[ascunde]Articolele acestei săptămâni sunt Bani pentru amendamente, Bătălia de la Cârlibaba, Echipamentul militar al Statului Islamic și Mănăstirea Corbii de Piatră. Oricine poate contribui la îmbunătățirea lor.

CupruDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cupru

Nichel ← Cupru → Zinc

-29CuCu

Ag

Tabelul complet • Tabelul extins

Informații generale

Nume, Simbol, Număr Cupru, Cu, 29

Serie chimică metale de tranziție

Grupă, Perioadă, Bloc Întâia secundară, 4, p

Densitate 8960 kg/m³

Culoareroșie-strălucitoare cu

luciu metalic

Proprietăți atomice

Masă atomică 63,546 u

Rază atomică 135 (145) pm

Rază de covalență 138 pm

Rază van der Waals 140 pm

Configurație electronică [Ar] 3d10 4s1

Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 1

Număr de oxidare+2,+1, caracter bazic

moderat

Oxid amfoter

Structură cristalină cubică cu fețe centrate

Proprietăți fizice

Fază ordinară solid

Punct de topire 1083,4 °C K

Punct de fierbere 2567 °C K

Energie de fuziune 13,05 kJ/mol kJ/mol

Energie de evaporare 300,3 kJ/mol kJ/mol

Temperatură critică1357,6 K

(1084,6 °C) K

Volum molar7,11 ×10-6

m3/molm³/kmol

Presiune de vapori 0,0505 Pa la 1358 K

Informații diverse

Electronegativitate (Pauling) 1,9 (Scala-Pauling)

Căldură specifică 380 J/(kg*K)J/(kg·K)

Conductivitate electrică 59,6 106/m ohmi S /m

Conductivitate termică401

W/(m*K)W/(m·K)

Prima energie de ionizare 745,5 kJ/mol kJ/mol

A 2-a energie de ionizare 1957,9 kJ/molkJ/mol

A 3-a energie de ionizare 3555 kJ/mol kJ/mol

A 4-a energie de ionizare 5536 kJ/mol kJ/mol

Cei mai stabili izotopi

Simbol AN T 1/2 MDEd

PDMeV

stabil cu 18 neutroni

36Cuurme

sintetic301.000

ani

β-

ε / β+

0,709

1,142

36Ar

36S

37Cu 24,23 % stabil cu 20 neutroni

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a

specificat altfel.

modifică 

Cuprul (numit și aramă) este un element din tabelul periodic având simbolul Cu și numărul atomic 29.

Cuprul este un metal de culoare roșcată, foarte bun conducător de electricitate și căldură. Cuprul a fost folosit de oameni din cele mai vechi timpuri, arheologii descoperind obiecte din acest metal datând din 8700 î.Hr. A fost unul din primele metale folosite, deoarece cantități mici din el apar în unele locuri în stare liberă. Principalele minereuri ale cuprului sunt: calcozina (sulfura de cupru), calcopirita sau criscolul (ferosulfura de cupru), cupritul (oxidul cupros) și malachitul și azuritul (ambele forme ale carbonatului basic de cupru). Metoda folosită pentru extracția de cupru depinde natura minereului. Dacă cuprul se găsește în stare liberă, el poate fi separat prin sfărâmarea minereului în bucăți mici și amestecarea sa cu apa. Cuprul, fiind relativ greu, se depune pe fund. Cuprul, care are o puritate de peste 99%, este folosit la fabricarea conductelor de gaz și apa, a materialelor pentru acoperișuri, a ustensilelor și a unor obiecte ornamentale. Deoarece cuprul este un bun conducător de căldură, se utilizează la boilere și alte dispozitive ce implică transferul de căldură. Sub formă de folie de cupru laminată pe un strat izolator se folosește la fabricarea circuitelor imprimate (printed circuit board, prescurtat PCB în limba engleză). Acestea pot fi simplu strat, cu folie pe o singură față sau dublu strat, cu folie pe ambele fețe. Pentru realizarea circuitelor imprimate cu mai multe straturi, de realizează sandwich-uri din circuite dublu placate si izolatoare. Originea numelui: din cuvântul latinesc cyprium (dupa insula Cipru).

Cuprins

  [ascunde] 

1 Istoric 2 Proprietăți

o 2.1 Fizice 3 Mecanice

o 3.1 Aspecto 3.2 Chimiceo 3.3 Izotopi

4 Producțieo 4.1 Reciclareo 4.2 Rezerve

5 Răspândireo 5.1 În naturăo 5.2 Mineraleo 5.3 Ape termaleo 5.4 În alimente

6 Sănătateo 6.1 Deficiența de cupru

7 Preparareo 7.1 La scară industrialăo 7.2 În laborator

8 Referințe 9 Bibliografie 10 Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]

Pentru detalii, vezi și Epoca cuprului

O bucată de cupru coclit din Zakros,Creta

Cuprul este folosit încă din cele mai vechi timpuri. Acesta a jucat un rol important în civilizațiaomenească, fiind folosit la statui, la obiecte casnice, etc. Obiecte din cupru cu o vechime mai mare de 6000 de ani au fost găsite în zone cu importanță istorică, de exemplu la Caldeea, în Egipt, Asiria, Fenicia și America. Originea numelui vine de la cuvântul latinesccyprium (provenit de la insula Cipru). În Asia au fost descoperite urmele unor mine de cupru ce datează din timpul Epocii Caldeene.[1] Se crede că elementul cupru a fost al treilea descoperit, după aur și argint. Judecând după obiectele antice de cupru descoperite, se poate afirma că acest metal a apărut în Egipt, cu 5 000 de ani î.e.n. și apoi, cam cu un mileniu mai târziu, în regiunea dintre Tigru (râu) și Eufrat, unde se dezvoltase civilizația sumeriană. În Egiptul Antic, pe vremea faraonului Turmes, cuprul se exploata în Peninsula Sinai și era cunoscută sub numele de komt. Tot în perioada Antichității, cuprul mai este recunoscut sub numele de chalcos. Cu două mii de ani înaintea erei noastre, cuprul era folosit numai la fabricarea bronzului și, mai târziu, la confecționarea unor podoabe, iar combinații ale cuprului la colorarea sticlei în albastru (folosita ca piatră scumpă, la inele, broșe etc.).

Homer a scris despre armele confecționate din cupru.

Mai târziu apar confecționate din cupru obiecte de artă, cât și diferite vase din bronz. În jurul anului 900 î.e.n. au fost folosite săruri de cupru pentru zugrăvitul locuințelor scumpe, fiind combinat cu humă și mai târziu cu var. Primele monede din bronz apar în Egipt, între anii 430-322 î.e.n., ce au un conținut de cupru de 80% și 20% cositor.

Fiind unele dintre principalele metale, cuprul ajungea pe mâinile alchimiștilor, care în scrierile lor cu limbaj ,,ermetic" îl numesc Venus, această planetă fiind considerată că este reprezentată de cupru.[2]

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Fizice[modificare | modificare sursă]

Un disc din cupru (99.95% pur)

În stare solidă, de metal, cuprul are culoare roșie-portocalie, aceasta fiind principala proprietate după care se deosebește de alte elemente. De obicei, majoritatea compușilor anorganici, dar și organici ai cuprului au o culoare albastră , deși unii pot fi și verzui sau vernil. Sistemul de cristalizare al cuprului este cubic, cu fețe centrate, lipsind prezența polimorfismului.[2] Unul dintre dezavantajele cuprului este fenomenul de coclire (înverzire), ce poate fi observat adesea pe vasele vechi sau pe monedele (la moneda românească de 5 bani). Împreună cu osmiul(albastru) și aurul (galben-auriu), cuprul este unul dintre cele trei metale elementare care are altă culoare naturală în afară de gri sau argintiu. Cuprul pur este portocaliu-roșu și dobândește o pată roșiatică în momentul expunerii laaer, urmând să se înverzească mai târziu.

Duritatea cuprului este relativ mică (3 pe scara Mohs), dar este destul de rezistent la rupere, și foarte ductil (poate fi tras în fire), putând fi modelat la presiuni mari. Conductibilitatea calorică este asemănătoare cu a argintului (1 față de 0,93 a argintului) și mult mai mare decât a altor metale uzuale. Tocmai datorită acestei proprietăți, cuprul se utilizează în conducte, pentru transmiterea căldurii. Însă, conductibilitatea scade când cuprul este impur; în momentul în care conține 0,1 % impurități de elemente ca fosfor,arsen, siliciu sau fier, valoarea conductibilității poate scădea chiar cu 20%. De aceea, în electrotehnică se utilizează numai cupru pur, electrolitic.[2]

Densitatea de curent electric maximă a cuprului în aer deschis este de aproximativ 3,1×106 A/m2. Ca toate metalele, dacă cuprul este placat cu alt metal, începe un proces de coroziune galvanică.

Presiunea vaporilor este reprezentată (în funcție de temperatura vaporilor în Kelvin) în tabelul următor:

Presiunea (Pa) 1 10 100 1 KPa 10 KPa 100 KPa

Temperatura (K)

1509 1661 1850 2089 2404 2834

Mecanice[modificare | modificare sursă]

Atât cuprul, cât și aliajele sale, au o maleabilitate foarte ridicată (pot fi trase în foi subțiri), fiind și foarte ușor de prelucrat. Totodată, ductilitatea cuprului este extraordinar de favorabilă, astfel, putându-se obține fire foarte subțiri de cupru, numite lițe (se foloseau, în trecut, la siguranțele fuzibile). Cuprul este un metal foarte moale, cu o duritate de 3 pe scara Mohs (și 50 pe scara Vickers), puterea sa de tracțiune situându-se la 210 MPa.

Aspect[modificare | modificare sursă]

Cupru

Cuprul este singurul metal ce are culoarea arămie. Foarte interesante sunt proprietățile acestuia de a forma compuși de culoarea verde (carbonat, clorură, etc.), neagră (oxid) sau albastră (sulfat și hidroxid).

Chimice[modificare | modificare sursă]

Numărul atomic al cuprului este 29, iar simbolul chimic este Cu. Masa atomică relativă este 63,546.Valența cuprului este, în principal 1 sau 2 (cuprul formează o varietate rară de compuși și săruri cu starea de oxidare +1 și +2, care sunt de obicei numite săruri cuproase sau cuprice), deși, mai rar, poate fi chiar și 3. Acesta nu reacționează cu apa, dar reacționează încet cu aerul atmosferic; în urma acestei reacții, pe suprafața cuprului se formează un strat de cupru oxidat verde . În contrast cu oxidarea fierului la aer umed, acest strat de oxid se oprește din coroziune; un strat de cocleală verde (carbonat de cupru) pot fi observate pe construcțiile vechi din cupru, cum ar fi Statuia Libertății, cea mai mare statuie din cupru din lume. Majoritatea sărurilor de cupru sunt higroscopice.

Raza atomică calculată are valoarea de 135 (145) picometri (pm), raza covalentă 138 picometri (pm), iar raza van der Waals. Cuprul prezintă conductivitate magnetică.

Izotopi[modificare | modificare sursă]

Cuprul are 29 de izotopi; doi dintre aceștia, 63Cu și 65Cu sunt stabili, iar izotopul 63Cu reprezintă 69% din totalitatea cuprului natural. Ceilalți 27 de izotopi sunt instabili (radioactivi); cel mai stabil dintre cei radioactivi este 67Cu cu timpul de înjumătățire de 61,83 de ore. Șapte alți izotopi au fost caracterizați; Dintre izotopii radioactivi remarcăm 63Cu, care emite radiații beta pozitive, având ca rezultat izotopi de nichel, în timp ce izotopul 65Cu, cu emisii radioactive beta negative, are ca rezultat izotopi de zinc.

Producție[modificare | modificare sursă]

Producţia de cupru la nivel mondial

Majoritatea cuprului scos din mină este sub formă de compuși, cum ar fi sulfați sau sulfuri. Exemple de astfel de mine includ minele de la Chuquicamata din Chile, Bingham Canyon Mine din Utah, Statele Unite ale Americii și El Chino Mine din New Mexico, Statele Unite ale Americii. În conformitate cu studiile efectuate de geologii britanici, în 2005 Chile a fost cel mai mare producător de cupru, urmat pe locul doi de Statele Unite ale Americii, Indonezia și Peru.[3]

Industria auto este unul dintre cei mai mari consumatori de cupru.[4]

Vânzările de cupru în 2005

Reciclare[modificare | modificare sursă]

Mediul economic nu a promovat refolosirea cuprului în majoritatea domeniilor utilizatoare de cupru. În ciuda acestor fapte, Europa (incluzând și Rusia) a întregit 43% din necesarul de cupru prin reciclare. Reciclarea rămâne un element-cheie al acoperirii cerinței de cupru.

Procentul de cupru reciclat din Europa a crescut la 41,3% în 2007 și la 43% în 2008. Producția cupruluielectrolitic rafinat secundar a crescut de la 800 la 857 mii tone, în timp ce utilizarea cuprului topit direct a scăzut de la 1.242 la 1.150 mii tone. Utilizarea deșeurilor de cupru a scăzut de la 2.042 mii tone în 2007 la 2.007 mii tone în 2008, dar în ciuda scăderii, datorită scăderii estimate în fabricarea de produse semifinite, raportul cuprului reciclat a crescut la producție. O proprietate bună a cuprului este puritatea infinită a acestuia în timpul reciclării. Reciclarea cuprului se poate face prin robineți vechi, țevi vechi, etc, precum și din deșeurile produse prin topirea directă.[5]

Rezerve[modificare | modificare sursă]

Cuprul a fost folosit în ultimii 10 000 de ani, dar, mai mult de 95% din tot cuprul a fost extras după 1900.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

În natură[modificare | modificare sursă]

Din punctul de vedere al răspândirii în natură, cuprul poate fi găsit fie sub formă nativă (pur sau necombinat), sau fie sub formă de compuși sauminerale. Cea mai mare bucată de cupru elementar găsită în natură cântărea 420 de tone, și a fost găsită în anul 1857 în peninsula Keweenaw, din Michigan, Statele Unite ale Americii. Multe minerale conțin cupru, ca de exemplu calcopirita, azuritul, malachitul; cuprul mai este prezent în crusta pământului într-o concentrație de 50 părți la un milion, constituind 0,01% din aceasta.

Minerale[modificare | modificare sursă]

Denumire mineral

Formulă chimică Conținut de cupru (%)

Cupru nativ Cu 100

Cuprit Cu2O 88,82

Algodonit Cu6As 83,58

Paramelaconit Cu+2Cu++2O3 79,89

Tenorit CuO 79,89

Calcocit Cu2S 79.85

[6]

Ape termale[modificare | modificare sursă]

Mici cantități de cupru și alte metale au fost găsite în apele termale din localitatea maghiară Hajdúszoboszló.[7] În urma unor analize s-a constatat faptul că resurse de cupru se găsesc și în apele termale din localitatea Acâș, din Satu Mare.[8] În apele termale existente la Băile Herculane se poate găsi, de asemenea, un conținut mare de cupru cu rol antiseptic și antialergic.[9]

În alimente[modificare | modificare sursă]

Cuprul este larg răspândit în alimente, fructe și carne: în ficat, scoici, nuci, legume, în majoritatea cerealelor, în struguri (cea mai bogată sursă). Primele date arata ca doza medie de cupru într-un regim normal era de 2 - 5 mg.[10] Apa de băut și apele minerale aduc o parte din necesarul zilnic de cupru al organismului. Alte alimente cu conținut de cupru sunt crustaceele, și legume verzi (fasolea verde, etc),

semințe, ciuperci și chiar și pudra de cacao. Doza zilnică recomandată de cupru de către specialiști este de 1,5–3 mg.[11]

În tabelul următor sunt reprezentate cantitățile medii de cupru (Miligram per Kilogram) pentru anumite alimente.

Alimentul Cantitatea medie de cupru (mg/kg)

Ficat de vită 39

Ciocolată 36

Crustacee 4-10

Stridii 9

Banane 1

Lapte de vacă

0,06

[12]

Sănătate[modificare | modificare sursă]

Cu toate că este un metal, cuprul este, totodată, un element indispensabil vieții. Se găsește în toate țesuturile organismului, dar cel mai mult cupru se găsește în ficat, iar cantități mai mici se găsesc și în creier, inimă, rinichi și mușchi.[13]

Ca efecte benefice, cuprul ajută organismul să utilizeze fierul din sânge, reducând acțiunile radicalilor liberi asupra țesuturilor. Consumarea alimentelor de cupru poate, totodată, preveni anumite boli sau deficiențe, cum ar fi alergiile, chelia, SIDA, leucemia, osteoporoza și ulcerulstomacal.[13]

Împreună cu fierul (un alt metal), cuprul ajută la sinteza celulelor roșii din sânge.[14]

În ciuda acestor efecte benefice, neasimilarea în mare măsură a cuprului din organism poate duce la trei boli rare:

1. Boala Wilson, când organismul nu este în măsură să reglementeze absorbția de cupru și astfel cuprul se acumulează în ficat;

2. Boala Menkes, când organismul nu poate face rezerve de cupru, de unde rezultă lipsa acestuia;

3. Toxicoza prin cupru (este o boală cu origini necunoscute și foarte rară, mai ales la copii), când cuprul se adună în ficat.

Dozele zilnic recomandate sunt foarte stricte și trebuie respectate cu rigurozitate: Femeile cu vârsta cuprinsă între 19 și 51 ani trebuie să consume maximum 1,2 mg, iar cele mai în vârstă de 51 de ani tot cam atât. Însă, pentru femeile care alăptează, conținutul de cupru zilnic trebuie să fie un pic mai mare: 1,5 mg.[15]

Deficiența de cupru[modificare | modificare sursă]

Efectele deficienței de cupru din organism poate fi observată foarte ușor, după anumite simptome vizibile: anemia, vase de sânge fragile ce se pot rupe, colesterol rău, infecții mai frecvente, pierderea părului sau albirea treptată a pielii și, cel mai important, oboseala cronică. Persoanele care suferă de hipoclorhidrie (adică diminuarea secreției acidului gastric) sunt mai expuse șansei de a dobândi deficiența de cupru. Însă, persoanele care consumă suplimente alimentare cu zinc sunt expuse aceleași deficiențe. Doza zilnică recomandată de cupru de către specialiști este de 1,5–3 mg.[11]. Și consumul de alcooll poate cauza rapid deficiența de cupru. La femei, deficiența mai poate fi însoțită de menstruații neregulate.[16]

Preparare[modificare | modificare sursă]

La scară industrială[modificare | modificare sursă]

Minereurile (sulfuroase) de cupru nu conțin foarte mult cupru, de obicei 2-4%, rareori peste 7%. De aceea, înainte de procedeul de obținere ametalului, este necesara o concentrare. Aceasta constă într-o prăjire parțială, cu aer insuficient. În urma procedeului se obține o zgură formată din sulfură de fier și de cupru, numită generic mată cuproasă.

2Cu2S + 3O2 → 2Cu2O + 2SO2

Oxidul cupros este transformat în cupru impur prin încălzire:

2Cu2O → 4Cu + O2

Cu toate acestea, cuprul este impur, de puritate 95-98%;impuritățile constau în fier, plumb, zinc, antimoniu, aur și argint, precum și cantități mici de sulf și arsen. Îndepărtarea impurităților se face într-un cuptor cu flacără, sau prin cuprul electrolitic (prin electroliză), obținându-se cupru de puritate aproape maximă, 99,9%.[17]

În laborator[modificare | modificare sursă]

Cea mai cunoscută reacție de obținere a cuprului în laborator este cea dintre fier și sulfat de cupru. Prin aceasta se poate obține cupru, depunându-se pe bucata de fier metalic introdus în eprubetă.

Totodată, prin electroliza soluției de sulfat de cupru se poate obține acid sulfuric și cupru, după reacția:

Referințe[modificare | modificare sursă]

1. ̂  ro [1]

2. ^ a b c ro [2]

3. ̂  en [3]

4. ̂  Creșterea cererii pentru cupru va încetini semnificativ anul acesta, 29 mai 2011, Bogdan Cojocaru, Ziarul financiar, accesat la 19 mai 2012

5. ̂  ro [4]

6. ̂  en [5]

7. ̂  ro [6] Accesat la 3 decembrie 2011

8. ̂  ro Accesat la data de 31 decembrie 2011

9. ̂  ro Accesat la data de 31 decembrie 2011

10. ̂  ro [7] Accesat la 3 decembrie 2011

11. ^ a b ro Accesat la data de 31 decembrie 2011

12. ̂  ro Accesat la data de 31 decembrie 2011

13. ^ a b [8]14. ̂  ro Accesat la data de 31 decembrie 2011

15. ̂  ro Accesat la data de 31 decembrie 2011

16. ̂  Accesat la data de 31 decembrie 201117. ̂  ro Accesat la data de 31 decembrie 2011

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

M. Petrescu (coord) Tratat de știința și ingineria materialelor metalice vol 3 Metale. Aliaje. Materiale speciale. Materiale compozite, Editura Agir, București, 2009

D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Cuprul pe sistemul-periodic.go.ro 2. China - TOP cei mai importanti zece

producatori de cupru din lume, 17 iunie 2014, Loredana Viga, wall-street.ro

[ascunde] v • d • m Tabelul periodic al elementelorHLi BeNa MgK Ca Sc Ti V Cr MnRb Sr Y Zr Nb MoCs Ba La Ce Pr Nd Pm Sm Eu Gd Tb Dy Ho Er Tm Yb Lu Hf Ta WFr Ra Ac Th Pa U Np Pu Am Cm Bk Cf Es Fm Md No Lr Rf Db Sg

Metale alcalineAlcalino-pământoase

Lantanide ActinideMetale de tranziție

Alte metale Metaloizi

[arată]v • d • m

Elemente native

Informații bibliotecare

WorldCat  

GND : 4033734-0 

LCCN : sh85032278 

Categorie: 

Cupru

Meniu de navigare Creare cont

Autentificare

Articol

Discuție

Lectură

Modificare

Modificare sursă

Istoric

Pagina principală

Portaluri tematice

Cafenea

Articol aleatoriu Participare

Schimbări recente

Proiectul săptămânii

Ajutor

Portalul comunității

Donații Tipărire/exportare

Creare carte

Descarcă PDF

Versiune de tipărit Trusa de unelte

Ce trimite aici

Modificări corelate

Trimite fișier

Pagini speciale

Navigare în istoric

Informații despre pagină

Element Wikidata

Citează acest articol În alte limbi

Afrikaans

Alemannisch

አማርኛ

Aragonés

Salt

Ænglisc

العربية

Asturianu

Aymar aru

Azərbaycanca

Башҡортса

Žemaitėška

Беларуская

Беларуская (тарашкевіца)

Български বাং��লা�

Brezhoneg

Bosanski

Буряад

Català

Mìng-dĕ̤v ng-ngṳ̄x

Cebuano

ᏣᎳᎩ

ناوەندی کوردیی

Corsu

Čeština

Kaszëbsczi

Чӑвашла

Cymraeg

Dansk

Deutsch

Zazaki

ްސ� ަބ� ިހ� ެވ� ިދ�

Ελληνικά

English

Esperanto

Español

Eesti

Euskara

Estremeñu

فارسی

Suomi

Võro

Føroyskt

Français

Nordfriisk

Furlan

Frysk

Gaeilge

贛語

Gàidhlig

Galego

Avañe'ẽ ગુ�જરા�તી� Gaelg

עברית

हि�न्दी�

Fiji Hindi

Hrvatski

Kreyòl ayisyen

Magyar

Հայերեն

Interlingua

Bahasa Indonesia

Ilokano

Ido

Íslenska

Italiano

日本語 Lojban

Basa Jawa

ქართული

Kongo

Gĩkũyũ

Қазақша ಕನ್ನ�ಡ 한국어 Перем Коми कॉ�शुर / ُش�ر کٲ

Ripoarisch

Kurdî

Коми

Kernowek

Кыргызча

Latina

Lëtzebuergesch

Лакку

Лезги

Limburgs

Ligure

Lumbaart

Lietuvių

Latviešu

Māori

Македонски മലയാ�ളം�

Монгол मर ठी�

Кырык мары

Bahasa Melayu

မြ�န်���ဘာ�သာ� Эрзянь

Dorerin Naoero

Nāhuatl

Napulitano

Plattdüütsch ने�पा ली�

ने�पा ली भा षा

Nederlands

Norsk nynorsk

Norsk bokmål

Diné bizaad

Occitan ଓଡ଼ି�ଆ

Ирон ਪੰ�ਜਾ�ਬੀ�

Papiamentu

Polski

Piemontèis

پنجابی

پښتو

Português

Runa Simi

Armãneashti

Русский

Русиньскый सं�स्कॉ� तम�

Саха тыла

Sardu

Sicilianu

Scots

Srpskohrvatski / српскохрватски

Simple English

Slovenčina

Slovenščina

Soomaaliga

Shqip

Српски / srpski

Seeltersk

Basa Sunda

Svenska

Kiswahili தமி�ழ் తెలు�గు�

Тоҷикӣ ไทย Tagalog

Türkçe

Татарча/tatarça

Uyghurche / ئۇيغۇرچە

Українська

اردو

Oʻzbekcha/ўзбекча

Vèneto

Vepsän kel’

Tiếng Việt

Winaray

Хальмг

יִידיש

Yorùbá

Vahcuengh

中文

文言

Bân-lâm-gú

粵語

IsiZulu Modifică legăturile

Ultima modificare efectuată la 13:30, ora 13 august 2015.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu

atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze

suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Politica de confidențialitate

Despre Wikipedia

Termeni

Dezvoltatori

Versiune mobilă