A ierta

Bert Hellinger (Systemic Solutions Bulletin 3/2002)

Iertarea care uneste este ascunsa si linistita.Nu se vorbeste despre ea ci este doar pusa in act. In esenta, nu este nimic mai mult decat toleranta. Inseamna sa treci cu vederea o greseala, o nedreptate sau vina cuiva si sa uiti despre asta. In acest fel relatia este salvata iar greseala, nedreptatea si datoria nu au consecinte negative pentru relatie; dimpotriva, datorita pedepsei mai usoare decat ar fi putut fi, relatia are o sansa sa se aprofundeze. Increderea in relatie creste din nou, in special pentru persoanele care au experimentat toleranta. Mai mult decat atat, atunci cand greseala, nedreptatea sau datoria de orice fel ale celuilalt, sunt trecute cu vederea, acesta, la randul sau, poate fi mult mai inclinat sa practice si el toleranta de asemenea.

Este cu totul altceva atunci cand o persoana spune:Te iert!.. Cand aceste cuvinte sunt spuse sau gandite, atunci, cu aceeasi respiratie, este emisa o acuzatie de vinovatie, iar persoana care o spune l diminueaza pe celalalt si se inflationeaza pe sine. Aceasta distruge egalitatea in relatie. Pune in pericol relatia, mai degraba decat sa o salveze.

Ce se intampla cand cineva ne cere iertare?. Cand o asemenea cerere vine din durerea pe care persoana o simte ca urmare a faptului de a ne fi suparat sau ranit, atunci ajuta la alinarea, la diminuarea greselii, a nedreptatii sau vinovatiei si o face mai usor de uitat. Aceasta este valabil, in special atunci cand avem si noi o vina in relatia cu cealalta persoana. Atunci ambele parti pot accepta un nou inceput fara sa se intoarca la ce s-a intamplat in trecut. Acesta este un mod foarte uman de a ierta: ambii isi mentin propria lor demnitate si nu se simt superiori unul altuia.

Totusi, exista situatii cand toleranta nu este potrivita deoarece vina este prea mare.. Nu poate fi decat recunoscuta de cel vinovat si indurata de catre victima. Exemplul extrem al unei asemenea situatii este crima, deoarece nu se poate schimba nimic, nu se poate imbunatati nimic. In acest caz criminalul trebuie sa ramana cu vinovatia sa si cu consecintele acesteia fara sa astepte iertare. Iar victima nu poate sa fie intr-o postura in care sa fie capabila, sau sa permita, abslovirea criminalului.

Ce se intampla in sufletul criminalului atunci cand el se asteapta, sau pledeaza pentru iertare dupa o asemenea distrugere?. El pierde din vedere victimele pe care le-a afectat intr-un mod iremediabil. El nu poate sa tina doliu dupa ele. In loc de acest lucru el cauta sa evite consecintele vinovatiei sale plasand povara asupra altora si responsabilitatea pe umerii lor. Poate chiar sa devina furios pe acestia, ca si cum i-ar datora iertarea. Procedand astfel el isi pierde demnitatea si taria. Oricine l iarta i rapeste demnitatea si taria. Mai mult decat toate acestea, i rapeste taria pe care ar fi castigat-o asumandu-si propria vinovatie si consecintele acesteia. Totusi, cand cineva utilizeaza aceasta tarie speciala, care provine din asumare, pentru a face ceva pentru altii- spre exemplu si ia o slujba periculoasa, cum ar fi cea de cautator de mine, sau face ceva in serviciul umanitatii- atunci acesta are sansa sa-si recastige demnitatea sa de om si, poate, chiar locul intre semenii sai.

Ce se intampla in sufletele celor care ofera iertarea intr-o asemenea situatie?. Si ei, de asemenea, pierd capacitatea de a privi victimele si de a tine doliu pentru ele. Dar, dincolo de toate, ei se ridica pe sine deasupra criminalului si-l diminueaza pe acesta la o marime insignifianta. Mai mult decat atat, trezesc furia celui vinovat deoarece nu-l iau in serios, nici pe el si nici ceea ce a facut. Atunci iertarea lor hraneste raul si-i da o noua putere, in loc sa-i puna capat.

Oricine simte ca are puterea sa ierte se amesteca in ceva care priveste o forta mai inalta, o forta care se afirma pe sine mai presus atat decat agresorul si decat victima.. Oricine pretinde ca are dreptul de a ierta refuza sa recunoasca si sa onoreze forta mai inalta, si se plaseaza pe sine la acelasi nivel ca si aceasta, sau deasupra sa.

Cand atat agresorul cat si victima recunosc faptul ca nu pot schimba consecintele celor intamplate, deoarece ei accepta ca sunt impreuna in acelasi vartej de necontrolat al vietii,atunci ei isi vor admite propria neputinta.Singurul lucru care le ramane de facut este sa se incline in fata destinului lor.Aceasta-i uneste intr-un mod profund uman, si in fata unei asemenea fatalitati, le deschide calea catre reconciliere.Cum ar putea ceilalti sa actioneze intr-un mod profund uman in fata agresorilor si victimelor acestora?Raspunsul smerit este sa actioneze cu compasiune. Aceasta este o atitudine venita din inima si o miscare de la o fiinta umana catre alta fiinta umana, dar de asemenea poate fi si de la o fiinta umana catre un animal sau oricare alta fiinta. Simtim asa in fata suferintei care nu poate avea sfarsit sau in fata unei vinovatii care nu mai poate fi reparata niciodata, in nici un fel. Incercam sa o alinam prin cu compasiunea noastra, dar suntem neputinciosi in fata unei asemenea suferinte si vinovatii.

Si cum putem trezi in noi compasiunea?O putem trezi atunci cand realizam, in fata propriei noastre nevointe, in fata propriilor noastre vinovatii si dileme nerezolvabile, ca suntem de asemenea dependenti de compasiunea si toleranta celorlalti. In acest mod, prin compasiune, impartasim aceeasi neputinta ca si cel vinovat, ca si cel inocent, ca si victima si agresorul. Din acest loc interior nimeni nu judeca si nici nu iarta. Suntem smeriti si ne predam. Acest fel de compasiune este linistita.

In acest fel, vorbesc de asemenea despre iubirea care reconciliaza,un fel particular de iubire, deasupra si dincolo de toti ceilalti, care cauta ceva mai mult. Iubirea, in acest sens, inseamna sa recunoastem ca suntem egali in fata unei forte mai inalte. Acelasi lucru se aplica smereniei, iertarii si uitarii.

Ajutor pentru suflet

Ajutor pentru suflet in viata de zi cu zi,scrisori cu aparitie lunaraFebruarie 2011

Dragi vizitatori ai acestei editii a Ajutorului pentru suflet,

astazi va voi introduce in mistica naturala aplicata. Am prezentat-o intr-un mic grup, ca pe o discutie si un curs, in Hamburg. Va voi lua alaturi de mine pentru a va infatisa acest curs.

Dar nu va ingrijorati, totul se va intampla intr-un mod care ne conecteaza cu viata noastra de zi cu zi si ne ajuta in multe privinte, purtandu-ne mai departe, in iubirea si in relatiile noastre.

Intre altele voi spune ceva despre Rilke. In multe dintre poemele sale se dezvaluie pe sine ca un mistic natural de un tip special, ca si pentru mine, in Sonetele catre Orfeu, mai mult decat oriunde in opera sa. Daca va veti deschide catre ele, puteti experimenta imediat ce poate semnifica misticismul natural.

Si este, de asemenea, mult mai mult aici din ceea ce va poate fi de ajutor in viata dumneavoastra, intr-un mod bun. Va invit sa descoperiti!

Cu stima,

Bert Hellinger

MisticismMisticismul naturalSunt fericit sa ma aflu aici si sa impartasesc cu voi experiente legate de misticism. Misticismul este descris aici ca o transcedere naturala. Multi asociaza imagini religioase, si de asemenea, idei specifice despre Dumnezeu, cu acest cuvant: misticism. Iar acum apar si eu si vorbesc despre transcendenta naturala.

Aceasta conferinta are loc in Casa Rudolf Steiner. Steiner a fost un mistic natural. Aceasta inseamna, ca el a fost in armonie cu o miscare mai mare, si a lasat aceasta miscare sa-l ghideze, si, prin intermediul ei, a ajuns la insighturi care au mers dincolo de cele stiute, si sunt inca viabile, in efectele lor, si astazi. Desi a fost un mistic, in mod foarte clar, el nu a vorbit despre teosofie, ci despre antroposofie, despre intelepciunea omului. Pentru ca este in fiintele umane asa cum sunt, faptul ca ultimul lucru pe care-l putem experimenta se reveleaza pe sine cel mai profund.

Miscatorul nemiscat [1]Cum am ajuns la aceasta idee a transcendentei naturale? Acum aproximativ doi ani eram foarte bolnav. Citeam o carte pe atunci despre Meister Eckart, dar nu era o carte mistica. Cartea era scrisa de un filosof. El descria faptul ca Meister Eckart a fost cu adevarat un filosof, si ca experientele mistice pe care le-a avut erau despre revelatiile sale filosofice. Exact atunci cand Meister Eckart era magister[2] in Paris, prima traducere a lui Aristotel devenea cunoscuta. In acelasi timp un lung tratat despre cartile lui Aristotel, ce fusese scris in araba, de catre un arab, Averroes, fusese tradus in latina si era disponibil. In cartea pe care pe care o citeam, tot ce a spus Aristotel, era condensat intr-o singura pagina. Acest lucru m-a socat.

Acum suntem deja in mijlocul transcendentei naturale, si voi descrie pasii care conduc la aceasta miscare interioara catre transcendenta naturala.

Aristotel a observat ca totul in existenta este intr-o miscare. Din aceasta observatie el a concluzionat ca trebuie sa fie o forta din care toate miscarile vin. El a numit aceasta forta miscatorul nemiscat, sau prima cauza. Dar ce inseamna aceasta? Ce anume misca aceasta forta? Este ceva in existenta, inaintea sa, care s-ar putea misca? Si cum anume se intampla miscarea tuturor celor care exista? Se origineaza in gandirea spiritului. Aristotel a numit acest spirit nous. Nous este mai mult decat ceea ce exprima cuvantul englezesc spirit, este si intelect de asemenea, ambele impreuna. Deci aceasta putere spirituala, forta care misca toate lucrurile trebuie sa fie o putere spirituala, pentru toate cate se misca, le misca cu sens, in fiecare aspect, si de asemenea impreuna in conectare cu toate celelalte, intr-o conectare plina de sens.

Aristotel concluzioneaza ca acest spirit gandeste si ceea ce gandeste apare in existenta in acest fel. Totul apare in existenta doar pentru ca spiritul l gandeste, doar in masura in care l gandeste si doar asa cum l gandeste. Nu exista nimic care exista si se misca, care sa nu fi fost gandit de aceasta putere.

ConsecinteleCe inseamna asta pentru noi? Inseamna ca totul este just, ca totul este in regula asa cum este. Asa cum este, acesta este felul in care a fost gandit, si dorit, fara discriminare. Ma puteti urmari? Da?

Participantii sunt de acord Ce anume inseamna aceasta, cu exactitate? Aceasta putere spirituala merge mult dincolo de ceea ce am incercat sa intelegem in viziunile noastre despre Dumnezeu, mult dincolo de intelegerea noastra. Este forta esentiala, primara, creatoare. Pentru aceasta putere, nu exista nici bine si nici rau, nici corect si nici gresit, nici agresor si nici victima, nu exista nimic dupa care putem putem imparti in categorii lumea noastra.

Cand intram intram in aceeasi miscare cu aceasta miscare, cand ne armonizam cu aceasta miscare, toate distinctiile pe care le facem cad, dispar complet. A intra intr-o asemenea miscare este un lucru natural, un proces de revelatie in care acest insight este luat in serios, in fiecare aspect.

Ce ajunge la o incheiere atunci cand luam aceasta miscare in serios? Orice religie, orice lege morala- toate acestea iau sfarsit. Intelegeti acum masura misticismului natural, cum intoarce totul pe dos?

Aplicarea revelatieiAcum, ceea ce am descris aici mai mult filosofic, aplic aceasta muncii mele. Cand lucrez cu cineva care are o problema, care doreste sa lucreze cu mine, pozitionez reprezentantiifara sa le spun despre ce este vorba. Brusc acesti reprezentanti sunt luati de o miscare, sunt purtati irezistibil. Cand mai multi reprezentanti ajung impreuna, aceasta miscare devine o conducta, un pasaj catre unificarea a ceva ce a fost separat anterior. Aceasta este o miscare a spiritului care anuleaza complet distinctia dintre bine si rau, de a apartine si de a nu apartine, de a fi ales sau respins. Acest lucru poate fi observat. Va voi oferi un exemplu pentru a putea sa va imaginati mai usor despre ce este vorba.

Exemplu: Reconciliere in RusiaIn mai 2008 am fost in Vladivostok, in estul indepartat al Rusiei. Am condus un seminar acolo, cu aproximativ 150 de participanti, practicanti de constelatii familiale, formati. Am vorbit despre soarta Rusiei si despre destinele familiilor lor in timpul lui Stalin. Nu era nimeni in a carui familie sa nu fi exista victime: ucise in colonii penale, infometati pana la moarte in modul cel mai terifiant. Toti erau afectati de o soarta infricosatoare.

Dupa ce grupul a devenit familiarizat cu noua modalitate de lucru pe care o folosesc, am ales ca reprezentanti 12 barbati si 12 femei. Participantii stateau pe scaune intr-un cerc mare, iar reprezentantii erau asezati in picioare in interiorul cercului, atat barbatii cat si femeile. Apoi am ales un singur barbat, l-am pozitionat in centrul cercului, si apoi i-am spus: Tu lreprezinti pe Stalin.

In acest fel de a lucra, in care lucrez acum, nu se spune nimic, absolut nimic. In afara de reprezentantul lui Stalin, niciunul dintre reprezentanti nu stiau pe cine reprezinta. Apoi constelatia a inceput, o miscare a spiritului.

Sa va povestesc mai mult despre asta? Da?

Ei bine, reprezentantul lui Stalin s-a uitat in sus, la cer, pentru multa vreme. Apoi i-a luat pe ceilalti, unul dupa altul si i-a impins sau i-a tras in mijlocul cercului. Multi au cazut, unii au tipat foarte tare, altii s-au mutat un pic. Aceasta nu era inca suficient pentru Stalin. Apoi a luat de asemenea oameni din cercul de participanti. Acestia au protestat, dar el nu a fost preocupat de asta, i-a tras si pe ei in mijloc, ca si pe ceilalti.

Asa cum am spus, toate acestea s-au intamplat lent, foarte lent. Miscarile spiritului sunt foarte lente. Toti erau luati, erau purtati de o alta forta. Apoi, dupa aproape o ora, Stalin nu a mai iesit din cerc, a privit din nou la cer, apoi s-a aplecat in fata unei femei care era pe podea, si-a asezat capul in poala ei si a murit. Si-a inchis ochii ca si cum murea in acel moment.

Nimic nu a fost spus, totul s-a intamplat ca de la sine. Pentru mine totul a fost incheiat, nici macar nu am dorit sa intreb ce s-a intamplat. Unul dintre ei nu mai putea vorbi. Ceilalti spuneau cum au inceput sa se roage.

Reprezentantul lui Stalin a explicat ce experimentase. El a spus: Am fost imun la ei toti. Nimeni nu putea sa-mi faca niciun rau. Am fost ales de o alta putere si in serviciul acesteia. Cei pe care i-am impins in mijloc nu aveau capete. Nu erau persoane pentru mine. Nu am simtit oricum nimic, de niciun fel. Eram intr-un serviciu de cu totul alta natura. Apoi, la sfarsit, am privit cerul, si am observat ca aceasta putere ma parasea. Apoi puterea mea s-a terminat.

A fost remarcabil ca toti cei care au reprezentat, agresorii si victimele, au fost de acord cu ceea ce se intampla. Profund in sufletele lor ei toti au fost de acord, inclusiv victimele. Nu au fost reprosuri, acuzatii, nimic. Toti intelegeau in modul cel mai profund ca o anumita miscare a preluat controlul aici, o miscare care venea de altundeva, in serviciul Rusiei. Toti si-au dat consimtamantul.

Acestea sunt miscarile spiritului, fara distinctii intre bine si rau, miscari care iau intr-un alt serviciu, pentru o forta mai mare. Putem compara cat de gol suna cand il numim pe Stalin criminal, spre exemplu, si cand ne exprimam mila pentru victime. Suntem noi in rezonanta cu o miscare eterna atunci, care merge mult dincolo de ceea ce vrem sau ne imaginam? Ei bine, aceasta este doar ca sa va faceti o idee...

ParadisulAm fost teolog, si inca mai sunt intr-un fel, si sunt familiar cu biblia. Acum o privesc diferit. Acum privesc prin imaginile care uneori se ataseaza anumitor circumstante, deoarece nu ma mai tem de Dumnezeu. Dumenzeul de care multi se tem este doar un alt idol. El este unul dintre multi, pentru ca altfel nu ar putea fi gelos. El este doar dumenzeul unui grup, nu al tuturor fiintelor. Altfel nu ar exista alesi si damnati. Acest fel de dumnezeu este un dumnezeu creat dupa imaginea noastra despre bine si rau.

Am citit istoria lui Adam si a Evei inca o data. Ceva mi-a atras atentia. Sub influenta sarpelui, Adam si Eva au mancat din pomul cunoasterii si au fost expulzati din paradis. Biblia spune despre ce fel de cunoastere era vorba. Era cunoasterea raului si a binelui.

Este aceasta o revelatie? Cand comparati acest tip de insight cu ceea ce spuneam inainte, poate fi acesta un insight? Sau mai degraba este intoarcere de la miscarea spiritului, in care, in mod brusc facem o distinctie, cine si ce este bun si rau, si ca o consecinta ultima, cine poate trai si cine trebuie sa moara? Acest insight, acest asa-zis insight al binelui si raului este inceputul tuturor crimelor.

Aceasta a inceput imediat, cu Cain si Abel. Cain si-a ucis fratele Abel. De ce? Deoarece el spunea: Dumnezeu il prefera pe el, nu pe mine. Asa Cain a transferat distinctia sa despre bine si rau catre Dumenzeu, si apoi si-a ucis fratele. Pe cine a ucis el astfel, in fratele lui? L-a ucis pe Dumnezeu, bineinteles. Pe cine altcineva?

Poate ca am mers deja prea departe aici. Sunt lucruri pe care nu trebuie sa le spun. Toate razboaiele, toate marile conflicte exista pentru ca una dintre parti spune: Noi suntem buni, si voi nu sunteti. Sau, mai precis: Dumnezeul nostru este adevarat, si al vostru este fals, al nostru are dreptate, al vostru greseste. Toate crimele in masa se intampla in numele binelui impotriva raului. Nu trebuie decat sa observam ce se intampla astazi. Nu este nevoie sa numesc nimic. Stiti mai bine decat mine.

A intra in aceasta miscare a spiritului, dincolo de distinctiile intre bine si rau, cu aceeasi bunatate pentru tot exact asa cum este, aceasta este o miscare a pacii, miscarea esentiala a pacii. Si este misticism natural, eliberat de imaginile restrictive pe care le avem, si de asemenea eliberat de imaginile restrictive le care le avem despre Dumnezeu.

Deci, ce se intampla cand lasam aceasta miscare sa ne cuprinda? Asa-zisa distinctie intre bine si rau inceteaza- cu toate consecintele sale. Ce se intampla cu noi atunci? Ne intoarcem in paradis, unde Dumnezeu se plimba printre oameni. Deoarece asta a fost paradisul. Dumnezeu se plimba printre oameni ca unul dintre ei.

Cred ca am vorbit prea mult despre subiect. Este dificil ceea ce spun aici.

Participantii protesteaza. Nu? Ei bine, fac asta in viata reala. Sa va arat?

ConstiintaVoi vorbi despre un subiect complex acum. Distinctia intre bine si rau are radacina in constiinta noastra. Cine distinge intre bine si rau? Constiinta inocenta. Doar constiinta clara decide cine are permisiunea sa apartina si cine nu o are.

Miscarile constiintei pe care noi le experimentam ca vinovatie si inocenta au o validitate limitata, deoarece cu ajutorul constiintei noastre noi stim in orice moment, ce anume trebuie sa facem, ce anume putem face, pentru a apartine familiei noastre. Inocenta nu este altceva decat sentimentul de siguranta ca apartinem. Cine deviaza de la asta are o constiinta vinovata. Constiinta rea(vinovatia) nu este altceva decat(teama de) pierderea apartenentei.

Deci, aceasta constiinta ne leaga la familie noastra si ne separa de toti ceilalti. Ceea ce separa, deasupra tuturor, este constiinta noastra clara. Oricine are o constiinta clara i respinge pe ceilalti. Altfel nu ar putea avea o constiinta clara. Oricine se simte superior din punct de vedere moral are, de fapt, dorinte negative fata de ceilalti. Orice moralist decide asupra vietii si mortii. Imediat ce judecata morala se intampla, semnificatia sa este: Tu aici, i este permis s triesti, tu, acolo, tie nu-ti este permis. Da, si chiar mai mult: Tu poti merge in rai, si tu trebuie sa mergi in iad. Atat de departe ajunge asta. Unde este iubirea apoi? Unde este fericirea apoi? Unde este pacea apoi? Unde este bucuria apoi? Toate sacrificate.

DreptateaEi bine, nu sunt sigur ca pot sa continui sa vorbesc. Am spus deja prea mult. Va voi istorisi un mic exemplu, veti fi surprinsi.

Eram in Canada, cu indieni americani. Conduceam un curs acolo.O capetenie mi-a spus ca in limba lor nu exista nici un cuvant pentru dreptate. Va puteti imagina? Nici un cuvant pentru dreptate. Apoi l-am intrebat: Ce faceti atunci cand cineva ucide o alta persoana?, iar el mi-a raspuns: Va fi adoptat de catre familia victimei.

Ei bine, vrem sa fim oameni drepti, spunem ca vrem sa fim drepti, si deasupra tuturor, Dumnezeul nostru trebuie sa fie drept. Ma reintorc din nou la miscatorul nemiscat. Poate fi el drept? Daca totul vine de la el, cum poate fi el drept?

Cand i pretintem lui Dumnezeu sa fie drept, mai este el Dumnezeu apoi? Daca el trebuie sa serveasca ideea noastra despre dreptate, apoi dreptatea este Dumnezeu, si asa-zisul nostru Dumnezeu trebuie sa serveasca aceasta dreptate. Dar ce inseamna aceasta dreptate? Te voi ucide- aceasta este dreptatea.

Nu avem nevoie sa pretindem altceva. Astfel, unde cineva vrea dreptate impotriva alcuiva, ce se intampla in inima sa? Ce anume doreste? Doreste moartea celeilalte persoane.

Nu am nici o iluzie despre asta. Stiu ca este astfel, si am devenit destul de prudent. Toti cei care vor dreptate vor moartea cuiva. Cand ei l solicita pe Dumnezeu pentru a face dreptate, ce ar trebui sa faca Dumnezeu atunci? Ar trebui sa ucida anumiti oameni. Si chiar mai rau, sa-i lase sa arda in iad pentru totdeauna. Da, exact asa, exact asa. Si ce fac cei beatificati in rai? Ei se uita la iad tot timpul. Ei trebuie sa faca asta. Ei privesc catre iad tot timpul. Si asta se presupune a fi beatitudinea in rai?

Mai degraba ma intorc la paradis, unde distinctia intre bine si rau se sfarseste, la un alt nivel.

Cercul magic al constiinteiCare este cel mai mare dezastru al Occidentului? Nimeni inaintea mea nu a inteles ce anume face constiinta. Toti au fost sub controlul complet al acesteia, pana la o asa extrema, incat constiinta a fost numita vocea lui Dumnezeu in sufletul nostru, de care trebuie sa tinem cont cu orice pret. Dar toti cei care se lupta intre ei, merg la razboi cu o constiinta clara- dar cu o constiinta clara diferita de a celorlalti. Deci, am demascat asta. Aceasta deschide calea catre o miscare interioara a iubirii care merge dicolo de toate aceste distinctii.

Intotdeauna am indoieli daca mi este permis sa spun asta.

PerceptiaConstiinta care ne leaga de un grup, dicteaza ce anume ni se permite sa stim si ce nu. Ne dicteaza ce anume ne este permis sa percepem si ce nu. In consecinta toti aceia care sunt prinsi in acelasi grup, sunt dispozitia acestuia, orbi in acelasi fel. O teama i opreste sa perceapa ceva dincolo de ceea ce le este permis sa perceapa. Care este teama? De a fi dati afara, de a fi exclusi, aceasta este teama. Toate aceste imagini ale lui Dumnezeu pe care le avem, care sunt atat de absurde- ca nu ar putea fi mai absurde de atat- sunt imagini de care credinciosii inca se agata, de frica de Dumnezeu. Cei care raman captivi in aceasta frica, intotdeauna i resping pe ceilalti, n numele lui Dumnezeu.

VictimeleVa voi da un exemplu, unul simplu. Intr-o excursie in Israel am vizitat situl arheologic din timpul de dinainte de invazia triburilor israelite in Canaan. Era un mare altar patrat. Era destinat pentru sacrificiul copiilor. In acele timpuri era firesc obiceiul de a sacrifica primul nascut, pe baza ideii ca binecuvantarea divina s-ar va revarsa apoi asupra parintilor.

Mai tarziu in Ierusalim acesti credinciosi aveau propriul lor templu, templul lui Moloch. Nobilii din Israel si Iudeea mergeau acolo in pelerinaj, pentru a-si sacrifica primul nascut. Idolul era un cuptor. Acest cuptor era incalzit, si apoi aruncau copii in interior, iar parintii cantau cat de tare puteau, astfel incat sa nu mai auda tipetele copiilor.

Profetii si exprimau dezgustul. Exista si o alta istorie, a lui Abraham, care trebuia sa-si sacrifice fiul Isaac, cu aceeasi idee, ca acest lucru l multumea pe Dumnezeu. Mai tarziu aceasta istorie s-a schimbat un pic, dar si in zilele noastre, cand copii aud aceasta poveste, au aceeasi teama de a fi ucisi.

Am transformat asta intr-o povestire pe care o redau in continuare.

Credinta si iubireUn barbat a visat pe timpul noptii ca a auzit vocea lui Dumnezeu spunandu-i: Trezeste-te, ia-ti fiul, singurul si iubitul tau fiu, du-l pe muntele pe care ti-l voi arata, si acolo sacrifica-mi-l mie!

Dimineata barbatul s-a ridicat, si-a privit fiul, singurul, iubitul sau fiu, si-a privit sotia, mama copilului sau, si-a privit Dumnezeul. A luat copilul, a construit un altar, a legat mainile copilului, si-a scos cutitul. Dar apoi a auzit o alta voce, si in locul fiului, a sacrificat o oaie.

Acum: Cum l priveste fiul pe tata dupa asta?

Cum l priveste tatal pe fiul lui?

Cum l priveste sotia pe sotul ei?

Cum o priveste barbatul pe sotia lui?

Cum l privesc pe Dumnezeu?

Si cum Dumnezeu- daca exista- priveste la ei?

Apoi a existat un alt barbat care a visat noaptea ca a auzit vocea lui Dumenzeu, spunandu- i: Trezeste-te, ia-ti singurul, iubitul tau fiu, du-l pe un munte, pe care am sa ti-l arat eu, si acolo sacrifica-mi-l mie.

Dimineata barbatul s-a trezit, si-a privit fiul, singurul si iubitul sau fiu, si-a privit sotia, mama copilului, si-a privit Dumnezeul. Si apoi a spus: Nu o sa fac asta!

Cum priveste fiul la tatal sau?

Cum priveste tatal la fiul sau?

Cum priveste mama la sotul ei?

Cum priveste barbatul la sotia sa?

Cum privesc ei la Dumnezeu?

Si cum priveste Dumnezeu- daca exista- priveste la ei?

Ei bine, ce este doctrina crestinismului? Dumnezeu a fost insultat de pacatele noastre. Doar imaginati-va asta! Incercati sa intelegeti cu adevarat aceasta idee a crestinismului. Si apoi el a cerut penitenta. Si cine are de facut aceasta penitenta? El si-a sacificat propriul sau fiul pe cruce. Nu a mai fost nicio alta voce care sa intervina.

Si multi mai cred si astazi ca Dumnezeu are pica pe viata.

Viata si iubireAcum hai sa privim un pic mai multe cai spirituale. Recent am fost in Madrid, si am mers la muzeul Prado, acest muzeu magnific. Am vazut picturi impresionante acolo, si multe picturi de sfinti. Toti erau foarte slabi, majoritatea. Nu este ciudat? Si cei celor vor sa devina iluminati, ce li se cere, in termeni de renuntare? A mai fost denumita mortificare. Tot ce este impotriva vietii e necesar pentru a deveni iluminat? Si toate acestea sunt dorite de asa-zisul Dumenzeu al iubirii?

Ei bine, mai degraba ma tin de misticismul natural. Incep sa intrezaresc ce dimensiuni are misticismul natural.

Am spus deja prea mult. Nu-mi este permis sa spun povesti in afara scolii. Dar voi face ceva practic, o experimentare reala a lucrurilor. Ma tem ca unii dintre voi se vor infuria pe mine daca voi face asta. Insa oricum, am renuntat la frica mult timp in urma.

MamaUnde se reveleaza pe sine, in modul cel mai impresionant, acest etern spirit creativ? Care este cea mai mareata revelatie divina? Mama noastra.

Putem sa primim asta, sa vedem acest spirit creativ la munca in ea, in toate micile detalii, cu rezultatul ca noi suntem in viata? Putem duce asta?

In Biblie este o rugaciune a lui Isus, care spune: Tatal nostru care esti in ceruri. Pana acum nu am vazut un tata fara o mama. Un barbat poate sa devina tata acolo unde este si o mama care sa-l accepte ca tata. Deci unde este mama?

Cand spun:Tatal nostru care esti tatal meu aici cu mama mea, atunci ma inclin profund in fata misterului vietii. Simtiti diferenta? Acesta este de asemenea misticism natural. Si ce relationam cu acest mister?

Am cunoscut o multime de oameni, si ei vorbeau despre mama lor. Intotdeauna mi da un fior pe sira spinarii, cand aud despre asta.

Multi dintre ei au trei imagini ale mamei lor, trei imagini interioare, si anumite sentimente atasate acestor imagini. Majoritatea sunt sentimente de respingere. Puteti sa simtiti asta in interiorul vostru? Pentru mine este o placere sa privesc mamele. Este o mama si aici, in sala, cu un copil mic in bratele sale. Mereu sunt fericit sa vad asta. Privesc asta cu devotiune, o devotiune profunda.

Cand ma gandesc la asta, mama mea, sau orice mama, imi vine in minte ce anume si-a asumat, incepand cu sarcina, apoi de asemenea cu ingrijorarea daca totul va merge bine, teama de a naste. Inca e o amenintare a vietii pentru anumite femei. Apoi ne-a hranit la san, s-a gandit la noi zi si noapte, fiind mereu acolo pentru noi, multi ani. Si ce ne amintim noi din toate acestea? Trei imagini despre tot. Si apoi avem aroganta sa ne condamnam mama? Din cauza a trei imagini? Din tot ce inseamna mama aceste imagini infatiseaza 1 procent, in cel mai bun caz. Si asta conteaza pentru noi?

MeditatieVoi face o meditatie cu voi, pentru o schimbare. Doar inchideti ochii. Acum o privim pe mama noastra asa cum este, exact asa cum este. Asa cum este, ea a fost invatata de acest spirit etern, exact asa cum este. Astfel ea a fost aleasa pentru noi de aceasta forta creativa.

Cum putem spune: Mama mea, ca si cum am avea un drept asupra ei, sau o pretentie, vazand ca ea este un dar pur, o revelatie a lui Dumnezeu, o revelatie vie a lui Dumnezeu? Cu aceste sentimente o iau acum in inima mea, in sufletul meu, si l intalnesc pe Dumnezeu in cea mai adanca profunzime. - Si astfel raman in fata ei in devotiune. Doar aceia care si iau mama in acest fel, si iau de asemenea viata pe deplin- si fericirea lor.

Ok. Acesta este misticismul natural, atat de simplu- si atat de profund.

IntrebariProblemaPARTICIPANTA: Intrebarea mea este daca dorinta pentru o solutie pe care clientii dumneavoastra o au, nu este aceasta importanta in misticismul natural?

HELLINGER: Aceasta dorinta va priveste personal. Nu ma angajez in asta.

Rasete in grupHELLINGER: Ce sa fac cu cineva care vine cu o problema? Pozitionez persoana si observ miscarile, pe masura ce aceasta persoana este miscata de o miscare a spiritului. Apoi primesc toate informatiile- dar nu cele pe care persoana le astepta, si apoi devine serios. Pot sa o las aici?

PARTICIPANTA: Acum ma simt pe mine, prin asta.

HELLINGER: Ok.

Miscarile sufletului, miscarile spirituluiPARTICIPANTA: Intrebarea mea este urmatoarea: Care este diferenta intre miscarile sufletului si miscarile spiritului?

HELLINGER: In timpul muncii mele observam cum persoanele sunt miscate de o putere. Sunt miscari care provin din constiinta, aceasta inseamna ca provin din campul spiritual al familiei. Aceste miscari deseori au de a face cu vinovatia, si apoi, de asemenea, cu nevoia de penitenta. Vinovatia si penitenta sunt miscari ale constiintei. Acestea nu au importanta pentru forta creativa. Toti oamenii care se simt vinovati se simt importanti. Ei cred ca au soarta in mainile lor. Se gandesc ca daca ar fi actionat diferit, rezultatele ar fi fost diferite. Apoi incearca sa scape de vinovatia lor, ignorand complet faptul ca vinovatia este o miscare a spiritului.

Din aceste miscari ale constiintei apare in multe cazuri o fraza interioara; aceasta este:Eu in locul tau. Ca sa fim mai precisi, inseamna: Mor eu in locul tau. Cand o mama simte vinovatie, din cauza unui avort spre exemplu, si daca ea este trasa catre copilul mort, ca o penitenta, cum s-ar spune, un copil afirma profund in adancul sau: Eu in locul tau. Aceasta este o miscare majora care conduce la probleme. Poate conduce de asemeneala boli si nesansa, la un intreg spectru de dificultati.

Cand ramanem in aceasta miscare, nu exista solutie. Psihoterapia ramane, in mare parte, in interiorul acestor miscari, iar constelatiile de familie raman de asemenea, in cea mai mare parte in aceste miscari. In cele din urma, inseamna oameni morti.

Mergand la un alt nivel, dincolo de vinovatie si penitenta, si recunoscand miscarile spiritului in toate, si apoi lasand marea sa iubire sa te miste- acestea sunt miscarile spiritului.

Maine voi demonstra intreaga dimineata aceste lucruri, in detaliu. Intrebarea ta a primit raspunsul?

In timp ce participanta ezita: Si da, aceste miscari necesita angajament total. Nu le poti avea intr-un mod ieftin. Si apar doar acolo unde nu exista frica. Acum ai primit raspunsul la intrebare?

PARTICIPANTA:Este mai bine acum.

Inainte de caderePARTICIPANTA: Intrebarea mea se refera la ce ati spus mai devreme. Starea de dinainte de bun si rau, in paradis, inainte de cunoasterea binelui si raului, este o stare mai buna? Este pace. Este pacea mai buna?

HELLINGER: Uneori cineva atinge cel mai inalt varfpe calea cea lunga. Dar acum calea lunga este completata si este inutila.

Liniste indelungata.Catre grup: Uneori vorbesc un pic criptic, dar suficient de clar.

Catre participanta: Ok?

PARTICIPANTA: Da.

Bine si rauPARTICIPANT: Cred ca intrebarea mea bate intr-o directie similara. Este o intrebare despre originile moralei. Cand ne conectam cu miscarile spiritului, cu miscatorul nemiscat, este un lucru bun? Cand nu o fac, ma vad pe mine ca victima sau agresor. Cand o fac, este la fel.

HELLINGER: La fel, exact. Cand suntem posedati in interiorul nostru, de exemplu in agresivitatea noastra, in sentimentele noastre criminale, sau de asemenea in fascinatia noastra legata de cruzime, toate acestea sunt asa de rele in acest sens. Acum, cand iau toate acestea in interiorul meu, si sunt in acord cu ele ca parti ale mele, atunci acestea stau alaturi de ceea ce este bun in mine, si sprijina acest bine. Cei care sunt doar buni sunt doar jumatati. Cei care sunt doar rai sunt de asemenea doar jumatati. Ambele miscari sunt in propriul nostru suflet. De aceea in misticismul natural nu exista perfectiune, doar ceva care este mereu in miscare. Ceea ce este perfect nu se mai misca deloc. Deci, orice este creativ este si incomplet, si asa-numitul rau, si, de asemenea, propria noastra vinovatie, sunt parti ale acestei miscari, ale unei miscari mai mari. Cand intalnesc asta in interiorul meu, sunt bun si rau, si ambele in serviciul iubirii, ambele in acelasi timp.

Am extins un pic raspunsul, dar intrebarea pusa de tine a fost o intrebare importanta, foarte importanta.

PARTICIPANT: Simt ca este deja un pic dat raspunsul. Cred ca nu am formulat-o precis inca.

HELLINGER: Aceasta este crestere interioara desigur. Ia un timp. Dar exista un standard moral spiritual.

PARTICIPANT: Exact, cu siguranta.

HELLINGER: Dar este diferit de ceea ce gandesti, probabil. Exista o constiinta spirituala, ea opereaza similar constiintei pe care o experimentam ca vina sau inocenta, ca usurinta sau lipsa usurintei.

Cand ne miscam intr-o miscare a spiritului, ne simtim calmi, total calmi. Aceasta arata ca suntem in acord cu aceasta miscare. Cand deviem, devenim nelinistiti si de asemenea incapabili sa actionam. Devierea este intotdeauna o deviere de la iubire.

Am experimentat asta in mine. Cand devin brusc nelinistit , verific: Am respins eu, poate, pe cineva, sau m-am pus pe mine deasupra cuiva? Apoi devin nelinistit, imediat. Dar stiu cum sa ma intorc la constiinta spirituala. Astfel o urmez din nou si sper ca ma va conduce din nou. Ok?

PARTICIPANT: Multumesc.

SuprapopulareaPARTICIPANT: Am un fel de sentiment de lipsa de speranta legat de suprapopulare. Sunt in cautarea unei cai de rezolvare.

HELLINGER: Cand te ingrijorezi in legatura cu asta, totul se va schimba. Sau sa intrebam- se va schimba?

Barbatul isi scutura capul.HELLINGER: Atunci de ce sa te ingrijorezi? Este o intentie buna in spatele ingrijorarii. Dar a fost cineva vreodata cineva care sa fi dorit sa faca o lume mai buna, si sa fi reusit cu adevarat? Rezultatul este de obicei mai rau.

Barbatul rade.

HELLINGER: Va voi da un alt pont.

Mai mult sau mai putinSunt doua mari miscari in suflet. Una merge catre mai mult, cealalta catre mai putin. Miscarea ta merge catre mai putin. Ce inseamna mai mult? Mai mult inseamna intotdeauna mai multa viata. Ce inseamna mai putin? Mai putin intotdeauna inseamna mai putina viata.

Voi face o mica meditatie cu tine.

Simte in interiorul tau: unde merge miscarea de baza in sufletul tau? Merge catre mai mult sau catre mai putin? Apoi schimbam aceasta miscare catre mai mult, mai mult, mai mult, mai mult. Putem simti care este efectul: mai multa tarie, mai multa bucurie, mai multa iubire.

Acum voi spune ceva care se leaga cu tema de astazi. Misticismul natural inseamna mai mult, mai mult, mai mult. Multe cai spirituale inseamna mai putin, mai putin, mai putin.

Ti-am raspuns la intrebare?

PARTICIPANT ezitand: Da.

HELLINGER: In ce miscare esti tu acum, in acest moment? In mai mult sau in mai putin?

PARTICIPANT: In mai mult.

HELLINGER: Tu erai in mai putin.

Amandoi rad.HELLINGER: Toate cele bune pentru tine.

PARTICIPANT: Multumesc.

Liberul arbitru

PARTICIPANT: Daca exista doar un singur miscator, atunci nu exista niciun altul, nimic altceva. Atunci eu nu mai sunt cu adevarat aici, de asemenea, ca o autoritate care sa decida pentru sau impotriva a ceva. Ce se intampla cu iubirea si cu libertatea in acest caz, sunt ele absente? Nu gasesc asta asa de rau, doar ca nu le pot regasi in acest caz.

HELLINGER: Aceasta este o intrebare esentiala care a aparut aici. Observatia este ca ne experimentam pe noi si creativi de asemenea. Voi reduce asta, mai mult sau mai putin la o gluma. Sa o fac?

Barbatul aproba din cap.Noi plutim in deriva in acelasi fluviu. Totul inoata in acelasi fluviu purtat inspre un scop pe care niciunul dintre noi nu-l stie. Unii vaslesc un pic, altii vor sa mearga in alta directie. Nimic nu ajuta. Noi toti trebuie sa inotam inainte. Si liberul arbitru la fel. Rasete in grup.Exista un anumit grad de libertate in miscare. Dar nu conteaza foarte mult.

PARTICIPANT: Intrebarea mea a aparut atunci cand ati vorbit despre Stalin. Asocierea lui Stalin cu iubirea intr-una dintre aceste miscari, ei bine eu as fi lasat iubirea afara. As fi fost capabil sa urmez aceasta miscare pana la un anumit punct, dar nu as fi pus-o intr-un context de iubire deloc.

HELLINGER: Cand privesc Rusia acum- am fost de cateva ori si stiu multe de acolo- sunt impresionat de iubirea de acolo. Fiind german am fost nelinistit la inceput. Totusi, nu am auzit nici cel mai mic repros. Niciodata. Din contra, a fost doar bunatate si bucurie sa ma vada. Acesta este rezultatul a ceea ce s-a intamplat. Ok?

PARTICIPANT:Ok.

HELLINGER: Avem nevoie sa privim la asta de la o distanta mai mare. Aceasta este diferenta.

VinovatiePARTICIPANT: Am o intrebare persoanla. Gasesc dificil sa imi iau vinovatia din interiorul meu in inima mea. Simt o disociere acolo.

HELLINGER: Voi incerca sa raspund, si sper ca raspund la intrebarea ta. Altfel o poti repeta.

Ce fac oamenii cand se simt vinovati? Ei ranesc pe cineva, pe ei insisi sau o alta persoana. Sentimentul profund din spatele vinovatiei este intotdeauna ura. Nimic nu se afla mai mult in calea iubirii decat sentimentele de vinovatie. Cand lasam deoparte vinovatia, devenim mici, smerindu-ne astfel.

PARTICIPANT dupa o vreme: Ma simt mai bine, dar nu este nici o bucurie. Deseori am incercat sa fac mai mult, dintr-un sentiment de vinovatie, pentru a fi mai bun.

HELLINGER: Te inteleg pe deplin. Vinovatia are niste efecte. Unul este ca ma ranesc pe mine sau pe ceilalti.

PARTICIPANT: Da.

HELLINGER: Celalat efect este ca atunci cand sunt de acord ca vina mea a fost ceva inevitabil si complet ireversibil, apoi am taria de a face ceva bun.

Oamenii inocenti au putina tarie. Doar cei vinovati au. Aceasta ar indica faptul ca ce ne conduce la vinovatie este o miscare divina, daca continuam cu asta. Apoi poti fi fericit cu asta.

Barbatul rade si de asemenea si grupul.HELLINGER: Acum vezi? Ok? Bine.

ScopuriPARTICIPANT: Am doua intrebari. Un lucru pe care as dori sa-l stiu este urmatorul: Catre ce conduce aceasta putere care lucreaza in constelatii?

A doua intrebare la care mi-ar placea sa am un raspuns este: Cum a putut ramane nedescoperita pentru atata timp? De ce nimeni nu a observat ca un asemenea lucru exista?

HELLINGER: M-am intrebat si eu, de asemenea.

PARTICIPANT: Care este raspunsul?

HELLINGER: Am fost norocos sa descopar asta.

Ideea de scop nu este o idee spirituala. Miscarile spiritului nu pot avea un scop. Altfel scopul ar determina miscarea. Miscarile spiritului sunt intotdeauna foarte creative.

In modul in care eu lucrez in acest moment in constelatiisunt surprize perpetue. Ceea ce oamenii isi imagineaza ca scopuri, deseori uita, din fericire.Ti-am raspuns la intrebare?

PARTICIPANT: Da.

Acum sunt in acest punctUN TANAR: Chiar daca ceea ce am facut aici nu a fost total nou pentru mine, am gasit util sa o vad cu dumneavoastra din nou, astfel incat nu doar sa am o idee despre asta, dar si sa o inteleg in profunzime. Ceea ce ati spus a fost destul de socant pentru mine. Chiar daca am inteles gluma, am fost surprins ca atatea persoane au putut sa rada de asta. Este incredibil, toata societatea sa traiasca asta. Ar fi o catastrofa, am putea aproape sa o numim asa. Asta simt despre acest subiect acum. Ati spus ca s-a terminat calea cea lunga acum. Ce anume intelegeti prin asta?

HELLINGER: Diferenta intre bine si rau, pentru mine, deseori, s-a dizolvat. A intra in aceasta puritate, in aceasta miscare de atentie delicata si binevoitoare catre tot ceea ce exista, asa cum exista, este o miscare a cresterii interioare. Aici se aplica din nou proverbul pe care-l spun de obicei: Fiecare vaca incepe ca o vitea. Deci, ce vreau sa spun este ca nu e nevoie de rapiditate. Toti pasii pe cale sunt experiente esentiale. Acum va rog sa inchideti ochii pentru un moment. Si spuneti unei persoane: Acum sunt in acest punct.

Dupa o vreme: E bine asa?

UN TANAR: Multumesc.

Catre grup: Aceste fraze, aceste afirmatii, ca si cea pe care tocmai am spus-o, au venit dintr-o miscare a spiritului. Acestea ating mult dintr-o data, nu numai in aceasta persoana. Aceasta este caracteristica miscarilor spiritului, ca ating pe multi in acelasi timp. Nu sunt niciodata fraze individuale. Ele au efect mult dincolo de individual.

Acum vinPARTICIPANT: Am ramas pentru o vreme intr-un proiect, pentru energia masculina. Pe masura ce ma inclinam in fata stramosilor si ma intindeam pe podea, era foarte greu pentru mine sa respir. Acum astazi am auzit ceva despre energia feminina. Mi-ar placea sa primesc o asemenea fraza si despre energia masculina.

Rasete in grup.HELLINGER dupa o vreme: Spune-i tatalui tau: Acum vin.Dupa o vreme: Ok?

PARTICIPANT: Acum inima imi bate tare.

HELLINGER: Acum inimii tale i este permis sa-si faca munca.

PARTICIPANT: Multumesc.

Te rogPARTICIPANTA: Si intrebarea mea este o intrebare personala: Energia catre mama este taiata. Cum ma pot reconecta din nou acolo?

HELLINGER dupa o vreme: Inchide ochii si spune catre ea: Te rog.PARTICIPANTA: Te rog.HELLINGER: Spune-o in interiorul tau, exact asa: Te rog.Dupa o vreme: Ok, acum poate avea un efect.

DizolvareaHELLINGER catre o femeie: Am admirat echipamentul tau frumos de cand ai venit aici. Este ceva special?

PARTICIPANTA: Sunt un artizan ambulant.

HELLINGER: M-am gandit eu, artizan ambulant. Deci?

PARTICIPANTA: Voiam sa fiu sigura ca am inteles corect. In sentimentele mele sunt in total inarmonie cu ceea ce spuneai. As numi aceasta miscare Dumnezeu, dar Dumnezeu care nu este un idol, ci un Dumnezeu de care nu am nevoie sa ma tem, deoarece totul este cu adevarat bun. Unde nu sunt chiar asa de sigura acum, daca am prins sensul, este ca sunt destul de atasata de constiinta mea, dar nu intr-un sens moral special. Am mai degraba viziunea ca totul are doua laturi, si ca exista o consecinta negativa, care are de-a face cu acuzarea altor oameni, si apoi mai exista de asemenea si o consecinta pozitiva care ma duce catre Dumnezeu, dar care nu inseamna judecata. Aceasta constiinta ma ghideaza si ma conduce pe calea cea dreapta. Am putea sa o vedem asa?

HELLINGER: Cea de-a doua pe care o descrii ar fi o miscare a spiritului.

Cuvantul Dumnezeu este mai degraba impovarat, cara ceva greu, si din cauza ca noi l personificam pe Dumnezeu. Majoritatea imaginilor lui Dumnezeu sunt in realitate extensii ale imaginilor pe care le avem despre parintii nostri. Cei care nu-si pot gasi drumul catre parintii lor vor sa-l gaseasca macar pe Dumnezeu. Dar calea este exact in sensul opus. Cei care si-au gasit drumul catre parinti, ei l-au gasit pe si pe Dumnezeu in acest fel. Altceva demn de retinut este ca, daca Dumnezeu exista, daca exista un Dumnezeu, atunci acest dumnezeu este limitat. Orice exista este limitat. Toata existenta este limitata. Fie si numai din aceasta perspectiva, ideea ca Dumnezeu exista este nedemna de El, ca sa spunem asa.PARTICIPANTA: Eu am o idee foarte speciala.

HELLINGER: Nu are importanta. Ce am spus este foarte general. Cea mai profunda miscare in suflet, si cea mai profunda in misticismul natural, merge spre dizolvare. Granitele pe care le avem se dezvolta prin micul nostru sine. Desigur ca si micul nostru sine are locul sau. Doar prin el ne putem defini pe noi insine. Dar, in acelasi timp, ne separa. Insa atunci cand pe neasteptate ne experimentam pe noi ca fiind la fel cu toti ceilalti, ca unul printre toti ceilalti, devenim in mod egal neimportanti, si, in cele din urma, ne dizolvam. Infinitul nu are granite, si nici fiinta de asemenea. Nu poate avea. Aceasta miscare fara sfarsit merge dincolo de imaginile noastre limitate. Dar din ceea ce am inteles tu esti bine pe cale.

PARTICIPANTA: Inca o intrebare.

HELLINGER: Nu, nicio alta intrebare, doar aceasta. Vrei mai mult pentru ca ceea ce am spus a ramas in afara.

Cu ceva atat de important cum a fost ceea ce tocmai am spus, nimic nu poate fi adaugat, si nici la seara aceasta nimic nu mai poate fi adaugat.

Si acum, asta e tot.

RilkeSonetele catre Orfeu ale lui RilkeIn sonetele sale catre Orfeu, Rilke a pus in cuvinte, in multiple modalitati, felul cum vii si mortii constituie o unitate. In cantecul lui Orfeu, care a fost in taramul mortilor si s-a reintors, apoi a cazut in taramul mortilor, ceva din ceea ce este mort este acolo, in toate lucrurile vii, intr-o unitate.

Sonetele catre Orfeu m-au insotit pentru multi ani. Le recitesc mereu. Acestea si-au revelat sensul profund pentru mine doar putin cate putin, cu incetul. Dar niciodata pe deplin, bogatia lor este prea adanca. Deseori le citesc cu voce tare, deseori de mai multe ori, pana cand sensul lor mai profund imi apare. Dar, asa cum am spus, ceva ramane deschis mereu, ca in toate marile poeme.

Vreau sa va ofer un mic exemplu a ceea ce va asteapta in aceste sonete. Va asteapta o experienta mistica acolo, o intalnire dicolo de obisnuit.

IntroducereViata noastra exista cu vii si cu mortii. Totusi, deseori ne comportam ca si cum mortii ar fi separati pentru totdeauna de noi, prin intermediul mortii lor. Dar, Rilke intreaba in Prima elegie Duineza: Am putea fi noi fara ei?. Aceasta experienta esentiala, aceea ca lumea viilor si lumea mortilor se interpatrund, este adusa la noi, in occident, prin intermediul unor mituri marete.

Primul si cel mai vechi mit este despre Orfeu. El a fost primul care s-a reintors din taramul mortilor, totusi fara sa fie capabil sa si-o aduca pe iubita lui Euridice dintre morti, intre cei vii.

Cel de-al doilea, si incomparabil mai maret pentru noi, ne vorbeste despre Isus din Nazaret, cel crucificat, despre invierea sa din morti. Isus, numit acum Cristos, a unit ambele regate prin intermediul sperantei care este asociata cu el, aceea ca orice mort poate invia din nou, prin intermediul sau. Cristos mentine conectarea cu mortii, prin intermediul sperantei invierii tuturor, si de asemenea prin multe ritualuri, rugaciuni si sacrificii.

In Sonetele catre Orfeu, Rilke conecteaza experienta fiintei care este incorporata in ambele mituri, experienta ca mortii raman prezenti pentru cei vii- in imaginea lui Orfeu. In consecinta i putem intelege bogatia de sensuri si profunzimea doar daca le vedem in conectare cu invierea lui Cristos. In continuare Orfeu a ramas in taramul mortilor, dupa ce bacantele, l-au sfasiat in bucati, in corpul sau viu. El nu se mai reintorcea din morti a doua oara. El ramane prezent ca o fiinta moarta in tot ce este viu, si intr-un mod special, el intruchipeaza ideea si experienta ca mortii impart viata cu noi. Fiind mort, el nu este un zeu, chiar daca Rilke, uneori, l numeste zeu. Dar el este orientat catre divin. Astfel ca in cantecul sau Orfeu aduna completitudinea existentei, aceea a viilor si mortilor, si slaveste existenta in fata a ceva care ramane inexprimabil pentru noi.

ExemplePutem capata un sens a ceea ce insemna aceasta, in interiorul nostru. Infatisez un poem, primul poem din Sonetele catre Orfeu. In aceasta forma invaluita putem simti asta, si, de asemenea, voi oferi interpretare ceva mai tarziu. Poemul suna cam asa:

Aici un pom crescu. O, pura transcendenta! O, canta Orfeu! O, 'nalt pom in ascultare! Si totul a tacut. Ci-n insasi amutire, Un nou inceput, si semn si preschimbare s-a nascut.

Lasandu-si cuib si linisti de-ascunzisuri, Jivine din clarele paduri, eliberate, Ieseau si stau asa de blande prin desisuri, Nu din vreo teama si nici din rautate,

Ci doar ca sa auda. Ca-n inimile lor Si ragete si urlete pareau micute. Si unde inaintePrimeau cel cant doar in salasuri scunde,

Culcus din adancimi de dor intunecat, Cu-un prag ai carui stalpi se clatinau. Acum, tu templu in auz le-ai inaltat.

Rilke era un mistic bineinteles, un mistic natural. Voi elucida pe scurt fundalul acestui sonet.

Un copac crescu. Ce fel de copac? Un copac inalt in ascultare. A cui copac? Copacul lui Orfeu atunci cand el canta. In cantecele lui Orfeu ceva vizibil este transformat in ceva audibil. Copacul este auzit. Dar mai este inca ceva. Cantecul lui Orfeu este liniste, si din liniste, un noi inceputuri apar. Aceasta este posibil doar cand insasi auzul se transforma.

Salasul scund pe care-l descrie, intrarea cu stalpii clatinandu-se, aceasta reprezinta urechile noastre. Timpanul tremura atunci cand auzim. Dar acest tip de a auzi se sfarseste. In urechi, un templu tacut apare, in care Dumnezeu poate fi auzit ca tacere.

Acesta este sensul aici. Aceasta este calea mistica, in care noi transformam tot ce este vizibil in ceva ce se aude si dincolo de auz, sau, in care noi suntem transformati odata cu ea, in linistea eterna, pe deplin adunati in interior. Acum veti intelege preferinta mea pentru Rilke, odata ce explic un pic din ceea ce lucreaza in spatele acestor sonete.

Sa continui sa vorbesc mai mult despre Rilke? Acesta este drag inimii mele. Rilke este drag inimii mele. Are legatura cu transformarea, pentru ca Rilke este despre transformare.

In Ultimul sonet catre Orfeu o fata si descrie propria sa moarte ca transformare. Sonetele catre Orfeu sunt dedicate unei tinere moarte, ca o piatra de mormant. In acest sonet aceasta tanara moarta l invita pe Rilke sa o viziteze.

Mai devreme, dupa primul sonet, Rilke continua cu aceasta tema a transformarii, de la vizibil la ceva ce se aude. Sonetele catre Orfeu sunt scrise ca o piatra de mormant pentru o tanara fata, o dansatoare cu care el se simtea conectat, si care murise tanara. El descrie acest lucru in cel de-al doilea sonet. Sper ca mipot aduce aminte toate versurile.

Era aproape o copila, si s-a ivit Din bucuria impreunata a cantului si-a lirei, Sub vl de primavara stralucind Si din auzu-mi pat si-a pregatit.

Si-n mine adormi. Si totul a fost somnul ei. Copacii ce m-au minunat candva, Campii traite, zari infiorate Si-orice uimire care ma rapea.

Ea lumea o dormea. Cum ai ajuns, O, Doamne-cantator, s-o faci asa perfecta, Ca nu ravnea sa fie treaza-ntai? Caci iata- veni intru fiinta si acum dormi.

Si unde este moartea ei? O, ...vei inventa Din nou acest motiv, cantecul vietii neconsumat fiind? Din mine, unde se va scufunda? ... Doar o copila...

Ea doarme in urechile sale, si tot ce el aude, aude si ea in somnul ei. Ea este transformata in ceea ce el aude, intr-un cantec care uneste viata si moartea in una. Fata descrie moartea sa in ultimul sonet catre Orfeu. Acum am mers din nou prea departe, deoarece Rilke m-a atins. Deci, iata ultimul sau sonet, in care el descrie propria sa moarte. Apoi voi sfarsi cu Rilke. Doar inca acest sonet:Prietene tacut al multor departari, sa simti Cum zarea o largesti cu rasuflarea ta. Si sub al clopotelor sumbru hau Tu lasa-te vibrat. Ce din tine se hraneste

Tarie devine in fiinta. Ramai si pleaca din schimbare. Durerea cea mai mare de unde a venit? Amara de este bautura, preschimba-te in vin.

Si in aceasta noapte a fara de masurii Sa fii puterea magica de dincolo de simturi, Si sensul adancimii lor. Si daca pamantescul te-a uitat, Sa-i spui tacutului pamant: eu curg. Si apei in suvoaie: sunt.

Aceasta este transformarea, totul devine la fel.

NotaToate Sonetele catre Orfeu, prima si a doua parte, impreuna cu explicatiile mele, le-am publicat ca o carte si de asemenea ca si carte audio. Mai multe despre acest subiect gasiti pe www.hellinger-shop.com(traducerea si adaptare pentru limba romana Ion Bucur, inspiratie "Sonetele catre Orfeu" in traducerea lui George Popa, Polirom, 2000)

Legile succesuluiCum devin si cum raman un bun antreprenor?In primul rand: Prin a avea ceva de oferit care sa serveasca celorlalti. Cu cat mai mult au nevoie, cu atat mai important este ceea ce ofer. In acest caz nu exista obstacol ulterior in fata succesului meu.

Ce calitati definesc antreprenorii? Ei au ceea ce altii au nevoie, si ei fac acest lucru disponibil pentru ceilalti. Cu cat mai mult au ceea ce altii au nevoie, cu atat mai inalt este prestigiul si succesul lor.

Concluzie: Antreprenorii servesc. Cu cat mai important este serviciul lor, cu atat este mai mare influenta lor.

Doi: Antreprenorii au nevoie de ajutoare. Ei trebuie sa atraga angajatii, sa-i educe si sa-i pregateasca, astfel incat oferta companiei este produsa, marketata si vanduta in cel mai bun mod. Astfel, ceea ce ei au de oferit trebuie sa produca si sa vanda.

Trei:Antreprenorii trebuie sa conduca. Ei conduc prin ideile lor. Ei conduc prin productie. EI conduc prin vanzare si tot ceea ce tine de asta.

Patru:Antreprenorii trebuie sa faca fata competitiei. Prin competitie ei imbunatatesc produsul lor. Prin aceasta, cei care au nevoie, sunt serviti cat mai bine.

Cinci:Antreprenorii isi apara companiile impotriva uzurparii si sa le securizeze in raport cu asta. Ei raman siguri pe sine si increzatori in sine.

Sase:Antreprenorii stiu ca depind de altii cu care trebuie sa coopereze. Ei stiu cum sa-i castige si cum sa-i pastreze pe acestia.

Sapte:Antreprenorii iubesc succesul lor, i face fericiti. Cand un antreprenor este fericit si arata asta, angajatii si familiile lor sunt de asemenea fericiti.

Opt:Antreprenorii formeaza o comunitate de solidaritate cu mai multi altii. Ei stiu ca fericirea multora depinde de succesul lor. Pornind de aici ei cresc aceasta fericire cu ajutorul celor care-i ajuta sa securizeze viata celorlalti.

Noua:Antreprenorii gasesc momentul potrivit sa treaca compania lor succesorilor potriviti. Ei le lasa spatiul de miscare de care au nevoie, pentru a avea succes. Ei continua sa ramana sufletul companiei lor. Spiritul lor benevolent traieste in companie.

Zece: Antreprenorii se schimba in acord cu dezvoltarea pe care compania lor trebuie sa o urmeze, chiar daca nu este pe aceeasi linie cu ideile lor. Ei lasa compania lor in grija fluviului timpului care in cele din urma i ajunge din urma, si si urmeaza calatoria cu ganduri bune fata de ceea ce au lasat.

Poveste Jucatorii Ei se cunosc ca oponenti. Apoi se aseaza fata in fata Si joaca la aceeasi masa, Cu multe piese diferite, Urmand reguli complicate,

Miscare cu miscare Acelasi joc regal. Amandoi sacrifica un sir De piese in jocul lorSi se tin in sah unul pe celalaltIntr-un mare suspans, Pana cand miscarile se termina. Cand nu mai e niciunde de mutat Jocul este terminat.Apoi ei schimba locurileSi culoarea,Si incep o noua rundaA aceluiasi joc. Cei ce joaca de multa vreme, Si deseori castiga Si deseori pierd, Devin maestrii Deambele parti.

www.hellinger.comhttp://www2.hellinger.com/en/home/family-constellation/help-for-the-soul-in-daily-living/monthly-letter-february-2011/

[1] First mover - in opera lui Aristotel, Metafizica; este una dintre acceptiunile in limba romana; se mai poate traduce si prin primul motor, sau "prima cauza"

[2] Maestru - titlu in Evul mediu care se referea la o autoritate sau la o persoana cu licenta de la o universitate pentru a preda filosofie sau arte liberale

Tags:

scrisoarea lunii februarieLansare de carte - Un val, un ocean- Bert Hellinger

Editura Cartea DaathColecia:Constelatii Sistemice UN VAL, UN OCEAN - EXPERIENTE SI REFLECTII Bert Hellinger Format: 13x20 528 pagini Pre: 35.00 Lei

Cuvnt nainte"Am contribuit prin a da mai departe ceea ce mi-a fost dat, si am facut-o cu bucurie.Bert Hellinger

Cu bucurie n suflet constatm al doilea pas prin care creatorul metodei constelaiilor de familie, Bert Hellinger, este adus mai aproape de psihologii, psihoterapeuii, facilitatorii de constelaii i, n general, de publicul romn interesat de constelaiile de familie.

Pentru noi, Asociaia Romn de Terapii Sistemice, este un al doilea pas care aduce mai mult la lumin frumuseea unei munci ce se dorete experimentat, care poate bulversa tocmai prin profunzimea i neconvenionalitatea ei, i care, n mod misterios, nu poate fi prins, de multe ori, n chingile logicii obinuite.

Inainte de a fi tehnic, lucrarea are calitile unei cri de referin, de nelepciune, deoarece nmnuncheaz tot ceea ce autorul a strns ca i cunoatere pe parcursul vieii i, n acelai timp, ofer posibilitatea fiecrui cititor de a-i lua ceea ce are nevoie n legtur cu o anumit tem.

Aprut iniial n 2005, lucrarea adun i ordoneaz eforturile i intuiiile sale n legtur cu legile iubirii i n acelai timp cu efectele i limitele contiinei. Textele sunt recolta seminariilor de constelaii de familie desfaurate ntre anii 1992-2000.

Cartea surprinde esena a ceea ce Bert Hellinger are de spus n legtur cu modul de abordare a bolilor grave, a traumelor, psihozelor, a relaiei dintre agresori i victime, dar, n acelai timp, ofer nelegerea sa asupra relaiilor umane n context mai larg, spre exemplu, asupra legilor iubirii n relaiile de cuplu, n relaiile dintre prini i copii, a diferitelor efecte ale credinelor religioase, a ntlnirilor noastre cu morii i moartea i a modalitilor i mijloacelor prin care putem contribui la dobndirea pcii i reconcilierii.

Dup cum Bert Hellinger ine s precizeze, textele cuprinse n carte, au aprut n mod spontan n moduri diferite: fie ca introduceri, fie ca i comentarii, concluzii sau sinteze. Uneori ele au reprezentat rspunsuri la ntrebrile puse pe parcursul seminariilor, discuiilor sau interviurilor.

n receptarea insighturilor autorului, cititorul este invitat s neleag, n spiritul metodei fenomenologice, faptul c ele se refer la o situaie specific i au ieit la suprafa tocmai datorit acesteia. Astfel, ele nu trateaz un subiect la modul general, ci se refer doar la situaia specific pe care o prezint. De fiecare dat cnd unele pri seamn, totui fiecare ofer i pune n lumin un alt aspect, aa cum reiese din contextul su particular.

Aa cum Bert Hellinger o afirm n mai multe rnduri, cea mai bun ntelegere a metodei i insighturilor constelaiilor familiale apare atunci cnd este luat n considerare filosofia aflat la baza acestora, i anume fenomenologia i metoda fenomenologic de cunoatere, aa s-a dezvoltat ea, ncepnd cu Edmund Husserl i Martin Heidegger.

Dincolo de toate, contactul cu aceast informaie atinge sufletul ntr-un mod profund, misterios i contribuie la experiene care prin excepionalitatea lor ar fi suficiente n sine. Dac, n plus, poate constitui i un ghid pentru cei ce doresc s aprofundeze cunoaterea la nivelul sufletului, atunci considerm c menirea eforturilor noastre a fost atins pe deplin. n cele din urm, a citi orice lucrare a lui Bert Hellinger este o experien n sine i ne dorim s v bucurai din plin de ea. Parafraznd-o pe colega mea traductoare, acesta este Bert Hellinger, terapeutul care i permite s greeasc, dar care se nclin cu respect n faa misterului fiinei.

Ion BucurFacilitator de constelaii familiale

Bucureti, decembrie 2010Fragment din carte:

Psihoterapia tiinific i psihoterapia fenomenologicPsihoterapia fenomenologic este la polul opus psihoterapiei tiinifice. tiina experimental caut, prin intermediul experimentului, un tipar care poate fi reprodus n aa fel nct, aceleai condiii s genereze acelai rezultat. n tiinele naturale e relativ uor s obii acelai rezultat din acelai experiment. Dar acest lucru nu este posibil n cazul sufletului.

Dac un individ decide s urmeze i s dezvolte principiile unei psihoterapii i investigaii tiinifice, atunci trebuie s creeze un design experimental n care variabilele personale sunt efectiv excluse, lucrnd astfel, doar cu cele externe. Dar aa cum vedei aici (Nota editorului n cadrul constelaiilor de familie), ceea ce este personal are cea mai mare importan. n constelaii nu poi dobndi nimic dac nu iei n considerare ceea ce este personal. Acesta este unul dintre aspecte.

In plus fa de asta, psihoterapia tiinific este linear, ceea ce nseamn:o cauz specific are un efect care duce la o anume consecin.

Din contr, psihoterapia fenomenologic caut s stabileasc un context, fr vreo intenie anume n minte i fr fric, cu alte cuvinte, fr intenia de a vindeca.Prin urmare, terapeutul care dorete s lucreze fenomenologic, trebuie s accepte lumea aa cum este. El nu trebuie s aib nici cea mai mic dorin de a schimba lumea. i asta cere ca el s se retrag. El accept boala clientului aa cum este. Nu are nici cea mai mic dorin de a interveni.

Un doctor vede situaia diferit, pentru c el are capacitatea, n mare msur, de a aplica tiinific cunotinele, i aceasta este datoria lui. Dar in s fac o distincie clar.

Acest tip de abordare nu funcioneaz n cazul constelaiilor. n constelaii, terapeutul se suspend pe sine nsui i creeaz un context mai larg. Dac lucrez cu un client, atunci i accept sistemul n totalitate. Nu doar m uit la client. M uit de asemenea la sistemul lui, n special la acei oameni care au fost exclui sau nu apar deloc, dar pe care i simt, i i am n vedere tocmai pentru c sunt neutru. Ei au un loc alturi de mine, locul care le-a fost refuzat n sistem. n secunda n care i iau cu mine, sunt n deplin rezonan cu sistemul i cu clientul. i ceea ce simt este o mare afeciune pentru sistemul lui.

Dac m suspend pe mine nsumi i m deschid total ctre situaie, fr intenie sau fric fa de ceea ce ar putea iei la iveal atunci, dintr-o dat, sunt capabil s surprind esenialul, i care este dincolo de ceea ce este vizibil. i atunci mi dau seama: n acest punct este cheia.

i acest aspect este vital pentru gsirea soluiei. Este relativ simplu s configurezi o constelaie de familie dar, cnd vine vorba despre a descoperi unde se afl soluia, acest lucru este posibil doar dac persoana este n rezonan. Atunciva deveni clar de la sine. i asta se numete contientizare fenomenologic. Ea lovete ca un fulger i este ntotdeauna n rezonan cu marele tot. Ceea ce o difereniaz n mod specific este aceea c este o contientizare cu iubire. Acest aspect este unul esenial, pentru c dac este nsoit de iubire, este o contientizare pe care te poi baza.

i, prin urmare, aceast modalitate de a lucra nu poate fi nvat aa cum nvei de obicei nite reguli. Cu aceast metod, este mai degrab important ca cel care o practic s se lase condus de ea i s dobndeasc nelegere prin practic i rspuns. n acest fel poi lucra tu nsui cu ea.

Dac lucrez cu un client i observ c nu exist soluie, atunci iau acest aspect ct se poate de n serios i m retrag complet. i faptul c m retrag nu m frustreaz. Dac sunt cu adevrat n rezonan, acest lucru nu are cum s m frustreze. Dar asta nseamn s fiu complet n rezonan. Apoi rmn cu ceea ce am contientizat i nu-mi permit s fiu distras de la ceea ce am contientizat nici de cei care se opun, nici de nimic.

Bineneles pot i grei. Asta mi este clar. i atunci este necesar rezonana altor participani participani care sunt aleri. Ei pot fi capabili s vad ceea ce eu nu am surprins sau am trecut cu vederea. Atunci eu trebuie s am ncredere n contiina lor.

Totui, cnd confrunt clientul cu cea mai sever consecin a comportamentului su i cineva se aliaz cu clientul pentru c ceea ce fac l sperie, el interfereaz. Iar eu nu trebuie s permit aceast interferen ea mi-ar slbi fora.

Terapeutul care lucreaz n acest mod este un lupttor. n crile sale despre Don Juan, Carlos Castaneda descrie ce este acela un lupttor. Un lupttor, n acest context nu se sperie nici mcar de limita extrem limita extrem fiind aceea n care este posibil ca toate s ias bine sau s mearg prost. Totui, experiena mea practic mi-a artat c, dac un terapeut merge pn la limita maxim, de cele mai multe ori asta duce la succes. Cu riscurile de rigoare. i dac unei persoane i este team s-i asume aceste riscuri, atunci ea nu va fi capabil s lucreze cu aceast metod.Pentru c atunci cnd va ajunge la esen, i cnd totul devine o chestiune de via i de moarte, n acel moment, ea va trebui s fie capabil s ia o decizie, atunci i numai atunci, nu nainte.

Astfel, cu acest mod de lucru, orice iese la iveal indic i calea de urmat. i acea persoan trebuie s se abandoneze acestui lucru, uneori chiar i fr s-l fi neles pe deplin. Pentru c felul n care stau lucrurile cu adevrat i unde vor ajunge ele, devine clar abia la sfrit, nu la nceput.

Percepie i ndoialParticipant:n ce msur tu, ca terapeut, ai o influen asupra reprezentanilor? Am impresia c i influenezi att pe ei ct i modul n care ei simt i experimenteaz situaia, c poate gndurile tale sunt transferate ctre ei iar ei, la rndul lor, dei incontient, i doresc s se potriveasc cu ceea ce gndeti. Cum te poziionezi fa de acest lucru? Este o responsabilitate foarte mare pe care o ai n calitate de terapeut.

Hellinger:Dar hai s ne uitm la asta din alt unghi. Dac am dubii i ezit, i acestea vor fi transferate. i atunci apare ntrebarea: ce este mai bine? Cnd lucrez trebuie s am ncredere n reprezentani. i totui nu trebuie s renun nici la percepiile mele.Este important s nelegi c percepia direct sau contientizarea aduc cu sine o experien particular. Cnd cineva devine contient de ceva, dar acel lucru l face s exprime o ndoial sau o obiecie, chiar dac asta se ntmpl doar n interiorul lui, atunci contientizarea dispare. Contientizarea nu tolereaz obieciile sau opoziia.

Un alt aspect de luat n considerare este c atunci cnd lucrez cu un grup terapeutic lucrez cu toi participanii n acelai timp. Dac lucrez cu respect i iubire pentru client i cu bunvoin pentru gsirea unei soluii, atunci mi pun toat ncrederea n faptul c din energiile noastre combinate i din energia cmpului, va aprea o soluie.n acest context, dac a influena pe cineva, ar trebui s fie grupul ca ntreg, n cazul n care o astfel de alterare a procesului ar putea s apar. Totui, ntrebarea ta arat faptul c muli participani de aici se bazeaz pe ei nii i sunt independeni. Dac ar fi s greesc sau s comit o greeal, ea ar fi observat de altcineva i corectat. Nu am ncredere doar n percepiile mele, ci i n cele ale participanilor care vd desfurndu-sen faa lor aceeai situaie ca i mine.

Tipare de gndire i destinRupert Sheldrake a descris n crile sale caracteristicile i efectele cmpurilor morfogenetice, adic a acelor cmpuri de energie care definesc diferitele structuri.El mi-a spus c, cu constelaiile de familie, o persoan poate fi martor al unui cmp morfogenetic la prima mn.

Uneori reflectez dac observaiile lui pot gsi i o alt aplicare. Poate c tipare specifice de gndire definesc un grup pn la limita la care ele ajung, de fapt, s restrng posibilitatea apariiei unor noi insight-uri. Poate c anumite comportamente proprii unei familii constituie de asemenea tipare care ajung s formeze cmpul morfogenetic al acelei familii. Dac, de exemplu, cineva s-a sinucis, atunci uneori ce urmeaz este c cineva, ntr-o generaie viitoare, de asemenea, se va sinucide. Acest lucru nu se ntmpl doar pentru c vor s-l urmezepe acel membru al familiei. Un tipar s-a creat i aciunea de sinucidere este comis n concordan cu acest tipar creat, mai degrab dect datorit unei intenii (ct de subcontient ar putea fi ea) de a-l urma pe cellalt.

Sheldrake a observat cum, pe msur ce este format un nou cristal, forma sa nu este nc predeterminat. Totui, cnd un al doilea cristal se formeaz din primul, el se modeleaz pe tiparul acestuia.Experiena arat c, exist deja la acest moment o memorie a cristalului iniial. Cmpul morfogenetic pare a avea memorie. Prin urmare, urmtorul cristal se va dezvolta, dup toate probabilitile, pe modelul celui dinti. Dac acest lucru se repet de suficient de multe ori, un tipar fix este stabilit.Poate c i tiparele destinului se reproduc n acelai mod.

ntreruperea tiparuluiRecunoaterea i ruperea unui astfel de tipar cere curajul de a adopta ceva nou.ntreruperea cu succes a tiparului reprezint o realizare special. Acest lucru nu se va ntmpla prin simpla acceptare, ca atare, a propriului destin. Acea persoan va trebui s se dea cu un pas n spate. n loc s se lase dus de curent, persoana respectiv va trebui s se caere pe rm i s priveasc rul pn cnd i va nelege cursul, i va recunoate potenialul i va decide ce este de fcut.

Lumin i ntunericFamilia are o memorie dincolo de amintirile ei. Ceea ce iese la lumin din aceast memorie este un dar. Dar, nu totul iese la lumin. Ceea ce i este esenial, esena ei, rmne ascuns privirilor noastre, de exemplu originea i scopul ei.Putem folosi ceea ce este dezvluit, dar nu l putem deine i nici nu putem merge mai departe dect ceea ce ni se arat.

Ceea ce iese la lumin nu divulg tot ceea ce este ascuns i protejat. Lucrurile ne sunt dezvluite n anumite limite. Iar opiniile noastre adesea se interpun, punnd n umbr ceea ce a ieit la suprafa. O opinie, imediat ce s-a format, ne constrnge s rmnem subiectivi i asta st n calea cunoaterii.

Dac ne centrm atunci cnd lucrm, atunci ne focalizm nu numai pe ceea ce este vizibil, ci i pe ceea ce a rmas ascuns. Avem respect att pentru ceea ce ne este revelat, ct i pentru ceea ce rmne umbrit. Le acceptm pe amndou, esena vizibilului i esena ascunsului. i cu toate astea, modul acesta de lucru nu este limitat la sau de ceea ce este n prim plan, cum ar fi nevoia de a vindeca o suferin. Merge dincolo de asta.i n acest fel, demersul este calitativ diferit de psihoterapie.

Tags:

carte constelatiiAjutor pentru sufletAjutor pentru suflet in viata de zi cu ziScrisoarea lunii ianuarie 2011Introducere

Draga cititorule,

Aceasta editie este dedicata, in primul rand, relatiei de suflet dintre barbat si femeie, legaturii intime dintre masculinul si femininul din corpul si sufletul nostru. S-ar putea ca unele lucruri sa te surprinda, asa cum m-au surprins si pe mine.

In plus, vor fi unele consideratii importante care vor ajuta sufletul sa se simta in largul sau si care vor veni in sprijinul relatiilor pe care le avem. De asemenea, ti se vor revela unele lucruri legate de munca si de eforturile facute in domeniul afacerilor, care ar putea sa te conduca spre succese la care nici nu te-ai gandit vreodata.

Ma bucur sa ma aflu intr-o legatura activa cu tine prin aceste scrisori lunare.

Cu stima,

Bert Hellinger

Barbatul si femeia, intreaga imagineStanga si dreapta, cele doua dimensiuniAs vrea sa fac ceva impreuna cu voi toti. O voi face printr-o meditatie.

Contemplari preliminareExista doua emisfere cerebrale opuse. Ele se afla in opozitie, dar sunt, totodata, complementare. Se opun una alteia pentru ca sunt separate; au functii diferite.

Avem dificultati deoarece folosim una dintre emisfere mai mult decat pe cealalta. Solutia ar fi sa le aducem impreuna, in asa fel incat sa le folosim pe amandoua, fara sa sesizam diferenta. Asta este ceea ce se vede din afara; cu totii stim asta.

Si acum, sa trecem la ceva diferit. Biblia spune: Dumnezeu l-a creat pe om cu imaginatia sa. Apoi, ceea ce urmeaza, ne pune in incurcatura: El a creat oamenii ca barbati si femei.

Deci, la Dumnezeu daca pot spune asa cele doua emisfere nu erau separate.

In noi, ele sunt separate. In contrast cu Dumnezeu, noi vedem barbatul si femeia ca fiind separati. Dar, nici barbatul singur, nici femeia singura nu corespund imaginii complete pe care a creat-o Dumnezeu. Cei doi corespund imaginii lui Dumnezeu doar impreuna.

Astfel, barbatul singur este incomplet; doar impreuna cu femeia el este complet. Iar femeia este completa numai cu jumatatea ei, barbatul. Totusi, atat barbatii, cat si femeile fac distinctie intre ei. Fiintele umane devin complete numai atunci cand se pot uni cate doua, barbat cu femeie sub toate aspectele.

Facem multe distinctii care reprezinta continuarea la nivel subliminal a distinctiei pe care o facem intre barbat si femeie. In loc de femeie, spunem corp; in loc de barbat, spunem spirit.

In acest sens, orice cale spirituala, prin negarea corpului, devine in multe feluri o negare a femeii. Prin urmare, caile spirituale sunt anti - corp fizic. Prin negarea uniunii dintre barbat si femeie se da prioritate unuia, in fata altuia.

La fel se intampla cu emisferele dreapta si stanga; una este barbat, cealalta este femeie. Acelasi lucru este valabil si pentru sus si jos.

Deci, intrebarea este: ce le aduce impreuna?

Sa simtim interiorul nostruSi acum, va invit sa inchideti ochii si priviti in interiorul vostru:

Care parte din voi este mai puternica, dreapta sau stanga?

Care este mai puternica, partea de sus sau partea de jos?

Care este mai puternica: relatia cu mama voastra sau relatia cu tata?

Daca aveti copii de ambele sexe: cu care copil este legatura mai puternica, cu fiul sau cu fiica?

MeditatieAceasta a fost pregatirea. Ati reusit sa percepeti separarea din voi?

Acum, as vrea sa mergeti intr-o calatorie meditativa impreuna cu voi, in care sa conectam cele doua parti. Intr-adevar, totul este intotdeauna barbat si femeie in acelasi timp. Deci, intrebarea este cum ii unim? Cand reusim sa facem asta in cateva domenii, reusim sa facem si uniunea dintre barbat si femeie atat in interiorul nostru, cat si in relatia noastra de cuplu.

Dreapta si stangaInchideti ochii. Ne indreptam atentia catre bratul drept si cel stang. Indepartati bratele unul de celalalt si intoarceti palmele in sus. Lasati mainile sa se odihneasca pe coapse. Ramaneti relaxati.

Acum simtiti pe rand o mana si, apoi, cealalta. Care este mai puternica? Care este mai slaba?

Fara sa va uitati la maini, priviti inainte pana va uniti mainile.

Aceasta inseamna ca o mana devine mai mult, si la fel se intampla si cu cealalta. Asteptam pana nu ne mai gandim la o mana sau la cealalta, pana cand stanga si dreapta au devenit una una la infinit. Se desfasoara un proces in care sensul de opozitie se dizolva. Ele actioneaza ca un intreg.

Sus si josAcum, facem acelasi lucru cu sus si jos. Intai privim in sus si, apoi, privim in jos. Unde se afla linia de separare din corpul nostru? Asteptam si de data aceasta pana cand cele doua parti se unesc in una singura. Dupa ce am ajuns la aceasta unificare, simtim diferenta din interiorul nostru.

Tata si mamaAcum procedam la fel cu mama si tata. Simtim locul pe care il ocupa tata in interiorul nostru si, imediat, locul mamei. Ramane unul din ei neglijat, undeva in fundal?

Asteptam sa se produca o miscare in interiorul nostru pana cand amandoi devin unul, unul si acelasi.

Relatia de cupluSi acum, sa transferam aceasta miscare la relatia noastra de cuplu. Cine sau ce este in fata? Cine sau ce ramane mai in spate? Este ceva mai la stanga sau mai la dreapta? Cine sau ce este mai sus sau mai jos?

Dumnezeu si lumeaAcum, trecem la o alta opozitiepe care o putem compara cu stanga si dreapta, sau cu sus si jos opozitia dintre Dumnezeu si lume.

Le lasam sa curga impreuna in noi insine intr-o uniune in care nu mai putem spune ca sunt separate. Devenim imediat una cu ambele parti sub toate aspectele.

Cateva reflectii in plus asupra opuselorAceste procedee se pot aplica si la alte opozitii. Le voi mentiona pe scurt aici.

Sanatate si boalaCand vrem sa scapam de boala, ne comportam ca un barbat. Cand o lasam sa existe, ne comportam ca o femeie. Cand sanatatea si boala sunt lasate sa curga impreuna, ele lucreaza impreuna si devin una.

Viata si moarteaViata este barbat in sensul de aici, iar moartea este femeie. Ce se intampla cu noi cand cele doua sunt lasate sa se uneasca si sa curga ca una singura in simturile noastre?

Viata noastra devine adunata si completa. O traim inaintea mortii. Apoi, moartea va deveni deplina la momentul potrivit.

Inainte si dupaIn ceea ce priveste timpul, simtim trecutul, ce a fost, ca fiind feminin. In acest sens el este complet. Ceea ce urmeaza, ce va fi, este barbat. Cand ne orientam spre viitor, actionam ca un barbat. Cand ceea ce a fost in trecut ne inrobeste, asteptam fara sa actionam. Sunt necesare ambele parti: una fara cealalta nu poate sa rodeasca.

Cum devin una? In acest moment chiar acum.

Corpul meuTratam deseori corpul nostru ca si cum ar fi subordonat spiritului nostru. Il minimalizam, desi niciun spirit nu poate trai in afara lui insusi, fara un corp.

Opozitia dintre spirit si corp, asa cum multi o accepta ca pe o axioma, inclusiv multi oameni spirituali si religiosi, se reflecta intr-o alta opozitie, mai ales la barbati. Este opozitia dintre barbati si femei.

Ce le-au facut barbatii femeilor le-au dispretuit, le-au suprimat, le-au desfigurat si le-au criticat cu asprime? Ce au obtinut tratandu-le pe femei ca pe o proprietate personala pe care o pot stapani, schimba sau arunca, fara sentimente sau respect, fara inima?

Adeseori, barbatii se comporta cu corpul lor in acelasi fel. Il neglijeaza si ii pun in primejdie sanatatea in numele unor asa-zise chemari inalte, sau de dragul faimei.

Ce altceva este un razboi sau o cruciada daca nu o invazie? Isi are corespondentul in violarea unei femei, iar razboaiele au condus adesea la violarea femeilor, in absenta sentimentelor, a respectului si a inimii.

Asadar, unde incepe reconcilierea la toate nivelurile?

Incepe cu respectul si iubirea fata de femei, cu barbatii care stau mai jos decat femeile si alaturi de ele.

Aceasta miscare merge dincolo de asa-numita egalitate a sexelor: nu poate exista nicio egalitate intre spirit si corp. Poate exista doar supunere in fata celui de dinaintea ta care te mentine in viata si te sprijina.

Cand ma gandesc la ceea ce barbatii le-au facut femeilor de-a lungul vremii, mi se umplu ochii de lacrimi, precum si atunci cand ma gandesc la ceea ce eu, si, ca mine, atat de multi barbati, am facut propriului nostru corp si corpurilor altora.

Modul in care se comporta barbatii cu femeile este acelasi in care barbatii, mai ales barbatii, se comporta cu pamantul, desi pamantul este acela care ii duce pe ei in spate.

Banii sunt tratati intr-un mod asemanator. Dincolo de ideea de bani ca recompensa meritata pentru munca prestata, in mainile barbatilor, castigurile fara justificare si fundament, intr-un razboi nou si diferit violeaza si jefuiesc pe aceia de la care vin acele castiguri si pe cea de la care, in ultima instanta, vin toate bogatiile, chiar mama pamant.

Cum ne reintoarcem la fundatiile de baza, solide? Cum se reintorc barbatii la femei? Cum se reintorc femeile, care adeseori simt la fel, in legatura cu corpul lor, la mama lor? Cu smerenie. De la o inaltime atribuita cu de la sine putere, ne reintoarcem la pamant. Ajustand greutatile de pe cantar, de la preponderenta mandriei si a inaltimii, ne reintoarcem la mama pamant de unde am venit, cea care ne hraneste si ne sprijina. Si atunci, mama pamant, impreuna cu toate mamele, manifesta fata de toti barbatii si femeile iubire materna. Aceasta iubire nu cunoaste aroganta, se afla toata in aceeasi inima.In acelasi fel ne intoarcem si la corpul nostru, si prin el, la puterea creatoare, imaginea primara si originea vietii, pe care o intalnim in forma cea mai completa la partea feminina, la femeie si la mama si in corpul nostru.

Cum? Cu aceeasi iubire de la inceputuri care spune catre tot ceea ce este chemat la viata: Sa creasca! Sa existe! Sa fie viu!

ImbratisareaRecent, m-am gandit la ceea ce inseamna o imbratisare. Barbatul si femeia sunt fata in fata. Deci, este barbatul, iar in fata lui femeia. Barbatul desface larg bratele si invita femeia din priviri. Iar femeia isi intinde bratele si invita barbatul din priviri, cu drag. Ei merg unul spre celalalt si se imbratiseaza tandru.

Cat timp pot sta imbratisati? Pot sta asa doar scurt timp. Doar legatura dintre barbat si femeie nu este suficienta cand se topesc intr-o imbratisare. Nu este suficient pentru viata. Asa ca, ei se elibereaza din imbratisare, trebuie sa faca asta. Nimeni nu poate sta asa mult timp.

Ea se da cu un pas inapoi si la fel face si el. Ambii isi desfac bratele, foarte larg, si privesc dincolo de partenerul lor, catre viata ca intreg. Acum, ei includ foarte multe in imbratisarea lor, familia partenerului, de exemplu, tot ceea ce apartine lumii partenerului, si chiar lumea in intregul ei. Si, in timp ce amandoi isi deschid astfel bratele, ei simt in spatele lor ceva maret care ii sustine, care actioneaza in urma lor. Apoi, se privesc din nou, fiind conectati acum cu ceva mult mai important. Amandoi se vad unul pe altul invaluiti intr-o multime de conexiuni. Unul dintre ei nu are curajul sa se desprinda de celalalt si, asta, in avantajul lui. Insa nu mai este posibil. Dar pentru ca privirea lor este atat de cuprinzatoare, se pot simti in largul lor impreuna, se pot duce din nou unul spre celalalt, pentru ca apoi sa se desprinda putin din nou, deoarece relatia lor exista in cadrul a ceva mult mai important.

Acelasi lucru e valabil si pentru noi, cand conform imaginii noastre despre barbat si femeie, simtim in interiorul nostru ca amandoi apartin unul altuia si sunt, in acelasi timp, separati.

De exemplu:

stanga si dreapta,

sus si jos,

corp si spirit,

sanatate si boala,

trecut, prezent si viitor.

Cum se poate sa se reunifice ceea ce este separat in noi, in sentimentele noastre si in actiunile noastre?

Imbratisam cu iubire ambele parti din interiorul nostru. Apoi ne desprindem putin, pana cand putem simti diferenta din interiorul nostru. Ambele parti din noi revin una catre cealalta, pana cand se simt una cu noi, iar noi cu ele. Devenind una cu ele in acest fel, privim inainte la sarcinile care vin spre noi si le indeplinim cu iubire.

ExercitiuIn armonie cu acumNe deplasam constant catre imaginile noastre interioare. Majoritatea acestor imagini se intorc inapoi spre dorintele si experientele din trecutul nostru. Altele se uita spre viitor, desi acesta inca nu este aici. Toate aceste imagini si sentimentele legate de ele se opun actiunilor noastre de aici si acum.

In exercitiul urmator invatam cum sa lasam aceste imagini in urma noastra. Devenim liberi si deschisi pentru ceea ce este nou chiar in acest moment.

Imaginile interioarePrimul pas:Las imaginile mele interioare sa se deruleze ca si cum ar aparea pe un ecran din fata mea, fara sa-mi las sentimentele sa se implice. Pur si simplu, observ.

Al doilea pas:Dupa un timp, cand filmul meu se apropie de sfrasit, il derulez inapoi, poate chiar mai repede decat s-a derulat inainte.

Al treilea pas:Derulez acelasi film pe inainte, din nou, fara sa ma implic. Il vad ca si cum as fi la distanta.

Al patrulea pas:Il derulez din nou inapoi, de data aceasta un pic si mai repede.

Al cincilea pas:Acum ma intorc cu spatele la film si ma indepartez cativa pasi, ma indepartez de propriile mele imagini interioare, intr-un nou si extins spatiu video deschis spre aici si acum.

Al saselea pas:Oftez usurat.

PaceaReflectie: Fotbalulde Hermann Furthmeier

Este Germania contra Anglia, saisprezecimile finalei Campionatului Mondial 2010. Tensiunea creste, este 2 la 1 pentru noi, palmele transpira, se pot auzi bataile inimii, pulsul se accelereaza, ne tinem respiratia.

Deodata, ma intreb, ce se intampla cu mine. Iata-ma, stand in fata televizorului meu si, departe in Africa de Sud, 22 de barbati alearga dupa o minge, un arbitru de centru si doi arbitri de linie au grija sa mentina ordinea la un anumit nivel.

Totul este in joc, tribul meu, grupul din care fac parte, tara mea, Germania, supravietuirea prietenilor si rudelor mele. Toate semnele pe care mi le da corpul ma orienteaza spre lupta. Celalalt grup cealalta tara este rivala si trebuie invinsa. Merg mai departe doar cei care supravietuiesc.

De unde vin aceste reactii fizice? Corpul isi reaminteste unele altercatii preistorice dintre triburi, cand a existat o problema de viata si de moarte?

Bert Hellinger imi da o mana de ajutor aici. El a constatat ca fiecare barbat ramane cu o constiinta buna de la grupul lui si, prin urmare, o apara. In acest mod el castiga dreptul la apartenenta, iar prestigiul lui creste.

Corpul meu raspunde in mod evident grupului numit Germania, si eu nu simt nici suferinta, nici durere cand Anglia iese din joc. Supus constiintei mele cele bune sunt legat de rudele mele si in conflict cu ceilalti, Anglia, pana acum, dorindu-mi sa-i batem, chiar sa-i anihilam pe terenul de fotbal.

Dupa cum vad, multi barbati inca folosesc tipare vechi, adanc inradacinate, de lupta. Corpul le cunoaste inca, chiar daca fiecare crede in intelectul sau ca le-a lasat in urma.

Cei care nu intra in contact cu aceasta dorinta de a anihila, sufera de o agresiune ascunsa, fara sa-si dea seama ca linistea este, poate, doar o acoperire.

Cum scap de aceasta tensiune si neliniste (cu exceptia cazului in care vreau sa raman cu ele si sa-mi ranesc inima)?

Raspunsul este ca: e posibil doar cu o alta constiinta , cu o constiinta rea, prin care sa devin necredincios intregului sistem si tarii mele. In antichitate, in perioada tribala, aceasta insemna excludere, pierderea apartenentei o sentinta la moarte.Apoi vine iluminarea. Imi imaginez cum un englez pasionat de fotbal se afla in fata televizorului, supus, nerabdator, cu o constiinta limpede, sustinand jucatorii tarii sale. Deci, care ar putea fi sentimentele sale? Si care sunt sentimentele tuturor celorlalti pasionati de fotbal? Ele ar fi destul de asemanatoare cu ale mele, cu exceptia catorva diferente de caracter, niciunul mai bun decat altul, cand ne identificam cuprinsi de frenezie cu propria noastra echipa.

Acum incep sa observ barbatii din ambele echipe, cum lupta, cum se implica total si dau totul, si ma uit la ei in acelasi fel. Motivatia ii uneste.

Cine castiga si cine pierde conteaza mai putin acum. Detasarea se amplifica. Nu fac parte din asta, mie nu mi se va intampla nimic, aici, in fata televizorului meu, deoarece trec dincolo de limitele mele. Senzatiile fizice scad, palmele nu mai transpira, pulsul se normalizeaza si se instaleaza relaxarea. Nu trebuie sa lupt, sa distrug sau sa gonesc pe nimeni.

Mult timp, ceva din trecutul indepartat a continuat sa reapara; triburi, legaturi de rudenie, sate, religii, tari, au trecut toate prin gura fiecaruia din diferite motive. Au fost in mod predominant barbati cei care au incercat sa-si ajute echipa sa castige, cu orice pret, pentru a-si asigura supravietuirea.

Este un joc vechi care a fost cultivat si rafinat, dar inca este vorba de atac, tinere la distanta, aparare, toate ritualurile care insotesc lupta pentru supravietuire si dorinta de a anihila.

Multor barbati le place sa faca asta, dar si unora dintre femei.

Legile succesuluiBaniiBanii sunt energie. Folosesc la ceva. Sunt o energie precedata de ceva, cum ar fi o prestatie care merita sa fie remunerata. Cu cat prestatia este mai importanta, cu atat banii au o mai mare putere, energia lor trebuind sa fie proportionala cu prestatia. Daca banii sunt sub valoarea prestatiei, au putere mai mica. Daca sunt peste valoarea prestatiei, deasemenea, isi pierd puterea. Aceasta demonstreaza ca banii vor sa plece; nu vor si nu pot sa ramana.

Acelasi lucru se intampla cand strangem banii, in loc sa facem ceva cu ei sau

sa-i cheltuim pentru un serviciu.

Cand banii ies din sfera scopului lor, a functiei lor de schimb pentru serviciile prestate, aceea de a ne servi viata noastra si a altora, atunci, ceea ce ramane sunt cifre fara valoare reala. Cifrele isi recastiga valoarea cand atrag o prestatie care cere ceva de la proprietarul acestor cifre, cand sunt folositi intr-un mod prin care servesc viata din nou. Dar iarasi, efortul si prestatia trebuie sa ii insoteasca. Banii care sunt dati cu imprumut, in loc sa form