Avantajele şi limitele analizei SWOT

Analiza tradiţionala SWOT este cea mai cunoscută şi cea mai utilizată dintre analizele de situaţie. În decursul timpului a obţinut un statut aproape universal şi a contribuit la obţinerea avantajului competiţional nu numai în ceea ce priveşte organizaţia, dar şi la nivel personal şi al performanţei echipei.

Un mare avantaj al analizei SWOT este aplicabilitatea pe scară largă. Poate fi folosită pentru analizarea unei varietăţi de unităţi, inclusiv, dar nu limitată la directorii individuali sau la cei care iau deciziile - echipe, proiecte, produse/servicii, departamente funcţionale ale organizaţiei (adică marketing, contabilitate, producţie şi vânzări ), unităţi de afaceri, corporaţii, conglomerate şi pieţe de produs. Funcţionează la fel de bine pentru organizaţii profit sau non-profit.

Analiza SWOT este unul dintre instrumentele analitice cele mai frecvent predate în învăţământul de afaceri. Simplitatea ei (aparentă) o face o metoda excelentă pentru ordonarea rapidă a gândirii organizaţionale referitor la factorii-cheie care stau la baza adecvării organizaţiei la mediul său extern.

Analiza SWOT nu necesită multe resurse financiare sau de calcul şi poate fi realizată şi rapid şi eficient până la un anumit punct, fără a fi nevoie de multe informaţii.

Când trebuie însă să se facă faţă unei situaţii complexe într-o perioada scurtă de timp şi se încearcă rezolvarea tuturor problemelor strategice implicate, această analiza nu are succes datorită axării ei pe elemente ce vizează perioade mari de timp.

Strategii ar trebui să o utilizeze doar pentru acele probleme care au cel mai mare impact asupra poziţiei firmei pe termen lung şi care pot fi efectiv rezolvate prin capacitatea şi potenţialul disponibil.

Analiza SWOT oferă cadrul efectiv pentru identificarea acestor probleme critice şi poate da impulsul pentru analiza unei situaţii cheie prin identificarea ei în tabelul SWOT. De asemenea, poate oferi un mod de gândire îmbunătăţit printr-o gamă de tactici sau strategii viabile pentru a răspunde la dinamica de mediu şi competiţie a organizaţiei. În plus, poate servi şi ca mijloc efectiv pentru evaluarea capacităţii centrale a organizaţiei, a competenţelor şi resurselor sale.

Analiza SWOT poate fi o metodă efectivă de construcţie a unei echipe, atunci când pentru realizarea ei lucrează împreună specialişti funcţionali din marketing, producţie, finanţe şi altele.

Aceşti experţi analizează mediul în funcţie de specialitatea fiecăruia şi aduc problemele pe care ei le considera critice în atenţia colegilor din alte specialităţi, ca şi în atenţia directorilor generali care sunt responsabili cu analiza generală sau integrată SWOT.

Când este dezvoltată în cadrul unui context mai mare, de grup, SWOT poate uneori furniza probele necesare pentru stimularea schimbării organizaţionale. Este eficientă pentru că ajută grupurile să ajungă la un consens în ceea ce priveşte schimbarea creând nevoia de a cataliza activitatea organizaţională.

Analiza SWOT poate furniza un punct de vedere pătrunzător despre modul în care o organizaţie anume a avut succes sau de ce nu a reuşit în îndeplinirea strategiei sale. Procesul de adunare, interpretare şi organizare a numeroaselor surse de date şi informaţii în tabelul SWOT conferă o bază excelentă pentru a continua analiza strategică.

O analogie potrivită ar fi aceea că analiza SWOT identifică numai piesele de şah de pe tabla şi mişcările posibile ale oponenţilor. Depinde de analist să calculeze seria de mişcări care să conducă la ultima mişcare câştigătoare pe tabla de şah în lumea afacerilor - aceea de a obţine un avantaj competitiv.

Modelul SWOT este un model pur descriptiv, adică nu oferă analistului recomandări strategice explicite. Analiza SWOT nu va da răspunsuri precise celui care ia deciziile.

În schimb, este un mod de a organiza informaţia şi de a emite probabilităţi ale evenimentelor potenţiale - atât bune cât şi rele - ca bază pentru strategia de dezvoltare a afacerii şi pentru planurile operaţionale. În general sunt oferite numai recomandări foarte generale şi evidente de genul: îndepărtaţi compania din calea ameninţărilor; adecvaţi punctele tari ale companiei cu oportunităţile sau apăraţi-o împotriva punctelor slabe prin retragere sau susţinere.

Simplitatea inerentă a analizei SWOT maschează totuşi o mare complexitate. Preocuparea de bază pentru analistul care trebuie să realizeze o astfel de analiză este să adune şi să interpreteze cantităţile mari de date despre cele mai importante forţe ale mediului şi apoi să decidă cum să procedeze ca răspuns la ele.

Interpretarea reprezintă o formă de judecată şi va fi probabil diferită în funcţie de fiecare director. De exemplu, un director poate vedea un factor de mediu, cum ar fi slăbirea barierelor comerciale dintre ţări impuse de guvern, ca un factor de expansiune a pieţei, în timp ce altul ar putea vedea aceasta ca o ameninţare datorită creşterii competiţiei din partea noilor rivali. Cei care nu agreează acest model sugerează că analiza SWOT nu recomandă acţiuni specifice care trebuie urmate de o organizaţie care se află în declin.

Datorită specificităţii individuale a afacerii, recomandările generale sunt calibrate în mod necesar până la un nivel foarte înalt de abstractizare.

Mai mult, dacă o organizaţie încearcă să implementeze numai acele strategii care se construiesc pe punctele tari şi atenuează punctele slabe, poate să piardă cele mai atractive oportunităţi care sunt posibile numai dacă firma s-ar extinde. Alţi critici ai analizei SWOT pun accentul pe faptul că se bazează pe date mai mult calitative decât cantitative, că se concentrează pe crearea de strategii de răspuns mai degrabă decât pe strategii proactive şi pe simplificarea inerentă când se face distincţia între puncte tari şi slăbiciuni, între oportunităţi şi ameninţări.

În cele din urmă, slăbiciunile sunt adesea mai mari decât anticipate şi punctele forte sunt de obicei mai reduse. Fără testări şi experienţă, analiştii sunt deseori exagerat de optimişti în evaluările lor privind punctele forte şi oportunităţile unei firme, contra punctelor slabe şi ameninţări.

Pentru a depăşi multe dintre aceste puncte slabe, analistul trebuie să se limiteze la fapte şi nu trebuie să fie influenţat de .convingerile. dominante din cadrul organizaţiei. Acest model deseori eşuează datorită lipsei de informaţie pe care o are conducerea despre capacităţile firmei.

Adesea se recomandă ca un observator imparţial să asiste la analiză pentru a se asigura că nu apar puncte de vedere subiective. Alt factor important care va ghida aplicarea cu succes a acestui model este aplicarea analizei în mod riguros, disciplinat şi totuşi creativ.

Există mai multe semne de avertizare când acest ingredient crucial, creativitatea, lipseşte. Astfel se constată apariţia unor liste extrem de lungi, care indică faptul că criteriile de verificare folosite pentru a separa datele şi informaţiile curente de problemele strategice nu sunt destul de bine fixate, absenţa factorilor de evaluare indică o lipsă de priorităţi, descrierile cu fraze scurte şi ambigui ale fiecărui factor SWOT indică faptul că implicaţiile strategice nu au fost luate în considerare.

Avantajele/Dezavantajele analizei SWOT

Avantajul acestui tip de analiză constă în:

- Consumul mic de timp

- Simplitate

- Multiple domenii de utilizare

- Transparenţa opiniilor

Dezavantajele rezultă din faptul că:

- Nu sunt evidenţiate interdependenţele şi

- În cazul unei orientări puternice a echipei spre armonie există pericolul trecerii cu vederea

anumitor factori (fenomen cunoscut drept cel al ”petelor albe”).