. Aruncarea mingii mici (mingii de oină)

Descrierea tehnică

Aruncarea mingii de oină (fig. nr. 13) reprezintă, practic, exerciţiul principal ce contribuie la însuşirea mecanismului de bază în aruncarea suliţei. Acest exerciţiu este practicat şi ca probă atletică în cadrul concursurilor de probe combinate, la campionatele şi concursurile naţionale ale copiilor II (triatlon la vârsta de 10-11 ani), ale copiilor I (tetratlon la vârsta de 12-13 ani), dar şi în cadrul tetratloanelor şcolare (pe echipe) ale elevilor de până la 14 ani.

Figura nr. 13

Aruncarea mingii de oină se compune din următoarele faze: priza şi purtarea mingii, elanul şi efortul final.

Realizarea prizei pe mingea de oină constă în apucarea mingii, cu degetele mâinii uşor depărtate, fără să fie strânsă. Braţul cu mingea, cu cotul îndoit şi orientat pe direcţia de aruncare plasează mingea deasupra umărului cu mâna la nivelul urechii. Poziţia de plecare constă într-o poziţie de stând depărtat antero-posterior cu faţa spre zona de recepţie, cu greutatea egal repartizată pe ambele tălpi sau pe piciorul din faţă. Aruncătorul ocupă o poziţie ce-i permite o concentrare a atenţiei pe finalul exploziv al mişcării de azvârlire.

Faza de elan constă într-o deplasare de 7-8 paşi de alergare, urmată de un pas încrucişat (fig. nr. 13 b) concomitent cu răsucirea trunchiului spre înapoi, cu ducerea braţului de aruncare înapoi pe aceeaşi linie, cu umerii şi înclinarea trunchiului înapoi, terminând cu un blocaj pe piciorul opus (fig. nr. 13 e) braţului de aruncare.

Efortul final presupune realizarea unei mişcări de răsucire- extensie a trunchiului cu deplasare spre direcţia de aruncare şi de tracţiune a braţului spre înainte sus cu cotul îndoit. Se termină cu o mişcare de întindere a antebraţului pe braţ şi o biciuire din articulaţia pumnului cu eliberarea mingii (fig. nr. 13 f).

Insuşirea aruncării mingii de oină se realizează după însuşirea mecanismului de bază a mişcării cu ajutorul exercitiiior prezentate (la şcoala săriturii) în două etape:

etapa însuşirii aruncării de pe loc;

etapa însuşirii aruncării cu elan.

însuşirea aruncării mingii de oină de pe loc necesită un spaţiu suficient de mare (30-60 m lungime şi 15 - 20 m lăţime) şi mingi de oină, într-un număr care să permită realizarea cât mai multor repetări. Se folosesc următoarele exerciţii:

1. apucarea mingii de oină cu degetele, aruncarea ei în sus şi prinderea ei, cu corectarea modalităţii de prindere;

2. din stând depărtat lateral, cu faţa pe direcţia de aruncare, azvârlirea mingii de oină după o uşoară răsucire a trunchiului şi o întindere a braţului spre înapoi;

3. acelaşi exerciţiu (nr.2), cu sarcina de a urmări mişcarea de biciuire a antebraţului;

4. acelaşi exerciţiu (nr.2), cu sarcina de a arunca cât mai departe;

5. din stând depărtat sagital, cu faţa pe direcţia de aruncare, azvârlirea mingii de oină cu urmărirea mişcării de ducere spre înapoi şi de întindere a braţului;

6. acelaşi exerciţiu (nr.5), cu sarcina de a îndoi uşor genunchii şi de a răsuci trunchiul spre înapoi;

7. din stând depărtat, cu partea neîndemânatică pe direcţia de aruncare, ducerea braţului înapoi cu deschiderea cotului, urmată de răsucirea cu deplasarea trunchiului şi tracţiunea braţului spre direcţia de aruncare, cu cotul îndoit, şi biciuirea antebraţului cu eliberarea mingii;

8.aceste exerciţii se pot executa şi sub formă de întrecere.

Pentru însuşirea aruncării cu elan se folosesc următoarele exerciţii:

1. din stând se execută pas cu piciorul opus braţului de aruncare şi azvârlirea mingii;

2. din stând se execută pas încrucişat cu piciorul de aceeaşi parte cu braţul de aruncare şi ducerea braţului aruncător înapoi, pas cu piciorul opus braţului de aruncare şi azvârlirea mingii;

din stând se execută pas cu piciorul opus braţului de aruncare, pas încrucişat cu piciorul de aceeaşi parte cu braţul de aruncare şi ducerea braţului aruncător înapoi, pas cu piciorul opus braţului de aruncare, blocaj şi azvârlirea mingii;

4. se execută 3 paşi de mers, pas încrucişat cu piciorul de aceeaşi parte cu braţul de aruncare şi ducerea braţului aruncător înapoi, pas cu piciorul opus braţului de aruncare, blocaj şi azvârlirea mingii;

5. se execută 5 paşi de joc de gleznă sau alergare uşoară, pas încrucişat cu piciorul de aceeaşi parte cu braţul de aruncare şi ducerea braţului aruncător înapoi, pas cu piciorul opus braţului de aruncare şi azvârlirea mingii;

6. se execută alergare uşoară până la o linie de control (trasată pe sol), pas cu piciorul opus braţului de aruncare, pas încrucişat cu piciorul de aceeaşi parte cu braţul de aruncare şi ducerea braţului aruncător înapoi, pas cu piciorul opus braţului de aruncare şi azvârlirea mingii. Nu se acceptă depăşirea liniei de aruncare care separă pista de elan de terenul de recepţie;

7. se execută aruncarea mingii de oină, la distanţă, cu elan complet de 10-15 paşi;

8. se execută aruncarea mingii de oină într-un perete cu prinderea lui în momentul ricoşării;

9. se execută aruncarea mingii de oină cu elan complet, cu întrecere.

Exerciţiile prezentate anterior, care asigură însuşirea aruncări cu elan, se vor executa la început cu mâna liberă şi după aceea cu mingea de oină.

Greşeli frecvente

• Braţul aruncător nu se duce înapoi pe pasul încrucişat.

• Alergarea din elan se face pe călcâie sau pe toată talpa.

• Cotul nu trece pe deasupra umărului în momentul aruncării.

• Mingea nu se eliberează în momentul potrivit pe o traiectorie oblică.

• Ritmul paşilor pe elan este întrerupt, adică aruncătorul se opreşte înainte de începerea efortului final.

Indicaţii metodice

• Pasul încrucişat de aruncare să se execute cât mai razant.

Biciuirea din încheietura mâinii să fie evidentă.

• Elanul să se desfăşoare la început lent şi din ce în ce mai rapid.

• Eliberarea mingii să se facă în viteză cât mai mare şi pe deasupra umărului.

Numărul de repetăriSe repetă de 10-15 ori. La începători se lucrează pe perechi aşezaţi la

distanţe mici, de 10-15 m. Distanţele între coechipieri cresc în funcţie de creşterea valorii aruncării.