Avantajele procedurii arbitrale

1. Procedura arbitrală este mai rapidă şi mai puţin formală, comparativ cu procedura în faţa instanţelor de judecată statale. Părţile pot să stabilească tribunalului arbitral un termen pentru soluţionarea litigiului. Regulamentul Curţii de Arbitraj stabileşte un termen de 6 luni, din momentul cînd cauza a fost transmisă spre soluţionare tribunalului arbitral competent, termen în care trebuie pronunţată hotărîrea arbitrală.

2. Procedura arbitrală este confidenţială, şedinţele de arbitraj nu sînt publice, nici o persoana nu are acces la informatiile privind activitatea de solutionare a litigiilor în Curtea de Arbitraj.

3. Competenţa specializată a arbitrilor  – arbitrii Curţii de Arbitraj sînt specialişti cu înalta calificare în domeniul dreptului şi relaţiilor comerciale internaţionale.

4. Părţile desemnează arbitrii  care vor soluţiona litigiul comercial în procedură arbitrală. Curtea de Arbitraj are în structura sa 43 de arbitri, dintre care 16 arbitri sînt din ţările cu care Republica Moldova are relaţii comerciale externe. Părţile pot numi în calitate de arbitri persoane care nu sunt în Lista arbitrilor Curţii de Arbitraj, dacă aceştia sînt imparţiali şi au calificare corespunzătoare.

5. Costuri reduse  - taxele de arbitraj sunt exprimate procentual, regresiv, pe transe, la valoarea obiectului litigiului, potrivit Normelor privind taxa si cheltuielile arbitrale; Taxa arbitrală a Curţii de Arbitraj pe lîngă CCI a RM este mai mică decît taxele percepute în alte instituţii de arbitraj permanente din alte ţări.

6. La adoptarea hotărîrii arbitrale tribunalul arbitral se conduce în primul rînd de voinţa părţilor expusă în contract şi de uzanţele comerciale.

7. Hotărîrile arbitrale sunt definitive şi obligatorii pentru părţi din momentul pronunţării şi nu pot fi atacate în ceea ce priveşte fondul litigiului.

8. Hotărîrile arbitrale se bucură de o largă recunoastere internaţionala, Republica Moldova, alături de alte peste 100 state, a ratificat Conventia Natiunilor Unite cu privire la recunoaşterea si executarea sentinţelor arbitrale străine, încheiată la New York, în 1958.

9. Părţile pot media conflictul şi să înceteze astfel procedura arbitrală.

Procedura în arbitraj are următoarele avantaje:

• Procedura arbitrală este mai rapidă, în comparaţie cu procedura în faţa instanţelor de judecată. Părţile pot să stabilească arbitrilor un termen pentru soluţionarea litigiului. Iar dacă nu stabilesc un termen, oricum Legea cu privire la arbitraj, art. 18, stabileşte că arbitrajul trebuie să pronunţe hotărârea în cel mult 6 luni de la data constituirii sale.

• Persoanele singure îşi aleg arbitri. Ele îşi pot alege arbitri specializaţi anume în domeniul din care face parte litigiul respectiv.

• Procedura arbitrală este privată şi confidenţială. Spre deosebire de procesul judiciar, şedinţele de arbitraj nu sunt publice. Astfel, nici o persoană nu are acces la informaţiile obţinute şi relevate în procedura de arbitraj.

• Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie pentru părţi şi nu poate fi atacată în ceea ce priveşte fondul litigiului.

Cum se începe o procedură arbitralăProcedura arbitrală se intentează prin depunerea unei cereri de arbitraj, care trebuie să conţină:a) denumirea şi adresa Curţii de Arbitraj,b) denumirea şi adresele părţilor, datele de contact;c) obiectul şi valoarea acţiunii, precum şi calculul ei;d) dovada existenţei convenţiei de arbitraj;e) motivele de fapt şi de drept, probele pe care se întemeiază acţiunea;f) componenţa tribunalului şi numele arbitrului desemnat;g) dovada achitării taxei de înregistrare şi taxei de arbitrare;h) lista actelor anexate la cerere;i) semnătura reclamantului, iar dacă cererea este semnată de reprezentant, se va anexa actele care dovedesc împuternicirile legale.

Procedura arbitrală se intentează prin depunerea unei cereri de arbitraj, care trebuie să conţină:a) denumirea şi adresa Curţii de Arbitraj,b) denumirea şi adresele părţilor, datele de contact;c) obiectul şi valoarea acţiunii, precum şi calculul ei;d) dovada existenţei convenţiei de arbitraj;e) motivele de fapt şi de drept, probele pe care se întemeiază acţiunea;f) componenţa tribunalului şi numele arbitrului desemnat;g) dovada achitării taxei de înregistrare şi taxei de arbitrare;h) lista actelor anexate la cerere;i) semnătura reclamantului, iar dacă cererea este semnată de reprezentant, se va anexa actele care dovedesc împuternicirile legale.

- Cererea de arbitraj şi actele anexate la ea trebuie să fie prezentate în limba de stat şi în limba determinată de părţi ca limba procedurii.

Înscrisurile se depun în original sau în copii certificate de parte, în atâtea exemplare, câţi pârâţi sunt, precum şi câte un exemplar pentru fiecare membru al tribunalului arbitral şi un exemplar pentru secretariatul Curţii de Arbitraj. (de regulă: 3 sau 5 exemplare)

Data depunerii cererii se va considera data înregistrării ei la cancelaria Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova. (mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare 151, et.2)

Taxa de înregistrare a cererii constituie 1000 lei – pentru litigii interne şi 200 $ SUA – pentru litigii internaţionale.

Taxa de arbitraj se calculează în cotă procentuală faţă de valoarea acţiunii, conform p.4 din Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale.

Dacă valoarea obiectului cererii este exprimată în altă valută decât dolarul SUA, taxa se calculează pe baza parităţii dintre această valută şi dolarul SUA la data depunerii cererii.

Nerezidenţii Republicii Moldova transferă taxa de arbitrare la contul CCI a RM în valută liber convertibilă - $ SUA, Euro.

Rezidenţii Republicii Moldova transferă taxa de înregistrare şi de arbitrare în lei moldoveneşti la cursul stabilit de Banca Naţională a Republicii Moldova la ziua depunerii cererii, pe contul de decontare al Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova.

Ce este Medierea ?

Medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate.  (art.2(1) şi art.3 din Legea nr. 134-XVI din 14 iunie 2007 cu privire la mediere) Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de soluţionare a disputelor(Alternative Methods of Dispute Resolution - ADR). Cuvântul mediation, introdus în SUA ca termen de specialitate, înseamnă intermediere cu ajutorul unui terţ independent şi ales în mod liber de către părţi. Medierea a devenit un trend global în soluţionarea conflictelor. În SUA există o adevărată cultură a medierii, şi doar aproximativ 10% din toate conflictele ajung să fie soluţionate  într-o sală de judecată, restul fiind soluţionate prin mediere. 

Medierea se bazează  pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile. Rezolvarea conflictului prin mediere este rodul întâlnirii voinţei părţilor. Nimeni nu vine să le impună soluţia, prin urmare, părţile sunt singurele în măsură să hotărască. Mediatorul are rolul de a facilita crearea unui culoar de comunicare între părţi, prin intermediul căruia acestea să conştientizeze singure care este cea mai bună soluţionare a conflictului dintre ele. 

Care sunt avantajele medierii?

Medierea este voluntară

Părţile aflate în conflict nu pot fi constrânse să accepte procedura medierii. Acestea participă la mediere doar dacă doresc şi, totodată, au dreptul de a denunţa contractul de mediere în orice fază a procedurii.

Medierea este confidenţială

Mediatorul este obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiilor de care ia cunoştinţă în cursul activităţii sale de mediere, precum şi cu privire la documentele

întocmite sau care i-au fost predate de către părţi pe parcursul medierii, chiar şi după încetarea funcţiei sale.

Medierea este o rezolvare mai rapidă a conflictelor

Medierea permite o importantă economie de timp şi evitarea stresului generat de un litigiu derulat în faţa instanţei de judecată. Prin mediere se ajunge, de regulă, la o soluţie în doar câteva ore şi, pe de altă parte, părţile evită astfel să-şi facă publice problemele într-o sală de judecată.

Medierea poate fi utilizată în soluţionarea unui spectru larg de conflicte

Pot face obiectul medierii orice conflicte în materie civilă, comercială, de familie, contravenţională, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 134-XVI din 14 iunie 2007 cu privire la mediere.

Procedura Medierii

Părţile  pot recurge la mediere în orice moment, atât înainte de a ajunge la instanţă, cât şi după declanşarea unui proces în faţa instanţei competente. În cazul în care s-a încredinţat Curţii de Arbitraj organizarea şi desfăşurarea medierii, prin însuşi acest fapt, părţile au acceptatRegulamentul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova cu privire la procedura de mediere, aprobat de Consiliul CCI a RM la 19.12.08, cu excepţia cazului, cînd odată cu încredinţarea organizării medierii, părţile au optat, în scris, pentru alte reguli de mediere şi acestea au fost acceptate de mediator, ca norme ce nu contravin legislaţiei în vigoare.Medierea poate avea loc între două sau mai multe părţi, în funcţie de numărul celor implicaţi în conflict, iar părţile au dreptul să îşi aleagă în mod liber mediatorul. (Lista arbitrilor/mediatorilor). Nici o persoană nu poate fi constrânsă să accepte procedura medierii. Mediatorul are obligaţia de a se asigura că părţile aflate în conflict au apelat la procedura medierii în mod voluntar, în cunostinţă de cauză şi fără a fi constrânse. 

PROCEDURA PREALABILĂ MEDIERII

Părţile aflate în conflict şi care doresc soluţionarea acestuia prin mediere se adresează laSecretariatul Curţii de Arbitraj cu o cerere comună de efectuare a procedurii de mediere. În cazul în care se adresează numai una dintre părţi, celeilalte părţi i se va adresa o invitaţia scrisă, în vederea acceptării medierii şi incheierii contractului de mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile - în cazul unui litigiu intern şi 30 de zile  - în cazul unui litigiu internaţional. Invitaţia se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului.Dacă cealaltă parte refuză în mod explicit medierea sau nu prezintă acceptul său la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată. 

Desfăşurarea şedinţelor de mediere nu poate avea loc decât după încheierea contractului de mediere între mediator, pe de o parte, şi părţile aflate în conflict, pe de altă parte. Încheierea contractului de mediere se realizează după acceptarea medierii de către partea invitată  şi prezentarea împreună a părţilor aflate în conflict la mediator.

DESFĂŞURAREA MEDIERII

Medierea are loc, de regulă, la sediul Curţii  de Arbitraj, dar dacă este cazul, medierea se poate desfăşura şi în alte locuri convenite de mediator şi părţile aflate în conflict.În cursul medierii  părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun acord sau chiar  pot fi reprezentate de persoane, care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii.În general, medierea începe cu o introducere în care mediatorul explică părţilor aflate în conflict procedura de mediere şi rolul mediatorului. Urmează apoi o sesiune comună în care fiecare participant la procedura de mediere are oportunitatea de a expune situaţia din punctul său de vedere. Mediatorul, ulterior,  poate decide ca medierea să se desfaşoare în sesiuni separate cu fiecare parte, urmând ca părţile să se reîntâlnească într-o sesiune finală. Fiecare mediator poate însă să conducă medierea într-o manieră personală, uşor diferită de cea prezentată.

ÎNCETAREA PROCEDURII DE MEDIERE

Procedura de mediere încetează, după caz:

prin convenirea asupra unui acord între părţi ca urmare a soluţionării conflictului;

prin constatarea de către mediator că părţile nu pot ajunge la un acord; prin renunţarea la mediere ;

Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se redactează un Acord  de împăcare, executoriu în condiţiile legii, care va cuprinde toate angajamentele asumate de părţi şi care se contrasemnează de mediator.În cazul neexecutării de către una din părţi a obligaţiilor asumate prin Acordul de împăcare, cealaltă parte este în drept să se adreseze în instanţă cu o cerere prin care va solicita executarea silită în modul prevăzut de legislaţie.