auxiliar curricular · web viewcolegiul tehnic de comunicatii “nicolae vasilescu karpen” bacĂu...

Auxiliar Curricular

Colegiul Tehnic de Comunicatii “Nicolae Vasilescu Karpen” BacĂu

Profesor Psiholog Popa Luminita Liliana

Elev:

Competente generale

1. Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale pentru organizarea demersurilor de cunoaştere şi explicare a unor fapte, evenimente, procese din viaţa reală;

2. Aplicarea cunoştinţelor specifice ştiinţelor sociale în rezolvarea unor situaţii – problemă, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare;

3. Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în cadrul diferitelor grupuri;

4. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat unei lumi în schimbare;

5. Participarea la luarea deciziilor şi la rezolvarea problemelor comunităţii;

Continuturi

· Introducere in psihologie:, Psihicul si caractristicile acestuia,

· Procese cognitive senzoriale: Caracterizarea generală a proceselor cognitiv-senzoriale: senzaţii, percepţii, reprezentări, Corelaţii între procesele senzoriale

Procese psihice cognitive superioare: Gandirea- Comunicarea,Memoria, Imaginatia

· Functii si procese psihice reglatorii: Motivatia, Afectivitatea, Vointa, Atentia,

· Structura si dezvoltarea personalitatii: Caracterizarea generala a personalitatii, Individ-persoana-personalitate*, Temperamentul, Aptitudinile, Inteligente multiple*, Caracterul, Creativitatea, Etape in dezvoltarea personalitatii *;

· Conduita psiho-sociala: Imaginea de sine si perceptia sociala a imaginii de sine- Identitatea psihosociala si perceptia de sine,Relatiile interpersonale si rolul lor in formarea si dezvoltarea personalitatii- Autodezvaluirea, Relatii interpersonale apropiate, Comportamente pro si antisociale;

Standard minim de promovare pentru elevii aflati in stituatie de corigenta

· Sa cunoasca principalele categorii de mecanisme psihice;

· Sa cunoasca si sa caracterizeze principalele tipuri temperamentale;

· Sa utilizeze corect conceptele temperament, aptitudini, caracter in explicarea si relatarea unor fapte, evenimente si procese din viata reala

· Sa prezinte importanta relatiilor interpersonale in formarea personalitatii.

· Sa precizeze si sa exemplifice principalele forme ale comunicarii.

PLAN DE EVALUARE

CLASA a X-a A, B

Nr. Crt.

Unitatea de invatare

Competențe de evaluat

Tipul de evaluare/Itemi de evaluare/Nr. note

Perioada

Observaţii

1.

INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIE

PSIHICUL ŞI CARACTERISTICILE ACESTUIA

C.1.1.Identificarea proceselor psihice şi caracterizarea rolului lor în evoluţia personalităţii.

C.1.2 Identificarea legăturilor între procesele psihice

C.3.1.Relaţionarea eficientă/ cooperarea cu ceilalţi în colectarea, interpretarea şi evaluarea informaţiilor referitoare la procese şi manifestări psihice

C.3.3.Rezolvarea, prin cooperare cu ceilalţi a unor situaţii problemă cu ajutorul cunoştinţelor de psihologie

Evaluare iniţială:

Itemi obiectivi/semiobiectivi/subiectivi

1 notă [ nota are doar caracter orientativ pentru aplicarea strategiilor remediale]

Evaluare orala

1 nota

26.09- 30.09

[facultativ]

2.

Procese cognitive senzoriale

(SENZATII, PERCEPTII, REPREZENTARI) –caracterizare generală

C.1.1.Identificarea proceselor psihice şi caracterizarea rolului lor în evoluţia personalităţii


C.2.1.Analizarea unor procese psihice pornind de la exemple concrete

C.2.2. Evaluarea caracteristicilor unor procese psihice, prin comparare

C.3.1 Relaţionarea eficientă/cooperarea cu ceilalţi în colectarea, interpretarea şi evaluarea informaţiilor referitoare la procese şi manifestări psihice

Evaluare scrisa

Itemi :

-cu răspuns scurt/de completare;

-cu raspuns deschis, ce solicita argumentari

1 nota

17.10-21.10

[obligatoriu]

3.

Procesele psihice cognitive superioare:

GANDIREA

C.1.1. Identificarea proceselor psihice şi caracterizarea rolului lor în evoluţia personalităţii



C.3.1 Relaţionarea eficientă/ cooperarea cu ceilalţi în colectarea, interpretarea şi evaluarea informaţiilor referitoare la procese şi manifestări psihice


*Evaluare miniproiect

*Evaluare activitate de grup

Fisa de documentare + plan de realizare a mini-proiectului investigativ (sarcini de lucru care sa valorifice fisa de documentare si implict, cunostintele predate)

2 note

31.10-4.11

[obligatoriu]

Lucrare scrisa semestriala Teza






Testare scrisa

Tipuri de itemi:

-itemi oobiectivi

-itemi semiobiectivi

-itemi cu raspuns deschis

Eseu argumentativ semistructurat

12-16.12

[obligatoriu]

5.


COMUNICAREA

MEMORIA

IMAGINATIA FUNCŢII ŞI PROCESE PSIHICE REGLATORII

MOTIVATIA

AFECTIVITATEA

VOINTA

ATENTIA




C.4.1. Utilizarea cunoştinţelor de psihologie în scopul adaptării conduitei proprii la situaţii concrete de viaţă

Evaluare scrisa

Itemi :


1 nota

30.01-3.02

[obligatoriu]

6.

STRUCTURA ŞI DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII:

PERSONALITATE

TEMPERAMENT

APTITUDINI

CARACTER

CREATIVITATE

C.1.3. Caracterizarea principalelor dimensiuni ale personalităţii

C.2.3. Analizarea profilului propriei personalităţi şi a personalităţii celorlalţi

C.3.2. Exemplificarea, prin cooperare cu ceilalţi, a unor trăsături ale personalităţii necesare reuşitei în activitate

C.4.2. Analizarea posibilităţilor de dezvoltare personală din perspectiva cunoştinţelor de psihologie

C.5.1. Caracterizarea profilului unui participant responsabil şi eficient la luarea deciziilor în comunitate

Evaluare scrisa – 2 note

1. Testare scrisa

Tipuri de itemi:

-itemi oobiectivi



2. Eseu strucurat :

elevul va trebui sa-si descrie propria personalitate, marcand cele mai importante notiuni de la aceasta unitate de invatare:

-forma dominanta a temperamentului, influenta sa asupra comportamentului, caracterul partial modelabil al temperamentului

-aptitudinile de care elevul da dovada (incadrarea acestora in clasificarile predate); transformarea acestora in capacitati si relatia aptitudinilor cu ereditatea si mediul

-integrarea de elemente de creativitate in eseu si marcarea acelor paragrafe care au valorificat procesul creativ

13-17.03

10-14.04

[obligatoriu]

Lucrare scrisa semestriala










Evaluare scrisa

Tipuri de itemi:

· itemi cu raspuns deschis

· -itemi semiobiectivi

· -itemi obiectivi

Eseu argumentativ semistructurat

8-12.05

[obligatoriu]

CONDUITA PSIHO-SOCIALĂ

C.1.4. Recunoaşterea unor tipuri de relaţii interpersonale, a unor comportamente şi atitudini sociale în situaţii date

C.2.4. Evaluarea unor tipuri de comportament psihosocial în contexte situaţionale date

C.3.3. Rezolvarea, prin cooperare cu ceilalţi a unor situaţii problemă cu ajutorul cunoştinţelor de psihologie

C.4.3. Adecvarea conduitei psiho - sociale la diferite situaţii

C.5.2. Manifestarea unor comportamente pro-sociale necesare participării la rezolvarea problemelor comunităţii

Testare scrisa(optional evaluare orala)

Tipuri de itemi:



-itemi obiectivi

19-23.06

[obligatoriu]

7.

PORTOFOLII

Evaluarea periodica a portofoliilor (cel putin 2 ori/ an scolar)

OBS: evaluarile vor fi integrate in

notarile anterioare prin realizarea

mediei aritmetice cu una din evaluarile de mai sus

PLAN DE EVALUARE

CLASA a X-a C,D, E, F, G, H, I

Nr. Crt.

Unitatea de invatare

Competențe de evaluat

Tipul de evaluare/Itemi de evaluare/Nr. note

Perioada

Observaţii

1.

INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIE

PSIHICUL ŞI CARACTERISTICILE ACESTUIA

C.1.1.Identificarea proceselor psihice şi caracterizarea rolului lor în evoluţia personalităţii.


C.3.1.Relaţionarea eficientă/ cooperarea cu ceilalţi în colectarea, interpretarea şi evaluarea informaţiilor referitoare la procese şi manifestări psihice


Evaluare iniţială:

Itemi obiectivi/semiobiectivi/subiectivi

1 notă [ nota are doar caracter orientativ pentru aplicarea strategiilor remediale]

Evaluare orala

1 nota

19.10-23.10

[facultativ]

2.

Procese cognitive senzoriale

(SENZATII, PERCEPTII, REPREZENTARI) –caracterizare generală






Evaluare scrisa

Itemi :

-cu răspuns scurt/de completare;


1 nota

14-18.11

[obligatoriu]

3.


GANDIREA




C.3.1 Relaţionarea eficientă/ cooperarea cu ceilalţi în colectarea, interpretarea şi evaluarea informaţiilor referitoare la procese şi manifestări psihice


Evaluare miniproiect / Evaluare orala

Fisa de documentare + plan de realizare a mini-proiectului investigativ (sarcini de lucru care sa valorifice fisa de documentare si implict, cunostintele predate)

1 notă

5-9.12

12-16.12

[obligatoriu]

4.


COMUNICAREA

MEMORIA

IMAGINATIA






Testare scrisa

Sarcini ce solicita aplicarea notiunilor teoretice ale unitatii de invatare

[ elevilor li se va da sarcina de a compune o naratiune care sa prezinta secvente din viata unui personaj imaginar care utilizeaza pe parcursul povestirii fiecare din formele limbajului, memoriei si imaginatiei; elevii vor puncta in naratiune momentul in care personajul foloseste unul din tipurile de limbaj/ memorie/ imaginatie]

30.01-3.02

[obligatoriu]

5.

FUNCŢII ŞI PROCESE PSIHICE REGLATORII

MOTIVATIA

AFECTIVITATEA

VOINTA

ATENTIA





Evaluare scrisa

Itemi :


1 nota

13-17.03

[obligatoriu]

6.

STRUCTURA ŞI DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII:

PERSONALITATE

TEMPERAMENT

APTITUDINI

CARACTER

CREATIVITATE






Evaluare scrisa

Eseu strucurat :

elevul va trebui sa-si descrie propria personalitate, marcand cele mai importante notiuni de la aceasta unitate de invatare:

-forma dominanta a temperamentului, influenta sa asupra comportamentului, caracterul partial modelabil al temperamentului

-aptitudinile de care elevul da dovada (incadrarea acestora in clasificarile predate); transformarea acestora in capacitati si relatia aptitudinilor cu ereditatea si mediul

-integrarea de elemente de creativitate in eseu si marcarea acelor paragrafe care au valorificat procesul creativ

8-12.05

[obligatoriu]

CONDUITA PSIHO-SOCIALĂ

C.1.4. Recunoaşterea unor tipuri de relaţii interpersonale, a unor comportamente şi atitudini sociale în situaţii date

C.2.4. Evaluarea unor tipuri de comportament psihosocial în contexte situaţionale date

C.3.3. Rezolvarea, prin cooperare cu ceilalţi a unor situaţii problemă cu ajutorul cunoştinţelor de psihologie

C.4.3. Adecvarea conduitei psiho - sociale la diferite situaţii

C.5.2. Manifestarea unor comportamente pro-sociale necesare participării la rezolvarea problemelor comunităţii

Proba practica:

Aplicatii ce valorifica exercitii si experimente psihosociale utilizate in trainning-uri si in consilierea psihopedagogica

12-16.06

[facultativ]

7.

PORTOFOLII

Evaluarea periodica a portofoliilor (cel putin 2 ori/ an scolar)

OBS: evaluarile vor fi integrate in notarile anterioare prin realizarea mediei aritmetice cu una din evaluarile de mai sus

Rubricatia caietului de evaluare

CLASA ...X ...., dirig...............

OBIECT................................................................

Nr.

crt.

Numele şi prenumele elevului

Sem

Test initial

Evaluare orală

Evaluare scrisă

Portofolii|

Proiecte

Teme pentru acasa

Teza

Observatii

1.

I.

II.

Data:

I.1.Psihicul si ipostazele lui

*Ce este psihicul?

Psihicul este asemeni unui laborator interior care, preia incontinuu informatii din exterior si le prelucreaza, pentru a permite fiintei vii sa se adapteze cat mai bine la mediul in care traieste.

???? Ce “mecanisme” intalnim in laboratorul intern al unui om?

*Mecanisme ce permit cunoasterea lumii exterioare si interioare : senzatii -mirosuri, culori, gusturi, sunete etc., perceptii – imagini complexe ale obiectelor lumii exterioare, sesizate prin toate cele 5 simturi, reprezentari – scheme reprezentative ale obiectelor lumii exterioare, gandire si limbaj – mecanisme ce transforma psihicul intr-o lume interioara superioara (specifica numai omului), lume care depaseste universul concret, memorie – “biblioteca” activa a acestui laborator, imaginatia – mecansimul care imbogateste lumea interioara a omului cu lucruri care nu s-au intamplat niciodata)

*Mecanisme ce permit mobilizarea, energizarea si directionarea mecansimelor mentionate mai sus (motivatia – este “motorul” principal al lumii interioare al unui om; ea este cea care pune in miscare si valorifica toate informatiile si mecansimele existente in mintea unui om; afectivitatea – este “combustibilul” acestui laborator intern; vointa – este “acceleratorul” sau dimpotriva “frana” laboratorului intern, mobilizand acele mecanismele necesare atingerii unor scopuri importante si le franeaza pe cele care duc spre scopuri neimportante, atentia – este “butonul” care pune in functiune anumite mecanisme, pentru o perioada de timp pentru al lucra in comun in vederea atingerii unor scopuri date de motivatie sau vointa).

*Lucrul in comun si pe o perioada lunga de timp (o viata de om…) a acestor mecanisme din interiorul laboratorului nostru intern (psihicul) face ca acesta sa aiba anumite trasaturi ale sale proprii care sunt reunite in conceptul de “personalitate”

In conceptul de “personalitate” mai intra alte 3 categorii:

Temperament- cum isi foloseste acest laborator intern energia psihica necesara functionarii sale (consum si regenerare rapida dar inegala- coleric, consum si regenerare echilibrata - sangvinic, energie aproape inepuizabila – flegmatic, consum rapid si regenrerare lenta – melancolic)

*Caracteristici ale psihicului (ale laboratorului nostru interior)

1. Psihicul este o forma superioara vietii de relatie a organismului cu mediul

El se formeaza si functioneaza normal doar in conditiile existentei unor permanente relatii cu lumea exterioara (atat cea fizica, cat si cea sociala), suspendarea relatiei cu ambianta ducand la perturbarea si chiar anularea vietii psihice.

(Vezi experimentul cu deprivarea senzoriala: un grup de studenti au fost selectati si platiti pentru a sta intr-o camera si sa nu faca nimic. Aceasta camera, era izolata fonic, aeristia asfel incat nu exista nici o forma de miros sesizabil ; de asemenea, subiectii erau legati la ochi, legati de pat astfel incat corpul sa stea intr-o pozitie cat mai imobila ; dupa un parcurs de 20 de ore in acesta camera, s-au remarcat la subiectii supusi experimentului temporare: agitatie extrema, nervozitate, amnezii, halucinatii etc. , semn al unei tulburari a vietii psihice. Prin acest experiment s-a constat ca suspendarea relatiei cu ambianta duce la perturbarea vietii psihice facand viata imposibila in general. Ca atare putem spune ca psihicul nu exista si nu functioneaza normal decat in relatie cu exteriorul, cu lumea obiectelor, fiind expresia vietii de relatie.

2. Psihicul este o intr-o legatura indispensabila cu creierul, dar nu se reduce la acesta

Stiinta a dovedit ca psihicul apartine regnului animal, dar nu in totalitate. Cea mai elementara forma de psihic poate fi constatata la acea parte a regnului animal ce dispune, fie si rudimentar, de sistem nervos. Atata timp cat sistemul nervos nu este dezvoltat, nici psihicul nu va fi dezvoltat. Numai in conditiile complicarii stuctural-functionale a creierului se va complica si viata psihica.

Specia umana cunoaste cea mai complexa forma de dezvoltare a sistemului nervos (creierul) si prin urmare, dispune de cea mai complexa zestre ereditara de tip psihic (gandire, limbaj, vointa, constiinta etc.). Aceasta exista insa numai ca potential si nu ca realitate propriu-zisa. Astfel, un nou nascut, dispune de o viata psihica extrem de sumara, comparativ cu cea a adolescentului sau adultului. Pentru ca aceste potentialitati sa fie valorificate, sunt necesare urmatoarele conditii: cresterea si maturizarea fiziologica a organismului si interactiunea cu lumea exterioara (fizica si sociala)

(exemple privind relatia psihic-creier: traume cerebrale ce afecteaza activitatea psihica, substante chimice care afecteaza viata psihica)

Putem spune ca psihicul apare pe o data cu aparitia sistemului nervos dar in acelasi timp, nu este de origine organica si nu se identifica cu acesta. Psihicul este „altceva” decat substratul organic. Printr-o analogie a omului cu computerul, am putea asocia creierul cu hard-ul (latura fizica a calculatorului) si psihicul cu softwear-ul (latura informationala a calculatorului)

3. Psihicul este conditionat si determinat socio-cultural

Omul e in acelasi timp fiinta biologica, prin genetica sa mostenita la nastere, si fiinta care se formeaza si se dezvolta in mediul social-cultural uman. Cand vine pe lume, el nu stie nimic, nu vorbeste si este complet neajutorat (e pur si simplu o fiinta biologica), dar traind alaturi de oameni, el se umanizeaza, invatand treptat sa vorbeasca, sa se comporte, sa-si exteriorizeze simtirile, sa actioneze dupa anumite criterii si valori, si sa-si poarte singur de grija. In acest proces de formare a psihicului uman, limba, ca instrument de comunicare, este esentiala. (vezi cazul copiilor-lup: copiii crescuti pana la varsta de 7 ani in salbaticie, desi sunt adusi printre oameni, ei nu isi mai dezvolta capacitatea de a gandi si de a vorbi, ramanad la stadiul de animale care pot fi, cel mult dresate. Acest lucru se datoreaza faptului ca, desi potential, creierul lor se putea organiza astfel incat sa rezulte gandirea si vorbirea, daca nu au existat oamenii care sa stimuleze si sa faciliteze organizarea acestor zone ale creierul, creierul s-a structurat definitiv -pana la ac varsta- numai la nivelul animal si asa va ramane pe tot restul vietii acestor copii)

4. Psihicul este o forma de reproducere subiectiva a realitatii naturale

Aceasta caracteristica evidentiaza ca suntem personae unice si ca trecem “realitatea” din afara noastra prin “filtrul” personal al propriei noastre: memorii, gandiri, emotii, motivatii, interese etc., deci prin filtrul subiectiv al personalitatii noastre.

(Ex: La vederea unui buchet de trandafiri, o persoana plange de tristete si una exalta de bucruie. Acest lucru se poate intampla pentru ca, cea care a plans isi aminteste ca fostul iubit/ iubita ii daruia astfel de flori, cealalta se bucura pentru ca exte buchetul pe care il va darui maine unui prieten drag)

Activitati de invatare:

1. . Care este avantajul faptului ca psihicul nu reda “la indigo” realitatea, ci ii da si o nota personala, subiectiva?

2. Daca un sugar s-ar pierde in padure si ar fi gasit de niste lupi si crescut pana la varsta de 7 ani si apoi regasit de oameni. S-ar putea acesta reintegra complet in societate? Cat de mult?

3. Pentru studiul de caz de mai jos, , construiti FRAZE in care sa se regaseasca toate CUVINTELE CHEIE din josul fragmentului si care sa surprinda esenta / ideea principala a cazului prezentat.

Sherlock Holmes şi dr. Watson au plecat împreună cu cortul. Au petrecut o zi minunată în natură, plimbându-se pe dealuri. Când s-a lăsat seara au instalat cortul şi, după ce au gătit şi au mâncat copios, au adormit amândoi, obosiţi.Târziu în noapte, Holmes se trezi, mormăi ceva şi-şi trezi asistentul înghiontându-l uşor în coaste.- Watson! spuse el. Deschide repede ochii şi uită-te la cer! Ce vezi?Watson deschise ochii, buimac.- Văd stele, Holmes, răspunse el. Multe stele.- Şi ce-ţi spune asta, Watson? întrebă Holmes.Watson se gândi un moment.- Păi, ce să-mi spună, Holmes? Îmi spune că acolo, depărtate, sunt nenumărate stele şi galaxii şi probabil mii de planete. De aceea presupun că există o grămadă de argumente împotriva teoriei că suntem singuri în Univers. Mă uit la cer şi mă simt umil în faţa acestor depărtări nesfârşite. Ce-ţi spune ţie asta?- Watson, eşti un mare prost! strigă Holmes. Mie-mi spune că a venit cineva şi ne-a furat cortul!

CUVINTE CHEIE : PSIHIC, REALITATE, PERSONAL, SUBIECTIV, INTERPRETARE, REFLECTARE

Data:

II.1. PROCESE COGNITIVE SENZORIALE

1.SENZATIILE

DEF: Senzatiile sunt procese psihice elementare ce reflecta (in forma de imagini psihice) insusiri sau trasaturi izolate ale obiectelor si fenomenelor lumii reale (in forma de imagini simple), in conditiile actiunii directe asupra analizatorilor (in forma de imagini primare).

Caracteristici ale senzatiilor

1. senzatiile reflecta insusiri concrete si separate ale obiectelor

Ele reflecta insusiri ce apar la ”suprafata obiectelor”, adica cele exterioare, unele accidentale, neeesentiale, dar care pot fi semnalate de analizatori (culoare, sunete, mirosuri, gusturi, proprietati ale suprafetelor- tare, aspru etc.). Aspectele de „profunzime” (componenta unei structuri, functionalitatea unui obiect) le sesizam cu ajutorul altui proces, numit gandire.

„Lucrul” separat al senzatiilor nu le este caracteristic decat in conditii speciale de laborator sau in primele zile de viata ale bebelusului. Acesta, neavand reteaua neuronala inca structurata (centrii neuronali ce ar fi responsabili de realizarea unei sinteze a informatiilor oferite de toti analizatorii -ochi, nas, limba, piele etc. nu sunt inca formati) face ca lumea sesizata de noul nascut sa fie confuza, o lume amestecata de culori, sunete, mirosuri, fara insa sa distinga obiecte.

Iata un experiment facut de etologi; acestia au ales o specie de peste care, in periada imperecherii femela si colora o zona corpului cu un pigment rosu, ca semn al disponibilatii pentru procreere. Experimentatorii au construit o imitatie de femela, cu o forma nu foarte asemanatoare cu femela, in schimb i-au colorat cu rosu acea parte a corpului corespunzatoare femelei vii. In timpul experimentului masculul s-a comportat fata de aceasta imitatie de femela la fel de disponibil ca si cum ar fi fost una reala, deducandu-se astfel ca de fapt el nu sesiza diferentele de forma si textura, ci pur si simplu era programat sa sesizeze acea pata de culoare distingtiva si sa o interpreteze ca disponibiltate din partea femelei

Un alt experiment ce vine in sprijinul acestei idei (ca nu toate animalele pot sesiza obiecte, deci integra senzatiile in procese perceptive) a fost facut pe o specie de viespie Cerceris. Aceasta viespie reusea cu o exactitate uimitoare sa patrunda cu acul in centrii nervosi ai unui licurici, sa il paralizeze, sa il apuce de picioare si sa il transporte la cuib, pentru a servi hrana larvelor de viespe. In experiment, licuriciului, dupa ce a fost paralizat i s-au tait atenele si s-a constatat ca viespia nu-i mai acorda atentie si pleca in cautarea altei prazi. Acest lucru a fost interpretat prin faptul ca viespiea este programata spre un lant de reactii in care esentiale pentru a sesiza gandacul ca prada sunt antenele si nu forma, marimea etc.

Alt exemplu: daca unei pasari de curte ii punem niste margele marunte in zona mancarii, aceste vor ciugului margelele considerand ca este mancare. Ele nu sesizeaza diferenta de textura, de gust etc. ci reactioneaza conform programului genetic care le da informatii despre perceptii simple ca forma mica ≈ boabe, mancare

Alt experiment: O furnica dintr-o specie a fost introdusa in musuroiul altei specii; acestea imediat au decimat-o sesizand ca este straina. Experimentatorii au elaborat un spray cu mirosul specific al speciei furnicilor din musuroi si a pulverizat-o pe o furnica din alta specie, mai mare si cu o forma mai aparte. S-a constatat ca furnicile din musuroi au acceptat-o , interpretand dupa miros ca este de-a lor, ignorand elemente esentiale ca forma acesteia.

2. Perceptia este un proces psihic cognitiv senzorial prin care cunoaștem obiectul, în totalitatea însușirilor concrete, cand acesta actionează asupra organelor de simț.

Perceptia este o imagine bogata in continut și se produce AICI și ACUM. Nu putem vorbi despre perceptia unui obiect în absența lui.

Perceptia cuprinde in ansamblul ei atat insusirile importante, cat si pe cele de detaliu.

Perceptia este o imagine contextuală= Perceptia unui obiect se realizeaza concomitent cu celelalte elemente aflate intr-un context spatio-temporal ( ex: imaginea catedrei se formeaza concomitent cu imaginile celorlalte elemente existente in clasa in acel moment (profesor, tabla, banci, elevi etc.). Acesta imposibilitate de separare AICI si ACUM a obiectului principal de celelalte obiecte din jur poate duce uneori la aparitia ILUZIILOR PERCEPTIVE(reflectarea denaturată a oiectelor în anumite situații).

II.3 REPREZENTAREA

DEF: Reprezentarea este procesul psihic care reflecta unitar dar schematic insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor realitatii cand acestea au incetat sa mai actioneze asupra organelor de simt (in absenta obiectelor). Reprezentarile sunt pe de o parte, elemente ale memoriei, iar. Pe de altă parte, și „material” al imaginației, deoarece sunt imagini stocate în subconștient care fac parte din memoria noastră, iar atunci cțnd le utilizam, ele devin material de constructie pentru imaginație. Procesul creației este de neconceput în absența reprezentărilor.

Caracteristici ale reprezentarii

1. Ea apare in absenta obiectului (cand acesta a incetat sa mai stimuleze orice organ senzoial – nu-l mai vedem, auzi, mirosim / gustam etc.); apare in trecut si este pastrata in memorie.

2. Ea reflecta insusiri concrete ale obiectelor (ceea ce pastram in memorie cu aj reprezentarilor sunt insusiri „de suprafata” – exterioare sezizate cu ajutorul senzatiilor si perceptiilor)

3. Ea reflecta schematic aceste insusiri (ce pastram in memorie sunt mai putine insusiri decat le-am sesizat dar acestea suntmai semnificative)

Va prezentam situatia imaginara a unui personaj SF a carui reprezentari, nu aveau aceasta proprietate- de a extrage o schema obiectului pe care alta data l-am perceput:

„Funes isi amintea nu numai fiecare frunza a fiecarui copac din fiecare padure, dar de asemena si fiecare moment in care le-a perceput...Era, dati-ne voie sa nu uitam, aproape incapabil de a genera orice fel de idee. Nu numai ca era foarte difcil pentru dansul sa inteleaga ca cuvantul „caine’ include o gramada de indivizi de diferite marimi si forme; dar il deranja enorma faptul ca un caine vazut la ora15:14 min 9dintr-o parte) avea acelasi nume cu cainele vazut la 15:15 min ( din fata). Propriul sau chip in oglinda, propriile maini il surprindeau de fiecare data cand si le vedea („Labirint”, de Jorge Luis Borges)

4. Reprezentarea ofera o imagine panoramica a obiectului (obiectul re-prezentat poate fi sesizat din toate pozitiile)

5. reprezentarea unui obiect poate fi detșată de obiectele de fond cu care au fost percepute.


1. Ce parere ai despre cercurile din mijloc din punct de vedere al marimii?

SHAPE \* MERGEFORMAT



2. Ce parere ai despre liniile din mijloc din punct de vedere al marimii?

2. Ce parere ai despre liniile din mijloc din punct de vedere al marimii?

3. . Ce parere aveti despre cele 2 figuri din punct de vedere al marimii?

Data:

III.PROCESE PSIHICE COGNITIVE SUPERIOARE

III.1.Gandirea

DEF: Procesul cognitiv complex , mediat de limbaj, care prin intermediul operatiilor de abstractizare si generalizare permite cunoasterea profunda a realitatii (exprimata prin notiuni, judecati, rationamente).

***Caracterizarea generala a gandirii – prin comparatie cu procesele senzoriale

**Prin procesele senzoriale (senzatii, perceptii, reprezentari) omul cunoaste doar prezentul sau trecutul, in timp ce prin gandire omul poate cunoaste indirect si viitoarea desfasurare a fenomenelor

ex: ,,Ionel nu a venit aproape intreg semestrul la scoala. Presupun ca nu va veni nici in ultima saptamana”

ex: Daca aici si acum sunt in natura si constat cu ajutorul peceptiei ca: nori negri de aduna pe cer, vantul bate puternic, lumina naturala nu mai este asa de puternica, atunci, cu ajutorul gandirii fac conexiuni intre aceste informatii si spun ca :<< In curand va ploua>>)

**Prin procesele senzoriale omul constata direct anumite insusiri de suprafata ale obiectelor si fenomenelor(ex: marul cade din pom pe pamant, apa cade din cer pe sol, muschii cresc pe copaci), dar prin gandire el cunoaste indirect insusiri esentiale pe care simturile lui nu i le poate dezvalui;

ex: Desi fotosinteza este o trasatura esentiala a plantelor, nu o putem sesiza cu ajutorul simturilor, oricat am observa (vedea, mirosi, gusta etc) palntele. Pentru a avea acces la conceptul de „fotosinteza” am nevoie de gandire care sa faca conexiuni intre anumite cunostinte invatate.

ex: stim (cu ajutorul gandirii) ca busola indica punctele cardinale, indiferent ce culoare sau marime are, ca muschii indica nordul, indiferent de marimea, culoarea sau copacii pe care au crescut)

**Prin procesele senzoriale omul constata doar insusirile concrete ale obiectelor (ex: putem urmari cu privirea miscarea unui automobil, zborul unui avion), dar prin gandire el sesizeaza si relatii cu caracter abstract, care se indeparteaza de orice imagine concreta (ex: ideea de „acceleratie” ).

** Atat procesele senzoriale, cat si gandirea se formeaza in timp, fiind o trecere fireasca din unele in altele.

ex: La inceput, copilul mic recunoaste in cuvantul „peste” doar reprezentarea (imaginea) pesteleui din cartea de colorat pe care i-o arata mama cel mai frecvent. Apoi, aratandu-i mai multe tipuri de pesti ajunge sa introduca in categoria „pesti” acele fiinte care „traiesc in apa, au aripioare, au o forma ovala, au coada etc.” (adica acele trasaturi sesizate predominant cuajutorul simturilor). Daca unui astfel de copil (ajuns la un tip de gandire concreta ) ii aratam o plansa cu mai multe tipuri de pesti si printre acestia si un delfin, el va spune si despre acesta ca e peste, datorita asemanarii fizice foarte mari cu un peste. Mai tarziu va intelege conceptul abstract de „mamifer” si va spune ca, desi seamana cu un peste, in realitate este un „mamifer”

ex: Daca unui copil de 6 ani ii aratam o gramada de 5 bile rosii si il intrebam „Cate bile sunt?”, el va numara bine gramada. Daca apoi ii aratam o gramada de 4 bile albe si ii vom pune aceeasi intrebare, el va raspunde de asemenea corect. Dar daca, amestecam cele 2 gramezi si vom pune din nou intrebarea : „Cate bile sunt?” va spune ceva de genul : „5 bile rosii si 4 bile albe” in loc de „11 bile” asa cum ne-am fi asteptat. Acest lucru se intampla pentru ca, gandirea este inca dominata de insusirile de suprafata, neintelegand f. bine conceptul de „bila”, in care pot intra obiecte cu acelasi caracteristici dar de marimi si culori diferite.

Animalele raman la aceasta forma de gandire, ele bazandu-se mai mult pe capacitatea reprezentarilor de a grupa obiectele in categorii , in functie de insusirile de suprafata si pe un tip primitiv de gandire concreta!!!! Ele nu ajung sa isi formeze concepte indepartate de concret, adica notiuni „abstracte” obtinute cu ajutorul operatiilor de abstractizare si generalizare ( ca de exemplu, ele nu vor pute niciodata sa inteleaga notiunea de „gravitatie”, „dumnezeu”, fericire” etc.)

**Operatii fundamentale ale gandirii

Gandirea functioneaza prin operatii numite <>:

**Analiza= operatia fundamentala a gandirii prin care se separa mintal insusirile obiectelor (ex: atunci cand descriem un tablou, cand facem caracterizarea unui personaj literar, a unui coleg etc.)

**Sinteza= operatia fundamentala a gandirii prin care se reuneste in plan mintal ceea ce s-a analizat (cand spunem ceva de genul „Obiectul care are rama, este facut din panza, are acuarela pe ele, prezinta imaginea unei femei este „tablou”)

**Comparatia= operatia fundamentala a gandirii prin care se stabilesc asemanarile si deosebirile dintre lucruri (pe baza unui criteriu – ex: atunci cand facem jocuri de genul „Gasiti diferentele”)

**Abstractizarea= operatia fundamentala a gandirii ce consta in a retine pe plan mintal insusirile esentiale pentru un obiect sau fenomen, insusiri care pot sa nu aiba un corespondent cu o imagine sau reprezentare concreta din lumea inconjuratoare). In urma acestei operatii rezulta definitiile unui obiect sau fenomen (definitii mai personalizate sau cele stiintifice)

**Generalizarea= operatia fundamentala a gandirii prin care insusirile extrase cu ajutorul abstractizarii sunt extinse la o intreaga clasa de obiecte si fenomene; ea identifica ce obiecte, fenomene sau grupari de obiecte si fenomene au toate insusirile esentiale obtinute cu ajutorul operatiei de abstractizare; de ex, ea spune: toate obiectele (indiferent de forma, marime, culoare etc.) ce folosesc scrierii, ce folosesc cerneala ca substanta consumabila in procesul scrierii poarta numele de „stilou”

***Notiunile si formarea lor

DEF:Notiunea este elementul fundamental al gandirii care reflecta insusirile si relatiile esentiale ale unei clase de obiecte.

Demersul cel mai simplu pe care gandirea il poate face in fata unei avalanse de informatii este acela de a le ordona, grupa pe categorii dupa anumite criterii. Calitatea cea mai importanta a acestor categorii (grupari de obiecte dupa anumite criterii) este ca ele contin maxim de informatie intr-un minim de format.

Primele grupari (dupa trasaturi esentiale, dar de suprafata) le face Reprezentarea si apoi Gandirea (care face dupa trasaturi esentiale, de profunzime, ce nu pot fi sesizate cu ajutorul simturilor).

**Formarea notiunilor

a) de la concret la general: se pleaca de la cunoasterea unor cazuri particulare, a unor situatii concrete carora li se identifica aspectele esentiale comune (notiuni empirice) pentru ca apoi, printr-o serie de rationamente sa se evidentieze aspectele caracteristice intregii categorii din care fac parte cazurile particulare cercetate

b) de la general la particular: se pleaca de la definitii, reguli si legi generale, pentru ca apoi sa se analizeze si sa se inteleaga aspectele esentiale ale cazurilor particulare cercetate

c) de la lucrul cu materialul fizic la lucrul cu materialul doar in minte (ex: ca sa invete notiunea de <> mai intai copii lucreaza cu gramezi de obiecte concrete)

***Intelegerea si rezolvarea de probleme

DEF: Intelegerea este activitatea de analiza si sinteza a gandirii prin care sunt surprinse constient legaturile dintre obiecte si fenomene sau intre elementele unui intreg

Intelegerea se bazeaza intodeauna pe experienta trecuta a persoanei. Esential dec in intelegere este modul in care se combina informatiile vechi (pe care individul le are din experientele anterioare) cu cele noi pentru a ajunge la starea de : <>, adica la starea de iluminare in care se creeaza noi legaturi intre notiunile, ideile si teoriile pe care persoana le detine.

Avem mai multe tipuri de intelegeri:

a) intelegere spontana = operatie rapida de stabilire a conexiunilor dintre intalniri: <>

b) intelegere discursiva=activitate de durata a gandirii ce antreneaza informatii si experiente acumulate succesiv, implicand mai multe operatii de analiza si sinteza: << A!?>> ; <>; <>; << AAAHHAAAAA!!!>>

DEF: Rezolvarea de probleme este activitatea de cautare si aplicare a unor solutii pentru o dificultate constientizata

Fazele procesului rezolutiv:

1.punerea problemei= a vedea O LEGATURA intre datele cunoscute si cele necunoscute: ce stiu?, ce nu stiu?, ce mi se cere? Care sunt datele ce ma pot ajuta mai mult?

2. emiterea de judecati ipotetice= cautarea de strategii de rezolvare, din care se va alege cea mai buna

3. aplicarea metodei de rezolvare in vederea obtinerii rezultatului

4. verificarea rezultatului= confirmarea sau infirmarea lui


Probleme de logica: ( (

1. Cum poti taia un tort traditional circular in 8 bucati egale, doar din 3 taieturi ?

2. Un om calare ajunge intr-un oras pe Miercuri. Sta acolo 4 nopti si pleaca din oras tot pe Miecruri. Cum este posibil?

3. Un bărbat pariază cu un amic de-al său că poate ghici scorul dinainte ca meciul să înceapă. Amicul său, se pricepea un pic la pariuri sportive, şi ştia că sunt slabe şanse să ghicească, aşa că merită pariul. A pierdut banii...cum se poate?

Data:

III.2.LIMBAJUL

Toate operatiile gandirii prin care punem in legatura obiectele, fiintele, faptele sau fenomenele se desfasora mintal pe baza limbajului.

In loc sa operam, de la inceput cu lucrurile, operam intai in minte, cu simbolurile lucrurilor, cu cuvintele.

DEF: LIMBAJUL este activitatea de comunicare intre oameni realizata cu ajutorul limbii

Comunicarea= transferul de informatii de la un sistem cognitiv la altul

Limba= un sistem f complex de coduri prin care oamenii comunica intre ei

Diferente dintre limba si limbaj/ vorbire

*Limba e un fenomen social, un produs obiectiv al vietii sociale, nascut din nevoia oamenilor de a comunica intre ei

*Cand un om se naste, el vine in contact cu o limba deja constituita, pe care trebuie sa o invete

*Limbajul este un fenomen individual, de natura fiziologica si psihologica

*Cand omul se naste, el vine in contact cu limba pe care se straduieste sa si-o insudseasca. Acest proces individual de asimilare a limbii (ce pp o achizitionare mai lenta sau mai rapida, un vocabular mai mult sau mai putin bogat, o structura gramaticala mai mult sau mai putin corecta reprezinta limbajul persoanei respective.

Functiile limbajului

1. functia de comunicare = de transmitere si de receptare de mesaje

2. functia cognitiva= limbajul asigura planul simbolic al gandirii, pe baza caruia se formeaza capacitatea ei de a asimila si prelucra informatii

3. functia de reglaj si de autocontrol= limbajul organizeaza si dirijeaza toate procesele implicate in realizarea de activitati voluntare complexe

4. functia emotional-expresiva= exprimarea trairilor afective ale persoanei

5. functia imperativ- persuasiva=de convingere a interlocutorilor

Formele limbajului

· Limbajul extern

**Limbajul oral:

· cuprinde doua procese: vorbirea (activitatea transmitatorului) si audierea (activitatea receptorului)

· uneori transmitatorul poate fi si receptor, caz in care avem de-a face cu monologul

· cand exista atat emitator, cat si transmitator, avem de-a face cu dialog

**Limbajul scris:

- consta in producerea semnelor grafice care redau structura fonetica a limbajului vorbit

- cuprinde doua procese: scrierea (activitatea transmitatorului) si citirea (activitatea receptorului)

· Limbajul intern

· este un limbaj pentru “noi”, sau altfel spus, comunicare pentru noi insine

· se dezvolta prin interiorizarea treptata a dialogurilorsi controverselor realizate in planul limbajului oral

· odata format, el va influenta semnificativ toate productiile limbajului oral

· el se complica si dezvolta o data cu varsta, atingand forme f complexe la adolescenta

· foloseste multe idei si imagini aproape simultan, de aceea e mai greu transmisibil discursul intern in varianta sa completa in limbaj extern

Activitati de invatare :

1. Prezentati importanta utilizarii limbajului non-verbal in concordanta cu limbajul verbal. Dati exemple concrete in care nu a existat o astfel de concordanta.

2. Unul dintre mijloacele non-verbale de comunicare este imbracamintea. Analizati importanta adecvarii acesteia in functie de varsta si context.

Data:

III.3.MEMORIA

DEF: Memoria este procesul psihic de intiparire, pastrare si reactualizare de informatii.

Caracterizare:

- e cu atat mai buna cu cat se apropie mai mult de realitate (o reproduce cat mai corecta detaliata)

- chiar daca se doreste a fi cat mai apropiata de realitate, nu e ca o fotografie statica ; informatiile pe care le retine depind de o multime de factori : interesul ptr materialul de memorat, emotiile implicate in procesul de memorare / de reactualizare, personalitate, tipul de material de memorat (cuvinte, imagini)

- in memorie sunt pastrate imagini, ganduri, emotii, cuvinte si chiar produse ale imaginatiei; intre acestea se stabiliesc conexiuni complexe

- memoria are materialul informational organizat dupa criterii logice (intre ele exista permanente conexiuni care se modifica in functie de nevoile prezente ale individului

Formele memoriei :

A.Memorare

*involuntara= memoram fara sa intentionam acest lucru

Depinde de: noutatea stimulului, intensitatea lui, interesul persoanei, natura materialului de memorat (imagini. Sunete, mirosuri etc.), starea afectiva etc.

*voluntara= memoram pentru ca ne propunem acest lucru

Depinde de: stabilirea scopului constient, interesul persoanei, natura materialului de memorat (imagini, sunete, mirosuri etc.), starea afectiva., cunostintele anterioare, vointa, tehnicile de invatare

*logica= memoram material cu inteles, cu sens

*mecanica= memoram material fara logica, fara sens

B.Pastare

*de lunga durata (de la 8-10 min -> ani, toata viata)

*de scurta durata (pana la 8-10 min)

Depinde de : sistemul de cunostinte vechi dar si de noile informatii acumulate, felul in care am memorat, exercitiul cu acele informatii, nevoile prezente ale persoanei

C. Reactualizare

*Recunoastere ->sesizez un stimul (il vad, aud, miros, gust etc.) si imi dau seama (pe baza experientei mele anterioare) despre ce/ cine este vorba

*Reproducere-> reactualizez ceva “din minte”, fara ajutorul vre-unui stimul din exterior

Uitarea este un fenomen natural prin care informatii neesentiale (dar si esentiale) sunt “pierdute” din memorie pentru a face loc altora noi, in procesul de adaptare a omului la viata.


1.Timp de 5 minute cititi dintr-o carte. Inchideti cartea si notati toate cuvintele pe care vi Ie amintiti. Verificati corectitudinea lor si, apoi, comparati numarul cuvintelor retinute cu numarul cuvintelor citite. Argumentati daca, in cazul vostru, se confirma teza potrivit careia retinem numai 10% din ceea ce citim.

2. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Formulati cel putin 5 sfaturi care sa contribuie la o memorare eficienta.

3. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Formulati cel putin 5 sfaturi care sa contribuie la combaterea uitarii.

Data:

III.4. IMAGINATIA

DEF: Imaginatia este procesul psihic care produce imagini noi pe baza prelucrarii experientei anterioare pastrata in memorie

Caracterizare:

- este cu atat mai buna cu cat se indeparteaza mai mult de realitate (e mai noua,mai originala)

- chiar daca se doreste a fi cat mai indepartata de realitate, « materialul » constructiei imaginilor noi le obtine tot din realitatea pastata in memorie ; cu experienta individului e mai bogata, cu ata si imaginatia sa pote deveni mai creativa

- imaginatia e puternic influentata de emotii ; ele sunt « motorul’ producerii de imagini noi

Formele imaginatiei :

*Visul din timpul noptii : este o inlantuire de imagini dezvoltate in timpul somnului pe care omul nu le poate controla , el aparand ca un simplu spectator sau personaj al acestora

*Reveria : reprezinta o inlantuire diurnă de imagini noi cu scopul satisfacerii imaginare si fanteziste a unei dorinte ; joaca rol de descarcare emotionala

*Imaginatia reproductiva : reprezinta o inlantuire de imagini si idei declansate de anumite descrieri verbale care « reproduc » o realitate care exista dar care nu a facut niciodat parte din experienta personala a unui individ

*Imaginatia creatoare : reprezinta proiectari complexe si constiente ale viitorului


1. Intrebari fara raspuns : (

1. Vreau sa imi cumpar un bumerang nou. Cum pot sa scap de cel vechi ?

2. Daca o pisica pica mereu in picioare si o bucata de paine cu unt cade mereu pe partea unsa, ce se intampla daca legam o felie de paine unsa cu unt de spatele unei pisici si o aruncam pe fereastra ?

3. Un sofer care lucreaza pe masini de desapezire, cum ajunge dimineata la servici ?

4. De ce magazinele deschise 24 de ore din 24 au incuietori?

5. Atunci cand omul a descoperit ca vaca da lapte, ce cauta el de fapt in acel moment?

2. Plecand de la urmatoarele cuvinte: "casa", "paidure", "lac", construiti, cu ajutorul lor, cat mai multe propozitii cu conditia ca ele sa nu contina mai mult de 7 cuvinte. Comparati rezultatul eu cel obtinut de colegul de banca.

IV.1.MOTIVATIA Data:

DEF : Motivatia reprezinta ansamblul factorilor interni care declanseaza, orienteaza si sustine energetic comportamentul uman

Motivatia este esentiala in activitatea psihica pentru ca :

· semnalizeaza deficituri fiziologice si psihologice sub forma unor nevoi (“AM NEVOIE DE…”)

· aceste nevoi devin cauza primara si interna a tuturor activitatilor (fie ca se desfsoara in exterior, fie ca numai in plan mental) prin care se echilibreaza aceste deficite

· orienteaza activitatile omului spre un scop, spre un obiectiv

· sustine energetic toate activitatile pana la atingerea scopurilor (ex : trebuinta de afirmare a unui elev declanseaza activitati de invatare, participare la concursuri);

STRUCTURA MOTIVATIEI

DEF : TREBUINTELE sunt tensiuni psihice ce se cer a fi imperios satisfacute;

-Nu toti oamenii au piramida trebuintelor completa pentru ca diferitele trepte se formeaza in timp si nu in mod obligatoriu

- intensitatea tensiunilor trebuintelor scad de la baza la varf (cele de jos se cer mai imperios a fi satisfacute, in vreme ce cele de sus au o tensiune mai mica)

- cu cat o trebuinta este mai inalta in priramida, cu atat este mai caracteristica pentu om.

- dupa ce sunt satisfacute, trebuintele dispar o vreme, pentru a reaparea dupa o perioada, cu o intensitate mai mare sau mai mica

DEF: MOTIVELE sunt trebuinte atat de puternice incat determina, declanseaza actiunile, activitatile corespunzatoare care sa le satisfaca.

- motivul e cel raspunzator de gasirea obiectului exterior / a activitatii care sa satisfaca trebuinta ce l-a declansat

- Motivul este cel care sustine energetic atat activitatea exterioara -comportamentul, cat si activitatea interioara – procesele psihice pana la satisfacerea trebuintei care l-a declansat

- motivele nu sunt izolate ci apar ca o constelatie de motive ce imping spre actiune (unele sunt in relatii de cooperare, aletele sunt opuse si creaza conflicte interioare)

DEF : INTERESELE sunt orientari selective, active si relativ stabile spre anumite domenii de activitate.- interesele sunt elaborate pe parcursul vietii si presupun prezenta unor cunostinte, activarea la maxim a proceselor psihice spre acel domeniu, trairea de stari de placere dar si punerea in miscare a unor calitati ale vointei.

DEF : CONVINGERILE sunt structuri motivationale complexe ce contin adevaruri personale ce combina gandurile, sneitmentele, planurile, experienta trecuta ale unei persoane si la care aceasta renunta foarte greu

- Convingerile imbina intr-un mod armonos informatiile cognitive cu interesele, aspiratiile si sentimentele profunde, manifestate de un individ fata de un anumit fapt, eveniment.

- Ca expresie a acestei suduri sau stranse corelatii intre aspectele mentionate mai sus, persoana se simte puternic angajata in promovarea sai apararea acestor idei.

- Convingerile intra in actiune mai ales in situatii de decizie sau de conflict valoric.

Activitati de invatare

· Cum ar fi viata omului daca ar sti incotro isi doreste sa mearga, dar nu ar avea suficienta energie?

· Cum ar fi viata omului daca ar avea suficienta energie, dar ar fi permanent dezorientat, nu ar sti incotro vrea sa mearga?

Data:

IV.2. AFECTIVITATEA

DEF: Afectivitatea e proc. psihic ce reflecta nivelul de satisfacere al structurilor motivationale ale unui individ (trebuinte, motive, interese, asteptari), de catre obiectul (persoana / evenimentul / actiunea) ales pentru a satisface acele structuri motivationale.

MECANISMUL AFECTIVITATII

MOTIVATIE REALITATE / IMAGINATIE

*Acest mecanism explica de ce in aceeasi situatie, doua persoane pot avea trairi emotionale diferite. De ex, o excursie la munte (realitatea obiectiva) in timpul iernii poate fi un prilej de bucurie (afectivitate +) pentru un om care are ca hobby (motivatia lui) sporturile de iarna, in vreme ce pentru un alt om, excursia aceasta e un prilej de nemultumire (afectivitate -) pentru ca ea este chiar in perioada in care dorea sa se intalneasca cu o persoana draga (motivatia lui) la Bucuresti.

*Trairile afective se pot manifesta atat fata de evenimente din prezent, dar si fata de cele din trecut (prin intermediul unor amintiri puternice), cat si fata de cele din viitor (prin intermediul imaginatiei).

*Fiindca omul poate avea mai multe dorinte, motive etc. in acelasi timp (unele putand fi in contradictie), el poate trai simultan emotii (unele in concordanta, altele contradictorii)

*Chiar unul si acelasi eveniment, ne poate trezi emotii diferite, in functie de dorintele si asteptarile noastre din momentul trairii acestuia.

CUM NE DAM SEAMA DE TRAIRILE AFECTIVE ALE UNEI PERSOANE?

a) prin expresivitatea feţei (mimica), a corpului (gesturi, postura), a vocii (tonalitate, ritm)

Toate aceste expresii ale corpului sunt invatate! Ele nu sunt innascute!

b) prin modificarile organice (cresterea ritmului cardiac, inrosire/paloare, tremur etc.)

“Detectorul de minciuni” functioneaza tocmai pe acest principiu : al gasirii acelor modificari fiziologice (transpiratia pielii, schimbarea ritmului cardiac, al respiratiei) care sunt asociate cu emotiile care reflecta stari de vinovatie, anxietate, teama etc.

CLASIFICAREA TRAIRILOR AFECTIVE

a)Afectele=trairi afective, intense si violente, cu aparitie brusca, de f scurta durata si desfasurare tumultoasa,foarte putin educabile, putand scapa de sub controlul constient (EX: groaza, manie, frica, spaima, accesele de plans zgomotos, rasul in hohote etc.)

b) Emotiile =trairi afective ce apar intr-o anumita situatie concreta, fiind declansate de caracteristicile unui obiect, persoane sau de derularea unei activitati; sunt de scurta durata, cu intensitate moderata si sunt invatate in societate (EX: bucuria, tristetea, simpatia, antipatia, entuziasmul, admiratia, dispretul, speranta, placerea, dezgustul etc.)

c)Dispozitiile= trairi afective ce apar aparent fara un motiv anume (de aceea sunt resimtite ca niste stari vagi, greu de definit) si care au o relativa durabilitate. (De ex, cand spunem despre cineva ca “s-a trezit cu faţa la cearşaf” de fapt spunem ca este intr-o stare proasta si ca nu ne dam seama de ce anume e asa; motivul exista si poate fi gasit de persoana in cauza daca doreste; daca nu, el ramane cu acea stare difuza negativa care, daca persista mai mult timp, se poate transforma in trasatura de caracter: firi mohorate, morocanoase, plictisite, optimiste, vesele, entuziaste etc.)

d)Sentimentele=trairi afective de lunga durata, complexe (ele sunt asociate unor convingeri, rationamente, trebuinte etc.), invatate social si care au o mare stabilitate in viata individului (EX: dragostea, ura, invidia, gelozia, admiratia, indoiala, recunostinta, patriotismul, datoria etc.)

e)Pasiunile= sunt sentimente puternice si stabile orientate spre anumite domenii de interes ale persoanei si care antreneaza intreaga fiinta; daca domeniile de interes sunt distructive sau autodistructive, pasiunile sunt numite patimi (avaritia, fanatismul, gelozia morbida, jocurile de noroc etc.)


1. Cum ar arata o persoana “nebuna de bucurie”? Descrieti-o pe scurt. Dar una “nebuna de furie”? Descrieti-o pe scurt

2. Ajutati un orb cersator sa convinga trecatorii sa ii dea bani, scriind pe placuta lui de carton un text compus de tine care sa ii emotioneze pe cei care trec pe langa!

Ce fel de emotii ati urmarit sa induceti trecatorilor? La ce tip de trebuinte / motive ale trecatorilor credeti ca ati apelat cand ati scris textul?

IV.3. VOINTA Data:

DEF: Vointa reprezinta procesul psihic care selecteaza si stabileste acel scop care aduce persoanei beneficii pe termen lung/ mediu mobilizand in acelasi timp toate procesele psihice in vederea atingerii scopului vizat.

In cazul animalului activitatea este reflexa sau se vorbeste despre instinct sau tendinta. In cazul omului se poate vorbi despre deprinderi si despre actiune voluntara.Din punct de vedere psihologic in structura activitatii intra: motivul, care raspunde la intrebarea : de ce?Scopul, care raspunde la intrebarea: ce se urmareste?Mijlocul, care raspunde la intrebarea cum?Dupa gradul de constientizare a componentelor, exista activitate in totalitate constienta ( ia forma vointei)si activitate cu componete automatízate ( ia forma deprinderii sau automatismului. Actul voluntar este comportamentul in care exista o intentie constienta si un control constient.

Etapele actului voluntar: 1. Actualizarea unor motive, aparitia intentiei sau impulsului- se poate porni de la o trebuinta interna sau o solicitare externa, o cerinta, un imbold, nevoi, dorinte care cer a fi satisfacute( ‘VREAU”); 2. Analiza si lupta motivelor- analizarea avantajelor si dezavantajelor cu privire la alegerea unui motiv sau altul; 3. Luarea hotararii realizata in urma deliberarii care face posibila elaborarea planului de actiune. Presupune alegerea unui motiv si respingerea sau amanarea clorlalte, stabilindu-se, eventual, ordinea realizarii lor, 4. punerea in aplicare a hotararilor.

Calitatile vointei: Perseverenta consta in mentinerea timp indelungat a efortului. Opusul ei este incapatanarea care presupune urmarirea unui scop chiar si atunci cand este clar ca imprejurarile nu ofera nicio sansa de reusita.

Exemplu: Un licean hotaraste ca este bine sa nu se mai lase sustras de la treburile sale; si-a dat seama ca pierde mult in discutiile cu prietenii. In timp ce invata ii suna telefonul. Un coleg il invita in oras. „Invat , nu pot sa vin!”. Suna din nou, alt prieten din grup. „Invat , nu pot sa vin!”. Daca nu va intrerupe invatatura in ciuda oricaror insistente, spunem ca a depasit obstacolul si ca este perseverent. 2. Fermitatea sau taria vointei este capacitatea de a suporta dificultatile, opiniile contrare, severitatea criticii , pentru a-ti mentine hotararea luata. Opusul ei este slabiciunea vointei care inseamna imposibilitatea de a realiza efortul cerut.3. Curajul implica infruntarea riscurilor intr-o maniera lucida si asumata; este obtinut in urma experientelor anterioara si de increderea in fortele proprii. 3. Independenta exprima gradul de autodeterminare si originalitatea liniei proprii de conduita. Opusul ei este sugestibilitatea- adoptarea necritica a influentelor exterioare. 4. Promptitudinea deciziei consta in rapiditatea cu care

omul delibereaza. Opusul ei este nehotararea (insusire negativa) care se manifesta casoscilatii indelungate si nejustificate intre motive,

scopuri, mijloace etc. cu amanarea deciziei.

Activiati de invatare:

1.Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Identificati calitatile vointei in cazul personajului Vitoria Lipan din romanul "Baltagul" allui Mihail Sadoveanu sau in cazul altui personaj.(literar sau istoric).Oferiti exemple.

2. Cititi cu atentie urmatoarele proverbe si,apoi, precizati ce calitati ale vointei sunt implicate.Argumentati raspunsul vostru.

a) Laborimprobus omnia'vincit(Munca indaIjita invinge orice).

b) Buturuga mica rastoarna carul mare.

c) Cine nu vrea cand poate, atunci cand vrea, nu poate.

d) Picatura mica gaureste piatra tare.

e)o cusatura la timp scuteste o suta.

Data:

IV.4.ATENTIA

DEF : Atentia este procesul psihofiziologic ce consta in concentrarea, la un moment dat, a activitatii de cunoastere asupra a ceva (numit obiectul atentiei).

FORMELE ATENTIEI

Atentia involuntara= suntem atenti fara sa ne propunem acest lucru

Factori care o influenteaza :

· interesul

· zgomotele, lumina, mirosul etc puternic

· neobisnuitul stimului

· miscarea pe un fond static

· contrast de sunete sau culori

Atentia involuntara= suntem atenti fiinca ne propunem acest lucru

Factori care o influenteaza :

· interesul

· claritatea scopului

· organizarea activitatii

· ambianta (spatial, lumina, ordinea etc.)

Atentia orientata spre exterior = obiectul atentiei este in afara persoanei atente

Atentia orientata spre exterior = obiectul atentiei este in interiorul persoanei atente (un gand, o idée, un seniment , o amintire, un plan)

CALITATILE ATENTIEI

Concentrarea atentiei = consta in rezistenta la influenta factorilor perturbatori si sesizarea obiectului ateniei in toate detaliile sale

Stabilitatea atentiei = consta in mentinerea atentiei asupra aceluiasi obiect cat mai mult timp

Mobilitatea atentiei = consta in proprietatea atentiei de de a se muta intentionat de la activitate la

alta cand se impune sa te concentrezi la altceva

Distributivitatea atentiei = consta in mentierea atentiei asupra a doua activitati simple in acelasi timp


Uneste punctele:

Data:

V.1. Personalitatea

DEF: Personalitatea reprezinta sistemul insusirilor stabile si specifice unei fiinte umane concrete care isi pun amprenta decisiv asupra manifestarilor psiho-comportamentale ale acesteia. Fiecare individ are particularităţile sale intelectuale, afective şi cognitive (cu referire la voinţă, la temperament), al căror ansamblu organizat determină personalitatea. Fiecare om este totodată asemănător cu ceilalţi membri ai grupului şi diferit de ei prin amprenta unică a trăirilor sale.

Caracteristici: 1. Are un caracter sistemic: este compusa dintr-o serie de elemente legate intre ele nu independente. Un astfel de character arata simultan ca ceea ce se poate numi personalitate nu este un alt process sau fenomen psihic , ci tine de functionarea ca intreg a finite umane. 2. Durabilitatea, stabilitatea sau persistenta in timp: este relative stabile, relative identical cu sine insasi, neputand fi radical modificata de situatiile tranzitorii sau accidentale. 3. Esentialitatea: Insusirile care compun personalitatea sunt esentiale, definitorii pentru om, ele vizeaza aspectele cele mai importante pentru om, ele vizand aspectele cele mai importante ale manifestarii omului privind orientarea sa, optiunile si raspunsurile sale fundamentale. 4. Structuralitate si dinamism: Structurile se pot restructura, modifica si perfection in grade diferite in functie de cerintele relationarii cu ambianta. 5. Finalitate adaptativa: personalitatea este active: filtreaza, motiveaza si directioneaza, il determina pe individ sa se adapteze mediului asigurand cresterea si dezvoltarea personala. 6. Unicitatea: Personalitatea se obtine de-a lungul vietii ca urmare a confruntarilor cu cerintele mediului exterior, a retinerii si respingerii unora dintre ele, a valorizarii si generalizarii unora si a excluderii altora.

Personalitatea dispune îndeosebi de trei laturi psihologice: temperamentul, aptitudinile şi caracterul.

V.2. TEMPERAMENTUL Data:

Personalitatea umană se structurează în jurul unor caracteristici dominante, atât innăscute cât şi dobândite. Atunci când ne referim la cele preponderent ereditare vorbim despre temperament, iar cand ne referim la cele construite socio-cultural vorbim despre caracter.

Definiţie : Temperamentul este dimensiunea dinamico-energetica a personalitatii care se exprima cel mai pregnant in conduită / comportament.

( Energia psihică dată de temperament are anumite caracteristici, in functie de urmatoarele criterii:

· Cantitatea de energie psihică pe care o are individul pentru a face faţă solicitărilor ( are “rezerve suficiente de energie” sau “rezervele se consumă repede”)

· Ritmul cu care îşi distribuie energia pentru a face faţă activităţilor (“exploziv” si “în salturi”, sau “constant”, “linistit” )

· Rapiditatea cu care individul isi canalizează energia de la o activitate la alta ( “iute, mobil ” sau “lent, inert”)

(Componentele principale ale conduitei la nivelul cărora se observă temperamental sunt:

-activitatea psihică generală (in special la - nivelul perceptiv, imaginativ si al gandirii)

-activitatea verbo-motorie

- expresivitatea / reactiile afective

Temperamentul este innascut. El nu se schimba in mod radical in timpul vietii si este fondul biotipologic (structura somatic, sistemul nervos, resurse energetic) de la care se porneste elaborarea caracterului. Trăsăturile temperamentale se pot manifesta în conduita individului de la vârste fragede. Ele au au insa un caracter potential, ceea ce le permite să se manifeste activ sau să se afle într-o stare latentă în dependentă de anumite conditii sociale.

Dacă dorim să determinăm trăsăturile temperamentale prin observarea unei persoane, trebuie să dispunem de suficiente fapte de conduita şi de situaţii dintre cele mai diferite (situaţii obişnuite, dar şi situaţii critice) pentru a face o generalizare de genul : “X este o persoană calmă, liniştită”, “Y este o persoană impulsivă, agitată”

Fiecare temperament prezintă în egală măsură potenţiale calităţi, dar şi defecte. Tipurile temperamentale sunt neutre din punct de vedere valoric, in cadrul aceluiasi temperament putand exista deopotriva geniali si debili mintali, crimiali sau sfinti.

Tipurile de temperament se întâlnesc în formă “pură” destul de rar. De obicei, se poate vorbi doar despre predominarea unuia sau altuia din ele la un individ.

Trăsăturile de temperament sunt educabile. Astfel, pot fi modelate aspectele negative prin voinţă, exerciţiu,

mijloace educaţionale, dar nu pot fi schimbate radical.

Exista mecanisme de compensare învăţate în timpul vieţii care pot constitui indici falşi asupra temperamentului unei persoane. (de exemplu, exista persoane care prezinta caracteristicile temperamentului melancolic, dar care să ascundă în realitate un temperament coleric.)

Tipologii si portrete temperamentale

Tipologia lui HippocratePrima incercare de identificare si explicare a tipurilor temperamentale o datoram medicilor Antichitatii, Hippocrate si Galenus.

Ei au socotit ca predominanta in organism a uneia dintre cele patru „umori” (sange, limfa, bila neagra si bila galbena) determina temperamentul.

Pe aceasta baza ei stabilesc patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric.

Colericul este o persoana energica, nelinistita, uneori impulsive; isi risipeste energia si este inegal in manifestari; oscileaza rapid între entuziasm si deceptie, cu tendinta de exagerare în tot ceea ce face; foarte expresiva, usor “de citit”, gândurile si emotiile i se succed cu repeziciune.

Colericul vorbeşte şi el liber, dar mult mai chibzuit decât sanguinul.

Colericului nu-i plac poveştile lungi şi detaliate ale sanguinului. El poate să spună aceeaşi poveste, dar sărind peste detaliile nesemnificative, rămânând la subiect şi căutând esenţa. Spre deosebire de sanguin, nu se lasă prea uşor înduioşat şi poate fi insensibil la nevoile celorlalţi. Punctul său forte constă în capacitatea de a conduce, poziţie în care îi este uşor să ia decizii, atât pentru el, cât şi pentru ceilalţi. De multe ori, colericul pare încăpăţânat, îngâmfat şi autoritar. Nu este înclinat spre gândirea analitică, ci mai degrabă spre aprecierea proprie a unei situaţii. De obicei, colericii cred că ei sunt cei care au dreptate şi, datorită minţii lor ascuţite şi foarte practice, de cele mai multe ori aşa şi este! Colericii sunt buni în ceea ce priveşte polemica, dar le place să argumenteze şi pot fi sarcastici.

Puncte pozitive: este cel nascut sa conduca, de aceea isi manifesta o atitudine de asumare a responsabilitatii foarte devreme in viata. Are o nevoie impulsiva de schimbare, este intotdeauna interesat si increzator. Are o vointa puternica si este decis, poate sa coordoneze orice, este orientat spre scop, bun organizator, deleaga sarcini, exceleaza in imprejurari critice. Puncte negative:se poate inregistra dependenta de munca a colericului, nevoia de a controla situatii si oameni, faptul ca nu stie cum sa se poarte cu oamenii, este nerabdator, se erijeaza in sfatuitor chiar si atunci cand nu este cazul. Nu este agreat pentru ca nu da des dreptate celorlalti, nu-si cere des scuze si isi recunoaste greu defectele. Recomandari: colericul trebuie sa invete sa se relaxeze, sa nu ii mai preseze pe ceilalti, sa nu-i mai trateze pe ceilalti ca pe niste marionete, sa nu mai manipuleze oamenii, sa-si exerseze rabdarea, sa inceteze cu controversele, sa-si examineze slabiciunile si sa admita ca este si el o fiinta umana supusa greselii. Numai atunci poate deveni fiinta puternica care crede ca este.

Sangvinicul se caracterizeaza prin ritmicitate si echilibru, are in general o buna dispozitie, se adapteaza usor si economic la orice situatie. Trece cu usurinta peste esecuri sau deceptii sentimentale si stabileste usor contacte cu alte persoane.Uneori marea lor mobilitate se apropie de nestatornicie, periclitând surabilitatea în actiuni si relatii.

Puncte pozitive: Este intotdeauna o persoana cu o personalitate atragatoare, care se distreaza extrem de mult in orice situatie, este vorbaret, bun povestitor, sufletul petrecerilor, centrul atentiei in orice grup, extrem de entuziast si expresiv, cu ochii inocenti, parand sa pastreze simplitatea unui copil si la varste inaintate. Este intotdeauna curios, concepe intotdeauna idei noi si interesante, insufleteste oamenii din jur, in orice grup s-ar afla, isi face prieteni cu usurinta in orice circumstante.

Puncte negative: nu respecta planul stabilit, vorbeste prea mult, devenind plictisitor, este egocentric, este putin sensibil la problemele altora deoarece este cufundat in a-si admira propria personalitate, nu-si foloseste eficient memoria, este nestatornic si uituc, intrerupe si raspunde in numele altora, este dezorganizat si imatur. Recomandari: sangvinicii trebuie sa fie sensibili la interesele altor oameni, sa acorde atentie numelor oamenilor pe care ii intalnesc, sa inteleaga ce inseamna cu adevarat prietenie, sa puna in prim-plan nevoile celorlalti, sa-si organizeze viata si sa incerce sa se maturizeze.

Persoana sanguină este un guraliv exuberant, năvalnic. Pentru un sanguin, jocul preferat este statul de vorbă, fiindu-i foarte uşor să domine conversaţiile. Parcă o forţă dinlăuntrul său îl împinge să vorbească, să ocupe poziţia centrală şi să spună poveşti lungi şi de efect. Această dorinţă nestăvilită de a vorbi îl face să fie un ascultător slab. O concentrare a atenţiei doar de scurtă durată şi faptul că poate fi uşor distras slăbesc şi mai mult capacitatea sa de a asculta. Adesea, sanguinul vorbeşte înainte de a gândi. Deciziile lui sunt bazate mai mult pe simţămintele de moment, decât pe o gândire analitică. El tinde să fie o persoană care vorbeşte tare, sau care chiar strigă. Rareori îşi reprimă mânia, deoarece se exprimă predominant emoţional. Explodează uşor, dar rareori poartă ranchiună. Sanguinii sunt un tip de oameni veseli, gălăgioşi, impetuoşi, cu fire iubitoare. Nu rămân niciodată în pană de cuvinte.

Flegmaticul este o persoana imperturbabila, inexpresiva si lenta, calma, cugetată în tot ceea ce face, pare a dispune de o rabdare fara margini. Este putin comunicativa, greu adaptabila la schimbarile bruste, poate obtine performante deosebite în muncile de lunga durata.

Puncte pozitive: este cel care ofera stabilitate si echilibru celorlaltor trei tipologii. Este tipul de temperament cu care te intelegi cel mai usor. Are un echilibru natural interior, actioneaza incet si in etape, este calm, stapan pe sine si temperat, rabdator, impacat cu sine, mediaza problemele si evita intotdeauna conflictele, are multi prieteni pentru ca este agreabil, pasnic, relaxant, calm, echilibrat, rabdator, consecvent, inofensiv si placut. Este un foarte bun ascultator in acelasi timp.Punctele negative: lipsa de entuziasm, opozitie fata de schimbare, pare sa fie lenes pentru ca amana si nu-si asuma responsabilitati, are o incapatanare muta deoarece nu-si exprima sentimentele, pare nehotarat in luarea deciziilor.Recomandari: flegmaticul trebuie sa invete sa se entuziasmeze, sa incerce ceva nou in fiecare saptamana, sa-si asume responsabilitati, sa se motiveze, sa exerseze luarea deciziilor, sa invete sa-si comunice sentimentele si sa invete sa spuna “Nu”.

Flegmaticul este un vorbitor necombativ, tăcut, lent şi chibzuit. Maniera sa calmă îl face să se

mânie foarte greu; în loc de aceasta, va face orice ca să evite confruntările neplăcute. Motto-ul său este „Pace cu orice preţ”. Cu toate că rareori dă impresia că ar fi agitat, simte emoţia mai intens decât lasă să se vadă. Nu râde niciodată zgomotos şi ridică tonul foarte greu. Expresia feţei sale este cel mai dificil de descifrat, deoarece poate avea „un chip ca de piatră”. Dă impresia că este distant şi insensibil, Nu se implică în ceea ce-1 înconjoară şi rareori oferă informaţii fără să fie îmboldit. Flegmaticul are o gândire ordonată şi este capabil de o analiză minuţioasă şi de deducţie. Spre deosebire de temperamentul melancolic, care este în permanentă schimbare, flegmaticul este întotdeauna acelaşi: demn de încredere şi statornic. Posedă un simţ al umorului sec, care poate fi o încântare pentru toată lumea - mai puţin pentru partenerul său de viaţa. Este un partener de căsătorie demn de toată încrederea, cu care este uşor să trăieşti, dacă stilul său lent şi metodic nu devine o adevărată sursă de iritare pentru un partener mai energic.

Melancolicul este la fel de lent si inexpresiv ca flegmaticul, dar îi lipseste forta si vigoarea acestuia; el este putin rezistent la eforturi indelungateş este emotiv si sensibil, are o viata interioara agitata datorita unor exigente fata de sine si a unei încrederi reduse în fortele proprii.

Puncte pozitive: este o fire profunda, ganditoare si analitica, este serioasa, orientata spre scopuri cu raza lunga de actiune, cu o fire de geniu, talentata si creatoare. Este persoana care adora listele, schemele, graficele si simbolurile, cel care gandeste ordonat si vede simboluri acolo unde celelalte temperamente vad oameni. Constiinta detaliului este extrem de importanta, de aceea observa intotdeauna ceea ce celelalte temperamente nici nu iau in considerare. Este ordonat si organizat, ingrijit si curat, perfectionist, cu standarde inalte, econom, profund preocupat de activitati si de oameni, plin de compasiune.Puncte negative: este deseori deprimat, este cel care se asteapta tot timpul numai la necazuri, se supara usor, are o proasta imagine de sine, tergiverseaza lucrurile din perfectionism, are pretentii nerealiste de la ceilalti din dorinta ca toate lucrurile sa iasa perfect. Recomandari: melancolicii trebuie sa fie constienti ca nimanui nu-i plac oamenii posomorati, sa caute aspectele pozitive ale vietii, si sa invete sa alunge norii negri care apar in viata fiecarui om. Din punct de vedere al tergiversarii lucrurilor, melancolicul trebuie sa nu mai piarda mult timp cu planificarea, sa-si coboare standardele si sa fie constient ca nu totul este perfect in viata si ca e necesara putina relaxare din cand in cand.

Melancolicul este dotat cu o excepţională gândire analitică.

Mintea sa iscoditoare are capacitatea de a lua o situaţie, de a o diseca şi de a o examina pe toate părţile. După ce s-a gândit şi a analizat lucrurile cu atenţie, vorbeşte, în timp ce colericul găseşte detaliile ca fiind plictisitoare, melancolicul le găseşte interesante. Este caracterizat de o varietate de stări sufleteşti fluctuante, oscilând între maxime şi minime. Uneori, melancolicul este retras, deprimat şi irascibil, iar alteori, exuberant, prietenos şi extrovertit. Deoarece este dominat de latura sa emoţională, melancolicul are, adesea, dificultăţi în a face schimbări emoţionale în viaţa sa. Este un perfecţionist dotat cu o fire extrem de sensibilă. Are mari dificultăţi în a-şi exprima adevăratele sentimente şi emoţiile.

Tipologia lui PavlovExplicare diferentelor temperamentale tine, in conceptia filozofului rus Ivan Petrovici Pavlov, de caracteristicile sistemului nervos central:Forta sau energia = reprezinta energia inmagazinata in celulele nervoase si se remarca prin capacitatea de lucru a sistemului nervos, prin rezistenta mai mare sau mai mica a acestuia la excitanti puternici sau la eventualele situatii conflictuale

Din acest punct de vedere se poate vorbi de sistem nervos PUTERNIC si sistem nervos SLAB;Echilibrul sistemului nervos se refera la repartitia fortei celor doua procese - excitatia si inhibitia;

Excitatia este starea de activitate a neuronului. Ea consta intr-o modificare interna ca raspuns la un stimul extern, ducand adesea si la o reactie externa a celulei. Ea presupune de asemenea consum de energie.

Inhibitia este starea de repaos a neuronului, in care isi reface potentialul energic functional; ea presupune un proces de regenerare a substantelor functionale constitutive ale neuronului.

Daca ele au forte aproximaiv egale, se poate vorbi despre sistem nervos ECHILIBRAT.

Exista si un sistem nervos neechilibrat la care predominanta este excitatia.

Mobilitatea = viteza cu care se trece de la excitatie la inhibitie si invers, in functie de solicitarile externe. Adica viteza cu care se consuma si regenereaza substantele functionale constitutive ale neuronilor.

Daca trecerea se realizeaza rapid, sistemul nervos este MOBIL, iar daca trecerea este greoaie se poate vorbi despre sistem nervos INERT;

Din combinarea acestor insusiri rezulta patru tipuri de sistem nervos:

1. tipul puternic – neechilibrat – excitabil (corelat cu temperamentul coleric)

2. tipul puternic – echilibrat – mobil (corelat cu temperamentul sangvinic)

3. tipul puternic – echilibrat – inert (corelat cu temperamentul flegmatic)

4. tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic)

Tipologia lui Jung si EysenckPsihiatrul elvetian Carl Jung a constatat, pe baza unei impresionante experiente clinice, ca, in unii oameni sunt orientati predominant spre lumea externa si intra in categoria EXTROVERTITILOR, in timp ce altii sunt orientati predominant spre lumea interioara si apartin categoriei INTROVERTITILOR.Extrovertitii sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini, binevoitori, se inteleg sau se cearta cu cei din jur, dar raman in relatii cu ei.

Introvertitii sunt firi inchise, greu de patruns, timizi, putini comunicativi, inclinati spre reverie si greu adaptabili.Psihologul englez Hans Eysenck reia aceasta distinctie a lui Jung, amplificand cazuistica probatorie, dar adauga o noua dimensiune numita grad de nevrozism. Aceasta exprima stabilitatatea sau instabilitateta emotionala a subiectului.

Eysenck a reprezentat cele doua dimensiuni pe doua axe perpendiculare, obtinand tipurile extrovertit – stabil (sangvinic), extrovertit – instabil (coleric), introvertit – stabil (flegmatic) si introvertit – instabil (melancholic), pe care le-a asociat cu cele patru temperamente clasice.

APLICATIE:

Cum se comportă un elev coleric / sangvinic / flegmatic / melancolic?

Elevul coleric este agresiv, gălăgios; nu-şi poate stăpâni furia atunci când se simte nedreptăţit, dar nici veselia râzând în hohote în chiar mijlocul lecţiilor.

Ajunge frecvent în faţa dirigintelui şi directorului pentru răbufnirile şi violenţele sale. Îi place să se impună celorlalţi colegi, este încăpăţânat şi nesăbuit în actele sale, riscând adesea.

Elevul sangvinic molipseşte şi pe ceilalţi cu veselia sa; este mereu neastâmpărat, pus pe glume, bravează cu succes atunci când ia note proaste, greşeşte din grabă şi superficialitate, dar e dispus să-şi ceară scuze

şi să se împace cu toată lumea; se entuziasmează cu uşurinţă, vorbeşte neîntrebat şi bârfeşte fără mari reţineri, nu poate păstra mult timp un secret.

Elevul flegmatic este reţinut în tot ceea ce face şi spune; îşi alege cu grijă cuvintele atunci când trebuie să vorbească, analizează problemele din diverse puncte de vedere, cântăreşte îndelung orice răspuns, este

conştiincios şi se ţine întotdeauna de cuvânt, de aceea este, în general, respectat şi apreciat de ceilalţi care sunt totuşi intrigaţi de conservatorismul şi conformismul său.

Elevul melancolic tremură veşnic de teama celor din jur, colegi si profesori, roşeşte uşor, se sperie de tot ceea ce ar putea fi o ameninţare pentru el, se îmbolnăveşte (mai mult subiectiv, imaginar) atunci când trebuie să dea lucrări,

plânge cu uşurinţă când e şicanat sau din cauza tensiunii afective.

Activitati de invatare

1. Credeti ca se poate stabili o corelatie intre tipul de temperament si profesia practicata de fiecare persoana? Argumentati-va raspunsul !

2. Realizeaza-ti propriul portret temperamental, dupa care contureaza portretul temperamental al colegului de banca. La final, compara propriul potret cu cel realizat de colegul tau.

Data:

V.3.Aptitudinile

Definind aptitudinile cuiva, răspundem la întrebarea: ce poate face omul respectiv în general şi în mod special?

Oamenii se deosebesc între ei după posibilităţile lor de acţiune. Acţiunile (practice, intelectuale, artistice, sportive etc.) sunt executate de diverşi indivizi la diverse niveluri calitative, cu o eficienţă mai mare sau mai mică, uneori foarte redusă. Desigur toţi oamenii normali pot executa diverse şi nenumărate activităţi. Interesează însă calitatea. Toţi pot să cânte, dar unii sunt deplorabili, iar alţii stârnesc admiraţie şi impresionează. De unde şi calificările fixate în limbă de „apt pentru ...” sau „inapt pentru ...”, prelungite prin termenii de aptitudine, inaptitudine sau capacitate, incapacitate, iar referitor la zestrea ereditară: dotat, nedotat.

· După structura şi gradul lor de complexitate:

1. Aptitudini simple – se referă la o serie de însuşiri dezvoltate peste medie, care permit desfăşurarea cu un randament sporit a unor activităţi. Exemplu: sensibilitate kinestezică, acuitate vizuală, distribuţia atenţiei, discriminarea culorilor etc.

2. Aptitudini complexe – rezultă din îmbinarea şi organizarea specifică a unor aptitudini simple şi nu doar din însumarea acestora.

· După specificul activităţii solicitante:

1. Aptitudini speciale – sunt necesare pentru desfăşurarea anumitor activităţi cu ahitectonică operaţional-funcţională specifică. Exemplu: aptitudini tehnice, ştiinţifice, matematice, artistice, sportive, literare etc.

2. Aptitudini generale – sunt cele care participă şi ajută la desfăşurarea cu succes a mai multor forme de activitate. Exemplu: inteligenţa, spiritul de observaţie etc.

Rolul eredităţii şi mediului în formarea şi dezvoltarea aptitudinilor

1. Aptitudinile sunt înăscute – F. Galton – “Caracterul ereditar al geniului” – prin metoda genealogiilor;

2. Aptitudinile sunt dobândite – prin activitatea de învăţare – metoda gemenilor;

3. Aptitudinile, deşi depind şi de ereditate, sunt influenţate în mare măsură de factorii de mediu şi de educaţie;

4. Interacţiunea factorilor ereditari şi a factorilor de mediu –

· Factorii ereditari nu au rol de determinare, ci de condiţionare a aptitudinilor, iar acestea se referă la ansamblul de dispoziţii sau predispoziţii, cum ar fi: particularităţi morfofuncţionale ale organelor de simţ, tipul de sistem nervos, particularităţi ale aparatului fonator, particularităţi ale sistemului osteomuscular, etc.

· Factorii de mediu – educaţionali sunt factorii de determinare a aptitudinilor. Un rol important îl are activitatea susţinută, al angajării personalităţii pe linia activităţii creatoare.

Inteligenta ca aptitudine generala: C. Spearman, care a semnalat existenta unui factor G (general) care participii la realizarea tuturor formelor de activitate, alaturi de numerosi factori S (specific) . Louis Thurstone, care considera ca factorul G se poate diviza in mai multe "abilitati primare":comprehensiunea verbala: abilitatea de a intelege

cuvintele;fluenta verbala: abilitatea de a verbaliza rapid, de a rezolva anagrame, a ritma cuvinte; factorul numeric: a socoti rapid, a lucra cu numere; factorul spatial: abilitatea de a vizualiza relatii intre formele spatiale si de a recunoaste aceeasi forma prezentatii in pozitii diferite; factorul memorie: abilitatea de a numi verbal stimulii, de a gasi perechi cuvintelor etc,; factorul perceptie: abilitatea de a sesiza rapid detaliile, de a observa asemanari si deosebiri intre imaginile obiectelor; factorul rationament: abilitatea de a gasi regula generala in exemplele prezentate, de a determina modul in care este construitii o serie de numere dupa ce s-a prezentat o secventa din ea.


1. Se grupează elevii în echipe de câte 6, comunicându-li-se următoarea cerinţă: ce aptitudini sunt necesare domeniului (se repartizează fiecărei echipe câte un domeniu): medi

auxiliar curricular · web viewcolegiul tehnic de comunicatii “nicolae vasilescu karpen” bacĂu...

Documents