Automobilele viitorului: electrice, autonome, inteligente - dar mai avem loc pe strazi?

Cornel Stan,

Cata tabla pe roti avem la hectar intr-o megametropola? In New York, un automobil revine la 3 locuitori (2016). Adica, la 18,6 milioane de locuitori in zona metropolitana, incluzand suburbiile, ajungem la peste 6 milioane de limuzine.

Orasul propriu-zis (New York City) se intinde pe 1214 kilometri patrati, din care numai 790 sunt pe uscat, avand insa doar 8,5 milioane de locuitori. Va las placerea de a calcula mai departe, cate kilograme de automobile apasa pe hectar in Manhattan, ca sa va ingroziti. Tineti cont la calcule si de parcarile supraetajate si subterane! Sau, mai bine, nu mai credeti niciodata in statistici! E de preferat sa luati bicicleta, dar nu uitati masca de gaze! Si, in timp ce pedalati, bucurati-va ca Bucurestiul a batut New York-ul la capitolul asta, cu un automobil la mai putin de 2 locuitori, ca in Dubai!

Catastrofa pare iminenta: megametropolele lumii, adica excrescentele artificiale de pe scoarta naturala a Terrei vor fi, se pare, sufocate de autovehicule, de aceasta molima a secolului care infesteaza atmosfera cu gaze toxice emise de Diesel & Co., dar si cu particule nu mai putin periculoase, de sub cauciucurile frecate de asfalt ale automobilelor cu motoare electrice sau neelectrice.  

Catastrofa pare iminenta: megametropolele lumii, adica excrescentele artificiale de pe scoarta naturala a Terrei

vor fi, se pare, sufocate de autovehicule, de aceasta molima a secolului care infesteaza atmosfera.

Mondo cane!

Saracul glob: 7,5 miliarde de fiinte umane, 1,3 miliarde de automobile, la care se adauga, in fiecare an, 82,55 milioane de noi fiinte umane si 100 de milioane (!) de automobile. Cu treizeci de megametropole, din Asia pana in Europa, Africa si America de Nord si de Sud, in fiecare dintre ele inghesuindu-se mai mult de 10 de milioane de oameni. In urmatorii 30 de ani, acest scenariu va acapara 70% din populatia planetei.

Uitati-va din avion, de preferat spre seara, la o asemenea excrescenta artificiala care se labarteaza pe tapsanele nevinovate ale pamantului: Tokyo, Jakarta, New York, Shanghai, Sao Paolo... Ce va va impresiona mai mult? Zgarie norii inghesuiti unul intr-altul in centru, trecerea brusca la asezarile plate, mai intai ghetouri, apoi vile, pe zone foarte intinse dimprejur?

Nu cred.

Impresionanta este curgerea lenta, vascoasa, plina de sincope, pe mii de artere mai largi sau mai inguste, a nenumaratelor siruri de tabla pestrita, presarata cu lumanari albe intr-o directie si rosii in cealalta.

Dar ceea ce este si mai alarmant: homo sapiens nu se va invoi niciodata sa cedeze privilegiul mobilitatii lui, si numai a lui, un grad de libertate care ii este atat de drag, in ciuda oricaror argumente rationale. La bordul unui automobil intr-o megametropola a lumii se afla in medie 1,5 pasageri! Daca ar fi 3 s-ar injumatati traficul! Da´ las´ sa mearga vecinul de la parter zilnic impreuna cu ala de la doi si cu ala de la sapte, la serviciu si la cumparaturi, eu mai vreau sa-mi aprind o tigarica, sa schimb la telefon tandreturi de dimineata cu ciripica mea, sa ma uit in acest timp prin parbriz la cate o gazela pasind pe zebra plina de temperament, in loc sa-l ascult pe ala de la doi ce rinichi il mai doare azi de dimineata si pe ala de la sapte, cu tusea lui magareasca, cu cine a votat nepoata-sa.

Asa e lumea.

Multi, prea multi experti cu costume cam stramte, scoliti pe la institute mondiale de business administration and

world governance, debiteaza prin tot felul de conferinte strategii si scenarii futuriste avand ca obiect viitorul transport combinat prin marile orase: alergi sanatos vreun kilometru de acasa pana la metrou, cu care parcurgi vreo altii zece, in statia X il schimbi pe o bicicleta inchiriata, pedalezi inca trei kilometri. Mai lipseste sa o iei si inot prin Dambovita de la Opera pana la podul de la Calea Victoriei si te-ai facut triatlonist sadea!

Domnilor

experti cu costume stramte, lapticul de dimineata, pe care il duceti din frigider direct la gurita, vi-l cumpara mamica? Mamica sarmana, care dupa o zi lunga de birou, cu poseta atarnand pe umar, mapa de hartii sub un brat si laptop-ul sub celalalt, mai trece si pe la supermarket, pentru laptic, paine, oua, fructe, corn flakes si sase suluri de hartie roz, din aia cu trei straturi, sa aiba baiatu`, ca e asa de destept! Pe soare, pe ploaie, pe ninsoare! Mai baieti, voi mai sunteti sanatosi? E adevarat ca ideile voastre prezentate in power point, cu oamenii viitorului miscandu-se la modul acela combinat, fericiti si zambitori, prin imense metropole pline de geamuri si de palmieri, sunt nemaipomenit de captivante. Doar ca nicaieri nu sunt puse serios in practica, desi sunt propovaduite de cativa ani buni.

In schimb, alte scenarii incep sa functioneze: carsharing sau ridesharing. Adica inchirierea unui vehicul, chiar si pentru un sfert de ora, cu plata energiei consumate prin smartphone.

In general, vehiculele oferite in aceste programe se gasesc in parcari supraetajate, in apropierea garilor, a aeroporturilor sau a nodurilor importante din orase. Ele pot fi returnate in punctul de plecare sau lasate chiar pe strazi (free floating car). Masinile sunt prevazute, bineinteles, cu computere la bord, sincronizate cu statia de inchiriere, de unde pot fi exact localizate. Ele pot fi gasite si inchiriate de clienti pe aplicatii de smartphone, care scaneaza si permisele de conducere.

Costul energiei, fie ea sub forma de carburant sau de curent, intretinerea sau reparatiile masinii si asigurarile sunt incluse in pretul de inchiriere. Calcule efectuate cu modele avand la baza o multime reprezentativa de date reale ajung la costuri lunare de aproximativ 140 de euro, la inchirierea unei asemenea masini, cu 5000 de kilometri parcursi intr-un an. In cazul folosirii masinii proprii in acelasi timp, pe aceeasi distanta, in conditii similare, costurile lunare depasesc 200 de euro. Pare intr-adevar, interesant! Ca exemplu, in Germania exista deja peste 150 de organizatii de car sharing (2015), cu peste 1,2 milioane de clienti anual. Una din cele mai mari organizatii de acest tip, cu 300.000 de clienti, apartine concernului national de cai ferate DB. Mercedes, BMW si VW au organizatii proprii. In China a fost lansat un proiect asemanator, cu o flota initiala de 100.000 de vehicule.

Dar, chiar asa, sa renunt eu la frumosul meu cabriolet din garaj pentru vreo basica din aia de plastic, zgaltaita de dimineata pana seara de obezi cam transpirati sau de cucoane cam prea parfumate si cu blugi sfasiati? Nici o frica! Te uiti doar pe ecranul telefonului si iti alegi un Ford Mustang rosu gata decapotat sau un Mercedes de teren, negru si blindat, care iti sta la dispozitie in maximum 5 minute, in fata portii.

Dezvoltarea vehiculelor cu conducere autonoma constituie un stimulent decisiv pentru acest tip de mobilitate. Un asemenea vehicul poate lua clientul de acasa sau din orice alt loc stabilit de acesta si poate fi lasat oriunde, fiind capabil sa-si gaseasca singur un loc de parcare. Scenariul pare sa devina, intr-adevar, revolutionar.

Un studiu

din 2013 arata ca printr-o asemenea forma de mobilitate pot fi inlocuite 90% din automobilele cu proprietari privati. Prognoza este confirmata de analize foarte recente:

un studiu prezentat in anul 2017 de renumitul Massachusetts Institute of Technology (MIT), SUA, pe baza analizei a 3 milioane de curse de taxi, folosind un program de simulare care tine cont de marimea flotei, de timpii de asteptare, de intarzieri, de costurile operative si de tipurile de automobile a condus la un rezultat de-a dreptul spectaculos: cele 13.000 de taxiuri existente actualmente in New York ar putea fi inlocuite cu doar 3.000 de vehicule in circuit ridesharing, cu 2-4 ocupanti.   un studiu asemanator efectuat in Hamburg, in Germania, pe baza datelor referitoare la cursele a 35 de milioane de automobile, arata ca numarul vehiculelor personale ar putea fi redus cu 97%. Da, ati citit corect: ar mai ramane doar 3%! Acelasi studiu arata ca un vehicul personal stationeaza in medie 23 de ore pe zi, fiind utilizat, tot in medie, de 1,5 persoane.   Universitatea Tehnica din Munchen, tot in Germania, a prezentat rezultate asemanatoare: 200.000 de masini private ar putea fi inlocuite de 18.000 de robotaxiuri. Sidewalk Labs, una dintre principalele companii din cadrul concernului Google, lucreaza la digitalizarea unei intregi zone din Toronto, in proiect fiind prevazute pentru mobilitatea individuala taxibots, adica vehicule electrice inchiriabile, cu conducere automata, care pot fi preluate din orice punct stabilit prin smartphone, parcand apoi, dupa utilizare, autonom.

Asadar, prin renuntarea de buna voie la masina personala, in favoarea OZN-ului terestru fara sofer, caruia ii comanzi prin smartphone sa-ti aduca soacra duminica la sarmale, curgerea vascoasa pe arterele metropolei poate deveni mult mai fluida! Dar sa nu uitam celelalte doua perspective de destindere a traficului, la fel de importante:

Prima perspectiva este oferita de dezvoltarea impetuoasa a tehnicilor de inteligenta artificiala, de realitate virtuala largita si, in general, de simulare, coordonare si optimizare a diverselor procese cu ajutorul calculatoarelor. Efectul deja palpabil este transferarea locului de activitate, total sau partial, la domiciliu. Or automobilul este folosit in proportie covarsitoare pentru transportul la serviciu! Transportul virtual inlocuieste asadar cursele reale stop-and-go, care mananca timp si nervi, contribuind in mod substantial nu numai la eficienta celui care lucreaza, ci si la fluidizarea traficului.

A doua perspectiva de destindere a traficului in metropole este oferita de evolutia formelor de comert si servicii, in pas cu sistemele informatice, de la smartphone si tablete, pana la tehnicile de inteligenta artificiala si realitate virtuala.

Prin renuntarea de buna voie la masina personala, in favoarea OZN-ului terestru fara sofer, caruia ii comanzi prin smartphone sa-ti aduca soacra duminica la sarmale, curgerea vascoasa pe arterele metropolei poate deveni mult mai fluida!

In mai putin de 70 de ani, bacaniile si micile magazine de parfum, panglici (sa fi fost pamblici?), si lenjerie au fost inlocuite partial cu case de comenzi si cataloage, urmate de explozia canibalistica a marilor centre comerciale de la periferiile oraselor. Acestea din urma au provocat doua procese, unul mai nociv decat celalalt:

devitalizarea centrelor urbane, prin concurenta devoratoare facuta micilor magazine, care nu pot tine pasul nici cu afluenta si diversitatea noilor produse, nici cu preturile oferite de marile centre, si care nu ofera nici macar drumuri de acces si parcari. In centru raman berariile si cafenelele, tot e bine.   supraaglomerarea traficului intre zonele rezidentiale din metropole si zonele cu centre comerciale comasate. Proportia de ocupare a imenselor parcari din aceste zone, in orice perioada a zilei si in orice zi a saptamanii vorbeste de la sine! Doar ca acum le-a sunat ceasul si acestor mari centre. Realitatea virtuala ne-a adus inapoi la case de comenzi si cataloage, dar intr-o forma cu mult mai eficienta: Amazon & Co.! Numai in Germania, Amazon a avut in anul trecut o desfacere de 8 miliarde de dolari, lasand in umbra retele de mari magazine din centrele comerciale, cum ar fi Mediamarkt (0,53 miliarde) sau Tchibo (0,45 miliarde). Avantajul in ceea ce priveste traficul este covarsitor: in loc de 20 de masini venind de la IKEA cu cate un dulap in portbagaj sau 4 scaune pe acoperis, un singur camion, care distribuie mobila acasa celor 20. Si mai iau si ambalajele cu ei, deci nu mai transportam nici atatea deseuri si resturi incolo si incoace. Sistemul functioneaza, intr-adevar, impecabil. La nivel mondial, comertul online va ajunge in 2020 sa detina 20% din piata de produse nealimentare!

Dar nu numai produsele ne vor veni acasa, ci si serviciile, intr-o mare diversitate de forme:

Doamna si-ar dori niste pantofi noi, e normal, e normal de luni pana duminica, asa ca hai, in masina, a doua masina, pentru ca prima sta peste zi in parcare la domnul, la serviciu. La magazinul din centru, apoi la cel din zona comerciala de la periferie, doamna mai intalneste niste duzini de doamne ajunse acolo manate de acelasi tel.

Ce-ar fi sa

punem produsele din magazinul din centru si din cel de la periferie, impreuna, intr-un magazin pe roti, circuland de la doamna la doamna, care, fiecare, s-ar bucura singura de tot ce vede, fara sa fie impinsa sau calcata pe bataturi. Treceti din nou la calcule, ca in cazul masinilor la hectar din New York? Cate masini ar inlocui pe strazi un magazin ambulant de pantofi de dama? Mai rau: ar cam trebui sa te duci la dentist, dar ti-e asa o frica!

Las´ca vine el la tine! Policlinica ambulanta a ajuns deja o realitate!

Concluzia?

Concentrarea oamenilor de pe planeta in megametropole, in fond, o trecere de la viata naturala la cea destul de artificiala, provocata de nenumarate cauze binecunoscute, obiective si subiective, este exploziva si, deocamdata, ireversibila. Un mare efect negativ al acestei concentrari este aglomerarea cu vehicule, care duce la suprasaturarea traficului si la multe forme de emisii nocive pentru oameni - substante, sunete, imagini.

Dar omul cat traieste invata: inventam OZN-uri care ne iau de acasa, in loc sa avem 2 masini, ca toti ceilalti vecini, in fata casei. Pizza ne vine tot acasa, magazinul de pantofi la fel, doctorul, frizerul, muzeul. E adevarat, toti se duc mai intai la vecinul, deci trebuie sa astept, iar cel de dupa mine asteapta si mai mult, si asa mai departe. Unul dupa altul. Dar daca ne ducem in continuare, toti odata, ori la frizer, ori la muzeu, ca acum? Se scurteaza vreo durata? Nu! In acest cat stam toti, in paralel, mai mult timp in blocaj, pe strada.

Timpuri noi: trecem de la procesele simultane la cele secventiale. De la analog la digital, in pas cu evolutia inteligentei artificiale, care, incet, incet, a inceput sa o devoreze pe a noastra, cea naturala. Buna sau proasta cum era, dar era a mea...