ASIGURĂRILE DE CREDITE ŞI GARANŢII

12.1. Consideraţii generale

Asigurările de credite şi garanţii sunt subsumate unor categorii de riscuri financiare şi/sau politice legate de o paletă largă de activităţi economice, comerciale sau financiare, derulate în ţară sau pe plan internaţional.

Aceste riscuri pot fi structurate în: riscuri comerciale; riscuri generate de forţa majoră şi provocate de calamităţi naturale; riscuri politice; riscuri valutare.

1.Riscurile comerciale se pot manifesta atât în tranzacţiile interne, cât şi în cele internaţionale, şi constau în deteriorarea sistemului financiar al cumpărătorului astfel încât acesta ajunge în starea de imposibilitate de plată a sumei datorate la scadenţă. Uneori, neonorarea obligaţiilor de plată poate constitui rea-credinţă din partea cumpărătorului.2. Riscurile generate de forţa majoră şi provocate de calamităţi naturale sunt,în general, imprevizibile şi se manifestă prin fenomene naturale sau cauzate de o forţă majoră care pun cumpărătorul în imposibilitate de plată faţă de furnizor (cutremur, inundaţii).3. Riscurile politice constau în evenimentele social-politice, independente de voinţa şi solvabilitatea cumpărătorului, care îl împiedică să-şi onoreze obligaţiile de plată faţă de furnizor (război, greve).Sunt situaţii când împotriva ţării importatorului sunt instituite măsuri cu caracter politic de către terţe ţări, cum este cazul embargoului.Riscurile politice pot fi constituite şi de diverse măsuri luate de autorităţile publice ale statului în care se află partenerul, concretizate în efecte ca:restrângerea importurilor;limitarea transferului valutar;sechestrarea sau rechiziţionarea unor bunuri aparţinând agentului economic asigurat.Tot în această categorie se încadrează şi cazul neonorării plăţii la termen de către importatorii publici.4. Riscurile valutare se manifestă în cazul unor tranzacţii comerciale internaţionale. Pentru aceasta, în contract se prevede posibilitatea plăţii în altă valută decât cea luat în vedere la încheierea contractului, deoarece se poate modifica raportul de schimb pe parcursul perioadei dintre momentul încheierii contractului şi momentul plăţii.

Acest tip de riscuri are mai multe forme: riscul de schimb valutar; riscul creşterii costurilor de fabricaţie al mărfurilor contractate datorită inflaţiei; riscul fluctuaţiei ratei dobânzii.

În practică s-au instituit două forme de asigurare specifice riscurilor de import-export: asigurarea riscurilor financiare; asigurarea riscurilor politice.

I. Asigurarea riscurilor financiareAsigurarea riscurilor financiare este o formă de asigurare complexă, putând avea un

câmp de manifestare şi pe plan intern, dar, îndeosebi, se manifestă pe plan internaţional.În sistemul asigurărilor pentru riscurile financiare se disting:

asigurarea creditelor, respectiv:a.1. asigurarea creditelor interne;a.2. asigurarea creditelor de export; b. asigurarea de garanţii (de cauţiune); c. asigurarea de fidelitate.a. În cadrul acestor asigurări, un loc deosebit îl ocupă asigurarea creditelor care au ca scop protejarea comercianţilor şi producătorilor împotriva daunelor financiare generate de insolvabilitatea cumpărătorilor.

Primele încercări de asigurare a creditelor s-au făcut în Franţa, în 1850, dar prima societate de asigurări specializată, care a procedat la preluarea riscurilor respective, a fost American Credit Indemnity Company în 1893.

Asigurarea de credite este specifică economiei de piaţă care presupune existenţa unui sistem de credite dezvoltat.

În ţara noastră s-a practicat, înainte de 1989, numai asigurarea de credite de export, dar, în procesul de tranziţie, asigurarea de credite s-a amplificat.

a.1. Asigurarea de credite interneAceasta se impune în condiţiile unei pieţe concurenţiale, constituind un instrument

care facilitează protecţia vânzătorului faţă de riscul de insolvabilitate al debitorului, dar şi protecţia băncii care a acordat creditul.

Asigurarea de credite se referă la riscurile potenţiale în toate etapele procesului de producţie şi de distribuţie.

Poliţa emisă variază în funcţie de legislaţia şi de uzanţele din fiecare ţară, putându-se utiliza într-o tranzacţie individuală sau într-un flux de afaceri continuu.

O alternativă este poliţa specială, care asigură un număr de tranzacţii, cu unul sau mai mulţi cumpărători, stabilite pe o perioadă de 12 luni.

O altă alternativă este poliţa generală pe cifra de afaceri, pe credit, prin care se asigură toate afacerile realizate pe o perioadă de timp (de regulă 12 luni). Pentru emiterea unei astfel de poliţe, societatea de asigurări face investigaţii în privinţa agentului economic cu privire la:volumul afacerilor în anul anterior;volumul creditelor anterioare;structura şi bonitatea cumpărătorilor;volumul creditelor furnizor;volumul tranzacţiilor estimate pe perioada de asigurare.Poliţa de asigurare de credite interne nu acoperă integral paguba prin intermediul despăgubirilor. Asiguratul suportă până la 20-25% din pierdere, practicându-se sistemul despăgubirilor limitate prin franciză.Suma asigurată o poate constitui, după caz:cifra de afaceri a asiguratului în perioada de referinţă;volumul tranzacţiilor cu parteneri nominalizaţi.

a.2. Asigurarea de credite externeContractul de export are ca obiect: livrarea de mărfuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, cesiunea de licenţe şi brevete de invenţii în favoarea unor cumpărători sau beneficiari străini.Întrucât, cel mai adesea, părţile contractante convin, prin contract, asupra unui decalaj între momentul lucrării şi momentul plăţii, furnizorul acordă cumpărătorului extern un credit comercial şi, deci, furnizorul îşi asum atât riscul exportatorului pe credit, cât şi efectele de trezorerie ale operaţiilor de export cu plata la termen.

Acest fapt implică blocarea resurselor financiare ale furnizorului o perioadă de timp, iar deblocarea impune apelul la credite bancare.Asigurarea creditelor bancare se corelează cu mecanismul formelor pe care le îmbracă creditele la export:

credit – furnizor; credit – cumpărător; credit – ajutoare din resurse publice.

Asigurarea creditelor de export acoperă o multitudine de riscuri care, privite prin prisma momentului în care se pot produce, sunt grupate în:

riscuri premergătoare semnării contractului; riscurile ulterioare semnării contractului.

Concurenţa tot mai puternică pe plan internaţional determină agenţii economici să lanseze oferte ferme, valabile o anumită perioadă de timp.Modificarea condiţiilor economice, în perioada de valabilitate a ofertei (preţ, dobândă, curs valutar), poate general, pentru exportatori, în cazul încheierii unor contracte comerciale, o serie de pierderi care nu pot fi recuperate de la importatori.În perioada premergătoare semnării contractului, ofertantul este obligat să depună o cauţiune în favoarea cumpărătorului, care să-i garanteze acestuia că ofertantul va încheia contractul, în condiţiile prevăzute în ofertă.În faza ulterioară încheierii contractului, pot interveni o serie de riscuri:

specifice intervalului dintre momentul semnării contractului şi livrarea bunurilor; specifice intervalului dintre momentul livrării bunurilor şi încasării contravalorii

acestora.Contractul de asigurare pentru credite la export intră în vigoare, în cazul asigurării creanţelor rezultate din vânzări de bunuri, la data la care s-a efectuat prima livrare de bunuri şi drepturile asupra acestora au trecut asupra cumpărătorului extern, iar în cazul asigurării creanţelor rezultate din prestări de servicii, la data la care a început prestarea.Răspunderea asigurătorului încetează la data ultimei scadenţe a creditului acordat, dacă acesta a fost complet rambursat, în condiţiile nerambursării creditului ca urmare a producerii unor riscuri excluse de asigurare, o dată cu plata despăgubirilor de către asigurător şi în cazul denunţării sau rezilierii contractului de asigurare.Cele mai uzuale excluderi ale unui astfel de tip de poliţă se referă la:

1. reclamaţii pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii necorespunzătoare;2. penalităţi sau orice alte pierderi în legătură cu nerespectarea obligaţiilor contractuale;3. amenzi de orice fel;4. pierderi din diferenţe de curs valutar;5. pierderi rezultate ca urmare a producerii unor riscuri politice;6. pierderi provocate de război civil, revoluţie;7. pierderi provocate de calamităţi naturale.

Suma asigurată la un asemenea tip de poliţă nu poate depăşi valoarea di factura externă. În general, suma asigurată se exprimă în valuta în care s-a încheiat contractul comercial.Fransiza se situează, în practică, între 10-50%, procent stabilit în funcţie de:bonitatea şi solvabilitatea cumpărătorului;

ramura economică; ţara în care se face exportul; perioada de creditare.

Prima de asigurare se stabileşte pe baza cotaţiei de primă determinată de asigurător în funcţie de criteriile enumerate.

În general, prima se achită anticipat şi integral, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului. La asigurările încheiate pe perioade mai mari de un an, prima poate fi achitată şi în rate anuale.Plata despăgubirilor se face în baza unor documente care să ateste insolvabilitatea debitorului sau neîndeplinirea obligaţiilor contractuale din cauze comerciale.

Situaţiile cele mai frecvente se referă la: depăşirea perioadei de aşteptare prin neplata prelungită; iniţierea procedurii de faliment.

Constatarea şi evaluarea daunelor se efectuează de asigurător sau de experţi desemnaţi de acesta.

Pentru stabilirea despăgubirilor, din valoarea daunei se scad: plăţile efectuate de debitori până la producerea riscului asigurat; sumele obţinute din valorificarea garanţiilor; eventualele prime de asigurare datorate de asigurat până la sfârşitul perioadei de

asigurare; fransiza stabilită prin contractul de asigurare.

b. Asigurarea de garanţii (de cauţiune)Aceasta este o altă formă de asigurare prin care asigurătorul garantează că debitorul

îşi va îndeplini obligaţiile contractuale pe care le are faţă de creditor.Cauţiunea reprezintă un serviciu similar celui oferit de bănci. Cele mai utilizate forme

se referă la:garanţii pentru licitaţii;garanţii de restituire a avansului;garanţii pentru asigurarea serviciului de întreţinere;garanţii pentru vamă;garanţii pentru îndeplinirea diverselor obligaţii faţă de organismele oficiale. Garanţiile pentru licitaţii – se garantează faptul că, în cazul în care câştigă licitaţia, debitorul va semna contractul şi va furniza garanţia, respectiv cauţiunea de bună execuţie a contractului.Dacă debitorul nu va semna contractul sau dacă nu va aduce cauţiunea, câştigătorul licitaţiei va fi următorul ofertant, iar asigurătorul va plăti diferenţa dintre valoarea licitată de debitorul asigurat şi al doilea ofertant. Garanţiile de restituire a avansului – în situaţia în care creditorul prefinanţează debitorul prin plata unui avans. Astfel, se garantează rambursarea sumei plătite cu anticipaţie, printr-o cauţiune a cărei valoare descreşte proporţional cu valoarea lucrărilor executate.Garanţia de bună executare a contractului presupune emiterea unei poliţe de cauţiune prin care să fie garantată îndeplinirea, la termen, a contractului.

c. Asigurarea de fidelitateAceasta este o formă de asigurare prin care se oferă protecţie unei societăţi împotriva unor prejudicii datorate unor acte de necinste ale personalului său.Scopul asigurării este de a proteja asiguratul împotriva unor daune care ar rezulta din încrederea acordată diferitelor persoane care administrează o parte din activitatea sa.Poliţa de asigurare protejează societatea împotriva daunelor provocate de acte frauduloase sau de necinste ale personalului, indiferent dacă acesta acţionează singur sau împreună cu alte persoane.Societatea de asigurare plăteşte numai dauna propriu-zisă, nu şi costurile suportate de asigurat pentru stabilirea pierderilor înregistrate.

Garanţiile de fidelitate se emit pentru fiecare persoană în parte, pentru anumite posturi sau, general, pentru toţi angajaţii unei societăţi.

II. Asigurarea riscurilor politiceAceasta desemnează acoperirea de care dispune o societate comercială dintr-o ţară

pentru a-şi susţine activitatea de export, concretizată în contracte de livrare şi pentru susţinerea propriilor investiţii în străinătate.

Riscurile politice cuprind o gamă variată de evenimente:naţionalizarea investiţiilor legată de expansiunea capitalului în ţările în curs de dezvoltare; dificultăţi în transferul banilor din ţara cumpărătorului; orice acţiune a unor guverne străine care duce la dificultăţi în respectarea obligaţiilor contractuale; război, război civil, revoluţie, care împiedică realizarea obligaţiilor contractuale; riscurile privind cumpărătorii publici; retragerea sau reînnoirea licenţelor de export sau impunerea unor restricţii la export; pierderi rezultate din imposibilitatea de a institui procese legale în ţara cumpărătorului, ca urmare a lipsei sau a proastei funcţionări a sistemului legal şi juridic din ţara respectivă.

12.2. Asigurarea creditelor de export

Activitatea de export poate genera, aşa cum am văzut, riscul de neîncasare a contravalorii bunurilor sau serviciilor oferite partenerilor externi. În acest context, furnizorii ce lucrează pe credit trebuie să facă în perioada premergătoare semnării contractului de export o documentare cât mai exactă cu privire la solvabilitatea clienţilor lor. Atunci când acest demers nu este satisfăcător, ei trebuie să facă apel la protecţia prin asigurare.

În unele situaţii, mai ales când este cazul riscurilor politice rezultând din măsuri ale autorităţilor publice ale ţării importatorului, asigurătorii privaţi nu se angajează nici în asigurarea furnizorilor angajaţi în exporturi cu plata la termen şi nici a băncilor care acordă credite cumpărătorilor externi.

În aceste circumstanţe, tranzacţiile sunt încurajate de către stat prin preluarea riscurilor respective de către instituţii care acţionează din împuternicirea şi pentru contul statului. Aceste instituţii pot îmbrăca diferite forme juridice:

departamente ale administraţiei de stat, ca de exemplu în: Anglia (Departamentul de Garantare a Creditului de Export din cadrul Ministerului Comerţului); Japonia (Divizia de Asigurare a Exporturilor din cadrul Ministerului Comerţului şi Industriei).

agenţii guvernamentale sau instituţii publice: S.U.A. (Banca de Export-Import a Statelor Unite); Belgia (Oficiul Naţional pentru Asigurări); Italia (Institutul Naţional pentru Asigurări).

societăţi de drept privat care acţionează, exclusiv sau parţial, în contul statului, ca mandatar al acestuia în materia asigurării creditelor de export: Germania (Agenţia Hermes); Franţa (COFACE – Compania Franceză de Asigurări pentru Comerţul Exterior); Austria (O.K.B. – Banca Austriacă de Control); Spania (C.E.S.C.E. – Compania de Asigurări de credite de Export); Olanda, Elveţia etc.

În România, pentru activitatea de asigurare a creditelor de export a fost creată în 1991 Banca de Export-Import a României (EXIMBANK). Aceasta are un statut mixt, în sensul că îşi desfăşoară activitatea atât în numele şi pe contul statului,c a agent al acestuia, având la dispoziţie şi resurse primite de la bugetul de stat, cât şi în nume şi pe cont propriu.

Acţionând în domeniul bancar şi în cel al asigurărilor de credite de export, EXIMBANK oferă agenţilor economici români, indiferent de natura capitalului (de stat sau privat)produse şi servicii care se înscriu în coordonatele practicilor interne şi internaţionale de specific, asigurând întreaga gamă de prestaţii impuse de realizarea contractelor comerciale.Concurenţa acerbă pentru obţinerea contactelor de export care caracterizează mediul de afaceri din zilele noastre face ca şansele exportatorilor români de a pătrunde pe pieţele internaţionale să poată fi sporite prin oferirea unor facilităţi de plată partenerilor de afaceri, cum ar fi încheierea tranzacţiilor de export cu plata amânată (export pe credit).Exportatorii români au posibilitatea de a oferi aceste facilităţi de plată şi datorită EXIMBANK care intervine în derularea contractelor de export, protejând încasarea creanţelor externe în cazul în care se produc o serie de riscuri care duc la neachitarea obligaţiilor de către partenerii externi.Riscurile împotriva cărora sunt protejaţi exportatorii români prin intermediul poliţei de asigurare EXIMBANK sunt:a) riscuri comerciale:

falimentul cumpărătorului străin; neplata prelungită (plata nu a fost efectuată în termen de 180 de zile de la scadenţă din

alte motive decât cele politice, cu excepţia cazului în care plata se datorează unei dispute între exportator şi cumpărătorul străin sau unui risc exclus de la asigurare);

alte dificultăţi financiare ale cumpărătorului.b) riscuri politice (de ţară):

evenimente de natură politică; modificări ale legislaţiei ţării cumpărătorului care pot împiedica derularea

tranzacţiilor comerciale; dificultăţi şi întârzieri mai mari de 180 de zile în transferul banilor din ţara debitorului

determinate de instituirea unui moratoriu general privitor la datoria externă declarat de guvernul din ţara cumpărătorului sau de guvernul unei terţe ţări prin intermediul căreia trebuie efectuată plata, toate pierderile provenind din imposibilitatea de a institui proceduri legale în ţara debitorului;

orice alte acţiuni ale guvernelor străine care împiedică derularea convenţiilor de credit sau determină întârzieri în transferul banilor;

război, război civil, revoluţii şi alte evenimente asimilate petrecute în afara României, care împiedică pe împrumutat să ramburseze, total sau parţial, creditul;

toate pierderile legate de debitorii publici (împrumutaţi care intră în categoria cumpărătorilor publici).

c) riscuri de forţă majoră: evenimente de tipul catastrofelor naturale (inundaţii, cutremure, erupţii vulcanice

etc.), cu excepţia celor apărute pe teritoriul României, care îl pun pe împrumutat în imposibilitatea de a rambursa, total sau parţial, creditul.

Tipurile de tranzacţii acoperite de poliţa de asigurare: Exportul pe credit furnizor scurt. Exporturi complexe. Exporturi pe credit cumpărător.

a) Tipurile de poliţe pentru tranzacţiile pe termen scurt (maximum 360 de zile) sunt:poliţa globală de asigurare pentru ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică;

poliţa globală de asigurare pentru celelalte ţări – acoperă întreaga cifră de afaceri a exportatorilor atât împotriva riscurilor comerciale, cât şi a riscului de ţară, care este preluat în numele şi contul statului.Poliţa de asigurare acoperă perioada de post-livrare (creditare a cumpărătorului), de ea putând beneficia toţi exportatorii români, indiferent de provenienţa capitalului, aceştia fiind protejaţi împotriva riscurilor comerciale şi politice în proporţie de 85% din valoarea contractului/contractelor de export.b) În cazul exporturilor complexe şi al produselor cu ciclu lung de fabricaţie, riscurile sunt preluate în contul statului pe baza hotărârii Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior. Pot solicita astfel de asigurări contractanţii generali, subcontractanţii şi producătorii de bunuri cu ciclu lung de fabricaţie destinate exporturilor.

c) Şi în cazul creditului cumpărător, riscurile sunt preluate în contul statului pe baza hotărârii Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior. Convenţia de credit încheiată între banca exportatorului şi banca împrumutatului pentru finanţarea exporturilor româneşti poate lua două forme:linie de credit pentru finanţarea mai multor contracte de export (în general, pe termen scurt);convenţie de credit pentru finanţarea unui singur contract de export (exporturi complexe).Riscurile asigurabile în acest caz sunt, ca şi în cazul anterior, cele comerciale, politice şi de forţă majoră.Poliţa de asigurare a EXIMBANK este concepută astfel încât să poată urmări derularea fiecărui contract de export şi dinamica portofoliului oricărui exportator, având următoarele caracteristici:

asigurarea se dimensionează după nivelul livrărilor; se pot introduce noi contracte de export pe măsura negocierii sau încheierii acestora; costul poliţei de asigurare, format din prima asigurare, comisionul de angajare a

cererii de asigurare şi comisionul pentru stabilirea limitei de credit este mai scăzut decât cel al altor instrumente de plată asiguratorii şi variază în funcţie de condiţiile specifice ale proiectelor de comerţ exterior.

Activitatea EXIMBANK de asigurare a creditelor se desfăşoară pe trei direcţii principale:asigurarea creditului cumpărător, pe termen mediu şi lung, în numele şi contul statului;asigurarea pe termen scurt a riscului de neplată la extern, în contul statului;derularea, în nume şi cont propriu, a activităţii de asigurare pe termen scurt a riscului de plată la extern.În privinţa activităţii pe termen scurt, putem spune că poliţele de asigurare au fost preluate după modelul reasigurătorului COFACE, cu care EXIMBANK împarte cotă-parte riscurile asumate (50% rămân în sarcina EXIMBANK şi 50% reasigură COFACE). Poliţele EXIMBANK în nume propriu şi în numele şi contul statului sunt asemănătoare în cea mai mare parte, intervenind două diferenţe majore:riscurile asigurate în nume propriu sunt cele comerciale şi politice, în timp ce asigurarea în contul statului acoperă şi riscul de forţă majoră;ratele de risc folosite pentru calculul primei de asigurare sunt mai mici la asigurarea în contul statului decât la asigurarea în nume şi cont propriu, ceea ce va determina ca valoarea primei de asigurare stabilită pentru asigurarea în nume propriu să depăşească valoarea primei stabilite pentru asigurarea în contul statului.

Asigurarea creditului cumpărător, pe termen mediu şi lung, în numele şi contul statuluiBanca de Export - Import a României – EXIMBANK S.A. – asigură în contul statului

creditele cumpărător acordate pe termen mediu şi lung, de către bănci comerciale sau instituţii financiare, importatorilor sau băncilor acestora. Sursa de realizare a acestor operaţiuni în contul statului este fondul pentru asigurarea şi reasigurarea creditelor de export

pe termen scurt, mediu şi lung, a garanţiilor de export şi investiţiilor române în străinătate. Fondurile menţionate pot fi angajate în limita maximă de expunere stabilită de Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior.

Asigurarea are ca obiect convenţia de credit încheiată pentru creditul cumpărător acordat de asigurat debitorului dintr-o anumită ţară, pe o perioadă de maximum 8 ani (creditul cumpărător acordat se referă fie la un contract individual de export, fie la mai multe contracte de export – linie de credit). Obiectul contractelor de export îl constituie livrarea unor bunuri, prestarea unor servicii sau executarea unor lucrări în ţara debitorului.

Prin credit pe termen lung se înţelege creditul cu o durată de rambursare cuprinsă între 1 an şi 5 ani. Prin credit pe termen scurt se înţelege creditul cu o durată de rambursare mai mare de 5 ani, dar nu mai mult de 8 ani.

Asigurarea acoperă riscul de nerambursare a creditului(principalul) şi dobânzii aferente creditului cumpărător sau tragerii din linia de credit cumpărător, precum şi eventualele costuri de colectare. Asigurarea nu acoperă comisioanele ce trebuie plătite de către debitor, conform convenţiei de credit, precum şi dobânzile penalizatoare şi alte datorii cu caracter de penalitate, pe care debitorul trebuie să le achite, după caz, conform prevederilor convenţiei de credit.

Răspunderea EXIMBANK începe la data intrării în vigoare a Promisiunii sau Poliţei de asigurare sau la o altă dată precizată în Lista condiţiilor specifice (de regulă, data intrării în vigoare a convenţiei de credit), cu condiţia ca prima de asigurare sau prima rată de primă menţionată în Lista condiţiilor specifice să fi fost plătită de către asigurat. Asigurarea este valabilă pe toată perioada pentru care creditul a fost acordat debitorului de către asigurat, perioadă menţionată în Lista condiţiilor specifice.

Răspunderea EXIMBANK încetează odată cu plata de către debitor a tuturor sumelor asigurate sau, în cazul producerii unui risc asigurat, odată cu plata despăgubirii.

Poliţele de asigurare a creditului cumpărător se încheie în valuta convenţiei de credit. Calculele referitoare la suma asigurată, prima de asigurare, pierdere, indemnizaţia de asigurare, recuperări etc. se efectuează în valuta convenţiei de credit.

Asigurarea acop4eră riscul de nerambursare a creditului cumpărător şi a dobânzii aferente ca urmare a producerii urătoarelor riscuri asigurate:1. Riscuri comerciale

a) Insolvabilitatea debitorului:împotriva debitorului există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de declanşare a falimentului, în conformitate cu legislaţia în vigoare în ţara debitorului;a fost pronunţat un ordin de lichidare împotriva debitorului;împotriva debitorului există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de administrare sau reorganizare a afacerilor sale în beneficiul creditorilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare din ţara debitorului;în cursul executării unei hotărâri obţinute împotriva debitorului, punerea în executare nu a condus la stingerea totală sau parţială a datoriilor acestuia;debitorul a recurs la cesionarea drepturilor sale de creanţă, tranzacţie sau alt aranjament de acest gen, valabile din punct de vedere al legislaţiei în vigoare din ţara debitorului, în beneficiul creditorilor;a fost numit un administrator în numele creditorilor garantaţi, a altor creditori sau a debitorului însuşi,conform legislaţiei în vigoare din ţara debitorului;alte condiţii care potrivit sistemului legal din ţara debitorului sunt echivalente celor menţionate mai sus.b) Neplata prelungită – plata nu a fost efectuată la 90 de zile de la scadenţă din alte cauze decât cele asimilate riscurilor politice, cu excepţia cazului în care neplata se datorează unui

risc exclus de la asigurare sau unui litigiu între asigurat şi debitor privind debitul sau valabilitatea dreptului asiguratului.

2. Riscuri politicea) dificultăţi şi întârzieri mai mari de 90 de zile în transferul banilor din ţara

cumpărătorului ca urmare a unui moratoriu general privitor la datoria externă, declarat de guvernul din ţara debitorului sau de guvernul unei terţe ţări prin intermediul căreia trebuie efectuată plata;

b) orice alte acţiuni ale guvernelor străine care împiedică îndeplinirea contractului de export sau determină întârzieri în transferul banilor;

c) război, război civil, revoluţii şi alte evenimente ce au loc în afara României şi împiedică îndeplinirea contractului de export;

d) toate riscurile care se referă la cumpărătorii publici;e) toate pierderile rezultând din imposibilitatea de a institui proceduri legale în ţara

debitorului datorită lipsei sau proastei funcţionări a sistemului judiciar sau juridic din ţara în cauză.3. Riscuri de forţă majoră

a) evenimente de tipul catastrofelor naturale declarate şi constatate în mod oficial de către autoritatea competentă din ţara debitorului (inundaţii, cutremure, erupţii vulcanice etc.), cu excepţia celor apărute pe teritoriul României, care îl pun pe debitor în imposibilitatea de a rambursa total sau parţial creditul;

b) alte evenimente asimilate forţei majore care conduc la nerambursarea totală sau parţial a ratelor de credit şi a dobânzilor.

Se pot accepta la asigurare fie numai riscuri politice, fie toate cele trei tipuri de riscuri descrise anterior (politice, comerciale, de forţă majoră).

Se exclud de la asigurare:rezilierea de către asigurat a convenţiei de credit încheiate între asigurat şi debitor, fără obţinerea în prealabil a acordului EXIMBANK, ca urmare a apariţiei unui caz de culpă;redactarea incorectă sau omisiuni în convenţia de credit;înţelegeri cu creditorul în afara convenţiei de credit care au ca efect nerambursarea creditului cumpărător;implicarea unor intermediari;impozite datorate de asigurat în ţara debitorului;vicii ale contractului de export;neîndeplinirea de către exportator a obligaţiilor prevăzute în contractul de export;existenţa unei dispute (litigiu sau neînţelegere de orice natură) între exportator şi importator cu privire la îndeplinirea obligaţiilor contractuale;existenţa unei dispute (litigiu sau neînţelegere de orice natură) între importator şi debitor (atunci când sunt entităţi diferite).Pentru obţinerea unei poliţe de asigurare, solicitanţii completează o cerere tip de asigurare care trebuie înregistrată la EXIMBANK. Cererea conţine informaţii despre asigurat, despre debitor, despre convenţia de credit, tipul de asigurare solicitat etc.Informaţiile furnizate de solicitanţi în cererea de asigurare şi documentele transmise de aceştia reprezintă baza asigurării. Orice informaţie eronată sau incompletă furnizată înainte de semnarea poliţei de asigurare, informaţie ce ar fi influenţat decizi EXIMBANK cu privire la acceptarea riscului, poate conduce la rezilierea poliţei de asigurare.În cazul în care EXIMBANK acordă creditul cumpărător unei bănci, analiza privind situaţia financiară a băncii debitoare are forma limitei de expunere stabilită pe banca respectivă şi aprobată printr-o hotărâre a Consiliului de Administraţie al EXIMBANK.

EXIMBANK are dreptul să solicite informaţii suplimentare privind tranzacţia atunci când elementele cuprinse în cererea de asigurare şi în documentaţia furnizată nu sunt suficiente pentru evaluarea riscurilor sau pentru stabilirea condiţiilor specifice de asigurare.Comisioanele specifice poliţei de asigurare a creditului cumpărător, comisioane care se percep solicitanţilor, sunt următoarele:Comision de înregistrare a cererii de asigurare;Comision de analiză;Comision pentru modificarea condiţiilor iniţiale de asigurare;Prima de asigurare;Comision pentru încheierea promisiunii de asigurare.În cazul producerii unui risc asigurat în numele şi contul statului, constatarea şi evaluarea daunelor se fac de către EXIMBANK (prin intermediul structurii organizatorice cu atribuţii de monitorizare) în strânsă colaborare cu asiguratul, potrivit prevederilor poliţei de asigurare.

Asiguratul poate pretinde indemnizaţie de asigurare (despăgubire) numai dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:şi-a îndeplinit obligaţiile către debitor la timp şi în întregime;şi-a îndeplinit toate obligaţiile legale şi administrative în ţara debitorului cu privire la convenţia de credit;nu a acordat debitorului facilităţi de credit care depăşesc condiţiile de plată prevăzute în Lista condiţiilor specifice;pierderea nu rezultă dintr-un litigiu între asigurat şi debitor cu privire la convenţia de credit;şi-a îndeplinit toate obligaţiile prevăzute în poliţa de asigurare;a expirat perioada de aşteptare prevăzută în Lista condiţiilor specifice.Asiguratul trebuie să notifice EXIMBANK, nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la descoperire, despre orice pierdere sau orice ameninţare privind iminenţa apariţiei unei pierderi, comunicând totodată, în scris, cauzele şi circumstanţele în care a apărut pierderea respectivă sau ar putea să apară pierderea iminentă, precum şi documentaţia care să ateste natura şi cauzele pierderii, împreună cu dovada clară a producerii riscului.

Asiguratul trebuie să remită EXIMBANK şi Împuternicirea de colectare/recuperare pentru ca, pe perioada de aşteptare, reprezentanţii EXIMBANK să poată acţiona în consecinţă pentru colectarea sumelor datorate de debitor asiguratului. EXIMBANK trebuie să informeze în permanenţă asiguratul cu privire la rezultatele acţiunii de colectare întreprinse.

Pentru realizarea acţiunii de colectare, EXIMBANK trebuie să angajeze o agenţie de colectare din ţara debitorului care să poată derula această operaţiune. Costurile comunicate de agenţia de colectare sunt suportate de asigurat, fiind achitate de acesta pe baza documentelor transmise de EXIMBANK.

Cota (procentul) de primă de asigurare care stă la baza determinării cuantumului primei de asigurare se determină în funcţie de riscul asigurat astfel:dacă se asigură numai riscul politic, cota de primă este funcţie de clasa de risc în care este încadrată ţara debitorului şi de durata creditului;dacă se asigură toate cele trei categorii de riscuri (risc politic, risc comercial şi risc de forţă majoră), cota de primă pentru determinarea cuantumului primei de asigurare se stabileşte prin însumarea:cotei (procentului) de primă de asigurare corespunzătoare riscului politic;cotei (procentului) de primă de asigurare corespunzătoare tipului debitorului (guvernamental, public sau privat), clasei de risc în care este încadrată ţara debitorului şi perioadei pentru care s-a acordat creditul.

Cota (procentul) de primă astfel determinată reprezintă procentul de primă pentru asigurarea riscurilor în perioada de credit, în vederea acoperirii riscului politic în proporţie de 100% şi acoperirii celorlalte tipuri de riscuri în proporţie de 95%.

Pentru alte procente asigurate se calculează cota de primă de asigurare ajustată proporţional.

Cota (procentul) de primă de asigurare rezultat conform metodologiei de mai sus poate fi diminuată cu până la 30% (marja de negociere).