Sistemul de aparare 3 : 2 : 1

Caracteristici ale sistemului de aparare 3 : 2 : 1

Apararea in zona 3:2:1 constituie un grup defensiv inchis in sine, in

care aparatorii sunt repartizati in mod corespunzator: trei jucatori in zona

spatiului portii, doi jucatori putin mai in fata, un jucator la linia aruncarii

libere.

Aceasta repartizare se face intotdeauna cand un atacant se afla cu

mingea aproximativ la linia de 9 m.

Indata ce se modifica pozitia de joc a atacantului care poseda mingea,

atunci si apararea in zona 3 : 2 : 1.

Aceasta modalitate de aparare prezinta urmatoarele caracteristici:

1 2 2 3 3 3

Cei trei jucatori de la linia de 6 m au de solutionat sarcini foarte

asemanatoare; de exemplu, sa incurce jocul pivotilor. Cei doi jucatori din

fata executa, de asemenea, pivotii. Jucatorul 1 se deplaseaza in adancime si

lateral. El preantampina aruncarile de distanta si pasele catre pivoti.

Din cauza acestor sarcini diferite si caracteristice ale grupelor, aceasta

formatie defensiva poate fi desemnata drept o aparare in zona 3 : 2 : 1, ce –

corespunzator comportamentului adversarului – se dovedeste ca fiind foarte

modificacila si poate fi practicata complet diferit.

Daca se cerceteaza cu mai multa atentie acest sistem de aparare, se

constata ca este de fapt o combinatie intre doua formatiuni de aparare, adica

dintre “apararea in zona 3 : 3 adanca si sistemul de aparare 5 : 1”.

Din prima modalitate de aparare, care demonstreaza multe slabiciuni

in zona spatiului portii si cea de a doua, care n-are suficienta adancime,

rezulta, asadar un sistem defensiv universal care se poate adapta continuu

evolutiei atacului.

3 : 2 : 1 –ca aparare ce tinteste mai multe scoruri.

Cu cat actualmente jucatorii acumuleaza mai multe cunostinte tehnice

si tactice, cu atat jocul modern de atac devine mai periculos in zona spatiului

portii, pe aripi si prin aruncarile de la distanta. Sarcina apararii este sa

infrunte cu succes aceste aspecte multiple ale jocului de atac.

In cazul acesta, solutia este apararea in zona 3 : 2 : 1.

Desigur, exista mai mult sau mai putin sisteme speciale de aparare

care actioneaza impotriva diverselor forme de atac, dar aceste nu sunt destul

de elastice la o modificare rapida a structurii ofensivei. Intrucat, la un

moment dat este aproape imposibil sa se aplice sistemul de aparare cel mai

potrivit, se recomanda apararea universala in zona 3 : 2 : 1 care in formatia

ei de baza s-ar putea sa nu reuseasca sa impiedice un atac, dar nici nu va lasa

vreun spatiu pentru producerea de surprize mari.

Important este ca pe langa acest sistem de aparare sa se cunoasca, cel

putin, o modalitate de aparare foarte adanca si una plana. O echipa bine

antrenata poate sa treaca atunci, fara dificultate, de la apararea in zona 3 : 2 :

1 la apararea adanca 3 : 3 sau la cea plana 5 :1.

Printr-o exersare mai indelungata se largeste repertoriul jucatorilor, se

usureaza transferul sistemelor in toate celelalte situatii de aparare.

Denumirea si sarcinile fiecarui jucator

Denumirea fiecarui jucator.

3A = aparator – extrema dreapta (AED);

3B = aparator – centru (AC);

3C = aparator – extrema stanga (AES);

2A = aparatorul drept – mutat in fata (aAD);

2B = aparatorul stang.mutat in fata (mAS);

1 = aparatorul centru mutat in fata (mAC).

Sarcinile jucatorilor

AED, AC si AES trebuie:

- sa execute miscari laterale extraordinar de rapide spre stanga sau

spre dreapta;

- sa posede capacitatea pentru oprirea individuala a adversarului prin

blocaj corect cu corpul;

- sa stie sa respinga pasele pe care le primeste pivotul si

- sa cunoasca modalitatile corecte de acrosarea mingii, vitezei de

tendinta de aruncare la poarta a pivotului advers.

mAD si mAS trebuie sa stie sa se deplaseze repede in adancimea

zonei, sa fie in stare sa blocheze corect pe atacantii care patrund, sa

stapaneasca mijloacele de aparare individuala fata de fentele de corp, de

alergare si de aruncare, sa fie intotdeauna gata sa intrerupa pasele catre

pivoti si sa sprinteze rapid si scurt la atacul adversarului.

1 2B 2A 3B 3C 3A

mAC trebuie sa stie sa se deplaseze rapid, lateral si in adancime, sa

stapaneasca blocajul, sa fie in stare sa pareze tot felul de fente, sa poata

intercepta mingi, pur si simplu, instinctiv si sa fie intotdeauna pregatit pentru

contraatac.

Atacul – din aparare

Sistemul de aparare 3 : 2 : 1 este ideal cand mAD, mAS si mAC pot

ocupa la contraatac pozitiile de atac din fata ale pivotului, respectiv ale

inaintasilor – aripa, iar AED, AC si AES pozitiile din zona din spate.

Aceasta distributie in cadrul contraatacului are ca scop tactic marcarea

unui gol, inainte ca adversarul sa fi gasit timp sa – si organizeze apararea.

Aceasta formatie defensiva este deosebit de periculoasa daca inaintasii –

pivoti si laterali, avand mingea, se afla deja pe pozitii de atac, iar apararea

adversa de-abia se ordoneaza.

Avand in vedere cunostintele multiple ale atacantilor, aceasta

modalitate ofensiva, favorabila pentru grupul de aparare, se poate organiza

foarte greu. Totusi, aparatorii trebuie sa aibe in vedere posibilitate fiindca

numai astfel se poate realiza un contraatac foarte periculos.

Miscarile de baza ale apararii 3 : 2 : 1

Miscarile fiecarui jucator sunt stabilite destul de exact. Repartizarea in

grupul de aparare 3 : 2 : 1 are sens si atunci cand toate miscarile se executa

schematic, putandu-se rezolva, prin intermediul mecanismului fin al acestui

sistem, chiar si sit5uatii extraordinare. Avantajul acestei aparari este ca

fiecare jucator are de efectuat doar foarte putine miscari de baza. Actiunile

aparatorilor, mai ales miscarile in adancime si laterale, care trebuie sa

contribuie la realizarea densitatii grupului defensiv, se orienteaza – ca in

toate sistemele de aparare in zona – mai ales, dupa pozitia adversarului cu

mingea si dupa pozitiile celorlalti atacanti.

Pe baza unor situatii de joc, prezentam miscarile de baza ale apararii 3

: 2 : 1 in conditiile unui atac:

1) mAC este gata de blocare; el bareaza atacantului cu mingea accesul

la poarta. mAD si mAS stau la 7, 50 m distanta de poarta si impiedica

eventuala patrundere a atacantului C, in cazul in care acesta trece de mAC.

In afara de aceasta, ei blocheaza din pozitia lor o aruncare la poarta a

jucatorului C. Totodata, ei se afla cu bratele pregatite pentru evitarea

angajarii pivotilor la semicerc. AC marcheaza pivotul in intregul spatiu

dintre AED si AES. Sarcinile de aparare ale mAD si mAS sunt de a anula

pericolul pe care l-ar prezenta patrunderea celui de al doilea atacant. AED si

AES stau atat de aproape de aripi incat pot impiedica aruncarile din aceste

pozitii, in cazul in care inaintasii extremi pot obtine o minge pasata rapid. A

doua sarcina a lor este ca in sistemul de aparare impotriva unui joc de pivoti,

conceput in stil mare, sa ajute ca AC sa fie scos din pozitia sa.

E C B A F 2B 1 2A D 3B 3C M

2). Posesorul mingii se afla in fata spatiului periculos de aruncare, in

jumatatea dreapta a zonei de aparare. Aceeasi situatie de aparare poate sa

intervina in analog, pe partea stanga, cand rolurile aparatorilor vor fi

schimbate; mAD sta pregatit la linia de aruncare libera pentru a bloca pe

posesorul mingii.

E C B F D

El previne patrunderea acestuia in grupul de aparare.

AC apara zona sa impotriva atacurilor pivotului mAS se afla la linia

spatiului portii, aproximativ la nivelul barei stangi si trebuie sa marcheze pe

cel de al doilea pivot – atacant. In acest grup, 2 jucatori marcheaza exact la

linie pe pivoti. AED preantampina aruncarile pe latura stanga a atacantului.

AES asigura zona intre Asm si aripa stanga a atacantului si respinge pasele

catre extrema dreapta.

3). Atacantul cu mingea de pe aripa stanga va fi marcat de AED, atata

timp cat se afla in posesia ei; AED ramane pe deplin activ si previne o pasa

catre inaintasul lateral dreapta (F). Acm depune eforturi sa taie calea acestei

mingi, iar celeilalti aparatori apara linia spatiului portii fata de pivoti.

E C D F A B

4). Jucatorul de constructie B (interul) este in posesia mingii. Pivotul

este continuu supraveghiat in centru de doi aparatori, care incearca sa-I

scoata corect mingea din mana, cand acesta vrea sa arunce la poarta.

E C B F A D

Avantajele apararii 3 : 2 : 1

Apararea in zona 3 : 2 : 1 este recomandata, fiindca:

- in raport de modificarea modalitatii de atac, se ingrijeste de

stabilitatea defensiva; ea respecta doua principii ale apararii in

zona – adancimea si densitatea;

- posesorul mingii este blocat in toate pozitiile, in afara zonei

aripilor; de catre doi jucatori si impiedicat la aruncarea la poarta;

- il pune pe fiecare aparator numai in fata catorva sarcini de la care

trebuie sa devieze doar rareori;

- miscarile de baza sunt, in mare, foarte automizate; mai ales, ele nu

pretind un efort de gandire mare;

- aparatorul poate sa reactioneze repede si deci sa initieze un

contraatac din timp;

- aparatorilor li se ofera o singuranta mare prin miscarile de aparare

automatizate; asa ca, ei pot valorifica mai bine in atac calitatile lor

tehnice si tactice.

Dezavantaje ale apararii 3:2:1

Apararea pe zona 3:2:1 este:

- legata de mult effort fizic, fiindca adancumea si densutatea se pot

realiza la timp doar printr-un mare travaliu;

- variabila in aplicarea ei, dar nu destul de puternica impotriva unui

atac executat in mod exemplar. Cu toata adancimea si densiatea,

sistemulu ii lipseste latimea, asa ca aripile periclitate.

Aplicabilitatea apararii 3:2:1

Sistemului de aparare 3:2:1 se recomanda impotriva echipelor care:

- au doar aruncatori mediocrii in randurile lor;

- se sprijina in atacurile lor, preponderent pe specialistii in aruncarile

de la distanta;

- cauta prin modificari continue ale sistemului de atacsa deruteze

apararea.