CATINCA DRĂGĂNESCU:„REVOLTA SE REFLECTĂ ÎNDISCURSUL MEU ȘI PE SCENĂ, ȘI ÎN AFARA EI“

„Suplimentul de cultură“publică în avanpremieră unfragment din acest volum,care va apărea în curând încolecția „Ego. Proză“.

ANUL XV w NR. 630 w 19 – 25 IANUARIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINA 2-3

PAGINA 12

Catinca Drăgănescu, regizor și dramaturg, activează înlumea teatrală din România din 2010. Cu spectacolul Un dolce far niente, ea dorește să vorbească despre„plaga călduțului care ne domină și care ne face amorfi,lipsiți de empatie“, să pună în fața publicului o oglindă a lumii în care trăim.

DE NOVO CAELO

„SPER CA PRINSCRIS SĂ ÎNȚELEGMAI BINE LUMEA“

„SPER CA PRINSCRIS SĂ ÎNȚELEGMAI BINE LUMEA“

ANDREI CRĂCIUN,ȘI FERICIREA ERAOBLIGATORIE

PAGINILE 8-9

PAGINA 10

Noile religii seculare.Corectitudinea politică,tehnologiile viitorului șitransumanismul, de NicuGavriluță, a apărut la Edi-tura Polirom în 2018.

INTERVIU CU SCRIITORUL JÓN KALMAN STEFÁNSSON:

2ANUL XV NR. 630

19 – 25 IANUARIE 2019interviuwww.suplimentuldecultura.ro

CATINCA DRĂGĂNESCU, REGIZOARE:

„Revolta se reflectă în discursulmeu și pe scenă, și în afara ei“

RAMONA IACOBUȚE

Să luăm conceptul de teatru șisă îl desfacem pentru a încercasă te cunoaștem. Cine ești șicare sunt principalele teme carete preocupă în teatru?

Cred că sunt un fel de agent des�tabilizator. Cred că sunt un omprincipial și asumat, într�o lumeîn care majoritatea este într�oinerție neasumată. Asta mă dis�tinge, dar nu mă face comodă nicica artist, nici ca om, pentru publicsau pentru colegi. Din principiu,artistul ar trebui să fie incomod,dar din păcate în România nuprea se întâmplă.

Nici măcar cu artiștii din noul val?

Mă gândeam acum, la opt ani de lalicență, că în momentul ăsta e falsăaceastă delimitare între ge nerații.Nu mi se pare că mentalitatea estescindată de gene rații, ci cred căsuntem oameni care avem viziunidespre lume foarte diferite, indife�rent de vârstă. Gene rația mea aajuns la o maturitate, fiecare a aleso direcție și încearcă să fie consec�vent. Vorbim despre opțiuni, darnu despre o identitate a generației.

Revenind la tine, spune-mi câte ceva despre temele din teatrul tău.

Mă interesează conștiința, indivi�duală și colectivă și explorarea ei.Asta ar fi tema mea fundamen�tală. Și la nivel de subiecte, și lanivel de formă estetică. Mi se parecă acolo se poate stârni o reacție.

Nu e vorba despre senzații, emo �ții, militantism, ci despre a treziceva. Eu cred că teatrul e despreefectul pe care îl provoacă, despretipul de experiență pe care îlcreează. Tema mea e un efect: îmidoresc să realizez acele produseartistice care să atenteze la con �știința spectatorului, care să îiproducă un declic, să�l facă să�șipună niște întrebări. Nu îmi pro�pun să�i dau răspunsuri, să�i co�munic părerile mele despre lumeși viață, ci să deschid subiecte pecare le consider relevante. Unde

ne întâlnim eu și publicul, astamă interesează, asta caracteri�zează până la urmă artistul: tipulde întâlnire pe care îl creează.Dacă nu ești atent la asta, dacăteatrul e doar despre tine ca artistcare trebuie să nu supere pe ni�meni, poți să fii un excelent meș �teșugar, dar nu ești artist.

Dacă tu ești incomodă,

cum îți vezi colegii?

Eu cred că sunt într�o extremă agenerației mele. Sper să vină dinurmă niște oameni cu idealuri

mai apropiate de ale mele. Mi separe o generație destul de resem�nată, de blazată și foarte indivi�dualistă, care nu reușește să secoaguleze. Sunt diverse tentativecare la un moment dat se oprescpentru că nu reușim să găsim omiză comună, pentru că nu nepreocupă aceleași lucruri. Deexemplu: cum funcționează tea�trele astea, care este regimul delucru, care sunt condițiile care nise oferă, cum ne influențează astași cum putem influența noi la rân�dul nostru mediul în care lucrăm.

Cum ai descrie atmosfera din lumea teatrului din România?

Ușor toxică. Destul de scindată.într�un moment de cotitură. Vremschimbare – ce punem în loc? Cir�culă niște idei care mă sperie. Cir�culă niște idei care mă bucură șimă incită. Mereu pe fugă. Se degra�dează procesul de lucru. Simulămperformanța. Producem multespectacole, avem puține idei – re�petăm la infinit rețete. Începe unfel de dialog. Ne luptăm cu inerția.

Ce repere ai ca artist?

Reperele mele sunt în mare partemorale. Sunt o fire justițiară. Ade�vărul este un reper, conștiința ac�tivă este un alt reper. Dincolo detoate astea, m�a influențat întâlni�rea cu domnul Nicolae Mandeadin facultate, doctoratul pe care îlfac în prezent despre Lucian Pinti�lie și despre așa�numita „perioadăde aur“ a teatrului româ nesc, dra�maturgia germană, teatrul post�dramatic al lui Lehmann. Șire zidențele în afară pe care le�amfăcut. Și, mai mult decât toateastea, Facultatea de Comunicarepe care am făcut�o înainte de Regieși care m�a ajutat să supraviețuiescîn această meserie. M�a învățatdespre externalizare. Nu cred căregizorul mai e capo dei capi, spe�cialist în teatru. El trebuie să fie unbun director de creație, să își facăechipe bune de specialiști.

Oricum rolul regizorului în tea-trul prezentului e într-o conti-nuă schimbare, mai ales într-olume artistică în care practicilecolaborative încep să fie din ce

în ce mai populare.

Catinca Drăgănescu, regizor și dramaturg, activează înlumea teatrală din România din 2010, an în care a absolvitFacultatea de Regie. Pentru ea, teatrul este despre efectulpe care îl provoacă, nu o interesează liniștea profesională,ci își dorește să stârnească reacții la nivel de conștiință. Dela absolvirea facultății a montat zeci de texte, în zonaindependentă și în teatrele de stat și s-a uitat cu atenție atâtspre dramaturgia contemporană, cât și spre cea clasică.Printre spectacolele cele mai apreciate se numără:

Vremea dragostei, vremea morții, Chip de foc, Distopie.Shakespeare. Remix, Rovegan, 3 surori. Prima sa întâlnirecu trupa de actori de la Teatrul Național din Iași are capunct de pornire un text clasic reinterpretat, Vilegiaturiștiide Maxim Gorki. Cu acest spectacol, Un dolce far niente,Catinca Drăgănescu dorește să vorbească despre „plagacălduțului care ne domină și care ne face amorfi, lipsiți de empatie“, să pună în fața publicului o oglindă a lumii în care trăim.

3ANUL XV NR. 63019 – 25 IANUARIE 2019 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

Munca în echipă în teatrul practi�cat azi e o tendință, da. Eu cred înea. Cred că ar trebui să se renunțela structurile rigide și să se punăaccentul pe unele mai flexibile. Înspațiul românesc artiștii sunt des�tul de refractari la aceste struc�turi colaborative. Noi avem ne� voie de ierarhii, de lideri asumați,încă suntem în punctul în care ne e greu să ne asumăm fiecarebucățica noastră, deși e evidentcare sunt bucățelele. Dacă am maiintroduce și niște personaje noi înecuație, nu știu ce ar ieși. Noi încănu am înțeles că avem nevoie deun dramaturg de spectacol, deexemplu.

Duci elemente dintr-un specta-col în altul, ți-ai creat un universal tău, ușor de recunoscut?

Mie mi se pare că da. Sunt destulde consecventă cu mijloacele pecare le folosesc și pe care le�amdezvoltat de�a lungul timpului.Cuvinte�cheie pentru orientare înacest univers ar fi: detașare, cine�matică, Brecht, show, cinism, iro�nie, muzicalitate (mă intereseazămult cum sună cuvântul), actori –îmi place să îi provoc să facă detoate, spectacole destul de baroce,de dure. Nu mă interesează per �fecțiunea, mă interesează mai degrabă impactul. Cred că specta� colele mele au o notă ușor revol�tată, care e distinctivă și pe caremi�o asum. Revolta, de altfel, sereflectă în discursul meu, și pescenă, și în afara ei.

Când ți-ai dat pentru prima datăseama că vrei să fii în lumea teatrului? Știu că înainte de Re-gie ai dat de câteva ori examenla Actorie.

Pasiunea pentru teatru a începutdin liceu. Însă la vârsta aceea eradificil să îmi dau seama de ce partea baricadei vreau să fiu. Tentațiacea mai mare era actoria. Mi s�aspus de mai multe ori, în timp ceeu dădeam cu ambiție la actorie șifăceam Comunicare, că poate artrebui să încerc pe ușa de lângă,cea de la Regie. A trebuit să ajungsingură la concluzia asta. Dar dupăprimele luni de facultate am simțitcă în sfârșit sunt bună la ceva. Mi�am dat seama că mă reprezintă,mă întregește, că îmi place foartetare și nu mi�aș dori să fac nimicaltceva. De asta probabil că amreu șit să trec peste multe hopuride�a lungul timpului.

În 2010 zona independentă prin-sese contur. Îți doreai să mergi înea sau să încerci să schimbi stilulde lucru în teatrele de stat?

Eram foarte naivă. Eu am copilăritcu dramAcum, și după aceea cutangaProject. Eram molipsită demorbul teatrului contemporan, alformelor noi și neconvenționale,de dinainte de facultate. Apoi mi�am dat seama, uitându�mă laoamenii ale căror spectacole măinteresau, că va fi greu să reușescfăcând ceea ce îmi doresc eu și căva trebui să încep din indepen�dent, că e un moment în care einflație de regizori pe piață. Și fap�tul că eram la a doua facultate, căa trebuit să renunț, în favoarea re�giei, la un job în publicitate și laun stil de viață care părea dejafoarte sigur, m�au făcut să îmi pundevreme niște probleme legate demotivație și să îmi asum că mizanu este de a ajunge în vârful pira�midei, ci de a mă exprima, de a ex�prima niște idei. Ăsta a fost mareleplan după ce am absolvit Regia,marea revelație: există un binemai mare căruia îi servesc, trebuiesă aleg în funcție de ce mă ajută săcontribui la binele ăsta. Idealism.

După opt ani de experiență, maicrezi asta, că servești în numeleunui bine mai mare?

Nu știu dacă i�aș mai spune bine,i�aș spune progres. Întotdeaunatrebuie să existe cineva trebuie săîși asume riscul. Nu știu dacă ebine sau rău, dar eu încerc altă va�riantă. Cred că ceea ce numim noiartiști ar trebui să fie oameni carevăd înaintea timpului lor și aucuraj să inițieze noul, acutul, du�rerosul, să provoace ceva destabi�lizator în sistem. Tocmai de aceeacred că teatrul românesc a ajunsîntr�un punct în care ori seschimbă, ori devine irelevant. Euîmi pun problema de a construiîntr�o altă direcție, că înseamnă ocarieră internațională, că înseam �nă o companie, că înseamnă unspațiu, dar să existe ceva ce să simtcă se dezvoltă, pentru că teatrulromânesc bate pasul pe loc și amsenzația că nici schimbarea degenerație nu va aduce schimbareade mentalitate la care tot visez.

În zona independentă aceastălipsă de miză și de direcție arelegătură cu lipsa banilor?

Nici în teatrele de stat lucrurilenu sunt roz. Lumea nu vorbeștedespre asta pentru că onorariilesunt mult peste cele din indepen�dent. La nivel de producție este si�nistru ce se întâmplă în teatrele destat din România. Au crescut sala�riile, au scăzut banii de pro ducție.Au scăzut banii de produc ție, arămas numărul de producții caretrebuie făcute. Teatrul românesc

de stat, la orice nivel, cu foartepuține excepții, este o industrie, încare contează cantitatea și nu cali�tatea. Artiștii nu au o problemă cufaptul că timpul de repetiții scade,pe măsură ce trec anii, din ce în cemai tare? Toată lumea se plânge îninteriorul sistemului, problemaeste că nimeni nu își asumă o astfelde bătălie. Cât ne mulțumim săluptăm pentru siguranța finan�ciară a zilei de mâine și nu ne asu�măm o miză mai mare, suntemvictimele sigure ale unui sistemcăruia pur și simplu nu îi pasă. Șiaici se poate naște și o discuție des�pre aștep tările pe care le avem dela un manager cultural. E impor�tant să fie artist?

Care ar fi barierele cel mai greude trecut în lumea teatrului dela noi?

În primul rând inerția, apoi indi�vidualismul, făcutul lucrurilor însine, frica și reticența la orice enou, mentalitatea că arta esteîntr�un singur fel, lipsa reperelor,a solidarității, a mizei reale pen�tru a crea, a dorinței de a neautodepăși. Priviți din afară, sun�tem destul de irelevanți.

Dacă montezi în zona indepen-dentă, cum îți alegi oamenii cucare lucrezi?

În primul rând, trebuie să aibăaceeași miză ca mine. Cred foartetare în asta, în independent lucrezinumai cu oamenii care au aceeașimiză cu tine. Pentru mine nu estedespre a face încă un spectacol, cidespre a face acest spectacol, peacest subiect, în această formă. Lamine, orice membru al echipei cucare montez ceva trebuie să aibăun filtru critic. Aleg oamenii peaceste criterii: să vrea, să poată șisă creadă, adică să se regăsească însubiectul pe care îl propun spreinvestigație personal și artistică.

Dar când montezi un spectacolîn teatrele de stat, ca acum laIași, care este strategia?

Principiile sunt aceleași, chiardacă o parte a echipei e deja for�mată. Întotdeauna ai posibilitateade a alege, de a accepta sau refuzainvitația de a monta, dacă tu crezică nu ai oamenii necesari, nu aicontextul necesar pentru ce îțipropui. N�am acceptat niciodatăsă mi se impună un membru alechipei, am ales eu, și atunci cândam greșit mi�am asumat. Pentrumine e foarte important ca oame�nii să își dorească real să fie acolo.

Rescrierea textelor clasice e oaltă direcție pe care mergi. Ceți-ai propus cu spectacolulacesta? Cum ți-a venit ideea dea monta Gorki?

Mai lucrasem cu Raluca Rădu�lescu, cea care s�a ocupat deadaptarea și traducerea textuluiVilegiaturiștii. E al treilea spec�tacol pe care îl facem împreună,din zona clasicilor ruși. Primeledouă au fost pe Cehov. Erau niștetexte deja traduse și am făcut îm�preună adaptarea pentru specta�cole. Aici, la Iași, ne�am propussă și retraducem textul. Traduce�rea în română a lui Gorki erafoarte veche. Aveam nevoie deuna nouă pentru a face textul ac�cesibil publicului de azi și toto�dată de un text de spectacol caresă susțină conceptul regizoral,Raluca a fost și dramaturgul meude spectacol.

Totuși, lumea la noi se teme detexte clasice reinterpretate.

Cred că în teatrul românesc avemspectacole pe texte clasice, nu e olipsă pe piață de așa ceva. Cred,însă, că e o lipsă pe piață care sădea praful jos de pe acestea, deartiști care să nu se mai raportezeca la clasici, ci să se ia la trântă cuele pentru ideile valoroase pecare le conțin. Spectacolele deacest gen duc teatrul mai departe,nu forma, nu cele cinci acte desute de pagini, nu costumele șidecorurile de epocă. Asta face untext canonic, până la urmă, faptul

că, în orice epocă l�ai citi, existăidei cu care rezonezi.

Ai venit tu cu propunerea de a monta Gorki la Iași?

Da, nu accept comenzi. Iașul m�ainvitat să montez ceva, iar eu amvenit cu această propunere; aveamîn plan să retraducem textul și m�am gândit că am contextul po�trivit pentru el: zona de drama�turgie rusă poate rezona, e un textpe care nu îl știm, trupa are ex �periență. Și cred că a fost alegereajustă. Nu știu cât de comod e spec�tacolul, dar e potrivit locului.

Dacă vorbești de idei scoase înevidență, ce vrei să aduci înprim-plan cu acest Gorki la Iași?

Tot vorbeam despre apatia dinlumea artistică românească, uitecum se potrivesc lucrurile. Fix de �spre această plagă a călduțuluicare ne domină și care ne faceamorfi, lipsiți de empatie și nera �cordați la lumea din jurul nostru evorba în spectacolul meu. Mi separe o oglindă perfectă a lumii încare trăim, a branșei în care sun�tem. Discutăm despre artiști, de �spre oameni educați, despre oa� meni cu pretenții, despre oamenicu discurs care preferă să nu reacțio �neze, să nu se lase influ ențați deceea ce se întâmplă în jur în timplumea se află în criză. Aceasta este opiesă a lui Gorki foarte puțin cunos�cută la noi, dar care pe plan in ter �național e destul de pe val, apro pode ce o validează. SDC

© O

din

Mo

ise

Reperele melesunt în mare partemorale. Sunt o firejustiţiară. Adevăruleste un reper,conștiinţa activăeste un alt reper.

4ANUL XV NR. 630

19 – 25 IANUARIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

Cartea Tangoul (patru confe �r ințe), traducere din limba spa�niolă de Andrei Ionescu, a fostpublicată la editura Polirom în anul 2018.

Scumpe domnule Borges, ce ur�mează să vă povestesc s�a întâm�plat în urmă cu opt ani. Opt aniînseamnă ceva când nu ai nici pa�truzeci de ani. A fost, în înțelesultimpului scurt ce mi s�a dat, cumultă vreme în urmă, dar nu amuitat nimic. Eram într�un mic oră �șel din Transilvania, într�o câr�ciumă în care s�ar fi putut întâm plaorice. Nu ar fi fost de mirare să sepetreacă o crimă sau, dimpotrivă, ofemeie să te invite la dans, ba chiarși mai departe în noapte.

Era iarnă și nu era nici o steape cer.

Eram tânăr ziarist (țin întot�deauna pe masa mea de lucru acestcitat din dumneavoastră: „Pentruun sărman biet provincial, a fi zia�rist poate reprezenta un destin ro�mantic“), în plin reportaj. Beambere cu încă un tânăr ziarist și cu

omul pentru care bătusem sutede kilometri. El era un scriitor.Ținea un jurnal și în jurnalul ace �la nota toate cărțile pe care le ci�tise. Citise mii de cărți și nu aveade gând să se oprească vreodată.Se retrăsese din lume ca să ci�tească și atât. Era, dacă�mi îngă �duiți, borgesian.

Iar la un moment dat bine �înțeles că a venit vorba despredomnia voastră. Vă iubeam de�opotrivă și am început să vă vor�bim de bine. După o vreme ne�amdat seama că vorbim despre locuridin Buenos Aires, despre străzi șirăscruci, ca și cum am fi trăit o

viață acolo. Nici unul dintre noi nuajunsese în Argentina – și niciu�nul dintre noi nu a ajuns până înziua de azi acolo. Ei, și ce dacă?

Noi purtam Buenos Aires�ulîn inimile noastre și eram fericiți.Dumneavoastră, domnule Borges,ne�ați dus acolo, iar noi, dacă vrețisă știți, n�am mai plecat, de fapt,niciodată.

Citindu�vă conferințele des�pre tangou, de acum mai bine dejumătate de secol, m�am trezit iarpe străzile din Buenos Aires, i�amvizitat Sudul și am ținut parteacuțitarilor, mardeiașii aceia carete puteau ucide doar pentru căauziseră că ești un om curajos.Domnule Borges, am cunoscut atâtde puțini oameni care să înțelea �gă mai bine frumusețea brutală acurajului.

Domnule Borges, veștile suntproaste: cred că lumea rătăcește,tangoul a ajuns și el la răscruce șilumea care ni l�a dat apune și nuștiu ce mai putem face, nu știu...

Iar starea tangoului la Paris nue bună, nu e bună deloc, oamenii

trec în continuare prin bătălii,surghiunuri, boli și morți, cumne�ați lăsat vorbă, ne gândim, toține gândim!, la această tragedie fi�nală care înseamnă orice destinomenesc, cum ne�ați lăsat vorbă,dar nu mai știm să trăim tangoulca pe un miracol.

Lumea nouă e foarte vechedeja. Magia. Nu mai vedem magia,am orbit și până și în bordeluri eo lumină stinsă care nu mai des�chide paradisul.

Da, da, trăim într�o noapteleneșă, în care cuțitele nu se mailuptă singure și – adevăr vă spun –e în pericol până și eternitatea ca�selor de pierzanie.

M�am întors, de aceea, la tan�gourile dumneavoastră ca la uncontinent fantastic, de care mi�afost mereu foarte dor, deși nu l�amatins niciodată.

Ați avut dreptate: părăsindma halale, tangourile au devenittot mai triste, dar, în trecerea de�ceniilor din urmă, până și tristețeaomenească s�a standardizat încăutarea profitului. Tangoul, fiind

o afacere sentimentală, e în su �ferință. Căci în mileniul al treileaam rămas fără sentimente auten�tice, care să ne ardă și să ne înne�bunească și să ne ucidă și să nearunce în legendă.

Domnule Borges, știți, aș vreasă vă invit la dans și să vorbim înlunfardo până în zorii anului 1910,în timpului primului centenar.

Să dansăm și să ne iertați. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Scrisoare către domnul Borges

1.

Dacă se va gândi cineva să�i facăstatuie lui Emil Brumaru – și si �gur ar trebui să se gândească –,mi�ar plăcea să fie ceva de genulacesta: în mărime naturală, înmișcare, cu o sacoșă de cărți înmână, musai cu o sacoșă de cărțiîn mână și cu vreo două sub�suoară, pe strada Cuza Vodă, încalea oamenilor, între oameni.

Ceva ludic, cum a fost și el, nuun bust oarecare pe un socluconvențional. O statuie vie, mereuactuală, așa cum va rămâne șipoezia lui atâta timp cât va existalimba română.

2.

În prima dimineață după ce s�a ter�minat marea ninsoare, nu m�amcomplicat cu zăpada, am lăsat

mașina acasă și am venit la servi�ciu cu autobuzul. Ninsoare, puți nemotorizate, stare de haos. Fru mos!La întoarcere, zic hai să mai mergoleacă pe jos, că se poate, dacă totam urcat și coborât Ceahlăul deAjun, în 7�8 ore.

Pe Ștefan cel Mare și Sfânt amintrat la un outlet și mi�am cum�părat niște ghete din piele și unpulover mișto, la reducere. M�ambucurat așa mult, că am zis hai înstație la Moldova să iau un auto�buz, să probez mai repede achi �zițiile încă o dată. Pe urmă m�amrușinat de un așa gând. Hai sămerg pe jos pe lângă linie și înstația în care se va nimeri un au�tobuz sau tramvai, acolo urc.

Apoi, pe la Pizzeria Dom�nească, am luat�o pe o străduță peunde n�am mai fost demult. Și amtrecut peste Podu de lemn, careacum e din fier vopsit galben, dar

tot peste Bahlui. Apoi am intrat încartierul Podu Roș, unde mi�ampetrecut o bună parte din viață. Șiam nimerit pe o alee întunecatăpe unde mă jucam cu verișoarelemele și am recunoscut – da, frate,ce chestie! – un loc pe care tot îlvisez și acum, dar nu mai țineamminte că a existat în realitate.

Apoi am trecut prin intersec �ția unde am așteptat odată timpde o oră o fostă iubită cu care nicin�am apucat să ne pupăm, doaram mers de câteva ori de mână, șine�am despărțit. Ei, cum mamamă�sii de treabă să uiți de mine șide întâlnirea noastră în intersec �ție, pe motiv că te�ai luat la făcutsarmale cu mama?!

Apoi am ajuns în stație laPodul Nicolina, dar nu s�a nimeritnimic și am pornit mai departe. Șim�a sunat iubita mea de acum,care s�a dus la un curs de franceză,

și mi�a zis „ce frumos e afară!“ șim�a întrebat dacă fac o pizza cândse întoarce acasă. Eu i�am spus cănu văd legătura și nici nu preaavem cu ce face pizza. Și ea a zis că„e clar vreme de pizza afară“, căavem de toate în frigider, minuscașcaval, dar că aduce ea.

Și eu am mai mers până lamarginea orașului, până se camtermina trotuarul spre casă. Așacă am așteptat în stație un auto�buz și am ajuns la noi în sat la su�permarket. Și am intrat să cum� păr țigări și am trecut pe lângă

cașcaval, pe care l�am cumpărat.Apoi m�am întors de la coadă șiam luat și o sticlă de vin. Și amajuns acasă, unde aproape că nuputeam intra în curte din cauzaomătului și chiar mi�am dat sea �ma că e clar vreme de pizza.

3.

O recomandare:pe pietonalul dinfața Teatrului Național din Iași,între mormanele de zăpadă, pu �teți asculta un nene care cântă lacobză Și afară plouă, plouă, melo�dia Marinei Voica. Chiar frumos.Jazz curat.

4.

Acum, cu Ziua Culturii Naționale,mi�am reamintit: într�o vacanțăla țară, la părinții mei, am cântatla chitară în curte. Și pe urmă ve�cina noastră țața Ileana, Dumne�zeu să o ierte, mi�a spus:

— Frumos ai mai cântatasea ră! Parcă erai Mihai Emi�nescu. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pe

www.suplimentuldecultura.ro

La vreme de omăt

De vreo doi�trei ani am atât depuțin timp liber, încât mă stră�duiesc să mi�l împart cât mai efi�cient. Nu�mi iese întotdeauna.Cert e că am redus zdravăn par�tea de entertainment, iar primavictimă a fost televizorul. Ecumva paradoxal, pentru că lacapătul unei zile istovitoare,gândul că ai putea să zaci într�unfotoliu, cu telecomanda în mână,devine mai atrăgător decât ai ficrezut odinioară.

Am ajuns să mă uit la televizor întimp ce mănânc. E și asta o formăde eficientizare. Aș prefera să ci�tesc, dar mi�e greu să țin cărțiledeschise dinaintea farfuriei. Decideschid televizorul, gata să mestecabsent (sunt un ucigaș al rafina�mentelor culinare) și să mă uit laceva care să�mi spele tandru creie�rul. Și exact atunci, de parcă lumeaar funcționa conform legilor lui

Murphy, începe un calup de re�clame ce pare hotărât să�mi con�sume tot timpul mesei – timpulliber, cum ar veni. Degeaba trecpe alt canal TV: reclamele pân�desc și acolo, la treizeci de se�cunde distanță, luându�mă așa, cadin oală.

Și atunci – ce să fac? – stau șimestec mâncare și reclame, cu ofrustrare meschină, deci cu atât maisâcâitoare. Le urmăresc, le număr, lecomentez răutăcios le caut nod înpapură. Mă întreb ce�o însemnacând într�un calup publicitar de

nouă reclame, șapte promoveazăfarmacii sau medicamente. Doarn�om fi un popor atât de bolnav!Mi�a trecut chiar prin minte că,poate, într�un fel de conspirație acompaniilor farmaceutice, recla�mele astea te încurajează să în �ghiți pilule, siropuri și extracte cape un fel de alimente alternative.Te momesc, te ademenesc, ia, în�ghite, uite ce bune sunt!

Într�una din reclamele astea,nu mai știu la ce produs, pe ecranapare o tânără suplă, într�un cos�tum din spandex ca scos din StarTrek, doar că alb�sclipitor și foar �te mulat pe toate formele ei binerotunjite. O văd cum vine spreecran, se uită la mine și zice: „Eusunt o bacterie bună din stomacultău“. Foarte bună, mă gândesc. Dece n�am știut că e acolo, înăuntru,pe vremea când eram adolescent?Aș fi invitat�o să iasă, aș fi scos�ola un film, la un suc, la mai știu euce. Bacterii din astea nu se găsescpe toate drumurile, vă zic eu.

Altădată m�am trezit că ur�măresc laudele la adresa uneivotci care ar fi, chipurile, numărulunu în Rusia. Mie etichetarea asta

nu mi�a sunat a elogiu, ci mai de�grabă a mesaj de avertizare. Doarse știe că în Rusia băutura trebuiesă aibă două calități: să fie ieftinăși multă. Pe scara calității, votcanumărul unu în Rusia ar putea fidoar ceva bună sus decât rachiulde pufoaică. Sau poate că nu, darde ce�aș risca?

Tot într�o reclamă la alcoolapare un bărbat elegant, care spu �ne în engleză: „Eu nu beau, eu ex�plorez“. Aici, recunosc, am ră masbuimac. Cum adică explorează?Păi, din câte văd eu, nu explorează.Bea. Că altfel asemenea sloganurise pot construi cu zecile: „Eu numănânc, eu decorez“, „Eu nu ating,eu înnobilez“, „Eu nu dorm, eu de�panez“. Și�apoi o frază ca astatransformă orice bețiv al satuluiîntr�un Amundsen sau Columb.

Și�apoi mai e o reclamă labere care are ceva ciudat și inex�plicabil: un cerb apare în decorașa, din senin, și în încăperea nor�mală și plăcută în care stau treibărbați începe să se întindă opajiște verde, probabil plină defurnici și alte insecte. Iar apoi seivește și berea, adusă în zbor de

niște zâne sau, poate, niște idea�luri de neveste, toate îmbrăcate înalb, nubile și cu sticle de bere înmâini. Ce nu înțeleg eu e asocie�rea asta a cerbului cu berea, acellichid ușor alcoolizat, gălbui șispumos – căci singurul lichid găl�bui și spumos produs de un cerbnu e tocmai băutura pe care mi�așdori�o când sunt însetat.

În fine, am mai rânjit răută�cios la reclama în care un individîntindea ketchup pe blatul depizza cu un smartphone, tăia le�gume cu același telefon, răzuiacașcaval pe dosul telefonului șialte trăsnăi similare, timp în careo voce explica didactic: „Telefonulmobil îți poate potoli foamea, darnu așa cum îți imaginezi“. Și m�amîntrebat cam câți idioți și�ar puteaimagina că poți tăia legume cusmartphone�ul.

Așa, în răutatea mea, stăteameu noaptea și batjocoream recla�mele. A durat vreo lună sau două.După aceea s�a declanșat avalan �șa filmelor de Crăciun, iar calupu�rile publicitare ce le mai retezauavântul au început să mi se parăde�a dreptul simpatice. SDC

5ANUL XV NR. 63019 – 25 IANUARIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Reclame

Mișcarea pentru DezvoltareaMoldovei. Frumos nume. Nu evreun nou partid apărut pescena politică. Sau nu încă. Vreo20 de domni și doamne auanunțat în urmă cu cinci zileapariția asociației cu numeleamintit mai sus. Pe scurt, MDM.S�a întâmplat la Iași, evenimen�tul bucurându�se de ample rela�tări în media locală și națională.

Prima observație: acțiunea de laIași a semănat cu lansarea unuipartid. S�a vorbit despre rupturadintre București și Moldova, de �spre lipsa proiectelor dirijate decentru către regiune, dar și despreincompetența politicienilor. Lu�cruri deja știute. Însă afirma țiiletranșante, planșele și statisticile nuțin locul deciziei politice. Hotărâ�rile se iau în Parlament, în consilii,în ședințele partidelor care guver�nează etc. Cu alte cuvinte, dacă nuintri în teren, nu obții mare lucru.Trebuie ocupate funcțiile, datuldin gură nu mai rezolvă nimic.

Ce este de fapt MDM? Saumai exact, ce�și propune să fie? Esuficientă critica de pe margine?Mai sunt dispuși oamenii de rândsă asculte vorbe frumoase?

Nu ne vom transforma în par�tid politic, au spus la unisonreprezentanții MDM chiar la eve�nimentul de lansare. Au părutderanjați când au fost întrebațidespre un eventual proiect politiccreat în jurul MDM. Joi l�am inter�vievat pe Dorin Dobrincu, într�oemisiune TV. Nimic despre impli�carea politică viitoare a MDM. Bachiar, nici măcar alegerile euro�pene nu�s interesante pentruMDM. La cele prezidențiale amînțeles că se vor mai gândi dacăvor acorda sprijinul cuiva.

L�am întrebat pe Dorin Do�brincu, președintele MDM, de cen�am auzit nimic la evenimentulde luni despre lupta anti�co rup �ție? Sau despre incompe tențaunora dintre primari, șefi de con�silii județene sau directori ai de�concentratelor, numiți politic?

E suficient ca guvernul să di�rijeze fonduri către Moldova, darsă nu știm mare lucru despre cumse cheltuie banii? Sau mai grav, săaflăm ulterior despre șpăgi grasedate în stânga și în dreapta? Nu eimportantă chestiunea pentrufondatorii asociației? Ba da, darcică n�a fost timp pentru a prindesubiectul la evenimentul de lan�sare.

Cine sunt fondatorii MDM?Din Iași avem nume sonore pelistă: Alexandru Călinescu, DanRadu, Cătălin Urtoi, Mihai Chipersau George Țurcănașu. Oameniicare și�au demonstrat compe �tențele și care au lăsat ceva înurmă.

Cine sunt inițiatorii din cele�lalte județe? Aici nu prea suntmulte de spus. Da, au venit la eve�nimentul de lansare și repre zen �tanți din celelalte șapte județe aleMoldovei. Dar scuzați�mă, cu unasau două excepții, nu�s persona �lități cu greutate în comunitățiledin care vin.

Problema a fost sesizată și deeditorialistul Cosmin Pașca, zileletrecute în „Ziarul de Iași“. Jurna�listul se întreba chiar dacă vor�bim de Mișcarea pentru Dezvol�tarea Moldovei sau de Mișcareapentru Dezvoltarea Iașului? Cos�min Pașca este de părere că nuBucureștiul se va dovedi princi�palul inamic al MDM, ci, genericvorbind, Dolhasca și Romanul.Pentru că interesele locale pri�mează asupra celor regionale.

Credeți că gălățenii sau vrân�cenii se dau în vânt să se constru�iască autostrada Iași – Târgu Mu �reș? De altfel, reprezentanta de laGalați a enumerat la acțiunea dela Iași câteva dintre proiectele vi�tale orașului în care trăiește: por�tul, legătura rutieră precară cuBucureștiul, eventual un aero�port, la final amintind și de faptulcă n�ar fi rău să poată ajunge mairepede la Iași.

Cele două asociații civice caremilitează pentru autostradă s�audovedit mult mai pragmatice.

Și�au dovedit deja eficiența, fă�ră a organiza nici o festivitate de lansare. Rezultatul s�a văzut:avem o lege pentru autostradă,tema a ajuns în presa națională,există presiune. Când Bacăul ră�mâne fără apă rece se va speriacineva de vreun comunicat alMDM? Greu de crezut. Va contadoar spiritul civic local, dacă vaexista așa ceva.

Deocamdată nu știm cum seva manifesta MDM, pentru că nucunoaștem planul inițiatorilor.Poate că fondatorii asociației audeja răspunsul și știu ce au defăcut.

Dacă însă din start s�a pornitcu ideea înființării peste câtevaluni a unui partid politic, even�tual cu același nume, atunci vor�bim de o mare păcăleală. Noi, ceidin Iași, am trăit una, la înfiin ța �rea Pentru Iași. O idee generoasă,oameni de valoare la început, re�zultat lamentabil. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

MDM, asociație regională sau numele viitorului partid?

Am evocat altfel în paginile „Su�plimentului“ memoriile violonis�tului Utto Ughi (vezi nr. 491) sauamintirile lui Rose�Noël de Ba�vier, fiica unui celebru clarinetistși dirijor, Antoine�Pierre De Ba�vier, prieten bun cu Dinu Lipattiși Clara Haskil (v. nr. 539�541).

Întâmplarea a făcut recent ca, peurmele pianistului Pietro Scar�pini, să revin cu gândul la Enescuși Academia Chigiana, constatândcă ambii s�au aflat acolo pentru ada cursuri și concerte în aceiașiani (1950�1952). Un admirabil cri�tic și istoric muzical de la Flo �rența, Lorenzo Pinzauti, cel care ascris biografia lui Pietro Scarpini,s�a distins și ca autor al unei isto�rii a Academiei Chigiana, rod alunei serioase cercetări de arhivă.Răsfoind�o am avut surpriza sădescopăr nu numai originea uneifotografii a lui George Enescu laSiena, publicată de Viorel Cosmafără nici o indicație bibliografică,dar mai ales o scrisoare dintrecele mai interesante ale maestru�lui, al cărei facsimil apare în car�tea lui Pinzauti.

Scrisoarea redactată de Enes �cu la Paris, la 16 martie 1952, avândși un codicil semnat de soția sa Ma�ruka, adresată contelui Chigi�Sa�racini, lipsește din corpusul in �completei și modest publicateipână acum corespondențe enes�ciene, așa că o redau integral înversiunea originală și în traducere.

Paris – 26 Rue de Clichy – 9ele 16 mars 1952.

Mon cher Comte,Tout d’abord permettez�moi

de vous dire toute la joie que nousaurons, la Princesse, ma femme etmoi, de nous retrouver a l’Accade�mia Chigiana en août prochain.Nous nous en faisons une fête dèsmaintenant. Je me permets de sug�gérer á côté du répertoire violonis�tique, de faire faire aussi de lamusique de chambre, et particuliè�rement du quatuor á cordes, carc’est là peut�être que les plusgrands maîtres son montés le plushaut.

Je me permets en autre d’inter�venir pour vous prier d’admettre àSienne Mademoiselle Marie�Claude Theuveny, excellente violo�niste, et ses deux frères, l’unpianiste, l’autre violoncelliste, trèsdoués, pour travailler comme so�listes et en musique de chambre.De même un jeune violoniste re�marquable, Monsieur Henri Lew�kovicz et une très bonne pianistequi l’accompagne, Madame NoëmiSaslavsky, désireux eux aussi de bé�néficier de l’atmosphère que vousavez su créer, mon cher Comte,dans votre admirable Académie.Me pardonnez�vous d’intercéderpour ces jeunes affamés qui sontprofondément intéressants?

La Princesse ma femme mecharge de vous transmettre sonsouvenir le plus chaleureux. Quantà moi, je vous prie de croire à messentiments admiratifs et le plussincèrement dévoués.

Georges EnescoEt que vous dirais�je, mon cher

Comte. – que vous ne sachiez déjà –du souvenir ému, que j’ai gardé desheures inoubliables passées dansvotre ambiance inspirée?

Avec mes sentiments bien af�fectueusement fidèles,

M. Cantacuzene�Enesco

[Trad.:]

Paris 26 Rue de Clichy – 9eme16 martie 1952.

Dragul meu Conte,Înainte de toate, permiteți�mi

să vă împărtășesc întreaga bucuriepe care o vom avea, soția meaPrințesa și cu mine, să ne regăsim laAccademia Chigiana în august. Osărbătorim de acum. Îmi permit săvă sugerez pe lângă repertoriul vio�lonistic, să facem și muzică de ca�meră și în mod special pentrucvartet de coarde, deoarece în acestdomeniu cei mai mari maeștri auurcat pe cele mai înalte culmi.

Îmi permit, de asemenea, să in�tervin pentru a vă ruga să�i admitețila Siena pe domnișoara Marie�Claude Theuveny, violonistă exce�lentă, și pe cei doi frați ai ei, unulpianist, celălalt violoncelist, foartedotați, pentru a lucra ca soliști și înmuzica de cameră. De asemenea, peun tânăr violonist remarcabil, dom �nul Henri Lewkovicz, și pe o foartebună pianistă care îl acompaniază,doamna Noëmi Saslavsky, doritori șiei să beneficieze de atmosfera pecare ați știut să o creați, dragul meuConte, în admirabila dumneavoas�tră Academie. Mă veți ierta stă ruințaîn favoarea acestor tineri înfometați,care sunt profund inte resanți?

Prințesa, soția mea, mă însărci�nează să vă transmit amintirile eicele mai calde. În ce mă privește, vărog să credeți în sentimentele melede admirație și devotate în modulcel mai sincer.

Georges EnescoȘi ce să vă mai spun pe tema

asta, dragul meu Conte – ceva ce nuștiți – despre amintirile mele emo �ționate pe care le�am păstrat despreorele de neuitat trăite în ambianțadumneavoastră inspirată?

Cu sentimentele mele afec�tuoase devotate,

M. Cantacuzene�Enesco

Spațiul nu�mi permite multecomentarii, dar este de amintit căGeorge Enescu a fost printremarii muzicieni care în anii post �belici au fost invitați să predeacursuri la Chigiana, unde maes�trul român a fost prezent, de re�gulă, la cursurile din toamnă, înanii 1950�1954. Enescu a predatun curs de vioară, împărțit în 1950cu Remy Principe, în 1951 cu Jac�ques Thibaud, iar apoi cursuri„speciale“ de arta viorii în 1952�1954, recomandând�o ca urmaș,înainte de moarte, în 1955, peprietena sa Yvonne Astruc.

Concomitent, profesorii șielevii asigurau o impresionantăstagiune de concerte la Siena, iarfiecare sesiune de cursuri se în�cheia cu o serie de concerte finale.În 1951, la concertul final al claseide dirijat a lui Paul van Kempenîși dădea concursul, în calitate deelev al lui Enescu, violonistul Giu�seppe Prencipe (26 august), con�certul următor, la 29 august, fiindsusținut de ceilalți elevi ai luiEnescu:Umberto Gabbi (cântândBrahms), Stephane Romascano(Debussy, Bartók) și ReinhardPeter (Ravel), acompaniați la piande Lydia Projetti.

Concertul final al clasei luiEnescu în 1952 avea loc la 13 sep�tembrie, cu participarea elevilorGiulio Franzetti (Händel), BertineCorimby (Vivaldi, Paganini), Um�berto Gabbi (Brahms), Sylvie Van

Der Hoef (Frank), Desmond Brad�ley (Chausson). Lydia Projetti șiEnescu însuși îi acompaniau lapian. În 1953, în concertul final dela 15 septembrie, apăreau ca elevinoi în clasa lui Enescu JanineDazzi (Chausson), Françoise On�froy (Bach), Danièle Artur (Bach)și Joy Brown (Brahms).

În cea de�a treia categorie deconcerte, „de vară“, George Enes �cu a cântat la 10 septembrie 1950(un coral la orgă!) și a dirijat Or�chestra de coarde într�un pro�gram exclusiv de muzică de Bach,rămas în istoria Academiei Chi�giana. Era anul aniversar Bach, celsărbătorit și de Casals la Pradès!La concert au participat claveci�nistul Ruggero Gerlin, sopranaInes Alfani Tellini, flautistul Ray�mond Maylan, altistul Gio vanniLeone, celebrul violoncelist Gas�par Cassadò, la fel de celebrul chi�tarist Andrès Segovia și violonis� tul Remy Principe.

Despre tinerii profund înse �tați de muzică, enumerați deEnescu în scrisoarea sa din 1952,în numărul viitor. SDC

6ANUL XV NR. 630

19 – 25 IANUARIE 2019muzică www.suplimentuldecultura.ro

ENESCIANA

George Enescu la Accademia Chigianadin Siena – o scrisoare uitată (I)

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Mi-am propus de multe ori, în cursul călătoriilor mele anuale înToscana, să-mi rezerv măcar câteva zile pentru a studia în bibliotecași în arhiva imensă a Academiei Chigi de la Siena mărturiile despreprezența acolo a muzicienilor români, cu deosebire a lui GeorgeEnescu și Sergiu Celibidache. Nu am avut niciodată la dispoziție

timpul și mijloacele necesare, dar vizitând adesea Muzeul Acade -miei din Palatul Chigi-Saracini m-am gândit intens la GeorgeEnescu, la elevii și apropiații săi, ce-i arătau o fidelitate și o dragosteinfinit mai mare decât mulți dintre muzicienii și istoricii muzicaliromâni de astăzi.

Enescu la Accademia Chigiana Siena

© L

eona

rdo

Pin

zaut

i, L’

Acc

adem

ia M

usic

ale

Chi

gian

a, 1

98

2©

Leo

nard

o P

inza

uti,

L’A

ccad

emia

Mus

ical

e C

higi

ana,

19

82

Catinca Drăgănescu a folosit Vile �giaturiștii lui Maxim Gorki pentruo producție concentrată asupralipsei de implicare a intelectuali�lor, care preferă confortul refu�giului în spații călduțe și liniștite,în locul unei atitudini sociale ac�tive. Aducerea oarecum în pre�zent a subiectului, mai mult in� sinuată decât explicită, prin rea�firmarea valabilității lui, a făcut�oprin recursul la un clasic cosme�tizat odată cu o nouă traducere șiadaptare a piesei, de fapt printr�unelaborat travaliu de dramaturgiede spectacol asumat de RalucaRădulescu.

Din lista personajelor gorkie �ne au rămas numai opt, cele prin�cipale (avocatul, inginerul, artis �tul, doctorița și aparținătorii lor),iar numele îi e conservat și rostitnumai Variei, Varvara Mihailov �na, transformată în pivot de rela �ție cu piesa�sursă. Din text s�atăiat, dar se putea cerne liniștitîncă și mai mult, fără teama că s�arpierde din semnificațiile urmăriteregizoral, ba ar fi fost în folosulgeneral. Vorba aceea: ce se taie,nu se fluieră!

De aici apare una din sufe �rințele propunerii, o supraîncăr�care evident supărătoare, carepierde privitorul pe parcurs și îlîndepărtează afectiv de scenă.Senzația de prea mult și de haoticnu vine exclusiv din excesul detext. Ea se acutizează și dintr�o altăintenție regizorală, aceea de a rotiactorii în interpretarea personaje�lor ca într�o ștafetă a rolurilor.Provocatoare ca idee, modalitatea

interesantă în sine devine obosi�toare odată ce lucrurile evolu �ează, nu mai are surpriză șiin duce confuzie de la un punct în�colo, interșanjabilitatea, prin pre�luarea replicilor și schimbarea lavedere a costumației, accentuândsenzația de logică cețoasă și deaglomerare de mijloace.

ENTROPIA SCENICĂ ATINGELIMITA UNEI MIȘCĂRIBROWNIENE

Procedeul solicită inutil resurseleactoricești, doar pentru a sugeracă toată lumea poate fi fiecaredintre acești middle class retrașiîn propria comoditate. Cons truc �ția de personaj e pulverizată ca�leidoscopic, până la sfârșit nici nuse mai deslușește cine e cine și dece nevoie de asta.

Catinca Drăgănescu e adeptaformelor scenice moderne, aiciutilizând rama unei lumi show, aunui sitcom cu aplauze pe bandăcare ar trebui să îndemne princontagiune la bună dispoziție. Laînceput, personajele ies din relațiacu ceilalți, adresându�se, la micro�fon, direct publicului, comentândextra�text. Se și cântă, live, și secântă bine (orchestrație muzicalăși sound design Jean Piloiu), son�gurile adăugând un important pa�rametru de ritm. Scenografia IoaneiPashca reface în amănunt mobi�lierul și recuzita ready�made ti�pice unei gospodării, înghesuiteîntr�un panou rotativ escaladat șide unii dintre actori. AndreeaBoboc, Ionuț Cornilă, Emil Coșeru,Petronela Grigorescu, Tatiana Io�nesi, Ada Lupu, Cosmin Maxim șiHoria Veriveș, în vestimentație deînceput de secol XX, fac la unisonun efort apreciabil. Insuficient,însă, numai el pentru reușita uneiproducții a cărei inadecvare prin�cipală e absența măsurii și clarita�tea intențiilor.

Nu tot ce e mult e și potrivit,și de efect, iar entropia scenică

atinge limita unei mișcări brow�niene. I se adaugă de la un punctîncolo și filmarea în timp real (im�perfectă sub aspect tehnic), pro �iecții pe două plasme, jocuri delumini, multe și de toate în acestUn dolce far niente care pierdeparteneriatul cu publicul, nedu�merit de „ce�a fost asta?“.

TEXTUL DRAMATICDEZVOLTĂ INTELIGENT UN SUBIECT PUTERNIC

La sala Studio, Radu Iacoban a lu�crat Marjorie Prime de JordanHarrison, finalist la Pulitzer pen�tru Dramă în 2015. Într�adevăr, înproiectul ieșean piesa americanăe cea care contează, un text actualprin suma de întrebări din sub�text, care sensibilizează prin elînsuși, tratând chestiuni din inti�mitatea familială: bătrânețea, nevoia de�a retrăi, relația nu în� totdeauna perfectă părinți�copii,așteptările unora, nemul țumirilenerostite ale celorlalți, degradareabiologică, moartea, memoria post�mortem, pentru unii adevărataplecare din lumea viilor.

Cine ne mai pomenește dupăce dispărem fizic? Cum putem pă�căli timpul? În era virtualului, oc�togenara Marjorie preferă o ho� logramă generată pe computer aicărei algoritmi operează cu amin�tirile oamenilor. Textul dramaticdezvoltă inteligent un subiect pu�ternic atingând profunzimi uma �ne și propunând să găsim alinareaalternativă în lumea electronică.Marjorie Prime e de câțiva ani unhit peste ocean (s�a jucat pe Broad�way, s�a făcut și�un film bine pri�mit), e impecabil alcătuită și vaatinge categorii de spectatori pecare un Național trebuie să îiatragă, maturii și seniorii.

Radu Iacoban a ucenicit înmediul independent, deci e fami�liarizat cu spațiile mici și bugeteleaustere. A pus textul în scenă lapropriu, într�o regie școlărească,

care nici nu ajută, nici nu strică odramă foarte bine articulată dra�maturgic pentru a putea fi ratată.Marjorie Prime e un spectacol cupartituri generoase pentru actori(Mihaela Arsenescu Werner, LiviaIorga, Doru Aftanasiu, DumitruGeorgescu) realizat cu mijloacescenografice minimaliste (o „cutie“albă, câteva scaune, o măsuță, unperete cu geam sugerând o altă

încăpere, care putea la fel de binelipsi) în care in terpreții joacă fărădisonanțe evidente, fără sclipiri re�marcabile. Viziunea lui Radu Iaco�ban e o simplă lectură dramatizatăa unei piese care atrage prin eaînsăși – prin temă, prin dezvolta�rea dramaturgică și așezarea în ra�porturile dintre personaje. N�arefior scenic, e anesteziată sub rapor�tul teatralității scenice. SDC

7ANUL XV NR. 63019 – 25 IANUARIE 2019 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

Început de an la Naționalul din IașiTeatrul Național Vasile Alecsandri din Iași a deschis anul calendaristic cu două premiere: Un dolce far niente (sala Teatru la Cub) și MarjoriePrime (sala Studio). Realizate practic încă de la finele lui 2018 șianunțate pentru decembrie, ambele au fost amânate pentru jumătatealui ianuarie și livrate publicului într-un soi de tandem. Sunt montările a doi tineri artiști, regizoarea Catinca Drăgănescu și actorul convertit la regie și dramaturgie Radu Iacoban.

Un dolce far niente, de Catinca Drăgănescu

8ANUL XV NR. 630

19 – 25 IANUARIE 2019interviu www.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU SCRIITORUL JÓN KALMAN STEFÁNSSON:

„Tot ce pot să sper e că, prin scris,voi înțelege mai bine lumea“

ELI BĂDICĂ

Jón Kalman Stefánsson s�a năs�cut la Reykjavík, în 1963. A debu�tat în 1988 cu un volum depoeme. Unul dintre romanelesale, Sumarljós og svo kemurnóttin (Lumina de vară, apoi selasă noaptea), a primit în 2005Premiul Literar Islandez pentruFicțiune. Opera sa a fost nomina�lizată de trei ori la Premiul pen�tru Literatură acordat deConsiliul Nordic, printre ai căruilaureați se numără Tomas Tran �strömer, Sofi Oksanen și KimLeine. În 2011, acesta a primitprestigiosul premiu P.O. Enquist,iar romanul său apărut în 2013,Fiskarnir hafa enga fætur (Peștiin�au picioare), a fost nominalizatla Man Booker InternationalPrize și a primit premiul revistei„Lire“ pentru cel mai bun romanstrăin. Între cer și pământ, pri�mul său roman publicat în limbaromână, a apărut la Editura Poli�rom în 2014, urmat de Tristețeaîngerilor (2016) și Inima omului(2018), ultima parte a TrilogieiFiordurilor – toate în traducereadin franceză a Magdei Răduță.

Am stat de vorbă cu Stefánssonîn timpul Festivalului Inter naționalde Literatură și Traducere de laIași, iar ce a ieșit din dialogul nos�tru veți putea citi în cele ce ur�mează. Tot ce pot să sper – vorbaacestuia – e că, prin lectura inter�viului de față, veți petrece câtevaclipe frumoase în compania unuiadintre cei mai faini scriitori pecare i�am cunoscut.

În Trilogia Fiordurilor avem par-te de o lungă și provocatoarecălătorie. Care a fost cea maiimportantă călătorie pentrudumneavoastră, ca scriitor?

Deși nu am început să scriu pânăla vârsta de 21 de ani, am fost din�totdeauna scriitor – poet, maiexact. Sunt un poet care scrie ro�mane. Mi�a luat mult să descopăracest lucru în mine. A fost o călă�torie destul de lungă – am publi�cat prima carte în 1988. Și amînvățat multe lucruri în aceastăcălătorie, dar cel mai importanteste că mai am enorm de mult deînvățat. Și sunt recunoscător pen�tru asta.

Ultima parte a trilogiei începecu o frază precum Moartea nueste nici lumină, nici întuneric;este doar altceva decât viața.Care este relația dumneavoastrăcu începuturile cărților? De ceaveți nevoie pentru a ajunge laastfel de începuturi splendide?

Începutul e primul sunet, dă tonulcărții, exact ca în cazul unei piese,așa că e foarte important – caatunci când întâlnești o persoanăpentru prima dată, prima impre�sie contează. Dar nu investescfoarte multă energie în începutulunei cărți, pur și simplu încep săscriu și văd de acolo ce iese. Sigurcă, până mă apuc de scris, cartea

se coace în mine, așa că, poate, în�ceputul e deja scris acolo. Apropo,îmi place să citesc începuturilecărților, atât ca cititor, sunt curios,cât și ca profesor de scriere crea�tivă, vreau să văd cum își constru�iesc alții începuturile. Uite, unuldintre cele mai bune începuturidin toată literatura lumii este celal lui Moby Dick: „Numiți�mă Ish �mael“. Atât. Doar de atât ai nevoieși ai intrat în carte.

Când sunteți într-o librărie,căutați o carte și dați de un în-ceput slab, ce faceți, ocumpărați, îi mai dați o șansă,sau o lăsați înapoi pe raft?

Încerc mereu să mă apropii decărți cu mintea deschisă. Este im�portant pentru mine, ca om, dar șica scriitor, să încerc diferite tipuride cărți. Așa că niciodată nu judecîntreaga carte doar pe baza înce�putului. Dacă începutul e slab,atunci răsfoiesc cartea și citesc laîntâmplare alte câteva pagini, sămă conving dacă o iau sau nu.Când mă apuc de o carte, încercîntotdeauna să citesc măcar 30�40de pagini înainte de a renunța laea, îi dau o șansă. Uneori nu e vinacărții că nu îți place, poate fi ocarte excelentă pentru ceilalți, nupentru tine.

E ca atunci când citești o re�cenzie – uite, eu îmi pot da seamacând un critic e bun sau nu, cânddoar își exprimă opinia sau cândîși folosește cunoștințele și își șiexpune punctul de vedere.

„AVEM NEVOIE, PENTRU CEL PUȚIN URMĂTORII 1.000 DE ANI, CA DUMNEZEU SĂ FIE FEMEIE“

Pur și simplu nu știu cine sunt.Nu știu de ce sunt. Și nu suntcomplet sigur că îmi va fi dattimp să aflu – tot un citat dintrilogie, pe care am simțit nevo-ia să-l notez la un moment dat.Adaug aici povestea cu numeledumneavoastră – faptul că v-ațiluat încă un prenume –, din carereiese că, într-un fel sau altul, v-ați reinventat identitatea. Ceați descoperit despre sine și de -spre identitatea dumneavoastră

prin scris?

Jón Kalman Stefánsson, unul dintre cei mai cunoscuțiscriitori islandezi contemporani, a fost printre invitații demarcă ai celei de-a VI-a ediții a Festivalului Internațional deLiteratură și Traducere de la Iași (FILIT). Seara FILIT care l-aavut drept cap de afiș, moderată exemplar de scriitorul șijurnalistul Robert Șerban, a fost unul dintre cele mai reușitemomente ale festivalului – caldă, relaxată, plină de miez.Sunt convinsă că a rămas în memoria afectivă a multoradintre cei prezenți în public. Așa că poate că nu e

întâmplător că, după ce a fost la Iași în octombrie 2018,Stefánsson a revenit în România la începutul lui decembrie,la aniversarea de doi ani a librăriei timișorene La DouăBufnițe – întâlnirea cu acesta a avut pe 2 decembrie, de laora 17.00, la Timișoara, moderată de Bogdan-AlexandruStănescu, coordonatorul colecției „Biblioteca Polirom“. Iar marți, 4 decembrie, cititorii din București l-au putut întâlnipe autorul islandez la Café Verona, unde a avut loc un dialogcu Adela Greceanu și Matei Martin.

9ANUL XV NR. 63019 – 25 IANUARIE 2019 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

Nu cred că am descoperit preamulte lucruri despre mine, sincer,sau cel puțin nu în modul acesta.Nu gândesc astfel, nu mă preo�cupă sinele, mă uit rar în oglindă.Mă interesează mai mult să măscufund în scris, să pun tot ce amacolo, în povești, în personaje, numă gândesc deloc la mine. Scri�ind, însă, încerci să te avânți câtpoți de mult în viață, în moarte, înoameni și�n sufletele lor, așa că,poate, înveți câte ceva, vezi câteceva, poate că reușești să veziviața din diferite perspective. Totce pot să sper e că, prin scris, voiînțelege mai bine lumea.

Ați menționat verbul „a învăța“.Ce ați învățat despre lume scriind această trilogie?

Unul dintre cele mai bune lucruriîn ceea ce privește scrisul este cătrebuie să te documentezi dincând în când. Și atunci înveți de �spre lucruri pe care altfel nu le�aifi descoperit vreodată. Despre tre�cut, de exemplu, înveți că facem,din nou și din nou, aceleași gre �șeli – și pare că uităm foarte re�pede. Cum uităm și că oameniisunt la fel, doar contextele seschimbă. Pentru mine, nu con�tează dacă o poveste s�a petrecutacum o sută de ani sau astăzi, per�sonajele sunt la fel. Altădată, cândnu îți iese o scenă sau un personajnu se conturează suficient debine, te întorci și reîncerci, rescrii,refaci. Așa că, scriind, înveți tottimpul ceva nou.

Cel care nu are nici un vis este în pericol – un citat aproximativdin Trilogia Fiordurilor. Ce vise aveți?

Poți visa multe lucruri: să ajungi

să faci ceva important, să�i schimbipe cei din jurul tău prin interme�diul cărților tale, să conteze ceeace faci. Iar apoi, poți visa în ceeace�i privește pe copiii tăi – să aibăo viață bună, de exemplu. Dupăaceea, poți avea un vis în legăturăcu omenirea – ca lumea să nu seîndrepte în direcția greșită, ceeace, din păcate, se întâmplă acum.Ori poți avea un vis ca Dumnezeusă existe, brusc – ca femeie, des�igur –, să ia un aspirator și săcurețe toată mizeria din lume –mizerii precum Donald Trump,de pildă.

De ce Dumnezeu ar trebui să fie femeie?

Pentru că avem nevoie, pentru celpuțin următorii 1.000 de ani, caDumnezeu să fie femeie. Nu amînțeles niciodată de ce oameniicred că Dumnezeu e bărbat. DacăEl există, e atât de mare, încât edincolo de înțelegerea noastră.Cum poate fi ceva atât de imensîntr�atât de limitat precum esteun bărbat? Dacă suntem onești,trebuie să fie ceva în neregulă cunoi dacă credem asta. Dumnezeua fost bărbat atât de mulți ani... șieste unul dintre motivele pentrucare multe societăți sunt puternicpatriarhale, iar lucrurile nu mergdeloc bine. Dumnezeu e bărbat,papa e bărbat, patriarhul e bărbatși tot așa. Un copil va crește cuima ginea asta în cap și va crede căbărbatul e mai important decâtfemeia. E încă unul dintre moti�vele pentru care există tot acestteribil dezechilibru în lume. Dacăam avea un Dumnezeu femeiemăcar pentru următorii 1.000 deani, cred că am reuși să mai echi�librăm puțin lumea.

„MEREU MI-AM DORIT SĂSCHIMB LUMEA PRINCĂRȚILE MELE“

Ce relație aveți cu volumeledumneavoastră publicate pânăacum? Cum este să vorbiți des-pre ele după o perioadă atât delungă după ce le-ați scris, în dife-rite țări, la diverse evenimente?

E dificil. Partea bună este că uitfoarte repede lucruri – câteodată,sunt surprins când deschid unuldintre volumele trilogiei, primindo întrebare de la un traducătorsau alegând un fragment pentruo lectură, mă uit la rândurile ace�lea și�mi dau seama că nu�miaminteam deloc pasajul respectiv.Tot timpul încerc să abordez căr �țile publicate cu mulți ani înurmă din unghiuri diferite, nu�miplace deloc să mă repet.

Cum vă raportați la faptul că oa-menii citează din cărțile pe carele-ați scris, dau mai departefragmente din ele pe rețelele desocializare, se identifică, empa-tizează cu ceea ce scrieți?

Firește că mă bucură că volumelemele sunt plăcute de cititori, că eigăsesc în ele ceva cu care pot em�patiza, că părți din ele îi alintă sausunt importante pentru ei. Spercă am scris ceva care contează.Dar, în timp ce scriu, nu mă gân�desc nici o clipă la cititor. Să scriie o luptă continuă – o luptă și fru�moasă, și anevoioasă –, așa căsunt foarte concentrat să portlupta aceasta și nu mă preocupăalte lucruri.

Cărțile mele par să aibă, în�tr�a devăr, multe propoziții carepot fi foarte ușor scoase din con�text și împărtășite, dar nu e nimicpremeditat la mijloc, nu le caut înnici un fel. Și nici nu e ceva ce așputea controla, pot doar să spercă oamenii vor citi cărțile în între�gime și că ele le vor spune ceva.

Ce preferați să se întâmple după o întâlnire cu publicul, să vină cineva la dumneavoastrăsă vă spună că nu a citit nimicdin ceea ce ați scris, dar că ceeace ați spus/ citit l-a/ a convins/ –o să vă citească cât se poate derepede sau cineva care să văspună că a citit tot ceea ce ațiscris, că vă iubește cărțile și areo mulțime de întrebări?

Amândouă sunt posibilități fru�moase. Dar întotdeauna am fostde părere că ar fi grozav să con�ving pe cineva să citească cărțilepe care le scriu fiind pe scenă șidând din gură despre una, alta.Nu cred că sunt un mare orator.

Cum priviți singurătatea? Este necesară în viața dum-neavoastră, o căutați sau o evitați?

Nu am evitat�o niciodată. Singu�rătatea e o sabie cu două tăișuri:te poate ucide sau îți poate daenergie. E o chestiune de echili�bru. Am fost mereu atras nu deoamenii singuri per se, ci de cei ti�mizi, mi se par unii dintre cei maifrumoși oameni din lume. Pot as�cunde atât de multe... îmi placmult, atât ca personaje – poți dez�vălui lucrurile încet, încet, despreasta e vorba în literatură –, cât șica persoane în carne și oase.

„MĂ INTERESEAZĂ CAFIECARE CITITOR SĂ SEAPROPIE DE CARTE CUPROPRIA LUI VIAȚĂ“

Într-un scenariu ideal, ce ar trebui să le transmită cititorilor

dumneavoastră cărțile pe carele scrieți, ce v-ați dori?

Să îi ajute să meargă în profun�zime, să îi atingă, să le trezeascăcuriozitatea în legătură cu viața,să se gândească la lucruri la carenu s�au gândit vreodată, să le pro�voace sentimente puternice întimp ce citesc. Mereu mi�am doritsă schimb lumea prin cărțile mele.

Care e întrebarea pe care oprimiți cel mai des de la cititori?

Depinde de carte, desigur. Să ve �dem... Nu vreau să dezvălui nimicpentru cititorii care n�au ajunsîncă la finalul celei de�a treia părția trilogiei, dar au fost două între�bări care mi s�au tot adresat:Putețiscrie, vă rugăm, și volumul cu nu�mărul patru? și Ce se va întâmplacu băiatul, va trăi sau va muri?

Și ați răspuns la cea de-a doua întrebare?

Am răspuns la amândouă: cel de�al patrulea volum va fi scris decititor în minte lui, iar ce se va în�tâmpla cu băiatul depinde numaide cititor – eu am răspunsul, darva trebui să mă lăsați să beau osticlă de whisky ca să vi�l potspune și vouă. Acum, lăsând glu �ma la o parte, sunt mereu atent sănu dezvălui prea multe, să nu�idau cititorului prea multe detalii,mă interesează ca fiecare să seapropie de cartea respectivă cupropria lui viață, propria lui ex �periență, să aleagă el ce vrea săcreadă, să interacționeze cu eadupă propriul plac. Asta e unadintre părțile cele mai frumoaseale literaturii. SDC

Să scrii e o luptă continuă – o luptă șifrumoasă, și anevoioasă –, așa că suntfoarte concentrat să port lupta aceastași nu mă preocupă alte lucruri.

La Seara FILIT, în dialog cu Robert Șerban

10ANUL XV NR. 630

19 – 25 IANUARIE 2019carte www.suplimentuldecultura.ro

De novo caelo

IOAN ALEXANDRU TOFAN

Alături de o abordare clasică, a ma�rilor religii ale lumii sau a compor�tamentelor arhaice, a miturilor și asimbolurilor societă ților tradițio �nale, interesele de cercetare mairecente ale autorului vizează maidegrabă mutația pe care religiosulo suportă în societățile numite„post�seculare“, contemporane, de �cât formele lui istorice tradiționale.În urma examenului sever al funda�mentelor experien ței religioase, pro�dus în contextul fenomenului istoricmodern al secularizării, „religia“ segăsește în situația de a�și reformalimbajele și gesturile definitorii, îm�preună cu relația ei esențială culumea „laică“ ce tinde din ce în cemai mult să se autonomizeze, să îșicaute criterii epistemice și meca�nisme legitima toare proprii.

Începând cu anii ’60, se scrieîncontinuu despre acest chip noual „religiei”, trecut prin experiențasecularizării. Jürgen Habermas,Danièle Hervieu�Léger sau Char�les Taylor sunt doar trei nume im�portante ale acestei dezbaterideopotrivă sociologice, istorice șifilosofice. Miza importantă a dis �cuției este de a înțelege nu secula�rizarea, ci mai degrabă supra� viețuirea paradoxală a religiosuluiîn societatea contemporană, maimult, radicalizarea manifestărilorsale și reinserția sa, după nu maimult de un secol, în sfera publicăcontrolată incomplet de instan țelelumii laice. Orientarea spre practică,proliferarea enti tăților interme�diare în raport cu transcenden�țele îndepărtate ale religiei tra di �ționale, accentul apăsat soteriologic,sincretismul sunt câteva mărci ale„noilor“ forme în care se îmbracă, as�tăzi, experiența spirituală.

Ultima carte a lui Nicu Ga �vriluță (Noile religii seculare. Co�rectitudinea politică, tehnologiileviitorului și transumanismul, Edi�tura Polirom, Iași, 2018) se înscrie

în mod original în această dezba�tere deja devenită clasică. Ceea ceare ea singular și, cred, foarte in�teresant este, dincolo de aducereaîn spațiul românesc a unei pro�bleme centrale a societăților con�temporane, perspectiva din careautorul alege să conducă inter�pretarea. Religia post�seculară(sau „desecularizată“, cum i se maispune și cum preferă să o nu�mească și Nicu Gavriluță) nu estedoar un fenomen social sau isto�ric: ea pune în joc o anumită ma�nifestare a transcendenței.

PĂMÂNTUL ÎȘI VA CERCETATEMELIILE ÎN CĂUTAREAUNUI CER LĂUNTRIC

Complementul metafizic al anali�zei sociologice devine chiar, înanumite pagini ale cărții, centralîn raport cu analiza empirică.Dum nezeul „religiilor seculare“este deus otiosus al religiilortradiționale: retras, cenzurându�șiforța demiurgică, „odihnindu�se“într�un cer care își rupe legăturilecu pământul pe care îl învăluie.Pentru a supraviețui în orizontulacestei absențe, pământul își vacerceta temeliile în căutarea unuicer lăuntric – și religiile secularesurvin ca formule, încercări saueșecuri ale acestei căutări. Sensul

spiritual al acestei rupturi de cerul„de deasupra“ a fost sintetizat, deexemplu, de Dietrich Bonhoeffer,menționat încă de la început deautorul cărții despre care vorbescaici: „Dietrich Bonhoeffer crede căsingura experiență spirituală au�tentică ar fi cea a participării lasuferințele lui Dumnezeu într�olume fără Dumnezeu“ (p. 13).

Dar nu doar această formă ra�dicală a experienței religioase asu�mată chiar biografic de teologulprotestant poate fi găsită ca for�mulă a căutării unui nou cer, de �spre care vorbeam mai sus. Cartealui Nicu Gavriluță discută desprecorectitudinea politică, noile teh�nologii sau „ideologia“ transuma�nismului în același sens.

Câteva exemple:plecând de laun text al Adelei Toplean, autorulargumentează că „mitul confrun�tării dintre Bine și Rău se regăseșteși în cuprinsul CP [corectitudiniipolitice] actuale. Aici Binele estereprezentat de feminismul radical,de minoritarul rasial, etnic și se�xual. Lor li se adaugă studenții, oa�menii de culoare din ghetouri,alienații și Lumea a Treia (AndreiDîrlău). Răul ia chipul omului alb,creștin și majoritar. În final sesperă construirea unei societățifără clase, dar cu șanse și condițiide viață egale pentru absolut toți

oamenii. În joc este mitul Vârsteide Aur reactualizat într�o viziuneneomarxistă frumoasă, seducă�toare, dar îmbibată de o tristă și pe�riculoasă utopie“ (p. 112�113). Sau,în alt loc, „mai mult, scopul ultim alreligiei creștine pare a fi asumat decredincioșii zeloși ai noilor tehno�logii. Omul va fi mântuit odată curealizarea saltului la noul om, su�perior și infinit mai puternic decâtHomo sapiens. Convingerea loreste sintetizată de noul curent degândire cunoscut sub numele detransumanism“ (p. 156�157).

MIRCEA ELIADE SEREGĂSEȘTE ÎN TOATEDECIZIILE INTERPRETATIVEALE DEMERSULUI

Toate aceste formule de căutare atranscendenței sunt explicate deNicu Gavriluță în contextul religieipostseculare/ al religiei desecula�rizate despre care vorbeam la în�ceput (de altfel, primul capitol alcărții realizează o amănunțită șiutilă sinteză a discuțiilor teoreticedin acest domeniu de cercetare, in�troducând problematica ulterioa �ră a cărții: „Secularizare și postsecu �larizare în Europa și SUA“). Dar dedincolo de pagini străbate o pro�blemă mai profundă care poate fiformulată în orizontul gândirii lui

Mircea Eliade, cel care se regă �sește, explicit sau implicit, în toatedeciziile interpretative ale demer�sului lui Nicu Gavriluță: suntaceste căutări ale „noului cer“ sufi�ciente pentru omul contemporan?Pot ele să suplinească itineranțaspirituală a rudei sale îndepărtate,omul tradițional?

Camuflat sau nu, sacrul se re �găsește, deopotrivă, la temelia lumiiși în textura ei cotidiană. Chiar șizeul care se retrage pentru a seodihni nu lasă în urma lui un loc gol.Mircea Eliade recunoaște acestlucru, spunând: „dispariția ființeisupreme nu s�a tradus printr�o să�răcire a vieții religioase. Dimpotrivă,s�ar putea spune că adevăratele re�ligii apar dupădispariția ei“ (Aspecteale mitului, Univers, 1978, p. 90).

Dar autenticitatea căutăriinoului cer, forma pe care, astăzi, omai pot lua retragerea în pustie, in�vocarea spiritelor sau consacrarearitualică a unui spațiu țin de lucidi�tatea și discernământul omuluicontemporan, de libertatea și de ra�dicalitatea căutării lui. Demascareaideologică a „noilor religii seculare“,actul soteriologic al înțelegerii lorpoate lăsa locul unei soluții vii laproblema supraviețuirii într�o „lu �me fără Dumnezeu“ – precum ceacutremurătoare, amintită la înce�put, a lui Dietrich Bonhoeffer. SDC

Multe dintre lucrările lui Nicu Gavriluță se opresc asupra unor teme de istoriași sociologia religiei: Sociologia religiilor. Credințe, ritualuri, ideologii (Iași,Editura Polirom, 2013), Mișcări religioase orientale. O perspectivă socio-antropologică asupra globalizării practicilor yoga (Iași, Editura Fundației Axis,2006), Culianu, jocurile minții și lumile multidimensionale (Iași, EdituraPolirom, 2000, cu o prefață de Moshe Idel) sau Mentalități și ritualuri magico-religioase. Studii și eseuri de sociologie a sacrului (Iași, Editura Polirom, 1998).

11ANUL XV NR. 63019 – 25 IANUARIE 2019 călătorii

www.suplimentuldecultura.ro

DESIRÉE HALASEH

Vânez pieile arse și locurile uitatede Dumnezeu. Să mă ardă și pemine soarele, să mă uite Dumne�zeu, să mă pierd în mulțime, să mădiluez în amiezi imposibile, să uitde unde am venit și să nu am un �de pleca.

Mi�e frică să�mi deschid car �ne țelul de călătorii. Mi�e frică săcitesc primul și ultimul rând. Mi�e teamă că îmi va fi iar dor de Afri �ca. E ultima oră din ultima searăa ultimei zi de luni pe care am pe�trecut�o în Etiopia. Ceasul a sunat

azi pe�ntuneric, pe la șase. Ori�cum nu mai puteam să dorm demult. E prea multă viață aici ca săai timp de odihnă.

Oriunde ai întoarce privirea,cineva ți�o întoarce înapoi, cu�rioasă, flămândă, veselă, nicicândfadă sau anostă. Am ieșit asearăsingură pe drum, aveam nevoie deun răgaz cu mine. Tot ce ni se în�tâmplă este foarte personal. Întremine și pământul ăsta e o povesteveche, de încredere necon di țio �nată. Orice s�ar întâmpla, tu�mi țiispatele. Și eu pe al tău.

La Bet Gyorgis, biserica Sfân�tului Gheorghe din Lalibela, s�au

adunat cei rămași după potopulde turiști veniți să asiste la Cră�ciunul pe rit vechi, ca să mai facăo poză, să mai prindă un apus. Euam venit aici cu o sticlă de apă, unpix și o hârtie. Mă cocoț pe un dealsă observ mai bine migrarea cătreapus a grupurilor de turiști hul�pavi, o dată�n viață călători în Ie�rusalimul Africii, ce bine că măcarde mâine vor fi departe, cu mintegoală ca o coală nescrisă.

Au mai rămas doar doi oa�meni, plus un paznic care�și așazăsalteaua pe coama din dreapta bi�sericii sculptate în piatră prin se�colul al XII�lea. Sub picioarelenoastre, la 15 m adâncime, înformă de cruce greacă, e locul încare un preot blagoslovește zidupă zi sute de pelerini din toatățara și pe unul străin, alb și spe�riat. Paznicul deschide un radiovechi, soarele s�a dus și eu încăstărui ba pe o piatră, ba pe o coas �tă, apoi pe alta. Nu mă dau dusă,un creștin îmi șoptește: you wanttuk tuk, madam, nu mersi, pleacămai departe, se roagă muțește,știe că și eu, ca și el, sunt aici pen�tru liniște și pace.

Apusul a lăsat o dâră lungăoranj, când caldă, când rece carepare că cerul promite iertare și în �țelegere. Muzica și urletele din Lali�bela se aud din ce în ce mai departe,sau poate doar m�am îndepărtat eu

de ele, nu mai penetrează atmos�fera de acum solemnă. Singurăta�tea e sfântă și necesară ca aerul. Aapărut un colț fluorescent de lună,mi se face frig și îmi sună greieriiîn cap. Mai trec doi bărbați pelângă mine, dar nu se sinchisescnicidecum de prezența mea, nicide cerul spart de linia orizontului,ciuntită de munți nedrepți.

Timpul se scurge, îl simt fizicși mă întristează. Crezi că poțivedea lumea prin ochii mei? Pri�virea mea e șchioapă, unghiurilemele sunt subiective, dar azi, cândo femeie cu patru degete și unulfurat de lepră mi�a strâns mâna,am simțit toată durerea pământu�lui și cerului.

Din senin foaia pe care scriuse luminează. E lanterna telefo�nului paznicului sfintei biserici.Continui să scriu și vreau să�ispun că nimeni nu mi�a mai ară�tat vreo urmă de empatie de anide zile, dar mă bușește plânsul șiîncă n�am învățat o iotă de amha�rică să�i explic DE CE. Îmi ștergelacrima și îmi cere bani, o mână is�a așezat pe genunchiul meu stâng,ceva nu e în regulă, îmi strângfoile și îmi înghit plânsul, dar elmă întreabă din nou:money?, nu,lasă�mă în pace, se apropie spremine și încep să țip, e slab, îl vădprea bine, fug mâncând pămân�tul, e bine, e bine, am scăpat.

Prin ochii mei lumea nu sevede întotdeauna frumoasă și nue mereu caldă. Monumentele șistatuile, locurile perfecte și dră �guțe din vederi fără gunoi și fărăurmă de discriminare etnică, se�xuală nu�mi spun nimic și mă țindeparte de adevăr. Sunt un sim�plu observator al furnicarului dinjurul meu, fără să judec, fără so �luții rapide și scheme de abolire asărăciei globale sau a ine ga litățiisociale.

Oriunde merg, în cerc să în �țeleg ce face lumea să fie ceea ceeste și cum turismul întinde punțide comunicare între națiuni. Nudorm mai bine noaptea, dar punsub semnul întrebării tot ce vădfără să probez în realitate, tot ceeace spun liderii politici și caut sădau glas câtor mai multe poveștiale celor opri mați și slabi. Etiopiae țara cafelei și leagănul civili �zației (hei, Lucy, unde�ai fost, princerul cu diamante?), dar e și loculunde un conflict de graniță a cau�zat moartea a peste 100.000 de oa�meni și mutarea forțată a unuiîntreg milion de locuitori dinzona graniței cu Eritreea.

Fă�ți temele atunci când teîndrepți către o nouă destinațiede vacanță și nu fi un turist obo�sit(or) care numai face poze însperanța unei experiențe de ne�uitat. SDC

Pieile arse și locurile uitate de DumnezeuAfrica nu știe de iarnă. Nu știe de cojoace șiizmene, nasuri și degete înghețate, nu adeszăpezit vreodată o mașină de sub troieneledin cartier, nu și-a schimbat cauciucurile și nudă doi bani pe încălzirea globală. Și, drept să-țispun, tind să-i dau dreptate. Într-atât de maredreptate, încât m-am grăbit să îndes prinmijloc de decembrie vreo trei tricouri și ocremă solară în rucsac și dusă am fost.

Bet Medhane Alem din Lalibela, Etiopia

Bet Gyiorgis

12ANUL XV NR. 630

19 – 25 IANUARIE 2019avanpremierăwww.suplimentuldecultura.ro

Andrei Crăciun – Șifericirea era obligatorie

…dacă vreți să știți, totul era peatunci nou sub soare, călătorul cupantofii verzi s�a născut într�onoapte de vară la Beijing, China,ploua pe atunci, călătorul adusesecu sine din Europa o revistă cu is�torii ciudate, acolo a citit primadată curiosul și tristul caz al dom�nului Rezsó Seress, era duminicăși tocmai îl părăsise nevasta cânddomnul Seress s�a așezat la pian șia compus Duminica mohorâtă, omuzică superbă care îți induce ostare atât de mizerabilă încât vreisă sari pe fereastră, și mulți oa�meni au sărit pe fereastră, mulți s�au împușcat în cap și încă și maimulți s�au împușcat în inimă,mulți s�au otrăvit și mulți și�au

tăiat venele ascultând muzicadomnului Seress, care a încercat șiel, zadarnic, constatând ce a com�pus, să�și pună capăt zilelor, șiabia la spital a reușit să se spân�zure mai acătării cu un cablu, darnici atunci n�a murit, fiind obligatsă mai încerce o dată, posturile deradio au interzis difuzarea muziciiacesteia satanice, pentru a�i salvape oamenii triști de la moarte, darcălătorul cu pantofii verzi știa căpe oamenii triști nimic nu�i poatesalva de ei înșiși, cu atât mai puținde la moarte, el își avea superpu�terea sa și știa toate duminicileacelea în care femeile de pe AleeaZorilor zăceau cu capetele acope�rite de perne, călcate în picioarede lipsa de sens a vieții pe pământ,călătorul cu pantofii verzi a ruptcele două pagini din revista cu is�torii ciudate și le�a aruncat într�ocanalizare din Beijing, China, și�apropus să uite această poveste șisă meargă mereu mai departe, darpovestea aceasta nu a uitat�o, ea afost motivul pentru care a umblattot pământul, a vrut să vadă cumarată oamenii din Havana, Cuba,și oamenii din Santiago de Chile,Chile, și oamenii din Moscova,Rusia, și oamenii din Minsk, Bela�rus, și oamenii din Berlin, Germa�nia, și oamenii din Lisabona,Portugalia, și oamenii din Astana,Kazahstan, și oamenii din Paris,Franța, și oamenii din Lima, Perú,a vrut să�i privească în ochi și săînțeleagă ce i�ar conduce cătresuicid ascultând muzica aceastamizerabilă și luciferică, călătorulcu pantofii verzi a visat la sfârșitulnopții de la Beijing să găseascătreisprezece oameni cărora să ledea întru ascultare Duminica mo�horâtă și a mai visat că va urca ală�turi de ei la ultimele etaje și deacolo le va privi zborul către pă�mânt, călătorul cu pantofii verzi avisat să afle la ce anume se gân�desc oamenii în secundele di�nainte să se prăbușească pentrutotdeauna, călătorul cu pantofiiverzi a visat să scrie o antologie aacelor gânduri, a ultimelor gân�duri, credea că melancolia e moto�rul care ține lumea încă în viață,călătorul credea că oamenii, chiarși aceia care aleg să se sinucidă, în�ainte să moară își reamintesc viațalor fericită, câtă a fost, o clipă într�un

bordel din Răsărit, un minut din �tr�un zbor, câteva ore din copilă�rie, cele două zile de miere, unamănunt, o figură, o îmbrățișaresau poate doar o ură care le�a datsens, călătorul cu pantofii verzi s�a dus în Sicilia, a ascultat acolobalade scrise în cinstea iubirilorpierdute ale birjarilor de altădată,a căutat oameni pe chipul cărorasă vadă semnul morții din dumi�nica mohorâtă și de fiecare datăcând i�a întâlnit, căci trăiau pretu�tindeni, nu a avut atâta putere câtsă�i invite la cină și să�i priveascămurind, călătorul s�a retras într�opublicistică de călătorie, un genprizat care îi aducea suficiențibani cât să fugă din nou, cât săfugă întotdeauna de deznodă�mânt, el nu mai asculta pianuldomnului Seress, nu pentru că îșidorea supraviețuirea, pianul ace �la îi amintea că moartea e acolo,după colț, și îl așteaptă privindu�seîn oglindă, nu�i era frică demoarte, dar nu�i era nici poftă deviață, se lăsa trăit de zile la întâm�plare și fără consecințe compli�cate, și mai târziu călătorul cupantofii verzi și�a construit un re�nume din nuvelele sale ciudate încare ucidea toate personajele se�cundare ca un Dumnezeu psiho�pat, nuvelele sale l�au purtat înprimăvara aceea până la palatuldin vestul Olandei, în palatul dinvestul Olandei erau nuveliști ti�neri și grozavi din toată Europa,nuveliștii aceștia duceau cu ei o li�teratură teribilă pe care n�o citeauprea mulți și o înțelegeau și maipuțini, un olandez mustăcios caresemăna cu un star porno din Re�publica Federală Germană dinanii ’70 ai secolului XX scria de �spre fragmente din corpurile oa�menilor, povești cumplite în carepersonajele principale erau o glez năsau încheietura mâinii unui șoferde camion din Catalunya, călăto�rul l�a îmbrățișat pe olandezulmustăcios ca pe un frate și l�a în �vățat să rostească în cincisprezecelimbi cuvintele „te iubesc din su�flet, degetule mic!“, olandezulmustăcios având un cult pentrudegetele mici ale personajelorsale, și tot în palat l�a întâlnit că�lătorul pe acel portughez cu ochiibulbucați, de psihopat sau debroască, căruia îi plăcea să�și

mutileze personajele, le cresta chi�purile cu un cuțit de bucătărie, fă�cându�le să semene astfel cuamintirile personajului principal,și pe el călătorul l�a îmbrățișat cape un frate, și mai era și celălaltportughez, fiul unui scriitor fai�mos, care scria despre primamenstruație a adolescentelor șivisa mereu la un octombrie carenu mai venea niciodată, ca în viațafictivă a acelui colonel căruia nuavea cine să�i scrie, și mai visa șicopii îngrozitori spânzurați, culimbile atârnându�le ca limbileunor ceasornice care nu mai aratănicio oră, și niciun critic nu reușea

să afle ce înțeles purtau copiii în�grozitori spânzurați din operaacelui portughez, fiul unui scriitorfaimos, și doar călătorul cu panto�fii verzi l�a îmbrățișat și pe el ca peun frate, și mai era și Francesca,Francesca era din neamul unormafioți din sudul Italiei, ar fi pu �tut să fie un înger din picturilerafaeliților, ea nu era un înger,avea obiceiul să le taie personaje�lor secundare degetele cu o to �porișcă mică, apoi psihopatelemaxim din textele ei umblau cudegetele acestea în poșetele lor dedamă și le aruncau peștilor koi diniazurile restaurantelor de lux… SDC

„Suplimentul de cul -tură“ publică în avan- premieră un fragmentdin volumul Și ferici -rea era obli gatorie, de Andrei Crăciun,care va apărea încurând în colecția„Ego. Proză“ a EdituriiPolirom.

AUTORUL

ANDREI CRĂCIUN (n. 1983) arestu dii superioare în administraţiepubli că, știinţe politice, istoriaideilor și mentalităţilor, cultură șicivilizaţie ebraică. A studiat laUniversitatea din București, Es-cuela de Escritores din Madrid șiTel Aviv University. Este, din2005, ziarist de presă scri să.Publică în cele mai importantegazete și reviste din România, fi-ind un pionier al freelancing-uluiîn ţara noastră. Se numărăprintre părinţii fondatori aiîndrăgitului site recor der.ro. Afost desemnat cel mai talentattânăr ziarist (2005), cel mai buntânăr ziarist de cultură (2010), celmai bun editorialist (2011).Totodată, a publicat mai multevo lume de eseuri, poezie șiproză. La Editura Polirom a maipublicat Aleea Zorilor (2017). SDC

Continuare a poemului-roman Aleea Zorilor, volumul Și fericireaera obligatorie navighează, în stilul deja consacrat al lui AndreiCrăciun, pe marea memoriei. În carte îi întâlnim pe soţiiCeaușescu în caleașca Reginei Angliei, cu consecinţe nepre -văzute, sunt prezenţi întunecaţii ani ’80, apar securiștii și primiiîmbogăţiţi ai tranziţiei, dar și alte personaje extraordinare, pre-cum ţiganul înţelept și orb care are puterea să vadă viitorul sautânăra dintr-o familie de mafioţi din sudul Italiei. Povestitorul esteun ziarist care colindă pământul în căutarea adevărului dinspatele unei vechi balade maghiare ce avea forţa să-i aducă peoameni în pragul suicidului. Călător care umblă prin porturi și pestrăzi lăturalnice, el caută neîncetat subiecte de reportaj în locuriaflate la marginile lumii, chinuit fiind de o îngrozitoare melancoliedupă paradisul pierdut de pe Aleea Zorilor, strada copilăriei. SDC

Decretat de mai multe publicațiidrept albumul blues�rock al anu�lui, Peace, Love & Loud Guitars(2018, Up 2 Zero) mi�a lovit ure�chile de ascultător neinformatașa cum puține altele au reușit.

Nu știam nimic despre titular,mea culpa!, iar numele AnthonyGomes mi�a trimis gândul destart la un tip de prin California,pasămite înrădăcinat în Mexiculde dincolo de Tijuana. Greșealanu se explică prin asemănareanumelui cu (Lance) Lopez, texa�nul care cântă într�un stil apro�piat. Să fie o eroare de percepțiesau o confuzie cauzată de lecțiileprost făcute? Aș îndrăzni să măscuz, invocând abundența de mu�zică și limita de timp, ceea ce șieste adevărat. Dar când auzi cumcântă unul dintre acești contem�porani, aproape că n�ai cum să�ți

motivezi ignoranța. Există un chi�tarist bun și tu n�ai aflat de el? Enumai vina ta!

Cine spunea că bluesul e cevaspecific afro�american, tăvălitprin praful câmpurilor de bum�bac și mâzga cartierelor rău fa�mate din metropole reci și in� sensibile? Gomes s�a născut în1970, în Toronto, dintr�un tatăportughez și o mamă canadiancă,de obârșie franceză. În paralel cuînvățarea chitării, pentru careavea talent înnăscut, băiatul a ab�solvit Universitatea din orașulnatal, unde a și câștigat un pre�miu pentru studii aprofundate deistorie a culturii, strânse într�ocarte cu titlul The Black andWhite of Blues (2014), la fel deapreciată ca și muzica sa. Asta îmiamintește de alt bluesman cu stu�dii universitare, Alan „Blind Owl“Wilson, liderul legendarei trupe

Canned Heat, mort la 27 de ani,înaintea altor doi morți mult maicelebri, Janis și Jimi. Diferențaevidentă între Wilson și Gomespune în discuție problema genu�lui blues, așa cum e practicat dealbii din America. Asistăm oare laevoluție sau la degradare? Voceadelicată, în falsetto natural, a luiAlan este departe de timbrul luiAnthony, ca al unui tenor ce fu�mează țigară după țigară și bea destinge numai tării de proveniențădubioasă. Îi lipsește lui Gomes șifinețea atacului chitaristic, pro�prie lui Wilson, dar compenseazăprin dinamica impecabilă. Toateaceste amănunte nu impieteazăasupra felului în care amândoicântă, cu elocvență și putere desugestie rare.

Student conștiincios, Gomesnu s�a limitat la teorie, ci a cobo�rât spre orașele în care bluesul seconsumă noapte de noapte, cu pa�harul sau cu liniuța, Chicago șiNashville. A cântat în saloane șispelunci, în metrou și la petreceri,la posturi de radio și�n camere

închiriate, unde se petreceau șichestii mai puțin onorabile. Ascos primul disc în 1997, PrimaryColors, apoi Blues in Technicolor.Titlurile, ca și textele, arată un tipatent la ce se petrece în jur, înimediat, cu oarecare timiditate,totuși, pesemne datorată statutu�lui de outsider. Care statut nu�ideloc rușinos ori de ascuns: toțimarii bluesmani au fost la vremealor niște outsiders, fie că eraunegri sau albi. Au urmat alte dis�curi, nici unul la vreo firmă con�sacrată, fapt ce l�a determinat peGomes să�și facă propria casă deeditare. A înființat și o fundațiepentru victimele discriminării, alecancerului, dar și pentru sprijinirea

soldaților întorși din războaie cuprobleme de readaptare.

Discul recent debutează cu oinvocație adresată lui B.B. King, înceruri, un blues de�o frumusețerobustă, ca un cal tânăr scăpat dingrajd. Abilitatea lui Gomes de ascrie cântece nu se dezminte niciacum, iar reverența către B.B.King e completată de profesiuneade credință închinată lui RobertJohnson, Stealin’ from the Devil.Reverențe se mai aud, ici�colo,către ZZ Top, AD/DC și Led Zep�pelin. Fără a exagera în trimiterifacile, discul își merită caratele. ȘiGomes, desigur! SDC

Albumul anului

13ANUL XV NR. 63019 – 25 IANUARIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Marie Kondo, o specialistă japo�neză în curățenie, își realizeazăpropriul serial de TV. Odată cucelebritatea, și�a atras însă șimultă antipatie, mai ales dinpartea unei categorii speciale de public: iubitorii de cărți.

„Această femeie este un monstru“scrie Marian Keys, autoare decărți romantice, publicată și la Po�lirom. Sub aceste cuvinte aparepoza lui Marie Kondo. Specialistajaponeză este o ființă minionă șisubțirică, care bate din palme fe�ricită când își vede clienții, zicedes „OOOOO“ cu ochii mari șigura rotundă și nu apare nicimăcar o secundă în filmări fără săzâmbească. Dacă cineva ar încer �ca să picteze o zânuță a curățe niei,cu siguranță ar arăta ca MarieKondo. Și atunci cum de a ajuns săfie considerată un monstru?

Marie Kondo are o metodăproprie de a face ordine în casă,pe care și�a prezentat�o într�ocarte publicată în anul 2014, tra�dusă în românește sub titlul Ma �gia ordinii. Esența metodei constăîn a aduna toate obiectele dintr�oanumită categorie (de exempluhaine) în mijlocul camerei, a lua

fiecare lucru în palme și a te în�treba dacă „îți aduce bucurie“ saunu. Ceea ce „aduce bucurie“ sepăstrează, iar lucrurile care nuaduc bucurie trebuie să primeas �că mulțumiri din partea proprie�tarului, după care se aruncă sause donează. 

La apariția ei, cartea a fostbest seller, dar serialul apărut peNetflix chiar la începutul lui 2019a dus popularitatea metodei  la

cote mult mai ridicate. Serialul oprezintă pe Marie mergând în ca�sele americanilor și ajutându�i săîși pună lucrurile și, în sens mailarg, viețile în ordine. Datorită po pu lari tății lui, serialul a începutsă aibă și efecte secundare, în ma�gazinele de vechituri și cele carita�bile din Statele Unite. Volumul dedonații și lucruri pe care îl primesca crescut foarte mult de la începu�tul anului. Oamenii aplică metoda

și numeroase lucruri „care nu aducbucurie“ își caută alți proprietari.

Marie Kondo face însă ordineși în cărți. Într�unul din episoade,ea sfătuiește publicul să nu maipăstreze cărțile necitite și nici pecele care nu aduc fericire. Dându�sepe sine ca exemplu, Kondo spu necă păstrează doar 30 de cărți. Iarasta a dezlănțuit internetul. 

Cărțile nu sunt tricouri. Esteevident, desigur, dar nu și în serial.

Spre deosebire de alte lucruri, elesunt folositoare și atunci când nu„aduc bucurie“. Unele aduc cu sinetristețe, altele furie, altele melan�colie și așa mai departe. Fiecarecarte conține o lume, iar când evor ba despre emoții, minimalis�mul nu poate fi o strategie bună. 

Intervievată ulterior pe temaatitudinii față de cărți, Marie Kon �do și�a nuanțat poziția. Pentru oa�menii care se simt atât de ata șațifață de cărțile lor, soluția este sim�plă: sentimentele puternice în�seamnă faptul că acele cărți suntimportante pentru ei, iar întreaga„magie“ a curățeniei constă în areuși să reduci lucrurile la ceea cecontează cu adevărat. 

Marie Kondo le oferă cârcota �șilor și metoda perfectă de a ge�stiona această antipatie față de ea.Oamenii poate să stea în fața tele�vizorului și să se întrebe „îmi adu �ce acest serial bucurie cu adevă� rat“? Dacă nu, să mulțumim și săschimbăm canalul. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

La ce folosesc cărțile necitite

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Când, pe 12 ianuarie 1969, oformație tânără și necunoscutăscotea pe piață primul ei album, cunumele omonim, mare parte a con�temporanilor au strâmbat din nas.

Cronicarii, mai ales, au fostneiertători, într�o vreme în carecronicile muzicale contau foartemult în ochii publicului. Cea maiimportantă revistă muzicală a vre�mii, „Rolling Stone“ părea să de�teste cu adevărat formația. În opi�nia lor, albumul proaspăt apărutera plin de „piese slabe și lipsitede imaginație“.

Chiar după ce formația a datlovitura, la nivel comercial, cu acestprim album, foarte mulți au fost ceicare au fost de părere că este vorbadespre „o senzație de sezon și doaratât“. În afară de lumea criticilorostili, un muzician, coleg de gene �rație, bateristul Keith Moon de laThe Who, le prezisese încă de la for�mare că „se vor prăbuși la pământca un balon de plumb“.

Se pare că tocmai aceastăpredicție a lui Moon a fost cea carea dat numele trupei – Led Zeppelin.Nume ales de chitaristul JimmyPage, unicul rămas din cenușa fos�tei sale trupe, The Yardbirds.

După 50 de ani, este serbatăîncă legenda Led Zeppelin.

Dar aniversarea a cinci dece�nii ale zeppelinului de plumb nueste circumscrisă numai datei de12 ianuarie, ea a putut fi serbatăîncă din august, anul trecut.

Asta fiindcă în august 1968Yardbirds își dădea obștesculsfârșit, cu doar Jimmy Page pe postde supraviețuitor. În perioada ime�diat următoare,istoria hard�rockuluis�a scris pe repede�înainte. „În�treaga mea viață s�a mișcat foarterepede în acel moment, exact caîntr�un carusel. Pur și simpluștiam în ce direcție să merg, in�stinctiv“, avea să�și aminteascăPage, într�un interviu din 2018.

În august 1968, Page era silitsă găsească repede câțiva muzi�cieni cu care să se achite de câtevaconcerte scandinave deja anta�mate de Yardbirds. O formațieasamblată peste noapte care aveasă descopere, încă de la primarepetiție împreună (într�o cămă �ruță în care au cântat Train KeptA�Rollin’) că între ei există o al�chimie specială, unică.

Lucrurile au evoluat cu mareviteză. În septembrie 1968 concer�tau sub numele de The New Yard �birds. În octombrie deja înregistraupiese noi pentru un nou album laLondon’s Olympic Studios închiriate

pentru suma de 1.782 lire, plătităde Page. Un prim album înregis�trat în numai 30 de ore, răsfiratede�a lungul a nouă zile. Pe 25 oc�tombrie 1968 avea loc adevăratanaștere publică, primul concert subnumele de Led Zeppelin, la Univer�sitatea Surrey, concert pus la calede redutabilul lor manager, PeterGrant, care deja le negocia un tur�neu american. Trei luni mai târziu,primul album apare pe piață șischimbă paradigma hard�rock.

„E greu de imaginat că cinevadintre cei care au plătit un biletde șapte șilingi și șase pence pen�tru concertul de la universitateavea habar că va asista la un mo�ment istoric. Erau, probabil, multmai interesați de ce cunoștințe noiîși vor face la acest prim bal al nou�lui semestru. Dar membrii LedZeppelin susțin că au știut chiaratunci că vor schimba lumea“, scrierevista „Classic Rock Magazine“.

„Dimensiunea inovației LedZeppelin nu era ușor de recunos�cut în epocă“, scriu astăzi, pocăiți,cei de la „Rolling Stone“. „Într�oeră a transcendențelor spiritualeși ale poveștilor bravului Ulise,Zeppelin a transformat obsesiaadolescenților legată de sex șirock & roll în ceva gigantic și efer�vescent, cu o bestialitate mitică.Misticismul oriental, plimbărileprin Mordor și melodiile de aurpentru radio aveau să vină maitârziu. Aici era ceva mult mai pur:Zeppelin pe post de centrală elec�trică. Era heavy metal.“

Cincizeci de ani mai târziu,este limpede că cei patru au avutdreptate, iar criticii erei au greșit.Albumul Led Zeppelin I a rezistattestului timpului și a deschis onouă eră în muzica rock. Zeppelina intrat imediat în Top 10, în Angliași SUA. „A deschis calea pentru ne�numărate alte trupe, de la BlackSabbath la Deep Purple, care aurenunțat la orice precauție comer�cială și au dat la maximum ampli�ficatoarele. Rockul nu avea să maifie la fel. Numai că trebuia să fieun prim exemplu care să facă așaceva, iar acela a fost Led Zeppelin,cu primul album“, scrie „ClassicRock Magazine“. SDC

ANUL XV NR. 63019 – 25 IANUARIE 201914

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Încă din toamna lui 1968, Jimmy Page, RobertPlant, John Paul Jones și John Bonham știaucă vor face istorie.

50 de ani de Led Zeppelin

ANUL XV NR. 63019 – 25 IANUARIE 2019 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

ratat al lui Alejandro Jodorowski,o va interpreta acum pe cucernicamaică Gaius Mohiam. Denis Vil�leneuve vrea să înceapă filmărilela Dune în primăvară, la Buda�pesta și în Iordania și, dacă filmulva avea succes, să realizeze douăcontinuări.n Supunere, cartea lui MichelHouellebecq care a provocatsenzație la lansarea din 2015, vafi adaptată sub forma unui serialTV în Franța, de către regizorulGuillaume Nicloux. Cartea, careîși imaginează Franța unui viitorapropiat sub stăpânire musul�mană, a apărut pe piață (prece�dată de aprigi polemici) chiar pe7 ianuarie 2015, în ziua atentatuluicare a decimat redacția revistei„Charlie Hebdo“. Supunere a fost

un important succes de librării,cu 800.000 de exemplare vândute.n Lello, o cunoscută librărie cen�tenară din Porto, Portugalia, a fostsalvată grație lui Harry Potter. Fi�indcă Lello este unul dintre locu�rile care au inspirat�o pe J.K. Row�ling să scrie saga ce i�a adus gloriamondială, librăria a devenit un im�portant reper turistic pentru faniiHarry Potter. Direcțiunea a avutideea de a multiplica evenimenteleculturale organizate în incinta li�brăriei și de a cere vizitatorilor otaxă de intrare de cinci euro.Această idee s�a dovedit un succesși a salvat centenara librărie de laun faliment sigur, soartă careamenință multe alte librării inde�pendente. În Lello (foto jos) intrăaproape 4.000 de vizitatori pe zi.

n O nouă librărie deschisă în To�kyo, Bunkitsu, aplică și ea politicaunei taxe de intrare. Bunkitsu, olibrărie „minimalistă“, oferă unprim etaj unde sunt organizateexpoziții de carte cu intrare liberă,dar intrarea în restul magazinuluicostă 15 dolari. În schimbul aces�tei taxe, publicul are acces la ocolecție de peste 30.000 de cărți,la o cafenea unde oamenii pot stași citi și la încăperi unde doritoriipot studia în liniște. Deși acestmodel de business este foarte nou,publicul japonez a apreciat ofertalibrăriei și a lăudat arhitectura șidesignul, pe care îl consideră per�fect pentru studiu. Librăriile tra �diționale sunt în declin în lume,amenințate de dezvoltarea servi�ciilor online precum Amazon.n Pentru apropiatul remake al fil�mului West Side Story la care lu�crează, Steven Spielberg a selectato liceană de 17 ani, Rachel Zegler,care va debuta în rolul principal,cel interpretat în 1961 de celebraNatalie Wood.

n După succesul lui Fallout (fotojos), în vara anului trecut, TomCruise a semnat pentru încă douăepisoade din seria Misiune: Impo�sibilă alături de regizorul Chris�topher McQuarrie.n Cu un singur tweet, StephenKing a salvat rubrica de critică li�terară din ziarul local „The Por�tland Press Herald“, unul dintrecotidienele principale din statulMaine, după ce conducerea publi �cației a vrut să suprime, din mo�tive financiare, această rubrică. Lacererea ziarului și la îndemnul luiKing, 250 dintre fanii scriitoruluiși�au făcut abonament la ziar, sal�vând această rubrică.n Rapperul A Boogie Wit Da Hoo�die a ajuns pe primul loc în topulBillboard cu cel de al doilea lui al�bum de studio, Hoodie SZN. Semnal vremurilor, discul s�a vândut înnumai 823 de exemplare online șiîn nici un exemplar în copie fizică,confirmând, în opinia unora, tri�umful streaming�ului și disparițiadiscului fizic. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

n Proiectul de nouă adaptare a ro�manului Dune de Frank Herbertse conturează pe măsură ce regi�zorul Denis Villeneuve anunță ac�torii care vor interpreta rolurileprincipale în această foarte aștep �tată producție cinematografică. Învârstă de 23 de ani, new�yorkezulTimothée Chalamet (foto sus), no�minalizat la Oscar în 2018, va jucarolul principal, al eroului PaulAtreides. Suedeza Rebecca Fergu�son (foto sus) va fi mama sa, JessicaAtreides, în vreme ce alt suedez ce�lebru, actorul Stellan Skarsgård(foto sus), va juca rolul eroului ne�gativ, baronul Harkonnen, alăturide Dave Bautista ce�l va interpretape Rabban Harkonnen. De aseme�nea, Charlotte Rampling, care arfi trebuit să joace în celebrul Dune

Păi cum am făcut asta? Simplu,știam că dacă le propun un subiect senzațional, vor fiinteresați să aibă exclusivitate șivor face orice să o obțină, inclu�siv să îmi deszăpezească calea deacces spre casă, lungă de vreonouăzeci de metri și lată depatru, fiindcă la vremea respec�tivă primeai certificat de urba�nism și cu lățimea asta.

— Alo, ProTV Iași? Am o in �formație care v�ar putea interesa.Unicornul meu a început să vor�bească. Da, dom’le, să vorbească!Azi dimineață a spus „tata“. Așveni cu el la voi în emisiune, darnu pot să ies din curte, că sunt în�zăpezit. Dacă nu vreți să facețiștirea, o să sun la Antena1.

— Alo, Antena1 Iași? Să știțică unicornul meu vorbește, știe sărecite primele două strofe dinRiga Crypto și lapona Enigel. E opoezie, da. Nu, că nu pot să ies dincauza zăpezii.

Să fie concurență, zic, să fie ocursă contracronometru pentru aajunge primii să filmeze minunea.Ah, abia aștept să văd reporterii

cum dau la lopată! Doar că cei dela Antena m�au resunat și mi�autransmis că, din punctul lor de ve�dere, această poezie nu va face ra�ting și, dacă nu îl învăț Somno� roa se păsărele sau măcar Cățelușcu părul creț, nu se complică săfacă știre. Proteviștii au fost maireceptivi, ba chiar au postat pesaitul lor cum că „senzațional, ununicorn a spus tata, vom reveni cudetalii“. Apoi au șters acest mesajși au postat altul: „artistul BobiDumitraș spânzurat în propriacasă, încă se zbate“.

— Alo, voi sunteți nebuni? Num�am spânzurat!

— Stați calm, este o strategiea noastră, ca să putem chema în

ajutor echipaje speciale, să desză�pezească ei. A mai zis unicornulvreun cuvânt nou?

Simțeam nevoia să cresc pre�siunea, așa că le�am comunicat căda, a spus sternocleidomastoi�dian, cucurbitaceu și obstetrică.

— Pfoai, nu vă mișcați de aco lo,ajungem cât putem de repede! Dați�iceai cald, să nu cumva să răgușeascăși țineți�l în casă, eventual împletiți�icoada in trei, modelul ăla în spic degrâu, să pară mai tradițional.

După aproximativ jumătatede oră, am auzit o sirenă. Nu eraplug de deszăpezire, era șenilatade la ISU. Precum un tanc american,a luat nămeții în piept și s�a în �drep tat vertiginos spre casa mea,

unde chiar cred că ar fi ajuns, dacănu se înfigea în conducta de gaz.

— Ne pare rău, domnule Du �mitraș, chiar am încercat. Ne au �zim după ce se topește zăpada.

Așa îmi este mie scris, să tră�iesc înzăpezit, fără gaz la centralatermică și cu un unicorn care nicimăcar nu vorbește. Of, îmi vine sămă spânzur! SDC

Mi se pare la fel de cinic precum i�aispune unui bolnav de nervi: „Nu vămai enervați!“. Autorul articoluluirememora premiera de la Cannesde anul trecut, unde filmul a fostarătat în Selecția Oficială, dar înafara competiției, și cum încerca să ci�tească pe fața impasibilă a danezului

(al cărui zâmbet misterios îl făceasă semene cu pisica din Cheshire),oare la ce se gândea în timpul ace�lor standing ovations. Asta se în�tâmpla mai ales înainte să înceapăproiecția, pentru că pe urmă zecide persoane au început să iasăscandalizate din sală – și atunciprobabil că zâmbetul lui vor Triera devenit și mai sardonic, iar lafinal cei care au rămas și�au adustributul de sanding ovations.

Cred că în încercarea de aînțelege „ce a vrut să spună autorul“trebuie luat în calcul nu doar căacesta e un cineast genial și fră�mântat, dar și contextul. În urmăcu aproape opt ani, von Trier afost declarat persona non grata laCannes după ce, la conferința depresă de la Melancholia, a gafatspunând că îl înțelege pe Hitler și,cu cât încerca să salveze situația,cu atât mai rău o dădea în fasole.Probabil că reacțiile provocate decuvintele lui au influențat apa �riția noului film, sugerează „Va�riety“, ca pe un fel de pedeapsăpentru cei care nu au înțeles ce avrut atunci să spună.

Dar, chiar făcând abstracțiede tot contextul – inclusiv de de�presia pe care von Trier o invocăde mai mulți ani (se știa încă de laprimele filme că e o colecție am�bulantă de fobii) –, tot poți citiThe House That Jack Built din�colo de primul nivel, intenționat

oripilant. E atât de îngrozitor șiatât de progresiv îngrozitor să fiimartorul a ceea ce vezi pe ecran,încât nu te poți gândi că nu existăo intenție în asta, că nu e vorbadoar de un cineast care�și chinuiesadic publicul.

Filmul are cinci capitole și ocoda și urmărește un serial killeramerican pe nume Jack (Matt Dil�lon) pe parcursul a cinci „inci�dente“ (cum le spune), adică cincicrime în care ustensilele lui devintot mai sofisticate (își spune Mr.Sophistication). În capul lui, Jackse vede un fel de arhitect (opusulinginerului, spune), un artist alcărui ideal foarte practic e să con�struiască o casă. La fel ca Manole,casa i se tot dărâmă pentru că nuînțelege care e materia primă decare are nevoie.

Mă întreb ce ar face un psiho�log cu aceste referințe la construi�rea sinelui (casa), motivul umbrei(vezi secvența animată cu o um �bră care crește sau descrește subun felinar) sau compulsia de aucide și altele pe care nu le�amidentificat. The House That JackBuilt mi se pare fascinant pentrucă te invită să pătrunzi în sineletulburat al lui von Trier sau al ar�tistului în general, fără a avea nicio clipă siguranța că lucrurile pecare le atingi sunt reale. În cazulfilmelor lui von Trier nici mamacriticilor n�are ultimul cuvânt, iar

asta le face și mai incitante. E po�sibil că, după gafa de la Cannes,von Trier să fi încercat să se ex�plice, dar, cum nu se poate abținesă nu fie el însuși, a ieșit ce a ieșit.

La von Trier violența e o for �mă de limbaj (așa cum sexul eralimbaj în Nymphomaniac), dar șiun mod de manifestare a unuirău universal fără de care nici bi�nele nu poate exista. Dacă trecide cele cinci „incidente“, ai caledeschisă spre miez, spre sub �conștientul, dar și Hadesul interior,

unde Câmpiile Elizee – in terzise –sunt reprezentate de copilărie.Nu e o călătorie ușoară, dar nucălătoria în sine e îngrijorătoare,ci faptul că cineastul dă deînțeles că nu vede nici o salvaredin ea și că va fi înghițit până laurmă de hăurile lui interioare.Chestia e că nu știi dacă acestdeznodământ nu e cumva ironic.„Variety“ titra The House ThatTrashed/Casa care s�a năruit.Aici are dreptate, dar nu din mo�tivele pe care le invocă. SDC

16ANUL XV NR. 630

19 – 25 IANUARIE 2019fast food www.suplimentuldecultura.ro

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Podul de piatră s-a dărâmat

630

IULIA BLAGAFILM

Revista „Variety“ scriarecent că Lars vonTrier ar trebui să sereinventeze pentru căThe House That JackBuilt, care a fostprobabil gândit săcreeze un marescandal, n-a fostprimit decât cuindiferență și cu preapuține bilete vândute.

Cum am manipulat presa locală