creatorului anti-erou al

Femeia -vue rosteºte ºi deopotrivã propriului text, dã formã ºi fond, coloreazã ºi

construieºte un univers al erotismului carnal haºureazã, e chiar sîngele actantului; transpirã

interiorizat, aidoma unui cerc în care vibraþiile defrustrarea obstaculatã ºi zgomotoasã a

undelor genereazã micro-habitaturi amprentate neputinþei ºi a însingurãrii, cultivînd asocieri

invariabil cel puþin de o ambivalenþã semnificantã pseudo-antinomice, relativ angoasante;

ce se insinueazã provocator, ofertant, ce zgîrie formulãrile suspectate de un canonic cliºeistic se

liniºtea, aparenþa superfluã ºi gîdilã sinusurile debaraseazã de o astfel de emblemã pãguboasã,

înfundate ale realului împietrit într-o comoditate alunecînd înspre o pozã veridicã, gestantã într-ale

apãsãtoare, limitativã. Cartea reveleazã, în fond, o dublului contextual. Imaginile poetice frãmîntã ºi

cãlãtorie înspre esenþele sinelui, un parcurs ºi o moºesc totodatã un mixaj al duioºiei ºi al

sondare care se strecoarã ºarmante sub penelul concreteþii, într-o sonorizare ºi vizualizare

poetului ºtanþat genuin de actul scrierii. Ea impactante. Ele ne sunt servite în perechi ce

articuleazã suav-percutant spaþii antagonice, fiinþeazã ca rezultante ale unei dinamici a forþelor

multiplicabile ºi probabile, într-un protocol codat, contrapuse, oricãrei figurine inserate replicîndu-i

camuflat al convieþuirii dintre spaimã, durere ºi proxim o anti-figurinã. Nucleul acestui mecanism

solitudine, toate motoare miniaturale ale creaþiei liric îl reprezintã femeia, subiect al iubirii veºnic

substanþiale. Ritmicitatea miºcãrii poetice este instabil punctate, ea cumuleazã extremele ºi

apropriatã tocmai acestei cãlãtorii a sinelui populeazã o matcã atît a ferilitãþii, cît ºi a ratãrii,

problematic/-iza(n)t, tocmai acestei explorãri a subjugînd ºi controlînd un erotism-placentã a

umbrei ºi a miezului, devoalîndu-se astfel nu doar o inspiraþiei ºi a poetizãrii fecunde. Deºi amprentatã

realitate închistatã în temeri ºi superficialitãþi, ci – de blestemul echivocului, ea îºi addendeazã

în speþã – o lume a unui rest înmiit signifiant, statutul de aleasã într-ale percepþiei metaforizate.

deschisã paralelismelor ºi aluziilor esenþializate. Erotismul lui Lucian Parfene este unul extrem

Poetul, în pofida cultului susþinut obstinant al sferei intrinsecizat într-o poeticã a falsei pudibonderii,

lui anti- amplificat pînã la erijarea sa în anti-eroul palpînd într-o esteticã echilibratã a confortului ºi a

propriului parcurs, îºi încarcã expediþia liricã de disconfortului. Femeia/iubita/figurina devin

autentic ºi persuasiv, atribute ce se ivesc paradoxal exponente compensatorii ale reperului auctorial,

dintr-o cultivare progresivã a ambiguu-lui ºi a iar eroticul este defulat nu doar ca salvare,

incertitudinii, a oximoronicului nu de puþine ori catharsis, ci ºi ca amorþire, ca tranchilizant al unui

inedit. simþ monstruos, apãsãtor. Ea acumuleazã forþã,

Ochiul îºi conservã statutul de organ vigoare, impregnînd ºi locuind firesc toate staþiile

paradigmatic, pe care-l deþinea la debutul cãlãtoriei coºmareºti ori livreºti ale poetului.

auctorial, fragilizînd încã o datã linia de demarcaþie („Întotdeauna voi crede/ cã acest anotimp este al

între valenþele iubirii ºi ale morþii, contaminînd cãrnii,/ al algelor roºii,/ ºi al neatingerii.”; „Am

cotidianul cu fictiv ºi transferînd spaþiului liric aflat cu surprindere/ cã ea are în vagin poezii,/ cã

imaginea unui tãrîm al cãrui punct terminus îl uneori îºi înfige degetele adînc ºi trage de urechi

desemneazã moartea, percepþia magnetizîndu-se versuri diforme”; „se zvonea cã personajele mã vor

prin intermediul unui adjuvant, aidoma lui ucide într-o noapte/ cã de ani buni se pune la cale/

Caron.Ca organ al revelaþiei lirice, ochiul este o debarcare de proporþii homerice”; „în seara

“LUCREZ ÎNTR-O OCNÃ DE CUVINTE...”CRONICÃ LITERARÃ

Ioana CISTELECAN


aceasta/ am sã zidesc în interior/ singurãtatea, toatã forþa mea/ în chipul hîtru al singurãtãþii.”;

urletul, amãrãciunea”; „Te vreau drog gîndului/ „între pereþii aceºtia de beton nu adie nici o

nãrile sã nu mai simtã,/ urechile sã nu mai audã umbrã,/ nu e nimic magic, nimic pãgîn, nimic

(...) // cum devii grotescã ºi seducãtoare/ în luminos”; „e un oraº înecat în ruginã/ un oraº fãrã

întuneric”) copii, fãrã maºini, fãrã tramvaie/ casele nu au decît

ªi anti-eroul acestor poeme, actantul lor alege o singurã fereastrã/ bisericile o singurã cruce,

sã se defineascã în parametrii aceleiaºi strãzile un singur trotuar”.

ambivalenþe, aplicînd aceeaºi strategie a balansãrii Cãlãtoria sinelui auctorial nu induce niciodatã

între evident-strident ºi abscons-simbolizat. El îºi finalitatea, stagnarea, fixarea; ea se arde gradual,

asumã condiþia de creator în toatã splendoarea fie experimentînd ludico-amãrui replici lirice ce

însingurãrii impuse ºi presupuse de aceasta, amendeazã desuetul ºi superfluu-ul strãinului, al

împãrtãºindu-ºi spaima de a fi captiv unui real fad, celuilalt de dincolo de text, fie exersînd tonalitãþi

împietrit, golit de miracol, de context. Oraºul ca pliate ºi conglomerate înlãuntrul unui imperiu al

locaþie concretã a cotidianului ºters ºi rece e ºi el probabilitãþii, al posibilitãþii, nicicînd al

însoþit de ipostaza oraºului interiorului, certitudinii. Cartea mãrturiseºte infinit voluptuos ºi

minimalizat in extremis, stigmat al fricii ºi al surprinzãtor o relaþionare a anti-eroului cu

impotenþei revelatorii: „Sunt fãcut din oasele unei exteriorul ingrat, însã mai ales cu interiorul rodnic

femei albastre,/ din cuvintele ei întoarse în al autorului, uzitînd un dispozitiv liric ce-l

oglindã/ sunt acolo/ în lumea ei conicã,/ lucrez îndreptãþeºte pe Lucian Parfene sã cîºtige din ce în

într-o ocnã de cuvinte/în urletul ei interior.”; ce mai multã vizibilitate între tinerii literaþi ºi sã

„lovesc în peretele de cuvinte uitate,/ lovesc cu iasã în lumea largã, ca o promosiune confirmatã.

Detaliu


FEMEIA DEJA VUEPOEME SEXI

Lucian PARFENE

Lucian PARFENE, poet, e nãscut la 25 februarie 1976, în Iaºi, acum fiind student la Facultatea de Litere, secþia

slavisticã, a Univ. „Alex. I. Cuza”.

Volume publicate: Ochiul Irod, Editura revistei „Convorbiri literare”, Iaºi, 1999 ºi Femeia deja vue.

A publicat poezii în: Convorbiri literare, Dacia literarã, Hyperion, Feedback ºi, acum, în Baaadul literar.

1. îºi ascundea sexul

Întotdeauna voi crede ca pe o posibilã armã

cã acest anotimp este al cãrnii,

al algelor roºii, Ea trebuie sã fi fost odatã

ºi al neatingerii. în visul meu,

o altã Aurorã cu degete trandafirii.

Zile,

solzi ai halucinaþiei 4.

împrãºtiaþi pe covor Împing ochiul înapoi în orbitã,

cuvinte fãrã vocale arunc roþile de la heruvim,

la care nu pot ajunge în seara aceasta

decît printr-un urlet am sã mã plimb cu miriapodul

între tanagra mea preferatã

mi se pare într-atît zgomot, ºi zeul cu nume de ºobolan,

într-atîta chemare,

încît am sã-i construiesc un templu în seara aceasta

care sa le conteste pe celelalte. am sã zidesc în interior

singurãtatea, urletul, amãrãciunea,

2.

Pe ea am vazut-o altfel apoi vom face dragoste

decît pe celelalte rãsãrituri ºi ne vom spune pe numele morþii.

de vinã nu îi este trupul, 5.

nici mirosul cald de vizuinã, Intru în sexul tãu

ori gesturile nedefinite ca într-un mormînt jilav

anateme, anomalii, antifiinþe,

mai înainte de a fi trezit

ochiul îºi pierde prada. îmi caut figurina,

îmi caut solitudinea

3.

În trupul aceluiaºi vis, urc sonor,

i-am simþit sînii dincolo de mijlocul tãu,

ca doi ºobolani dincolo de nodul,

care mi-au ros întristarea, din care îþi pornesc aripile

tãcutã stãtea în pulberea morþii nu pot avea sentimentul cã am învins


îþi aminteºti cum ne creºteam

în carcasa mortului unul într-altul moartea

e înfiorãtor de albastru.

tîrfa cu unghii de lemn

6. ne trãgea dupã ea

Cãlãresc o reptilã mergeam în tãcere

de rouã neagrã, sideralã, ca niºte cîini apocrifi.

pe aceea care are nãrile cît doi cîini

care ucid întruchipãrile nechibzuinþei. 8.

Deja vue, deja vue, deja vue,

Urc visul tiptil pe un cal, degetele ei ca niºte trasoare

cãlãtoresc printr-o fantã de mãrimea unei clipiri, negre de ziuã

trupurile mele pierdute mã cautã prin trupul morþii,

îmi amintesc despre

femeia deja vue prin orbitele goale

despre prima oglindã a morþii mã plimbã femeia deja vue

7. zornãie oasele de întuneric

Te vreau drog gîndului neputincioasa, neînþeleasa

nãrile sã nu mai simtã,

urechile sã nu mai audã, ispitindu-mã

cum oasele trosnesc cu visul unei alte lumi.

haotic în oase,

Deja vue, deja vue, deja vue,

cum devii grotescã ºi seducãtoare Pe acest maidan cu genunchii la gurã

în întuneric, am fost aruncat

imagineazã-mã umblet.

Detaliu


PENTRU O ALGEBRÃ A ÎNTEMEIERILORCRONICÃ LITERARÃ

Liviu APETROAIE

George Irava a ajuns în bibliotecã cu totul unicul principiu, mereu repetatul numãr, miºcînd în

întîmplãtor, dar în egalã mãsurã surprinzãtor, dupã numãrãtoare. Iar acel Cuvînt, care a fost la început,

o primã lecturã în diagonalã. Volumul recent apãrut este în cazul de faþã numãrul, în sens pitagoreic de

la editura Opera Magna din Iaºi, Cãrþile întemeietor, dar ºi instrument gnoseologic complet

numãrãtorii, stã în vraful de cãrþi de poezie ca ºi prin urmare perfect.

oricare altul ºi, aparent, ar avea neºansa de a Lectura volumului cere liniºte, pacienþã, dar

rãmîne acolo într-un nesperat anonimat, dacã avem mai ales instrumente de cititor exersat. Deºi stilul

în vedere munþii de hîrtie tipãritã care circulã prin este curat, informaþia e densã, iar în cazul

rafturile scriitorilor ori cititorilor. poemelor de construcþie, ample cuprinderea de

Cu un dram de rãbdare, e bine sã deschizi ansamblu este mai dificilã, necesitînd reluãri de

aceastã carte, pentru cã devii de la primele pagini text ºi comparaþii de paragraf ori sintagme. Profund

nerãbdãtor sã ajungi la final. Un poem amplu, prin problematicã, ambiþios prin intenþia

împãrþit în 13 secvenþe, te scufundã într-o lume a regenerãrii lumii pe o altã ordine a fundamentelor,

axiomelor, a primelor temeiuri ale existenþei, într- volumul lui George Irava trebuie reluat, chiar cu un

un spaþiu ontologic, voit abstract, dar surprinzãtor creion la îndemînã, interpretat ºi urmãrit în schema

de explicit, nãscut în jurul conceptului de numãr ºi logicã a dialecticii hegeliene, aceea care permite

mai ales de dinamica numãrului care este sinteza concretului din contrarii. ªi abia o nouã

numãrãtoarea. lecturã dã seamã de felul în care constructul e sau

Într-un ritm constant, se descrie un univers nu posibil în varianta nou propusã.

primordial, creatorul (în cazul acesta poetul) Cu cert itudine, poezia de faþã se

aºezându-l în categoriile fundamentale pe care se individualizeazã cu claritate în cîmpul liric de azi,

dezvoltã trama cunoaºterii. Impresia este a unei ieºind din tentaþia modei postmoderne care, din

scrieri de tip mitologic din marile epopei care au motive explicabile, uniformizeazã scriitura, repetã

nãscut civilizaþiile ºi culturile, lumea fiind desenatã temele ºi, în final, cultivã anonimatul.

în figuri perfecte, ajungînd atît de simplã, încît

parcã nu poate exista cu adevãrat. De altfel,

într-una din secþiuni, „Cartea antinomiilor”, sunt

propuse contrarietãþile fundamentale reluate în

celelalte cãrþi, numite ale „trinitãþii tutelare”,

„îndoielii numãrului”, „iubirii”, „înþelepciunii”,

„iluminãrii”, „cunoaºterii”, „rugãciunii”,

„frumuseþii”, „bucuriei” ºi „împovãratului”. Fie

numai aceastã structurare ºi avem imaginea

coordonatelor pe care se aºeazã atît existenþa, cît

ºi sensurile cunoaºterii.

Volumul lui George Irava e foarte dens, atît prin

conceptualizare ºi abstractizare, dar ºi prin

dezvoltãrile logice ºi prin tensiunea contrastelor

care finalizeazã în premizele creaþiei. „Atinsã cu

vederea întrebãrii/ lunga tainã a iluminãrii/ prinde

conturul sferei veºniciei/ în timp ce întrebarea se

cuibãreºte-n numãr/ metaforizînd semnificaþii/ un

fel de îngeri/ cu chipuri de explicaþii”, ne

lãmureºte poetul în „Cartea iluminãrii”, exprimînd

un ce esenþial al demersului sãu, un model prin care

cautã sã prindã fiinþa în concept. „Setea asta nu se

potoleºte/ cît timp nu se adapã de la cuvîntul-prim”

e un alt avertisment legat de principiul cunoaºterii

depline, justificînd în acelaºi timp opþiunea pentru


CELEBRITÃÞI LA BOTU’ CALULUIPAMFLETARIA

Ancelin ROSETI

Ca sã nu rãmâie de copcã ºi-n anul 2003, decât în cazul în

agonisind în zadar scoici avangardiste, melci care l-ar fi tradus

fracturiºti, meduze lingvistice ºi, în genere, o pe Dumnezeu ¯

amplã varietate de perle poetice infantile de pe dar abia suntem

malul textualizat în chiloþi tanga al Pontului Euxin ? în 2008, deci încã

loc, deocamdatã, insalubru, dar consacrat, la fel ca nu-i târziu ?

atâtea alte spaþii mioritice, vânzãrii oamenilor ºi d i s t i n s u l

ºtiuleþilor de porumb fiert ? , mam'mare, mamiþica profesor ºi aºa

ºi nenea Marin Mincu ºi-au dat în tangaj mâna ºi-au m a i d e p a r t e

promis tinerei Elena (nu din Troia, dar din Medgidia) umblã dezlegat

cã-i vor face hatârul ºi-i vor trage la cabestan gloria prin literatura

chiar din poarta fabricii de ciment. românã, dând cu

Hotãrât a se face de hândel (cum ar spune haºul în stânga

celebrul zoon politikon ºi posesor de scripcã ºi-n dreapta, de

Stradivarius Mãdãlin Voicu), domnul Marin Mincu, p a r c ã a r f i

unul dintre vestiþii Atlaºi ai pervertitei noastre literatura lui.

postdecembriste literaturi, poet ºi dumnealui ºi nu Înainte de a ne întreba ce ar spune ºi dacã s-ar

mai puþin talentat decât cei pe care îi ridicã în slava rãsuci sau nu în mormânt Gustav René Hocke,

cocoaºei sale intertextualiste, dã la japcã dupã Gaston Bachelard, Paul Ricoeur, Erich Auerbach,

nurii literaturii ºi liniºteºte-n cârlige o-ntreagã Roland Barthes, Benedetto Croce, chiar însuºi

generaþie de râme douãmiiste, publicând, aºa cum domnul Johann Gottfried Herder etc. auzind cã

ai zice peºte, la Pontica sa Editurã, volumul de Mincu de la malu' mãrii a ajuns, peste noapte sau

(spune-se) versuri al Elenei Vlãdãreanu, devenitã peste zi, critic, ne vom întreba care este SISTEMUL

de-acum zeiþa materialelor de construcþii ºi a ESTETIC al domniei sale. Adicã în virtutea cãror

poeziei, deopotrivã. teorii, legi ºi canoane estetice inventate de

Acest volum, prin care domnul profesor de dumnealui ºi trecute, dupã miezul nopþii, prin cele

ºcoalã literarã nouã împreunã cu tânãra zeiþã Elena douã odãi ale somnolentului Parlament românesc îºi

din Medgidia aºazã, pentru eternitate, în ochii zburleºte Mincu semiologu' mustãcioara-i, mai mult

întregii golãnãrimi clasice universale felina razã sau mai puþin, caragialeascã, fãcând ºi impunând

toples a farului Constanþa, nu se numeºte „fistule”, aprecieri critico-maneliste, în speranþa cã va

nici „crãpãturi”, ci, simplu ºi lãutãreºte, Fisuri. produce Sturm und Drang. Sau poate cã o fi doar

De-o poeticitate cu totul ºi cu totul remarcabilã, critic de impresie! ªi-atunci de ce impresia

cu o incomensurabilã încãrcãturã semanticã, dumnealui ar fi mai acreditatã cu valoare de adevãr

vocabulã profundã pânã la luciul þiþeiului, acest decât impresia vecinului meu care urineazã lung ºi

substantiv, „Fisuri” (care în singurãtatea sa pluralã tropic la rãdãcina stavilopozilor literaturii

are înalta menire de a desemna titlul volumului de experimentaliste trase pe sfori ºi premiate?

versuri vlãdãrene), ºi singur dacã ar fi fost publicat Sinceri sã fim, nici eu ºi nici vecinul meu nu am

ºi tot ar fi fost îndeajuns pentru înnoirea pe veci a prea auzit de domnul Marin Mincu ? intelectual

câtorva milenii de poezie. ªi-apoi nu-i chiar de colo remarcabil de altfel, cunoscãtor a ceea ce au creat

sã ai ca reprezentantã a marii ºi tinerei poezii alþii, însã nefiind în stare, din lipsã de talent, sã

româneºti, ºi, de ce nu!, a lumii, pe o poiatã cu creeze el însuºi ceva valoros. „Poeta nascitur,

statutul de consãteancã a lui Dan Spãtaru. Numai cã orator fit”, cam aºa, cicã, îmi ºopteºte vecinul

unii, imaginându-ºi aceste Fisuri ca fiind de naturã meu, ar fi spus înaintaºii latini, despre care domnul

analã, s-au împins pupincureºte sã le laude în profesor Marin Mincu, în calitate de italienist, ºtie,

manierã cunilingus, dupã teoria pendulului, cu siguranþã, mult mai multe, chiar dacã visul sãu

asezonându-se, într-un fel, cu papilele literar- de a trece drept „domnul profesor Isus Hristos al

gustative ale herderianului critic de direcþie, literaturii”, fie ea ºi numai dobrogeanã, nu se va

semiolog ºi smardoi român, care, în urmã cu mai împlini niciodatã. Acum, domnia sa va înþelege de

bine de un deceniu, tocmai terminase de tradus ce scriitori ca, dãm la întâmplare, Henry Miller,

romanul Pendulul lui Foucault de Umberto Eco. César Vallejo, E.A. Poe, Lautréamont, Panait

Câºtigându-ºi, astfel, autoritatea criticã, mai ceva Istrati, Tristan Tzara, Guy de Maupassant, Rimbaud,


Fernando Pessoa, Rilke, Apollinaire, Esenin, deforma realul, a desrealiza” sau „Misiunea

Baudelaire, Dostoievski, Verlaine, Walt Whitman, poetului este de a inventa ceea ce nu existã”.Ei, pe

Trakl, ºi lista poate continua în voie fãrã nici o cine, naiba, sã mai crezi acum: pe Ortega y Gasett,

problemã, departe de a fi fost universitari ºi un neica nimeni al literaturii, sau pe atât de iluºtrii

nicidecum laureaþi Herder, sunt o þârã mai ºi experimentaliºtii domni Mincu ºi Soviany, care,

cunoscuþi decât dumnealui. (Însuºi misteriosul ºi traduºi altfel, vor sã schimbe campionatul mondial

oarecarele domn Arthur Schopenhauer, a cãrui de fotbal cu miuþa interplanetarã de maidan ºi sã

voinþã era lumea, prevãzând existenþa domnului facã din „þurcã”, „lapte gros”, „v-aþi ascunselea” ºi

Marin Mincu, a venit anticipat în sprijinul înþelegerii „caprã nouã” probe de bazã ale Jocurilor Olimpice?

acestei probleme ºi-a spus: „Cãrþile nu înlocuiesc Ei sunt în stare sã scoatã ºahul în afara legii, pentru

experienþa, iar ºtiinþa nu þine loc de geniu”. Deºi un ca ? fãrã-ndoialã, recuperând realul ? sã poatã

nimeni pe lângã criticul Marin Mincu, totuºi, face, cu Gari Kasparov, o partidã de „Þintar” sau, ºi

maestrul Goethe i-a prezis anonimului A. mai ºi, de „Nu te supãra frate”? ºi toate acestea

Schopenhauer, încã din copilãrie, celebritatea). numai pentru a fi ºi ei sportivi ºi ºahiºti.

Asta ca sã nu mai vorbim, pierzându-ne vremea, de Dar pentru a vedea pe cine ºi ce susþin criticii lu'

tânãra divinitate de Medgidia Elena Vlãdãreanu (din Moº Crãciun, vom sifona, la întâmplare, câteva

a cãrei operã vom scuipa printre dinþi, mai la vale, pasaje din catastrofala ºi fisurata operã a genialei

câteva citate), ca ºi de atâtea alte nume „grele” ºi Helene Vlãdãreanu, care nu numai cã nu are nici o

nule ale literaturii, despre care, dincolo de legãturã cu poezia, dar n-are legãturã cu nimic: „

riveranitatea chioºcului care vinde vatã de zahãr pe gura sfânta de ea îmi miroase a cãcat / chiloþii mi-i

bãþ sau mititei la botu' calului, nu s-a auzit, dar care schimb o datã la trei-patru zile / ºi nici atunci nu

îºi dau între ei mai multe premii, brizbizuri, onoruri mã-ndur / mã simt bine în cãldura / cu aromã de

ºi insigne decât spurcãciunile de cãrþile pe care le- copil tãiat” (pag. 11).

au publicat ? îi vom lua în balon cu proxima ocazie. Sau, „recuperând realul” dupã normele poeticii

O altã faþã palidã care umblã fãrã lesã prin de tomberon a tandemului Micu-Soviany, cu

literaturã, sprijinind cu vorbe prelucrate termic ajutorul cãreia poþi recupera chiar ºi-o cloºcã cu

toþi vãduviþii de talent, este unu' Soviany cãruia puii de aur: „ frigiderul e gol. mama mi-a trimis de

necrescându-i nici talentul ºi nici mãselele de minte acasã / douã legãturi de ºtevie sãpun de rufe ºi

pânã la aceastã vârstã spune despre genul acesta de pâine” (pag. 20).

scriere, numit poezie de mare forþã ºi virtuozitate, Un adevãrat regal de gândire filosoficã ni se

printre alte enormitãþi, cã ºi-ar justifica valoarea dezvãluie la pag. 33, paginã afectatã „descrierii

prin faptul cã „recupereazã realul”, de parcã n-am melancolicului”. Aceastã gândire depãºeºte cu

fi îmbuibaþi ºi sãtui de atâta real. Cu alte cuvinte, mult adânca meditaþie a domnului Ion Dolãnescu ?

dupã netedul creier al domniei sale, la jurnalul tv, devenit celebru dupã reuºita sa de a recupera

când ni se prezintã ºtirile, nu ni se prezintã ºtirile, realul, lansându-ºi piesa de rezistenþã „Bãlãlãu” ?

ci ni se recitã poezii ? bineînþeles, recuperându-se care spunea, cu ocazia altei lãlãieli, cã „fericirea-i

realul. Astfel, vom fi obligaþi sã numim volume de lucru mare”. Însuºi Hegel ar frânge-n bucãþi Ideea

versuri orice facturã, fiþuicã, dosar, ziar, revistã de genunchi ºi s-ar face tricolor de invidie, dându-ºi

etc. Iar ziariºtii, notarii, conþopiºtii, orice individ de cap propriul hegelianism, dacã ar citi atingerile

prins în flagrant cu creionul în mânã va fi adus în de geniu ale înnoitoarei poete. Cum descrie ea

cãtuºe la statutul de poet. Orice ºtire de genul „s-a melancolicul? Uite-aºa: „e un lucru ca toate

gãsit o babã atârnatã de un gard; poliþia cautã lucrurile”. Ce mai, pe cât de poetic, pe atât de

vinovaþii”, se va antologa în capitolul „poezii de la profund.

poliþia capitalei” sau dupã caz. O, ºi câþi nu zac prin O altã imagine poeticã de o frumuseþe fãrã de

puºcãrii pentru sãvârºirea acþiunii unui biet haiku margini, desprinsã parcã din filmele cu proºti, ni se

de recuperare a realului! Ce frumos va suna de iþeºte la pagina 52: „mi-ai strigat din fundul

acum încolo: „Îmi depun volumul de versuri pentru autobuzului / (în maºinã erau cam douãzeci de

obþinerea permisului de conducãtor auto sau oameni / dar noi ne-am depãrtat cât am putut / de

pentru vizã turisticã în S.U.A.”! mult e ºi asta o strategie de-a noastrã”.

Dacã am aplica acest „concept” ºi altor arte, Emoþionant! Foarte frumos!

coregrafiei, bunãoarã, ar însemna cã cei cu Chit cã la pagina 70 distinsa zeiþã medgidianã ne

handicap locomotor sunt geniali balerini care, de avertizeazã frontal: „am în cap numai tãrâþe ºi

dimineaþa ºi pânã seara, din lipsã de ocupaþie ºi fãinã”, noi ne vom îndoi de existenþa celei de-a

dorinþã de glorie, recupereazã, într-una, realul. doua realitãþi determinate, numitã fãinã,

ªi noi, fraierii, luasem de bunã spusa domnului acceptând numai tãrâþa din þeasta excelenþei sale

José Ortega y Gasset: „ a stiliza înseamnã a ºi-o vom surprinde la pagina 65 în ipostaza de


purtãtoare de cuvânt atât a umilelor lucrãtoare de autodecernãri,

pe centurile patriei, cât ºi a celor din puff-urile secãturi încununate Nobel,

mult râvnitului ºi istoricului Reeperbahn. Departe banii de premiu cheltuiþi cu onorariile celor din

de-a lua în discuþie statuia pedestrã ºi ortografiatã juriu,

cu un singur „t” a vecinului meu, iatã cum se premiantul ar fi scos dator,

îndeamnã pe sine, intoxicatã de o întreagã pleiadã juriul ar fi nesfârºit,

de noxe metafizice, unica ºi inconfundabila poetã: s-ar acorda premii Nobel pentru tãcere,

„urcã-te pe statuia lui rosetti / aºazã-i cravata s-ar acorda premii Nobel pentru debut,

florile pe umãr / suge-i sexul”. s-ar acorda premii Nobel ex-aequo,

Având toate acestea pe tapet, constatãm, pe de nu s-ar mai acorda deloc.

o parte, cã, în aceastã manierã, suntem cel puþin Suntem 20.000.000 de genii, zilnic scuipându-ne

20.000.000 de genii. Pe de altã parte, pricepem între noi sã nu ne deochem, ºi suntem fericiþi!

tardiv cã epoca de aur a poeziei româneºti, pe care Pornim cãtre gloria intimã direct pe þolul roºu…

am ratat-o, istoriceºte vorbind, a fost pe vremea La Bulivar, birjar! la bulivar!...

birjelor.

Suntem fericiþi! Pãcat cã premiile Nobel nu se

hotãrãsc în România. Ar fi o ocazie unicã în istoria

omenirii de a se putea vedea nevãzutul:

evlavioase trageri de sfori ºi ecumenice jocuri

de parâme,

exerciþii pirotehnice aplicate pe caprele

vecinilor,

Detaliu


CUM ªI CE SE MÎNCA LA ÎNCEPUTUL

SECOLULUI TRECUTGASTRONOMICA

Bogdan ULMU

Se dedicã domnului Gruia Novac, pe care l-am stresat

nepermis de ludic, trimiþîndu-i de trei ori, acelaºi

text...

bucium prãjit în unt; suliºoare (pardon de Prietenul meu expresie!); plesiruri; plãcintoare; gato de cartofi de M i rcea Cavad ia , Lion; lapte zburat spaniol; croºete de Olanda; scriitor, director de muhalebiu cu nisaºtea; cremã plumbuitã; bishop; ziar, organizator al vutcã auritã; ºi, ca sã nu vã mai plictisesc ºi pentru a u n u i e x c e l e n t vã face poftã, transcriu ºi un fel de mîncare festival de umor în complicat, cu titlu lung & apetisant – lise de chitrã, Caraº-Severin, mã portocale întregi, caise, frape, prune umplute cu invitã, ca-n fiecare an, la casa lui de vacanþã, la fisticuri...mmmm!!!Voineasa. Cine a fost la Voineasa (în Vîlcea, pe

Citind reþetele, mi-am dat seama nu numai cã drumul dintre Rîmnic, spre Sibiu, urcînd spre munte pe la-nceputul secolului trecut strãbunii de la Brezoi) ºtie cum aratã paradisul. Et in Arcadia (strãmoaºele) aveau timp, dar aveau ºi cu ce ego!cumpãra atîtea ºi atîtea produse! Deºi, tehnic, bucã Ce-i drept, am avut proasta inspiraþie sã vin tãria era oarecum rudimentarã (nu existau acolo...taman de la Baia Mare (unde fusesem invitat microunde, temperaturi înalte, mixere, cuptoare de de celebrul Akebono, Claudiu Pop, omul care-a slãbit mii de waþi, tacîmuri elegante de inox ºi pahare de în direct, la tv, 102 kg.!)... De la Bai, la Voineasa, se mînuit fãrã spaima spargerii), rãgazul pentru artã ºi ajunge lesne – spun masochiºtii: mie nu mi s-a pãrut – plãcerea culinãritului nu se pot compara cu poate unde încã nu sunt masochist cu acte...bucãtãria treimiistã, bazatã pe semipreparate, cola, Deci, iau Sãgeata Albastrã de la Baia, la Cluj, hamburgeri, pizza ºi hot dog.de-acolo, dupã douã ore, iau autocarul spre Vîlcea;

ªi cît de curios sunã azi, în urechea gospodinelor cobor la Brezoi, de unde mã recupereazã doamna mai rar dedulcite la asemenea lecturi, unele Trude, soþia lui Cavadia. Obosit, fug dupã o bere, ingrediente despre care se zice cã-s chiar toxice mãnînc o sarma ºi citesc o carte, pe ospitaliera (scrobealã, clei de morun, gumã arabicã, sacîz – terasã (verandã) a casei bãtrîneºti, casã care a cernut prin tulpan, niºaºta; sau mai puþin împlinit o sutã de ani.periculoasele unt de pergament, zahãr verde, apã Cam tot atîta avea ºi cartea despre care vã de flori º.a.m.d.). Desigur, un cercetãtor al vorbesc: ea nu poseda coperþi, nici vreo indicaþie arhaismelor ºi regionalismelor, ori un pasionat lãmuritoare (cum se cheamã, cine-i autorul, unde-i (fanatic) al bucãtãriei, reuºeºte sã descifreze publicatã, în ce an etc.); pe coperta improvizatã termenii subliniaþi de noi cu bond; nu e greu sã-þi scria, de mînã: Carte de bucate a Mariei Turturea de imaginezi cã dracila = un fel de mãrãcine; chitra = o la Voineasa. Dupã cîte mi-am dat seama ( raportînd-o varietate de lãmîie; povidla = magiun; Mandel la opul tandemului Kogãlniceanu / Negruzzi) era Kuchen = prãjiturã cu migdale; crafne = gogoºi; publicatã cam cu douã-trei decenii, dupã. O seamã cantalup = pepene; lapte zburat = variantã mult mai de termeni ºi reþete repetau bucatele propuse de apetisantã a „laptelui de pasãre” º.a.m.d. paºoptiºti. Deci, s-ar putea spune, ºi acest volum

Sunt însã ºi cuvinte pe care nu le mai gãsim în conþine feluri de mîncare aproape criptice; am notat dicþionare ºi asupra cãrora ne va fi din ce în ce mai pentru dumneavoastrã, mîncãi frustraþi, cîteva greu sã ne dumirim. Ergo: pofticioºi dumneavoastrã, nume de bucate, spre-a vã face sã salivaþi, profitaþi de bãtrîni (minimum octogenari!) ºi cultivîndu-vã: dulceaþã (ºerbet) de dracilã; dulceaþã trageþi-i de limbã, precum culegãtorii de folclor. de ( miez de) frape; dulceaþã de (coajã de) Ceea ce veþi afla, treceþi cu plai vazu' pe pergament neramze; ºerbet de chitrã; dulceaþã de gelatinã ºi iute daþi de ºtire degrabã vãrsãtoriului de vutci & (tremurã); dulceaþã de cantalup; ºerbet de vinuri ce se-ncumetã sã semneze aici... Pohte & pergamot; ºerbet de sacîz; paºchet; povidlã de gînduri aromitoare !caise; Mandel-Kuchen; bogace (bohaci); crafne;


SOCIETATEA CIVILÃCONSULTAÞII

Andrei HUIBAN

Determiniºtii culturali subscriu la ideea pãstreazã aceste

conform cãreia cultura politicã este durabilã ºi c o n d i þ i i

persistentã pentru cã îºi are originile în istorii fundamentale. De

naþionale ºi personalitãþi individuale distincte. exemplu, John Keane

Specialiºtii au împãrþit acest concept într-o defineºte societatea

dimensiune subiectivã ºi una obiectivã. civilã ca fiind „o

Dimensiunea subiectivã constã din: orientarea a r e n ã î n c a r e

cognitivã, orientarea afectivã ºi orientarea oamenii moderni îºi

evaluativã. satisfac, în mod

Dimensiunea subiectivã a culturii politice se legitim, propriul

bazeazã pe dimensiunea sa obiectivã, exprimatã interes ºi îºi dezvoltã

de: sistemul politic (parlamentul, executivul, individualitatea, dar

birocraþiile, tribunalele, partidele politice, unde deprind ºi

grupurile de interese, mass-media, beneficiarii valoarea acþiunii de grup, a solidaritãþii sociale ºi

lor), procesul politic (acþiunile, conflictele, dependenþa bunãstãrii lor de ceilalþi, ceea ce îi

alianþele ºi comportamentele), ordinea politicã educã în spiritul îndatoririlor cetãþeneºti ºi îi

(politicile ºi deciziile sistemului politic). pregãteºte pentru participarea la arena politicã a

Dimensiunea subiectivã ºi cea obiectivã statului” (Keane, 2003, p.94).

marcheazã premisele democraþiei. Conform lui Ernest Gellner scrie cã mai degrabã societatea

Dahl, democraþia implicã douã elemente: civilã este democraþie decât este conþinutã de

competiþie (contestare) ºi participare (Dahl, 2000). democraþie: “Ceea ce distinge societatea civilã

Aceste elemente, la rândul lor, implicã alegeri faþã de celelalte este cã nu este clar cine este

deschise, libere ºi corecte, limitãri asupra puterii, ºeful” (Gellner, 1998, p.93). Societatea civilã sau

stat de drept, stabilitate ºi libertate a presei: democraþia sunt menite sã asigure pluralismul,

“Democraþia are precondiþii de ordin economic, absenþa monopolului ideologic, separarea statului

instituþional, cultural ºi social. Dacã toate acestea de economie ºi viaþa socialã, controlul reciproc ºi

trebuie sã fie prezente în egalã mãsurã pentru ca echilibrul dintre centralismul politic ºi autonomia

democratizarea sã aibã loc, reprezintã un subiect economicã. Aceasta este teoria liberalismului

controversat. Cu toate acestea, ele pregãtesc clasic, un melanj între libertarianism ºi

terenul pentru modul în care elitele ºi cetãþenii de responsabilitate socialã. El se potriveºte cu

rând se comportã, reacþioneazã în ºi la situaþia lor, noþiunea de societate deschisã, aºa cum au descris-

precum ºi la schimbãri, pentru modul în care se o Popper ºi Dahrendorf.

îmbinã domeniul public ºi cel privat ale cetãþeniei, Distingând între societatea deschisã ºi

interesele individuale ºi sociale din societate, societatea închisã, Popper o caracterizeazã pe

adicã ele pregãtesc terenul pentru societatea ultima ca pe o societate tribalã, bazatã pe o

civilã“ (Gross, 2004, p.26). înþelegere absolutã a istoriei care duce la

Filosofia politicã modernã definea societatea totalitarism, distrugând orice pluralism (Popper,

democraticã ca societate civilã, un parteneriat 2005). Orice contestaþie este interpretatã ca o

între cetãþeni, din care derivã întreaga autoritate, rezistenþã ce trebuie învinsã în numele realizãrii

ºi o sumã a diferitelor grupuri, interese ºi clase, al finalitãþii ultime a istoriei, pluralismul fiind

cãror numãr înlãturã orice pericol în care s-ar afla descalificat din punct de vedere intelectual ºi

individual sau grupurile ºi interesele minoritare. politic, democraþia apãrând doar ca o eroare ce

Controlul ºi echilibrul sunt astfel stabilite prin trebuia eliminatã.

existenþa unei mulþimi de grupuri, organizaþii ºi Democraþia, societatea deschisã formatã din

asociaþii cu legãturi active între membri. Indivizii indivizi, îi pare lui Popper regimul cel mai puþin rãu.

trebuie sã-ºi asume atributele cetãþeniei, sã creeze Ea nu este un ideal abstract, ci un cadru

aceste elemente ale societãþii civile ºi sã participe instituþional ce oferã procedee ºi metode ce

la ele. Societatea civilã nu poate fi creatã prin interzic autoritãþilor sã se sustragã dialogului. Ca

decrete de stat ori prin vreun alt tip de impunere, ci orice cunoaºtere absolutã, orice suveranitate

doar prin exercitarea cetãþeniei. absolutã e o iluzie funestã. “Ca un savant adevãrat,

Definiþiile contemporane ale societãþii civile democratul procedeazã prin încercãri ºi erori,


presupuneri ºi respingeri ºi alege sã-ºi realizeze neinstituþionalizate vizând diferite cauze sociale.

scopurile prin ajustãri ºi reajustãri limitate ce pot Ele creeazã un corp eterogen ºi multistratificat

fi ameliorate continuu” (Popper, op.cit., p.337). El care reflectã mozaicul cultural al unei comunitãþi.

nu se încrede în utopiile revoluþionare, dar nu

dispreþuieºte sã se angajeze în reforme menite sã Bibliografie

corecteze nedreptãþile ºi inegalitãþile.

Pentru Dahrendorf, societatea deschisã nu este 1.Dahl, Robert A., Poliarhiile. Participare ºi

un sistem ci, „în forma sa idealã, este un haos opoziþie, Institutul European, Iaºi, 2000

c rea t i v. Ea ne p ro te jeazã împot r i va 2.Dahrendorf, Ralf, Dupã 1989.Moralã,

«inconvenientelor stãrii naturale», dar ºi revoluþie ºi societate civilã, Humanitas, Bucureºti,

împotriva celor care provin din pretenþiile 2001

monopoliste ale minoritãþilor sau majoritãþilor 3.Gellner, Ernest, Condiþiile libertãþii.

autodesemnate” (Dahrendorf, 2001, p.79). Societatea civilã ºi rivalii sãi, Polirom, Iaºi, 1998

Ca zonã separatã aflatã între individ ºi stat, 4.Gross, Peter, Mass-media ºi democraþia în

societatea civilã prezintã caracteristici precum þãrile Europei de Est, Polirom, Iaºi, 2004

autonomia, pluralismul, asocierea, legalitatea ºi 5.Keane, John, Societatea civilã, Institutul

medierea. Aceste asociaþii pot cuprinde confesiuni European, Iaºi, 2003

religioase, organizaþii caritabile, grupuri de 6.Popper, Karl, Societatea deschisã ºi duºmanii

influenþã în afaceri, asociaþii profesionale, sãi, Humanitas, Bucureºti, 2005.

s i n d i c a t e , u n i v e r s i t ã þ i º i m i º c ã r i

Detaliu


SPIRALA NÃZUINÞELORPROZÃ

Iorgu GÃLÃÞEANU

...pentru cã am jurat sã spun totul despre ceea ce am simþit odatã

cu trecerea anilor, pornesc la drum lung, plin de povîrniºuri ºi

necunoscute ce-mi vor îngreuna înaintarea, dar e riscul asumat pentru

a-l lãmuri pe Vlad ºi ceilalþi de vîrsta lui de corvoada generaþiilor

mutilate decenii la rînd spre întunecimea epocii aurifere, îndrumate

fals sub fanatismul creierelor despotice infestate cu ciuma roºie de la

rãsãrit, abãtute peste dealuri ºi hotare, peste munþi, codri, grînare,

printre vii ºi peste pruncii neamului...

...pentru cã am jurat la înmormîntarea lui Ionel Cartas, viþa

moralã, liberalã, a Vocii manuscrisului, sã spun cît mai multe despre

adevãrul deceniilor nãruite generaþiilor încarcerate între ziduri,

înlãnþuite în frig ºi teamã, de apãsarea întunericului într-o societate în

care se declarase încheiatã iluminarea pânã-n inima cãtunelor, a

munþilor ºi cimitirelor, a drumurilor ºi chiar în strãfundul peºterilor...!

…într-o þarã unitã pe culmile succesului ºi al fericirii, scãldatã în

aur ºi fãrã datorii la strãini, îndestulatã, cu salariaþii înºiruiþi la cozile m-ai jicnit, adicã, ai vorbit urît, de mãlai ºi pîine, ouã, zahar sau ulei, ajunºi în stadiul înaintat al chestia cu mã-ta despre mama. disciplinei, cu cartele sau tichete pentru bunurile toate ºi tot mai Of, a mai trecut un sfert de ceas puþine... ºi tot acolo eºti! Spui sau nu-mi

...dar mai ales pentru cã am jurat sufletului pãcãtos, care spui noutãþi? Ai noroc cã-i ger pãcãtuia, înjurându-L pe Dumnezeu cã ne-a pãrãsit pe noi, vrednicii afarã ºi nu au ieºit prietenii, români, capabili sã învingem orice duºman ne-ar fi cãlcat prin ogradã, altfel o ºtergeam de mult, mã ne-ar fi siluit femeile ºi ne-ar fi furat copiii sã-i educe sã se-ntoarcã ºi jucam cu ei. Ce faci, te hotãrãºti sã ne controbãie prin case, sã ne spintece burþile ºi sã ne de-a hranã la sau nu? Altfel o sã plec la...sãlbãticiuni..., lucruri învãþate la ºcoalã, doar abia terminasem liceul Minutele se scurgeau la ºi ºtiam o grozãvie de chestii despre vitejia neamului românesc, pe repezealã, fãrã a lua în seamã mulþi învingându-i de-a lungul veacurilor, numai pe tovarãºii sovietici ºicanele pe care ºi le aduceau niciodatã, ei rãmînînd pentru noi bastionul þãrii ºi prietenul mare, unul altuia, unul din generaþia gigant, mai mare ºi decît ursul polar... obsedantelor decenii îmbibate

– Fane, Fane, ai de gînd sã începi misiunea pentru care ai venit, de mucegaiul bolºevicilor, altul aici? Mã ameþeºte filozofia ta! din ultima, dupã jumãtate de

– Ce e, mã, ghiaure, ce te þipi la mine? Zãu, mare zbanghiu a fãcut veac distanþã, cu doar o duzinã taicã-tu ºi mamã-ta! de aniºori în spinare adunaþi

– Bãi, Fane, eu îi spun mamã, nu mã-ta, cum te-ai repezit la mine! dupã alþi ºase de la nãruirea Am sã te pîrãsc, sã ºtii. utopiei ceauºiste. Era într-o zi de

– Vlad, nu minþi, am spus mamã-ta, nu mã-ta, cum insinuezi! În Boboteazã din mileniul trei, fond e acelaºi lucru, doar... afarã într-adevãr gerul pusese

– Ba nu e acelaºi lucru, altfel simte dacã-i zic mama, ºi altfel m-ar stãpînire absolutã peste tot ce privi dacã i-aº zice, dar mai bine tac, prea urît sunã la urechi, parcã era viu ºi neviu din ogrãzi, freci lopata de piatrã, nu? Eee, te strîmbi ºi arãþi prostii cu degetele, întreaga aºezare fiind cuprinsã parcã n-aº ºti ce înseamnã! Ai început de-o orã sã povesteºti, mi-ai de muþenia fiinþelor ºi trosnetul promis o mulþime de adevãruri, iar tu, îmi faci teoria cu o grãmadã de pietrelor sau al crengilor jurãturi, nu mai termini odatã ºi odatã, de asta mã þii lângã tine?! doborîte din pomi sub apãsarea

– Nepoate, Vlad taicã, e vorba de a jura ºi nu de jurãturi, cum ucigaºã a vîntoasei. La dreapta stîlceºti tu cuvintele! Bine, bine, te-ai plictisit, doar numai dupã un lui ªtefan Grigoriþã, comod ceas de trãncãnealã? Poate ai dreptate, eºti puºtan, am uitat. Oare instalat pe scaunul din faþa cum te descurci la ºcoalã, unde trebuie sã mergi ani la rînd pentru a maºinei de scris, prins de învãþa puþinã carte? Tu te-ai plicitisit doar dupã un ceas ºi deja vrei sã neastîmpãr se agita Vlad ºtii o mulþime de lucruri, mãi, ciocoflendere, mãi! Grigoriþã, fiul mai mare al

– Eei, poftim, altã tîmpenie de-a ta, în loc sã mã înveþi ceva bun, singurului sãu prunc, mereu pus despre istoria neamului, îmi spui iar o prostie! Nu-i vorba de asta, dar pe ºotii sã-i tulbure liniºtea din


camera de lucru, sã-l facã una douã sã se rãsteascã: ªi-a fluturat mînuþele prin faþa ochilor, semn

– Termino, ghiaure, de cîte ori m-ai fãcut sã de salutare ºi împãcare, apoi iute a deschis uºa cu

întorc capul spre tine, sã pierd firul la þesãturã, la ele ºi a zbughit-o în aerul rece de afarã, dispãrînd

ideea ce vreau sã o aºtern pe coala de hîrtie! Ai doar el ºtia unde pentru a-ºi descãrca nãduful minþii

îngheþat de frig, mâinile þi-s reci ºi din nas îþi curg ºi bãºica udului. În urma lui, ªtefan, uimit de

mucii, þi-au fãcut ranã la buza de sus, abia mai poþi perspicacitatea ºi maturitatea urmaºului de sânge,

respira, mucea! ºi-a frecat cu dosul palmei fruntea crestatã de

– Daa, tu deºteptu' de colo, n-am îngheþat, aici riduri, parcã limpezindu-ºi gîndurile ascunse-n

nu-i rece, e chiar plãcut ºi e bine, faþã de prãpãdu' spatele ei, ºi a ºoptit doar numai el s-audã:

de afarã! De ce ai aºa multe tablouri pe pereþi? Tu – Isteþ nepot mai am! Ce-ar fi sã i-au o duºcã, sã

le-ai desenat? intru un pic pe scãrile din dreapta, în micul bar al

– Vezi, vezi, cum pui întrebãri anapoda? Suntem meu? Hai, iute, sã nu vinã ghiaru' sau Mãria!

aici pentru a-þi depãna grozãvii dinaintea lui '89, din A coborît din aer mîna mai înainte ridicatã sã-ºi

secolul douãzeci, adicã din mileniul doi, abia loveascã ramul din arborele genealogic, cu

trecut! Secolul din care am prins aproape degetele ei ºi-a tras fermoarul imaginar prin faþa

jumãtatea pãtatã de mîrºãvenia diavoleascã a buzelor, s-a ridicat de pe scaun ºi a tulit-o spre uºa

comunismului ceauºist. de la magazia din dreapta, de pe raftul din spatele

– Ce-i aia, mîrºãvenie ceauºistã? ei a luat sticla cu tãrie albã ºi a dat prima duºcã pe

– Hoo, nici nu þi-am rãspuns la a doua întrebare gât, oprindu-se îndatã din cauza larmei ivite în

ºi tu îmi pui altele?! Nu se deseneazã tablourile, se încãperea de unde abia plecase. A întors capul ºi

picteazã! ªi nu le-am pictat eu, le-am colectat de la vrînd-nevrînd, surprins asupra faptei, oarecum

diferite vernisaje expuse ºi de copii de vîrsta ta! speriat, a pronuþat cãtre autorii care-i invadaserã

Uite de ce sunt în stare unii, pe când tu nu faci nimic spaþiul de creaþie:

constructiv, freci menta precum face nea Terchea- – Ce-i Nuº, taicã, a îngheþat micuþul, afarã? Era

Berchea. Acum ce naiba miºti acolo, ori te înfãºori cît pe ce sã mã înec cu apã, m-aþi luat prin

cu pãtura ori las-o la locul ei! Uite, poftim, de câte surprindere! Hoo, hoo, ai pornit în cercetare cu

ori m-ai întrerupt pînã acum! N-auzi, mãi, ce faci cu Tudor? Ãl mare adineaori a þîºnit pe uºã. A îngheþat

ea, hai, hai, du-o înapoi, las-o pe pat, unde era aici, centrala încã nu a pornit. Îl durea bãºica, nu a

împãturitã! Freacã-þi lãbuþele ºi suflã în ele sã te mai rezistat. Uff, era sã scap sticla, cât pe ce s-o

încãlzeºti sau ºterge-o în camera de sus, poate e sparg, se fãcea numai apãrie pe aici.

mai cald. Vezi ce face Mãria, mai necãjeºte-o ºi pe – Lasã, lasã, n-o minþi pe mama, ce, eu nu ºtiu

ea! Du-te, domnle, du-te, nu te mai agita prin jurul cã e þuicã în sticlã?! Mirosul ce invada camera strica

meu, nu pot sã lucrez! Ori stai înþepenit pe scaun ºi totul, nu dacã se uda preºul! Mare ºmecher eºti,

nu comentezi aiurea, ori pleacã unde þi-am zis ºi minþi de îngheaþa apa ca afarã!, pronunþase

fã-þi temele! dezinvolt Vlad, strecurat pe neobservate înãuntru,

– Daa, sunt în vacanþã! Am venit la tine în pe sub braþul nurorei ºi pe lângã þîncul Tudor,

camerã sã-mi povesteºti ceva interesant, dar pînã frate-su, de cîteva luni pornit pe trei ani.

acum vãd cã tu ai frecat menta, nimic nu mi-ai zis ca – Hai, hai la masã, Mãria a turnat mîncarea în

sã mã atragã, sã mã concentrez ºi sã stau liniºtit! farfurii. Nu-i frumos sã mã pãcãliþi, are dreptate

Fane, pot sã fac pipi în chiuvetã? copilul, ce sã caute sticla cu apã în magazie?!

– Ptiu, afurisenie micã, ce e chiuveta, oalã de – Da, Nuº, am luat o duºcã, m-a cuprins frigul ºi

noapte? Afarã, potaie, descarcã vidanja afarã! pe mine! Salut piciule, salut scumpe Tudorel! Gata,

– Îmi îngheaþã puþa ºi poate rãmân fãrã ea! De sting becul, blochez maºina de scris ºi vin la

ce eºti aºa de rãu cu nepoþelul tãu, bunicelule! Te-ai bucãtãrie. Ce se aude în spatele vostru, ce-i cu

bucura sã rãmînã nepotul fãrã instrumente?! hãrmãlaia ivitã din senin?!

A sãrit de pe scaun ºi s-a fixat în mijlocul …………………………………………………………………..

camerei, dincolo de masã, pentru a nu fi ajuns de – Mama, auzi? Vezi, mama, cu ce-mi umple

braþul ridicat de ªtefan, pornit sã-l pedepseascã. urechile? Dupã aia zice cã sunt nervos, cã mã

Dupã ce s-a hlizit cîteva clipe spre adult ºi-i fãcea în plictisesc repede ºi nu ascult de poveþele lui! Ce mai

ciudã, bãtîndu-ºi pumnii unul peste altul, ramura poveþe, de unde îmi spunea cã-mi povesteºte

din trunchi s-a oprit lîngã uºã ºi i-a spus împãciuitor: despre istoria neamului, îmi umple mintea cu fel de

– Gata, gata, ascult, merg sus sã-mi descarc..., fel de aiureli! Fane, ce-ai apucat sã-mi spui de

cum ai zis, vidanja!, dar cînd mã întorc vreau sã dimineaþã pînã acum?

vorbim serios, nu are rost sã pierd vremea de ……………………………………………………………..

pomanã, ori te apuci de povestit, ori merg sus la Dupã ce mîncãm, ne întoarcem aici, sã vãd eu

Mãria ºi joc rummy cu ea! cã nu mã asculþi, pentru cã imediat o sã dau drumul


la moarã, la ghemul cu istorisiri despre... adulþi, soþul ºi soaþa, veniþi în lume cînd maladia

– Sã turuie moara, sã nu mã laºi o vorbã sã roºie se împînzea peste întinderile þãrii, generaþia

întreb, sã înºiri firul la ghemul cu poveºti, sã rãmîn sacrificatã, activi cu frunþile încruntate ºi tîmplele

nemiºcat, un deget sã nu ridic, sã nu supãr pe încoronate cu fire argintii. Alþii, la braþ, bãiatul ºi

domnu' povestitor, de parcã aº fi din piatrã sau din cu nora, crescuþi sub aripile încã nefrînte, hrãniþi ºi

lut, nu copil din carne ºi oase aºezate în jurul adãpaþi pînã tîrziu cînd au digerat multe, generaþia

sufletului. Care are dreptul sã contrazicã sau sã scãldatã în douã ape. La urmã, cu o palmã a unuia

reclame la Asociaþia pentru protecþia copilului, a încleºtatã într-a altuia, nepoþii, roadele iubirii în

minorului, sau ºtie naiba cum se mai spune, nu-i lumea descãtuºatã, convinºi de oropsiþii mulþi ºi

aºa?! proºti de-ai spune liberã, generaþia crudã ºi

– Poftim, norã, poftim la el, bãrbãþie! Îþi dai avântatã pe drumul atîtor necunoscute. Nu mult în

seama cu cine am de-a face, cît de atent trebuie sã spate, dupã cele trei generaþii, þopãiau cu prudenþã

discut, voi i-aþi bãgat prostiile astea în cap?! Bine, ºi se învîrteau în cercuri, nu cumva sã deranjeze

bine, sã mergem, vom mai discuta despre asta, stãpînii, cei trei din tagma caninã, întreþinuþii,

copii. Ce face, Tudor, bulgãraºul nostru de aur? atotºtiutori asupra ceea ce miºca ziua sau noaptea

……………………………………………………………... prin iarba ºi pe sub copacii din proprietatea

Au ieºit cu toþii din încãpere ºi s-au îndreptat îngrãditã. Liniºtea ce învãluise întregul grup a fost

spre bucãtãria unde îi aºteptau Mãria ºi Cristian, spulberatã de glãsciorul nerãbdãtorului Vlad:

feciorul, tatãl nepoþilor din preajmã. Dupã ce-au – Omule, Fane, mãi, ce v-a apucat pe toþi?!

mîncat, musafirii dãdeau sã plece-n drumul lor, iar Parcã înaintaþi pe aleile din cimitir, ce v-a apucat?

el sã meargã cu Vlad în camera cu masa de lucru,

nerãbdãtori sã înceapã croiala la noul prunc de

spirit. Înaintau spre poartã doi câte doi, de parcã

ºtiau cã-s urmãriþi de soartã prin gerul bobotezii ºi

cîþiva fulgi ce fulguiau pe deasupra capetelor. ______________(Fragment din romanul în lucru Utopia zidurilor, ce va fi Patru bãieþi pãºeau înconjurînd cele douã fete.

publicat, probabil, la Editura Cronica din Iaºi, în 2008)Doi bãrbaþi, douã mame ºi în urmã doi nepoþi. Doi

Detaliu


POEME

ANNA AHMATOVANOTE ªI TRADUCERI

Livia COTORCEA

Aflînd cã fiica sa vrea sã publice un grupaj de între ei decît cu Ahmatova.

versuri într-o revistã din capitalã, tatãl i-a cerut De aici se înþelege cã fenomenul Ahmatova nu

sã-ºi ia un pseudonim ca sã “nu facã de ruºine o se reduce la manevre stilistice sofisticate, el þinînd

familie de onorabili.” Fiica s-a supus ºi, în loc de mai curînd de cea dea doua parte a vestitei ecuaþii a 1Anna Gorenko, în literatura rusã a apãrut Anna ”Eu”-lui lansatã de Buffon.

Ahmatova. În cazul poetei, unicitatea divinã a Nu e vorba aici cã ea s-ar fi îndoit de propriul personalitãþii a fost potenþatã de frumuseþea ei

talent ºi de drumul pe care ºi l-a ales sau cã ar fi uluitoare. Privind-o, þi se tãia respiraþia. Înaltã, cu cãutat avantajele pe care i le oferã scriitorului un pãrul negru, smeadã, sveltã ºi de o supleþe ieºitã pseudonim; important era ca ea sã respecte din comun, convenienþele, pentru cã în familiile onorabile (iar cu ochii de un verde deschis ca ai panterei de familia Gorenko era o astfel de familie) meseria de zãpadã, timp de o jumãtate de veac, poeta a fost scriitor era privitã de sus, considerîndu-se fireascã desenatã, pictatã, sculptatã în ghips ºi în marmurã, doar pentru cei care nu se puteau afirma altfel. fotografiatã de atîþia ºi atîþia, începînd cu Amedeo

2 Pretenþiile tatãlui erau însã exagerate. În fond, Modigliani. Versurile care i-au fost dedicate familia Gorenko nu þinea de nobilimea de viþã. Dar alcãtuiesc mai multe volume decît însumeazã ce te faci cã familia locuia la Þarskoe Selo – propria ei creaþie.reºedinþa de varã a þarilor – ºi cã vecinãtatea cu Spun toate acestea pentru cã faþa exterioarã a Palatul, pe parcursul cîtorva ani, n-a putut sã nu ”Eu-”lui poetei te înmãrmurea.Chipul ei interior lase urme în gîndirea acesteia; pentru fata de corespunde perfect exteriorului, lucru dovedit de ºaptesprezece ani însã, altceva era important: cu o versurile ei, unul mai uluitor ca altul.sutã de ani în urmã, la Þarskoe Selo, ”înflorea, lipsit Discursul ei este guvernat de o lapidaritate de griji” Puºkin. plinã de forþã. Ahmatova este poetul ritmurilor

Cît priveºte pseudonimul, între strãbunii Annei severe, al rimelor exacte ºi al perioadelor scurte. Gorenko pe linie maternã exista un Ahmat-han, Sintaxa ei este simplã, fãrã podoaba propoziþiilor urmaº al lui Cinghiz-han, ultimul conducãtor al secundare pe volutele cãrora se ridicã edificiul Hoardei de Aur. „Sînt o cinghizã” – declara poeta nu literaturii ruse. Simplitatea gramaticalã apropie fãrã orgoliu. Pentru urechea unui rus, numele limbajul ei de limba englezã. Între contemporanii Ahmatova are o rezonanþã orientalã, mai exact, sãi, Anna Ahmatova este o Jane Austin, ºi dacã tãtãrascã. Dar Anna Ahmatova n-a cãutat exoticul. limbajul ei este ambiguu, nu gramatica este de Dimpotrivã: în Rusia, tot ce este tãtãrãsc e vinã.întîmpinat mai mult cu prejudecãþi decît cu În epoca experimentelor tehnice în poezie, ea interes. s-s detaºat demonstrativ de avangardã. Versurile ei

Dar cei cinci ”A” deschiºi (Anna Ahmatova) se apropie (dar numai exterior) mai curînd de ceea vrãjeau, iar poeta s-a aºezat cu ei, definitiv, la ce, la rãspîntie de veacuri, a înnoit poezia rusã ºi începutul alfabetului poetic rus. Acesta este primul universalã – ele se apropie de catrenele ei vers reuºit, de o acusticã desãvîrºitã, cu un ”Ah” simboliºtilor, prezente pretutindeni, ca iarba.venind nu din sentimentalitate, ci din istorie. Aceastã asemãnare exterioarã a fost subliniatã Pseudonimul ales dovedeºte convingãtor intuiþia ºi de Ahmatova în mod conºtient, ea apelînd la acest auzul fin al fetei de ºaptesprezece ani care, curînd, procedeu nu pentru a simplifica, ci pentru a-ºi îºi va semna actele ºi scrisorile: Anna Ahmatova. complica demersul. Ca ºi în prima tinereþe, poeta

Viitorul se proiecteazã pe aceastã alegere care þine sã respecte convenienþele.se dovedeºte providenþialã. Nimic nu trãdeazã mai necruþãtor neputinþa

Ahmatova face parte dintre poeþii lipsiþi de unui poet ca versul clasic, motiv pentru care rareori genealogie ºi de orice fel de ”evoluþie”. Poeþi ca ea acesta va fi întîlnit în forma lui purã. ªi nu existã se nasc pur ºi simplu. Ei vin pe lume cu o dicþie lucru mai greu decît sã scrii douã versuri care sã-ºi proprie, cu o alcãtuire a sufletului irepetabilã. aibã sonul lor propriu ºi sã nu sune ca un ecou Poeta s-a ivit pe lume gata înarmatã: nu aminteºte batjocoritor al versurilor altcuiva. Cînd respecþi cu de nimeni ºi, ceea ce este mai important, nici unul stricteþe mãsura, ecoul are o rezonanþã deosebitã, dintre numeroºii ei imitatori nu s-a putut nici mãcar ºi de el nu scapi doar încãrcînd zelos versul cu apropia de nivelul ei. Aceºtia seamãnã mai mult detalii concrete. Versurile Ahmatovei n-au imitat


niciodatã: poeta a ºtiut totdeauna dinainte cum moºtenirea care i-a revenit pentru a o duce în noul

sã-ºi învingã rivalul. veac. Era acesta un act de adevãratã smerenie, ºi

Arma ei a fost asocierea a ceea ce nu e de tocmai moºtenirea acceptatã a fãcut-o poet al

asociat. Într-o strofã, ea apropie obiecte care, la o secolului XX. Pur ºi simplu, Anna Ahmatova se

primã privire, nu sînt deloc legate între ele. Cînd considera, cu tot cu descoperirile ºi cu piscurile ei,

eroina ne vorbeºte dintr-o suflare de forþa simþirii, un post-scriptum la letopiseþul în care înaintaºii

de agriºul înflorit ºi de mãnuºa pentru mîna stîngã ºI-au pecetluit viaþa. Înscrisurile lor sînt tragice, ca

trasã pe mîna dreaptã, respiraþia versului – mãsura ºi viaþa, ºi dacã post-scriptumul poetei are

lui – se schimbã în aºa mãsurã, încît uiþi cum era ea neclaritãþi, lecþia a fost însuºitã perfect. Poeta

la începutul poeziei. Cu alte cuvinte, ecoul se nu-ºi pune cenuºã pe cap ºi nu ”plînge pe stoguri”

pierde în variaþie, conferindu-i acestuia unitate. tocmai din cauzã cã nici aceºti înaintaºi n-au

Din formã, ecoul se transformã în normã. procedat aºa niciodatã.

Mai devreme sau mai tîrziu aºa se petrec Primele ei plachete de poezii au avut un imens

lucrurile cu ecoul clasicilor ºi cu varietatea succes de criticã ºi de public. Un poet adevãrat se

descrierilor. În versul rus, acest lucru a fost sãvîrºit gîndeºte cel mai puþin la succes, dar trebuie sã ne

de Anna Ahmatova: de acel inimitabil ”Eu” care-i amintim cînd au apãrut cãrþile Annei Ahmatova.

purta numele. Cred cã ”Eu”-ul ei interior asculta Erau anii 1914 ºi 1917 – începutul primului rãzboi

cum, cu ajutorul rimei, limba apropie obiecte ce mondial ºi Revoluþia din Octombrie. Pe de altã

par depãrtate, în timp ce ”Eu”-ul ei exterior, de la parte, oare nu în acest vuiet asurzitor al

înãlþimea staturii ei umane, vedea, cu ochii ºi cu evenimentelor mondiale a dobîndit vocea poetei

vãzul interior, înrudirea acestora. Poeta uneºte viaþã ºi un timbru inimitabil? Din nou sare în ochi

ceea ce a fost deja nuntit în viaþã ºi în limbã – caracterul profetic al începuturilor ei poetice; de la

înainte de vecie, în ceruri. acest

Iatã unde îºi are obîrºia regalitatea discursului drum poeta nu s-a abãtut de-a lungul unei

ei, care n-a avut pretenþia de a fi nou. Rimele ei sînt întregi jumãtãþi de veac. Iar semnificaþia acestui

uºoare, mãsura flexibilã. Uneori, Anna Ahmatova profetism este cu atît mai înaltã cu cît, în Rusia,

renunþã la o silabã-douã din versurile ultim ºi vuietul evenimentelor istorice a fost însoþit de

penultim ale catrenului, obþinînd astfel efectul de litania obsesivã ºi lipsitã de sens a simboliºtilor. Cu

nod în gît sau de impas nevoit provocat de o timpul, ambele melodii s-au întîlnit ºi s-au contopit

încãrcãturã emoþionalã în exces. Dar mai mult de în furtuna polifonicã ameninþãtoare a noii ere; pe

atît poeta nu ºi-a permis, pentru cã nu avea de ce; fondul acestui vuiet, s-a rostit Ahmatova întreaga ei

ea se simþea liberã în spaþiul versului clasic ºi nu-ºi viaþã.

considera realizãrile ºi piscurile ca fiind ceva Volumele de început – Seara, Mãtãnii, Stolul

special în comparaþie cu eforturile predecesorilor alb – sînt consacrate unei teme pe care o întîlnim de

care uzau de aceeaºi tradiþie. obicei în primele plachete ale oricãrui poet – tema

Desigur avem de a face aici cu un element de iubirii. Poeziile poetei par însemnãri grãbite într-un

umilinþã asumatã. Nimeni nu absoarbe în sine jurnal intim. Ele consemneazã întîmplãri din

trecutul atît de complet precum poetul, mãcar ºi existenþa exterioarã sau psihologicã ºi uneori

din teama de a nu merge pe cãi bãtãtorite. (Iatã de depãºesc ºaisprezece, maximum douãzeci, de

ce, atît de adesea, poetul îºi depãºeºte ”timpul” versuri. Acestea se întipãresc rapid în minte, fiind

care, de regulã, este preocupat de ajustarea ºtiute pe de rost în Rusia de generaþii întregi de

vechilor cliºee). Orice ar intenþiona sã ne spunã cititori.

poetul, în momentul în care pronunþã cuvintele, el ªi nu scurtimea sau tema acestor versuri

este conºtient cã este un continuator. Prin mãiestria trezesc dorinþa de a le þine minte cu orice chip. Nici

ºi cuprinderea sa, marea literaturã a trecutului una, nici cealaltã nu sînt o noutate pentru cititorul

smereºte orgoliul urmaºilor. Despre durerea lui, avizat. Nou este în poezia Ahmatovei modul de

poetul vorbeºte totdeauna cu reticenþã, pentru cã abordate a unei teme vechi. Pãrãsitã, chinuitã de

în raporturile sale cu durerile ºi cu tristeþile el este gelozie sau de conºtiinþa propriei vinovãþii, eroina

cu adevãrat un Jidov Rãtãcitor. În acest sens, fãrã zbuciumatã a acestor poezii, cel mai adesea, se

nici un dubiu, Ahmatova provine din ºcoala de dojeneºte pe sine ºi nu se lasã pradã mîniei; ea iartã

poezie petersburghezã care, la rîndul ei, s-a generos în loc sã învinuiascã ºi se roagã în loc sã

sprijinit pe clasicismul european ºi pe profunda plîngã. Poeta a gãsit în proza rusã din secolul al XIX-

antichitate. În plus, creatorii acestei poezii erau lea delicateþea sufleteascã ºi exactitatea motivelor

aristocraþi. psihologice, în timp ce de la poezie a învãþat

Faptul cã Ahmatova a fãcut economie de sentimentul demnitãþii sinelui. Ironia ºi detaºarea

cuvinte se explicã prin felul cum a înþeles ea nu sînt calea cea mai scurtã cãtre smerenie, dar


acestea au devenit sigiliul duhului ºi al spune despre tragedie; de aceea, poezia ºi tragedia

personalitãþii poetei. sînt înrudite. Pentru cã a nãzuit sã-ºi apropie versul

Oare trebuie sã mai spunem cã versurile de graiul popular, de tonalitatea cîntecului popular,

Ahmatovei au ajuns la cititor exact la momentul Ahmatova a rãmas cu poporul, fiind mai

potrivit? Mai mult decît alte forme de artã, poezia îndreptãþitã la aceasta decît toþi fãcãtorii de atunci

este o ºcoalã a simþirii, iar versurile care s-au aºezat de manifeste literare. Mai mult de atît: poeta a

în sufletele celor care o citeau pe Ahmatova i-au împãrþit amarul cu poporul.

întãrit pe aceºtia în faþa asaltului vulgaritãþii. Dar cuvintele despre comuniunea cu poporul ar

Participarea la o dramã personalã îi înarmeazã cu putea sugera un calcul care presupune cuvinte

tãrie pe cei care sînt pãrtaºi la o dramã a istoriei. mari. Ahmatova a fost o pãrticicã din marele întreg,

Oamenii au fost atraºi nu de eleganþa aforisticã a iar pseudonimul ei subliniazã tocmai ºtergerea

versurilor Ahmatovei, ei au venit spre poetã din ”apartenenþei ei de clasã”. Ba mai mult încã: poeta

instinct. Cititorii erau conduºi de instinctul lor de a dezavuat insolenþa pe care o vedea ascunsã în

conservare, cãci paºii ameninþãtori ai istoriei se cuvîntul ”poet”: ”Nu înþeleg cuvinte rãsunãtoare,

auzeau tot mai aproape de ei. ca: poet, biliard...” (s.a.) ªi cînd spune asta,

Ahmatova a auzit aceºti paºi mai din vreme: Ahmatova n-o face pe mironosiþa, ci-ºi fixeazã în

lirismul personal al Stolului alb ascunde, de fapt, minte un gînd lucid despre viitor. Fidelitatea faþã de

un motiv care, curînd, va deveni pentru ea o tema iubirii a fost ºi ea un semn al apropierii de

permanenþã: motivul spaimei abisale. ªtiinþa de a oameni. Singurul lucru care o deosebeºte pe poetã

þine în frîu pasiunile unei naturi romantice i-a fost de ceilalþi era nesupunerea la etica împrejurãrilor

poetei de folos atunci cînd spaima a cuprins totul. istorice de moment.

Groaza a pãtruns în porii pasiunii, formînd În rest era ca toþi: drept e cã nici timpul nu-þi

împreunã cu aceasta o magmã emoþionalã unicã îngãduia sã fii altfel. Versurile ei au devenit glas al

care, pentru prima datã, s-a fãcut simþitã în Stolul poporului nu pentru cã poporul n-ar vorbi niciodatã

alb. Odatã cu apariþia acestui volum, poezia rusã a pe o singurã voce. Oricum, vocea Ahmatovei nu

intrat în ”secolul XX, cel adevãrat, iar nu aparþine elitei; din acestã voce lipseºte complet

calendaristic” ºi a rezistat impactului. divinizarea maselor populare, atitudine intratã în

S p r e d e o s e b i r e d e m a j o r i t a t e a sîngele intelighenþiei ruse. Acel ”noi” care apare în

contemporanilor sãi, Ahmatova n-a fost luatã de versurile ei din anii revoluþiei este o încercare a

evenimente pe nepregãtite. În momentul izbucnirii poetei de a se proteja de indiferenþa ostilã a

Revoluþiei, poeta avea douãzeci ºi opt de ani – prea istoriei; ºi nu ea, ci alþi mînuitori ai limbii au lãrgit

mulþi ca sã creadã în aceasta ºi prea puþini ca s-o sensul acestui pronume pînã la limitele lui

poatã justifica. Fiind femeie, s-a gîndit cã nu se lingvistice. Viitorul l-a preluat pe acest ”noi”

cade nici sã proslãveascã, nici sã blesteme ceea ce pentru totdeauna ºi a consolidat poeziile celor care

se întîmplã. Schimbarea ordinii sociale n-a fost l-au folosit.

pentru ea un motiv ca sã renunþe la versul sever ºi la Între versurile ”cetãþeneºti” ale Ahmatovei din

combinaþiile asociative. Ca sã evite a deveni o anii revoluþiei ºi ai rãzboiului al II-lea mondial nu

colecþie de cliºee, arta nu imitã orbeºte viaþa. existã o diferenþã de psihologie, deºi intervalul

Ahmatova ºi-a pãstrat vocea ºi intonaþia specifice: dintre aceste evenimente este de aproape treizeci

ca ºi înainte, poeta n-a reflectat lumea, ea a de ani. De exemplu, dacã facem abstracþie de data

refractat-o prin prisma propriei inimi. Însã ºirul de cînd a fost scrisã, poezia Rugãciune poate fi uºor

detalii care, cîndva, punea în surdinã tensiunea raportatã la momentul preferat al noii istorii ruse,

trãirii, acum pare a scãpa de sub control, covîrºind iar titlul ales fãrã greº probeazã intuiþia poetului ca

totul. ºi faptul cã, pentru el, a devenit mai lesne sã

Poeta nu ºi-a întors privirea de la Revoluþie ºi lucreze cu istoria. Istoria ia asupra ei atît de multe

nu s-a erijat în judecãtor al acesteia. Ea a privit lucruri, încît poeþii încep sã renunþe la poeziile

lumea lucid, aºa cã n-a putut sã nu vadã cã explozia profetice, preferînd pur ºi simplu sã descrie

de sãlbãticie a adus fiecãrui om în parte un numãr sentimente ºi fapte.

nemaivãzut de necazuri ºi de dureri. În general, versurile Ahmatovei sînt

ªi poeta a ajuns la aceastã înþelegere a nominative, dar pentru perioada discutatã ale sînt

lucrurilor nu pentru cã a avut parte de un destin specifice. Poeta a înþeles cã împãrtãºeºte

crunt, ci, mai ales, datoritã forþei harului sãu. sentimente ºi gînduri cu foarte, foarte mulþi

Poetul se naºte democrat, ºi problema lui este nu oameni, cã timpul care, inevitabil, se repetã,

propria lui situaþie în societate, de cele mai multe conferã universalitate acestor gînduri ºi

ori precarã, ci modul cum sã se adreseze naþiunii sentimente. În ochii ei, istoria ºi destinul au foarte

întregi pe limba acesteia. Acelaºi lucru se poate puþine posibilitãþi de alegere. Versurile


”cetãþeneºti” ale poetei s-au contopit în mod Nivelul versurilor ahmatoviene face derizorie

organic cu torentul liric general în care ”noi”, orice încercare de a le interpreta biografic sau

practic, nu se deosebeºte de ”eu”, de acest freudian; în aceste versuri, adresatul concret se

pronume folosit de ea mai frecvent ºi cu o mai mare estompeazã, fiind doar un pretext pentru discursul

încãrcãturã emoþionalã. Împrumutîndu-ºi sensul autorului. Arta ºi instinctul continuãrii unui gen sînt

unul altuia, ambele pronume au cîºtigat astfel în totuna, în sensul cã ambele sublimeazã energia

exactitate. Numele torentului liric este iubire, creatoare, devenind, prin aceasta, identice. Un

astfel cã despre epocã ºi despre Patrie Ahmatova motiv aproape obsedant al liricii ahmatoviene ar fi

ascris versuri de o intimitate aproape indecentã, în nu atît renaºterea iubirii, cît starea de rugãciune.

timp ce versurile ei de iubire au dobîndit forþã Scrise cu diverse ocazii, nãscute din viaþã sau din

epicã, lãrgind albia acestui torent. imaginaþie, poeziile sînt omogene din punct de

În ultimii ani, Ahmatova a respins plinã de vedere stilistic; conþinutul lor erotic nu îndeamnã

indignare încercãrile criticilor ºi ale cercetãtorilor la cãutarea unei forme noi.

de a-i reduce creaþia la versurile de iubire de la Acelaºi lucru este valabil pentru credinþã. La

începutul veacului. ªi, categoric, avea dreptate sã urma urmelor, omenirea nu dispune de prea multe

procedeze astfel. Ceea ce a scris ea în ultimii mijloace pentru a-ºi exprima sentimentele

patruzeci de ani de viaþã depãºeºte aceste poezii, esenþiale, lucru ce ar putea explica, printre altele,

atît cantitativ, cît ºi valoric. Dar îi poþi înþelege ºi pe ºi apariþia ritualului.

critici: din 1922 ºi pînã în 1966, anul morþii ei, poeta Naºterea de noi ºi noi iubiri în poezia

n-a mai reuºit sã publice nici un volum de versuri, Ahmatovei nu înseamnã cã aceasta reflectã niºte

aºa cã cercetãtorii au fost nevoiþi sã lucreze cu ceea romane trãite, ci cã exprimã dorul finitului de

ce aveau la îndemînã. Dar ar mai fi o cauzã, mai infinit. Iubirea a devenit pur ºi simplu limbajul

puþin evidentã ºi mai greu de înþeles, a preferinþei acestei poezii, un cod de comunicare cu timpul, o

criticilor pentru creaþia timpurie a poetei. minimã construcþie pe valul acestuia. Limbajul

De-a lungul vieþii, timpul vorbeºte cu noi limbi iubirii îi era poetei cel mai aproape. Ahmatova nu

diferite – limba copilãriei, a iubirii, a credinþei, a ºi-a trãit propria viaþã; ea a trãit timpul, a trãit

experienþei, a istoriei, limba oboselii, a cinismului, acþiunea timpului asupra sufletului omenesc ºi

a vinovãþiei, limba cãinþei, º.a.m.d. Limbajul iubirii asupra propriei voci. Cînd atrãgea atenþia asupra

este cel mai accesibil. Vocabularul acestuia versurilor ei tîrzii, Ahmatova nu renunþa la

acoperã toate noþiunile, discursul iubirii este imaginea femeii tinere care vorbeºte prin iubire, ea

ascultat, în egalã mãsurã, de natura vie ºi de natura ne spunea doar cã vocea ºi dicþia acestei femei au

moartã. În limbajul iubirii, cuvîntul este spus de o luat-o cu mult înainte în încercarea lor de a prinde

voce profeticã, de inspiraþie cvasi-divinã; în acest vuietul timpului.

limbaj se întîlnesc pasiunile pãmîntului ºi citirea În esenþã, totul ne apare altfel deja în ultimul

Cãrþii Sfinte despre Dumnezeu. Iubirea este o ºi cel de-al cincilea volum al tinerei Ahmatova –

întrupare a infinitului în finit. Inversarea acestei Anno Domini MCMXXI. În cîteva poezii din acest

relaþii conduce la credinþã sau la poezie. volum, vuietul eternitãþii absoarbe vocea eului în

Poezia de dragoste a Ahmatovei este poezie aºa mãsurã, încît poeta este nevoitã sã ne sugereze,

prin excelenþã; la suprafaþa ei se aflã un strat la maximum, concreteþea detaliului ºi a imaginii

narativ în care toþi cititorii pot descifra, în mod pentru a le putea salva ºi a se putea salva pe sine de

miraculos ºi dupã gustul propriu, tristeþile ºi inumana mãsurã a ritmului. Deplina uniune a eului

durerile eroinei. (În imaginaþia înfierbîntatã a ºi a ritmului, mai exact, topirea lor în etern, se va

unora dintre ei, versurile sînt o mãrturie a petrece mai tîrziu. Deocamdatã poeta a încercat sã

”romanelor” poetei cu Blok ºi cu Maiestatea Sa apere sensurile propriei lumi de prosodia (s.a.) care

Imperialã, deºi aceasta era sensibil mai talentatã ca înghite totul, pentru cã prosodia ºtie despre timp cu

primul ºi cu ºase þoli mai înaltã decît cel de-al mult mai mult decît poate cuprinde un suflet viu.

doilea). Semiportret ºi semimascã, eroina liricii Acceptînd aceastã cunoaºtere ca memorie a

ahmatoviene potenþeazã tragismul vieþii într-un timpului fracþionat, poeta s-a ridicat la înãlþimi

mod teatral, sondînd parcã limitele unei dureri spirituale inimaginabile, acolo unde nu mai sînt

virtuale ºi limitele permanenþei. În unele versuri, posibile viziunile provocate de noi aspecte ale

poeta parcã ar pipãi graniþele unei fericiri posibile. realului sau de o nouã pãtrundere în esenþa

Cu alte cuvinte: realismul îi slujeºte Ahmatovei lucrurilor. Nici unui poet nu-i este dat sã treacã

pentru a împlini Ceea ce a hotãrît Providenþa. ªi, de aceastã prãpastie. Dar cel ce a aflat de ea coboarã

n-ar fi versurile în sine, toate acestea ar putea fi tonul ºi-ºi slãbeºte vocea pentru a se putea apropia

interpretate ca încercare de a readuce la viaþã de real. Uneori, se recurge la aceste mijloace din

tradiþia unui vechi gen. raþiuni estetice, pentru a atenua forþa ºi


intenþionalitatea ce-ºi au locul doar la tribunã. statului. În volum au intrat cam cinzeci de poezii,

Cel mai adesea, scopul acestei disimulãri este nerelevanate pentru creaþia poetei din cele patru

pãstrarea propriei personalitãþi. Aºa stau lucrurile decenii.

ºi cu poetul ritmurilor severe care este Anna Ahmatova a fost îngropatã de vie, iar pe

Ahmatova. ªi cu cît s-a ascuns ea mai mult, cu atît mormîntul ei au fost aruncate douã pietre ca sã nu

vocea ei s-a confundat cu Altceva, cu acel Altceva se uite unde este. Pentru a o aduce la tãcere s-au

care te înfioreazã dacã vrei sã-l priveºti de aliat diferite puteri, dar rolul cel mai important i-a

aproape; e ceea ce se întîmplã în Elegii nordice, aparþinut istoriei a cãrei trãsãturã specificã este

unde acest Altceva se ascunde în spatele trivialitatea ºi pentru care persoana cea mai

pronumelui ”eu”. importantã este statul. În Anno MCMXXI, adicã prin

Soarta acestui pronume o au ºi alte pãrþi de 1921, statul nou creat a reuºit sã-ºi întindã mîna ºi

vorbire pe care perspectiva prosodicã a timpului le spre Ahmatova, condamnîndu-l la execuþie prin

slãbeºte sau le potenþeazã. Poezia Ahmatovei este împuºcare pe primul ei soþ, Nikolai Gumiliov (nu

de o concreteþe extremã, dar cu cît este mai este exclus ca acest lucru sã se fi produs cu ºtirea lui 5concretã imaginea ei cu atît este mai mare surpriza Lenin). Conform principiului ”ochi pentru ochi”,

pe care mãsura versului o conferã sensului acestei puterea nu se aºtepta de la ea la altceva decît la imagini. O poezie scrisã pentru subiectul ei este ca rãzbunare, ºi asta cu atît mai mult, cu cît tenta o viaþã trãitã de dragul necrologului. Ceea ce autobiograficã a versurilor ahmatoviene era numim muzica versului, în realitate, este timpul unanim recunoscutã.divizat astfel încît sã adune conþinuturile versurilor Probabil, aceasta a fost logica statului cînd, în rimate într-un focar al irepetabilitãþii lingvistice. urmãtorii cincisprezece ani, a nimicit tot cercul de

Melodia devine albia timpului, fondul pe care prieteni ai poetei, inclusiv pe cei care au fost foarte versurile capãtã o configuraþie spectroscopicã. apropiaþi de ea – pe Vladimir Narbut ºi pe Osip

6Forþa poetei stã în ºtiinþa ei de a exprima stihia Mandelstam. În sfîrºit, i-au arestat fiul, pe Lev suprapersonalã, epicã a muzicii în armonie cu un Gumiliov ºi pe cel de al doilea soþ, pe criticul de artã

7conþinut real; e o ºtiinþã pe care poeta a dobîndit-o Nikolai Punin care, dupã nu mult timp, a murit în începînd cu deceniul al treilea. Efectul acestei detenþie. Apoi, a început rãzboiul. instrumentaþii este dãtãtor de spaimã: e ca ºi cum, Se poate spune cã în istoria Rusiei n-au existat dupã ce te-ai obiºnuit sã te sprijini de un zid, brusc ani mai îngrozitori decît cei cincisprezece ani de descoperi cã trebuie sã te reazemi de orizont. dinaintea rãzboiului. Nici în viaþa Annei Ahmatova

Ceea ce spun eu aici trebuie sã fie reþinut de n-au existat ani mai negri. Viaþa din acei ani, mai cititorii strãini, pentru cã orizontul deschis dispare bine zis mulþimea de vieþi curmate atunci i-a la traducere, pe hîrtie rãmînînd doar ”conþinutul” încununat muza cu cununa durerii. Locul versurilor unidimensional. Pe de altã parte, cititorul rus a fost de iubire l-au luat poeziile scrise în amintirea celor privat ºi el mult timp de cunoaºterea autenticã a dispãruþi. poetei. Traducerea ºi cenzura au multe în comun: Moartea care înainte era vãzutã ca o ieºire din ambele se întemeiazã pe principiul posibilului, dilema iubirii a devenit acum un fapt cotidian, fãrã bariera lingvisticã fiind ºi ea comparabilã ca nici o legãturã cu pasiunea. Din imagine poeticã, înãlþime cu temeiul statalitãþii. Ahmatova e moartea s-a transformat în prozã a vieþii.împresuratã de ambele ziduri ºi, deocamdatã, doar Anna Ahmatova n-a lãsat condeiul din mînã, primul dintre ele începe sã se fisureze. mai întîi, pentru cã prosodia cuprinde ºi moartea,

Volumul Anno Domini MCMXXI a fost pentru apoi, pentru cã ea s-a simþit vinovatã ca poetã ultima carte publicatã. Pe parcursul a supravieþuitoare. În esenþã, versurile ei scrise în patruzeci ºi patru de ani nu i-a mai apãrut nici un memoria celor morþi nu sînt altceva decît o volum. E adevãrat, dupã rãzboi, i s-au publicat încercare de a însera sau de a include moartea în versuri în douã rînduri – i s-a retipãrit lirica de alcãtuirea poeziei. Ea nu i-a înveºnicit pe cei iubire, diluatã cu versuri patriotice ºi de rãzboi sau dispãruþi. Mare parte din ei erau deja mîndria cu versificãri grosolane, proslãvind venirea literaturii ruse, îºi cîºtigaserã singuri nemurirea. timpurilor de pace. Cu aceste versificaþii ea încerca Poeta a încercat sã înþeleagã absurdul existenþei sã-ºi ajute fiul care, oricum, a stat în lagãre umane care, dintr-o datã, în faþa ochilor ei, a

4optsprezece ani. început sã distrugã temeiurile sensului vieþii. Aceste volume nu pot fi considerate nicicum Ahmatova a vrut sã punã stãpînire pe infinitul

volume de autor, întrucît ele au fost alcãtuite de chinuitor, populînd veºnicia cu umbrele celor dragi. funcþionari ai editurilor de stat ºi publicate pentru a Versurile închinate morþilor au fost singurele care convinge publicul, mai ales publicul strãin, cã au putut pãstra vorbirea articulatã, gata oricînd sã Ahmatova este vie, o duce bine merçi ºi este loialã devinã urlet al nebuniei.


ªi totuºi, din poezia Ahmatovei din acei ani Nici o credinþã nu-þi dã puterea de a înþelege ºi de a

rãzbate un geamãt: el se aude în repetiþia obsesivã ierta, cu atît mai puþin te poate ea ajuta sã trãieºti

a rimei, în versul difuz care frînge curgerea linã a uciderea unui soþ, apoi pe a celui de al doilea, de

discursului. Dar poezia care vorbeºte de moartea mîna puterii; ea nu-þi poate da puterea sã retrãieºti

unui prieten nu cunoaºte aceste fenomene. Poeta destinul propriului fiu ºi sã suporþi patruzeci de ani

pare cã se teme sã nu jigneascã memoria celor uciºi de muþenie ºi de urmãrire. Nici o Anna Gorenko n-ar

cu valurile ei de lacrimi, de aceea în dorinþa ei de a fi putut suporta toate acestea, în schimb a putut-o

li se alãtura se aude ecoul versurilor ei de iubire. face Anna Ahmatova, cea care, alegîndu-ºi

Anna Ahmatova vorbeºte cu morþii de parcã aceºtia pseudonimul, ºi-a profeþit exact ºi viitorul.

ar fi vii, dar fãcînd aceasta, ea nu apeleazã la stilul Existã în istorie epoci în care doar poezia poate

tradiþional de tipul: ”La moartea...” ºi nici nu-i lua în stãpînire realitatea, pe care raþiunea umanã

transformã pe cei dispãruþi în colocutorii ideali ºi n-o poate înþelege, pentru cã o pune în limite.

fãrã cusur pe care, de obicei, poezia îi cautã ºi-i aflã Într-un anumit sens, dincolo de numele Annei

între cei dispãruþi sau între îngeri. Ahmatova stãtea întregul popor, lucru ce explicã

Tema morþii este hîrtia de turnesol a eticii popularitatea ei ºi-i dã dreptul sã vorbeascã în

poetice. De regulã, genul ”In memoriam” se numele tuturor ºi cu toþi oamenii sã vorbeascã

foloseºte pentru a exprima compãtimirea de sine, direct. Poezia ei, cititã, persecutatã, îngropatã,

pentru un exerciþiu metafizic ce dovedeºte aparþine oamenilor. La început Ahmatova a privit

superioritatea supravieþuitorului în faþa celui lumea prin propria inimã, apoi ea a privit-o prin

dispãrut, a majoritãþii (cei vii) în faþa minoritãþii prisma istoriei vii. Omenirea nu are altã

(cei morþi). La Ahmatova, nici urmã de aºa ceva. Ea perspectivã.

nu-i generalizeazã pe cei dispãruþi, ea vorbeºte Prosodia, - în timpul conservat de limbã, - a

despre fiecare cu multe detalii. Poeta se adreseazã reunit douã perspective într-un singur punct. În

minoritãþii, fiindu-i mai la îndemînã sã se alãture acest punct a gãsit poeta ºi ºtiinþa de a ierta, cãci

acesteia, iar nu majoritãþii. Moartea n-a schimbat iertarea a toate nu este o virtute religioasã, ci o

nimic din chipul celor morþi, aºa cã acest chip nu calitate a timpului, terestru ºi metafizic

poate fi folosit ca punct de plecare pentru deopotrivã. Versurile Ahmatovei supravieþuiesc,

desfãºurarea de gînduri solemne ºi înãlþãtoare. indiferent dacã ele sînt publicate sau nu, pentru cã

E normal cã asemenea versuri n-au putut fi ele sînt pline de timp ºi pentru cã limba este mai

publicate, n-au putut fi trecute pe hîrtie sau veche decît statul, iar prosodia mai puternicã decît

multiplicate. Pentru mai multã siguranþã, acestea istoria. Dar prosodia nici nu are nevoie de istorie, ea

s-au pãstrat în memoria autorului ºi a cîtorva are nevoie de poet, de un poet cum este Anna

oameni. Din timp în timp, poeta verifica: se spunea Ahmatova.

pe dinafarã o poezie sau alta. Aceastã precauþie nu

era de prisos – dispãreau oameni pentru lucruri mai Note:

neînsemnate decît un petec de hîrtie. Ahmatova nu 1. Buffon Georges-Luis Leclerc, conte De

se temea atît pentru sine cît pentru fiul ei pe care, (1707-1788) – naturalist þi scriitor francez. A scris

timp de optsprezece ani, s-a chinuit sã-l scoatã din eseuri þi lucrari de matematica, fizica, botanica,

lagãr. Un petec de hîrtie o putea costa foarte economie. Membru al Academiei Franceze, Buffon

scump, de fapt mai mult pe fiul ei decît pe ea, cea este iniþiatorul monumentalei lucrari Istoria

care pierduse totul în afara raþiunii ºi a speranþei naturala, scoasa de Academia Franceza între 1749-

ultime. 1804. A scris þi apreciatul Discurs despre stil (1753)

Amîndoi însã n-ar fi trãit mult dacã Recviem ar care ofera o definiþie a stilului ce nu þi-a istovit nici

fi cãzut în mîinile puterii. De data aceasta, fãrã nici astazi sensurile:”la style, c'est l'homme même”

un dubiu, versurile sînt autobiografice, dar forþa lor –”Stilul este chiar omul”.

constã, ca întotdeauna, tocmai în obiºnuitul 2. Vezi eseul Modigliani din volumul de faþa.

biografieie poetei. Recviem îi plînge pe toþi cei 3. Jane Austin (1775-1817) – romanciera

îndureraþi: pe mama care ºi-a pierdut fiul, pe soþia engleza, autoarea unor romane de analiza

care ºi-a pierdut soþul; Ahmatovei i-a fost dat sã psihologica, preþuite pentru stilul lor direct, lapidar

trãiascã amîndouã dramele. În aceastã tragedie, þi dialogic (Mîndrie þi prejudecata, 1813, Emma,

corul moare înaintea eroului. 1816) etc.

Compasiunea faþã de eroii Recviem-ului îºi are 4. Lev Nikolaievici Gumiliov (1912-1992) –

sursa în religiozitatea ardentã a autoarei, iar orientalist, enolog þi specialist în istoria popoarelor

înþelegerea ºi iertarea a toate cîte par cã depãºesc din Asia Centrala. Fiul Annei Ahmatova þi al lui

limita raþionalului sînt nãscute de inima, de Nikolai Stepanovici Gumiliov. Este autorul unor

conºtiinþa ei, precum ºi de sentimentul timpului. lucrari de referinþa în orientalistica, între care:


Hunnu. Asia Centrala în antichitate, 1960; 1938) – poet, prozator, critic literar þi teoretician al

Descoperirea Hazariei, 1966; Turcii în antichitate, artei, membru al miþcarii akmeiste, alaturi de Anna

1967; Hunii în China: trei veacuri de razboaie cu Ahmatova, Vladimir Narbut, Nikolai Gumiliov. A

popoarele stepei în istoria Chinei, 1974. În ultimul scris volume de poezii ( Piatra, 1913, Tristia, 1922,

deceniu de viaþa, Lev Gumiliov publica Rusia veche Versuri, 1928), de proza artistica (Vuietul timpului,

þi marea stepa, 1989, Etnogeneza þi biosfera 1925, Marca egipteana, 1928, Calatorie în Armenia,

Pamîntului, 1990. Cu privire la cele trei arestari ale 1933) þi de proza teoretica (Despre poezie, 1928 þi

lui Lev Gumiliov vezi notele la Recviem. Eseu despre Dante, 1933). A fost arestat de doua ori

5. Nikolai Stepanovici Gumiliov (1886-1921) – – prima data în 1934, cînd a fost trimis în exil la

poet, iniþiator þi teoretician al akmeismului. A fost Voronej, þi în 1937, cînd a fost trimis în lagar la

primul soþ al Annei Ahmatova. Este autorul Kolîma. Moare la 27 dec. 1938 într-un lagar de

volumelor de poezii Calatoria conchistadorilor, tranzit lînga Vladivostok. Anna Ahmatova i-a

Flori romantice, 1908, Perle, 1910, Cer strain, dedicat cîteva poezii, precum þi Poemul fara erou.

1912, Rugul, 1918, Cortul, 1921 þi Stîlpul de foc, Vezi despre prietenia dintre poeta þi Osip

aparut postum, În 1912 publica unul dintre Mandelþtam Însemnarile despre Mandelþtam din

manifestele akmeismului, Moþtenirea akmeista þi volumul de faþa.

simbolismul. Articolele þi eseurile lui cu privire la 7. Nikolai Nikolaievici Punin (1888-1953) –

poeþii ruþi sînt adunate în volumul Scrisori despre teoretician þi critic de arta,autorul carþilor Gravura

poezia rusa, 1923. A fost arestat þi executat prin japoneza, 1915, Andrei Rubliov, 1916, Tatlin, 1921,

împuþcare în august 1921. Arta moderna, 1920, Ultimele direcþii în arta rusa,

6. Vladimir Ivanovici Narbut (1888-1938) – 1928. A scris þi manualul Istoria artei occidentale,

poet, membru al miþcarii poetice akmeiste. În 1940. A fost cel de-al treilea soþ al Annei Ahmatova

1913, a publicat volumul de versuri Alleluiah pentru (1923-1938). Punin a fost arestat de doua ori (în

care a fost condamnat la închisoare. Ca sa scape de 1935 þi în 1938). Dupa cel de-al doilea arest, a murit

închisoare, poetul fuge în Abisinia. Este þi autorul în lagar în 1953. Anna Ahmatova i-a dedicat cîteva

volumelor În stîlpi de foc, 1920 þi Alexandra poezii, una dintre Elegiile nordice þi versuri din

Pavlova, 1922. În 1936, este arestat þi moare în Poemul fara erou. Vezi þi notele la Recviem.

lagar în 1938; Osip Emilievici Mandelþtam (1891-

POEME

Vãl de cleºtar. 2

KITEJANKA Comoara cea arsã

E-n locul ºtiut. Tot ºanþuri ºi ºanþuri

“Iatã cã acum, aºezat în “Permisul, acasã, M-abat de la drum!

sanie, eu plec pe calea pe care Acasã mã duc…” Europa de veacuri

merge toata lumea….” Soldatul din poartã E-un petec, acum,

(Învãþaturile lui Vladimir Mã lasã sã trec. Ard mii de oraþe

Monomahul cãtre copiii sãi) Frumos mi se-aratã În nori grei de fum...

Ostrovul întreg! Departe se vede

Pãmîntul, lumina, Crimeea, mal brun.

1 Livada cu meri... Þi-mi vin bocitoare

O salve, Regina! – În urmã, alai.

Tîrîº, sub ploaia de gloanþe, Incendiu e-n cer. Albastra splendoare

Înot, prin valuri de timp, Cãrarea tot urcã Pe paþnicul plai!..

Prin ianuarii ºi iulii, La moarta meduzã

Mã furiºez spre alt limb... Buimacã, abrupt. Uimitã mã uit;

Nimenea rana nu-mi ºtie Acum vreau o mînã, Mi-apare ºi Muza

ªi nu m-aude cum strig, O mînã sã strîng, ªi-i fac jurãmînt. O voce din Kitejmã-mbie, Dar n-aud flaºneta În hohote rîde,

Mã cheama acasã, ºi-i frig. Cîntînd rãguºit. Nu crede :”De-ar fi…”

Mestecenii, armii, Ce-auzi, kitejanko, Revarsã miresme

În urma mea sar Nu-i cîntec dorit. Seninul april.

ªi gerul se unduie-n Ajung ºi l-al slavei


Înalt ºi greu prag În care o noapte Din veacul trecut

ªi-o voce vicleanã La masã a stat In care ologul

M-opreºte pe dat': Privindu-se-n ciob E orb þi e surd.

“Aici ai s-ajungi, De oglindã ºi-n pat Stau burii cu arma

Ai sã vii nu odat', De neguri ºi spaimã În jurul lui roi

Dar va sã te-mpiedici Un mort sta culcat. Þi-i chipul lor crunt.

De-un dur diamant. “'Napoi! Înapoi!!”

Mai bine tu-l uitã, 4

Te-ntoarce din drum,

Slãvitã, hulitã, Divinã putere 6

Spre raiul strãbun.” A Cîntului pur.

A rîs despãrþirea,

3 Îmi pare, destul. La iarna cea lungã

ªi case ºtiute De mult mã gîndesc

Cînd vine-nserarea, Din moarte privesc - ªi-s schimnicã albã

E-n negurã tot, Va fi întîlnirea În semn c-o primesc. Cu Hoffmannfac calea Mai tristã-nsutit În sania iute

De braþ pîn-la colþ. Decît despãrþirea Mã urc iar, uºor...

El ºtie ce tare Ce-am fost pãtimit... Pîn' fi-va iar noapte

E strigãtul mut La nouã durere La Kitej cobor.

ªi-al cui dublu-apare Spre Kitej grãbesc. La staþie-acolo,

Din neguri þesut. O trecere ºtiu...

Deloc nu-i o glumã 5 Acuma dincolo

Cã de-ani douãº'cinci Cu mine nu viu

Mi-apare-o fantomã Trecu liliacul Iubitul, nici sora,

Mereu, tot aici. Pe-alãturi, ca-n somn, Nici propriul fiu.

“Aºadar, la dreapta? “Þuºima! – o voce Doar creanga de cetinã,

Aici, dupã colþ?” Striga-n telefon. Versu-nsorit,

Canalu-l vãd, iatã Mai iute, mai iute Pierdut de-un biet frate,

Cãsuþa cu soþ. Sorocu-i sosit: De mine gãsit...

Eu nu ºtiam luna ”Variag” ºi ”Koreeþ” Primeºte-mã, Doamne,

Cã-i martor la tot. Spre est au pornit... În loc liniºtit.

Durerea cea veche

Coboarã pe scara Ca pasãrea-n zbor... Casa de pe Fontanka

De frînghii uºor Se vede, în fine, Martie 1940

ªi calm face casei Þi Fortul Chabrol,

Acuma ocol, Cavou în ruine

momentul acela, o femeie cu buzele vinete care

stãtea în spatele meu ºi care, sigur, nu auzise de RECVIEMmine în viaþa ei, s-a trezit din împietrirea în care

(1935 – 1940)aºteptam cu toþii ºi m-a întrebat la ureche (acolo,

vorbeam cu toþii numai în ºoaptã):

- Despre asta puteþi scrie?Eu n-am plecat sã stau în þãri strãine,

I-am rãspuns:În cuib cãlduþ nicicînd nu m-am ascuns.

- Pot.Cu þara am rãmas, ºi ea cu mine,

Imediat, pe ceea ce cîndva fusese un chip de Acolo unde soarta ne-a fost dus.

om a lunecat o umbrã de zîmbet.

1961

IntroducereIn loc de predoslovie

S-a-ntîmplat cînd doar morþii zîmbeauÎn anii de cruntã teroare, am petrecut la

Fericiþi de odihna de veci,cozile închisorilor din Leningrad ºaptesprezece

Cînd oraºul o firmã era,luni. Aici, nu ºtiu cum, cineva m-a “identificat”. În


Inutilã, la temniþe reci. II

S-a-ntîmplat cînd, de chinuri nebuni,

Condamnaþi rînduri-rînduri treceau, Curge Donul, curge lin,

Cînd cuvîntul de-adio, prin gãri, Intrã luna-n geam tiptil,

Scurt sirene de tren îl urlau. De-aur cuºma-i pe-o ureche

Steaua morþii pe toþi ne veghea ªi o umbrã în casã vede.

Iar Rusia zãcea la pãmînt E-o femeie, suferindã,

Pe sub negre ºenile de tanc, Singurã-i femeia-n tindã,

ªi sub cizma în sînge jucînd. Mort i-i soþul, fiu-nchis e,

Daþi moliftã pentru mine.

Martie 1940

III

Închinare Nu, cea care suferã-atît nu sînt eu! Nu sînt eu!

Cred cã nici n-aº putea. Peste ce s-a-ntîmplat

Rîuri se opresc din drumul lor, Aºterneþi un giulgiu

Munþi se pleacã-n faþa ãstui chin, ªi duceþi lumina...

Dar de fier e-al temniþei zãvor Hãu...

ªi-avem drept doar sã murim de dor

'n-ale ocnei negre viziuni. IV

Pentru alþii vîntul proaspãt bate,

Pentru ei e-apusul alintat – Iar acum am sã-þi spun, alintato,

Noi nu ºtim nimic de-acestea toate, ªi prea iubito, þie, ironico,

Auzim doar scrîºnet de lãcate, Mult pãcãtoaso, - am sã-þi spun

Monotoni ºi grei paºi de soldat. Viaþa ta cum va fi –

Ne-am sculat ca pentru liturghie A treisuta la rînduri vei sta

ªi-am pornit pe strãzile pustii – Cu pachetul, vei plînge

Soarele-i mai jos. Neva-i mai sumbrã, ªi, fierbinte, lacrima ta

Stãm ciorchine toþi, noi, morþii vii, Gheaþa Anului Nou va strãpunge.

Dar nãdejdea ne îmbie încã. Vei vedea cum la zidu-nchisorii

Condamnat...Pe loc un zid mã strînge, Lin se unduie-un plop ºi cum mut

Lacrimi mari, fierbinþi mã podidesc. Mii de vieþi fãrã vinã se duc...

Smuls din lume-i ca din piept viaþa,

De un trãsnet pare-a fi lovit, V

Dar tot merge...Nãucit...Rãmas-am...

Unde-mi sînteþi voi acum, amice, De zece ºi nu-ºapte luni

Din doi ani nebuni nu prea demult? Te chem sã vii, te strig,

Viforul Siberiei ce zice? L-am implorat ºi pe cãlãu,

Discul alb al lunii ce ar zice? Tu, fiul meu, tu chin!

Vã trimit de-adio-al meu salut. Învãlmãºit pe veci e tot

ªi firul nu-l gãsesc,

Martie 1940 Cine e fiarã, cine om

ªi cît mai pãtimesc.

I Doar florile-n buchet bogat,

Zvon molcom de cãdelniþat

Te-au luat de cu noapte, iar eu ªi-un drum spre nicãieri.

Te-am condus ca pe ultimul drum, ªi mã priveºte-n faþã drept

În odaie copii plîngeau, ªi moartea mi-o înfinge-n piept

Lumînarea murea fumegînd. Imensa stea.

Þi-erau buzele reci ca-n icoanã,

ªi-ale morþii sudori te scãldau. 1939

Ca femei de streliþi, odinioarã,

Pe sub zid de Kremlin voi urla. VI

1935. Toamna. Moscova Sãptãmîni ca gîndul trec,

Nu-nþeleg ce s-a-ntîmplat,


Spune-mi, fiule,-n celulã Sã-mi fie singurã stãpînã.

Albe nopþi cum þi-au intrat,

Cum te mai privesc acuma ªi nu-mi îngãduie sã iau

Cu ochi de hultan lihnit Nimic cu mine, orice-aº face

ªi-þi vorbesc de moarte-ntruna, (Oricît aº implora-o eu

Fiu pe Cruce rãstignit. ª-oricîte rugãminþi i-aº face):

1939. Primãvara Nici ochii tãi înnebuniþi, -

Durerea ta, un stîlp de sare,

Verdictul Nici ziua-n care-am fost loviþi,

Nici revederea la-nchisoare.

Ca o lespede-a cãzut cuvîntul Nici, rãcoroasã, palma ta,

Peste pieptu-mi care mai bãtea, Nici umbra teilor tehuie,

M-am gîndit la asta ani la rîndul – Nici zvon uºor, îndepãrtat

Nu-i nimic, am sã rãzbat cumva. De vorbe care ne mîngîie.

Am atîtea de fãcut: întîi,

Amintirea s-o ucid aº vrea, 4 mai 1940

Sufletul sã-mi împietresc de viu

ªi sã-nvãþ din nou a respira. X

Altfel...Ca o sãrbãtoare

Vara cea fierbinte-mi bate-n geam. Rãstignirea

Bãnuiam aceastã zi cu soare,

Casa asta goalã-o presimþeam. ”Sã nu Mã plîngi, Mamã, cînd M-or pune în

mormînt”

VIII

Cãtre moarte 1. Vestit-a cor de îngeri ceas de slavã

ªi cerurile-n flãcãri s-au deschis.

Cîndva tot ai sã vii – de ce nu vii acum? ”De ce M-ai pãrãsit?” – strigã la Tatãl,

Te-aºtept, mi-i viaþa o povarã. ”Sã nu Mã plîngi...” – ºi Mamei El i-a zis.

Am stins luminile ºi uºa þi-am deschis

Sã intri tainicã, uºoarã. 2. Mult a plîns Maria Magdalena,

Alege-þi orice chip – de vrei, Ca o stanã-a-ncremenit Ioan,

Poþi fi sãgeatã-nveninatã, Dar spre locul unde tãcea Mama

Poþi fi tîlhar la pîndã c-un cuþit, Nimeni sã priveascã nu-ndrãznea.

Poþi fi suflarea ciumei-ndoliatã.

Poþi fi un basm de tine nãscocit

ªi cunoscut de toþi pînã la greaþã, Epilog

Un basm cu o caschetã bleu

ªi-administratorul livid la faþã. 1.

Totuna mi-i acum. Se-ncruntã Enisei.

Steaua Polarã sus vegheazã Acuma ºtiu cum chipul ni se surpã,

ªi-albastrul licãrit din ochii tãi ªtiu spaima-n ochi cum iute-ºi face loc,

Trimite spaimei ultima lui razã. Cum suferinþa scrie ca-ntr-o carte

Pe-obrajii noºtri textul ei de foc,

Cum pãrul blond ori negru-ntr-o clipitã,

IX Pe negîndite, se preface-n scrum,

Cum zîmbetul servil se înfiripã

Arpia nebuniei, grea, ªi-un rîs cum groaza rece-ºi face drum.

S-a-ntins pe suflet jumãtate ªi nu mã rog acum doar pentru mine,

ªi vin de foc îi dã sã bea, Ci pentru toþi cu care-am stat mã rog,

Îl cheamã-n vãi întunecate. Pe ger cumplit, pe arºiþi nesfîrºite

Pe cînd delirul mi-l ascult Sub roºu zid, ne-ndurãtor ºi orb.

De pare cã mi-aº fi strãinã,

O las atunci ca pe tumult 2.


Cu marea de mult sã vorbesc nu mai ºtiu –

Sã nu fie-n parc la copacul cel sfînt –

Din nou amintirea-a venit în ceas trist – Acolo o umbrã m-aºteaptã de mult,

Vã vãd, vã aud ºi pe toate vã simt: Ci-aici unde treisute-de-ore am stat,

Pe tine bolnavã în braþe-mi cum zaci, Aici unde în uºã-i mereu un soldat.

Pe tine ce locul natal nu-l mai calci, Ca nu cumva-n moartea cea blîndã sã uit

Pe tine, frumoaso, cum pleci ºi cum zici: Cumplitele tancuri ºi-al lor uruit,

”Mereu m-oi întoarce acasã, aici!” Sã nu uit cum uºa duºmanã scrîºnea

Pe nume la toate aº vrea sã vã spun, ªi cum o bãtrînã sãlbatic urla.

Dar nu mai am lista, s-o aflu n-am cum. Aici vreau, ca ochii-mi de bronz nemiºcaþi

De-aceea-am þesut pentru voi un vãl lung Sã plîngã-n zãpadã. Cu temniþa fraþi,

Din vorbe ºi plînset ce-a fost sã le-ascult. Sã uguie blînd porumbeii-n alint,

De toate, de toate aminte mi-aduc, Corãbii pe Neva sã treacã plutind.

Oricare-ar fi ora ºi-oriunde mã duc.

Iar gura de-o fi sa-mi astupe de tot, 1940, martie

Cu care eu strig pentru –ntregul norod, Casa de pe Fontanka

Sã fiu pomenitã de voi eu aº vrea

În ziua aceea cînd m-or îngropa.

ªi-aicea în þarã de s-o întîmpla

Înalt monument sã-mi ridice cîndva _______________(Din volumul Anna Ahmatova, Poeme. Proze, cu ªi sã-l dezveleascã solemn, vreau atît:

prefaþa de Iosif Brodski, traducere din limba rusa de Sã nu fie-n locul unde m-am nãscut,Livia Cotorcea)Pe þãrmul de mare iubit ºi pustiu –

Detaliu


SCURT ISTORIC AL NAVIGAÞIEI PE PRUTISTORIE

Gheorghe CLAPA

Reþeaua drumurilor, de când a apãrut, a prin poziþia sa pe

constituit o adevãratã magistralã de susþinere a m a r e l e d r u m

civilizaþiei materiale ºi a schimbului de valori. comercial dinspre

Adesea, trasarea drumurilor întâmpina anumite Marea Balticã spre

greutãþi: strãbaterea de codri imenºi, trecerea gurile Dunãrii ºi

peste râuri etc., fapte care determinã pe oameni sã Marea Neagrã – un

se foloseascã de ape – cãrãuºi fãrã platã. Foarte de important centru

timpuriu, în sudul Moldovei, s-a dezvoltat circulaþia comercial.

pe apã, care era mai uºoarã, iar oamenii se foloseau Începând de la

de trunchiul copacilor: monoxile (mai întâi cu cei sfârºitul secolului al

gãunoºi ºi apoi cu cei scobiþi). Încã din antichitate XVI-lea comerþul –

Dunãrea, Siretul, Prutul ºi Nistrul erau importante monopol izat de

axe de transport care înlesneau schimburile t u r c i – s e

comerciale. caracteriza prin

Prutul este unul din râurile mari care izvorãºte n e g o c i e r e a º i 2din Carpaþi (S = 28.396 km , L = 955 km; debit mediu concentrarea unor însemnate cantitãþi de cereale,

3 animale ºi produse de carne, miere, cearã, peºte, = 86 m /s), însã bazinul sãu se suprapune în sare, cherestea etc. Paralel cu exportul destinat proporþie de 80% peste zona de silvostepã ºi stepã a Istanbulului, prin schela Galaþilor se efectuau ºi Podiºului Podolo-Moldav. Prutul curge la marginea oarecari schimburi comerciale cu þãri din afara de est a judeþului Vaslui, pe o distanþã de 138 km, Imperiului Otoman. Prin Galaþi se efectua legãtura formând o parte din graniþa de stat dintre România între Europa centralã ºi Orient. În acest sens, în ºi Republica Moldova. În dreptul localitãþii Fãlciu

3 1830, consulul Kuch afirma cã „Galaþii sunt strada are un debit mediu anual de 82,1 m /s. Albia majorã pe care se miºcã azi exclusiv negoþul spre Orient”. are pantã linã ºi lãþime pânã la 6 km (la est de satul Totodatã acest port era catalogat ºi ca „portul Stãnileºti).Moldovei pentru mãrfurile care vin din Turcia ºi Situarea Moldovei fiind la o rãscruce de Polonia”.drumuri – drumul de la nord la sud pe apele Siret,

Pe drumurile de atunci ale Moldovei coborau Prut, Nistru –, au înlesnit marile migraþiuni ale spre Galaþi mãrfuri comercializate pe piaþa localã arienilor – iranieni: sciþii, sarmaþii, roxolanii ºi sau iarmaroace în afarã de restricþiile impuse de neamurile est-germanice – tribul bastarnilor – care monopolul turcesc. Din timpuri strãvechi exista un au dat peste marea naþiune a carpilor, o uniune din drum ce se forma de la Bârlad ce pornea spre rãsãrit neamul puternic al geþilor. Popoarele migratoare în „drumul cel mare al Fãlciului” cu trecerea prin drumul lor, de la nord la sud se foloseau de Zorleni, Popeni, Epureni, peste apa Elanului ºi prin drumurile naturale de-a lungul apelor Siret, Bârlad, Murgeni la Fãlciu. Din Murgeni se fãcea legãtura cu Prut ºi Nistru (ºi pe apã cu monoxile) fiind atrase de Galaþii pe valea Elanului ºi a Prutului, trecând prin coloniile greceºti de pe Pont. Cu luntrele lor, Cârja, Oancea, Folteºti, Fântânele, ªiviþa, berladnicii se deplasau în josul râurilor, fãrã nici o Tuluceºti, Galaþi. De la Oancea se trecea Prutul la ostenealã, ducându-ºi mãrfurile ºi robii. Cronicile Cahul ºi de la Folteºti se trecea Prutul la Vadul lui ruseºti fac menþiune de berladnici care se deplasau Isac, pentru a ajunge la Chilia sau Cetatea Albã. Tot cu plutele în incursiunile lor de jaf, de pe coasta din Murgeni, pleca un drum spre Huºi, pe valea Mãrii Negre, pânã la Otbia de la gura Niprului. Elanului prin Giurcani. Din Fãlciu un alt drum Istoricul Victor Spinei menþioneazã faptul cã, în aproape de Prut, ducea iarãºi la Huºi, trecând prin prima jumãtate a secolului al XII-lea, Prutul ºi Gura Sãrãþei, Vetriºoaia, Lunca Banului.Siretul era navigabile pe cursul inferior în

Drumul Prutului, denumire târzie a traseului, a anotimpurile bogate în precipitaþii.fost circulat în ambele sensuri, nu numai de soli, Dimitrie Cantemir caracteriza Galaþii drept cãlãtori, misionari, dar ºi de caravane negustoreºti „târgul de negoþ cel mai vestit de pe toatã care tranzitau mãrfuri între Polonia ºi Turcia sau Dunãrea”, la care noi adãugãm ºi faptul cã era un numai pânã la Dunãre, vadul de la Obluciþa – important punct de vamã ºi schelã. Galaþii, Isaccea, obligându-i sã urmeze cursul Prutului. „schela” Moldovei, reprezenta – prin târgurile Începuturile, evoluþia ºi soarta istoricã a oraºului sãptãmânale ºi iarmaroacele sale, dar mai cu seamã


Huºi, au fost în chip hotãrâtor determinate de Navigaþia pe râul Prut a constituit obiectul unei

artera de circulaþie ce urma valea Prutului. Ruta de înþelegeri internaþionale între Austro-Ungaria,

pe valea Prutului dobândeºte o importanþã România ºi Rusia, deschizându-se în anul 1882 un

crescândã, numeroºi cãlãtori, soli, negustori, credit la Casa de Depuneri pentru curãþirea albiei

preferând-o. Pe acest traseu, în secolele al XVII-lea pe o distanþã de 300 km. În aceste condiþii s-au

ºi al XVIII-lea, s-au deplasat numeroase solii, organizat schele portuare la Cârja (la 10 km de

însoþite, deseori, de caravane negustoreºti care Murgeni), Rânzeºti (la 5 km) ºi Fãlciu (la 18 km), iar

deseori treceau Prutul pe la Fãlciu. De la Huºi, o la Murgeni s-au construit hambare pentru

potecã mergea pe valea Elanului, pe la Guºiþei, strângerea ºi depozitarea provizorie a cerealelor de

Gãgeºti, Giurcani, Creþana ºi apoi se unea cu cãtre negustorii greci, evrei ºi români. Cerealele

drumul care pleca spre Galaþi, precum ºi cu cel care erau transportate la schela Cârja ºi mai cu seamã la

fãcea legãtura între Fãlciu ºi Bârlad, pe la Murgeni. schela din marginea sudicã a satului Rânzeºti, unde

Acesta era numit ºi „drumul Brãilei”. N. Iorga pe atunci venea un cot al Prutului ºi apoi încãrcate

afirma cã pentru a se ajunge la Chilia se trecea în ºlepuri.

Prutul pe la Fãlciu. Mai scurt ºi mai lesnicios ºi cu Cãile de comunicaþie ºi mijloacele de transport

multe ramificaþii era drumul prin Huºi, apoi pe Prut constituie una din condiþiile principale care

în jos care se trecea pe la Albiþa, ori pe la Fãlciu. contribuie la dezvoltarea economicã a unui centru

La sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi începutul populat. Pe lângã cele douã ºosele principale,

secolului al XIX-lea legãturile economice ale Bârlad-Murgeni-Fãlciu-Huºi ºi vechiul drum al

oraºului Huºi cu Chiºinãul, Leova, Hânceºti, Cahul Brãilei, care se încruciºeazã la Murgeni, în anul

etc. au fost întrerupte, podul de la Albiþa pe râul 1917 s-a construit calea feratã Zorleni-Murgeni-

Prut ºi-a încetat activitatea. Fãlciu (mai bine zis Bogdãneºti). Aceastã cale

În 1821, zavergiii lui Ipsilanti tãbãrãsc în feratã îmbunãtãþeºte considerabil aprovizionarea

Moldova. Banul Gavrilã Cârjã a fost ridicat târgului Murgeni cu mãrfuri industriale.

împreunã cu toatã familia sa ºi dus cu ºlepuri pe Dupã primul rãzboi mondial, calea feratã ºi

Prut pânã la Sculeni, unde, din cauzã cã nu a voit sã Prutul sunt foarte mult solicitate pentru

le dea ajutor bãnesc, a fost ucis împreunã cu toatã transporturi. În trecut râul Prut era navigabil pentru

familia, fapt reieºit din documentele scrise, iar din plute ºi pentru ºlepuri, la Fãlciu ºi la Drânceni

tradiþia oralã reiese cã leºurile celor morþi aruncate funcþionând schele portuare. Unul dintre negustorii

pe apa Prutului au ajuns pânã în dreptul satului de cereale, Demostene Teofanatos, avea ºlepul sãu

Cârja, iar aici au fost pescuite ºi înmormântate. cu care transporta cereale achiziþionate spre

Organizarea transportului pe apã s-a porturile Galaþi ºi Brãila. Cãrãuºia devenise o

desfãºurat în raport cu condiþiile istorice, social- ocupaþie importantã pentru unii þãrani. Fãlciul a

economice ºi naturale. Deºi România are o poziþie fost schelã portuarã la Prut, pânã în anul 1940.

geograficã deosebit de favorabilã, transporturile Nu departe de Huºi se aflã vestita movilã

pe apã n-au atins în trecut indicatori ridicaþi. Rãbâia, care ºi astãzi întreþine imaginaþia cu

Plutãritul s-a organizat pe râurile interioare cum ar nenumãrate legende despre acest loc. Lângã ea se

fi Siretul, Prutul º.a. confirmã existenþa unei „crâºme, loc de popas ºi

În Moldova, la 1837, se utilizau „caice trase la poate de adãpost”. Ospeþia de pe moºia Tudoreni,

edec” pentru transportul sãrii în susul Dunãrii. la capãtul podului umblãtor peste Prut, era bine

Astfel apar proiecte de navigabilizare ale râurilor cunoscutã în 1784. Dupã cum se afirmã în

Siret ºi Prut pentru transportul cerealelor ºi crearea documentata monografie dedicatã Rãbâiei, în

unei societãþi de întreprinzãtori. În luna martie 1784, biv vel pitarul Toader Jora, arenda Episcopiei

1844, având privilegiul navigaþiei pe Prut, o Huºilor, pe zece ani, venitul moºiei, podul, gârlele ºi

societate de tineri boieri, în fruntea cãreia se afla crâºma de lângã podul de peste Prut. Dacã

Vasile Alecsandri, ducea marfã orientalã, de la Episcopia accepta sã preia peste zece ani moºia,

Galaþi la Sculeni, aproape de Iaºi, nouãsprezece care includea totodatã brudina podului de lângã

luntre care, apoi, dupã ce au mai plutit în susul movila Rãbâia, peste Prut ºi venitul cârciumii han,

apei, s-au înapoiat cu grâu ºi alte mãrfuri la Galaþi. aceasta reliefeazã grãitor certitudinea investiþiei.

Aceeaºi societate va face, ulterior, ºi o încercare pe În perioada interbelicã, în zilele de marþi, se

Siret. La 25 aprilie 1844, consemnând interesul þinea târg la Goteºti, în Basarabia, sat în apropiere

tinerilor boieri de a organiza transportul mãrfurilor de Cârja, dar peste Prut. Evreul Sami avea prãvãlie

(a cerealelor îndeosebi) pe Prut ºi pe Siret, Duclos, de manufacturã în Murgeni, dar se mai ocupa ºi cu

vice-consulul Franþei la Iaºi, vorbeºte de înfiinþarea negoþul de cereale având drept parteneri de afaceri

unei societãþi comerciale, cu ramificaþii numeroase negustori de pe malul stâng al Prutului. Contra unei

în întreaga þarã. taxe oficiale, podul plutitor fãcea legãtura între


cele douã maluri ale Prutului în dreptul satelor Dacia în autorii clasici, „Monitorul Oficial”,

Goteºti în Basarabia ºi Cârja, de pe malul drept. Bucureºti, 1943.

Navigaþia pe râul Prut este o binefacere, Fontes historiae Daco Romanae, vol. II, de la

întrucât este navigabil pânã la Nemþeni, 318 km cu anul 300 pânã la anul 1000, Bucureºti, 1970. Pentru

vase de un pescaj de 0,60-0,75 m. Ammianus marcellinus, p. 116-163; Zosimos, p.

300-317; Iordanes, p.406-431; Constantin

Bibliografie Porfirogenetul, p.656-671; Suidas, p.698-703.

Cecilia Alinescu ºi Natalia Popa, Vechile Fontes historiae Daco Romanae, vol. III,

drumuri moldoveneºti, în „Anuar de Geografie ºi Scriitorii bizantini, sec. XI-XIV, Bucureºti, 1975;

Antropogeografie”, 1914-1915, Bucureºti, 1915, pentru Georgios Kedrenos, p.120-157; Ioan

p.3-43. Kinnamos, p.230-241; Nichita Choniates, p.242-

Ammianus Marcellinus, Fontes historiae Daco- 373.

Romanae, vol. II, De la anul 300 pânã la anul 1000, Herodot, Istoriile, cartea IV, Trad. Dimitrie Ion

Bucureºti, 1970, p.116-163. Ghica, Bucureºti, 1902, Stabiliment Socec.

Flavius Arrianu, Expediþiile lui Alexandru cel Idem, Istorii, vol. II, trad. Felicia Vanþ-Stef ºi

Mare în Asia, trad. Radu Alexandrescu, ed. St. 1966. Adelina Piatkowski, Edit. ªtiinþificã, 1964.

Apollonios din Rhodos, Argonauticile, trad. Ion N. Iorga, Istoria comerþului românesc, epoca

Acsan, Bucureºti, 1976. veche ºi epoca nouã, Bucureºti, 1925, Tip. „Tiparul

Teodor Balan, Berladnicii, Cernãuþi, 1928, Românesc”.

Institutul de arte grafice ºi editurã „Glasul Claudii Ptolemau, Cosmografia Tabulae,

Bucovinei”. présentation Lelio Pagani.

Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. Strabon, Geografia, trad. Felicia Vanþ-Stef,

Dr. Giorge Pascu, Bucureºti, 1923, Edit. „Cartea vol. I ºi II, 1974, Întrep. Poligraficã Cluj.

Româneascã”. C. D. Vasiliu, Movila Râbâii (Hantepesl)

Annaeus Florus, p. 81-83 din G. Popa Liseanu, Monografie istorico-arheologicã, 1933, p.72.

Memento

„Frunzã verde mãr uscat,

Fi-i-ar neamul blestemat,

Fi-i-ar casa tot pustie

ªi copiii-n puºcãrie

Cine pe rus l-o fãcut

Stãpân dincolo de Prut”

(Folclor)

Versuri citate în cartea scriitoarei ºi

profesoarei Tereza Stratilescu (13 apr. 1862,

Tarcãu, Neamþ – 1931, Iaºi), cu titlul From

Carpathian to Pindus, „Din Carpaþi în Pind”,

Londra, 1906.

Detaliu


În ROMÂNIA, la Bârlad, apariþia revistei BAAADUL LITERAR –

fondator poetul Cezar Ivãnescu, constituie un eveniment de marcã în

viaþa spiritualã a urbei ºi nu numai.

Redactorul coordonator, profesorul Gruia Novac, a þinut sã aparã în

paginile revistei nume prestigioase ale literaturii din întreaga þarã.

Întâlnim numele acad. Constantin Ciopraga, acad. Barbu Brezianu,

acad. Rãzvan Theodorescu, Lucian Vasiliu, Valentin Ciucã, Cassian Maria

Spiridon, C. D. Zeletin, Theodor Codreanu, Ion Murgeanu, Viorel Savin ºi

mulþi alþii.

Prin sumar, þinuta graficã, revista se înscrie în rândul publicaþiilor

de prestigiu din România.

(Cuvântul adevãrului, nr. 3-4/2007, Edmonton-Alberta, Canada)

Unul din ecourile cele mai neaºteptate ºi interesante pe care

le-a produs moartea fulgerãtoare a lui I. Schechter a fost înregistrat

la Bârlad, oraºul de baºtinã al umoristului. Aici pulseazã o vie viaþã

literarã, apare un trimestrial „Baaadul literar” (nu e nici o greºealã

de tipar): Baaad e un termen des folosit în poezia lui Cezar

Ivãnescu, fondatorul ºi mentorul spiritual al publicaþiei, condus (cu

inteligenþã ºi gust) de scriitorul Gruia Novac, ºi funcþioneazã un

muzeu „Vasile Pârvan”, unde întâlneºti numeroase exponate

privind personalitãþile din trecutul ºi prezentul bãtrânului oraº

moldovenesc; de la Al. Vlahuþã ºi George Tutoveanu la

contemporanii noºtri C. Chiriþã, Ion Hobanã sau C. D. Zeletin. (...)

ªi nu ne putem împiedica sã observãm cã I. Schechter, care editase

în urmã cu vreo douã decenii revista umoristicã „Muzeul de cearã”,

e pe cale sã ajungã, împreunã cu alþi bârlãdeni, la un muzeu

adevãrat.

(Din revista Minimum, nr. 251, Februarie 2008, pag. 21, Tel Aviv

– Israel, director Al. Mirodan.)

ECOURI...

Vasile N. DUMITRU

Din iniþiativa Domnului Alexandru Cetãþeanu, Preºedintele ASOCIAÞIEI

SCRIITORILOR ROMÂNI DIN CANADA, a apãrut la Montreal, revista DESTINE.

Fondatori : Alexandru Cetãþeanu, Marc-Marinescu Constantin ºi Dragoº Samoilã.

Apãrutã în limbile românã, francezã ºi englezã revista se bucurã de

colaborarea unor nume cunoscute în lumea literelor din Canada: Alexandru

Cetãþeanu, Marc-Marinescu Constantin, George Filip, Constantin Clisu, Irina

Egli, Ion Barbu, Hanna Bota, Adrian Erbiceanu, George Georgescu, Mircea

Gheorghiu, Florea Corneliu, Ionela Manolesco, Livia Nemþeanu, Florin Oncescu,

Dragoº Samoilã, Viorel Savin, Miruna Tarcãu, Cezar Vasiliu, Zoe Vasiliu, Adrian

Munteanu, Sorin Sonea.

Spre meritul colegiului de redacþie, revista acordã un spaþiu larg vieþii ºi

operei lui MIRCEA ELIADE, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naºterea

marelui savant român.

Prin materiale inedite, semnatarii: Alexandru Cetãþeanu, Wladimir

Paskievici, Sorin Sonea, Gilles Duguay, Cezar Vasiliu omagiazã atât opera cât ºi

pe scriitorul Mircea Eliade, un nume ce a strãlucit ºi strãluceºte pe Firmamentul

mapamondului.


La Edmonton, Canada, apare revista Cuvântul Întâlnim aici semnãturi ale unor colaboratori

Adevãrului, editatã pe lângã biserica „Sf. statornici (ºi desigur benevoli! unii dintre ei fiind

Constantin ºi Elena”, pãstoritã de preotul cãrturar nume cu greutate) precum: I. P. S. Daniel al

George Bazgan, de astã datã o bisericã româneascã Moldovei ºi Bucovinei (nume atât de actual azi!),

de sine stãtãtoare, construitã în stil românesc ºi regretatul Constantin Parfene, C. D. Zeletin, Mircea

adunând în jurul ei un numãr mare de enoriaºi, Coloºenco, Vasile Sporici,Vasile Donose, Gruia

bucuroºi de a avea propriul lor lãcaº de cult la Novac, Stelian Baboi, Ioan Bria, Theodor

distanþã de þara mamã. ªi revista canadianã apare Codreanu,Virgil Carianopol, Cornel Cotuþiu, ªtefan

trimestrial având, ca ºi Lumina linã, o tematicã Cervatiuc, Mihai Sultana Vicol, Alis Cojocaru, Dan

mixtã, alãturând articolelor de ordin religios, texte Mihãilescu, Alina Zaharia, Lucia Olaru Nenati ori

de ordin literar ºi cultural de interes, beneficiind ºi Andreea Olaru Cervatiuc (cu al cãrei articol

de aportul unui profesionist, scriitorul ºi profesorul publicat în aceastã revistã am început prezentul

Constantin Clisu, redactorul ºef al revistei. întâlnim construct) ºi mulþi alþii dar, nu în ultimul rând,

astfel aici grupaje de texte dedicate lui Dumitru semnãtura preotului cãrturar George Bazgan,

Stãniloaie ºi lui Vasile Pârvan, lui ªtefan cel Mare ori flexibil mânuitor al verbului publicistic ºi cultural,

Al. I. Cuza, lui Dimitrie Cantemir, C. Brâncuºi, M. ºi nu în ultimul rând un bun traducãtor, el asigurând

Sadoveanu, V. Alecsandri, A. Vlahuþã,Cioran, Mircea multe din articolele bilingve, publicate astfel spre a

Eliade, Ion Minulescu, Lucia Blaga, Vasile Posteucã, facilita deschiderea cãtre cititorii concetãþeni

Marin Preda, Ciprian Porumbescu, Victor Eftimiu, canadieni. De remarcat aspectul grafic ce denotã o

Gellu Naum, Andrei Pleºu, Grigore Vieru, dar ºi lui statornicã preocupare în acest sens, revista

Toma Caragiu ori ªtefan Ciubotãraºu, ori pictorilor distingându-se, spre deosebire de altele editate în

I. Þuculescu, Marcel Olinescu, Eugen Iftene sau aceleaºi condiþii austere ale exilului, printr-o

Florin Vlad. Se aprofundeazã aspecte ale creaþiei cromaticã vie ºi o ilustraþie atrãgãtoare pentru

lui Ion Barbu, Vasile Voiculescu, dar ºi ale lui Lev ochiul românilor aflaþi departe, nu numai pentru

Tolstoi sau Serghei Esenin ori Ernest Hemingway. Un mintea ºi sufletele lor.

capitol distinct ºi substanþial revine desigur lui

Eminescu, în mod constant, dar mai ales în anul

2000, numit ºi Anul Eminescu, aici apãrând chiar în ________________* Fragment din ampla prezentare fãcutã la Simpozionul acel an un text de relevare a importanþei

Internaþional „Români majoritari / Români minoritari: demersului realizat de Cristina Zarifopol Ilias, prin interferenþe ºi coabitãri lingvistice, literare ºi etnologice”,

publicarea cãrþii de corespondenþã între Eminescu organizat de ACADEMIA ROMÂNÃ – FILIALA IAªI, INSTITUTUL DE ºi Veronica Miele, Dulcea mea doamnã -Eminul meu FILOLOGIE ROMÂNÃ „A. PHILIPPIDE” ºi ASOCIAÞIA CULTURALÃ

„A. PHILIPPIDE”, cu participare academicã internaþionalã, care iubit.a avut loc în perioada 19-21 septembrie 2007.

Modalitãþi de afirmare a identitãþii culturale a românilor din

strãinãtate*

Detaliu


Domnule Profesor,

Cunoscutã fiindu-vã dragostea pentru Casa de

Culturã din Bârlad ºi pentru culturã în general, cu puþin

timp în urmã aþi decis ca o parte a bibliotecii personale

sã fie folositã ºi de alþi iubitori de carte. ªi astfel,

într-un act de donaþie, ne mãrturisiþi: „Am donat cele

2350 de volume cu dorinþa de a contribui la creºterea

nivelului de culturã al oraºului în care am trudit toatã

viaþa, ca profesor de limbã ºi literaturã românã,

departe fiind de mine orice gând orgolios”.

Este de la sine înþeles bucuria cititorilor atunci

când în rafturile bibliotecii noastre, în afara celor 36

de mii de volume existente, le gãsesc ºi pe cele donate

de profesorul Gruia Novac, volume care cuprind

literaturã românã ºi universalã, filosofie ºi istorie etc.,

exemplare în bunã ºi foarte bunã stare.

Gestul dumneavoastrã se adaugã altora

asemãnãtoare ale atâtor intelectuali ai Bârladului,

începând cu fraþii Gheorghe ºi Neculai Roºca Codreanu,

prof. Stroe Belloescu, dr. Ioan Chiricuþã, dr. Const.

Teodorescu, care, „dupã posibilitãþi”, au donat valori,

de la clãdiri la opere de artã ºi, bineînþeles,

nenumãrate cãrþi care sensibilizeazã trãirile spirituale

ale celor ce le citesc.

Profesorul Gruia Novac cunoaºte foarte bine

situaþia instituþiei noastre, care funcþioneazã exclusiv

pe sistemul autofinanþãrii, ceea ce face ca valoarea

donaþiei sã fie ºi mai meritorie.

Singura recompensã oferitã de noi este aranjarea

în bibliotecã a întregului fond de carte donat într-un

spaþiu ce vã poartã numele.

Vã mulþumim, domnule profesor Gruia Novac. Fiþi

convins cã aceleaºi mulþumiri vi le vor aduce alte zeci

de generaþii de elevi, peste cele 50 îndrumate de la

catedrã pânã acum. ªi aceasta datoritã „deschiderii”

bibliotecii dumneavoastrã, prin noi, spre ei.

15 ianuarie, 2008

Virgil Giuºcã,

Director al Casei de Culturã Bârlad

PRIMIMCORESPONDENÞÃ

...


Volume primite

1. ªtefan ELENA ºi Ion GAGHII, Asalt spre crestele destinului – dicþionarul personalitãþilor

giurgiuvene, Edit. Cronos, Giurgiu, 2006.

2. Ion MAFTEI (FLAVUS), Capãt de lume (false poeme), Edit. Junimea, Iaºi, 2007, 195

pagini, (în loc de) prefaþã de Ion Popescu-Sireteanu.

3. Viorel SAVIN, Poarta – The Gate, teatru, versiunea în limba englezã: Mariana Zavati

Gardner, postfaþã de Petre Isachi, Editura Psyhelp, Bacãu, 2007, 159 pagini.

4. Adrian NÃSTASE, România europeanã, prefaþã de Christoph Zöpel, Editura MondoMedia,

Bucureºti, 2007, 570 pagini.

5. Constantin CIOPRAGA, Interviuri, Edit. Clusium, Cluj-Napoca, 2007, 150 pagini.

6. Ion POPESCU-SIRETEANU, Apelative ºi nume româneºti vechi (studii de etimologie),

Edit. Princeps Edit, 2006, Iaºi, 323 pagini.

7. Constantin CÃLIN, Gustul vieþii. Varietãþi critice, Editura Agora, 2007, 500 pagini.

8. Marilena DONEA, George Bãlãiþã - biobibliografie, Editura Corgal Press, Bacãu, 2007,

266 pagini.

Volume tipãrite de scriitori bârlãdeni (dec. 2007 – febr. 2008)

1. Nicolae BOTEZATU, Inscripþionãri în timp (Pagini Medicale Bârlãdene – 10 ani de

existenþã), Edit. Pim, Iaºi, 2007, 210 pagini.

2. Ion N. OPREA, Bârladul în presa vremurilor (De la revista „Pãreri” la ziarul „Steagul

roºu” 1932-1949). Cu „mãrturisiri” de Constantin Huºanu, Edit. Pim, Iaºi, 2007, 274

pagini.

3. George Irava, Cartea numãrãtorii, Edit. Opera Magna, Iaºi, 2008.

4. Andrei HUIBAN, Educaþie ºi politicã (Eseuri de pedagogia formãrii ºi acþiunii), Editura

Sfera, Bârlad, 2008, 126 pagini. Lansarea cãrþii a fost stabilitã pentru 2 martie, 2008, ora

10, în sala Muzeului „V. Pârvan”. Vor prezenta: prof. dr. Bogdan Ulmu, prof. Gruia Novac

ºi muzeograf Alina Butnaru.

Reviste primite

1. Dacia literarã, nr. 76 (1/2008), ianuarie, 2008.

2. Cuvântul adevãrului/ The word of truth, vol. X, nr.3-4, 2007, Edmonton-Alberta,

Canada.

3. Minimum, nr. 249/decembrie 2007, Tel Aviv (Israel), director Al. Mirodan.


=Joi, 13 decembrie, 2007, ora 17. În Sala mare desfãºurat recitalul dedicat lui Mihai Eminescu

a Bibliotecii „Stroe S. Belloescu”, s-a desfãºurat Preludiul gloriei, prezentat de cãtre Fundaþia

ediþia a 8-a a COLOCVIILOR DE LITERATURÃ. Tema: Culturalã „Remember Enescu” din Bucureºti (dl.

Revista literarã – construcþie ºi utilitate. Adrian Tomescu i-a prezentat pe: Eliza Puchianu –

Au vorbit: Liviu Apetroaiei – scriitor (Iaºi), pian, Alina Ciolacu – chitarã, Tudor Cãldare – pian,

Vasilian Doboº – scriitor (Iaºi) ºi Gruia Novac Cãtãlin Gorgan – trompetã, Ionuþ Pop – canto, Mihai

(Bârlad). Ritivoiu - pian) ºi de Corala „Fantasia” din Vaslui,

A fost lansat, prezentat ºi oferit celor aprox. 35 dirijatã de prof. Vasile Negurã.

participanþi numãrul al 3-lea al revistei Baaadul Organizatori: Mircea Mamalaucã, directorul

literar (noiembrie, 2007) – dir. fond.: Cezar Muzeului „V. Pârvan” ºi Adrian Tomescu, din partea

Ivãnescu, redactor coordonator: Gruia Novac. Fundaþiei „Remember Enescu” Bucureºti.

=Sâmbãtã, 15 decembrie, 2007, ora 12, la =Duminicã, 13 ianuarie, 2008, ora 12, la

Galeria de Artã „N. N. Tonitza” Bârlad, a fost lansat Galeriile de Artã „N. N. Tonitza” din Bârlad, au avut

volumul România europeanã al lui Adrian Nãstase. loc:

Prezentarea cãrþii a fost fãcutã de prof. Gruia - vernisarea expoziþiei de picturã „Trecut-au

Novac, în prezenþa lui Adrian Nãstase, care a ºi anii...”, dedicatã lui M. Eminescu, a pictoriþei

vorbit despre conceptele dezvoltate în volum. Elena Floarea-Cojenel, prezentatã de criticul de

Moderator: dr. Const. Teodorescu. artã Valentin Ciucã ºi prof. univ. dr. Alex. Husar;

Participanþi? Peste 150-200 persoane (Const. - lansarea cãrþii Interviuri cu Constantin

Constantinescu, Adrian Solomon, Dumitru Buzatu, Ciopraga (în prezenþa acad. C. Ciopraga, de cãtre

Vasile Mihalache, Corneliu Bichineþ). Valentin Ciucã, critic de artã, ºi Alex. Husar, prof.

univ. dr.).

=Duminicã, 23 decembrie, 2007, ora 11, într-o Organizator: dr. Const. Teodorescu.

atmosferã destinsã, sãrbãtoreascã, la Galeria de Participanþi: aprox. 60 persoane.

artã „N. N. Tonitza” din Bârlad a fost

lansat/prezentat Almanahul Bârlad 2008. =Marþi, 15 ianuarie, 2008, ora 11, în sãlile

Deschiderea – ingenioasã ºi prietenoasã – a fost Galeriei de Artã „N. N. Tonitza” din Bârlad, în

fãcutã de dr. Const. Teodorescu, ca ºi închiderea de organizarea Fundaþiei „Dr. C. Teodorescu”, prof.

altfel. „Între”, au fost invitaþi sã spunã „vorbe”, univ. dr. Al. Dobrescu a prezentat/susþinut

ceea ce s-a ºi întâmplat, Gruia Novac, care ºi-a conferinþa „Denigratorii lui Eminescu”, în prezenþa

jucat bine rolul surprinsului, ºi Vasilian Doboº, care unui public elevat, a presei ºi posturilor TV locale.

a editat Almanahul la Opera Magna din Iaºi. Participanþi: aprox. 50 persoane.

Participanþi? Aproximativ 40 persoane, printre Moderator: dr. Const. Teodorescu, care a

ei: Adrian Solomon, viceprimarul Bârladului. facilitat ºi intervenþia oralã, legatã strict de tema

Conferinþei, a prof. Gruia Novac.

=Sâmbãtã, 12 ianuarie, 2008, ora 11, în sala de

lecturã a Bibliotecii „Stroe S. Belloescu” Bârlad, a =Duminicã, 3 februarie, 2008, ora 11,

avut loc lansarea cãrþii Trezirea Dragonului, Edit. vernisarea expoziþiei pictorului Neluº Oanã din

Pim, Iaºi, 2008, 207 pagini, a profesoarei Oltea Galaþi (stabilit în Australia), prezentatã de

Rãºcanu-Gramaticu. Laurenþiu Chiriac (Vaslui), precum ºi lansarea

Au prezentat: prof. Simion Bogdãnescu, prof. volumului de versuri, Cãrþile numãrãtorii a lui

dr. Laurenþiu Chiriac (Vaslui), prof. univ. dr. Nelu George Irava, prezentarea fiind fãcutã de Liviu

Zugravu (Iaºi), prof. Gruia Novac ºi prof. dr. Gh. Apetroaiei (Iaºi).

Buzatu. Moderator: dr. Const. Teodorescu (de la

Au fost invitaþi: Cezar Ivãnescu, Lucian Vasiliu Galeriile de Artã „N. N. Tonitza” Bârlad).

ºi Vasilian Doboº (Iaºi). Participanþi: aprox. 55-60 persoane.

Participanþi: aprox. 50 persoane.

=Duminicã, 3 februarie, 2008, ora 11, în sediul

=Duminicã, 13 ianuarie, 2008, ora 11, în central al Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, a

spaþiile Pavilionului „M. Guguianu” Bârlad, s-a avut loc vernisajul pictoriþei, de doar 12 ani, din

EVENIMENTE CULTURALE ÎN PERIOADA DECEMBRIE 2007 - FEBRUARIE 2008C. RONICAR


Bârlad, Berta Maria Moldoveanu. Moderator: Gruia Novac.

Prezentarea a fost fãcutã de criticul de artã Participanþi: 18 interesaþi. (Au lipsit chiar cei

Valentin Ciucã. care ar fi trebuit sã fie prezenþi: „scriitorii locului”.

O intervenþie de un minut, substanþialã, a avut Eufemismul primeazã!)

ºi prof. Gruia Novac.

Participanþi: 70-80. =Duminicã, 17 februarie, 2008, ora 11, la

Galeriile de Artã „N. N. Tonitza” a fost vernisatã

=Joi, 14 februarie, 2008, ora 17, a avut loc expoziþia „Tendinþe cromatice”, a pictorului

Colocviul de literaturã, ed. a XI-a, în sala mare a bârlãdean Antonio Romeo Pãlie, membru U.A.P.

Bibliotecii Municipale „Stroe S. Belloescu”, cu Prezentarea a fost fãcutã de criticul literar

tema: Scriitori locali în contextul naþional. Gruia Novac; moderator al acþiunii: prof. dr.

Dezbaterea a fost animatã ºi la obiect (Marian Laurenþiu Chiriac.

Constandache, Vasile Cârcotã, Lucian Ravaru, Participanþi: 50-60 persoane.

Petruº Andrei, Virgil Giuºcã, Const. Teodorescu,

Mihai Luca).

Galeria de Artã “N. N. Tonitza” Bârlad

Moment cu pictorul Nelu Grãdeanu, istoricul literar Mircea Coloºenco, Alin Savin (“curiosul”) ºi

pictorul-poet Vasilian Doboº

ISTORIE CULTURALÃ


Ianuarie

1/1939: s-a nãscut poetul Emil BRUMARU

1/1972: s-a nãscut, la Vaslui, pictorul Felix AFTENE

4/1954: a murit (la Craiova) poeta Elena FARAGO

5/1878: s-a nãscut scriitorul Emil GÂRLEANU

6/1883: s-a nãscut pictorul Stavru TARASOV

8/1940: a murit profesorul ºi comparatistul Charles P. DROUHET

8/1954: s-a nãscut scriitorul Lucian VASILIU

15/1950: s-a nãscut Mihai EMINESCU

19/1890: s-a nãscut savantul fizician ªtefan PROCOPIU

20/1904: a apãrut, la Bârlad, revista „Paloda literarã” (red. D. Nanu)

22/1879: s-a nãscut profesorul ºi comparatistul Charles P. DROUHET

25/1934: s-a nãscut pictorul ºi publicistul Val GHEORGHIU

25/1931: s-a nãscut scriitorul Ion HOBANA (Aurelian I. Mantaroºie)

25/1911: s-a nãscut universitarul ºi scriitorul G. G. URSU

30/1852: s-a nãscut I. L. CARAGIALE

Februarie

1/1949: a murit scriitorul Nicolae D. COCEA

2/1942: s-a nãscut profesorul ºi publicistul Gheorghe V. CLAPA

5/1859: a murit Alecu RUSSO

7/1879: s-a nãscut dramaturgul Dumitru SOLOMON (Dolfi)

11/1882: s-a nãscut folcloristul ºi compozitorul Gheorghe V. CUCU

12/1943: a murit poetul ºi publicistul Dimitrie NANU

14/1941: s-a nãscut profesorul ºi publicistul Serghei P. COLOªENCO

15/1840: s-a nãscut Titu MAIORESCU

17/1854: a murit boierul filantrop Neculai ROªCA-CODREANU

19/1864: s-a nãscut folcloristul Artur GOROVEI

22/1898: s-a nãscut muzicologul Ion D. VICOL

25/1939: s-a nãscut scriitorul Virgil DUDA (Rubin Leibovici)

25/1976: s-a nãscut poetul Lucian PARFENE

26/1940: a murit pictorul Nicolae N. TONITZA

Martie

1/1867: a apãrut revista „Convorbiri literare”, la Iaºi

1/1906: a apãrut revista „Viaþa româneascã”, la Iaºi

3/1901: s-a nãscut pictorul Mihai ADAMIU

4/1939: a murit lingvistul Mozes GASTER, la Abingdon – Anglia

12/1936: a murit criticul literar Garabet IBRÃILEANU

12/1925: s-a nãscut prozatorul Constantin CHIRIÞÃ

13/1891: s-a nãscut scriitorul Felix ADERCA (Froim Edelstein)

14/1888: s-a nãscut Alexei MATEEVICI („Limba noastrã”)

15/1904: a apãrut revista „Fãt-Frumos”, la Bârlad

16/1936: s-a nãscut scriitorul Bujor NEDELCOVICI

17/1819: s-a nãscut Alecu RUSSO, la Prodãneºtii Vechi – Soroca

17/1944: s-a nãscut profesorul ºi sculptorul Gh. V. ALUPOAIE

20/1820: s-a nãscut Alexandru Ioan CUZA, Domnitorul Principatelor Unite

20/1928: s-a nãscut prof. univ. dr. Cicerone D. POGHIRC

23/1969: a murit publicistul Tudor TEODORESCU-BRANIªTE

25/1902: s-a nãscut poetul ºi traducãtorul George LESNEA

28/1883: s-a nãscut scriitorul Athanasie MÂNDRU

29/1878: s-a nãscut poeta Elena FARAGO (n. Paximade)

30/1946: a murit Victor Ion POPA

30/1991: a murit poetul Ion Iancu LEFTER

31/1900: s-a nãscut scriitorul Ion M. RAªCU

31/1868: apare ziarul „Curierul de Iassi”, unde a lucrat M. Eminescu

CALENDAR... SELECTIVC. RONICAR


barlad

Documents