Aria de raspindire Vulpea rosie se gaseste in aproape toata Europa si in Nordul Americii. Sunt totusi si citeva populatii in Nordul Africii. Citeva grupurii au fost duse in Australia in secolul XIX.

Habitat Vulpea rosie are ca habitat locuri salbatice care includ padurile, tundra, preria si in ferme. Ea prefera regiuni cu o bogata diversitate a vegetatiei. Insa s-a observat ca numarul lor este in crestere in zonele suburbane.

Tipuri de vulpi

Vulpes bengalensis se gaseste in Himalaia, Nepal, India si Banglades.

Vulpes chama este o vulpe mica. Este o vulpe ce pe spate are culoarea neagra sau gri – argintiu iar pe lateral si abdomen este galbena deschis. Intotdeauna coada este neagra. Are intre 45 – 61 cm lungime, fara a socoti coada care are 30 – 40 cm. cintareste intre 3.6 si 5 kg. Aceasta se intilneste in sudul Africii din Zimbabue pina in Angola. Prefera zonele deschise ale savanei si regiunile semi – aride din sudul Africii.

Vulpes ferrilata (Vulpea tibetana) Aceasta vulpe este intilnita in Tibet, in N – V Indiei, in districtul Mustang din nordul Nepalului. Prefera zonele inalte.

Vulpes zerda (Fennecus zerda) este o vulpe mica in comparatie cu ceilalti membrii ai familiei ca lupi, sacalii si ciini domestici. Are botul ascutit, picioare scurte dar puternice, urechi lungi si o coada lunga si stufoasa. Prefera regiunile uscate, de desert chiar, cu precipitatii reduse. Se intilneste in nordul Africii.

Vulpes rueppelli Aceasta vulpe este intilnita in Desertul Sahara in nordul Africii si in deserurile peninsulei Arabiei. Mai este intilnita in tari ca maroc, Afganistan, Pakistan, Egipt, Libia, Algeria, Tunisia, Arabia Saudita si Iran.

Vulpes pallida Aceasta vulpe se intilneste in centrul Africii si in sudul Saharei. Dar se mai intilneste si in tari ca Senegal, Somalia si Sudan. Prefera regiunile aride dar se poate intilni si in regiunile impadurite.

Vulpes corsac Aceasta vulpe se intilneste in regiunile de semi – desert din zona centrala a Africii si in tari ca Afganistan, Manciuria, Mongolia si sudul Rusiei.

Vulpes velox Aceasta vulpe este intilnita in zona sudica, arida a Statelor Unite. Aceasta provine din zona nordica a Canadei.

Vulpes cana Este intilnita in Afganistan, Iran, Pakistan si Israel.

Vulpea polara

Alopex lagopus Iarna este de culoare alba.

In sezonul cald, vara isi schimba blana si este gri cenusie.

Aspect exterior Vulpea are botul lung, ascutit, impodobit cu mustatii stufoase, ochii asezati oblic, cu taietura ploapelor ingusta, buzele subtiri, intinse lung ca intr-un zimbet siret, cu urechi miscatoare – toate acestea dau impresia unui animal deosebit de viclean. Se mai adauga culoare rosiatica a ochilor cu pupila contractata care nu e circulara ca cea a lupilor, ci aproape in linie dreapta, foarte putin ovala. Picioarele vulpii sunt scurte, cele din fata avind cite cinci degete, iar cele dinapoi cite patru. Lungimea corpului este intre 110 si 130 cm, din care singura coada are 30 – 40 cm. Vulpea poate ajunge pina la 9 – 10 Kg.

Formula dentara este asemanatoare cu aceea a lupului. Incisivii de pe margine sunt putin mai lungi, caninii sunt foarte ascutiti, ca si premolarii si molarii. Ca deosebire este dezvoltat premolarul IV de pe maxilarul superior si primul molar de pe cel de jos care se imbina ca un cleste care sfarima hrana tare, oasele. Ca si celelalte carnivore, falca de jos nu poate face miscari laterale, ci numai in sus si in jos,

deci vulpea nu macina hrana, ci o imbucatateste, sfisiind-o in clestele maselelor ascutite.

Culoarea Incepind de la cap, spre spate, cam pina la mijlocul acestuia, blana vulpii este roscata, mai viu sau mai putin viu. Cam de aici, se suprapun peri lungi, surii,unii cu virful albicios,estompind rosul. La unele vulpi predomina pe intrg spatele, la altele surul inspica de-a lungul lui. Laturile trupului sunt, de asemenea roscate surii. Picioarele, in partea lor dinainte si dinafara, sunt trase cu cerneala neagra, tot asa si dosul urechilor. O astfel de pata neagra mai gasim si in colturile gurii. Pe burta, sub barbie, sub git e alba. Albe ii sunt si buzele. Coada, caracteristic de lunga si de stufoasa, careia vinatorii in zic steag, are parul suriu, putin roscat, iar in virf ciucure alb. Fata de aceasta prezentare generala, variatiile de colorit sunt insemnate. Mai ales in ceea ce priveste intensitatea rosului din blana. In afara acestor deosebiri de nuanta, putem afla de la vulpile noastre doua variatii, care nu i-au lasat indiferenti nici pe zoologi. Sunt unele vulpi, care in tot locul unde cele descrise mai sus au alb, prezinta un sur cenusiu. Vinatorii o numesc vulpe carbunareasa. Unii zoologi i-au dat numele de Vulpes vulpes melanogaster, adica avind burta neagra. De asemenea sunt, sunt unele vulpi, insa mult mai rar,care pe linga o dunga neagra de-a lungul spinarii, de la greaban pina la nodul cozii, au si o alta dunga neagra, care coboara pe umeri pina la picioarele din fata, formind pe greaban ca o cruce. Vinatorii in spun vulpe cu sa, iar unii zoologi in spun Vulpes vulpes crucigera. Putem afirma ca vulpea “carbunareasa” e mai raspindita in Italia si Iugoslavia, iar cea cu “cruce” in Rusia pina la Urali. La unele vulpi vedem presarati in blana pistrui albiciosi. Sunt urmele riiei vindecate.

Sub parul lung, vulpile au o patura de par des, subtire, linos, de culoare cenusie. Intre haina de vara si cea de iarna a vulpii e o mare deosebire si aceasta da o alta infatisare animalului in lunile calduroase si in cele geroase. Vara parul e scurt, coada saraca, ceea ce face trupul sa para mai subtire, mai lunguiet. Iarna isi imbraca cojocul cel frumos, cu par lung, mai ales vulpoii care au un fel de guler de par bogat pe la git.

Comportament Vulpea este un animal solitar, netraind in haite precum lupii. Teritoriul unui adult variaza si de calitatea lui. In zone bune, bogate in hrana teritoriul poate fi de la 5 pina la 12 kilometri patrati. In zone sarace acesta poate fi mult mai larg ajungind si pina la 20 – 50 de kilometri patrati. In anumite perioade ale anului aceasta isi poate depasi teritoriul, dar pe cel de baza il va apara intotdeauna. Un anumit teritoriu este ocupat de un mascul adult, una doua femele si progeniturile lor. Vulpea este un animal de noapte. Pe zi doarme, iar noaptea iese la agonisirea hranei. La nevoie indrazneste sa vineze si la lumina zilei: in perioada puilor pururea flaminzi, carora nu reuseste sa le aduca destula hrana in timpul noptilor scurte. Mai vineaza ziua si iarna cind hrana de

soareci este rara, greu de adunat. Este vazuta si ziua in perioda imperecherilor. Viteza de deplasare a vulpilor este de 48 km/h si poate despasi obstacole ce au pina la 2 m inaltime. Toamna puii se indeparteaza de teritoriul natal la o distanta de la 10 pina la 400 km. Animalele stabilite intr-un anumit teritoriu ramin acolo toata viata.

Mersul Mersul vulpii este foarte variat. De obicei, e un trap intins, spornic, dar cind se furiseaza pune pasi mici aproape urma in urma. Alteori se intinde in sarituri lungi si sustinute. In fuga mare, nici un copoi nu e in stare sa ajunga vulpea, doar ogarii, folositi la vinatoare, o pot dovedi pe loc deschis. Urma vulpii lasate pe zapada sau pamint moale, se aseamana intrucitva cu aceea a unui ciine de marimea ei. Caracteristica este pirtia lasata de vulpe, adica sirul de urme. In mersul ei obsnuit, ea “snuruieste”, adica pune urmele in linie dreapta, parca ar fi trasa cu rigla. Pirtia ciinelui este mai in zig-zag si cracanata. In fuga mare urmele sunt grupate cite patru in usoara curbura.

Hrana Carnivora, vulpea se hraneste cu tot soiul de animale, pe care le poate prinde, incepind de la iedul de caprioara pina la carabusul de mai si la lacuste. Iarna ma iales trage la hoit. In hrana vulpii locul de frunte il au insa soarecii. Este alaturi de nevastuica si de uliul sorecar, pustiitorul cel mai mare al acestor daunatori ai agriculturii. Nu dispretuieste nici fructele: culege boabele dulci ale padurii, zmeura, afine, scoruse, de pe jos mere si pere. Sapa dupa faguri de viespi si bondari, culege puii si oualele pasarilor care cuibaresc pe jos. Prada mai mare si-o prinde hoteste, apropiindu-se tiptil, tragindu-se pe burta, ca apoi sa sara asupra ei. Niciodata nu vineaza in tovarasie, asa cum face de pilda lupul, iar daca prada i-a scapat o goneste ca un copoi.

Reproductie Vulpea ajunge la maturitatea sexuala in jurul virstei de 1 an. Perioada caldurilor dureaza 1 – 6 zile. Ovulatia e spontana, ne fiind conditionata de actul copulator. Perioada exacta a imperecherii variaza in functie de aria geografica si anume: decembrie – ianurie in sud, ianuarie – februarie in regiunile centrale, si februarie – aprilie in nord. Masculul are un ciclu de fecunditate in care spermatogeneza maxima are loc intre noembrie si martie.

Copulatia dureaza 15 – 20 minute si este insotita de sunete multiple. Implantarea ovulului fecundat are loc la 10 -14 zile dupa monta. In aceasta perioada, adeseori vedem pe intinderile deschise cite o femela urmarita de doi – trei sau patru pretendenti, hoinarind alaiul de nunta ore intregi, uneori facind popasuri si in vizuini. Vulpoii se hirie, se bat intre ei, pina ce frumoasa il alege pe cel preferat. Vulpea poarta sarcina 51 – 53 de zile. Apropiindu-i-se vremea, cauta o vizuina, dc nu si-a asigurat una mai degraba, unde naste de obicei 4 – 6 pui, uneori si mai multi, pina la 12. La nastere puii au intre 50 -150 de grame. Ochii sunt intotdeauna inchisi la nastere, ei incep sa se deschida incepind cu a 12 a zi pina la a 15 a si sunt aproape mereu deschisi in a 17 a zi, cind culoarea lor este gri – albastruie. Aceasta culoare se schimba pina ajunge la maro – brun in a 40 a zi, iar intre timp culoare se poate modifica in albastru sau gri – verzui. Dupa 5 saptamini incepe sa le creasca parul cel bun, mai lung. Timp de vreo patru saptamini puii se hranesc numai cu laptele mamei. Aceasta abia paraseste vizuina pentru a-si agonisi ceva hrana. Unii sustin ca in aceasta perioada vulpoiul ar aduce la cuib hrana pt vulpea care alapteaza, ceea ce nu s-ar potrivi cu faptul ca vulpoiul este poligam. Este insa verificat ca adeseori un vulpoi ia sarcina cresterii puilor unei vulpi care a pierit. In timpul alaptatului, vulpea slabeste, se face urita. Nu e usor sa hraneasca singura un cuib intreg de pui pururea flaminzi. Cind are pui, vulpea nu se poate margini la excursiile ei vinatoresti de noapte. Aproape fara sa se odihneasca, fara sa se hraneasca, hoinareste neincetat, aduna tot ce gaseste ca hrana si cara puilor.

Daca vede vulpea ca a fost descoperita vizuina cu puii, cauta sa-si faca alta, la repezeala, unde apoi isi duce la repezeala progenitura. Asa se explica de ce se gasesc uneori vizuini mici de vulpe, improvizate, abia sapate. Din saptamina a cincea, puii incep sa iasa la gura vizuinii. Dupa primul contact cu lumea de afara, isi cauta un loc insorit, aproape de usa cea mare si incepe pt ei perioada fericita a jocurilor. Incet-incet, puii se obisnuiesc cu hrana adusa de vulpe, apoi o insotesc in umblarile ei, invatind mestesugul. Pe vremea secerei, puii sunt destul de mari si de invatati ca sa-si agoniseasca singuri cele trebuitoare, se emancipeaza, familia se destrama, se raspindeste si, in sfirsit, vulpea batrina poate sa-si vada de viata ei.

Rolul in ecosistem Vulpea ajuta sa se tina sub control populatiile de soareci si iepurii, fiind alaturi de nevastuica si de uliul sorecar, pustiitorul cel mai mare al acestor daunatori ai agriculturii. Ea deasemenea are rol in raspindirea semnintelor fructelor pe care le consuma.

Importanta pentru oameni In marele mecanism, rodat de milenii, al naturii si vulpea isi are rostul ei. In raport cu omul, in ce priveste interesele acestuia, vulpea este atit daunatoare cit si folositoare.

Incontestabil ca hrana principala a vulpii fiind soarecii, prin pustiirea unui numar enorm al acestor daunatori ai agriculturii, vulpea este de mare folos omului. Are rol si in curatirea terenului de cadavre, apoi, alaturi de lup, rolul pe care-l are in selectia naturala , eliminind vietatile bolnave, degenerate. La noi printre furnizorii de blana de valoare, pe linga vidra si jder figureaza si vulpea. Multimea de banuri de iarna, frumoase, care ajung in circuitul industrial si comercial, ca si cele ce ramin in folosinta vinatorilor, formeaza un capitol insemnat in tabloul foloaselor materiale pe care le aduce vinatoarea. Vulpea poate purta doua boli destul de grave cu impact si asupra populatiilor de vulpi dar si asupra pupulatiei umane: riia si turbarea. Sunt cunoscute perioade de adevarate epizootii de riie, vulpile infectindu-se una pe alta. Blana de vulpe riioasa nu este folositoare. Focare de infectie il constituie si vizuinile. Vulpea este de asemenea vector pentru o boala foarte grava, rabie pe care poate s-o transmita populatiei umane, dar si de la un efectiv la altul, omorind multe dintre ele.

Durata de viata Vulpea rosie traieste in captivitate maxim 12 ani, iar in salbaticie pina la 3 ani.

Bolile vulpilor

Expedierea probelor Crescatorii trebuie sa expedieze daca este posibil toate animalele moarte la laborator, in scop de diagnostic. Expedierea probelor trebuie sa se faca cit mai repede. Ele nu trebuie congelate, ci doar conservate la rece, transportate de un delegat, impachetate impermeabil, si prin cel mai rapid mijloc de transport. In nota insotitoare se vor da toate datele privind: numele proprietarului, adresa, numarul de telefon, ferma, achizitii recente, tratamente si vaccinari.

Prevenire bolilor Pierderile economice pot fi prevenite, daca sunt asigurate spatii deizolare a animalelor bolnave si de carantina pt cele noi introduse in ferma, pt ca e posibila raspindire de la cusca la cusca foarte repede.

Igiena Masurile de igiena pot reduce considerabil posibilitatile de contaminare ale mediului inconjurator pentru bolile cu difuzibilitate mare. Atentie sporita se acorda cuiburilor pentru fatare. De asemenea, curatenia regulata a spatiului de furajare, in special in sezonul cald. Aceasta e bine sa se

faca cu perii de sirma si jet de apa sub presiune. Evacuarea regulata a gunoiului elimina de asemenea o sursa potentiala de infectie.

Furajarea Calitatea furajelor e foarte importanta. Nu se admit in alimentatia vulpilor carnuri de la animale moartede boli infectioase sau care prezinta abcese. Nu se admite carne alterata. Furajele care se pot altera usor trebuie sa fie rapid congelate sau refrigerate.

Vaccinarile Vulpile trebuie vaccinate contra citorva boli care urmeaza a fi descrise. Se recomanda folosirea unor ace de dimensiune potrivita. Echipamentul de vaccinare se va steriliza prin fierbere 20 de minute. Nu se foloseste alcool sau alte dezinfectante pt ca unele vaccinuri au virusuri vii care pot fi inactivate in contactul cu aceste substante. Se folosesc ace potrivite si inoculatii strict subcutan, sub pielea din partea anerioara a membrului posterior.

Boli Infectioase

BrucelozaAgentul etiologic este Brucella abortus. Se izoleaza din avortoni sau nou nascuti. Diagnosticul se pune prin examinarea fetusilor sau probe de singe de la femele. Nu exista tratament, din acest motiv animalele care au reactinat pozitiv la testul serologic vor fi sacrificate pentru pielicele.

BotulismulE boala ce apare in ferme, conditionata de contaminarea intimplatoare a pesteluii si carnii cu agentul patogen al bolii, care e Clostridium Botulinum, producator de toxine A si C.Simptomele bolii sunt paraliziile flasce, respiratie abdominala, coma si moarte. Vulpile albastre sunt mai sensibile la toxina.

Diagnosticum se pune pe teste de laborator si semne clinice tipice acestei intoxicatii.Prevenirea se face prin vaccinare. Vaccinul antibotulinic pt nurci, care e combinat cu cel pentru jigodie este bun si pentru vulpi. El se administreaza la virsta de 8 -10 saptamini sau la 2 saptamini de la intarcare. CelulitaE o infectie a pielii capului, cunoscuta si sub denumirea de capul mare. Intr-un singur caz a fost izolat din pielea inflamata Clostridium septicum. Se banuieste ca sursa este care de vita infectata.

Enterotoxiemie Gastroenterita sau inflamtia stomacului si intestinului a fost descrisa frcvent la vulpile albastre. Germenul izolat din aceste infectii este Clostridium perfringens – Tip C. Sursa acestor infectii a fost hrana preparata din carnea de foca, balena sau peste de calitate proasta. In cursul unei astfel de izbucniri au murit citeva vulpi albastre si aproape toti puii a 600 de vulpi.

Colibaciloza Agentul etiologic este un germen obisnuit al intestinului subtire. S-au descris doua forme evolutive: prima reprezentata de gastroenterita, exprimat prin colica, diaree, deshidratare, urmata de moarte. Al doilea tip exprimata prin septicemie si toxiemie. Aceasta infectie se transmite adesea si pe cale ombilicala.Infectia creierului duce in scurt timp la moartea animalului. Tratamentul se face cu antibilotice selectate prin antibiograma si prin ijnectarea de solutii de electroliti.

Listerioza A fost descrisa o izbucnire de listerioza cu manifestari nervoase asemanatoare cu jigodia la vulpi. Apare frecvent in jurul virseti de 4 saptamini.

Simptomatologie: slabiciune, scaderea apetitului, tremuraturi, rigiditatea cefei, salivatie. Moartea survine dupa 7 – 11 zile de boala. Antibioticele au valoare foarte limitata.

Salmoneloza Izbucnirile date de Salmonella typhimurium au fost raportate la vulpi in virsta de 5 pina la 13 saptamini. In general simptomele sunt cele produse de evolutia septicemica cu efecte in sistemul nervos. Rezultatele tratamentului cu sulfamide si furazolidona au fost excelente. Salmonella poate de asemenea fi cauza avorturilor la vulpile gestante si cauza mortii la tineret. Vulpile sunt foarte receptive la salmoneloza daca au suferit factori de stres.

Tuberculoza Boala descrisa la vulpile albastre aparent sanatoase. Simptomele au fost infertilitatea ridicata, avort si pui neviabili. Testul de tuberculinare intradermopalpebrala a folosit pt depisatre animalelor bolnave. Toate cel pozitive au fost sacrificate. La examenul post mortem au avut leziuni in ficat si ganglionii limfatici mezenterici.

Jigodia Boala infectioasa cu mare difuzibilitate. Poate afecta vulpile la orice virsta. Acelasi virus poate produce boala si la alte specii ca: nurca, ciine, nevastuica, dihor. Jigodia pisici e boala diferita si necontagioasa pt vulpe. Virusul e imprastiat prin stranut, tuse si echipament contaminat. Simptomele bolii apar dupa doua saptamini de la contactul cu virusul. Scurgeri oculare, cruste ce pot lipi ochii, cruste si la nivelul nasului si uneori umflaturi pe partea plantara a labelor. Blana e zburlita si animalele pot face adesea diaree. De multe ori animalele nu rezista la boala si mor iar tratamentul este fara valoare. Prevenirea se face prin vaccinare. Animalele vaccinate fac anticorpi pe care ii transmit prin lapte. Tineretul se vaccineaza dupa 8 – 10 saptamini.

Encefalita (Virusul hepatitei canine)

Boala exista la ciinii din Noua Scotie. O izbucnire de boala in Norvegia a cuprins 2700 de vulpi in citeva zile. Simptomele manifestate au fost inapetenta, vomismente, diaree, convulsii, icter. Aproximativ 620 de animale au murit repede iar alte 30 au facut simptome cronice. In formele cronice apar edeme sub piele, in special la cap si la picioare. Diagnosticul se pune pe baza punerii in evidenta la microscop a incluziilor produse de virus in nucleii celulelor hepatice. Odata aparuta boala intr-o ferma virusul poate supravietui pina la 3 ani. Prevenirea se face prin vaccinare. Animalele trecute prin boala ramin imune tota viata.

Turbarea Vulpile sunt destul de sensibile la infectia cu acest virus care ataca sistemul nervos central. Vulpile salbatice joaca un rol destul de important in difuzarea acestei boli, cind ea exista. In general ea nu constituie o problema pt vulpile din ferme si vaccinarea nu este absolut necesara.

Pseudoturbarea (Boala lui Aujeszky)Aceasta boala este importanta pentru unele tari, printre care si Rusia. Boala nu exista in Canada. Boala afecteaza creierul si animalele se contamineaza cu confiscate de abator, in special de la porci.

Tricofitia (Dermatomicoza) Este singura boala micotica insemnata pt vulpi. Multe articole de specialitate arata ca ea constituie o problema pt femelele mari. Simptomele se refera la aparitia de cruste si la caderea parului in special pe zona fetii. In mod obisnuit agentul cauzal este Trichophyton spp. Diagnosticul se pune pe examinarea in laborator si cultivarea fungilor din raclaje de cruste.

Boli de nutritie

Carenta in Biotina Albusul crud contine o enzima care distruge biotina din ratie. Oualele sunt o excelenta sursa de proteina de calitate superioara cu conditia sa fie distrusa aceasta enzima. Puii de la vulpile cu carenta manifesta aceleasi simptome: simptomele apar dupa 12 – 15 saptamini de carenta si include caderea si deprecierea parului pe corp si coada. Blana incepe sa se coloreze in gri in special in jurul botului. Pot aparea si infectii oculare si slabiciuni ale membrelor.

Paralizia Chastek (carenta in vitamina B1) Aceasta boala a fost descrisa prima data la o ferma din Chastek. Unele specii de pesti contin o enzima (thiaminaza) care distruge aceasta vitamina. Aceasta enzima poate fi distrusa prin fierberea pestelui timp de 10 min. Primul simptom poate fi refuzul hranei, urmat de mers nesigur si moarte. Starea depresiva si scaderea in greutate pot fi de asemenea observate. Tratamentul consta in injectarea de vitamina B1.

Rahitismul (deficienta in calciu si fosfor) Necesarul de calciu pentru crestere este intre 0.5 – 6 % ratie uscata. Raportul calciu – fosfor este foarte important, in jur de 1 : 1. Raportul anormal in ratie are ca rezultat o dezvoltare anormala a oaselor, chiar daca vitamina D este in cantitate adecvata. Simptome: spinarea si picioarele tepene, mers pe chisite. Articulatiile tumefiate, umflate, oasele membrelor se curbeaza si sunt casante. Mai tirziu se tumefiaza si oasele capului, dintii incep sa cada.

Boli parazitare

Ancylostoma (Viermi cu cirlige) Acesti viermi constituie o problema serioasa pt animalele tinere. Ele sug singele din intestin, cauzind anemie, fecale de culoare inchisa si chiar moartea daca numarul lor este mare. Uneori larvele infestante pot traversa pielea si provoca invazia. Migrarea larvelor inainte ca puii sa se nasca constituie o sursa importanta de contaminare. Calea cea mai importanta de transmitere este prin laptele matern.

Acarienii urechilor – Riia Sunt foarte frecventi la vulpi. Foarte sugestive sunt depozitele negre si iritatia urechilor (in interior). Iritatia este cauzata de patrunderea parazitilor in adincimea canalului auricular. Parazitii sunt foarte mici dar usor de vazut la microscp prin examen de laborator. In cazurile grave parazitii se pot raspindii si in zona din jurul urechilor. Tratamentul are ca scop reducerea iritatiei si evitarea posibilitatilor de complicatii cu infectii secundare.

Riia corpului Este o parazitoza a pielii, comuna si vulpilor salbatice. Este mai rara in ferme. Femelele parazitilor sapa canale sub piele si depun oua, fapt ce irita puternic pielea, care apare rosie si inflamata. Portiunile de piele parazitata, examinte in laborator, releva parazitii la examenul microscopic. Tratamentele sunt eficiente prin imbaieri, in special in fazele incipiente.

Protozoare Acesti paraziti interni sunt de dimensiuni microscopice si includ: coccidiile, sarcocystii si toxoplasma, dar cu mica importanta pt aceasta specie.

Viermii rotunzi (Toxocara; Toxascaris) Acestia sunt frecvent intilniti la animalele tinere. Daca parazitii nu sunt in numar mare, ei nu ridica probleme majore. Viermii adulti din intestinul vulpilor elimina oua in fecale. Dupa citeva saptamini aceste oua embrionate se matureaza in mediul exterior si devin infestante. Daca au fost ingerate, ele devin viermi adulti in intestinul vulpilor in circa 3 saptamini. Simptomele includ deprecierea blanii si slabirea animalelor. Viermii plati Exista doua tipuri de viermi plati. Ambii pot trai ca adulti in intestinul vulpilor si pot elimina oua. Oualele trebuie ingerate de o a doua gazda. In primul caz (Dipylidium caninum) gazda este larva unui purice. Purecii adulti infestati sunt ingerati accidental de vulpi in al caror intestin se dezvolta viermele. In al doilea caz (Taenia pisiformis) ciclul este asemantor dar gazda este diferita. Oualele sunt ingerate de iepure si din ele rezulta chisti in jurul ficatului, pe seroase. Daca acestia sunt ingerati de vulpi, din ei vor rezulta forme adulte in intestin. In general viermii plati nu sunt nocivi decit daca sunt in numar mare.

Intoxicatii – Boli diferite

Organoclorurate Sunt substante folosite ca insecticide. Ingerate scad apetitul si dau stari convulsive si moarte. Pasarile intoxicate cu aceste substante ingerate de vulpile salbatice, au dus la moartea acestora din urma.

Diethylstilbestrol (des)

Acesta este un hormon sexual femel folosit in ultimii ani la bovine si pasari ca stimulator de crestere. El nu se mai foloseste in prezent. Experimental a fost administrat vulpilor rosii, neoservindu-se nici o modificare.

Pseudotunderea Boala observata ocazional la vulpi, mai ales in perioada schimbarii parului. E produsa si de parazitismul cu viermi rotunzi. Animalele se pot automutila pina la singerare. In acest fel isi pot provoca rani adinci la coada si coapse. Afectiunile glandelor perianale pot ocaziona aceste manifestari sau poate fi un viciu pe fond nervos.

Nervozitatea In urma unor studii din Rusia s-a observat ca vulpile se impart in doua categorii. Unele blinde si usor de minuit, care prezentau un nivel ridicat de serotonina, si altele salbatice si agresive, cu un nivel scazut de serotonina.

Anoestrus (absenta caldurilor) Unele femele nu intra in calduri. Se pot folosi hormoni in acest scop. Dc felelele nu manifesta calduri evidente pina aproape de sfirsitul sezonului de monta se pot folosi hormoni pt inducerea acestora.

Moartea embrionilor S-a efectuat un studiu in Norvegia, pe 47 de vulpi, atit tinere cit si batrine, care nu au fatat si s-au constatat urmatoarele: 70% au avut zone de implantare, in care au fost fetusi morti in prima perioada de viata. Altele, au fatat normal, au avut 20 % zone de implantare cu fetusi vii. Cauzele mortii embrionare la vulpi nu sunt suficient studiate, dar la alte specii se incrimineaza infectii virale, dezechilibre hormonale si stress.