Aristotel

ARISTOTEL (384 - 322 I.HR.)

Alaturi de Platon si Socrate, Aristotel (384 - 322 i.Hr.) s-a numarat printre cei mai importanti

filosofi ai Antichitatii. Aristotel s-a nascut la Stagira, in Macedonia. La varsta de 17 ani, a

plecat la Atena pentru a studia la Academia lui Platon. Dupa moartea lui Platon, Aristotel

pleaca la Assos si mai apoi la Pella, capitala Macedoniei, pentru a deveni invatatorul tanarului

Alexandru cel Mare. Dupa ce Alexandru Macedon ajunge la tron, Aristotel se intoarce la

Atena si aici pune bazele propriei sale scoli de filosofie.. Fara indoiala ca Aristotel a facut

descoperiri importante a caror valabilitate a fost recunoscuta chiar si in sec. al XX-lea. Despre

invatatii timpului sau, Charles Robert Darwin (1809 - 1882) afirma ca sunt `doar niste elevi

de scoala, in comparatie cu Aristotel`.

Aristotel este considerat unul dintre cei mai mari filosofi ai Greciei antice, dar pe lângă filozofie, Aristotel aduce scrie numeroase lucrări în domenii ca politica, metafizica, estetica,

etica, logica, fizica, zoologia etc. Vastele cunoştinţe şi filozofia lui Aristotel vor sta ulterior la baza întregii gândirii medievale. Moare în 322 î.Hr.Aristotel clasifică întreaga cunoaştere în științe teoretice, care includ științele naturale, matematica şi metafizica; ştiinţe practice, care includ retorica, etica şi politica şi științe poetice, care includ poezia şi celelalte arte. Logica este considerată o știință independentă, deoarece ea se află la baza întregii gândiri.

Aristotel este primul care foloseşte metoda ştiinţifică în studiul ştiinţelor naturii. Termenul de ,,filozofie naturală’’, introdus de Aristotel definea o ramură a filozofiei, care examinează fenomenele lumii înconjurătoare şi cuprindea obiectele de studiu ale fizicii, chimiei, biologiei şi a altor ştiinţe ale naturii. Aristotel studiază lumea înconjurătoare analizând-o, emiţând teorii despre ea, verificându-le ulterior prin observaţii şi experimente. El respinge orice implicare a religiei şi superstiţiilor în studiul naturii. Astfel el poate fi considerat primul om de știință în sensul adevărat al termenului.   

Aristotel este considerat ,,părintele logici’’, el fiind cel care pune bazele acesteia prin lucrarea ,,Organom’’ în care formulează principalele principii ale acesteia. Logica lui Aristotel va rămâne neschimbată până la Descartes, care combate principiile logici aristoteliene. Aristotel este cel care enunţă cele patru principii de bază ale logici: principiul identităţii,  principiul noncontradicţiei,principiul terţului exclus şi principiul raţiuni suficiente.Principiul identităţii spune că ,,orice lucru este ceea ce este’’. Principiul noncontradicţiei

spune că orice afirmaţie poate fi ori corectă ori falsă neputând fi în acelaşi timp şi corectă şi

falsă. Principiul terţului exclus spune că dintre două afirmaţii opuse, una care neagă, cealaltă

care afirmă, obligatoriu una este adevărată, iar cealaltă falsă. Principiul raţiunii suficiente

spune că orice afirmaţie trebuie să aibă un temei, care constă în dovezi şi argumente. Logica

aristoteliană va sta la baza logici europene, până la apariţia în secolul al XIX-lea a logici

matematice.

Prin lucrarea sa ,,Politica’’, Aristotel pune bazele ştiinţelor politice moderne. Acesta

analizează politica şi instituţiile acesteia în general şi face o clasificare a polisurilor greceşti în

funcţie de politica specifică lor. În ultimul capitol al acestei lucrări, Aristotel abordează

subiectul cetăţii perfecte. În opinia lui Aristotel, un stat perfect trebuie să se adapteze

contextului în care există. Cu alte cuvinte pentru ca un stat să fie perfect, politica lui trebuie să

se adapteze caracteristicilor sale istorice, geografice, culturale, demografice etc. În acelaşi

tratat cu această lucrare se află şi lucrarea ,,Etica’’, una dintre lucrările care pune bazele eticii.

Cele mai importante cercetări ştiinţifice ale lui Aristotel au fost efectuate în domeniul

biologiei. Aristotel a aplicat metoda ştiinţifică, pusă la punct de el în studiul acestei ştiinţe. A

efectuat numeroase disecţii şi a descris structurile interne şi externe ale diverselor organisme.

O lucrare importantă a lui Aristotel este ,,Descrierea animalelor’’, prima lucrare de acest gen

în care descrie numeroase animale, scriind despre obiceiurile, hrana şi structura lor. El face

unele dintre primele observaţii asupra animalelor marine, descriind printre alte animale şi

ariciul de mare. Aparatul bucal al aricilor de mare, poartă numele de ,,lanterna lui Aristotel’’,

în cinstea primului om de ştiinţă care a examinat acest animal. Alte animale descrise de el

sunt somnul, ţiparul electric, caracatiţa, sepia etc. Diferenţiază mamiferele acvatice de peşti şi

include rechini şi pisicile de mare într-un grup comun. Alte lucrări în domeniul biologiei

sunt ,,Mişcarea animalelor’’, ,,Părţi ale animalelor’’ şi ,,Naşterea animalelor’’. Munca lui în

domeniul biologiei va fi continuată de elevul său Teofrast.

Psihologia constituie şi ea un interes pentru Aristotel. Spre deosebire de alţi filozofi, dar în

acord cu cei egipteni, Aristotel consideră inima ca fiind centrul raţiuni şi al sufletului şi nu

creierul. Aristotel împarte sufletul în  suflet vegetativ, suflet senzitiv şi suflet raţional.

Conform lui toate fiinţele vii posedau suflet vegetativ, sufletul senzitiv apărea doar la oameni

şi animale, iar sufletul raţional apărea doar la oameni. Este primul care scrie despre senzaţii şi

le clasifică.

Conform lui lumea este alcătuită din cinci elemente: pământ, apă, aer, foc şi eter. Prin

combinarea acestor elemente cu proprietăți diferite se formează toate substanţele existente.

Mişcarea este în concepţia lui rezultatul unei anumite cauze. Nici un obiect nu s-ar mişca dacă

nu ar exista o cauză, care să determine mişcarea acestuia. 

Aristotel era preocupat inclusiv de astronomie. Aristotel considera că Pământul este plat şi se

află în centrul Universului, iar Soarele şi celelalte planete se învârt în jurul acestuia. 

O altă preocupare a lui Aristotel este meteorologia, el scriind o serie de lucrări despre acest

domeniu, primele cunoscute, lucrări precum: Meteorologicele sau Despre cer.