aspecte clinico-lezionale, culturale şi microscopice în dermatofitozele animalelor de companie

Fungi & Mycotoxins Volume 2, No. 2, October 2008

206

Copyright © 2008,

Romanian Society for Medical Mycology and Mycotoxicology

Aspecte clinico-lezionale, culturale şi microscopice

în dermatofitozele animalelor de companie

CARMEN NEGOIŢĂ*

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Facultatea de Medicină Veterinară,

Departamentul de Microbiologie-Imunologie, Bucureşti, Romania

Primit (Received): 18.09.2008 / Acceptat (Accepted): 03.10.2008

Clinical, cultural and microscopical findings

in pet dermatophytoses

Abstract: The study brings together clinical and paraclinical (mycological) investigations in pets (dog, cat, guinea pig,

chinchilla, small rabbit) with dermatological disorders. The fungal strains isolated from these animals were:

Microsporum canis (the only in cat), Microsporum canis, Microsporum distortum and Microsporum gypseum (in dog)

and Trichophyton mentagrophytes (in guinea pig, chinchilla, and small rabbit). Skin lesions consisted in focal or

multifocal alopecic areas with central scaling, mild erythema and pruritus, often localized on the face and the limb.

Microscopical examination of the hairs and scales revealed the typical sheaths of microconidia (often in infections with

M.canis) and the strings of arthroconidia in one case of trichophytosis in guinea pig. Cultural and microscopical

examination of the dermatophytes isolated on Sabouraud and Mycoline media showed the inability of M. distortum to

growth in the presence of cycloheximide compared to the other dermatophytes; the plenty of M. gypseum macroconidia

than M. canis ones and the presence of winding hyphae and acladium clustering for Trichophyton mentagrophytes

species. Beside the mycological exam, history, clinical signs and differentials are also useful tools in diagnosis of

dermatophytosis.

Keywords: dermatophytosis, pet

Rezumat: Lucrarea de faţă reuneşte investigaţii clinice şi paraclinice (micologice) efectuate la animalele de companie

(câine, pisică, cobai, chinchilla, iepure pitic) prezentate la consultaţie pentru afecţiuni dermatologice. Speciile de

dermatofiţi izolate de la aceste animale au fost: Microsporum canis (exclusiv la pisică); Microsporum canis,

Microsporum distortum şi Microsporum gypseum, la câine; Trichophyton mentagrophytes la cobai, iepure şi chinchila.

Leziunile cutanate au constat în arii unice sau multiple de alopecie cu scuamoză centrală, slab eritematoase şi

pruriginoase, localizate predilect la nivelul feţei şi membrelor. Examenul microscopic al perilor şi scuamelor a

evidenţiat existenţa manşoanelor caracteristice de microconidii (în majoritatea infecţiilor cu M. canis) şi a lanţurilor de

artroconidii într-un caz de tricofiţie, la cobai. Examenul cultural şi microscopic al dermatofiţilor izolaţi pe mediile

Sabouraud şi Mycoline a evidenţiat inabilitatea speciei M. distortum de a creşte pe cicloheximidă, comparativ cu ceilalţi

dermatofiţi; abundenţa macroconidiilor de M. gypseum comparativ cu cele de M. canis; prezenţa hifelor spiralate şi a

microconidiilor grupate în acladium în cazul lui T. mentagrophytes. Deşi confirmarea dermatofitozelor este asigurată de

examenul micologic, datele clinico-anamnetice şi cele de diagnostic diferenţial constituie elemente valoroase în

orientarea diagnostică.

Cuvinte cheie: dermatofitoze, animale de companie

Dr. Carmen Negoiţă

Facultatea de Medicină Veterinară, Splaiul Independenţei nr.105, sector 5, 050097-Bucureşti (România)

Tel: +40726317120; Email: [email protected]

mailto:[email protected]

Carmen Negoiţă

207

Introducere

Dermatofitozele animalelor sunt infecţii

foliculare, relativ frecvente, cu potenţial zoonotic,

produse de fungi cheratinofili din genurile

Microsporum şi Trichophyton. În funcţie de

habitatul natural sunt recunoscute specii geofile (M.

gypseum), zoofile (M. canis, M. distortum, T.

equinum, T. verrucosum) şi antropofile (M.

audouinii). La carnivorele de companie, majoritatea

infecţiilor sunt produse de Microsporum canis, deşi

la câine sunt semnalate şi alte specii: M. gypseum,

T. mentagrophytes şi M. persicolor (1, 2).

Evoluţia clinico-lezională a dermatofito-

zelor este extrem de variată şi influenţată de factori

multipli, precum: vârstă, maturitate sexuală, status

hormonal şi nutriţional, prezenţa/absenţa unor boli

carenţiale, etc.

În lucrarea de faţă sunt prezentate

investigaţiile clinice şi paraclinice (micologice)

efectuate pe o perioadă de 3 ani, la animale de

companie (câine, pisică, cobai, chinchila, iepure

pitic) prezentate la consultaţie pentru afecţiuni

dermatologice în Ambulatorul Facultăţii de

Medicină Veterinară Bucureşti.

Material şi metodă

Animale: 17 pisici (tineret 2 luni - 2 ani, din

rasa comună şi Persană), 8 câini (6 luni - 11 ani,

diferite rase), 5 cobai, 1 chinchila şi 1 iepure pitic.

Aspectul şi localizarea leziunilor cutanate:

arii alopecice eritemo-scuamoase, situate predilect

pe cap şi extremităţile membrelor. De la nivelul

zonelor active ale acestor leziuni s-au recoltat peri şi

scuame în vederea excluderii suspiciunilor de

ectoparazitism şi dermatofitoză. Perii s-au recoltat

prin smulgere, iar scuamele şi detritusurile pilare

prin raclaj superficial.

Examenul micologic: Probele au fost supuse

examinării microscopice directe între lamă-lamelă,

după o prealabilă disociere cu soluţie de albastru

lactofenol Amman. În paralel, s-au efectuat

însămânţări pe geloză Sabouraud (cu supliment de

antibiotice) şi geloză Mycoline. Mediile au fost

incubate la 27ºC (±5ºC) şi monitorizate

macroscopic - zilnic şi microscopic, la 2-3 zile, timp

de 21 zile.

Identificarea speciilor izolate s-a realizat pe

baza morfologiei macroscopice (aspectul coloniilor

avers/revers) şi microscopice (prezenţa macroconi-

diilor, microconidiilor şi hifelor).

Rezultate

La majoritatea animalelor examinate,

leziunile cutanate au constat în arii circulare, unice

sau multiple de alopecie, eritemo-scuamoase, slab

pruriginoase, localizate predilect la nivelul capului

(periocular, peribucal, planul nazal) şi extremităţile

membrelor (fig. 1, 2, 3).

La pisică au fost surprinse în 2 cazuri,

leziuni generalizate, cu seboree şi colarete

epidermice, pe fondul infestaţiei cu pureci (fig. 4,

5).

La câine, la o femelă din rasa Ciobănesc

german, în vârstă de 11 ani, diagnosticată clinic cu

foliculită bacteriană, supusă antibioterapiei cronice,

s-au observat leziuni atipice, constând în arii

simetrice alopecice, hiperpigmentate, neprurigi-

noase, localizate strict la nivelul membrelor

posterioare. Din aceste leziuni s-a izolat specia

Microsporum distortum.

În infecţia cu M. gypseum la un câine de

curte, din rasa comună, mascul, 1 an, s-a identificat

la nivelul membrului anterior drept o leziune unică

de tip nodular, intens eritematoasă şi pruriginoasă

(fig. 6).

Infecţiile cu Trichophyton mentagrophytes

la cobai, chinchila şi iepure pitic au avut un

pronunţat caracter inflamator, leziuni similare fiind

semnalate şi la unii dintre proprietarii acestor

animale (fig. 7, 8, 9).

Examenul microscopic direct al perilor şi

scuamelor a permis în unele cazuri, orientarea

diagnosticului. Astfel, în majoritatea infecţiilor cu

M. canis s-au evidenţiat manşoane hialine de

microconidii, dispuse ectotrix la nivelul tecii

externe pilare (fig. 10). Perii parazitaţi cu

T. mentagrophytes, proveniţi de la un cobai, au

relevat prezenţa artroconidiilor şi a hifelor dispuse

ecto-endotrix (fig. 11).

Examenul micologic cultural a permis

confirmarea suspiciunii de dermatofitoză pe baza

aspectelor macroscopice şi microscopice ale

tulpinilor izolate (fig. 12 - 20, tabelul 1). În fazele

precoce de creştere (3-4 zile), majoritatea

dermatofiţilor, exceptând specia M. distortum, au

produs virajul alcalin al gelozei Mycoline, indiciu

util în departajarea dermatofiţilor de micromiceţii

saprofiţi (care produc alcalinizarea tardivă a

mediului). Specia M. distortum s-a dovedit

incapabilă de a creşte pe geloza Mycoline, datorită

cicloheximidei din acest mediu. Mai mult,

transplantările succesive ale acestei specii pe geloza

Sabouraud au condus, după al treilea pasaj, la

pleomorfizarea culturii (miceliu steril).


208

Copyright © 2008,


Figura nr. 1 Microsporie la pisică (M. canis) –

localizare facială

Figura nr. 2 Microsporie la câine (M. canis) –

localizare pe planul nazal


localizare pe membre


forma generalizată


forma generalizată

Figura nr. 6 Microsporie la câine (M. gypseum) –

leziune nodulară

Carmen Negoiţă

209

Figura nr. 7 Tricofiţie la chinchila

(T. mentagrophytes)

Figura nr. 8 Leziuni de tricofiţie la om

(T. mentagrophytes)

Figura nr. 9 Leziuni de tricofiţie la om

(T. mentagrophytes)

Figura nr.10 Păr parazitat cu M. canis (x 200)

Figura nr.11 Păr parazitat cu T. mentagrophytes

(x 400)

Figura nr.12 Cultură de M. canis (10 zile)


210

Copyright © 2008,


Figura nr.13 M.canis – macroconidii (x1000)

Figura nr.15 M. distortum – macroconidii (x400)

Figura nr.14 Cultură de M. distortum (5 zile)

Figura nr.16 Cultură de M. gypseum (7 zile)

Figura nr.17 M. gypseum – macroconidii (x200)

Figura nr.19 T. mentagrophytes – microconidii în

ciorchine (x200)

Figura nr.18 Cultură de T. mentagrophytes (14 zile)

Figura nr.20 T. mentagrophytes – microconidii şi o

macroconidie (x400)

Carmen Negoiţă

211

Tabelul 1

Specii izolate Morfologia macroscopică a coloniilor

Morfologia microscopică a coloniilor avers revers

Microsporum

canis

suprafaţă pufoasă,

galben-orange în periferie

galben-

orange

macroconidii frecvente, fusiforme, cu perete gros,

cu 7-9 celule;

clamidospori;

microconidii rare, piriforme

Microsporum distortum suprafaţă pufoasă,

albă

galben-

palid

macroconidii distorsionate, cu 2-4 celule;

microconidii numeroase

Microsporum

gypseum

suprafaţă gipsoasă (prăfoasă),granulară,

crem

brun macroconidii numeroase, elipsoidale, cu perete

subţire, cu 3-5 celule;

microconidii rare

Trichophyton

mentagrophytes

suprafaţă prăfoasă, pufoasă în periferie,

alb-crem

brun-roşcat macroconidii rare, sub formă de bâte, cu perete

subţire, cu 9 celule;

microconidii sferice, dispuse în ciorchine, hife

spiralate

Speciile de dermatofiţi izolate au fost:

Microsporum canis, exclusiv la pisică; M. canis, M.

distortum şi M. gypseum, la câine; Trichophyton

mentagrophytes la cobai, chinchila şi iepure pitic.

Discuţii

Dermatofitozele animalelor ocupă un loc

important în grupul dermatopatiilor alopeciante,

îndeosebi prin caracterul lor contagios, zoonotic.

În cadrul studiului nostru, incidenţa

crescută a acestor infecţii la tineret poate fi datorată,

nu atât imaturităţii imune, cât deficienţelor

nutriţionale, cu origine multifactorială, în special

ecto- şi endoparazitismul (luând în considerare

faptul că majoritatea animalelor au provenit din

colectivităţi).

Deşi majoritatea animalelor examinate au

prezentat leziuni clasice (alopecie circumscrisă cu

hipercheratoză), la câine, tabloul clinico-lezional a

fost mult mai variat, creând confuzii cu alte

afecţiuni, în principal cu foliculitele bacteriene şi

stările de hipersensibilitate.

În orientarea diagnostică extrem de utilă a

fost şi semnalarea de către unii proprietari a unor

leziuni similare, cu evoluţie concomitentă leziunilor

de la animale. De altfel, proprietarul poate constitui

un revelator şi al portajului asimptomatic pe care îl

deţin unele animale de companie (în special, pisicile

persane) (3). Prin urmare, anamneza riguroasă, ca şi

buna cooperare cu proprietarul constituie elemente

indispensabile în formularea unor ipoteze

diagnostice.

Examenul microscopic direct s-a dovedit

util, atât prin identificarea elementelor fungice

caracteristice, cât şi prin excluderea suspiciunii de

ectoparazitism. Deşi valoros, acest examen are o

valoare diagnostică limitată întrucât absenţa sporilor

caracteristici nu exclude în nici un caz suspiciunea

de dermatofitoză. Mai mult, sporii miceţilor

saprofiţi, prezenţi în blana animalelor, pot genera

confuzii în interpretare.

Caracterele morfologice culturale macro- şi

microscopice au fost determinante în confirmarea

diagnosticului dermatofiţiilor. Cu excepţia speciei

M.gypseum, însămânţările pe geloza Sabouraud au

permis izolarea de specii zoofile: M.canis,

M.distortum, T.mentagrophytes. Monitorizarea în

dinamică a culturilor obţinute a relevat o morfologie

foarte bogată şi extrem de variată, element decisiv

în identificarea speciilor de dermatofiţi. Izolarea

speciei M.distortum în contextul clinico-lezional

descris, ca şi comportarea in vitro a acestei specii

sunt date conforme cu cele din literatură, care

consideră M.distortum ca fiind o variantă adaptativă

a speciei M.canis la condiţiile in vitro (4, 5).

Bibliografie

1. Carlotti D N, Pin D – Aspects cliniques et

histopathologiques, diagnostic différentiel et

traitements des dermatophytoses chez les

carnivores domestiques; Annales de Médicine

Véterinaire 2002; 147: 85-96.

2. Muller G H, Kirk R W, Scott D W. Fungal

Diseases: Dermatophytosis. In: Muller G.H.

(ed.). Small Animal Dermatology, 3rd edn.,

Philadelphia: W.B. Saunders Company, 1983:

275-284.

3. Mignon B R, Losson B J – Prevalence and

characterization of Microsporum canis carriage

in cats; Journal of Medical Veterinary

Mycology 1997; 35:249-256.

4. Badillet G. Les Dermatophytes. Atlas Clinique

et Biologique, Varia edn., Paris, 1975.

5. Negoiţă Carmen – Izolarea speciei

Microsporum distortum dintr-un caz de

dermatofitoză, la câine; Scientific Works

Veterinary Medicine 2006; C(XL): 139-144.

aspecte clinico-lezionale, culturale şi microscopice în dermatofitozele animalelor de companie

Documents