Aspecte privind pozitia si rolul avocatului fata de sistemului judiciar din Romania

Aspecte privind pozitia si rolul avocatului fata de sistemului judiciar din Romania. Istorie, prezent si perspective

26 iunie 2009 | Gheorghe FloreaI. Consideratii introductive

1. Sistemul judiciar roman se confrunta in prezent cu problema evaluarii justitiei, care, desi este un instrument socio-politic impropriu pentru valorizarea unui sistem judiciar, a nascut dezbateri relative la performantele sistemului judiciar roman.

In spatiul european problema nu este noua, deoarece incepand cu anii 70 sistemele juridice din acest spatiu au fost puternic marcate de evaluari ce au vizat toti actorii implicati in realizarea justitiei, inclusiv avocatii.

2. Pentru a-si asuma pozitia in cadrul reformelor generate de astfel de evaluari, pentru a-si stabili tendintele evolutiei viitoare este necesara clarificarea pozitiei in care se gaseste avocatul fata de sistemul judiciar, in raport de modalitatea in care, institutional, este reglementata relatia dintre sistemul judiciar si activitatea avocatiala.

3. Sunt, mai mult decat oricand, in actualitate, intrebari esentiale:

- Este avocatul conceput in interiorul sistemului judiciar ca o componenta independenta a acestuia sau nu?

- Este avocatul un auxiliar al sistemului judiciar, care joaca un rol periferic in acest sistem?

- Exista, legal, prezumata increderea institutionala a sistemului autoritatii judecatoresti in moralitatea, corectitudinea si profesionalismul avocatilor?

- Exista cauze istorice sau relativ recente, care au condus si conduc la o repozitionare a avocatului in societate si, implicit, in sistemul judiciar?

- Daca piata serviciilor juridice se deplaseaza inevitabil catre mediul de afaceri, preferat de numerosi avocati, evaluarile traditionale privind pozitia avocatului fata de sistemul judiciar, inclusiv in situatiile consacrate institutional, in raport de care avocatul, neangajat ideologic si neimplicat in mediul de afaceri, este perceput ca se poate lupta pentru respectarea legalitatii, mai sunt actuale?

- Garantia obiectivitatii si responsabilitatii serviciilor profesionale extrajudiciare poate justifica alternativa pentru ca justitia statala sa poata respira datorita procedurilor alternative practicate de avocati (medierea, arbitrajul, concilierea etc.)?

II. Aspecte generale privind cadrul normativ ce configureaza sistemul judiciar si organizarea profesiei de avocat in Romania

4. In societatea moderna, justitia este o functie fundamentala a statului, iar administrarea ei reprezinta un atribut esential al puterii suverane a statului.

Functia judiciara a statului se realizeaza prin organe specializate, organizate pe baza unor principii proprii, functionale si autonome.

5. Organizarea structurilor statale care realizeaza actul de justitie se face pe baza urmatoarelor principii: infaptuirea justitiei constituie monopol de stat; autonomia instantelor judecatoresti este garantata; judecatorii sunt independenti si inamovibili; organele judiciare au activitate permanenta, iar jurisdictiile sunt sedentare.

Functionarea sistemului judiciar se realizeaza prin respectarea urmatoarelor principii: colegialitatea organelor judiciare, dublul grad de jurisdictie, specializarea instantelor, constituirea instantelor intr-un sistem ierarhic, respectarea accesului liber la justitie, egalitatea in fata justitiei si gratuitatea justitiei.

6. In Romania, sistemul judiciar este organizat prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara. Justitia se realizeaza prin instante judecatoresti: judecatorii, instante militare, tribunale, tribunale specializate, curti de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Constitutia din anul 1991 a creat un nou organism cu atributii importante privitoare la organizarea si activitatea instantelor judecatoresti si cu privire la statutul magistratilor Consiliul Superior al Magistraturii.

Consiliul Superior al Magistraturii este garant al independentei justitiei, in sensul ca are atributia de a lua apararea judecatorilor, care infaptuiesc justitia si procurorilor, care au ca atributii apararea intereselor generale ale societatii, a ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Aceasta autoritate constitutionala, cu natura administrativ jurisdictionala, are un rol decisiv in carierea magistratilor.

Spre deosebire de alte legislatii, componenta Consiliului Superior al Magistraturii, desi este mixta (o parte din membrii fac parte din corpul magistratilor, iar o parte este reprezentata de membrii din afara magistraturii) este astfel organizata incat avocatii aflati in exercitiul activitatii profesionale nu pot face parte din acest organism.

In conformitate cu art. 51 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii Calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii este incompatibila cu calitatea de avocat in exercitiu.

7. In cadrul institutional al sistemului judiciar, evocat mai sus, avocatul participa la activitatea judiciara in calitate de auxiliar al justitiei, care indeplineste o functie de interes privat, constand in apararea intereselor justitiabililor, o functie care nu este antagonica functiei de colaborare cu justitia, functie de interes public.

Apararea nu este pusa niciodata in antiteza cu obiectivele majore ale justitiei. Asigurarea liberului acces la justitie si realizarea efectiva a dreptului la proces echitabil reprezinta obligatii legale ale avocatului, ceea ce impune armonizarea posibila si deopotriva necesara a functiilor avocatului in raport cu activitatea sistemului judiciar.

8. Organizatoric si functional, profesia de avocat se bazeaza pe principiul autonomiei, al democratiei profesionale, al colegialitatii organelor de conducere, al legalitatii, al libertatii si independentei avocatului, al pastrarii secretului profesional, al colaborarii cu organele judiciare si al deontologiei profesionale.

Urmatoarele principii ale activitatii avocatilor sunt semnificative pentru clarificarea interferentelor dintre activitatea avocatului si sistemul judiciar:

a) independenta si libertatea de a asigura apararea si consilierea clientului;

b) respectarea secretului profesional si a confidentialitatii cauzelor ce i-au fost incredintate;

c) prevenirea conflictelor de interese, fie intre mai multi clienti, fie intre clientul sau si el insusi;

d) demnitatea, onoarea si probitatea;

e) scrupulozitatea in materie de onorarii;

f) competenta profesionala;

g) respectarea statului de drept si obligatia de a contribui la o buna administrare a justitiei;

h) autoreglementarea profesiei.

9. In Romania, organizarea, functionarea si exercitarea profesiei de avocat sunt reglementate prin Legea nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

Rolul avocatilor in functionarea sistemului judiciar se configureaza sub un dublu aspect. Pe de o parte, barourile sunt infatisate ca structuri, entitati prin intermediul carora se exercita legal profesia de avocat, aspect sub care acestea sunt solicitate a rezolva atributul independentei profesionale reale a avocatului, problema protectiei drepturilor si intereselor legitime prin drept si acces la aparare calificata, garantata de Corpul profesional in societate, atat extrajudiciar cat si judiciar. Pe de alta parte, profesia de avocat este asimilata notiunii de avocatura, context in care este perceputa ca o activitate specifica, desfasurata de avocati, in scopul infaptuirii actului de justitie, apararii intereselor generale ale societatii, a ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Barourile si Uniunea Nationala a Barourilor sunt organizate institutional ca un tip special de organizatii profesionale, infiintate in vederea realizarii unor scopuri precis determinate prin lege, iar activitatea lor nu implica prestatii profesionale concrete.

Perfectionarea institutionala si functionala a societatii prin drept, care isi propune consolidarea statului de drept si a suprematiei legii, unita cu garantarea unei reale independente profesionale a avocatului, contribuie la consolidarea independentei puterii judecatoresti, respectarea celor mai bune practici europene legate de functionarea sistemului judiciar, asigurarea transparentei actului justitiei, asigurarea deplinei compatibilitati institutionale si legislative cu sistemele judiciare europene, ceea ce implica identificarea, delimitarea si clarificarea raporturilor dintre profesia de avocat si sistemul judiciar.

III. Repere privind pozitia ocupata de avocat in organizarea statului si a sistemului judiciar

10. Doctrina majoritara din tarile europene prezinta avocatura ca fiind plasata in afara autoritatii judecatoresti, deoarece avocatii nu sunt legati prin functiuni de aceeasi natura fata de instanta de judecata sau autoritatea judiciara.

Situata intre tumultul pasiunilor umane si tronul justitiei, in mod traditional avocatii au fost tratati in doctrina romaneasca ca auxiliarii justitiei , uneori, desemnati intr-un mod binevoitor si ca parteneri sau colaboratori ai justitiei .

Este greu de explicat aceasta stare de lucruri. Incercarea de a determina corectitudinea sau incorectitudinea unui sistem judiciar ce lasa in afara sa avocatii, acceptarea sau remodelarea institutionala a profesiei de avocat si in functie de aceasta situatie creata prin lege nu poate stavili reactia unui impuls de mandrie ranita din partea avocatilor. Sintagma auxiliari ai justitiei sau de colaboratori sau parteneri ai justitiei nu cuprinde in sine nimic peiorativ. Doctrina trateaza numai pozitia unei categorii profesionale, participante la actul de justitie, fata de autoritatea judiciara.

Caracterul benefic sau nu al unei atare conceptii de organizare judiciara trebuie verificat in capacitatea sistemului judiciar de a functiona si a progresa fara nici o corelare cu modul de functionare si evolutia organizatorica a Corpului profesional al avocatilor.

11. Este cert ca avocatura este cea mai veche profesie judiciara . Avocatilor, indiferent de denumirea lor la un moment istoric dat, le este datorata evolutia dreptului, atat prin jurisprudenta, cat si prin doctrina.

Istoria confirma evolutia sistemului judiciar totdeauna in legatura cu dezvoltarea profesiei de avocat.

Istoria avocaturii in spatiul romanesc indica initial o integrare a profesiei de avocat in cadrul sistemului judiciar.

In baza Regulamentelor organice, avocatii reprezentau un corp restrans care figura pe langa instantele penale si care erau salariati de stat.

Ulterior, profesia de avocat s-a integrat functional in conceptia de moment a puterii legiuitoare, exprimata prin lege, despre organizarea judiciara a institutiilor statului.

Fara avocati era de neconceput functionarea sistemului judiciar.

Insasi simbolul solemnitatii in exercitiul functiei de avocat roba, exprima, deopotriva, acelasi tip de uniforma pentru judecatori, procurori si avocati, cu diferente nesemnificative.

In timp, legislatia privind profesia de avocat s-a raportat permanent la organizarea judiciara, fiind de neconceput o alta perceptie publica a avocatului decat aceea ca avocatul apartine si depinde de sistemul judiciar.

12. Etatismul exagerat al autoritatilor comuniste au facut ca profesia de avocat sa se indeparteze de liberalismul ce a caracterizat perioada de maxima dezvoltare. Perioada comunista cunoaste doua tendinte antagonice: pe de o parte avocatul este integrat in sistemul judiciar dar acest fapt este datorat nu unei cresteri a importantei profesiei ci tendintei statului de a controla orice structuri profesionale, motiv pentru care aceasta integrare a fost perceputa ca un regres al prestigiului profesional privit in perspectiva istorica .

13. Dupa revenirea la sistemul liberal traditional, profesia de avocat din Romania constituie o realitate juridica, cu consistenta legala in sistemul juridic al statului, cu consacrare expresa de valori ce constituie sistemul propriu al profesiei de avocat, expresie a reglementarii legale a profesiei, situatie care permite corelarea prevederilor normative de domeniu cu regulile organizarii sistemului judiciar.

Nevoia de a pune de acord profesia de avocat cu prevederile legale din materia concurentei si a protectiei consumatorilor, in epoca in care protectia consumatorilor a devenit o axioma, cu efectul dereglementarii profesiei de avocat, atenteaza la rosturile sociale de interes public ale profesiei de avocat.

Optiunea pentru prioritatea intereselor cu caracter preponderent comercial in dauna specificitatii judiciare traditionale a profesiei de avocat, marcata in Europa indeosebi de promotori, economisti de profesie (comisarul Mario Monti, David Clementi etc.), in conditiile in care piata serviciilor profesionale asigurate de avocati a dobandit o consistenta economica din ce in ce mai mare, iar teza conform careia piata serviciilor profesionale asigurate de avocati trebuie sa fie supusa legilor comerciale a castigat tot mai multi adepti, se reevalueaza situatia profesionala a avocatilor, in special a celor dedicati activitatilor de consultanta juridica, cu efecte certe, in perspectiva, privind pozitionarea profesiei de avocat fata de sistemul judiciar.

IV. Aspecte privind raportul dintre profesia de avocat in Romania si sistemul judiciar roman

14. Se poate afirma fara a se gresi ca, in prezent, sistemul judiciar roman se dezvolta fara a lua in seama profesia de avocat. Legal, nu este consacrata functia profesiei de avocat de colaborare sau de parteneriat cu organele ce fac parte din sistemul judiciar.

Autoritatea judecatoreasca, supusa evaluarii sau autoevaluarii, isi cauta repere, isi propune obiective, initiaza reglementari fara a se constata o preocupare de a include in aceste preocupari si profesia de avocat.

Dezvoltarea sistemului judiciar in mod independent, cu ignorarea profesiei de avocat, face ca parteneriatul avocatului cu autoritatea judecatoreasca sa semene tot mai adesea cu o cursa cu obstacole.

Analiza reglementarilor privind sistemul judiciar releva urmatoarele:

1. In intreaga legislatie de organizare judecatoreasca nu se face nicio referire la avocati sub aspectul unor drepturi ale acestora in raporturile cu structurile organizatorice ale autoritatii judecatoresti.

2. Sistemul de recrutare si promovare al judecatorilor si procurorilor evidentiaza o rezerva majora fata de Corpul profesional al avocatilor.

3. Regulamentele de organizare a activitatii instantelor si parchetelor nu creeaza posibilitatea avocatilor de a onora pozitia de partener sau colaborator sau auxiliar al justitiei.

4. Profesii parajudiciare isi fac aparitia si sunt popularizate cu mare fervoare de catre conducerile administrative ale instantelor, magistratii parand a avea mai multa incredere in experti, lichidatori, mediatori ori alti agenti sociali cu activitati tangentiale cu justitia decat in vechiul partener - avocatul.

Singura situatie in care avocatura redobandeste o pozitie de prim plan in functionarea sistemului judiciar este in legatura cu ajutorul public judiciar si asistenta judiciara.

15. Sintetizand, pozitia avocaturii in raport de sistemul judiciar (autoritatea judecatoreasca), se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

- Profesia de avocat este conceputa si tratata de legiuitor ca fiind total in afara autoritatii judecatoresti. Legislatia privind organizarea judiciara nu foloseste termenul avocat, preferat fiind termenul aparator, desi legislatia privind profesia de avocat nu foloseste o asemenea terminologie.

- Profesia de avocat se dezvolta in afara sistemului judiciar, care refuza ostentativ sa recunoasca, legal, credibilitatea demersului judiciar profesional al avocatului, care, paradoxal, poate critica prin mijloacele prevazute de lege activitati procesuale desfasurate de judecatori, dar trebuie supus unei examinari speciale privind cunostintele juridice daca avocatul opteaza pentru a fi recrutat ca magistrat!

- Formal, se recunoaste faptul ca avocatul desfasoara o activitate de interes public, fiind indispensabil justitiei in anume cazuri (in materie penala, in ce priveste asistenta judiciara), dar aceasta realitate ramane fara corespondent in ce priveste integrarea functionala a avocatului in activitatea de organizare a sistemului judiciar. Orice jurist, specialist, in calitate de reprezentant al societatii civile, este preferat avocatului aflat in exercitiul profesiei, pentru a fi consultant si decident in problemele ce vizeaza administrarea si gestionarea sistemului judiciar prin Consiliul Superior al Magistraturii.

V. Tendinte de stabilire a identitatii profesiei de avocat. Este profesia de avocat o profesie juridica sau este o profesie judiciara?

16. Traditia plaseaza profesia de avocat in randul profesiilor judiciare.

Avocatul este cel care detine cvasimonopolul dreptului de a pleda si de a indeplini acte de procedura in numele partilor. Exceptiile de la aceasta regula sunt prevazute in lege.

Domeniul activitatilor judiciare a facut ca avocatul sa fie perceput ca un partener al justitiei. Acest domeniu impune solemnitatea in exercitarea profesiei in pretoriul instantelor si functia de utilitate publica a activitatii avocatului.

Domeniul judiciar este mediul in care societatea percepe locul avocatului. Adesea, avocatul este identificat drept vector al mediului judiciar.

17. Confruntarea profesiei de avocat cu realitatile sociale si economice in permanenta schimbare impune reevaluarea pozitionarii institutionale a avocatului si a profesiei de avocat fata de mediul judiciar, caruia ii este preferat mediul de afaceri, unde confruntarea specifica magistraturii de bara este inlocuita cu conlucrarea, sfatul, opinia, tratativele.

Mutatiile intervenite impun noi standarde organizationale si comportamentale, care corespund nevoilor avocatului. Creste riscul incalcarii regulilor de concurenta profesionala, care nu se mai manifesta prin forme clasice, usor identificabile, ci prin mijloace din ce in ce mai putin transparente.

Avocatul traieste din ce in ce mai putin in mediul profesional al baroului din care face parte si in mediul judiciar.

Adesea, avocatul are interese personale, uneori in conflict cu organizatia profesionala.

Inertia inerenta Corpului profesional, inclinat sa conserve, cu orice pret, constantele profesiei de avocat, dar si obligat sa reactioneze imediat la schimbarile de standarde profesionale impuse de mediul economico-social in care avocatii isi desfasoara activitatea, marcheaza dificultatea desprinderii avocatului traditional din mediul judiciar si complica situatia avocatului nevoit sa actioneze, deopotriva, in mediul judiciar si in mediul de afaceri, bazate pe repere si valori nu totdeauna identice.

Insuficienta armaturii normative, de ordin legal, dintre activitatea avocatului si mediul judiciar, face ca, datorita pozitiei legale a avocatului in raporturile cu autoritatea judecatoreasca, sa existe obstacole de ordin material si economic in activitatea avocatilor specializati in activitati judiciare (timp afectat prestatiilor, estimarea duratei procedurilor contractate, costuri estimate, etc.)

Timpul profesional afectat activitatilor desfasurate de avocat in mediul judiciar reduce timpul de lucru ce poate fi afectat prestatiilor din mediul socio-economic, dar si timpul dedicat studiului profesional. Adesea, criza de timp, specificul cronofag al mediului judiciar isi pune amprenta, in timp, asupra pregatirii profesionale permanente, actualizate a avocatului.

Tendinta avocatului pare sa fie din ce in mai departe de nazuinta de a castiga proces dupa proces. Mai degraba, avocatul este tentat sa prefere efortului de a impune tezele sale juridice, dupa dezbateri ample si urmarite de asistenta, activitati de a inocula opinii juridice in decizii ce se pot lua in cadrul unor mari societati comerciale, in institutii, in spatiul public, etc. Rolul de participant implicat ca actor si regizor in mari operatiuni de fuziune, divizare sau alte evenimente cu consecinte majore in viata economica, in mediul de afaceri, in societate, este preferat de tot mai multi avocati.

18. Nu este clar ce defineste mai bine in prezent profesia de avocat: juridicul sau judiciarul?

Se poate constata cert ca:

- avocatul implicat in activitati judiciare este interesat ca profesia sa se dezvolte in stransa legatura cu dezvoltarea sistemului judiciar. Avocatul va tinde sa ii fie recunoscute cat mai multe drepturi, sa se consolideze monopolul asupra pledoariei si redactarii actelor de procedura si sa se elimine obstacolele de ordin economic privind dreptul la existenta profesionala prin eliminarea dependentei economice directe de client, in beneficiul consolidarii functiei de colaborare in activitatile judiciare, cu respectarea limitelor impuse de functia apararii in ecuatia judiciara;

- avocatul care desfasoara activitate exclusiv juridica (de consultanta) nu are de ce sa fie interesat de pozitia avocatului in cadrul sistemului judiciar, decat sub aspect pur ideologic si pentru prestigiul profesiei din care face parte. El este interesat de largirea campului de actiune in zona economicului, de reducerea solemnitatii, incompatibilitatilor si interdictiilor in favoarea unui pragmatism, care sa duca serviciul avocatial cat mai aproape de zona comerciala. Dimpotriva, dobandirea sau accentuarea unor drepturi in cadrul organizarii instantelor sau parchetelor este de presupus ca ar aduce avocatului o mai mare intransigenta in ce priveste incompatibilitatile si interdictiile, aspect de natura mai mult a dezavantaja pe avocatul obisnuit cu consultanta juridica care il aduce de multe ori la granita deciziilor cu implicatii economic (spre exemplu in activitatile fiduciare).

VI. Perspectiva modernizarii legislatiei romanesti si perfectionarea pozitiei avocatului in raporturile cu sistemul judiciar.

19. Este evident ca in starea actuala a lucrurilor, sistemul judiciar nu poate reclama avocatului un parteneriat, cat timp, din punct de vedere al legislatiei nu este tratat, ca atare.

Reformarea sistemului judiciar nu va putea insa avea loc in mod real si justitia nu va beneficia de evaluari satisfacatoare, fara o participarea activa la acest proces din partea corpului profesional al avocatilor (le bon avocat fait le bon juge).

Sunt necesare masuri de ordin organizatoric, procedural si profesional pentru ca, in raporturile cu sistemul judiciar, avocatul sa fie implicat institutional prin drepturi si obligatii expres reglementate legal.

Regulamentar si organizatoric, avocatul ar trebui sa aiba un tratament particular privind accesul la registraturi, la grefa, la arhiva, pentru studierea dosarelor, pentru planificarea prezentei sale in activitatea completelor de judecata, inclusiv prin stabilirea orelor de activitate judiciara cu participarea avocatului.

Reducerea publicitatii si oralitatii proceselor in favoarea fazei scrise a acestora si perfectionarea fazei cercetarii procesului la prima instanta, in cauzele civile, tendinta specifica legislatiilor procedurale moderne, repozitioneaza rolul legal al avocatului in procedura, dar faciliteaza prestarea serviciilor profesionale, responsabilizand-o.

Corpul profesional al avocatilor este dator mediului judiciar cu o maxima rigoare in ce priveste recrutarea avocatilor, formarea profesionala initiala, dobandirea titlului de avocat definitiv, formarea profesionala continua.

Nu este de ignorat si posibilitatea reformarii corpului profesional al avocatilor si dezvoltarea separata a doua categorii de avocati: cei specializati in activitate judiciara, cu monopol asupra dreptului de reprezenta sau asista in fata instantelor, parchetelor, institutiilor cu natura jurisdictionala si de a acoperi actele de procedura si cei care practica activitate juridica fara continut judiciar.

Prima categorie ar putea primi un statut mai apropiat de natura parteneriatului cu autoritatea judecatoreasca, cu obligatii corelative mai stricte fata de exercitiul procedurilor, cu interdictii si incompatibilitati mai severe, in timp ce a doua categorie sa se dezvolte independent de problemele generate de functionarea sistemului judiciar cu care altfel, nici nu intra in contact direct.

Un pact pentru functionarea normala a sistemului judiciar, pe care ambii parteneri, la fel de necesari justitiei avocatii si magistratii l-ar incheia sub forma institutionala a clarificarii normative a pozitiei avocatului fata de sistemul judiciar, este oricum indispensabila si in mod cert va modifica sensul evaluarilor mediului judiciar in ansamblul sau.

Exista o institutie judiciara in dreptul romanesc apta sa estompeze diferentele de tratament legal in desfasurarea activitatilor specifice instantelor judecatoresti, in procesul civil: cercetarea procesului prin administrarea probelor de catre avocati, reglementare prevazuta de Codul de procedura civila roman.

Aplicarea ei este refuzata inca de mediul judiciar, in virtutea reticentelor, suspiciunilor ori orgoliilor, carente ale oricarui sistem judiciar, menite sa erodeze increderea publica, sa destabilizeze si sa distorsioneze.

Pe masura ce consolidarea normativa a raporturilor dintre avocati si magistrati se realizeaza pe baza de lege, aplicarea unor astfel de dispozitii va fixa definitiv, in viitor, profesia de avocat ca o componenta independenta a sistemului judiciar, apta sa garanteze buna functionare a sistemului judiciar in ansamblul sau.

PAGE 11