Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova

Evaluarea la mijloc de termen a Programului de cooperare a Guvernului Republicii Moldova şi UNICEF pentru anii 2007-2011

Accesul echitabil la educaţia de calitate

15 octombrie 2009

1 / 64

Cuprins

Sumar executiv.................................................................................................................6

Introducere.......................................................................................................................8

1. Accesul la educaţie.......................................................................................................9Obiectivele stabilite în documentele de politici............................................................9Dezvoltarea reţelei instituţiilor de învăţământ..............................................................9Evoluţia ratelor de înrolare..........................................................................................12Accesul la studii al copiilor din familiile sărace.........................................................15Dificultăţile cu care se confruntă copiii din familiile cu părinţi emigranţi.................17Copiii din şcolile din regiunea transnistreană.............................................................17Accesul la studii al copiilor din familiile ce aparţin minorităţilor etnice....................18Copiii aflaţi în conflict cu legea..................................................................................20Copiii străzii................................................................................................................20Constrângeri în garantarea accesului fiecărui copil la studii.......................................21

2. Calitatea educaţiei.....................................................................................................21Obiectivele stabilite în documentele de politici..........................................................21Impactul reformei curriculare......................................................................................22Asigurarea cu materiale didactice...............................................................................23Asigurarea cu cadre didactice......................................................................................24Condiţiile în care învaţă copiii....................................................................................25Alimentarea copiilor în instituţiile de învăţământ.......................................................26Factorii ce împiedică extinderea educaţiei incluzive...................................................27Finalităţile învăţării în aspect de echitate....................................................................27Constrângeri în asigurarea unei educaţii de calitate fiecărui copil..............................29

3. Guvernarea şi finanţarea învăţământului general.................................................29Repartizarea competenţelor manageriale....................................................................29Fluxurile financiare în învăţământ şi eventualele consecinţe ale crizei economice....30Elaborarea bugetelor învăţământului general..............................................................34Modul de finanţare şi autonomia financiară a instituţiilor de învăţământ...................35

5. Lecţiile învăţate..........................................................................................................37

6. Concluzii.....................................................................................................................39

7. Recomandări..............................................................................................................42Cadrul normativ-juridic...............................................................................................42Colectarea şi analiza datelor statistice.........................................................................42Managementul educaţional şi finanţarea instituţiilor de învăţământ...........................43Implementarea pe scară largă a conceptului de şcoli prietenoase copilului................44

8. Domenii prioritare de intervenţie............................................................................45Învăţământul preşcolar................................................................................................45

2 / 64

Învăţământul general...................................................................................................45Învăţământul pentru copiii aflaţi în dificultate............................................................45Educaţia nonformală....................................................................................................46

Anexa 1. Indicatorii de bază ce caracterizează sistemul educaţional.......................47

Anexa 2. Harta instituţiilor ce activează în domeniul educaţiei................................60

Anexa 3. Sursele consultate.............................................................................................62

3 / 64

Lista tabelelor

Tabelul 1. Instituţii preşcolare.........................................................................................47Tabelul 2. Şcoli, gimnazii şi licee...................................................................................47Tabelul 3. Instituţii rezidenţiale.......................................................................................48Tabelul 4. Numărul de copii în instituţiile de învăţământ extraşcolar............................48Tabelul 5. Ratele de înrolare în învăţământul preşcolar. .Error! Bookmark not defined.Tabelul 6. Ratele de înrolare în învăţământul primar şi gimnazial.................................13Tabelul 7. Sărăcia şi accesul la educaţie: Rata brută de cuprindere în învăţământul

preşcolar şi primar pe quintile, 2007..............Error! Bookmark not defined.Tabelul 8. Plăţile suplimentare efectuate de părinţi pe parcursul unui an şcolar

(estimare la nivel de ţară)...............................................................................16Tabelul 9. Cotele de înmatriculare în învăţământ pentru populaţia roma şi non-roma...49Tabelul 10. Copii şi cadre didactice în instituţiile preşcolare.........................................49Tabelul 11. Elevi în şcoli de zi, gimnazii, licee...............................................................50Tabelul 12. Ratele nete de înrolare în unele ţări din Europa, 2007.................................50Tabelul 13. Cauzele nefrecventării instituţiilor de învăţămînt de către copiii roma.......51Tabelul 14. Cauzele nefrecventării şcolii în mediul rural (opinia cadrelor didactice şi

a directorilor de şcoli)..................................................................................51Tabelul 15. Instituţii de învăţământ extraşcolar pentru copii..........................................51Tabelul 16. Cota orelor opţionale din Planurile-cadru pentru gimnazii şi licee..............52Tabelul 17. Cadre didactice după vechimea în munca pedagogică.................................52Tabelul 18. Anii în care au fost construite clădirile instituţiilor de învăţămînt primar

şi secundar general.......................................................................................52Tabelul 19. Evoluţia numărului de instituţii rezidenţiale................................................53Tabelul 20. Evoluţia numărului de copii în instituţiile rezidenţiale subordonate

Ministerului Educaţiei şi Tineretului...........................................................53Tabelul 21. Instituţii de învăţământ din regiunea transnistreană, subordonate

Minsiterului Educaţiei şi Tineretului...........................................................53Tabelul 22. Instituţii de învăţământ din regiunea transnistreană, care nu se află sub

controlul autorităţilor Republicii Moldova..................................................54Tabelul 23. Ponderea elevilor din instituţiile de învăţământ primar şi secundar

general cu situaţie familială dificilă.............................................................54Tabelul 24. Numărul elevilor din instituţiile de învăţământ general cu devieri de

comportament..............................................................................................55Tabelul 25. Numărul minorilor care au comis crime......................................................55Tabelul 26. Numărul minorilor deţinuţi în penitenciare..................................................56Tabelul 27. Structura măsurilor de pedeapsă cu privire la minori..................................56Tabelul 28. Copii în Centrul de Plasament Temporar al Minorilor................................56Tabelul 29. Dotarea instituţiilor de învăţămînt primar şi secundar general cu apeduct,

canalizare şi sisteme de încălzire.................................................................57Tabelul 30. Asigurarea instituţiilor de învăţămînt primar şi secundar general cu cadre

medicale, psihologi, psihopedagogi, logopezi.............................................57Tabelul 31. Gradul de realizare a testelor de evaluare de către elevi (evaluare finală,

anul 2007)....................................................................................................57Tabelul 32. Normele pe elev, utilizate pentru alocarea fondurilor de stat la bugetele

unităţilor administrativ-teritoriale................................................................58

4 / 64

Tabelul 33. Distribuirea alocărilor de mijloace financiare pe programe de cheltuieli în domeniul educaţiei pe anii 2005-2011.....................................................59

5 / 64

Sumar executiv

1. Scopul acestui Raport constă în evaluarea progresului şi identificarea provocărilor cu care se confruntă sectorul educaţiei din Republica Moldova în asigurarea accesului universal la educaţie de calitate.

2. Evaluarea a fost realizată de un grup de lucru, creat prin Dispoziţia Ministerului Educaţiei şi Tineretului nr. 232 din 19 mai 2009. Evaluarea s-a bazat pe documentele oficiale de politici în domeniul educaţiei, rapoartele de progres, datele statistice oficiale şi studiile analitice în domeniul educaţiei.

3. Criteriile de evaluare au fost stabilite pornind de la interesele principalilor beneficiari ai sistemului educaţional – copiii şi elevii, în special, copiii aflaţi în dificultate sau în situaţii de risc: copiii ce provin din familiile sărace, copiii aflaţi în conflict cu legea, reprezentanţii minorităţilor etnice şi lingvistice, copiii cu disabilităţi. O atenţie deosebită a fost acordată gradului de echitate în atingerea performanţelor de învăţare.

4. S-a constatat că accesul la învăţământului preşcolar este în creştere, însă mai persistă problema localităţilor mici. După un declin, accesul la educaţia primară s-a stabilizat, însă în învăţământul gimnazial acest declin continuă. Între localităţile rurale şi cele urbane există disparităţi semnificative. Acces mai redus la educaţie de calitate au copiii ce provin din familiile sărace şi familiile cu migranţi. Copiii din familiile ce aparţin minorităţilor etnice au acces egal la studii, cu excepţia copiilor romi.

5. În ultimii ani numărul de copii aflaţi în conflict cu legea a scăzut semnificativ. Cauzele principale ale infracţiunilor comise de minori, vagabondajului şi cerşitului sunt absenţa părinţilor, lipsa supravegherii din partea părinţilor prezenţi doar fizic în familii, abandonul şcolar ascuns, deficienţe în educarea copiilor atât în familie, cât şi în şcoală.

6. În acelaşi timp, în ultimii doi ani, numărul de “copii ai străzii”, care au fost plasaţi în centrele de plasament temporar pentru minori a fost în continuă creştere.

7. Primii paşi întreprinşi în ameliorarea situaţiei copiilor aflaţi în dificultate sunt promiţători, însă succesele obţinute trebuie consolidate. Micşorarea numărului de copii aflaţi în instituţiile rezidenţiale, demararea procesului de reorganizare a acestor instituţii, apariţia primelor instituţii-pilot de educaţie incluzivă, reprezintă doar primii paşi în reformarea sub-sectorului. Dezvoltarea în continuare a educaţiei incluzive presupune depăşirea anumitor prejudecăţi, care mai persistă încă în mentalitatea părinţilor, cadrelor didactice şi a factorilor de decizie de nivel local.

8. După obţinerea independenţei, dezvoltarea învăţământului a fost una din priorităţile de bază ale autorităţilor, volumul mijloacelor financiare alocate sectorului de educaţie fiind în continuă creştere. Însă metodele de management educaţional şi mecanismele actuale de finanţare ale învăţământului contribuie mai mult la menţinerea situaţiei existente şi mai puţin la orientarea instituţiilor de învăţământ către nevoile fiecărui copil. Una din cauzele principale ale acestui fenomen constă în lipsa unei autonomii mai largi a instituţiilor de învăţământ şi nivelul redus de participare a părinţilor şi a comunităţilor în conducerea acestora.

9. Activităţile demarate în cadrul Programului de cooperare a Guvernului Republicii Moldova şi UNICEF pentru anii 2007-2011 au avut un impact pozitiv asupra evoluţiei

6 / 64

sistemului educaţional, contribuind la prommovarea şi realizarea cu succes a reformei educaţiei timpurii şi la promovarea conceptului de şcoală prietenoasă copilului şi a educaţiei incluzive. Realizarea în continuare a acestui Program ar trebui să se axeze pe următoarele direcţii prioritare de intervenţie: (i) crearea unui cadru normativ-juridic ce ar favoriza racordarea procesului educativ la nevoile fiecărui copil; (ii) identificarea, susţinerea şi integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale în instituţiile convenţionale de învăţământ; (iii) crearea mecanismelor care vor asigura inserţia şcolara şi sociala cât mai rapida şi eficientă a copiilor şi elevilor aflaţi în dificultate; (iv) actualizarea curriculei prin creşterea relevanţei conţinuturilor şi extinderea componentelor opţionale, inclusiv şi educaţia pentru sănătate; (v) restructurarea sistemului de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice prin prisma cerinţelor educaţiei centrate pe copil; (vi) ameliorarea bazei tehnico-materiale a instituţiilor de învăţământ, ţinându-se cont de cerinţele educaţiei incluzive; (vii) modernizarea în continuare a mecanismelor de dirijare şi de finanţare a învăţământului, creşterea autonomiei şi a responsabilităţii instituţiilor de învăţământ pentru calitatea instruirii, (viii) promovarea mecanismelor de particpare a comunităţilor şcolare în managemntul şcolar.

7 / 64

Introducere

10. Evaluarea la mijloc de termen a Programului de cooperare a Guvernului Republicii Moldova şi UNICEF pentru anii 2007-2011 presupune o analiză a progresului şi provocărilor cu care se confruntă sectorul educaţiei din Republica Moldova în asigurarea accesului universal la educaţie de calitate.

11. Activităţile desfăşurate de Guvernul Republicii Moldova în sectorul educaţiei au fost orientate spre realizarea obiectivelor stabilite în „Strategia Consolidată şi Planul pe Acţiuni pentru sectorul educaţiei pe anii 2006-2008”. Strategia Consolidată şi Planul de Acţiuni au inclus într-un cadru unitar toate prevederile referitoare la dezvoltarea şi reformarea învăţământului din mai multe documente strategice de politici: Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului pentru Republica Moldova până în anul 2015, Strategia Naţională “Educaţie pentru Toţi”, Planul naţional de acţiuni “Educaţie pentru Toţi”, Programul Naţional ”Satul Moldovenesc”. Totodată, începând cu anul 2008, activităţile respective au fost completate şi extinse în conformitate cu “Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008–2011” şi „Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008–2011”.

12. Sub-sectoarele educaţiei, supuse evaluării în acest Raport, au fost selectate conform direcţiilor prioritare de dezvoltare, stabilite în Strategia Naţională “Educaţie pentru toţi”: educaţia timpurie şi învăţământul preşcolar, accesul la educaţia de bază de calitate, educaţia şi dezvoltarea copilului aflat în dificultate, educaţia nonformală. De asemenea, au fost abordate şi aspectele care au un impact direct asupra situaţiei din sub-sectoarele evaluate, în special, formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice şi manageriale, modul de guvernare şi de finanţare a fiecărei instituţii de învăţământ şi a sistemului educaţional în ansamblu.

13. Evaluarea progresului şi a provocărilor cu care se confruntă sectorul educaţiei din Republica Moldova s-a făcut pornind de la interesul principalilor beneficiar ai sistemului educaţional – copiii şi elevii, în special, copiii aflaţi în dificultate sau în situaţii de risc: copiii ce provin din familiile sărace, copiii aflaţi în conflict cu legea, reprezentanţii minorităţilor etnice şi lingvistice, copiii cu disabilităţi. S-a luat în considerare calitatea sistemului educaţional care se caracterizează nu numai prin finalităţile de învăţare, realizate de elevi la terminarea fiecărui an de studii, dar şi prin gradul de echitate în atingerea performanţelor respective şi prin măsura în care şcoala a reuşit să devină o instituţie prietenoasă copilului.

14. Evaluarea a fost realizată în baza documentelor oficiale de politici în domeniul educaţiei, rapoartelor de progres, datelor statistice oficiale şi studiilor efectuate de mai multe organizaţii naţionale şi internaţionale. Procesul de evaluare a fost unul participativ, realizat în strânsă colaborare cu factorii de decizie din cadrul administraţiei publice centrale, reprezentanţi ai administraţiei publice locale, instituţiilor educaţionale, organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniul educaţiei şi protecţiei copiilor. Un rol decisiv în elaborarea metodologiei de evaluare şi efectuarea evaluării propriu-zise l-a avut grupul de lucru creat prin Dispoziţia Ministerului Educaţiei şi Tineretului nr. 232 din 19 mai 2009.

8 / 64

1. Accesul la educaţie

Obiectivele stabilite în documentele de politici

15. În scopul asigurării accesului la educaţia preşcolară, primară şi gimnazială, Guvernul Republicii Moldova a urmărit în anii 2006–2008 realizarea următoarelor obiective:

(i) majorarea către anul 2008 până la 75% a ratei de înrolare în programele preşcolare pentru copii de vârstă între 3-5 ani şi până la 100% pentru copiii de 6-7 ani, precum şi reducerea în aceeaşi perioadă la mai puţin de 5% a discrepanţelor dintre regiunile rurale şi urbane, dintre grupele dezavantajate şi cele cu venituri medii1;

(ii) majorarea anuală cu 10% a accesului copiilor aflaţi în situaţii dificile la o educaţie preşcolară de calitate;

(iii) majorarea cotei de înmatriculare în învăţământul gimnazial de la 88% în anul 2002 până la 88,9% în anul 2006, până la 93,8% în anul 2010 şi până la 100% în anul 20152;

(iv) asigurarea accesului şi şanselor egale, drepturilor şi îndatoririlor egale copiilor în situaţii deosebit de dificile;

(v) sporirea accesului şi încadrarea în educaţia nonformală, accentul fiind pus pe copiii/ adulţii dezavantajaţi.

Obiectivele însă nu se referă la ratele de frecventarea sau completare.

16. Pornind de a importanţa educaţiei timpurii în dezvoltarea ulterioară a copiilor şi realizarea în deplină măsură a oportunităţilor oferite de învăţământul general şi cel superior, la propunerea Ministerului Educaţiei şi Tineretului, Guvernul a revizuit Obiectivul de Dezvoltare a Mileniului în domeniul educaţiei, introducând stipulări explicite, dedicate educaţiei preşcolare. Astfel, conform Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008–2011, se prevede majorarea ratei de înrolare în programele preşcolare pentru copii de 3–6 ani de la 41,3% în 2002 până la 75% în 2010 şi 78% în 2015, iar pentru copii de 5–6(7) ani – de la 66,5% în 2002 până la 95 % în 2010 şi 98% în 2015, precum şi reducerea cu mai puţin de 5% a discrepanţelor dintre regiunile rurale şi urbane, dintre grupele dezavantajate şi cele cu venituri medii.

17. Persistenţa mai multor constrângeri în dezvoltarea sistemului educaţional a determinat autorităţile să reformuleze şi obiectivul referitor la învăţământul general. Astfel, obiectivul iniţial “Realizarea accesului universal la învăţământul gimnazial” a fost reformulat în “Realizarea accesului universal la învăţământul general obligatoriu”. De asemenea, au fost modificate ţintele respective, indicatorul “rata netă de înrolare” fiind înlocuit cu indicatorul “rata brută de înrolare”. În redacţia actuală din Strategia Naţională de Dezvoltare pe anii 2008–2011, sarcina respectivă prevede asigurarea posibilităţilor pentru toţi copiii de a frecventa învăţământul general obligatoriu şi majorarea ratei brute de înrolare în învăţământul general obligatoriu de la 94,1% în 2002 până la 95% în 2010 şi până la 98% în 2015.

Dezvoltarea reţelei instituţiilor de învăţământ

18. Educaţia preşcolară. Conform datelor statistice, în anul 2008 în ţară funcţionau 1334 de grădiniţe, cu 39 de instituţii preşcolare mai mult decât în anul 2005, cu un

1 Strategia Naţională „Educaţie pentru toţi”, 20032 Obiectivele de Dezvoltare ale Milieniului în Republica Moldova, 2005

9 / 64

contingent de 120,1 mii copii. În grupele pregătitoare au fost instituţionalizaţi circa 62 de mii de copii sau 77,1% de copiii de 5–6 ani3.

19. Numărul instituţiilor preşcolare s-a majorat faţă de anul 2004 cu 6,3%, iar numărul copiilor ce frecventează instituţii preşcolare a înregistrat o creştere de circa 13%. În mediul urban acest indicator a constituit 13,8%, iar în mediul rural – 12,2%. Numărul copiilor în vârstă de până la 3 ani s-a majorat în aceeaşi perioadă cu 24,6%, iar a celor de 3 ani şi peste – cu 11,4%. La 100 locuri în instituţiile preşcolare reveneau 77 copii, în mediul urban – 90 şi în mediul rural – 68 copii4. Se atestă că în prezent există suficiente locuri în instituţiile pre-şcolare.

20. Cu toate acestea, există disparităţi în ceea ce priveşte accesul în cazul grădiniţilor din oraşele mari în comparaţie cu localităţile mici. Astfel, în municipiile Chişinău şi Bălţi, pentru a-şi da copii la grădiniţă părinţii trebuie să stea în rând sau să apeleze la alte mijloace cum ar fi: relaţiile sociale sau mită pentru a avea acces imediat la instituţiile preşcolare. În grădiniţele din municipiul Chişinău în mediu sunt câte 30 de copii în grupă, în timp ce normele în vigoare prevăd un număr nu mai mare de 20 de copii. De multe ori, singurele instituţii preşcolare unde mai sunt locuri sunt cele din cartierele mărginaşe sau în instituţiile cu condiţii precare, care nu se bucură de o reputaţie prea bună. 5 Creşterea demografică şi migrarea internă a populaţiei spre oraşele mari poate agrava această stare de lucruri în anii următori.

21. Învăţământul primar şi secundar general. La începutul anului de studii 2008/2009, reţeaua instituţiilor de învăţământ primar şi secundar general cuprindea 1526 şcoli, gimnazii şi licee, inclusiv 7 şcoli serale şi 1519 şcoli de zi, din care: 92 şcoli primare, 689 gimnazii, 489 licee, 214 şcoli medii de cultură generală, 35 şcoli pentru copii cu deficienţe în dezvoltarea intelectuală sau fizică6.

22. Ca rezultat al procesului de reorganizare a reţelei instituţiilor de învăţământ primar şi secundar general, numărul acestor instituţii s-a micşorat comparativ cu anul precedent de studii cu 15 unităţi. În dependenţă de tipul instituţiei, s-a înregistrat o majorare a numărului de licee cu 18 unităţi sau cu 3,8% şi reducerea numărului de şcoli medii de cultură generală cu 40 unităţi sau cu 15,7%. Numărul şcolilor primare şi a celor pentru copii cu deficienţe în dezvoltarea intelectuală sau fizică s-a micşorat cu cîte 2 unităţi, iar numărul gimnaziilor s-a majorat cu 11 unităţi. Trei pătrimi din numărul total de şcoli funcţionau în mediul rural.

23. Şcolile, gimnaziile, liceele care reprezintă proprietatea publică deţin o pondere majoritară - 98,6%. Instituţiile cu forma de proprietate nestatală cuprind 22 instituţii de învăţământ, inclusiv 21 licee şi 1 gimnaziu, care sunt amplasate doar în mediul urban.

24. Analiza datelor ce caracterizează evoluţia reţelei instituţiilor de învăţământ primar şi secundar general relevă faptul că în perioada 2001-2008 numărul de instituţii a scăzut de la 1584 până la 1526, cu 3,6%. În acelaşi timp, scăderea numărului de elevi a fost mult mai pronunţată - de la 660 mii în anul 2001, până la 434 mii în anul 2008, cu 34,2%. În pofida reducerii semnificative a numărului de elevi, majoritatea absolută a clădirilor instituţiilor de

3 Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 20084 Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2008. Biroul Naţional de Statistică, Nr. 02-11/68 din

29.05.20095 Educaţia preşcolară în Republica Moldova din perspectiva incluziunii şi a echităţii sociale. IDIS

„Viitorul”, 20086 Activitatea instituţiilor de învăţământ primar şi secundar general la începutul anului de studii 2008/2009.

Biroul Naţional de Statistică, 2009

10 / 64

învăţământ au fost păstrate, în prezent, capacitatea de proiect a instituţiilor respective fiind utilizată în proporţie de doar 67%. Din cauza faptului că multe din clădirile instituţiilor de învăţământ sunt vechi, cheltuielile pentru întreţinerea lor sunt foarte mari, atingând 20% din bugetul alocat învăţământului primar şi secundar general.

25. Educaţia preşcolară şi învăţământul primar şi secundar general în regiunea transnistreană. În anul 2008, în localităţile din regiunea transnistreană, care în prezent nu se află sub controlul autorităţilor Republicii Moldova, funcţionau 156 de instituţii preşcolare, frecventate de circa 19,3 mii de copii7. Distribuţia instituţiilor pe mediile de reşedinţă urban-rural şi ratele de înrolare în învăţământul primar şi secundar general nu sunt cunoscute, fapt ce îngreunează estimarea accesului la educaţie.

26. Din statisticile disponibile se cunoaşte doar distribuţia copiilor după limba de instruire: limba rusă - 89,4%, limba moldovenească - 10,0%, limba ucraineană - 0,6%. Raportând aceste cifre la componenţa naţională a populaţiei din localităţile din regiunea transnistreană (ruşi - 30,4%, ucraineni - 28,8%, moldoveni - 31,9%), se poate constata, că o parte semnificativă din copiii moldoveni şi ucraineni nu au acces la educaţie în limba maternă.

27. Şcolile internat. Cadrul instituţional care asigură educaţia şi dezvoltarea copiilor aflaţi în dificultate include instituţiile rezidenţiale şi casele de tip familial. În perspectivă, este necesar ca tot mai mulţi copiii cu necesităţi speciale în educaţie, în funcţie de starea sănătăţii, nivelul de dezvoltare intelectuală şi situaţia familială, să fie integraţi în instituţiile convenţionale de învăţământ.

28. Conform datelor statistice, în anul 2009 în ţară funcţionează 58 de instituţii speciale şi de tip internat cu un contingent de 8042 de copii. Din aceste instituţii, trei sunt case de copii cu un contingent de 103 copii; 16 gimnazii de tip internat cu un contingent de 3413 copii; 8 şcoli speciale pentru copii cu deficienţe fizice şi senzoriale cu un contingent de 876 de copii, 3 şcoli sanatoriale pentru copii cu boli cardiovasculare şi boli neuropsihice cu un contingent de 621 de copii, o şcoală pentru copii cu devieri de comportament cu un contingent de 38 copii; 27 de şcoli auxiliare pentru copii cu deficienţe mintale cu un contingent de 2991 de copii8.

29. Din numărul total de copii aflaţi în instituţiile generale de tip internat, 35% sunt copii orfani şi rămaşi fără îngrijirea părinţilor. Din toţi copiii instituţionalizaţi, 65% sunt proveniţi din familii social vulnerabile, părinţi neîncadraţi în câmpul muncii, familii care nu dispun de cele mai elementare condiţii de întreţinere şi educaţie a copiilor.

30. Educaţia nonformală. Educaţia nonformală9 este realizată atât în instituţiile de educaţie formala prin diverse activităţi pe interese din contul orelor extraşcolare, cît şi în

7 Culegere statistică. Tiraspol, 20088 Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 20099 În Legea Învăţământului se utilizează termenul “învăţământul complementar (extraşcolar)”. Conform

legii, “Învăţământul complementar se organizează, pe grupe şi individual în diverse instituţii extraşcolare (cluburi, palate ale preşcolarilor şi elevilor, tabere şcolare, baze sportive, turistice şi de agrement etc.), precum şi în cadrul instituţiilor din reţeaua de învăţământ”.

În Strategia naţională “Educaţie pentru toţi”, aprobată prin Hotărâre de Guvern, educaţia nonformală este definită după cum urmează: “Educaţia nonformală reprezintă ansamblul acţiunilor pedagogice proiectate şi realizate într-un cadru instituţionalizat extradidactic şi/sau extraşcolar ori prin intermediul unor activităţi opţionale sau facultative. Educaţia nonformală se realizează în afara programului şcolar obligatoriu şi vizează formarea competenţelor vocaţionale, în temei necertificate oficial, dar cu importantă valoare personală şi socială, oferind posibilitatea de extindere şi aprofundare a cunoştinţelor asimilate la lecţii şi a informaţiilor acumulate neformal.”

11 / 64

instituţiile de învăţământ extraşcolar pentru copii. Astfel, conform datelor Ministerului Educaţiei şi Tineretului, în anul 2008 în republică (cu excepţia raioanelor din stânga Nistrului), activează 63 de instituţii extraşcolare cu un efectiv de 41069 elevi, inclusiv: 46 centre de creaţie a copiilor (31440 de elevi), 9 centre de creaţie tehnică (5895 de elevi), 3 centre ale tinerilor turişti (1550 de elevi) şi 5 centre ale tinerilor naturalişti (2184 elevi).

31. La momentul actual, cota-parte a elevilor încadraţi în instituţiile extraşcolare constituie 8,3% din numărul total al elevilor. Comparativ cu anul 2006, numărul instituţiilor extraşcolare s-a diminuat cu 12 unităţi şi, respectiv, cu circa 7 mii a scăzut şi efectivul de elevi. Accentuăm faptul, că un rol important în educaţia extraşcolară le revine celor 107 şcoli muzicale şi de artă pentru copii, care sunt frecventate de circa 16,6 mii de elevi, şi celor 86 de şcoli sportive pentru copii şi adolescenţi, care sunt frecventate de aproximativ 32,2 mii de persoane.

Evoluţia ratelor de înrolare

32. Învăţământul preşcolar. Pe parcursul anilor 2001–2008 s-a înregistrat o creştere semnificativă a ratelor de înrolare în învăţământul preşcolar10. Tendinţele de creştere a ratelor de înrolare indică faptul că în domeniul învăţământului preşcolar în Republica Moldova sunt create anumite premise pentru realizarea obiectivului stabilit în Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008–2011.

Fig.1. Ratele brute de înrolare în învăţământul preşcolar

Sursa: Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2008. Biroul Naţional de Statistică, Nr. 02-11/68 din 29.05.2009

33. Totodată, în dezvoltarea învăţământului preşcolar există disparităţi semnificative între localităţile rurale şi cele urbane. Mai mult ca atât, pe parcursul anilor 2001–2008 diferenţa dintre ratele de înrolare în învăţământul preşcolar din mediul urban şi cel rural s-a menţinut, practic, la acelaşi nivel, fără îmbunătăţiri semnificative.

34. Învăţământul primar. Pe parcursul anilor 2002–2008 se atestă o scădere a ratei nete de înrolare în învăţământul primar, această scădere fiind mai pronunţată în mediul rural.

10 Biroul Naţional de Statistică, 2009

12 / 64

Fig. 2. Ratele nete de înrolare în învăţământul primar

Sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2009

35. Învăţământul gimnazial. În ultimii ani, rata netă de înrolare în învăţământul gimnazial este în scădere, iar discrepanţele între mediul urban şi rural persistă.

Fig.3. Ratele nete de înrolare în învăţământul gimnazial

Sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2009

36. În procesul de elaborare a documentelor de politici educaţionale, raţionalitatea utilizării indicatorului “rata netă de înrolare” a fost uneori sub semnul întrebării, optându-se pentru indicatorul “rata brută de înrolare”, care, în opinia mai multor factori de decizie, este mai relevant pentru Republica Moldova. Analiza evoluţiilor acestui indicator relevă aceleaşi tendinţe ca şi în cazul utilizării ratelor nete de înrolare, şi anume, extinderea accesului la educaţie în cazul învăţământului preşcolar, stabilizarea uşoară a situaţiei în cazul învăţământului primar şi restrângerea accesului la studii în cazul învăţământului gimnazial.

13 / 64

Totodată, evoluţia ratelor brute de înrolare confirmă încă o dată persistenţa unor disparităţi semnificative în accesul la studii a copiilor din mediul urban şi cel rural.

37. Scăderea în continuare a ratelor de înrolare în învăţământul gimnazial pune sub semnul întrebării realizarea în volum deplin a sarcinilor din Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului în Republica Moldova, formulate în redacţie nouă în Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008–2011.

38. Nu există date concludente despre numărul de copii neşcolarizaţi. Datele furnizate de Ministerul Educaţiei şi Tineretului nu corelează cu datele furnizate de Biroul Naţional de Statistică, lasă loc de interpretare şi indică existenţa unor probleme în mecanismul de înrolare, monitorizare a înrolării şi de colectare a datelor.

39. Conform datelor cercetărilor sociologice, la care au participat învăţători, profesori şi directori din 128 localităţi rurale ale Republicii Moldova, s-a stabilit, că există o variantă ascunsă a abandonului şcolar şi nefrecventării, când sub presiunea şcolii şi autorităţilor locale, copilul este trimis de părinţi din când în când la lecţii, pentru ca apoi să continue a absenta. Conform opiniilor cadrelor didactice şi manageriale, principalele cauze ale nefrecventării şcolii sunt lipsa supravegherii copiilor în cazul plecării părinţilor la munci peste hotare (35,1%), atitudinea neglijentă a părinţilor faţă de educaţia propriilor copii (28,1%), lipsa manualelor şi a altor rechizite şcolare (25,4%), atragerea copiilor la munci alături de părinţi (11,4%)11.

40. În cadrul consultărilor cu adolescenţii s-a constatat că adolescenţii consultaţi nu sunt mulţumit de actualul sistem de educaţie. Pe lingă curricula scolara pe care elevii o consideră prea complicata si prea academica, si despre care cred că nu dezvoltă abilitaţi şi manualele care nu sunt intotdeauna de o calitate inalta, elevii menţionează că nu toti profesorii sunt profesionisti – nu sunt motivati; au favoriţi; se focuseaza pe elevii buni si ii neglijeaza pe ceilalti, aplica metode abuzive de disciplinare a elevilor, in special cu elevii din familii vulnerabile, stigmatizeaza si discrimineaza copiii din familii vulnerabile. Aceşti factori, precum şi presiunea semenilor şi comportamentele stigmatizante din partea colegilor au fost mentionati de adolescenti drept cauze pentru nefrecventarea scolii ceea ce diferă de cauzele mentionate de profesori – munca cu parintii, lipsa hainelor si rechizitelor, lipsa supravegherii din partea parintilor.

41. Conform concluziilor mai multor studii din domeniul politicilor educaţionale, principalele cauze ale scăderii ratelor de înrolare în învăţământul primar şi cel gimnazial sunt nivelul înalt al sărăciei, în special, în rândul familiilor cu mulţi copii; plecarea părinţilor în alte ţări în scopul căutării unui loc de muncă; disparităţi în finanţarea educaţiei; imperfecţiunile sistemului de evidenţă a copiilor de vârsta şcolară; lipsa unor acte normative, care ar stabili responsabilităţile părinţilor, cadrelor didactice, conducătorilor instituţiilor de învăţământ, organelor administraţiei publice locale vizând şcolarizarea copiilor. Un alt factor important, care influenţează înrolarea copiilor îl reprezintă setul de valori culturale ale fiecărei familii.

Accesul la studii al copiilor din familiile sărace

42. Accesul la studii în Republica Moldova este indisolubil legată de nivelul de trai. Rata brută de cuprindere cu educaţia preşcolară depinde foarte mult de nivelul de bunăstare al gospodăriei, variind între 59,4% în cazul gospodăriilor cel mai puţin asigurate (quintila I)

11 Educaţia de bază în Republica Moldova din perspectiva şcolii prietenoase copilului. Studiu elaborat de Institutul de Politici Publice cu suportul financiar şi asistenţa UNICEF Moldova, 2008.

14 / 64

şi 79,2% pentru gospodăriile cel mai bine asigurate (quintila V). Rata brută de cuprindere în învăţământul primar variază mai puţin şi reprezintă 96,2% pentru copiii din familiile sărace şi 99,1% în cazul celor din familiile cel mai bine asigurate12.

Fig.4 Rata brută de cuprindere în învăţămîntul preşcolar şi primar pe quintile

Rata brută de cuprindere în învăţământul preşcolar şi primar pe quintile, 2007

0.0%

20.0%

40.0%

60.0%

80.0%

100.0%

120.0%

I II III IV V

Învăţământul preşcolar Învăţământul primar

Sursa: Sărăcia copiilor în Republica Moldova 2006–2007. UNICEF, 2008

43. Ponderea cheltuielilor pentru educaţie în totalul cheltuielilor de consum ale populaţiei este cea mai mică din toate categoriile de cheltuieli (1,5%), cea mai mare pondere având-o cheltuielile pentru produsele alimentare (44,4%). Locuitorii de la sate cheltuiesc pentru educaţie doar 1,9% din totalul cheltuielilor de consum, pe când cei din oraşele mari – 4,4%, iar cei din oraşele mici – 3,1%.

44. Totodată, în anul 2006 au fost înregistrate decalaje substanţiale ale volumului de cheltuieli pentru servicii educaţionale între quintile si medii de reşedinţă. Astfel, familiile mai înstărite cheltuiesc pentru aceste servicii de circa de 4 ori mai mult în comparaţie cu cei mai săraci, iar cei de la oraş de cca 2,7 ori mai mult faţă de cei de la sat. Analiză structurii cheltuielilor pentru familiile din quintila inferioară, relevă că ponderea cea mai mare o constituie produsele alimentare si întreţinerea locuinţei – cca 73%, ponderea cheltuielilor pentru educaţie fiind de doar 0,4%. Aceste date demonstrează încă o dată posibilităţile limitate ale familiilor sărace de întreţinere a copiilor în sistemul de învăţământ13.

45. Cele mai mari greutăţi le întâmpină copiii din familiile numeroase. În anul 2007 rata sărăciei copiilor din familiile cu 3 şi mai mulţi copii era de 42,9%, de două ori mai mare decât rata sărăciei copiilor din familiile cu un singur copil (20,8%)14. În multe cazuri, părinţii din familiile cu mulţi copii nu au calificări profesionale avansate şi nu dispun de slujbe bine plătite, ceea ce se reflectă asupra condiţiilor de dezvoltare a acestor copii.

46. Una din consecinţele grave ale sărăciei copiilor o reprezintă malnutriţia, care influenţează în mod negativ atât sănătatea acestora, cât şi abilităţile lor de a învăţa la şcoală.

12 Sărăcia copiilor în Republica Moldova 2006–2007. UNICEF, 200813 Anatolii Rojco. Măsurarea inegalităţii şi a bunăstării populaţiei (în baza datelor Cercetării Bugetelor

Gospodăriilor Casnice). Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică, 2007.14 Sărăcia copiilor în Republica Moldova, 2006-2007. Biroul Naţional de Statistică, 2008

15 / 64

Conform rezultatelor unui studiu sociologic reprezentativ la nivel naţional, efectuat în anul 2007 în rândul elevilor, la întrebarea “Cât de des ţi s-a întâmplat să vii flămând la şcoală”, circa 5,5% din respondenţi au răspuns că acest lucru se întâmplă des, iar alţi 31,2% din elevi –uneori. 62,3% din elevi au afirmat că ei niciodată nu vin flămânzi la şcoală. 3,9% din elevii intervieivaţi au afirmat că ei mănâncă acasă doar o singură data pe zi, iar alte 10,9% - că mănâncă acasă doar de două ori pe zi15.

47. Un obstacol serios în asigurarea accesului echitabil la studii al copiilor din familiile sărace îl reprezintă persistenţa plăţilor informale în învăţământ. Datele colectate pe un eşantion reprezentativ, alcătuit din părinţi, profesori şi directori de şcoală în lunile decembrie 2006 - februarie 2007, arată că plăţile suplimentare efectuate de părinţi pe parcursul unui an şcolar constituie 209 mil. lei, ceea ce alcătuieşte 13,3% din mijloacele financiare alocate de stat pentru anul de studii respectiv. Părinţii plătesc pentru lecţii particulare individuale, lecţii suplimentare (în grup), pentru fondul şcolii, pentru pază, reparaţii ale încăperilor şi sistemelor de încălzire, examene, perfectarea actelor de studii, cadouri profesorilor, manifestaţii şcolare şi note mai bune16.

Dificultăţile cu care se confruntă copiii din familiile cu părinţi emigranţi

48. Conform datelor oficiale ale Biroului Naţional de Statistică, în anul 2007 peste hotarele ţării se aflau circa 360 de mii de persoane din Republica Moldova. Conform datelor Misiunii Organizatiei Internationale pentru Migratie din Moldova, în anul 2009 peste hotare se aflau circa 600 de mii de persoane, din care circa jumătate aveau familii în Moldova.

49. Din analiza datelor furnizate de către Sistemul de cartografiere a instituţiilor de învăţământ general, rezultă că în anul 2008 circa 4% din copiii de vârstă şcolară aveau ambii părinţi plecaţi, iar 12% din ei - cîte un părinte plecat peste hotare în căutarea unui loc de muncă. Dacă ponderea unor astfel de elevi este mai mică în localităţile urbane, în cazul localităţi rurale ea atinge cifra de 17%. Conform datelor Misiunii Organizatiei Internationale pentru Migraţie din Moldova, în anul 2009 ponderea copiilor care au ambii părinţi plecaţi este de 10%, iar cea a copiilor cu un părinte plecat în străinătate este de 20%.

50. Lipsa unuia sau a ambilor părinţi reprezintă o încercare grea pentru copiii respectivi. Situaţia în care în şcolile rurale fiecare al cincilea copil are unul sau doi părinţi plecaţi peste hotare determină necesitatea dezvoltării unor servicii sociale integrate de educaţie, sănătate şi protecţie socială, care le-ar permite acestor copii să crească într-un mediu familial, să frecventeze şcoala şi să beneficieze de asistenţa medicală.

Copiii din şcolile din regiunea transnistreană

51. În localităţile din regiunea transnistreană, care în prezent nu se află sub controlul autorităţilor Republicii Moldova, activează opt instituţii de învăţământ, subordonate Ministerului Educaţiei şi Tineretului, cu un contingent de circa 2,6 mii de elevi.

52. Anual, pentru buna funcţionare a instituţiile respective, Ministerul Educaţiei şi Tineretului alocă circa 30,0 mil. lei. În perioada de raportare, cu susţinerea Fondului de Investiţii Sociale, în toate instituţiile de învăţământ s-au efectuat reparaţii capitale, toate instituţiile au fost asigurate cu transport şcolar. Toţi elevii din clasele I-XII sunt asiguraţi cu

15 Studiul sociologic “Educaţia de bază în Republica Moldova”, Institutul de Politici Publice, 200816 Studiul sociologic “Plăţile informale în învăţămînt”, Institutul de Politici Publice, 2007.

16 / 64

alimentaţie gratuită. Instituţiile sunt eligibile în cadrul Proiectului “Educaţie de calitate în mediu rural din Moldova” şi Programul Educaţional SALT.

53. Accentuăm faptul că instituţiile de învăţământ din regiunea transnistreană, subordonate Ministerului Educaţiei şi Tineretului, se confruntă cu mai multe probleme dificile:

(i) imposibilitatea de aşi recupera clădirile, de care au fost deposedate;(ii) capacitatea insuficientă a mijloacelor de transport şcolar;(iii) impedimente în procesul de trecere a materialelor didactice, manualelor,

salariilor cadrelor didactice, produselor alimentare destinate elevilor prin posturile vamale ale autorităţilor autoproclamate.

54. Majoritatea instituţiilor de învăţământ primar şi secundar general din regiunea transnistreană se află în subordinea autorităţilor autoproclamate. În anul 2008, în localităţile din regiunea transnistreană funcţionau 167 de instituţii de învăţământ primar şi secundar general, în care învăţau circa 55,6 mii de copii17. Distribuţia instituţiilor pe mediile de reşedinţă urban-rural şi ratele de înrolare în învăţământul primar şi secundar general nu sunt cunoscute, fapt ce îngreunează estimarea accesului la educaţie.

55. Din statisticile disponibile se cunoaşte doar distribuţia copiilor după limba de instruire: limba rusă - 77,2%, limba moldovenească - 11,7%, limbile rusă şi moldovenească - 7,0%, limba ucraineană - 1,4%, limbile rusă şi ucraineană - 2,7%. Raportând aceste cifre la componenţa naţională a populaţiei din localităţile din regiunea transnistreană (ruşi - 30,4%, ucraineni - 28,8%, moldoveni - 31,9%), se poate constata, că situaţia este similară celei din învăţământul preşcolar – o parte semnificativă din copiii moldoveni şi ucraineni nu au acces la educaţie în limba maternă.

Accesul la studii al copiilor din familiile ce aparţin minorităţilor etnice

56. În conformitate cu legislaţia în vigoare, sistemul de învăţământ din Republica Moldova trebuie să asigure dreptul fiecărui cetăţean de a alege limba de educare şi instruire la toate nivelurile şi treptele de învăţământ. În sub-sectorul educaţiei generale, acest drept se realizează prin organizarea studiilor în limba maternă sau studierea limbii materne ca o disciplină şcolară distinctă. În prezent, în ţară funcţionează trei modele de instruire a copiilor ce aparţin minorităţilor etnice:

(i) instituţii cu predare în limba rusă, în care tradiţional îşi fac studiile majoritatea reprezentanţilor minorităţilor etnice, în total 280 de şcoli şi licee cu circa 101 mii de elevi;

(ii) instituţii cu predare în limba rusă, în care limba maternă (ucraineană, găgăuză, bulgară, poloneză, evreiască, germană) se studiază ca disciplină şcolară distinctă, în total 145 de şcoli cu un contingent de circa 37 mii de elevi;

(iii) instituţii în care instruirea se realizează în învăţământul primar în limba maternă, iar în învăţământul gimnazial se încearcă studierea anumitor discipline în limba de stat, în total 4 instituţii.

57. Prin urmare, se poate constata, că învăţământul destinat minorităţilor etnice este organizat, în principal, în limba rusă. Această stare de lucruri este determinată în mare parte de faptul că părinţii solicită instruirea anume în limba rusă, invocând oportunităţi minime de integrare în cazul obţinerii studiilor în una din limbile minorităţilor conlocuitoare. Copiii

17 Culegere statistică. Tiraspol, 2008

17 / 64

care aparţin altor grupuri etnice trebuie să studieze patru limbi - româna, rusa, materna şi una din limbile internaţionale.

58. Un aspect important îl constituie accesul la studii al copiilor romi. Conform rezultatele recensământului populaţiei din anul 2004, în Republica Moldova sunt circa 12,2 mii de persoane de această naţionalitate, din care circa 8,1 mii în localităţile urbane şi circa 4,1 mii în localităţile rurale18. Conform datelor sistemului de cartografiere a instituţiilor de învăţământ al Ministerului Educaţiei şi Tineretului, în anul 2008 în instituţiile de învăţământ general din Republica Moldova erau înmatriculaţi 1341 de copii romi.

59. Datele estimative prezentate de organizaţiile neguvernamentale care promovează drepturile romilor diferă foarte mult de cele oficiale. Astfel, conform estimărilor organizaţiile respective, în anul 2006 numărul romilor din Republica Moldova era de 20-25 de mii, iar în anul 2008 – de 100-200 de mii19. Conform aceloraşi estimări, numărul copiilor romi care frecventează instituţiile de învăţământ primar şi secundar general este de circa 1800 de persoane.

60. Conform datelor unui sondaj efectuat în rândul populaţiei roma şi non-roma, nivelul de educaţie şi alfabetizare al romilor este mai redus decât media pe ţară20. Conform estimărilor sondajului, fiecare al cincilea rom nu poate să scrie sau să citească. Persoanele cu studii superioare constituie doar 4% din totalul populaţiei roma, în comparaţie cu 38% din populaţia non-roma. Ratele de înrolare în programele de studii a copiilor roma sunt mai reduse decât a copiilor non-roma.

Fig.5 Cotele de înmatriculare în învăţămînt pentru populaţia romă şi non-romă

18 Biroul Naţional de Statistică, 200919 Monitoring Education for Roma, 2006 and 200820 Romii în Republica Moldova. PNUD Moldova, 2007

18 / 64

Cotele de înmatriculare în învăţământ pentru populaţia roma şi non-roma

0%

20%40%

60%80%

100%

7-11

ani

(prim

ar)

12-1

5 an

i(g

imna

zial

)

16-1

9 an

i(m

ediu

şi

licea

l)

Pes

te 2

0an

i(s

uper

ior)

Roma

Non-Roma

Sursa: Romii în Republica Moldova. PNUD, Chişinău 2007

61. Principalele cauze ale nefrecventării instituţiilor de învăţământ de către copiii romi includ situaţia materială precară, căsătoriile timpurii şi migraţia în scopul căutării unor surse de venituri.

62. În scopul soluţionării problemelor cu care se confruntă copiii romi, Ministerul Educaţiei şi Tineretului a desfăşurat, în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale, mai multe activităţi, printre care identificarea cauzelor de neşcolarizare, susţinerea directă a copiilor ce întâmpină dificultăţi în frecventarea instituţiilor de învăţământ, mobilizarea opiniei publice în sensibilizarea auspra problemelor cu care se confruntă aceşti copii, dezvoltarea unui cadru normativ-juridic pentru organizarea activităţii şcolilor duminicale, introducerea cursurilor de „Istoria şi cultura romilor” în şcolile din localităţile populate compact de romi. Aceste activităţi nu au dus însă la rezultatele scontate, fapt ce impune noi abordări, bazate atât pe o implicare mai largă a familiilor şi comunităţilor de roma şi non-roma, cât şi pe sensibilizarea corpului didactic din şcoli.

Copiii aflaţi în conflict cu legea

63. Analiza datelor statistice referitoare la situaţia copiilor în conflict cu legea relevă faptul, că deşi în ultimii ani numărul faptelor social periculoase pentru care sunt acuzaţi copiii este în descreştere, numărul acestor copii rămâne a fi destul de mare. Astfel, în anul 2008 numărul minorilor acuzaţi de comiterea crimelor a fost de 1554 de persoane, infracţiunile săvârşite cel mai frecvent de minori fiind furturile (66,9% din cazuri), jafurile (10,1%), actele de huliganism (3,5%), crimele legate de narcomanie (1,9%) şi tâlhăriile (1,9%)21. Comparativ cu anul 2007, numărul de infracţiuni săvârşite de minori s-a micşorat cu 15,2%, iar comparativ cu anul 2004 - cu 45,5%.

64. Principalele cauze care favorizează comiterea infracţiunilor de către copii sunt absenţa părinţilor, lipsa supravegherii din partea părinţilor fizic prezenţi în familii, abandonul şcolar ascuns, deficienţe în educarea copiilor atât în familie, cât şi în şcoală.

21 Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2008. Biroul Naţional de Statistică, Nr. 02-11/68 din 29.05.2009

19 / 64

65. Pentru crimele săvârşite, în anul 2008 au fost condamnaţi 445 de minori. Acest număr este cu 32,8% mai mic în comparaţie cu anul 2007 şi cu 74,9% mai mic în comparaţie cu anul 2004. Din numărul total de minorii condamnaţi în anul 2008, pentru 38,9% a fost stabilită condamnarea condiţionată, 22,5% au fost condamnaţi la închisoare, iar 24,3% - la muncă neremunerată în folosul comunităţii. La începutul anului 2009 în instituţiile penitenciare îşi ispăşeau pedeapsa 24 persoane care nu au atins vârsta de 18 ani. Numărul mic de copii în detenţie se explică în mare parte prin aplicarea, în 2008, a amnistiei pentru crimele non-violente, dar şi pînă la amnistie numărul copiilor (băieţi şi fete), care îşi ispăşeau pedeapsa în penitenciar era de 119.22

66. Conform datelor Ministerului Justiţiei, în luna august 2008 în izolatoarele de detenţie preventivă se aflau 40 de copii, din care 80% erau analfabeţi sau nu posedau cunoştinţe elementare de matematică, chimie, biologie, istorie etc. Aceste date relevă faptul că aceşti copii frecventează şcoala foarte rar sau, în general, nici nu au fost şcolarizaţi.

67. În scopul asigurării dreptului la educaţie al copiilor aflaţi în detenţei preventivă, Ministerul Educaţiei şi Tineretului, în comun cu Ministerul Justiţiei şi UNICEF Moldova, au iniţiat în anul 2008 un proiect care prevede şcolarizarea copiilor aflaţi în detenţie preventivă. Începând cu anul 2009, au fost elaborate curricule de instruire specializate şi demarat procesul de studii pentru copiii aflaţi în detenţie preventivă, cu implicarea cadrelor didactice din comunităţile în care se află izolatoarele respective.

Copiii străzii

68. În pofida capacităţile instituţionale relativ sufuciente pentru susţinerea copiilor aflaţi în dificultate, în Republica Moldova mai există copii care vagabondează sau sunt implicaţi în cerşit. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, pe parcursul anului 2008, în Centrul de Plasament Temporar al Minorilor au fost plasaţi provizoriu 1680 „copii ai străzii”, cu 173 copii mai mult comparativ cu anul 2007. Din numărul total de copii plasaţi în acest centru, cei mai mulţi sunt din şcoli generale şi gimnazii-internat (63,9%). Copiii care nu învaţă şi nu lucrează constituie 19,6%, iar copiii care se ocupă cu cerşitul – 10,5%. Din numărul total de copii plasaţi în Centru 17,3% sunt fete (291 persoane)23.

69. Faptul că numărul de copii plasaţi provizoriu în Centrul de Plasament Temporar al Minorilor este de circa 40 de ori mai mare decât numărul total de copii neşcolarizaţi, raportat de direcţiile raionale/municipale de învăţământ, semnifică prezenţa unor deficienţe de sistem în colectarea, sistematizarea şi analiza datelor referitoare la copiii neîncadraţi în sistemul de învăţământ şi copiii care sunt în abandon şcolar ascuns.

Constrângeri în garantarea accesului fiecărui copil la studii

70. Asigurarea accesului fiecărui copil la studii este împiedicat de următoarele constrângeri:

(i) lipsa instituţiilor preşcolare în 230 de localităţi ale ţării;(ii) degradarea clădirilor, bazei materiale şi didactico-metodice a grădiniţelor

închise şi a celor care activează în regim sezonier;(i) lipsa instituţiilor de învăţământ în 250 de localităţi în care numărul de copii

este foarte mic, copiii fiind nevoiţi, în lipsa transportului şcolar, să parcurgă zilnic distanţe mari până la instituţiile din alte localităţi;

22 Informaţie oferită de Departamentul Instituţiilor Penitenciare la 01.05.200923 Nivelul criminalităţii în Republica Moldova în anul 2008. Biroul Naţional de Statistică, 19.03.2009

20 / 64

(ii) insuficienta serviciilor integrate destinate copiilor aflaţi în dificultate, fapt ce creează premise pentru excluderea lor din instituţiile convenţionale de învăţământ şi plasarea nejustificată în instituţiile rezidenţiale;

(iii) lipsa în instituţiile convenţionale de învăţămînt a condiţiilor necesare includerii în procesul educaţional a tutror copiilor cu diferite abilităţi;

(iv) subdezvoltare reţelei de instituţii de învăţământ extraşcolar, majoritatea fiind amplasate în centrele raionale şi doar cinci în localităţile rurale;

(v) sărăcia copiilor, care are drept consecinţă malnutriţia, lipsa de haine şi rechizite şcolare, abandonul şcolar ascuns;

(vi) condiţiile fizice improprii ale instituţiilor de învăţământ, echiparea proastă, persistenţa manifestărilor de violenţă, a atitudinilor agresive şi apedepselor corporale;

(vii) costurile şcolarizării copiilor pentru familii;(viii) curriculum supraîncărcat şi nerelevant penru pregătirea către următoarea

treaptă sau pentru viaţă.

2. Calitatea educaţiei

Obiectivele stabilite în documentele de politici

71. Spre deosebire de accesul la educaţie, pentru care în documentele de politici sunt stabilite obiective şi sarcini ce pot fi monitorizate şi evaluate în baza unor indicatori măsurabili şi comparabili atât la nivel naţional, cât şi internaţional, în asigurarea calităţii educaţiei obiectivele şi sarcinile au mai mult un caracter descriptiv. Aceste obiective sunt:

(i) îmbunătăţirea calităţii îngrijirii şi educaţiei timpurii din perspectiva tratării ei ca pregătire pentru viaţă, sporirea eficienţei şi relevanţei educaţiei;

(ii) integrarea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale în instituţiile de învăţământ general;

(iii) îmbunătăţirea calităţii îngrijirii şi educaţiei copiilor în situaţii deosebit de dificile din perspectiva pregătirii pentru viaţă, sporirea eficienţei şi relevanţei educaţiei în corespundere cu necesităţile şi posibilităţile de dezvoltare ale acestora;

(iv) elaborarea şi implementarea unui curriculum unitar, continuu, flexibil pentru toate treptele de învăţământ, precum şi asigurarea lui cu materialele necesare, racordarea curriculumului la cerinţele actuale şi de perspectivă ale societăţii;

(v) elaborarea şi implementarea programelor obligatorii de fortificare a sănătăţii şi promovare a educaţiei pentru sănătate în sistemul educaţional (comportament sanogen în problemele de igienă personală, profilaxia bolilor infecţioase, profilaxia maladiilor sexual transmisibile, HIV/SIDA, gravidităţii la o vârstă prematură, formarea unui comportament responsabil pentru sănătate etc.);

(vi) perfecţionarea sistemului şi a mtetodologiilor de evaluare a rezultatelor şcolare;

(vii) asigurarea instituţiilor de învăţământ cu cadre didactice, medicale şi personal tehnico-administrativ;

(viii) promovarea unei politici de sprijinire a cadrelor didactice şi manageriale in bază de performanţă şi competitivitate;

(ix) consolidarea parteneriatelor sociale şi implicarea comunităţilor.

21 / 64

Impactul reformei curriculare

72. La sfârşitul anilor ’90 în învăţământul general din Republica Moldova a demarat o amplă reformă curriculară, care a avut ca scop reorientarea şcolii către necesităţile copiilor şi a comunităţilor de părinţi. În rezultatul acestei reforme, în învăţământul general au fost implementate un nou plan-cadru de învăţământ şi mai multe documente curriculare: curriculumul de bază, curriculumul pe trepte de învăţământ, curriculumul disciplinelor şcolare. Pe durata implementării reformei curriculare, au fost elaborate circa 200 de curriculumuri la toate disciplinele şcolare, pentru toate treptele de învăţământ. Documentele respective au fost traduse în limba rusă, ucraineană, găgăuză şi bulgară, fiind accesibile atât cadrelor didactice, căt şi părinţilor.

73. Elaborarea şi aprobarea consecutivă a documentelor curriculare pentru toate treptele de învăţământ a asigurat o abordare unitară a tuturor aspectelor metodico-didactice, o ajustare a obiectivelor de instruire la necesităţile de perspectivă ale elevilor şi ale societăţii, o orientarea clară a managerilor şcolari, a cadrelor didactice şi a părinţilor către rezultatele instruirii.

74. Totodată, unii specialişti au indicat gradul prea complicat al curriculumului şcolar, numărul exagerat de mare de noţiuni noi pe care un elev trebuie să le însuşească pe parcursul unei ore de clasă, şi în cadrul pregătirii individuale de lecţii. Relevante în acest sens sunt evaluările statistice ale noului Curriculum liceal, făcute imediat după demararea procesului de implementare24. Conform acestor evaluări, Aria curriculară „Limbă şi comunicare” preconiza atingerea de către elevi a 57 de obiective generale şi 548 de obiective de referinţă; Aria curriculară „Matematică şi ştiinţe reale” – 111 obiective generale, 679 de obiective de referinţă în cazul profilului real şi 453 de obiective de referinţă în cazul profilului umanistic; Aria curriculară „Ştiinţe socioumane” – 111 obiective generale, 355 (profilul real) şi 174 (profilul umanistic) de obiective de referinţă.

75. Pe parcursul reformei şcolare, Ministerul Educaţiei şi Tineretului a reacţionat, într-o anumită măsură, la opiniile cadrelor didactice şi ale părinţilor, lansând mai multe experienţe pedagogice de descongestionare a curriculumului învăţământului primar şi secundar. În prezent, conform afirmaţiilor mai multor specialişti din domeniul teoriei şi practicii curriculare, curriculumul naţional în vigoare a fost descongestionat, comparativ cu cel iniţial, cu circa 20%. Totuşi, în perceperea subiectivă a mai multor elevi, cadre didactice şi părinţi, curriculumul în vigoare este supraîncărcat, nu corespunde în deplină măsură particularităţilor de vârstă ale copiilor şi nu este suficient de relvant pentru pregătirea pentru viaţă.

76. Din rezultatele studiilor sociologice rezultă că o parte semnificativă din elevi, părinţi şi cadre didactice consideră că programa şcolară este prea încărcată, iar multe din materiile predate în şcoli sunt prea complicate şi într-o anumită măsură inutile pentru activităţile ulterioare ale absolvenţilor. Circa 70% din elevii intervieivaţi afirmă că ceea ce învaţă ei la şcoală este complicat şi doar 30% din elevi susţin că materiile pe care ei le studiază în şcoală nu sunt prea complicate pentru ei. Mai mult de jumătate din cadrele didactice intervievate (52%) afirmă că curriculumul disciplinelor pe care le predau este supraîncărcat. Totodată, cadrele didactice intervievate menţionează faptul ca numărul de ore alocat pentru disciplinele pe care ei le predau este prea mic în raport cu volumul materiilor ce trebuie învăţate de către elevi25.

24 Pro Didactica, 200325 Sursa: Studiul sociologic “Educaţia de bază în Republica Moldova”, Institutul de Politici Publice, 2008

22 / 64

77. Referindu-se la relevanţa curriculumului şcolar, circa 40% din părinţi consideră că după absolvirea şcolii copiii lor nu sunt suficient de bine pregătiţi pentru viaţă. Privind relevanţa studiilor gimnaziale şi a celor liceale, circa 20% din părinţi consideră că curriculumul învăţat de copii lor nu le asigură o pregătire suficient de bună pentru a accede la următorul nivel de studii.

Asigurarea cu materiale didactice

78. Activităţile de implementare a Curriculumului şcolar au avut loc odată cu implementarea manualelor şcolare şi ghidurilor pentru profesori. Astfel au fost editare 113 titluri de manuale de bază şi 86 de ghiduri ale profesorului în învăţământul primar şi gimnazial. Odată cu asigurarea instituţiilor de învăţământ cu manuale noi a fost creat un nou mecanism de reeditare a acestor manuale. În acest context a fost elaborată şi implementată schema de închiriere a manualelor, concepută ca un proces durabil de acumulare a mijloacelor băneşti pentru autofinanţarea manualelor la fiecare 3-4 ani.

79. În scopul facilitării accesului la studiile de bază al copiilor din familiile defavorizate, în schema de închiriere au fost introduse anumite modificări, care permit autorităţilor locale să scutească familiile defavorizate sau cele cu mulţi copii de plata pentru arenda manualelor. Ulterior, autorităţile au propus anularea consecutivă a plăţilor pentru arenda manualelor, iar acest proces a şi început pentru manualele destinate învăţământului primar.

80. Analiza datelor statistice referitoare la asigurarea şcolilor convenţionale din Republica Moldova cu manuale şi ghiduri pentru cadrele didactice demonstrează că în prezent toţi elevii din învăţământul primar, gimnazial şi liceal dispun de manualele prevăzute de curriculumul şcolar în vigoare.

81. Cu regret, situaţia este cu totul alta în cazul manualelor destinate copiilor cu necesităţi educaţionale speciale. Până în prezent problema respectivă nu a fost formulată explicit în documentele de politici educaţionale, iar bugetele sistemului de învăţământ nici nu prevăd alocări pentru elaborarea, tirajarea şi distribuirea unor astfel de manuale.

82. Un rol important în asigurarea didactică a procesului de studii l-a avut demararea activităţilor de informatizare a sistemului educaţional. Ponderea instituţiilor de învăţământ ce dispun de tehnică de calcul a crescut de la 54% în anul 2004 până la 98% în anul 2008. Toate cele 1700 de instituţii de învăţământ ce dispun de tehnică de calcul au fost conectate la Internet, din care circa 600 de instituţii – prin conexiuni în bandă largă. Circa 13000 de profesori din învăţămîntul secundar general au urmat cursuri de perfecţionare în domeniul utilizării tehnicii de calcul în procesul educaţional. Acest fapt a contribuit esenţial la extinderea accesului elevilor la facilităţile oferite de tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor. În anul 2006 la un calculator din instituţiile de învăţământ secundar general reveneau 64 de elevi, în anul 2008 această cifră era de 27, în localităţile rurale acest indicator fiind mai bun decât cel din localităţile urbane.

Asigurarea cu cadre didactice

83. Circa 82%) din cadrele didactice din învăţământul preşcolar, primar şi secundar general au studii superioare, iar 13% din ele au studii medii de specialitate. Circa 59% din cadrele didactice au o vechime în muncă de peste 18 ani. Maturizarea corpului profesoral-didactic nu este însoţită însă şi de sporirea calificării acestuia.

23 / 64

84. Cu toate că capacitatea instituţiilor de perfecţionare a cadrelor didactice, estimată la circa 9500 de locuri, este suficientă pentru încadrarea celor circa 40 mii de cadre didactice într-un program de formare continuă, conform Legii învăţămîntului, o dată la 5 ani, cadrele didactice consideră cursurile de formare continuă insuficient de accesibile sau relevante. Studiile sociologice efectuate în rândul cadrelor didactice din învăţământul general au relevat faptul că 46,5% din respondenţi consideră cursurile de perfecţionare pe care le-au urmat foarte utile pentru ei, 5,4% – complet inutile, iar 13,3% – mai mult formale. Circa o treime din cadrele didactice intervievate (34,5%) au apreciat cursurile de perfecţionare ca fiind utile, însă nu în măsura necesară26.

85. În scopul ameliorării calităţii procesului de formare continuă a cadrelor didactice, Ministerul Educaţiei şi Tineretului, cu suportul financiar al organismelor internaţionale, a iniţiat o reformă de esenţă, ideea de bază a căreia constă în descentralizarea cursurilor de perfecţionare, oferirea de mai multe alternative educaţionale şi creşterea autonomiei fiecărui cadru didactic în alegerea formelor şi metodelor de perfecţionare. În perspectiva promovării unei politici de motivare a cadrelor didactice în bază de performanţă şi competivitate, au fost elaborate Concepţia şi Strategia de formare continuă a cadrelor didactice, aprobate prin hotărârea colegiului Ministerului Educaţiei din 16 septembrie 2009 şi în baza cărora se va pune în aplicare cu începere din 1 septembrie 2010 un nou regulament de atestare a cadrelor didactice.

86. Cu toate acestea, condiţiile materiale nefavorabile, care împiedică cadrele didactice să frecventeze cursurile de formare continuă, tergiversările în descentralizarea sistemului de formare continuă, lipsa unor stimuli de promovare în cariera pedagogică pe bază de performanţe împiedică realizarea reformelor din domeniul formării profesionale continue.

87. Fiind nevoite, din cauza salariilor mici, să angajeze învăţătorii pe 1,5–2,0 norme didactice, foarte multe şcoli nu au posibilităţi fizice de a detaşa un cadru didactic pentru cursurile de perfecţionare. În consecinţă, foarte multe cadre didactice urmează aceste cursuri doar atunci, când acest lucru devine inevitabil, de obicei, înaintea atestărilor. Astfel, conform datelor unui sondaj reprezentativ la nivel naţional, efectuat în anul 2007 în rândul cadrelor didactice, circa 13,0% din ele nu au urmat în ultimii cinci ani cursuri de perfecţionare, iar alte 7,9% din respondenţi au evitat să răspundă la întrebarea respectivă27.

88. În scopul modernizării procesului de pregătire a cadrelor didactice, Guvernul a introdus “Ştiinţele educaţiei” în învăţământul superior, care include specializări ce corespund disciplinelor predate în învăţământul general. De asemenea, la ameliorarea calităţii pregătirii tinerilor pedagogi a contribuit elaborarea, aprobarea şi demararea procesului de implementare a standardelor de formare iniţială a cadrelor didactice în învăţământul universitar. A fost iniţiată şi formarea cadrelor didactice la specialităţi/specializări pedagogice duble, fapt ce creează premise mai bune pentru angajarea viitorilor absolvenţi în şcolile din localităţile rurale.

89. În scopul atragerii tinerilor specialişti în şcoli, în special, în cele rurale, autorităţile au stabilit mai multe facilităţi pentru tinerii pedagogi. Cu regret însă, în pofida eforturilor, ponderea cadrelor didactice de vârsta pensionării în învăţămînt este în creştere28. Astfel, pe parcursul anilor 2002–2007 ponderea cadrelor didactice în vârstă de pensionare s-a dublat,

26 Studiul sociologic “Educaţia de bază din Republica Moldova”, CBS-AXA, 200827 Studiul sociologic “Educaţia de bază din Republica Moldova”, CBS-AXA, 200828 Biroul Naţional de Statistică, Nota informativă nr. 08-01/136 din 26.12.2007

24 / 64

crescând de la 6,7% până la 15,6%, iar ponderea cadrelor didactice tinere a scăzut de la 8,7% până la 8,2%.

Figura 6. Cadre didactice după vechimea în munca pedagogică

Sursa: Biroul Naţional de Statistică, Nota informativă nr. 08-01/136 din 26.12.2007

Condiţiile în care învaţă copiii

90. Siguranţa, protecţia şi sănătatea elevilor depinde, în primul rând, de starea clădirilor în care sunt amplasate unităţile şcolare şi de comodităţile pe care acestea le oferă copiilor. Din datele Sistemului de cartografiere a instituţiilor de învăţământ rezulta că practic toate clădirile în care sunt amplasate unităţile şcolare au fost construite până la obţinerea independenţei. Mai mult ca atât, circa 60% din clădiri au o vechime mai mare de 30 ani29. Astfel de clădiri nu dispun de condiţii, care ar permite accesul la studii în instituţiile convenţionale de învăţământ a copiilor cu posibilităţi fizice limitate.

91. Circa 41% din toate edificiile şcolare necesită reparaţii capitale şi doar în 11,2% din ele pot fi construite pante pentru accesul copiilor cu posibilităţi locomotorii limitate. Indiscutabil, în astfel de condiţii este foarte dificil de a organiza procesul de studii la nivelul cerinţelor înaintate faţă de şcolile prietenoase copilului.

92. Majoritatea şcolilor din municipiile Chişinău şi Bălţi dispun de apeduct şi canalizare, cota şcolilor din celelalte localităţi fiind de 61%. Majoritatea şcolilor din regiunile rurale nu dispun de apeduct şi canalizare, fapt ce impune amplasarea grupurilor sanitare în curte. În consecinţă, respectarea completă a cerinţelor sanitare şi a celor de igienă personală devine, practic, imposibilă. Ministerul Educaţiei şi Tineretului, cu sprijinul UNICEF-ului, desfăşoară în prezent o evaluare extinsă a condiţiilor sanitare, a practicilor de îgienă a copiilor şi a modului de aprovizionare cu apă a tuturor instituţiilor primare şi secundare de învăţământ. Evaluarea va furniza informaţii mai detaliate despre aceste aspecte

29 Calculele Institutului de Politici Publice în baza datelor Sistemului de cartografiere, 2008

25 / 64

importante ale vieţii şcolare şi va permite prioritizarea activităţilor de renovare a instituţiilor de învăţământ şi îmbunătăţire a practicilor de igienă a copiilor.

93. O problemă stringentă rămâne încălzirea edificiilor şcolare, în special, a celor din localităţile rurale. Circa 29% din şcolile rurale nu dispun de sisteme moderne de încălzire, fapt ce afectează procesului de învăţământ în perioada rece a anului şi starea sănătăţii copiilor.

Alimentarea copiilor în instituţiile de învăţământ

94. Alimentaţia adecvată a copiilor în instituţiile de învăţământ are un impact pozitiv nu numai asupra statutului nutriţional şi al sănătăţii fiecăruia din ei, dar şi asupra performanţelor lor de învăţare. Acesta este şi mai importantă în cazul copiilor săraci, pentru care masa luată în instituţiile de învăţământ ar putea fi unica servită de ei pe întreg parcursul zilei. Asigurarea alimentări copiilor din instituţiile de învăţământ poate fi un mijloc de creştere a ratei de înrolare şi de ameliorare a calităţii învăţării.

95. În instituţiile preşcolare copiii sunt hrăniţi de trei ori pe zi, la dejun, prânz şi cina. Hrana este fără plată pentru toţi copiii, însă calitatea ei variază de la o localitate la alta şi depinde în mare măsură de capacitatea autorităţilor locale, a comunităţilor şi a părinţilor de a contribui cu mijloace băneşti suplimentare. Normativul stabilit de stat pentru alimentarea copiilor în instituţiile preşcolare nu acoperă costul unei alimentări nutritive.

96. În clasele primare, hrana, de asemenea, este fără plată. Normativul de 5 lei, stabilit de stat pentru acoperirea costului unei mese, este, evident, insuficient pentru o masă nutritivă. Aceasta ăi afectează cel ami mult pe copiii săraci, care nu dispun de bani pentru a-şi suplimenta prânzul oferit de şcoală.

97. În clasele de gimnaziu şi de liceu hrana este cu plată. Însă în majoritatea instituţiilor copiii din familiile vulnerabile sunt scutiţi de plăţile respective. La nivel naţional nu există un act normativ explicit, care ar stabil criteriile de identificare a acestor familii, deciziile respective fiind luate de administraţia şcolilor şi autorităţile locale.

98. Nu toate instituţiile de învăţământ general dispun de condiţii pentru alimentarea elevilor. Dacă în oraşe practic toate instituţiile dispun de cantine, iar elevii în proporţie de circa 80% sunt mulţumiţi de funcţionarea acestora, în sate situaţia este alta. Astfel, conform datelor Sistemului de cartografiere a instituţiilor de învăţământ, cantinele şcolare funcţionează în 77% din şcolile din mediul rural. Conform rezultatelor sondajului efectuat în rândul elevilor, 78,5% din elevii din şcolile săteşti au indicat că cantinele şcolare funcţionează foarte bine, pe când alte 9,6% din elevi au indicat funcţionarea proastă a acestora. Menţionăm, că 6,2% din elevii din şcolile săteşti au indicat că şcoala lor dispune de cantină, însă ea nu funcţionează30.

99. Alte probleme ce ţin de alimentarea copiilor sunt practicile alimentare neadecvate, lipsa cantinelor şcolare, orarul supraîncărcat şi managementul deficient al timpului şcolar în unele şcoli, cu pauze extinse, care duc la extinderea timpului de aflare în şcoală. În lipsa cantinelor sau a posibilităţilor pentru copii de a se alimenta, ei stau flamînzi sau pleacă acasă din timpul lecţiilor pentru a lua masa.

30 Studiul sociologic “Educaţia de bază din Republica Moldova”, CBS-AXA, 2008

26 / 64

Factorii ce împiedică extinderea educaţiei incluzive

100. Ameliorarea în continuare a situaţiei copiilor aflaţi în dificultate este posibilă prin extinderea educaţiei incluzive. Factorii principali, care îngreunează acest proces sunt lipsa datelor statistice de calitate, ceea ce creează o percepţie incompletă sau eronată în privinţa numărului şi categoriilor de elevi care sînt actualmente excluşi din sistemul de învăţământ; curriculum rigid/puţin flexibil; sistem de evaluare neadaptat cerinţelor individuale de educaţie; sistem incoerent de formare profesională iniţială şi continuă în domeniul educaţiei orientate spre valorificarea la maximum a potenţialului fiecărui copil; lipsa colaborării între angajaţii diferitor trepte şi instituţii de educaţie şi între învăţămîntul special şi general, între instituţiile rezidenţiale şi şcolile convenţionale din comunitate, între instituţiile de educaţie, familie şi comunitate; reticenţa personalului instituţiilor speciale şi rezidenţiale de a promova reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului; condiţiile fizice neadecvate din instituţiile de învăţământ preşcolar, primar şi secundar general; unele atitudini discriminatorii.

101. Extinderea educaţiei incluzive ar fi posibilă şi prin depăşirea anumitor prejudecăţi, care mai persistă încă în mentalitatea colectivă şi crearea condiţiilor în care copiii orfani, copiii lipsiţi de îngrijire părintească, copiii instituţionalizaţi, copiii din familiile defavorizate şi afectaţi de sărăcie, copiii cu dizabilităţi, copiii afectaţi de HIV/SIDA, copiii minorităţilor naţionale, grupurilor religioase, etnice sau lingvistice să benficieze de servicii de educaţie de calitate.

102. Deşi 69% din cadrele didactice indică faptul că în şcoala în care ei predau sunt copii cu disabilităţi, doar jumătate din cadrele didactice consideră că aceşti copii ar trebui să înveţe în şcolile convenţionale. Circa 28% din elevii din clasele superioare nu sunt de acord cu afirmaţia că în şcoala lor pot învăţa şi copiii cu disabilităţi31.

103. Cu toate că oficial se susţin că nu exista discriminare şi neacceptare a copiilor infectaţi sau afectaţi de HIV/SIDA în instituţiile de învăţământ, organizaţiile non-guvernamentale semnalează deseori astfel de cazuri. În general, elevii sunt mai toleranţi faţă de copiii infectaţi cu HIV decît adulţii. Cadrele didactice acceptă într-o măsură mai mică decît elevii prezenţa în clasă a copiilor infectaţi HIV, iar părinţii elevilor sănătoşi sînt şi mai rezervaţi în această privinţă, motivul invocat fiind necesitatea protejării propriilor copii32.

104. În aceste condiţii, pentru reuşita integrării persoanelor cu nevoi educaţionale speciale în învăţământul convenţional, este necesară o abordare complexă, care, pe lângă crearea condiţiilor adecvate de instruire, ar viza pregătirea cadrelor didactice în vederea educaţiei centrate pe copil. De asemenea, se cere informarea şi sensibilizarea comunităţilor despre importanţa incluziunii copiilor în şcoală, în mod specific asupra beneficiilor, inclusiv economice, pentru comunitate şi societate ale pregătirii tutror copiilor pentru viaţă.

Finalităţile învăţării în aspect de echitate

105. În Republica Moldova finalităţile învăţării sunt măsurate, în primul rînd, prin rezultatele obţinute de elevi în cadrul evaluărilor finale la absolvirea învăţămîntului primar, gimnazial şi liceal. Conform datelor Ministerului Educaţiei şi Tineretului, majoritatea absolută a elevilor finalizează cu succes învăţămîntul primar, gimnazial, mediu general şi liceal, rata eşecurilor variind în intervalul 1%-5%. În cadrul evaluărilor internaţionale

31 Studiul sociologic “Educaţia de bază în Republica Moldova”, CBS-AXA, 200832 Ibidem

27 / 64

PIRLS (anii 2001 şi 2006) şi TIMSS (anii 1999 şi 2003), rezultatele elevilor din Republica Moldovade sunt comparabile cu mediile internaţionale.

106. În atingerea performanţelor de învăţare se atestă anumite inechitaţi. Conform evaluărilor PIRLS 2006, care au cercetat capacitatea copilului de a acumula prin citire informaţii şi de a le utiliza cu succes în practica de toate zilele, 24% din elevi ating performanţa “nivel jos”, alte 9% din elevi aflându-se chiar sub acest nivel33. O situaţie similară se atestă şi în cazul evaluării TIMSS 2003. La matematică punctajul a 12% de elevi din clasa a 4-a şi a 23% de elevi din clasa a 8-a este sub valoarea punctului de referinţă “nivel jos”, iar la ştiinţe cota acestor elevi este de, respectiv, 14% şi 17%34.

107. Elevii, părinţii cărora desfăşoară acasă mai multe activităţi educative timpurii (le spun copiilor poveşti, le citesc cărţi, cântă împreună etc.) au rezuiltate mai bune la învăţătură. Astfel, în evaluarea internaţională PIRLS 2006, punctajul elevilor din familiile cu valori înalte ale Indicelui de Activităţi Educative Timpurii la Domiciliu – Index of Early Home Literacy Activities (46% din numărul total de elevii de vărsta respectivă din Republica Moldova), este de 513 puncte, pe când a celor din familiile cu o valoare joasă a indicelui respectiv (16% din toţi elevii) au acumulat un scor de doar 480 de puncte. După cum era şi de aşteptat, elevii din familiile cu valori medii ale indicelui de activităţi educative la domiciliu (36% din toţi elevii) au un punctaj intermediar, de 494 de puncte determinând o cerelaţie directă între dintre nivelul de participare a părinţilor în educaţia şi dezvoltarea copilului şi reuşita acestuia.

108. Aceeaşi situaţie se atestă şi în cazul resurselor educaţionale, disponibile la domiciliu (numărul total de cărţi, numărul de cărţi pentru copiii, o masă la care copilul îşi poate face temele pe acasă, calculatorul, accesul la ziare). Punctajul copiilor din categoria cu valori mari ale Indicelui de Resurse Educaţionale la Domiciliu – Index of Home Educational Resources (4% din numărul total de elevi) este de 554 de puncte, pe când al celora cu valori joase ale acestui indice (22% din toţi elevii) este de 477 de puncte. Elevii din familiile cu valori medii ale indicelui de resurse educaţionale la domiciliu (74% din numărul total de elevi) au un punctaj mediu de 506 de puncte, cu 48 de puncte mai mic decât cel al elvilor din categoria cea mai bine asigurată cu resurse educaţionale.

109. Dacă asigurarea resurselor educaţinale la domiciliu depinde în mare măsură de nivelul de bunăstare al familiei şi disponibilitatea mijloacelor financiare, participarea părinţilor ţine doar de tradiţiile culturale şi nivelul de informare a lor referitor la importanţa participării în educaţia copilului.

110. Factorii care contribuie la menţinerea inechităţii în asigurarea de şanse egale la educaţie de calitate sunt foarte mulţi, principalii din ei fiind starea materială a familiilor, nivelul de pregătire a părinţilor pentru a-şi educa propriii copii, mediul în care se află instituţia de învăţământ (urban sau rural), tipul instituţiei de învăţământ (convenţională sau rezidenţială), nivelul instituţiei de învăţământ (şcoală primară, gimnaziu, şcoală medie sau liceu), nivelul de calificare a persoanelor ce predau în instituţiile de învăţământ.

111. Astfel, analiza rezultatelor evaluarilor finale ale performanţelor elevilor din clasele primare şi cele gimnaziale din anul 2007 relevă următoarele35:

(i) gradul de realizare a testelor de către elevii din şcolile din mediul rural este mai mic decât al elevilor din şcolile din mediul urban, diferenţa respectivă

33 PIRLS 2006 International Report34 TIMSS 2003 International Reports35 Studiul “Evaluarea rezultatelor şcolare”, Institutul de Politici Publice, 2007

28 / 64

fiind de circa 10 puncte procentuale în cazul claselor primare şi de circa 4 puncte procentuale în cazul claselor gimnaziale;

(ii) performanţele elevilor din instituţiile rezidenţeiale sunt cu 10–14 puncte procentuale mai joase decât ale elevilor din instituţiile convenţionale de învăţământ;

(iii) performanţele elevilor ce sunt învăţaţi de către un pedagog cu grad didactic superior sunt cu circa 15 puncte procentale mai înalte decât ale elevilor învăţaţi de către o persoană fără grad didactic.

Constrângeri în asigurarea unei educaţii de calitate pentru fiecăre copil

112. Principalele constrângeri cu care se confruntă învăţământul preşcolar, primar, secundar general şi cel nonformal în asigurarea calităţii educaţiei sunt:

(i) condiţiile nesatisfăcătoare din instituţiile preşcolare şi şcolare: insuficienţa materialelor ilustrativ-didactice, a jucăriilor, dotărilor, echipamentelor;

(ii) doar 73% din edificiile şcolare corespund standardelor în vigoare, circa 41% din instituţiile de învăţământ necesită reparaţie capitală;

(iii) lipsa cadrului legal cu prevederi speciale privind educaţia incluzivă, Concepţia educaţiei incluzive nefiind încă aprobată;

(iv) capacitatea insuficientă a instituţiilor de educaţie complementară, lipsa de condiţii adecvate pentru organizarea activităţilor extraşcolare;

(v) îmbătrânirea corpului didactic şi nivelul insuficient de calificare a acestuia;(vi) insuficienţa cadrelor didactice, manageriale şi tehnice cu o pregătire

profesională în domeniu, în special în instituţiile de învăţământ din localităţile rurale;

(vii) participarea insuficientă a părinţilor în stimulărea timpurie şi pregătirea pentru şcoală a copiilor;

(viii) costurile pe care părinţii trebuie să le asigure pentru şcolarizarea copiilor.

3. Guvernarea şi finanţarea învăţământului general

Repartizarea competenţelor manageriale

113. Modul de guvernare a învăţământului preşcolar, primar şi secundar general, a învăţământului special şi învăţământului nonformal se bazează pe delimitarea competenţelor între organele administraţiei publice centrale şi organele administraţiei publice locale. Delimitarea detaliată a acestor competenţe este stabilită prin mai multe legi, hotărâri de guvern şi regulamente, aprobate de autorităţile de resort.

114. În ansamblu, organele administraţiei publice centrale elaborează şi organizează implementarea politicilor educaţionale, cum ar fi elaborarea curriculei naţionale, elaborarea standardelor educaţionale, elaborarea normativelor de finanţare, stabilesc reţeaua de instituţii şcolare ş.a. Cadrul legislativ actual nu asigură separarea în deplină măsură a funcţiilor de elaborare şi monitorizare a politicilor educaţionale de activităţile de realizare a politicilor respective. Astfel, autorităţile publice centrale sunt abilitate prin lege să intervină în activitatea instituţiilor din subordine, în particular, să numească directorii direcţiilor de învăţământ şi directorii de licee, să evalueze competenţele profesionale ale cadrelor didactice.

29 / 64

115. Competenţele direcţiilor de învăţământ, care activează în raioane şi municipii, ţin, în principal, de organizarea şi coordonarea activităţii instituţiilor educaţionale din teritoriul respectiv. Direcţiile de învăţământ supraveghează funcţionarea reţelei de învăţământ preuniversitar şi efectuează inspecţiile şcolare, contribuie la dezvoltarea bazei tehnico-materiale şi finanţarea instituţiilor de învăţământ, organizează activitatea de perfecţionare a cadrelor didactice, acordă asistenţă metodică, numesc şi concediază directorii instituţiilor de învăţământ din subordine (cu excepţia directorilor de licee, numiţi şi concediaţi de MET). Una din funcţiile de bază ale direcţiilor de învăţământ constă în crearea unor condiţii adecvate de activitate a cadrelor didactice şi a elevilor, precum şi în protecţia socială a acestora. De asemenea, direcţiile de învăţământ coordonează activitatea de tutelă şi curatelă şi asigură, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale, şcolarizarea obligatorie a elevilor în vârstă de până la 16 ani.

116. Competenţele organelor administraţiei publice locale de nivel I constau în asigurarea protecţiei sociale a copiilor aflaţi în situaţii dificile, organizarea transportului şcolar, organizarea asistenţei medicale gratuite şi a alimentaţiei copiilor, odihnei şi reconfortării elevilor în timpul vacanţelor. Anume de competenţa autorităţilor locale ţine acordarea ajutoarelor materiale şi de altă natură familiilor cu copii de vîrstă preşcolară şi copii cuprinşi în învăţământul obligatoriu şi şcolarizarea copiilor.

117. Actele legislative în vigoare nu stabilesc explicit competenţele entităţilor de bază, care asigură prestarea serviciilor educaţionale propriu-zise, şi anume, a instituţiilor de învăţământ, lăsând aceste aspecte importante la discreţia organelor administraţiei publice. Acest fapt creează premise pentru centralizarea excesivă a sistemului de învăţământ şi nu permite managerilor şcolari luarea unor decizii operative vizând rezolvarea problemelor curente a copiilor.

118. Legislaţia în domeniul învăţământului nu stipulează explicit care domenii ale vieţii şcolare sunt gestionate direct de către elevi, părinţi sau comunităţi, stabilind doar dreptul elevilor şi părinţilor de a fi reprezentaţi în componenţa unor organe administrative şi consultative ale instituţiei de învăţământ şi ale direcţiilor raionale/municipale de învăţământ. Evident, chiar dacă părinţii sunt reprezentaţi în organele respective, ei pot doar să formuleze anumite propuneri, fără a avea însă putere de decizie. Mai mult ca atât, legislaţia respectivă nu prevede dreptul părinţilor şi a comunităţilor locale de a fi cel puţin consultaţi în evaluarea şi acreditarea instituţiilor şcolare, elaborarea şi evaluarea planurilor şi programelor de studii, a manualelor şi suporturilor didactice. Procedurile de evaluare şi acreditare a instituţiilor şcolare nu conţin referinţe explicite referitoare la obligativitatea unităţilor de învăţământ de a asigura un anumit grad de implicare a părinţilor şi comunităţilor locale în viaţa şcolară.

Fluxurile financiare în învăţământ şi eventualele consecinţe ale crizei economice

119. Pe parcursul anilor 2003–2008, cheltuielile publice pentru învăţământ au crescut de la 5,4% până la 8,0% din PIB, pe când numărul de copii a scăzut cu 26%36. Volumul cheltuielilor pentru educaţie în totalul de cheltuieli sociale este de circa 20%. Circa 16% din aceste resurse sunt folosite pentru a acoperi costurile învăţământului preşcolar, 56% – costurile învăţământului primar şi secundar, 5% – învăţământul mediu de specialitate şi circa 15% – învăţământul superior.

120. Statisticile internaţionale relevă faptul că în anul 2005 ponderea în PIB a cheltuielilor publice pentru învăţământ în Republicii Moldova (7,2%) era mai mare decât media indicatorului respectiv pentru ţările OECD (4,8%) şi ţările Uniunii Europene (5,0%).

36 Biroul Naţional de Statistică. 2008

30 / 64

Mai mult ca atât, din toate ţările OECD, doar Danemarca avea o ponderea mai mare (8,3%) decât Republica Moldova37.

121. Comparativ cu ţările din Europa Centrală şi de Est şi Comunitatea Statelor Independente, Republica Moldova se evidenţiază prin cea mai înaltă pondere a cheltuielilor publice pentru învăţământ, în anul 2007 fiind urmată de Ucraina (6,3%), Letonia (5,8%) şi Polonia (5,4%)38.

122. Creşterea cheltuielilor pentru educaţie a creat premise pentru ameliorarea situaţiei financiare a învăţământului preşcolar. Astfel, conform datelor Ministerului Finanţelor39, mijloacele financiare, alocate acestui sub-sector sunt în creştere continuă - de la circa 433 mil. lei în anul 2005, până la 943 mil. lei în anul 2008. Se preconizează, că această creştere va fi menţinută şi în anii următori - de la circa 1028 mil. lei în anul 2009, până la 1167 mil. lei în anul 2011.

123. Ponderea mijloacelor financiare alocate învăţământului preşcolar în totalul mijloacelor destinate întregului sector al educaţiei este, de asemenea, în creştere - de la 16,3% în anul 2005, până la 18,9% în anul 2011 (preconizat). Această creştere relevă faptul că în cadrul politicilor educaţionale învăţământul preşcolar devine un sub-sector prioritar, creându-se astfel premise pentru o pregătire mai bună a copiilor pentru şcoală.

124. Utilizarea eficientă a mijloacelor financiare, alocate învăţământului preşcolar, este determinată, în mare măsură, de distribuirea acestora pe categorii de cheltuieli. Conform datelor disponibile, în anul 2007 principalele categorii de cheltuieli au fost: salariile (48%); alimentaţia copiilor (30%); renovarea inventarului şi procurarea de materiale didactice (16% din totalul de cheltuieli)40. Numărul cadrelor nedidactice din instituţiile preşcolare (personalul administrativ şi auxiliar) era de 2,2 ori mai mare decât numărul cadrelor didactice, cheltuielile pentru salarizarea cadrelor nedidactice fiind de 1,4 ori mai mari decât cele pentru salarizarea cadrelor didactice.

125. Mijloacele financiare, alocate învăţământului general, de asemenea, au fost în creştere - de la 1378 mil. lei în anul 2005, până la 2760 mil. lei în anul 2008. Se preconizează că această creştere va fi menţinută şi pe parcursul următorilor ani - de la 2862 mil. lei în anul 2009, până la 3160 mil. lei în anul 2011.

126. În pofida investiţiilor considerabile în învăţământ şi sporirea acestora pe parcursul anilor, accesul la educaţie şi calitatea acesteia nu s-au îmbunătăţit. Aceasta denotă probleme importante în utilizarea mijloacelor disponibile şi necesitatea de a revedea modul de bugetare şi administrare a finanţelor în domeniul educaţiei.

127. Comparativ cu alte sub-sectoare ale educaţiei, ponderea mijloacelor financiare alocate învăţământul general în totalul de mijloace financiare destinate învăţământului a fost cea mai mare, fiind în creştere - de la 51,1% în anul 2005 până la 56,0% în anul 2008. Pe parcursul următorilor ani se preconizează o scăderea uşoară a acestui indicator - de la 53,3% în anul 2009, până la 52,9% în anul 2011. Această diminuare este motivată prin faptul că numărul de copii de vârsta respectivă este în scădere, iar capacităţile de proiect ale instituţiilor existente de învăţământ general nu sunt folosite în măsură deplină.

37 UNESCO Institute for Statstics, 200938 UNICEF Regional Office for CEE/CIS.TransMONEE 2009 Database39 Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu, anii 2007-2009, 2008-2010 şi 2009-201140 Ministerul Finanţelor, 2008

31 / 64

128. Analiza modului de utilizare a mijloacelor financiare alocate învăţământului general relevă faptul că cea mai mare parte din cheltuieli o reprezintă salariile, ponderea acestora fiind în anul 2007 de circa 65,1%. Următoarele categorii sunt cheltuielile curente (20,2%), cheltuielile capitale (9,3%) şi cheltuielile pentru alimentaţia copiilor (5,4%). Ponderea relativ mare a cheltuielilor salariale indică faptul că mijloacele financiare alocate învăţământului general sunt suficiente doar pentru menţinerea funcţionalităţii sistemului la parametrii actuali, fără a asigura o modernizare de esenţă a procesului educaţional şi o reînnoire semnificativă a mijloacelor metodico-didactice şi a bazei tehnico-materiale. Totodată, creşterea cheltuielilor pentru alimentaţia copiilor reprezintă un factor pozitiv, care ameliorează condiţiile din şcoală şi extinde accesul la studii al copiilor din familiile vulnerabile.

129. Una din problemele principale cu care se confruntă învăţământul general este utilizarea ineficientă a bazei tehnico-materiale şi a mijloacelor financiare alocate. Scăderea numărului de elevi a dus la apariţia în mai multe localităţi rurale a aşa numitelor “şcoli mici”, cu clase incomplete. În astfel de şcoli capacităţile de proiect sunt utilizate în proporţie de 30%-60%, iar cheltuielile raportate la un elev sunt de 3-5 ori mai mari decât cheltuielile respective din şcolile convenţionale41.

130. În scopul creşterii eficienţei în utilizarea bazei tehnico-materiale a instituţiilor de învăţământ şi a mijloacelor financiare alocate, Ministerul Educaţiei şi Tineretului a elaborat un proiect de strategie de optimizare a reţelei instituţiilor de învăţământ preuniversitar din Republica Moldova, care prevede crearea şcolilor de circumscripţie, dezvoltarea transportului şcolar, implementarea unei noi formule de finanţare a instituţiilor de învăţământ, descentralizarea managementului financiar la nivel de instituţie prestatoare de servicii educaţionale42.

131. Întrucât instituţiile rezidenţiale se află în subordinea mai multor ministere, iar serviciile de susţinere a copiilor aflaţi în dificultate sunt prestate de mai multe instituţii din subordinea organelor administraţiei publice centrale şi locale, estimarea exactă a mijloacelor financiare, destinate educaţiei şi dezvoltării copilului aflat în dificultate necesită abordări interdepartamentale. Menţionăm faptul, că “Învăţământul special” apare ca subprogram distinct în Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu doar începând cu anii 2009-2011.

132. Conform datelor Ministerului Finanţelor, mijloacele financiare destinate instituţiilor rezidenţiale au crescut de la 95,5 mil. lei în anul 2003, până la 175,9 mil. lei în anul 2007. De asemenea, au fost în creştere şi cheltuielile publice pentru un elev din instituţiile rezidenţiale, de la 9447 lei în anul 2003, până la 16607 lei în anul 2007. Aceste cheltuieli au depăşit normativele stabilite iniţial pentru astfel de instituţii, însă nu întotdeauna au fost suficiente pentru a acoperi în deplină măsură necesităţile copiilor. Luând în considerare acest fapt, autorităţile au asigurat pe parcursul anilor 2003-2008 o majorare constantă a normativelor de finanţare pe elev. Astfel, comparativ cu anul 2003, normativele pentru anul 2008 sunt, în medie, de 3,5 ori mai mari.

133. Analizele financiare, efectuate în cadrul proiectelor de reformare a sistemului rezidenţial, relevă faptul că circa 50,2% din mijloacele financiare alocate în anul 2007 instituţiilor respective au fost folosite pentru salarizarea cadrelor, 22,5% pentru alimentaţia copiilor, 24,7% pentru acoperirea cheltuielilor curente. În general, cheltuielile pe elev în instituţiile rezidenţiale sunt de 2-3 ori mai mari decât cele din casele de tip familial şi de 5-6 ori mai mari decât cele din instituţiile convenţionale de învăţământ.

41 Situaţia actuală din învăţământul secundar general din Raionul Căuşeni. UNICEF, 200942 Strategia cu privire la optimizarea reţelei instituţiilor de învăţămînt preuniversitar din Republica

Moldova (2008-2015). Proiect // Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2007

32 / 64

134. În scopul susţinerii acţiunilor de reformare a sub-sectorului, autorităţile au iniţiat procesele de redirecţionare a resurselor financiare din sistemul rezidenţial spre serviciile comunitare şi de tip familial, preconizând pentru anii 2009-2011 alocarea a circa 60 mil. lei. Totodată, se prevede sporirea normelor de alimentare a copiilor din instituţiile rezidenţiale, în acest scop preconizându-se alocarea a circa 12 mil. lei43.

135. Finanţarea educaţiei nonformale este asigurată, preponderent, de la bugetul de stat. Pe parcursul anilor 2005-2007 cheltuielile respective au crescut de 1,6 ori - de la 192,0 mil. lei până la 301,4 mil. lei. În anul 2008 se atestă o scădere a acestor cheltuieli cu circa 15,2%, preconizându-se ca în anul 2011 să se revină din nou la nivelul anului 2007. Scăderea finanţării este cauzată într-o anumită măsură de transferul activităţilor extraşcolare din centrele specializate în şcolile care dispun de spaţii neutilizate în procesul de studii.

136. Resursele financiare alocate educaţiei extraşcolare reprezentă circa 12% din totalul mijloacelor alocate învăţământului preşcolar, primar şi secundar general. Instituţiile de învăţământ extraşcolar sunt frecventate de circa 20% din elevi, majoritatea fiind din localităţile urbane.

137. Începând cu anul 2009, din cauza crizei financiare globale, PIB al Republicii Moldova se află în scădere. De asemenea scade şi volumul mijloacelor financiare, trimise în ţară de către emigranţii moldoveni, care se află la lucru peste hotare. Posibilele efecte ale crizei includ:

(i) înrăutăţirea condiţiilor de îngrijire şi de alimentaţie a copiilor la domiciliu;(ii) creşterea numărului de copii lipsiţi de supravegherea şi îngrijirea părintească;(iii) scăderea ratelor de înrolare şi creşterea abandonului şcolar ascuns44 din cauza

sărăcirii şi scăderii capacităţii familiilor de a acoperi cheltuielile ce ţin de şcolarizarea copiilor.

138. Înrăutăţirea situaţiei financiar-economice a ţării ar putea să aibă repercusiuni asupra finanţării educaţiei. Deşi până în prezent bugetul educaţiei nu a fost modificat, iar transferurile de la bugetul central către unităţile administrativ-teritoriale oficial nu au fost diminuate, există pericolul ca finanţarea sectorului educaţional să fie redusă. Această reducere ar putea avea următoarele consecinţe:

(i) autorităţile locale nu vor dispune de mijloace financiare suficiente pentru întreţinerea instituţiilor de învăţământ din subordine, fapt ce va duce la deteriorarea condiţiilor fizice ale şcolilor şi a nivelul de asigurare a acestora cu materiale didactice;

(ii) autorităţile centrale nu vor putea racorda normativele de finanţare a învăţământului la evoluţia preţurilor la produse şi servicii, fapt ce va diminua suportul financiar al reformelor educaţionale preconizate: consolidarea succeselor obţinute în învăţământul preşcolar, extinderea educaţiei incluzive;

(iii) autorităţile centrale nu vor mai asigura creşterea mijloacelor financiare destinate modernizării curriculumului, formării continue a cadrelor didactice, renovării manualelor şcolare, perfecţionării sistemului de monitorizare şi evaluare, fapt ce va afecta calitatea educaţiei;

(iv) alocaţiile pentru autorităţile publice, destinate finanţării investiţiilor capitale, ar putea fi reduse, fapt ce nu va permite ameliorarea condiţiilor de studii în instituţiile de învăţământ.

43 Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu, 2009-201144 Prezentarea “Consequences of the economic crisis for Early Childhood and Basic Education. Evidence

for Action”. UNICEF, 2009

33 / 64

Elaborarea bugetelor învăţământului general

139. Elaborarea bugetului învăţământului general se efectuează în baza actelor normative emise de autorităţile publice centrale. Aceste acte reglementează practic toate aspectele complexe ce ţin de funcţionarea instituţiilor de învăţământ şi administrarea acestora: salarizarea cadrelor, asigurarea cu materiale didactice, întreţinerea clădirilor, reparaţiile curente şi cele capitale, alimentarea copiilor, formarea continuă a cadrelor didactice şi manageriale, monitorizarea şi evaluarea performanţelor elevilor şi ale instituţiilor ş.a. Principalii indicatori care stau la baza proiectelor de buget sunt normele de finanţare pe copil/elev, stabilite de către organele administraţiei publice centrale, şi numărul de copii/elevi în fiecare instituţie de învăţământ.

140. Tradiţional, elaborarea bugetelor se face “de jos în sus”, instituţiile de învăţământ prezentând, în funcţie de apartenenţa acestora, proiectele de buget organelor ierarhic superioare. În cazul instituţiilor de învăţământ ce sunt subordonate organelor administraţiei publice locale, propunerile bugetare sunt sintetizate şi incluse ca parte componentă în bugetul unităţii teritorial-administrative respective – al satului, comunei, oraşului, raionului sau municipiului. În continuare, proiectul de buget al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale este consultat cu administraţia centrală. În cazul instituţiilor de învăţământ subordonate direct organelor administraţiei publice centrale, propunerile bugetare sunt incluse în bugetele organelor respective şi sunt consultate la nivel interministerial.

141. După aprobarea bugetului de stat, autorităţile locale sunt obligate să asigure corelarea bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale cu legea bugetară anuală, fapt ce poate remodela într-o anumită măsură şi proiectele bugetelor instituţiilor de învăţământ, elaborate anterior. În general, elaborarea bugetului presupune un proces intens şi lung de consultări, atât la nivel local, cât şi central, între toţi actorii implicaţi în acest proces.

142. Analiza procesului de elaborare a bugetelor învăţământului general relevă următoarele constrângeri:

(i) elaborarea bugetelor educaţionale se efectuează în lipsa unor politici financiare clare şi are mai mult ca scop doar neadmiterea degradării situaţiei existente, fapt ce nu încurajează extinderea accesului copiilor la studii şi ameliorarea calităţii procesului educaţional;

(ii) planificarea bugetară este, în mare măsură, subiectivă şi depinde de afilierea politică şi capacitatea de negociere a factorilor de decizie de toate nivelurile: manageri de şcoli, primari, preşedinţi de raion, funcţionari ai ministerelor45;

(iii) procedurile actuale de elaborare a bugetelor instituţiilor de învăţământ, a bugetelor educaţiei unităţilor administrativ-teritoriale, se bazează pe norme de finanţare care sunt excesiv de generalizate şi uniformizate, care nu ţin cont de specificul fiecărei instituţii şi localităţi;

(iv) criteriile de alocare a mijloacelor financiare destinate instituţiilor de învăţământ şi sectorului educaţiei în ansamblu nu sunt corelate în deplină măsură cu obiectivele stabilite în documentele de politici educaţionale: creşterea ratelor de înrolare, reducerea abandonului şcolar, ameliorarea performanţelor de învăţare ş.a.;

45 Finanţarea educaţiei preuniversitare: Costurile unei mari iluzii. IDIS Viitorul, 2008

34 / 64

(v) mecanismele bugetare actuale de finanţare a instituţiilor rezidenţiale şi de susţinere a copiilor din familiile defavorizate încurajează mai mult instituţionalizarea acestora, decât crearea de condiţii pentru educarea în familie.

143. Odată cu extinderea practicilor de elaborare a Cadrului de Cheltuieli pe Termen Mediu, metodologia de elaborare a bugetului învăţământului la nivel central a fost actualizată, implementându-se metodele de fundamentare a bugetelor pe bază de programe şi performanţă. Astfel, Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu pentru anii 2009–2011 include nouă programe, din care cinci se referă la învăţământul general – Educaţia preşcolară, Învăţământul secundar, Perfecţionarea cadrelor didactice şi de conducere, Educaţia extraşcolară, Elaborarea politicii şi managementului în domeniul învăţământului. Programele respective includ obiective de politică, însoţite de indicatori de monitorizare şi de estimări ale costurilor financiare necesare pentru realizarea acţiunilor preconizate. Cu regret, această metodologie nu a ajuns la nivelul raioanelor şi municipiilor, elaborarea bugetelor efectuându-se încă prin metodele tradiţionale, bazate pe recalcularea indicatorilor financiari din anii precedenţi.

144. Întrucât majoritatea absolută a unităţilor administrativ-teritoriale nu dispun de venituri suficiente, un rol important în finanţarea învăţământului îl au fondurile de stat, alocate la bugetele respective, şi transferurile cu destinaţie specială. Alocarea fondurilor de stat la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează în baza normelor pe elev, care pe parcursul anilor 2003–2008 au fost majorate, în funcţie de tipul instituţiei de învăţământ, de 2–3 ori, cele mai mari majorări atestându-se în cazul instituţiilor preşcolare, a şcolilor de tip internat şi a instituţiilor speciale. În mare măsură, anume creşterea alocărilor bugetare a asigurat creşterea din ultimii ani a ratelor de înrolare în învăţământul preşcolar. Acest fapt confirmă încă o dată necesitatea implementării metodelor de elaborare a bugetelor pe bază de programe şi performanţă la toate nivelurile sistemului de învăţământ: instituţie, direcţie raionala/municipală de învăţământ, minister.

Modul de finanţare şi autonomia financiară a instituţiilor de învăţământ

145. Modul de finanţare a instituţiilor de învăţământ preşcolar, primar şi secundar, a instituţiilor rezidenţiale şi cele ale educaţiei nonformale depinde în măsură decisivă de subordonarea administrativă a acestora – autorităţilor locale de nivelul întâi (sate, comune, oraşe, sectoare, municipii), autorităţilor locale de nivelul doi (raioane) sau direct organelor administraţiei publice centrale. Nivelul de autonomie financiară a fiecărei instituţii educaţionale este determinat atât de modul de finanţare, cât şi de împuternicirile pe care acestea le au – îşi pot ele singure administra mijloacele financiare ce le sunt alocate sau, din contra, gestionarea financiară se face prin intermediul organelor administraţiei publice locale.

146. În cazul instituţiilor educaţionale subordonate autorităţilor locale de nivelul întâi, de la bugetele satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor, cu excepţia municipiilor Bălţi şi Chişinău) sunt finanţate cheltuielile ce ţin de întreţinerea instituţiilor de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, mediu de cultură generală, liceal şi complementar (extraşcolar), altor instituţii de învăţământ care deservesc populaţia localităţii respective. Gestionarea mijloacelor financiare ale instituţiilor din această categorie se efectuează prin intermediul organelor administraţiei publice locale, conducătorii instituţiilor de învăţământ nefiind executori (ordonatori) direcţi de buget. Acest fapt limitează semnificativ capacitatea instituţiilor de învăţământ de a reacţiona rapid la cerinţele specifice ale fiecărei categorii de copii.

35 / 64

147. Întrucât majoritatea absolută a autorităţilor locale de nivelul întâi nu dispun de venituri proprii, suficiente pentru a finanţa integral instituţiile de învăţământ din subordine, cheltuielile pentru retribuirea muncii, contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii la bugetul asigurărilor sociale de stat şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru angajaţii instituţiilor de învăţământ din subordine, cu excepţia instituţiilor complementare (extraşcolare), se efectuează din contul transferurilor cu destinaţie specială către bugetele locale de la bugetul unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea.

148. De la bugetele raionale şi al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special sunt finanţate cheltuielile ce ţin de întreţinerea instituţiilor de învăţământ liceal, cu excepţia celor de competenţa unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întâi, instituţiilor de învăţământ secundar profesional, şcolilor-internat, gimnaziilor-internat cu regim special, activitatea metodică în domeniul învăţământului, precum şi de alte activităţi şi instituţii care deservesc populaţia unităţii administrativ-teritoriale respective. Gestionarea mijloacele financiare ale acestor instituţii se face fie prin intermediul organelor de administrare publică (majoritatea absolută a cazurilor) sau direct de către conducătorii instituţiilor respective (cazuri unice).

149. În cazul municipiilor Chişinău şi Bălţi, de la bugetele municipale sunt întreţinute instituţiile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, mediu de cultură generală, liceal şi complementar (extraşcolar), instituţiile de învăţământ secundar profesional, şcolile-internat, gimnaziile-internat cu regim special, activitatea metodică în domeniul învăţământului, precum şi de alte activităţi şi instituţii care deservesc populaţia localităţilor respective. Majoritatea absolută a instituţiilor, în special cele din învăţământul general, îşi gestionează mijloacele financiare prin intermediul organelor de administrare publică, având astfel, un grad redus de autonomie financiară.

150. Instituţiile de învăţământ subordonate direct organelor administraţiei publice centrale, majoritatea din ele fiind cele de tip rezidenţial sau instituţii specializate de educaţie extraşcolară, sunt finanţate nemijlocit de către Ministerul Finanţelor. Conducătorii instituţiilor respective sunt executori (ordonatori) direcţi de buget şi dispun de o anumită autonomie financiară.

151. Indiferent de subordonarea administrativă, cheltuielile ce ţin de reparaţiile capitale ale instituţiilor de învăţământ şi majorările salariale efectuate în ultimii ani, sunt incluse în bugetul de stat şi finanţate prin transferuri cu destinaţie specială către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi, care, la rândul lor, le transferă către unităţile teritoriale de nivelul unu. Procedurile de estimare a cheltuielilor preconizate, mecanismele de aprobare a bugetelor respective, însuşi schemele de finanţare, sunt complexe şi anevoioase şi nu contribuie la dezvoltarea autonomiei financiare a instituţiilor de învăţământ.

152. Percepţia subiectivă văzând relevanţa metodelor de elaborare a bugetelor şi eficacitatea mecanismelor de finanţare a instituţiilor de învăţământ este neunivocă. Din întâlnirile avute cu managerii de instituţii, reprezentanţii direcţiilor raionale de învăţământ şi primarii de localităţi rezultă, că opiniile referitoare la aceste subiecte sunt divizate. Unii respondenţi se pronunţă pentru finanţarea instituţiilor conform principiului “banii urmează copilul” şi gestionarea bugetelor de către instituţiile de învăţământ, fără intervenţia primăriilor. Alţi respondenţi se pronunţă pentru păstrarea metodelor şi mecanismelor actuale, evidenţiind problema localităţilor mici, în care numărul de copii nu este suficient pentru a deschide sau menţine câte o instituţie învăţământ. În opinia acestor respondenţi, criteriile de eficienţă economică intră în contradicţie cu necesitatea asigurării accesului

36 / 64

universal la educaţia de calitate şi în astfel de cazuri statul trebuie să acorde prioritate respectării dreptului copiilor.

153. Analiza modului de finanţare şi evaluarea nivelului de autonomie financiară a instituţiilor de învăţământ a evidenţiat următoarele constrângeri46:

(i) majoritatea absolută a instituţiilor educaţionale, în special cele subordonate autorităţilor locale de nivelul întâi, nu dispun de autonomie financiară şi, practic, nu-şi pot gestiona mijloacele financiare conform cerinţelor specifice ale fiecărei categorii de copii, în special, ai celor dezavantajaţi;

(ii) deşi costurile educaţiei raportate la un copil/elev sunt în creştere, actualele mecanisme de gestionare a mijloacelor financiare alocate instituţiilor de învăţământ nu asigură utilizarea eficientă a acestora;

(iii) creşterea mijloacelor financiare atât în volum total, cât şi raportate la un copil/elev, nu a fost urmată şi de o creştere similară a calităţii serviciilor educaţionale, fapt ce indică o legătură slabă între misiunea şi obiectivele instituţiilor de învăţământ şi mărimea mijloacelor financiare alocate;

(iv) managerii instituţiilor de învăţământ, factorii de decizie de nivel local şi central nu dispun încă de împuterniciri şi nu au capacităţi suficiente de a gestiona mijloacele financiare alocate educaţiei conform criteriilor de eficacitate şi de eficienţă;

(v) modul existent de finanţare nu contribuie la descentralizarea managementului educaţional şi nu este orientat spre evidenţierea şi soluţionarea problemelor cu care se confruntă copiii aflaţi în dificultate.

5. Lecţiile învăţate

154. Abordarea generalizată şi uniformizată a tuturor aspectelor învăţământului preşcolar, primar, secundar general şi nonformal nu permite soluţionarea efectivă şi eficientă a problemele concrete cu care se confruntă anumite categorii de copii, în special ale celor din localităţile mici, celor ce provin din familii vulnerabile şi ale celor cu cerinţe educaţionale speciale.

155. Promovarea unor politici educaţionale relevante şi eficiente, care ar lua în considerare şi interesele copiilor aflaţi în dificultate, devine dificilă în lipsa unor date statistice complete şi veridice. Necorespunderea între datele statistice obţinute din diferite surse, lipsa unor indicatori detaliaţi, ce ar reflecta progresele înregistrate de fiecare elev, fiecare cadru didactic, fiecare instituţie de învăţământ, întreg sub-sectorul învăţământului primar şi secundar general, nivelul insuficient de dezagregare al indicatorilor existenţi, creează obstacole serioase în implementarea managementului educaţional bazat pe rezultate.

156. Reuşita reformelor în sistemul educaţional depinde în mare măsură de eficacitatea mecanismelor de monitorizare a proceselor de implementare şi de evaluare a impactului. Aceste mecanisme trebuie să includă monitorizarea şi evaluarea tuturor aspectelor vieţii şcolare, accentul punându-se pe accesul la studii, satisfacerea nevoilor copiilor aflaţi în dificultate, performanţa elevilor şi să se regăsească nu numai în planurile de acţiuni de nivel naţional, dar şi în planurile de activitate ale unităţilor şcolare şi direcţiilor de învăţământ.

46 Moldova Decentralisation of the Education Reform and Spending for Education. IDIS Viitorul, 2008. Summary of the social ministries budgetary analysis and institutional capacity assessment project in

Moldova (April – October 2008). Performed by CICO/CReDO expert team

37 / 64

157. Implementarea unui management educaţional bazat pe rezultate presupune abordarea unitară a tuturor aspectelor ce ţin de funcţionarea instituţiilor de învăţământ: activităţile de predare-învăţare, activităţile extracurriculare, şcolarizarea copiilor, recrutarea şi perfecţionarea cadrelor didactice şi a celor nedidactice, întreţinerea şi dezvoltarea bazei tehnico-materiale, gestionarea finanţelor, identificarea şi susţinerea copiilor aflaţi în dificultate. În prezent competenţele respective sunt delegate la mai mulţi factori de decizie şi de execuţie, fapt ce îngreunează atingerea obiectivelor preconizate.

158. Creşterea mijloacelor financiare alocate sectorului educaţiei nu a fost însoţită de o perfecţionare a mecanismelor de monitorizare şi evaluare a modului de utilizare a acestora.

159. Întrucât pe durata unei lungi perioade de timp autorităţile centrale au subestimat efectele negative ale crizei economice, sistemele de management educaţional şi management financiar ale sectorului nu au fost pregătite în deplină măsură pentru a răspunde la provocările acesteia.

160. Asigurarea accesului universal la studii şi ameliorarea calităţii educaţiei depinde într-o măsură decisivă de nivelul de implicare a comunităţilor. Dacă în municipii şi oraşe părinţii şi organele administraţiei publice locale conştientizează, în linii mari, importanţa educaţiei, în localităţile rurale acestui factor nu i se acordă atenţia cuvenită. De facto, chiar şi în oraşe, părinţii se implică doar la nivelul propriilor interese, fără a da importanţă educaţiei în general.

161. Majoritatea absolută a părinţilor consideră proximitatea şcolilor drept un factor de primă importanţă, fapt ce îi impune să ceară păstrarea şi chiar extinderea reţelei de instituţii de învăţământ. Pe da altă parte, funcţionarea acestor instituţii în actuala structură în localităţile cu un număr mic de copii nu este justificată din considerente economico-financiare, asigurarea calităţii studiilor necesitând eforturi considerabile din partea statului. Contradicţia dintre necesitatea asigurării accesului universal la studii şi necesitatea utilizării eficiente a mijloacelor financiare disponibile poate fi soluţionată prin schimbarea paradigmelor de organizare şi de funcţionare a instituţiilor de învăţământ. Evident, în condiţiile unei lipse acute de cadre didactice în şcolile rurale mici, consolidarea instituţiilor de învăţământ ar contribui şi la completarea acestora cu cadre didactice calificate.

162. Conceptul de calitate a instruirii încă nu este abordat în mod univoc atât de unii părinţi, cadre didactice, directori de instituţii, cât şi de reprezentanţii unor organe ale administraţiei publice locale. Mai persistă abordările bazate pe opinia conform căreia faptul că un copil frecventează şcoala echivalează cu faptul că el este şi învăţat în şcoala respectivă. În consecinţă, calitatea studiilor obţinute de unii copii, în special ale celor aflaţi în situaţii dificile, nu mai corespunde cerinţelor actuale.

163. Deşi succesul reformelor în sub-sectorul educaţiei şi dezvoltării copilului aflat în dificultate depinde în mare măsură de deciziile luate şi activităţile întreprinse la nivelul central al administraţiei publice, rolul decisiv revine, totuşi, instituţiilor de învăţământ, centrelor de tip familial, serviciilor sociale, organelor administraţiei publice şi comunităţilor locale. Anume prin optimizarea/consolidarea, la nivel local, a reţelei de servicii educaţionale, sociale etc. se poate asigura o abordare individuală a necesităţilor fiecărui copil aflat în dificultate. Această cerinţă presupune abordări intersectoriale, care ar implica serviciile de protecţie socială şi de cele sănătate, iar în anumite situaţii, pentru copiii aflaţi în conflict sau în risc de a fi în conflict cu legea - a poliţiei şi a organelor de justiţie.

164. Mobilizarea comunităţilor, pregătirea adecvată a personalului din instituţiile de învăţământ şi din cadrul serviciilor de asistenţă socială, informarea şi instruirea părinţilor

38 / 64

reprezintă factorii decisivi, care asigură identificarea copiilor aflaţii în dificultate şi integrarea lor în sistemul educaţional.

165. Stereotipurile şi atitudinile preconcepute faţă de metodele de educaţie a copiilor aflaţi în dificultate, care mai persistă încă în societate, reprezintă un obstacol serios în reformarea sistemului rezidenţial şi extinderea educaţiei incluzive. Diminuarea efectelor acestor atitudini necesita mai multe mijloace şi eforturi, decât cele ce au fost planificate înainte de demararea reformelor.

166. Dezvoltarea învăţământului extraşcolar este îngreunată, în mare măsură, de percepţia subiectivă a rolului educaţiei nonformale ca fiind una mai puţin importantă în raport cu educaţia formală. În consecinţă, în unele cazuri, problemele educaţiei nonformale sunt tratate, atât în documentele normativ-juridice, cât şi în procesul de elaborare a bugetelor, mai ales la nivel local, în baza unor abordări remanente.

167. Tendinţele de separare instituţională a activităţilor de educaţie nonformală şi subestimarea rolului instituţiilor convenţionale de învăţământ în desfăşurarea activităţilor extraşcolare nu contribuie la asigurarea accesului universal la serviciile respective şi nu este justificată din punct de vedere financiar-economic.

6. Concluzii

168. În domeniul învăţământului preşcolar accesul este în creştere, calitatea educaţiei se ameliorează, însă problema localităţilor mici persistă. Principalele activităţi întreprinse de Ministerul Educaţiei şi Tineretului, cu sprijinul Guvernului şi în strânsă colaborare cu organele administraţiei publice locale, au avut un impact benefic asupra situaţiei din domeniul educaţiei timpurii şi a învăţământului preşcolar. Creşterea numărului de instituţii şi a numărului de copii, care frecventează aceste instituţii, a extins accesul la o educaţie preşcolară de calitate şi a creat premise pozitive pentru pregătirea copiilor pentru şcoală. Tendinţele de creştere a ratelor brute şi ratelor nete de înrolare în învăţământul preşcolar, înregistrate atât în mediul urban, cât şi cel rural, denotă faptul că acţiunile întreprinse de Ministerului Educaţiei şi Tineretului şi de organele administraţiei publice locale sunt relevante pentru acest sub-sector. Totodată, în sub-sector persistă mai multe probleme, legate de lipsa instituţiilor preşcolare în localităţile mici, gradul înalt de uzură al clădirilor instituţiilor preşcolare existente, insuficienţa de cadre didactice şi manageriale cu o bună pregătire profesională, insuficienţa materialelor metodico-didactice, nivelul redus de integrare a copiilor cu disabilităţi şi a celora ce aparţin anumitor minorităţi etnice.

169. După un declin, accesul la educaţia primară s-a stabilizat, însă în invăţământul gimnazial declinul continuă. Între localităţile rurale şi cele urbane există disparităţi semnificative. Pe parcursul anilor 2002–2006 se atestă o tendinţă de descreştere a ratei nete de înrolare în învăţământul primar, o stabilizare a situaţiei înregistrându-se doar în anii 2007–2008. În învăţământul gimnazial, rata netă de înrolare a urmat o evoluţie sinuoasă, crescând în anii 2003–2004 şi scăzând în anii 2005–2008. Sunt în scădere şi ratele brute de înrolare. Există diferenţe semnificative de circa 7-10 puncte procentuale în ratele de înrolare din localităţile urbane şi cele rurale. În învăţământul primar rata de înrolare a fetelor este cu 2 puncte procentuale mai mică decât cea a băieţilor. Acest fapt pune sub semnul întrebării realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, asumate de Republica Moldova în domeniul învăţământului primar şi gimnazial.

39 / 64

170. Copiii din familiile sărace au un acces mai redus la educaţie. Accesul la educaţie este în legătură directă cu starea materială a familiilor. Cu cât familiile sunt mai sărace, cu atât riscul de a nu frecventa şcoala este mai mare. Greutăţi deosebite întâmpină familiile cu mulţi copii, în special, cele din zonele rurale. În prezent lipsesc mecanisme eficiente de a ajuta efectiv astfel de familii, iar ajutorul modest care în prezent este acordat nu ajunge întotdeauna la copil.

171. Consolidarea programelor de alimentare gratuită în şcoli ar putea extinde accesul copiilor săraci la educaţie. În condiţiile crizei economice, implementarea unor programe de alimentare gratuită în şcoli pare a fi unul din factorii strategici, care ar contribui la menţinerea ratei de înrolare în învăţământ. Se va acorda prioritate copiilor de vârstă mică (educaţia preşcolară şi învăţământul primar) şi copiilor ce provin din familiile vulnerabile (alimentare gratuită pentru copiii săraci). O atenţie deosebită vor cere măsurile de evitare a discriminării şi stigmatizării copiilor ce beneficiază de acest ajutor de către cei, care nu sunt incluşi în programele de alimentare gratuită.

172. Copiii din familiile părinţii cărora au emigrat sunt supuşi mai des pericolului de a abandona şcoala. Integrarea acestor copiii în sistemul educaţional trebuie făcută nu prin instituţionalizarea lor, ci prin dezvoltarea serviciilor comunitare (alimentare, tutelă, case de tip familial). Este important, ca ambele sectoare – cel al educaţiei şi cel de protecţie socială să lucreze împreună pentru a identifica, a sprijini şi a acorda servicii de bază acestor copii.

173. Educaţia copiilor romi necesită eforturi dedicate. Un domeniu puţin studiat încă este educaţia copiilor romi, pentru care lipsesc date statistice relevante. Implicarea plenară a autorităţilor publice locale, a cadrelor didactice şi a celor manageriale din şcoli reprezintă un factor crucial pentru ameliorarea situaţiei.

174. Accesul la educaţie a copiilor ce aparţin minorităţilor etnice din Transnistria necesită a fi analitzat. În baza statisticilor disponibile se poate constata doar faptul că o parte semnificativă din copiii moldoveni şi ucraineni nu au acces la educaţiei în limba maternă.

175. Numărul de “copii ai străzii” a crescut. Reintegrarea acestor copii în mediul familial, în şcolile şi comunităţile lor este posibilă doar prin integrarea serviciilor educaţionale şi celor de protecţiei socială. Instituţionalizarea copiilor trebuie efectuată doar ca o ultimă soluţie şi pe o perioadă cât mai mic posibilă.

176. Educaţia incluzivă nu există încă în instituţiile convenţionale. Promovarea educaţiei incluzive este împiedicată de lipsa de pregătire şi de sensibilizare a cadrelor didactice şi manageriale; lipsa de materialel metodico-didactrice; atitudinile de stigmatizare, manifestate de unele persoane.

177. Performanţele elevilor sunt în general bune, însă mai persistă elemente de inechitate. Majoritatea absolută a elevilor finalizează cu succes învăţământul primar, gimnazial, mediu general şi liceal, rata eşecurilor variind în intervalul 1%-5%. În cadrul evaluărilor internaţionale, rezultatele elevilor din Republica Moldova sunt aproape de mediile internaţionale. Totuşi, se atestă o discrepanţă în performanţele elevilor în funcţie de starea materială a familiilor, nivelul de pregătire a părinţilor pentru aşi educa propriii copiii, mediul în care se află instituţia de învăţământ (urban sau rural), tipul instituţiei de învăţământ (convenţională sau rezidenţială), nivelul instituţiei de învăţământ (şcoală primară, gimnaziu, şcoală medie sau liceu), nivelul de calificare a persoanelor ce predau în instituţiile de învăţământ (cu sau fără grad didactic). La toate nivelele şi treptele sistemului

40 / 64

de învăţământ, performanţele de învăţare, înregistrate de fete sunt puţin mai înalte decât cele ale băieţilor.

178. Curriculumul rămâne în continuare dificil pentru majoritatea copiilor. În ansamblu, reforma curriculară a avut un impact pozitiv asupra învăţământului de bază din Republica Moldova. Implementarea noului curriculum a asigurat modernizarea procesului de studii, deschiderea lui către necesităţile copilului, armonizarea învăţământului moldovenesc cu cele mai bune practici internaţionale. Totodată, în pofida tendinţelor de actualizare a curriculumului pentru învăţământul de bază, descongestionării conţinuturilor şi reducerii numărului de obiective educaţionale, mai multe cadre didactice, elevi, părinţi şi manageri şcolari consideră că curriculumul actual este dificil şi nu corespunde în deplină măsură particularităţilor de vârstă ale copiilor.

179. Asigurarea cu cadre didactice calificate este anevoioasă. Analiza calitativă a nivelului de pregătire a cadrelor didactice denotă faptul că majoritatea cadrelor didactice din învăţământului preuniversitar au studii superioare. Totodată, cota tinerilor specialişti în învăţământul de bază este relativ mică. Majoritatea cadrelor didactice o constituie persoanele cu o vechime în mare în muncă, însă “maturizarea” corpului profesoral-didactic nu este însoţită şi de o creştere a calificării acestuia, ponderea persoanelor cu grad didactic unu şi grad didactic superior fiind relativ mică. În sistemul de învăţământ superior, formarea iniţială a cadrelor didactice este privită mai mult ca o activitate complementară în pregătirea specialiştilor pentru anumite ramuri ale ştiinţei şi tehnicii, ale economiei naţionale. Doar în ultimii ani în nomenclatorul specialităţilor a apărut domenii de formare profesională, orientate explicit spre o carieră pedagogică. Unele cadre didactice mai utilzează încă metode învechite de predare-învăţare, învăţarea mecanică, intimidează şi chiar lovesc copiii.

180. Declinul demografic influenţează eficienţa sistemului educaţional şi creşte riscul închiderii unor şcoli. În perioada de tranziţie se constată o reducere a contingentului de elevi şi a numărului de elevi ce revin la un cadru didactic. Acest fapt duce la utilizarea ineficientă a edificiilor şcolare şi micşorarea numărului de posturi disponibile în şcoli. Apare pericolul închiderii şcolilor în localităţile cu un număr mic de locuitori. Ca şi în cazul altor ţări, care s-au confruntat cu probleme similare, există mai multe soluţii, cum ar fi formarea de clase mixte, închiderea şcolilor cu un număr foarte mic de copii şi transportarea acestora la şcolile din apropiere.

181. Primii paşi întreprinşi în ameliorarea situaţiei copiilor aflaţi în dificultate sunt promiţători, însă succesele obţinute trebuie consolidate. Eforturile întreprinse în ultimii ani de către organele administraţiei publice centrale şi locale, au avut un impact semnificativ asupra educaţiei şi dezvoltării copilului aflat în dificultate. Interacţiunea efectivă cu agenţiile internaţionale şi organizaţiile neguvernamentale ce activează în acest domeniu au permis schimbarea paradigmei de susţinere şi educare a copiilor aflaţi în dificultate, accentul deplasându-se pe extinderea educaţiei incluzive. Micşorarea numărului de copii aflaţi în instituţiile rezidenţiale, demararea procesului de reorganizare a acestor instituţii, apariţia primelor instituţii-pilot în care se realizează educaţia incluzivă, reprezintă doar primii paşi în reformarea sub-sectorului. Succesul reformei va depinde în mare măsură de capacitatea comunităţilor de a identifica şi de a susţine copiii aflaţi în dificultate prin modalităţi ce previn instituţionalizarea acestora. Însă, în prezent, comunităţile locale şi instituţiile convenţionale de învăţământ nu dispun de resurse materiale suficiente, personal suficient de bine pregătit pentru a asigura susţinerea şi educarea tuturor copiilor aflaţi în dificultate.

182. Procesul de reducere a reţelei de instituţii de educaţie nonformală a fost oprit, însă accesul la această formă de educaţie continuă a fi restrâns. În pofida

41 / 64

dificultăţilor de ordin financiar-economic, Ministerul Educaţiei şi Tineretului, în colaborare cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi cele locale au reuşit să oprească procesul de restrângere a reţelei de instituţii de educaţiei nonformală. Mai mult ca atât, au fost întreprinşi primii paşi în renovarea şi extinderea activităţii mai multor instituţii specializate, în special, în capitala ţării şi centrele raionale. Mecanismele de evaluare şi monitorizare în domeniul educaţiei nonformale nu mai corespund cerinţelor actuale. În consecinţă, apar dificultăţi în planificarea activităţilor ce ţin de extinderea accesului la aceste servicii şi implementarea unui management financiar, bazat pe performanţă. Este necesar, ca serviciile oferite de instituţiile de educaţie nonformală să fie adaptate la necesităţile copiilor şi tinerilor din localităţile respective.

183. Mecanismele actuale de finanţare ale învăţământului nu contribuie la sporirea autonomiei şcolilor. Şcolile nu au o autonomie financiară, gestionarea finanţelor efectuându-se, de-iure şi de-facto, de către organele administraţiei publice locale.

7. Recomandări

Cadrul normativ-juridic

184. Perfecţionarea cadrului normativ-juridic. Cadrul normativ-juridic existent trebuie modernizat, pentru a asigura înrolarea, frecventarea şi absolvirea cu succes a şcolii de către toţi copiii. În primul rând trebuie actualizate regulamentul-tip de funcţionare a şcolii, fişele de post pentru toţi managerii şcolari, fişele de post pentru cadrele didactice. Se cere o actualizare a formelor de raportare ce se referă la activitatea şcolilor, incluzându-se explicit aspectele ce ţin de nefrecventarea lecţiilor şi abandonul şcolar, înlocuirea cadrelor didactice absente la lecţii, recuperarea lecţiilor pierdute etc. O atenţie deosebită se va acorda definirii explicite a procedurilor ce ţin de monitorizarea şi prevenirea neşcolarizării şi abandonului şcolar, delimitarea clară a responsabilităţilor părinţilor, cadrelor didactice, managerilor şcolari şi ale organelor administraţiei publice locale.

185. Consolidarea cadrului normativ-juridic al educaţiei incluzive. Includerea în cadrul legislativ-normativ a unor prevederi explicite, referitoare la educaţia incluzivă. Armonizarea cadrului legislativ-normativ din domeniul educaţiei şi cel din domeniul protecţiei sociale a copilului. Asigurarea coerenţei între segmentele sistemului educaţional şi cele ale asistenţei sociale a copiilor cu cerinţe educative speciale.

186. Specificarea normativ-juridică a rolului educaţiei nonformale. Definirea explicită în cadrul normativ-juridic a rolului educaţiei nonformale, a misiunii şi obiectivelor instituţiilor specializate de educaţie nonformală, a statutului activităţilor extraşcolare în cadrul instituţiilor convenţionale de învăţământ primar şi secundar general. Stabilirea unor normative explicite de finanţare a educaţiei nonformale în instituţiile specializate şi instituţiile convenţionale de învăţământ.

Colectarea şi analiza datelor statistice

187. Perfecţionarea statisticii educaţiei, care trebuie să asigure o monitorizare validă a evoluţiilor din învăţământ. Pentru a avea un tablou relevant şi valid al situaţiei din domeniul învăţământului primar şi cel gimnazial, trebuie întreprinse măsuri în domeniul perfecţionării statisticii educaţiei. Se cer definiţii exacte, metodologii de calcul, proceduri de

42 / 64

colectare şi procesare a datelor ce ţin de absenţa elevilor la lecţii, abandonul şcolar, absenţa cadrelor didactice la lecţii, înlocuirea cadrelor didactice ce din diverse motive nu pot preda lecţiile preconizate, recuperarea lecţiilor pierdute. Pentru o monitorizarea validă a evoluţiilor în învăţământ, se va reveni la ratele nete de înrolare, datele respective fiind accesibile tuturor factorilor interesaţi: părinţilor, organelor centrale şi locale de administrare publică, comunităţilor locale, cadrelor didactice, asociaţiilor profesionale, societăţii civile.

188. Datele statistice relevante trebuie să devină un instrument efectiv şi eficient de planificare şi de monitorizare. Datele statistice colectate şi indicatorii calculaţi în baza lor trebuie utilizate pentru identificarea problemelor ce necesită intervenţii urgente şi pentru monitorizarea permanentă a politicilor educaţionale aflate în curs de implementare. Analiza datelor trebuie făcută în mod transparent, iar concluziile respective trebuie aduse la cunoştinţă tuturor factorilor interesaţi şi largului public. Metodologiile de colectare şi de prelucrare a datelor statistice vor fi armonizate cu metodologiile internaţionale.

Managementul educaţional şi finanţarea instituţiilor de învăţământ

189. Administraţia şcolilor şi autorităţile publice locale trebuie să dispună de posibilitatea de a administra resursele umane şi cele financiare în conformitate cu situaţia concretă a fiecărei localităţi. Este necesară delimitarea clară a competenţelor manageriale a tuturor actorilor educaţionali, separarea funcţiilor de elaborare şi de monitorizare a politicilor educaţionale de activităţile de implementare a acestora. Se recomandă iniţierea procesului de transfer de competenţe manageriale de la organele ierarhic superioare nemijlocit către instituţiile de învăţământ.

190. Implementarea unui management educaţional participativ, bazat pe rezultate. Apropierea şcolii de copil va fi posibilă doar atunci, când principalele decizii manageriale vor fi luate la nivelul instituţiilor de învăţământ, cu participarea obligatorie a elevilor, părinţilor şi a comunităţilor. Actualizarea cadrului legislativ-normativ se va face prin indicarea exactă a aspectelor/domeniilor care ţin de competenţa elevilor, familiilor şi a comunităţilor locale. Se recomandă instituirea unui cadru managerial, care ar mobiliza familiile şi comunităţile să participe în viaţa şcolii, ar asigura o reprezentare efectivă a acestora în organele consultative şi administrative din cadrul sistemului educaţional, ar încuraja delegarea mai multor funcţii ce ţin de organizarea vieţii şcolare elevilor, familiilor şi comunităţilor.

191. Implementarea unui mecanism de finanţare a instituţiilor de învăţământ, care ar asigura acordarea deplinei puteri de decizie în domeniul utilizării finanţelor alocate şcolilor. Remodelarea mecanismului de finanţare a şcolilor şi oferirea instituţiilor de învăţământ a statutului de persoane juridice cu drepturi depline, asigurarea autonomiei financiare a instituţiilor de învăţământ.

192. Revizuirea rolului Ministerului Educaţiei şi Tineretului în elaborarea cadrului normativ-juridic de finanţare a învăţământului. Ministerul Educaţiei şi Tineretului, în strânsă colaborare cu alte organe ale administraţiei publice centrale, trebuie sa elaboreze un cadru normativ-juridic care ar permite unităţilor şcolare să-şi poată realizarea în volum deplin toate competenţe ce le revin conform statutului lor legal de persoane juridice: angajarea şi promovarea personalului, remunerarea cadrelor didactice în bază de performanţă, gestionarea propriului buget.

193. În procesul de perfecţionare a mecanismelor de finanţare trebuie luate în considerare necesităţile copiilor dezavantajaţi. Este important, ca în procesul

43 / 64

perfecţionării mecanismelor de finanţare şi de extinderea a autonomiei financiare a instituţiilor de învăţământ general să nu fie trecute pe un plan secund aspectele ce ţin de asigurarea accesului la studii de calitate al copiilor din localităţile mici, al copiilor ce provin din familiile social-vulnerabile şi al copiilor cu cerinţe educaţionale speciale. În normele metodologice de elaborare a bugetelor învăţământului trebuie introduse prevederi, articole de cheltuieli şi indicatori expliciţi vizând susţinerea şi stimularea activităţilor centrate anume pe aceste categorii de copii.

Implementarea pe scară largă a conceptului de şcoli prietenoase copilului

194. Autorităţile centrale şi cele locale vor trebui să acorde o atenţie deosebită învăţământului din localităţile rurale mici şi necesitatea extinderii educaţiei incluzive. Viitoarele politici educaţionale trebuie să aibă drept scop reducerea disparităţilor între localităţile rurale şi cele urbane şi crearea condiţiilor pentru ameliorarea calităţii educaţiei prin asigurarea adecvată cu încăperi, mobilier, inventar, materiale didactice, cadre didactice, cadre medicale şi cadre manageriale bine pregătite.

195. Optimizarea reţelei şcolare trebuie făcută pornind de la interesul copilului. Necesitatea optimizării reţelei şcolare, impusă de reducerea contingentului de elevi şi a scăderii numărului de elevi ce revin la un cadru didactic, trebuie analizată cu cea mai mare atenţie, pe primul plan fiind soarta elevilor din localităţile mici şi nu doar eficienţa utilizării edificiilor şi a mijloacelor financiare disponibile. Acolo, unde este cazul, şcolile care au rămas fără elevi trebuie reorganizate. Pentru a garanta accesul la studii de calitate a tuturor copiilor, reorganizarea acestor şcoli trebuie anticipată de punerea la punct a unui sistem sigur şi fiabil de transport şcolar. Implementarea unor scheme inovatoare de transport şcolar trebuie făcută după experimentarea acesteia în câteva raioane pilot.

196. Extinderea gamei de servicii destinate copiilor aflaţi în dificultate, inclusiv cei rămaşi singuri din familiile de emigranţi. Extinderea volumului şi diversificarea serviciilor specializate destinate copiilor aflaţi în situaţii dificile, în special în mediul rural. Identificarea unui cadru instituţional şi a unor modele de finanţare, care ar asigura durabilitatea serviciilor specializate. Efectuarea unei evaluări detaliate a calităţii, eficacităţii şi eficienţei serviciilor psihologice din şcoli, extinderea gamei de servicii, acordate elevilor şi părinţilor, identificarea mai exactă a necesităţilor acestora şi consolidarea componentelor de consiliere psihopedagogică.

197. Asigurarea accesului fiecărui copil la oportunităţile oferite de educaţia nonformală. Dezvoltarea instituţiilor specializate de educaţie nonformală, existente în localităţile urbane. Întrucât creare unor astfel de instituţii în localităţile rurale este puţin probabilă din cauza numărului mic de copii, se recomandă extinderea serviciilor de educaţie nonformală în instituţiile convenţionale de învăţământ primar şi secundar general. Alternativele respective trebuie implementate în strânsă colaborare cu autorităţile publice locale. De asemenea, se recomandă perfecţionarea mecanismelor de monitorizare şi de evaluare în domeniul educaţiei nonformale prin stabilirea unor indicatori expliciţi, ce ar stimula atât instituţiile specializate, cât şi şcolile convenţionale să extindă accesul la aceste servicii.

198. Mobilizarea opiniei publice şi informarea părinţilor despre educaţia incluzivă şi importanţa stimulării timpurii a copiilor în familie. Formarea opiniei publice în scopul ridicării gradului de toleranţă faţă de copiii ce aparţin anumitor minorităţi etnice, copiii cu disabilităţi, copiii cu cerinţe educative speciale, copiii infectaţi cu HIV/SIDA. În scopul promovării toleranţei este necesară elaborarea de suporturi didactice şi

44 / 64

materiale informative pentru cadre didactice şi părinţi. Se recomandă extinderea activităţilor de informare a părinţilor copiilor cu cerinţe educative speciale privind oportunităţile de educaţie pentru copilul lor, oferite în cadrul comunităţilor şi instituţiilor convenţionale de învăţământ. De asemenea se recomandă infomarea părinţilor privind importanţa stimulării timpurii şi a pregătirii pentru şcoală a copilului în familie pentru dezvoltarea ulterioară a acestuia.

199. Orientarea învăţământului pedagogic spre educaţia centrată pe copil. Implementarea unul sistem profesional, unitar, de formare a cadrelor didactice, separarea profesiei de pedagog de cele orientate spre activităţi din alte domenii. Actualizarea curriculumului de formare iniţială a cadrelor didactice, punându-se accentul pe aspectele psihopedagogice ale procesului educaţional, managementul educaţional, lucrul cu copiii aflaţi în situaţii dificile etc. Extinderea componentelor de pregătire profesională, legate de comunicarea cu părinţii şi comunitatea, predarea mai multor discipline dintr-o arie curriculară, implementarea noilor metode de evaluare şi predare centrate pe copil, implementarea instruirii asistate de calculator etc.

8. Domenii prioritare de intervenţie

Învăţământul preşcolar(i) extinderea reţelei de instituţii preşcolare;(ii) creşterea numărului de instituţii preşcolare cu program flexibil de activitate;(iii) ameliorarea bazei tehnico-materiale a instituţiilor preşcolare şi dotarea acestora cu

materiale didactice, crearea condiţiilor pentru extinderea educaţiei incluzive;(iv) modernizarea procesului de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice pentru

instituţiile de învăţământ preşcolar;(v) mobilizarea comunităţilor şi atragerea donatorilor naţionali şi internaţionali în

procesul de reformare a învăţământului preşcolar.

Învăţământul general(i) perfecţionarea cadrului normativ, implicarea mai activă a părinţilor şi a comunităţilor

în viaţa şcolii;(ii) optimizarea reţelei de instituţii de învăţământ în funcţie de situaţia demografică a

localităţilor, cu asigurarea accesul copiilor la studii;(iii) ameliorarea bazei tehnico-materiale a instituţiilor de învăţământ primar şi secundar

general ţinând cont de cerinţele educaţiei incluzive;(iv) modernizarea în continuare a mecanismelor de dirijare şi de finanţare a

învăţământului, creşterea autonomiei şi a responsabilităţii instituţiilor de învăţământ pentru calitatea instruirii;

(v) adaptarea Curriculumului Naţional la cerinţele ştiinţelor educaţiei, necesităţilor elevilor şi extinderea componentei opţionale a acestuia;

(vi) instituţionalizarea unui sistem independent de evaluare a performanţelor şcolare, instituţiilor de învăţământ şi de atestare a cadrelor didactice;

(vii) modernizarea sistemului de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice, întreprinderea de măsuri vizând atragerea tinerilor specialişti în sistemul educaţional;

(viii) perfecţionarea mecanismelor de colectare şi de prelucrare a datelor statistice, ce caracterizează sistemul de învăţământ.

45 / 64

Învăţământul pentru copiii aflaţi în dificultate(i) crearea mecanismelor care vor asigura inserţia şcolara şi sociala cât mai rapida şi

eficientă a copiilor şi elevilor aflaţi în dificultate;(ii) motivarea instituţiilor de învăţământ convenţional pentru crearea tuturor condiţiilor

şi facilităţilor necesare inserţiei şcolare reuşite a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale;(iii) revizuirea carului legislativ şi normativ privind stabilirea responsabilităţilor

reprezentanţilor legali ai copiilor cu cerinţe educaţionale speciale;(iv) informarea şi sensibilizarea cadrelor didactice şi a celor tehnice din şcoli, a

părinţilor şi a comunităţilor în ansamblu, vizând drepturile copiilor care sunt diferiţi (de exemplu, copiii cu disabilităţi, cei ce aparţin anumitor minorităţi etnice, copiii din familiile sărace, copiii rămaşi singuri din familiile de emigranţi etc.).

Educaţia nonformală(i) modernizarea cadrului legislativ şi normativ în contextul noilor provocări locale şi

regionale;(ii) diversificarea formelor de organizare a educaţiei nonformele;(iii) optimizarea reţelei instituţiilor de educaţie nonformala pentru a asigura accesul

tuturor categoriilor de populaţie şcolara la aceste servicii, în special în mediul rural;(iv) crearea mecanismelor de parteneriat cu societatea civila pentru îmbunătăţirea bazei

tehnico-materiale şi didactice şi diversificarea/majorarea surselor de finanţare.

46 / 64

Anexa 1. Indicatorii de bază ce caracterizează sistemul educaţional

Tabelul 1. Instituţii preşcolare

2004 2005 2006 2007 2008

Instituţii preşcolareTotal 1269 1295 1305 1334 1349

Urban 309 309 307 308 315

Rural 960 986 998 1026 1034

Copii în instituţiile preşcolareTotal 109,7 113,1 116,2 120,1 123,9

Urban 50,8 52,1 53,9 55,8 57,8

Rural 58,9 61,0 62,3 64,3 66,1

Numărul copiilor după vârstă:Până la 3 ani 13,0 13,3 14,8 15,4 16,2

Urban 8,3 8,4 9,4 9,6 10,0

Rural 4,7 4,9 5,4 5,8 6,2

3 ani şi peste 96,7 99,9 101,5 104,7 107,7

Urban 42,5 43,8 44,5 46,2 47,7

Rural 54,2 56,1 57,0 58,5 60,0

Sursa: Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2008. Biroul Naţional de Statistică, Nr. 02-11/68 din 29.05.2009

Tabelul 2. Şcoli, gimnazii şi licee

2001/02

2002/03

2003/04

2004/05

2005/06

2006/07

2007/08

2008/09

Total instituţii 1584 1587 1583 1577 1558 1546 1541 1526

Şcoli primare 120 120 119 116 104 96 94 92

Gimnazii 674 672 669 667 664 668 678 689

Licee 198 211 284 369 387 442 471 489

Şcoli medii 546 538 466 380 359 296 254 214

Şcoli pentru copii cu deficienţe în dezvoltarea intelectuală sau fizică 39 39 38 38 37 37 37 35

Şcoli serale 7 7 7 7 7 7 7 7

Numărul de elevi – total, mii

620,3 605,2 580,5 548,5 519,0 493,5 462,8 436,1

Numărul de elevi la 10000 locuitori 1710 1671 1607 1522 1438 1372 1289 1217

Sursa: Activitatea instituţiilor de învăţământ primar şi secundar general la începutul anului de studii 2008/2009. Biroul Naţional de Statistică, 2009

47 / 64

Tabelul 3. Instituţii rezidenţiale

Nr.d/o Tipul instituţiei Total

instituţiiTotal copii Caracteristica instituţiei

1. Case de copii 3 103 Copii orfani şi rămaşi fără intreţinerea părinţilor, copii din familii vulnerabile 7-16 ani.Copii cu surditate în vîrstă de 3-7 ani

2. Şcolile de tip internat (gimnazii) pentru copii orfani şi rămaşi fără îngrijirea părinţilor

16 3413 Copii orfani şi rămaşi fără intreţinerea părinţilor, copii din familii vulnerabile, incomplete, virsta 7-16 ani

3. Şcoli sanatorile 3 621 Copii cu maladii cronice ale sistemului cardio-vascular, boli neurologice

4. Instituţii speciale pentru copii cu deficienţe fizice şi senzoriale

8 876 Copii cu deficienţe ale aparatului locomotor, paralizie cerebrală infantilă, consecinţe ale polimelitei, deficienţe senzoriale de văz şi auz de vîrsta 7-16 ani

5. Şcoala internat pentru copii cu devieri de comportament

1 38 Copii cu devieri de comportament 7-16 ani

6. Şcoli-internat auxiliare 27 2991 Copii cu deficienţe mintale din familii vulnerabile, abandonaţi şi neglijaţi de familie 7-16 ani.

Total 58 8042

Sursa: Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2009

Tabelul 4. Numărul de copii în instituţiile de învăţământ extraşcolar

(mii)

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Centre (case) de creaţie 28,5 30,0 30,6 33,2 32,4 31,1 32,7 32,8

Centre de creaţie tehnică 7,3 7,4 7,1 7,3 7,3 6,4 7,0 5,9

Centre ale tinerilor naturalişti 1,7 2,1 2,2 2,0 2,1 3,4 2,1 2,2

Centre ale tinerilor turişti 2,0 2,0 2,7 2,1 2,4 2,0 2,2 1,5

Şcoli muzicale şi de artă pentru copii 18,0 15,5 15,4 16,4 16,4 15,9 16,2 16,6

Biblioteci pentru copii 88,0 246,1 252,2 283,8 278 257,1 148,1a 149,6 a

Şcoli sportive pentru copii şi adolescenţi 29,4 31,1 33,3 33,3 32,1 33,6 33,5 32,2

a Utilizatori activi / Active users

Sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2008

48 / 64

Tabelul 5. Ratele de înrolare în învăţământul primar şi gimnazial2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Ratele brute de înrolare (%)        Primar (clasele 1-4) - total 99,5 99,5 99,8 97,9 96,7 94,4 94,0 93,6

Urban 101,3 101,7 104 102,8 102,4 100,5 100,9 101,6Rural 98,5 98,3 97,7 95,5 93,7 91,4 90,5 89,4

Gimnazial (clasele 5-9) - total 91,1 92,3 92,2 92,5 93,0 90,5 90,1 89,3Urban 95,1 95,9 95,6 96,6 97,7 95,4 95,4 95,1Rural 88,5 90 90,1 90,1 90,3 87,9 87,3 86,3

Ratele nete de înrolare (%)        Primar (clasele 1-4) - total 92,4 92,7 92,4 91,0 87,8 87,6 87,7 87,8

Urban 94,6 94,8 96,4 95,5 92,1 93,3 94,0 94,9Rural 91,3 91,6 90,4 88,7 85,6 84,7 84,5 83,7

Gimnazial (clasele 5-9) - total 86,8 87,9 87,5 88,5 86,8 86,2 85,6 84,6Urban 91,2 91,6 90,8 92,1 90,1 90,4 90,0 89,6Rural 84,0 85,7 85,4 86,3 84,9 83,9 83,3 82,0

Sursa: Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2009; Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2008. Biroul Naţional de Statistică, Nr. 02-11/68 din 29.05.2009

Tabelul 6. Rata brută de cuprindere în învăţământul preşcolar şi primar pe quintile, 2007

I(mai piţin asigurate)

II III IVV(cele mai bine asigurate)

Învăţământul preşcolar 59,4% 63,8% 66,0% 68,4% 79,2%

Învăţământul primar 96,2% 96,9% 96,5% 99,2% 99,1%

Sursa: Sărăcia copiilor în Republica Moldova 2006–2007. UNICEF, 2008

Tabelul 7. Cotele de înmatriculare în învăţământ pentru populaţia roma şi non-roma

Roma Non-Roma

7-11 ani (Învăţământul primar) 69% 94%

12-15 ani (Învăţământul gimnazial) 45% 94%

16-19 ani (Învăţământul mediu şi liceal) 20% 70%

Peste 20 ani (Învăţămăntul superior) 7% 42%

Sursa: Romii în Republica Moldova. PNUD, Chişinău 2007

49 / 64

Tabelul 1. Plăţile suplimentare efectuate de părinţi pe parcursul unui an şcolar (estimare la nivel de ţară)

Categoriile de cheltuieli MDL, mil.

Lecţii particulare (individuale) 92,5

Lecţii suplimentare (în grup) 26,0

Cadouri profesorilor 25,0

Plăţi în comitetul părintesc (Fondul şcolii) 20,0

Reparaţii în şcoală / clasă 14,6

Manifestaţii şcolare 13,0

Examene 6,0

Încălzire (asistenţa tehnică / reparaţie) în şcoală 5,5

Plată pentru o notă bună 3,7

Paza în şcoală 1,7

Perfectarea actelor de studii 1,5

Sursa: Studiul sociologic “Plăţile informale în învăţămînt”, Institutul de Politici Publice, 2007

Tabelul 8. Copii şi cadre didactice în instituţiile preşcolareDomeniu/Indicator 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008Copii în instituţiile preşcolare - total ('000) 96,5 104,0 106,5 109,7

113,1 116,2 120,1 123,9

Urban 47,8 49,7 50,1 50,8 52,1 53,9 55,8 57,8Rural 48,6 54,4 56,5 58,9 61,0 62,3 64,3 66,1

Locuri în instituţiile preşcolare - total ('000) 145,6 150,2 154,0 156,1

159,1 159,6 160,2 …

Urban 64,6 63,7 63,1 63,7 63,5 63,2 … …Rural 81,0 86,5 90,8 92,4 95,7 96,4 … …

Copii la 100 de locuri - total 66 69 69 70 71 73 79 …Urban 74 78 79 80 82 85 … …Rural 60 63 62 64 64 65 … …

Numărul de grupe - total ('000) 4,3 4,6 4,7 4,9 5,0 5,2 … …Urban 2,1 2,1 2,2 2,2 2,6 2,3 … …Rural 2,2 2,4 2,6 2,7 2,8 2,9 … …

Media numărului de copii într-o grupă - total 23 23 23 22

23 22 … …

Urban 23 23 23 23 21 23 … …Rural 22 22 22 22 23 22 … …

Numărul de pedagogi - total ('000) 9,0 9,6 9,8 10,0 10,3 10,5 10,9 …Urban 4,5 4,5 4,4 4,4 4,5 … … …Rural 4,6 5,1 5,4 5,6 5,8 … … …

din care educatori - total 6,9 7,3 7,5 7,6 7,8 8,0 8,3 …Urban 3,6 3,6 3,6 3,6 3,6 … … …Rural 3,3 3,7 3,9 4,0 4,2 … … …

Raportul numărul de copii/educator - total 14,0 14,2 14,2 14,4

14,5 14,5 14,5 …

Urban 13,3 13,8 13,9 14,1 14,5 … … …Rural 14,8 14,7 14,5 14,7 14,5 … … …

Sursa: Raport cu privire la realizarea Strategiei consolidate şi a Planului de acţiuni în sectorul educaţiei // Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2009

50 / 64

Tabelul 9. Elevi în şcoli de zi, gimnazii, licee

mii persoane

2001/02 2002/03 2003/04 2004/05 2005/06 2006/07 2007/08 2008/09

Total 618,4 603,4 578,7 546,6 517,0 491,5 461,0 434,3

Clasele pregătitoare 3,0 2,9 2,7 2,6 2,5 2,3 2,3 2,0

Clasele 1-4 224,5 212,5 198,9 184,2 171,0 160,5 151,7 145,4

Clasele 5-9 319,0 308,0 295,2 280,4 267,5 254,2 239,5 222,9

Clasele 10-12 71,9 80,0 81,9 79,4 76,0 74,4 67,4 64,0

Urban 254,8 249,1 238,4 223,1 209,2 198,7 186,7 176,3

Clasele pregătitoare 0,7 0,6 0,7 0,7 0,7 0,6 0,5 0,4

Clasele 1-4 80,8 74,6 69,2 64,5 60,8 57,3 54,9 53,7

Clasele 5-9 128,1 122,7 116,4 108,1 100,9 94,2 87,3 80,6

Clasele 10-12 45,2 51,2 52,1 49,8 46,8 46,6 44,0 41,5

Rural 363,6 354,2 340,3 323,5 307,8 292,8 274,2 258,0

Clasele pregătitoare 2,3 2,2 2,1 1,8 1,8 1,7 1,8 1,6

Clasele 1-4 143,7 138,0 129,6 119,7 110,3 103,3 96,9 91,7

Clasele5-9 190,8 185,2 178,8 172,3 166,6 160,0 152,1 142,3

Clasele 10-12 26,8 28,8 29,8 29,6 29,1 27,8 23,4 22,4

Sursa: Activitatea instituţiilor de învăţământ primar şi secundar general la începutul anului de studii 2008/2009. Biroul Naţional de Statistică, 2009

Tabelul 10. Ratele nete de înrolare în unele ţări din Europa, 2007

Preşcolar Primar Secundar

Moldova 68% 88% 81%

România 71% 94% 73%

Rusia … … …

Lituania 69% 90% 91%

Ucraina … 89% 84%

Estonia 90% 95% 90%

Sursa: UNESCO Institute for Statistics, 2009

51 / 64

Tabelul 11. Cauzele nefrecventării instituţiilor de învăţămînt de către copiii roma

Cauza Ponderea

Costurile pentru studii sunt prea mari 34%

Copilul are deja nivelul necesar de studii 14%

Copilul este nevoit să muncească 8%

Căsătoria 8%

Boală 7%

Distanţa până la şcoală prea mare 5%

Discriminarea la şcoală 2%

Necunoaşterea limbii de învăţământ 2%

Alte cauze 9%

Nici un răspuns 11%

Sursa: Romii în Republica Moldova. PNUD, Chişinău 2007

Tabelul 12. Cauzele nefrecventării şcolii în mediul rural (opinia cadrelor didactice şi a directorilor de şcoli)

Cauza Ponderea

Muncesc alături de părinţi 11,4%

Nu au haine, alte rechizite 25,4%

Părinţii sunt plecaţi la muncă, nu supraveghează copiii 35,1%

Părinţii sunt prezenţi, dar neglijează educaţia copiilor 28,1%

Sursa: Educaţia de bază în Republica Moldova din perspectiva şcolii prietenoase copilului, 2008

Tabelul 13. Instituţii de învăţământ extraşcolar pentru copii

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Centre (case) de creaţie 43 45 45 47 47 45 46 47

Centre de creaţie tehnică 9 10 10 11 10 10 10 9

Centre ale tinerilor naturalişti 4 5 6 6 6 7 6 5

Centre ale tinerilor turişti 7 7 7 6 6 4 5 4

Şcoli muzicale şi de artă pentru copii 118 109 108 110 112 112 112 107

Biblioteci pentru copii 169 154 153 156 156 155 152 147

Şcoli sportive pentru copii şi adolescenţi 77 77 80 81 82 85 87 86

Sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2008

52 / 64

Tabelul 14. Cota orelor opţionale din Planurile-cadru pentru gimnazii şi licee

2002/03 2003/04 2004/05 2005/06 2006/07 2007/08 2008/09

Gimnaziu 15.6% 12.5% 12.5% 9.4% 10.3% 10.3% 6.9%

Liceu, profilul umanistic 18.2% 18.2% 18.2% 15.2% 13.3% 13.3% 13.3%

Liceu, profilul real 14.7% 14.7% 14.7% 11.8% 9.7% 9.7% 9.7%

Sursa: Calculele grupului de evaluare în baza Planurilor de învăţământ pentru învăţământul primar, gimnazial, mediu general şi liceal, aprobate de către Ministerul Educaţiei şi Tineretului în anii 2002–2008

Tabelul 15. Cadre didactice după vechimea în munca pedagogică

2000/012001/02

2002/03

2003/04

2004/05

2005/06

2006/07

2007/08

Până la 3 ani 7.9% 7.8% 8.7% 8.9% 8.4% 8.5% 8.2% 8.2%

În vârstă de pensionare 6.8% 6.6% 6.7% 7.9% 9.4% 11.2% 13.4% 15.6%

Sursa: Biroul Naţional de Statistică, Nota informativă nr. 08-01/136 din 26.12.2007

Tabelul 16. Anii în care au fost construite clădirile instituţiilor de învăţămînt primar şi secundar general

Până în anul 1950 1951-1960 1961-1970 1970-1980 1981-1990 1991-2000 2000-2008

Total 9.1% 10.1% 31.8% 24.4% 19.8% 3.3% 1.5%

Urban 7.6% 13.3% 29.1% 26.0% 19.3% 4.4% 0.3%

Rural 9.8% 8.9% 32.9% 23.8% 20.0% 2.8% 1.9%

Sursa: Calculele Institutului de Politici Publice în baza datelor Sistemului de cartografiere, 2008

Tabelul 17. Evoluţia numărului de instituţii rezidenţiale

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Case de copii 3 3 3 3 3 3 3 3 3

Gimmnazii-internat 19 19 19 19 19 19 19 16 16

Şcoli-internat sanatoriale 3 3 3 3 3 3 3 3 3

Şcoală-internat pentru copii cu devieri în comportament 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Instituţii speciale pentru copii cu deficienţe fizice şi senzoriale 9 9 9 9 9 9 9 8 8

Şcoli-internat auxiliare 28 28 28 28 28 28 27 27 27

Total 63 63 63 63 63 63 62 58 58

Sursa: Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2009

53 / 64

Tabelul 18. Evoluţia numărului de copii în instituţiile rezidenţiale subordonate Ministerului Educaţiei şi Tineretului

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Case de copii 148 130 155 167 172 165 146 133 106

Gimmnazii-internat 6205 5856 5718 5665 5491 5016 4628 3879 3381

Şcoli-internat sanatoriale 719 676 710 653 662 645 602 606 612

Şcoală-internat pentru copii cu devieri în comportament 41 38 34 30 56 57 62 42 42

Instituţii speciale pentru copii cu deficienţe fizice şi senzoriale 1111 1095 1065 1103 1035 1036 972 889 885

Şcoli-internat auxiliare 3290 3284 3286 3333 3350 3268 3075 3019 3007

Total 11514 11079 10968 10951 10766 10187 9485 8568 8033

Sursa: Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2009

Tabelul 19. Instituţii de învăţământ din regiunea transnistreană, subordonate Minsiterului Educaţiei şi Tineretului

Instituţia Numărul de copii

1. Liceul Teoretic ”Lucian Blaga”, or. Tiraspol 290

2. Liceul Teoretic ”Alexandru cel Bun”, or. Bender 894

3. Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”, raionul Dubăsari 580

4. Liceul Teoretic ”Ştefan cel Mare”, or. Grigoriopol 165

5. Liceul Teoretic ”Evrica, or. Rîbniţa 345

6. Gimnaziul Roghi, raionul Dubăsari 95

7. Gimnaziul Corjova, raionul Dubăsari 94

8. Gimnaziul internat, or. Bender 180

Total 2643

Sursa: Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2009

54 / 64

Tabelul 20. Instituţii de învăţământ din regiunea transnistreană, care nu se află sub controlul autorităţilor Republicii Moldova

2003 2004 2005 2006 2007

Instituţii preşcolare

Numărul de instituţii 157 155 151 153 156

Numărul de copii în instituţii - total 18164 17361 18129 19016 19289

din care învaţă:

în limba rusă 16595 15964 16456 17018 17237

în limba moldovenească 1515 1307 1555 1844 1933

în limba ucraineană 54 90 118 146 119

Instituţii de învăţământ general

Numărul de instituţii 170 169 167 167 167

Numărul de copii în instituţii - total, mii 71,9 67,4 63,6 59,2 55,6

din care învaţă:

în limba rusă 55,9 52,2 48,8 45,6 42,9

în limba moldovenească 8,8 8,3 7,8 7,1 6,5

în limbile rusă şi moldovenească 4,6 4,9 4,6 4,2 3,9

în limba ucraineană 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8

în limbile rusă şi ucraineană 1,8 1,2 1,6 1,5 1,5

Instituţii de învăţământ extraşcolar

Numărul de instituţii 77 75 70 70 70

Numărul de copii deserviţi, mii 33,7 34,0 33,6 33,7 33,1

Sursa: Culegere statistică. Tiraspol, 2008

Tabelul 21. Ponderea elevilor din instituţiile de învăţământ primar şi secundar general cu situaţie familială dificilă

Total Urban Rural

Elevi cu ambii părinţi plecaţi la muncă peste hotare 4.3% 3.6% 4.8%

Elevi cu un părinte plecat la muncă peste hotare 11.5% 9.5% 12.7%

Elevi din familii monoparentale 5.5% 7.2% 4.5%

Elevi orfani 0.4% 0.5% 0.3%

Elevii părinţii cărora sunt în divorţ 5.0% 7.7% 3.4%

Sursa: Calculele Institutului de Politici Publice în baza datelor Sistemului de cartografiere, 2008

55 / 64

Tabelul 22. Numărul elevilor din instituţiile de învăţământ general cu devieri de comportament

Total Urban Rural

Elevi cu devieri de comportament (aflaţi la evidenţa comisilor pentru minori) 2604 1503 1101

Elevi cu dificultăţi de integrare în mediul şcolar 166 47 119

Relaţii tensionate cu colegii 85 55 30

Sursa: Calculele Institutului de Politici Publice în baza datelor Sistemului de cartografiere, 2008

Tabelul 23. Numărul minorilor care au comis crime

2004 2005 2006 2007 2008

Numărul minorilor care au comis crime - total 3187 2612 2160 1815 1554

din numărul total

Jafuri - după vîrstă, ani

14-15 71 67 48 84 45

16-17 140 124 123 104 112

Furturi - după vîrstă, ani

14-15 953 781 691 587 449

16-17 1141 993 846 620 591

Tîlhării - după vîrstă, ani

14-15 11 6 7 3 8

16-17 31 24 20 21 19

Huliganism - după vîrstă, ani

14-15 22 16 28 18 9

16-17 110 81 57 59 46

Legate de narcomanie - după vîrstă, ani

14-15 - 5 4 5 3

16-17 105 69 74 38 27

Sursa: Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2008. Biroul Naţional de Statistică, Nr. 02-11/68 din 29.05.2009

56 / 64

Tabelul 24. Numărul minorilor deţinuţi în penitenciare

2004 2005 2006 2007 2008

Total 35 70 138 92 24

inclusiv:

tineri 33 65 124 88 21

tinere 2 5 14 4 3

Sursa: Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2008. Biroul Naţional de Statistică, Nr. 02-11/68 din 29.05.2009

Tabelul 25. Structura măsurilor de pedeapsă cu privire la minori

2004 2005 2006 2007 2008

Condamnaţi total 1774 1888 1316 662 445

din care la:

închisoare 194 224 227 124 100

amendă 162 142 116 54 49

condamnare condiţionată 1209 1236 624 321 173

suspendarea executării pedepsei 11 - 2 - 1

muncă neremunerată în folosul comunităţii - 234 320 154 108

alte pedepse 198 51 27 9 14

Sursa: Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2008. Biroul Naţional de Statistică, Nr. 02-11/68 din 29.05.2009

Tabelul 26. Copii în Centrul de Plasament Temporar al Minorilor

2006 2007 2008

Total minori plasaţi 1459 1507 1680

din care:

nu învaţă şi nu lucrează 357 300 330

se ocupă cu cerşitul 221 192 176

rătăciţi 16 27 18

preşcolari 62 76 44

elevi ai şcolilor generale 481 584 732

elevi ai gimnaziilor-internat 368 361 343

Cazuri de plasament repetat 500 565 551

Sursa: Nivelul criminalităţii în Republica Moldova în anul 2008. Biroul Naţional de Statistică, 19.03.2009

57 / 64

Tabelul 27. Dotarea instituţiilor de învăţămînt primar şi secundar general cu apeduct, canalizare şi sisteme de încălzire

Apeduct şi canalizare Apă caldă Sistem de

încălzire

Total 64.7% 18.0% 77.0%

Urban 81.1% 20.3% 97.8%

Rural 51.0% 17.3% 71.4%

Sursa: Calculele Institutului de Politici Publice în baza datelor Sistemului de cartografiere, 2008

Tabelul 28. Asigurarea instituţiilor de învăţămînt primar şi secundar general cu cadre medicale, psihologi, psihopedagogi, logopezi

Total Urban Rural

Cadre Medicale 78.3% 80.8% 77.5%

Psihologi 30.9% 59.7% 21.8%

Psihopedagogi 2.5% 5.8% 1.5%

Logopezi 8.8% 25.6% 3.6%

Sursa: Calculele Institutului de Politici Publice în baza datelor Sistemului de cartografiere, 2008

Tabelul 29. Gradul de realizare a testelor de evaluare de către elevi(evaluare finală, anul 2007)

Limba română,clasa a 4-a

Matematica,clasa a 4-a

Matematica,clasa a 9-a

Elevii din şcolile din mediul rural 73,1% 69,8% 59,2%

Elevii din şcolile din mediul urban 82,8% 83,7% 63,3%

Elevii din liceu 78,6% 80,1% 62,2%

Elevii din şcolile medii 74,4% 72,3% 60,2%

Elevii din gimnazii 72,3% 69,0% 57,3%

Elevii din şcolile primare 81,0% 82,1% -

Elevii din instituţiile rezidenţiale 71,4% 68,1% -

Elevii învăţaţi de o persoană cu grad didactic superior 86,1% 93,4% 70,3%

Elevii învăţaţi de o persoană cu grad didactic unu 83,6% 86,4% 65,5%

Elevii învăţaţi de o persoană cu grad didactic doi 75,8% 75,3% 61,9%

Elevii învăţaţi de o persoană fără grad didactic 74,7% 72,3% 55,2%

Media 75,7% 75,3% 60,0%

Sursa: Studiul “Evaluarea rezultatelor şcolare”, Institutul de Politici Publice, 2007

58 / 64

Tabelul 30. Normele pe elev, utilizate pentru alocarea fondurilor de stat la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale

(lei)

Instituţii 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Instituţii preşcolare 1021 1367 1565 2642 3026 3166

Şcoli primare, gimnazii şi licee 963 1151 1232 1725 1816 1895

Instituţii complementare(extra-curriculare) 96 100 144 156 161

Case de tip familial 6707 6707 6847 7249 7326

Şcoli de tip internat 3963 4584 5315 8342 10900 14650

Instituţii speciale 5441 6515 8313 11389 14182 18171

Sursa: Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2009

59 / 64

Tabelul 31. Distribuirea alocărilor de mijloace financiare pe programe de cheltuieli în domeniul educaţiei pe anii 2005-2011

Denumirea programuluiTotal cheltuieli publice (mii.lei) Prognoza (mii.lei) Ponderea in suma totală (%)

2005 2006 2007 2008* 2009 2010 2011 2009 2010 2011

Programul „Învăţămîntul preşcolar” 422702,7 526893,0 735871,0 942981,6 1027800,8 1099545,2 1166806,5 18,7 19,1 18,9

Programul „Învăţămîntul secundar” 1376702,4 1937144,0 2275252,8 2759576,7 2861959,9 2997378,9 3160126,3 53,3 53,8 52,9

Programul ”Învăţămîntul mediu de specialitate” 135765,1 188863,3 208553,5 218382,0 298302,1 298312,7 360640,6 5,4 5,2 5,9

Programul „Învăţămîntul superior” 494621,1 594691,8 646346,5 642447,7 802197,0 814576,4 917146,2 14,8 14,4 15,1

Programul „Învăţămîntul postuniversitar” 42347,2 56854,2 63462,7 63655,5 71478,9 72139,4 72951,0 1,1 1,1 1,0

Programul „Perfecţionarea cadrelor” 11466,9 10069,4 11227,5 13799,6 15645,7 15806,1 19839,3 0,3 0,3 0,3

Programul „Educatia extraşcolară” 192022,6 260380,2 301422,8 255577,8 290795,0 292140,3 300442,8 5,3 5,0 4,8

Programul „Tehnologii de informare şi comunicare în educaţie” 0,0 4809,7 - - - - - - - -

Programul „Elaborarea politicii şi managementul în domeniul educaţiei” 21385,2 26093,3 27257,1 31254,9 36959,2 36714,2 37073,7 0,7 0,6 0,6

Programul „Instruirea cadrelor dotate în reţeaua “Educaţie şi cercetare” - - 46,0 4000,0 17066,3 23466,3 25066,3 0,3 0,4 0,4

Total pe programe 2697013,2 3605798,9 4269439,9 4931675,8 5422204,6 5650079,5 6060092,7 100,0 100,0 100,0

Finanţat de la:

Bugetul de stat, total 1041222,8 1267598,9 1470322,3 1580768,2 1874194,0 1929896,2 2061749,6 34,6 34,2 34,0

inclusiv Granturi şi credite, proiecte externe 600,0 30500,0 55152,7 91176,0 56435,8 63649,5 0,0 3,0 3,3 0,0

Fonduri şi mijloace speciale 506334,0 529483,5 539716,3 460264,6 553503,7 548264,1 547678,7 29,5 28,4 26,6

Bugetele unităţilor administrativ - teritoriale 1655290,4 2338200,0 2799117,6 3350907,6 3548010,6 3720183,3 3998343,1 65,4 65,8 66,0

Total pe programe 2697013,2 3605798,9 4269439,9 4931675,8 5422204,6 5650079,5 6060092,7 100,0 100,0 100,0

Alocări pentru majorări de salarii în ramură - - - - 381200,0 519800,0 519800,0 - - -

Total pe sector 2697013,2 3605798,9 4269439,9 4931675,8 5803404,6 6169879,5 6579892,7 - - -

Sursa: Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu, anii 2007-2009, 2008-2010 şi 2009-2011

60 / 64

Anexa 2. Harta instituţiilor ce activează în domeniul educaţiei

În tabelele ce urmează sunt prezentate informaţiile de bază despre instituţiile internaţionale şi cele naţionale din Republica Moldova ce activează în domeniul educaţiei.

Organizaţii internaţionale

Denumirea Direcţiile principale de activitate în sectorul educaţiei Note

Banca MondialăWorld Bank

Finanţarea Proiectului “Educaţia Pentru Toţi − Iniţiativa de Acţiune Rapidă”

Finanţarea Proiectului “Educaţie de calitate în mediul rural din Moldova”

Finanţarea proiectelor de renovare a instituţiilor de învăţământ prin intermediul Fondului de Investiţii Sociale din Moldova

http://www.worldbank.org

Agenţia Suedeză pentru Cooperare în Dezvoltare InternaţionalăSwidish International Development Cooperation Agency

Finanţarea proiectelor vizând respectarea drepturilor copiilor

Finanţarea proiectelor de dezvoltare a învăţământului profesional

http://www.sida.se

Departamentul pentru Dezvolatre Internaţională, Regatul UnitDepartment for International Development (DFID), UK

Finanţarea proiectelor de educaţie incluzivă a copiilor cu disabilităţi

http://ukinmoldova.fco.gov.uk

Agenţia Elveşiană pentru Dezvoltare şi CooperareSwiss Agency for Development and Cooperation SDC

Finanţarea proiectelor de rebiltare fizică a grădiniţelor şi şcolilor-internat

Finanţarea proievtelor de prevenire a traficului de copii

Finanţarea proiectului de crearea a Sistemului naţional de standarde ocupaţionale, evaluare şi certificare în învăţământul secundar profesional

http://www.sdc.md

HILFSWERK AUSTRIA in Moldova

Implementarea proiectelor de dezvoltare a învăţământului secundar profesional

http://www.hilfswerk-austria.md/

Liechtenstein Development Service (LED) in Moldova

Ameliorarea alimentaţiei copiilor în şcoli Consolidarea învăţământului secundar profesional Integrarea socială a copiilor ce provin din familiile

dezavantajate

http://led.md/

Organizaţia Internaţională pentru Migraţie

Finanţarea proiectelor de orientare şi pregătire profesională a absolvenţilor de gimnazii-internat

http://www.iom.md/

Misiunea OSCE in Moldova

Finanţarea proiectelor de susţinere a copiilor rămaşi fără îngrijire părintească în urma migraţiei

Finaţarea proiectelor de studiere a limbii de stat de către copiii ce aparţin minorităţilor etnice

Finanţarea proiectelor de combatere a traficului de fiinţe umane

http://www.osce.org/moldova

61 / 64

Organizaţii naţionale

Denumirea Direcţiile principale de activitate în sectorul educaţiei Note

Fundaţia Soros-Moldova

Dezvoltarea capacităţilor organizaţiilor neguvernamentale

www.soros.md

Centrul Educaţional “Pro Didactica”

Dezvoltarea curriculară Formarea continuă a cadrelor didactice şi

manageriale Îmbunătăţirea calităţii educaţiei Integrarea socială a elevilor din şcolile alolingve

http://prodidactica.md/

Programul Educaţional "Pas cu Pas"

Modernizarea domeniului educatiei timpurii Extinderea accesului copiilor la serviciile educaţionale Dezvoltarea curriculară Formarea continuă a cadrelor didactice şi

manageriale Dezvoltarea şcolii comunitare Educaţia centrată pe copil

http://pascupas.md

Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului

Copiii monitorizeaza respectarea propriilor drepturi Includerea sociala a copiilor ramasi fara ingrijire

parinteasca Suport pentru dezvoltarea serviciilor comunitare

pentru copii Speranta devine realitate − viata decenta pentru

tinerele din Republica Moldova

http://www.childrights.md

Centrul de Zi “Speranţa”

Promovarea educaţiei inclizive a copiilor cu disabilităţi www.speranta.moldline.net

Organizaţia “Salvaţi Copiii”

Susţinere a copiilor rămaşi fără îngrijire părintească în urma migraţiei

Resocializarea şi reintegrarea copiilor în situaţie de risc

Reintegrarea şi reabilitarea psiho-socială a victimelor traficului de fiinţe umane

Servicii de asistenţă şi reintegrare socială pentru copiii refugiaţi, solicitanţi de azil şi familiile acestora

http://scm.ngo.moldnet.md

La Strada Moldova asistenţă şi programe de instruire vizând combaterea traficului de fiinţe umane

http://www.lastrada.md

62 / 64

Anexa 3. Sursele consultate

1. Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2008

2. Cadrul de cheltuieli pe termen mediu pe anii 2007-2009. // Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 813 din 11 iulie 2006 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 124, art. 909).

3. Cadrul de cheltuieli pe termen mediu pe anii 2008-2010. // Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 756 din 2 iulie 2007 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 98-102, art. 807).

4. Cadrul de cheltuieli pe termen mediu pe anii 2009-2011. // Dispoziţia Guvernului Republicii Moldova nr. 98-d din 20 octombrie 2008

5. Copiii Moldovei // Biroul Naţional de Statistică, 2008

6. Educaţia de bază în Republica Moldova din perspectiva şcolii prietenoase copilului. Studiu elaborat de Institutul de Politici Publice cu suportul financiar şi asistenţa UNICEF Moldova, 2008

7. Educaţia în Republica Moldova. Publicaţie statistică, 2006

8. Informaţie cu privire la implementarea SCERS şi ODM în anul 2006 (Componenta Educaţie) // Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2007

9. Informaţie cu privire la mersul executării Programului Naţional „Satul Moldovenesc” // Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2007

10. Informaţie privind implementarea Planului de Acţiuni RM-UE // Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2008

11. Informaţie privind rezultatele implementării SCERS in sectorul educaţiei în anul 2005 // Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2006

12. Legea bugetului de stat pe anul 2006. Nr. 291-XVI din 16 noiembrie 2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 164-167, art. 810

13. Legea bugetului de stat pe anul 2007. Nr. 348-XVI din 23 noiembrie 2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 189-192, art. 893

14. Legea bugetului de stat pe anul 2008. Nr. 254-XVI din 23 noiembrie 2007 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 192-193, art. 745

15. Legea bugetului de stat pe anul 2009. Nr. 244-XVI din 22 noiembrie 2008 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 223-295, art. 824

16. Obiectivele de Dezvoltare ale Milieniului în Republica Moldova // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 46, art. 340

17. Planul Consolidat de acţiuni pentru sectorul educaţiei (2006-2008) // Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2005.

18. Planul de acţiuni pentru susţinerea ţiganilor/romilor din Republica Moldova pe anii 2007-2010. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 203–206 din 31.12.2006, art. 1573

19. Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008–2011. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 30–33 din 13.02.2009, art. 127

63 / 64

20. Planul naţional de acţiuni "Educaţie pentru toţi" pe anii 2004–2008 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 83, art. 665

21. Rapoartele anuale de activitate, anii 2006, 2007 şi 2008 // Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2009.

22. Raport cu privire la mersul implementării Planului Naţional de Acţiuni „Educaţie pentru toţi” (perioada de referinţă 20.12.2005 – 20.06.2006) // Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2006

23. Raport cu privire la mersul implementării Planului Naţional de Acţiuni „Educaţie pentru toţi” (perioada de referinţă 21.06.2006 – 31.12.2006) // Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2007

24. Raport cu privire la realizarea prevederilor documentelor strategice în domeniul învăţământului // Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2008

25. Raport cu privire la realizarea Strategiei consolidate şi a Planului de acţiuni în sectorul educaţiei // Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2009

26. Raport privind realizarea Programului de Activitate a Guvernului “Progres şi Integrare” // Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2008

27. Strategia Consolidată pentru sectorul educaţiei (2006-2008) // Ministerul Educaţiei şi Tineretului, 2005.

28. Strategia naţională “Educaţie pentru toţi” // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 70, art. 441

29. Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008–2011. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.18–20 din 29.01.2008, art. 57

30. Strategia naţională de tineret pe anii 2009–2013. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 68, art. 192

31. Strategia naţională privind acţiunile comunitare pentru susţinerea copiilor aflaţi în dificultate pe anii 2007-2009 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 131-135, art. 989

32. Strategia naţională şi Planul de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 103-106, art. 823

64 / 64