Articol – Analiza evoluţiei cotaţiei petrolului pe pieţele internaţionale în paralel cu evoluţia preţului combustibilului pe piaţa internă.

Indiferent de importanţa sa, fluxul de petrol se va sfârşi mai devreme sau mai târziu, iar

problema care se pune este “când” se va întâmpla acest lucru. Cu 20 de ani în urmă, experţii

avertizau că spre sfârşitul mileniului III producţia va începe să scadă şi preţul va ajunge la 80 – 90

USD/baril, iar acum la începutul mileniului III, se pare că specialiştii s-au înşelat încă o dată, căci

producţia nu dă încă semne de scădere. Previziunile nu sunt uşor de făcut, şi asta datorită lipsei de

informaţii exacte, dar şi datorită faptului că producătorii şi companiile petroliere tind să vadă totul

într-o lumină mai degrabă pozitivă decât negativă.

Divergenţele de opinii apar şi în cadrul previziunilor actuale. Potrivit experţilor, maximul va fi atins

în perioada 2011 – 2013, iar în următorii 10 – 20 de ani producţia va începe să scadă. Agenţia

Internaţională a Energiei e şi mai optimistă şi estimează că punctul maxim al producţiei va fi atins

abia în următorii 20 – 25 de ani.

Maximul producţiei nu este punctul în care rezervele de petrol se epuizează, ci momentul în

care preţul creşte în timp ce producţia scade, cererea continuând să crească şi ea.

Evaluările făcute de OCDE arată că până în 2020 cererea pentru energie va fi de trei ori mai mare

decât cea din 1970, cererea fiind în principal axată pe petrol, gaze naturale şi cărbune. Nevoile

energetice ale noilor ţări industrializate s-au dublat până în 2010. Aceleaşi estimări arată că cererea

mondială de petrol va fi de peste 115 milioane barili în 2020.

Consumul mondial de petrol s-ar putea majora cu aproape 50% în următoarele două decenii,

până la 119 milioane barili/zi, se arată într-un raport publicat de Agenţia Naţională a Energiei.

Analiştii se aşteaptă la o creştere de 1,8 până în anul 2025 de la nivelul actual al consumului global

zilnic, care se ridică la 78,6 milioane barili. Principalii furnizori de petrol vor rămâne ţările din

cadrul OPEC, analiştii anticipând că producţia sa zilnică se va dubla la aproape 56 de milioane de

barili până în 2025.

În ceea ce priveşte producţia OPEC, se aşteaptă ca aceasta să crească cu 14,2%, atingând.

Astfel cota de piaţă deţinută de OPEC a crescut de la 41,6% în 1998 la 43,2% în 2004. Pe termen

mai lung, se aşteaptă ca OPEC să deţină aproximativ 54% din piaţa mondială a petrolului.

1

Figura nr. 2 Harta ţărilor producătoare de petrol

Sursa: Wikipedia.org

România produce în momentul de faţă 117 mii de barili de petrol pe zi, şi se preconizează ca

această producţie va creşte cu peste 20% în următorii 10 ani datorită exploatării unor noi câmpuri

petroliere, printre acestea aflând-se şi câmpuri petroliere din Marea Neagră.

Tabel nr. 1 Top 10 producători de petrol din lume + România (2010)

Sursa: Realizat pe baza Wikipedia.org

2

Pe plan internaţional, în ultimii 5 ani cotaţia barilului de petrol a avut e evoluţie sinuoasă,

crescând din 2006 până in 2008, când a atins un maxim istoric de 147 $/baril, apoi scăzând până la

un minim de 36 $/baril în 2009. În momentul de faţă, un baril de petrol pe piaţa internaţională este

cotat la 114$.

Printre factorii care influenţează preţul petrolului la nivel mondial cât şi naţional se află

cererea, cotaţia dolarului, nivelul accizelor, deciziile luate de către OPEC (Organizaţia Ţărilor

Exportatoare de Petrol) cât şi evenimentele politice sau cu caracter natural.

Cererea energetică şi în speţă cea pentru petrol a crescut în ultimii ani în mod exponenţial

datorită unei serii de factori, printre care creşterea economică atât a ţărilor dezvoltate cât şi creşterea

economică şi demografică a unor ţări în curs de dezvoltare.

Tabel nr. 2 Topul ţărilor mari consumatoare de petrol.

Sursa: Wikipedia.org

3

Cotaţia dolarului în raport cu moneda europeana (EURO) are de asemenea o influenţă

majoră asupra preţului ţiţeiului, deoarece un dolar mai slab duce la majorarea preţului barilului, ca

măsură luată de ţările producătoare pentru a-şi limita pierderile. Dacă totuşi luăm în calcul cotaţia

barilului în euro, atunci creşterea este de dimensiuni mult mai reduse. Cu toate acestea, în realitate,

preţul la pompă al combustibilului nu este influenţat major de creşterea cotaţiei petrolului, deoarece,

cea mai mare parte din preţul plătit de consumatori este reprezentată de accize si de nivelul taxei pe

valoare adăugată.

Evenimentele de natură politică şi militară influenţează de asemenea preţul petrolului; un

astfel de exemplu fiind recentul conflict din Libia, ce a dus imediat la creşterea preţului barilului de

petrol. Un alt exemplu cu caracter recent este acela al asasinării cunoscutului terorist bin Laden pe

data de 2 mai, eveniment ce a dus imediat la creşterea dolarului în raport cu euro, şi implicit la

efecte asupra cotaţiei petrolului.

În acelaşi timp, cotaţia petrolului pe pieţele internaţionale este influenţată şi de evenimente

cu caracter natural (dezastre naturale gen uragane etc.) cât şi de evenimente cu caracter ecologic

(a se vedea cazul incidentului Deepwater Horizon al companiei BP, care datorită unei explozii la o

conducta submarină, a deversat în ocean peste 5 milioane de barili de petrol, cauzând pagube de

peste 20 de miliarde de dolari).

În România, comparativ cu perioada anului 2008 , când preţul petrolului a înregistrat un

maxim istoric, în decembrie 2010 preţul benzinei la pompă era cu 18% mai mare, acest procent

situând ţara noastră pe locul doi în Europa, ca şi creştere procentuală, după Grecia, în timp ce preţul

mediu la nivelul Uniunii Europene a scăzut cu 4%. (a se vedea Anexa 1).

Dintre cele 32 de tari europene in 8 tari preţul din decembrie 2010 era mai mare decât cel din

iunie 2008, iar in 24 de tari preţul era mai mic. Este vorba despre evoluţia preţului in moneda

naţionala, toate taxele fiind incluse.

Aceste creşteri s-au datorat creşterii accizelor cu 15 euro pe tona, ajungând-se la 467 euro pe

tonă; evoluţiei cursului valutar şi a creşterii TVA-ului de la 19% la 24%. Pe lângă acestea,

companiile din România au fost suspectate de înţelegeri cu caracter ilegal. (a se vedea Anexa 2).

La nivel european, cu excepţia Greciei, România a suportat în ultimii doi ani si jumătate cea

mai mare creştere a preţului carburanţilor.

Pe de alta parte, la capătul celalalt al clasamentului se situează Elveţia, carburanţii fiind în

decembrie 2010 cu aproape 17% mai ieftini decât in iulie 2008, aceasta evoluţie fiind influenţata si

de aprecierea francului elveţian in fata dolarului.

4

Situaţia prezentată prin datele de mai sus pare una extrem de negativă, însă aceasta mai

trebuie corelată cu un alt set de date pentru a ne face o imagine de ansamblu asupra situaţiei

generale a tarifelor combustibililor în România.

Dacă mai sus prezentam faptul că România a fost în anul 2010 pe locul 2 în clasamentul

ţărilor din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte preţul combustibilului, trebuie luat totuşi în calcul

şi faptul ca România are unul dintre cele mai reduse preţuri la pompă la combustibil.

După cum se observă şi în graficul de mai jos, România are unul dintre cele mai mici preţuri

la benzină din Europa; doar Cipru, Letonia şi Bulgaria având preţuri mai mici.

Sursa: EUROSTAT, ianuarie 2011

Dacă în România, la sfârşitul lui ianuarie 2011, preţul benzinei era de aproximativ 1,2

euro/litru, la polul opus se aflau ţări precum Olanda, Grecia şi Danemarca cu aproximativ 1,5 – 1,6

euro/litru.

În concluzie, deşi preţul combustibilului a înregistrat o creştere majoră în România, acesta

încă se află la un nul dintre cele mai scăzute nivele din Europa. Cu toate acestea, creşterea din

România este atipică şi nu poate fi justificată în totalitate de creşterea accizelor sau a cursului

valutar şi nici măcar de evoluţia preţului petrolului pe pieţele internaţionale.

Alte explicaţii care pot fi date, legat de această creştere sunt acelea că pe această piaţă

concurenţa este foarte slabă, aproape inexistentă; număr mic de jucători pe sectorul de distribuţie

5

(primele trei lanţuri controlează 80% din piaţă); concurenţă aproape inexistentă pe piaţa de rafinare

şi producţie benzină cât şi barierele foarte mari de natură legislativă şi de natură economică în ceea

ce priveşte intrarea pe piaţă a unor concurenţi noi.

Concluzii şi propuneri

Având în vedere cele menţionate, preţurile au fost influenţate de-a lungul anilor de o serie de

factori printre care cererea, oferta, evoluţia la bursele futures precum şi speculaţii ale diferitelor

burse.

Cererea este unul dintre factorii cei mai importanţi în vederea variaţiei preţurilor, aceasta

variind în funcţie de necesităţile unei ţari, de zăcămintele pe care le deţine pentru a nu depinde de

exportul de ţiţei din alte ţări sau organizaţii.

Ţările în curs de dezvoltare atât din Europa cât şi din Asia necesită cantităţi mari de resurse

de petrol pentru a putea ajunge acel stadiu de dezvoltare alături de celelalte naţiuni.

Oferta de petrol a început să cunoască o reducere drastică fiind subliniat de consumul cât

mai rapid de ţiţei.

În anumite ţări din Europa oferta de ţiţei continuă să se diminueze pe măsură ce cererea altor

ţări din afara Europei creşte. La ora actuală în Europa ţările cu zăcăminte de petrol tind să se

epuizeze datorită folosirii acestora neîncetat mai ales în timpul celui de al doilea război mondial

precum şi după el, în ţările în curs de dezvoltare ale Europei de Vest.

Ţările care pot oferi un potenţial mare de cerere la ora actuală îl reprezintă ţările din Orientul

Mijlociu (printre care Irak, Arabia Saudită, etc.).

Criza poate modifica preţurile prin referinţe ale cursurilor valutare. Ştiind că plata barilului

se face în dolari, acesta din urmă fiind slabă ar rezulta un preţ mai mare.

În ţările, în care moneda de referinţă nu este euro sau dolarul, pe timp de criză acestea vor

avea un preţ mai mic sau mai mare la ţiţei în funcţie de devalorizarea monedei oficiale în raport cu

primele două, conducând la preţuri variate ale preţului ţiţeiului.

Un alt factor de influenţă în timp de criză îl reprezintă diminuarea cantităţilor de extracţie de

ţiţei de către ţările cu producţie mare. Cu timpul oferta acestora va scădea, ceea ce ne va conducea la

utilizarea unor resurse regenerabile cum ar fi biocombustibilii.

Pe piaţa din România cele două mari companii de petrol respectiv Petrom şi Rompetrol işi

formează preţurile în funcţiile de cotaţiile internaţionale dar şi de o serie de factori atât interni, cum

ar fi statul prin impunerea unor accize mai mici sau mai mari. În acelaşi timp, acestea profită de

6

condiţiile speciale de concurenţă scăzută şi protecţie legislativă, şi ridică preţurile şi mai mult dând

drept explicaţie faptul că este ilogic sa scazi preţurile atunci când cererea creşte (acest aspect al

creşterii cererii fiind susţinut de ei).

Întrucât piaţa petrolului nu va mai fi o componentă energetică majoră în balanţa energetică

mondială în următorii ani, trebuie ţinut sub observaţie, aşa cum se avea în discuţie, piaţa, şi

consumul de gaze naturale care rămân cam ultim furnizor de energie organică.

Petrolul ca sursă de energie în viitor este o variantă zero şi de aceea tonusul unor ţări

tradiţional exportatoare de petrol în anii ce vor urma este sub semnul întrebării, căci Arabia Saudită

deja nu mai vrea să se alinieze la extracţiile minime întrucât doreşte să îşi protejeze resursele, la fel

ca Argentina şi Mexic.

Dorinţa omenirii de a beneficia de petrol pe termen mai îndelungat se pare că a luat sfârşit,

chiar având la îndemână şi ceva platforme continentale care pot furniza încă 5-10 ani acest produs.

Petrolul a fost şi a rămas o armă la fel de puternică precum bomba atomică sau bombă

alimentară, fiind un produs social extrem de bun pentru cine îl deţine şi teribil de necesar celor care

au nevoie de el.

7