arme medievale

7/16/2019 Arme Medievale

http://slidepdf.com/reader/full/arme-medievale 1/4

Arma preferata a unui cavaler medieval era sabia, care putea fi folosita de pe cal ,fie

pedestru, dar cavalerul folosea numeroase alte arme de mana, inclusiv toporul de

lupta si buzduganul.

Buzduganul (din turcă bozdoğan) era o armă albă folosită în evul mediu, formatădintr-o ghiulea de fier de circa 10 - 15 kilograme (după dorința celui care comanda

arma la manufactură), așezată în capul unei cozi de lemn sau legată de coadă cu unlanț. Buzduganul era o arma de temut,deoarece muchiile sale metalice proeminente

concentrau puterea izbiturii, lovind inamicul piezis. Din prima formă derivă sceptrul,

ca însemn al puterii suverane. A doua formă era, ca și buzduganul, o armă masivă.

La o coada de lemn se atașa, cu un lanț, o ghioagă metalică, cu sau fără țepi. Acest

tip de armă se numea și bici de luptă. Vechii saxoni il denumeau ironic “Botezatorul”,

ispirati probabil de faptul ca nu era nevoie decat de o lovitura bine tintita pentru ca

victima sa fie ucisa pe loc. În secolul al XV-lea, pentru buzdugan se folosea formacilindrică, întarită cu șase fețe proeminente, iar în secolul al XVI-lea cu șase până la

opt fasete arcuite. Capul buzduganului a cunoscut forme diferite, de la cele cu dardă în vârf, înconjurat de corpi ascuțiți până la cele cu cap simplu, cu vârf alungit.

Un imblaciu era format dintr-un maner de lemn, legat cu un lant de o bila de metal

cu tepi. Un cavaler folosea imblaciul cand lupta ca pedestras. El incerca sa atinga

capul inamicului, doborandu-l sau gaurindu-i armura.

Lancea era o arma lunga si grea, ca o prajina,care era mai eficienta la inceputul

bataliei. Manuita de cavaleri care atacau in viteza de pe cal, putea ucide un om dintr-

o lovitura. Dupa atac, cavalerul arunca lancea si isi scotea sabia, o arma mai

adecvata pentru lupta la mica distanta sau corp la corp. Proiectata pentru a fi folosita

de calareti.

Pumnalul – lama lunga cu 2 taisuri ce a aparut la finele perioadei medievale

Securea pentru lupta – era o arma foarte raspandita in luptele din perioada

medievala

Sabia medievala varia de la cel mai mic palos de 76 cm pana la o sabie de 182 cm. Armurierii mareau rezistenta sabiilor prin modificarea formei acesteia. O lama cu o

sectiune transversala de forma unui romb alungit era cea mai puternica. Atat sabiile

de taiere, cat si cele de impungere aveau lame de aceasta forma. O sabie cu doua

taisuri era folosita pentru lovituri de taiere si retezare. Acest tip de arma era foarte

eficient impotriva unui inamic care nu purta armura, mai ales daca era un palos cu

maner mare, pe care cavalerul il putea tine cu ambele maini. Astfel, el isi putea folosi

toata puterea pentru a da lovituri puternice de taiere.



Halebarda este o armă albă de infanterie compusă din:

mâner lung, ca la suliță (hampă);

secure, cu un tăiș de formă concavă sau convexă, a cărei lovitură zdrobea

piesele metalice ale armurii nimicind pe inamic; cârlig pentru agățarea și doborârea de pe cal a călărețului sau pentru rănirea

picioarelor calului;

vârf masiv si ascuțit (suliță), care pătrunde cu ușurință printre plăcile armurii,

străpungând rețeaua de zale îmbrăcată pe sub armură.

Halebardele având lama securii dreaptă sunt încadrate cu aproape un secol mai

repede decât cele cu perforații și încrustații. Halebardele cu secure perforată și încrustații pe ea au fost specifice armatelor de paradă din a doua jumătate a

secolului al XVI-lea fiind frecvent utilizate de infanteria secolelor XV-XVI. Halebarda,care este de origine elvețiană, era folosită pe scară largă în Germania încă din

secolul al XIV-lea și a fost introdusă în Franța, în dotatrea pedestrimii, în vremea lui

Ludovic al XI-lea al Franței, fiind folosită de infanteriști împotriva cavaleriei.

Armele care erau folosite pentru lupta de la distanta erau arcul cu sageata si

arbaleta. Arcasii stiau ca puteau gauri zalele folosind sageti cu capete de metal

inguste. Cei mai celebrii arcasi erau englezii, datorita arcurilor foarte lungi. Sagetile

lor au ucis numerori cavaleri francezi in armura in Batalia de la Crecy.

Arcul era una dintre cele mai teribile arme ale soldatului medieval. Sagetile sale

aducatoare de moarte puteau zbura pana la distante de 300 de metri, iar un arcas

priceput putea trage pana la 12 sageti pe minut. Aparatorii castelelor erau siliti sa se

ascunda in spatele parapetelor pentru a se feri de varfurile metalice ascutite ale

sagetilor.

Arbaleta este o armă din Evul Mediu constând dintr -un arc montat pe un suport, care

servea la aruncat săgeți sau proiectile. Primele arbalete personale au fost folosite în

scop experimental de romani, dar abia în Evul Mediu arbaleta a avut un rol hotărâtor în bătălia de la Hastings. Spre deosebire arcul cu săgeti clasic, ineficient în fața

cavalerilor îmbrăcați în armură, arbaleta a fost o armă proiectată pentru a putea trage

săgeți destinate să străpungă și cele mai groase armuri. Pentru aceasta, patul de

lemn avea atașat un arc masiv din oțel. Armarea arbaletei nu era posibilă cu forțabrațelor. De aceea, din a doua jumătate a secolului al XV-lea pâna în secolul al XVII-

lea s-a utiliazt așa-numita ar baletă cu cric. Trăgătorul întrebuința un cric separat de

corpul arbaletei, care se monta numai pentru armare. Arcul era tras cu o cremalieră. Arbaleta cu cric are corpul mai scurt si mai gros. Săgeata folosită la tragerea cu



arbaleta era considerabil mai scurtă și mai grea decât cea pentru arc și avea un vârf

scurt și masiv din metal, proiectat pentu a penetra mai ușor armurile. Cavalerii

medievali considerau că arbaleta este o armă infamă, deoarece orice iobag

neexperimentat putea să ucidă într -o secundă, cu ajutorul ei, un cavaler care-și

petrecuse tot timpul vieții perfecționându-și tehnicile de luptă. Deoarece arma a avuto faimă atât de rea în rândul cavalerilor, a fost anatemizată de Papa Inocențiu al II-lea în cadrul celui de-al doilea Conciliu ecumenic de la Lateran. Arbaleta a fost

folosită de armatele occidentale până în jurul anului 1500, când a fost înlocuită dearchebuză.

Katana (刀?) este un tip de sabie japoneză (nihontō), numită de multe ori și "sabie

de samurai". Termenul katana mai poate fi folosit pentru orice sabie japoneză

curbată cu lungimea lamei mai mare de 60 cm. Acesta este însă folosit deseori greșit

pentru săbiile japoneze în general. Katana este caracterizată de prin proprietățilesale: este curbată, ușoara, cu o singură lamă, cu garda de formă circulară saupatrată, și cu mânerul destul de lung pentru a putea fi ținut cu ambele mâini. Din

punct de vedere istoric, ea a devenit inseparabilă de samuraiul din perioada feudală

a Japoniei, și a devenit cunoscută pentru abilitatea ei de tăiere și a ascuțimii sale. Ca

rezultat al schimbărilor condițiilor de luptă, cerandu-se astfel viteză mai mare, katanaa fost creată în perioada Muromachi (1392–1573). Viteza era demonstrată de katana

prin lama sa asezată în sus, permițându-le astfel samurailor să scoată sabia din

teacă și să taie inamicul printr -o singură mișcare. Înainte, sabia curbată era purtată

de samurai cu lama in jos. Această metodă de așezare era însa folositoaresamuraiului în viața de zi cu zi. Lungimea lamei a variat considerabil pe parcursul

istoriei. La sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea, lama katanei

obișnuia să aibă lungimea între 70 și 73 cm lungime. La începutul secolului al XVI -

lea, lungimea medie era mult mai apropape de 60 cm, dar la sfârșitul secolului

respectiv tinde iar spre 73 cm. Katana facea deseori pereche cu wakizashi, o sabie

similară, dar mai scurtă, purtată de cei ce aparțineau clasei războinicilor. Rareori

făcea pereche cu tantō, o sabie de aceeași formă, dar de lungimea unui cuțit. Cuplul

format de katana și wakizashi se numea daishō și reprezenta puterea socială șionoarea unui samurai.

Hunga Munga:Teribilul cutit-secera african a fost folosit intensiv de catre

triburile africane din jurul lacului Ciad. Hunga Munga este o arma alba cu o forma

fantezist-interesanta, dar care prezinta o eficienta deosebita in confruntarile armate.

De manerul sau sunt atasate doua lame drepte pentru strapuns, si una curba pentru

retezat. Hunga Munga poate fi folosita in egala masura in lupta, cat si ca arma de

aruncat la distanta in genul bumerangului. Datorita eficacitatii sale, Hunga Munga a

fost adoptata rapid de catre populatiile africane, in prezent find des folosita inreglarea conflictelor interetnice din Gabon, Republica Centrafricana, Ciad, Niger,



Nigeria si Camerun. Lancile lungi au fost tot mai utilizate.Pedestrii flamanzi au biruit

cavaleria franceza in Batalia de la Pintenii de aur in 1302,iar scotienii condusi de

William Wallace i-au oprit pe englezi tot cu ajutorul lancilor.In timpul cruciadei

Sfantului Ludovic,cavalerii francezi,cu lanci si cu scuturi, au format o falanga

impotriva cavaleriei egiptene. Tacticile elvetiene,cu ajutorul lancilor,au fost utilizate inevul mediu tarziu.Lancierii elvetieni s-au dezvoltat,devenind mai flexibile si mai

agresiv manevrabile.Elvetienii au castigat la Morgarten, Laupen, Sempach, nepotul și

Murten, și între 1450 și 1550 datorita tacticilor lor.De asemenea,fiecare print din

Europa angaja lancieri elvetieni,datorita tacticilor si armelor lor foarte eficiente.

Arcasii englezi si cei din Tara Galilor utilizau doar un simplu arc lung cu care lansau

sagetile ce puteau penetra armurile cavalerilor de atunci.Un arc lung era dificil de

stapanit si necesita ani de antrenament.Un arcas calificat putea sa traga 12 sageti pe

minut.Arma s-a dovedit chiar superioara arbaletei si proto-armelor de foc. Arbalera

era mai scumpa,insa avea o putere de penetrare mult mai mare si nu era nevoie de

ani lungi de antrenament.Cu toate acestea,nu lansa atatea sageti pe minut pe cat

lansa arcul englezesc. La Crecy și Agincourt arcași englezi au dezlantuit nori de

săgeți în rândurile cavalerilor francezi. La Crecy, chiar 15,000 arbatelieri genovezi nu

au putut disloca armata franceza. La Agincourt, mii de cavaleri francezi in armura au

cazut de pe caii mutilati de sageti. Arcasii englezi au decimat o intreaga generatie a

nobilimii franceze. Ambele batalii au sfarsit infiorator pentru francezi.LaCrecy,cavalerii francezi in armura au cazut de pe cai,fie din cauza sagetilor,fie din

cauza vremii si a noroiului din jurul lor.Acolo unde au cazut nu s-au mai ridicat

niciodata,datorita greutatii armurilor lor. La Agincourt,englezii i-au masacrat pe

francezii raniti. Arcasii erau trimisi in formatii in forma de "W" pentru a izbucni rafale

de sageti asupra inamicilor.

Lancea si arcul au dominat razboaiele evului mediu si au pus capat cavaleriei.Tot

mai multi cavaleri au inceput sa lupte cu cate 2 sabii si alte arme de mana.ci armuri

de placi imbunatatite si imune la sageti,pana la aparitia prafului de pusca care aprovocat numeroase schimbari.

arme medievale

Documents