arhiva literaturii universale- volumul ii, coordonator maria sava

8/20/2019 ARHIVA LITERATURII UNIVERSALE- volumul II, coordonator Maria Sava

1/257

ARHIVA LITERATURII UNIVERSALE

volumul II

coordonator Maria Sava

Proiectul Republica Artelor – Cititor de Pro!


2/257

imagine coperta: Professor Richard Macksey Library


3/257

ARHIVA LITERATURII UNIVERSALE

cule"ere de te#te din literatura univer$al!

volumul II

coordonator Maria Savaredactare% corectare& 'udeanu St!nic!

Proiectul Republica Artelor – Cititor de Pro!


4/257


5/257

Sin"ur!tatea (autor& Mateiu Ion Cara"iale E-aşa de greu amurgul cu zarea-nsângerată,Că-n parc sub teii-n floare ce gem înnăbuşitSe-ncheagă unde groase de miere-mbălsămată,

Şi-atât de-apăsătoare tăcerea-mpurpuratăCă simt cum plânge-n mine ceva nedesluşit!elancolia face în pieptu-mi să tresalte

"eîn#elese doruri, în vreme ce-a#ipind$iin#a mea de astăzi, în locu-i răsar alte%echi suflete apuse, mult mândre, mult înalte,&guduitoare patimi cu foc mărturisind'mbroasa-le poveste mărea#ă se-mpleteşte(a murmurul ei sumbru plutind în depărtări,

"ostalgică gândirea în voie-mi pribegeşteŞi nesfârşit de tristă, se pierde, se topeşte

)ntr-un noian albastru de mistice visări*in crudele cătuşe, ce încă mă mai leagă,*e omeneasca fire treptat mă dezrobesc,)nseninată mintea-mi începe să-n#eleagă,Cu-amar dezgust, a vie#ii zădărnicie-ntreagăŞi, liberă, străină de tot ce-i pământesc,Se-nvoaltă, se-ntraripă, spre slăvi seme# se-avântăCutezătoare, gravă, mai sus, mereu mai sus,)n prada-nfrigurării ce aprig mă frământă+enasc cel de-altădată, acel ce nu-l încântă*ecât singurătatea, dar singur, totuşi, nu-sCăci dacă, dus pe gânduri, m-asez lângă fântânărivind cum apa doarme pe netedul nisip,Cu tâmplele în palme şi-adăst în umbră pânăCând lin şi molcom ziua cu noaptea se îngână)n fluida oglindă, alături de-al meu chip,)n străveziu zăbranic aievea se iveşte tainică-arătare .dâncele-i priviriCe se resfrâng prin lacrimi spre mine-şi a#inteşte/ar glasu-i ca-ntr-o rugă, tremurător, şopteşte*e mult cunosc ispita acestei năluciri

)ntotdeauna dânsa mă mustră cu blânde#e0- *e ce-mpotriva firii hain te răzvrăteşti12ot ce-i frumos în suflet de ce laşi să înghe#e3ertfind trufiei sterpe senina tinere#e4/a seama că ea trece şi n-o mai regăseşti.-#i înfrâna încearcă sălbatica pornire,Cât mai e timp, te-ntoarce din drum, nu şovăi5Scăparea e-n credin#ă, năde6de şi iubire,rin ele doar s-atinge fugara fericire,'rmează-le deci legea şi nu te vei căi- 2aci, îi răspund, mai scumpă îmi e a mea durere,

rin ea spre-n#elepciune eu cugetu-mi ridic,Ce-mi pasă dacă sufer, când sufer în tăcere,


6/257

Când nu cârtesc, nu blestem şi nu cer mângâiere,Când nu mă-ncred în nimeni şi nu cred în nimic5/ubirea e robie1 trădarea - umilin#ă1

"ăde6dea4 ce-mi rămâne a mai nădă6dui4recum în nepăsare trăiesc fără credin#ă%oi şti deopotrivă să mor fără căin#ă,

Chiar clipa ce-a din urmă o voi dispre#uiCât mai curând ea vie, aducă-mi alinarea*e veci şi voi primi-o netulburat şi mut -Spre a putea respinge şi-atunci înduioşarea7oni-voi amintirea şi voi chema uitareaSă-mi legene sfârşitul, al liniştii-nceputCă margini nu cunoaşte păgâna-mi seme#ie,.fară de trufie nimic n-avut-am sfânt,!i-am răzbunat printr-însa întreaga semin#ie,Şi sub călăuzirea-i păşesc cu bărbă#iee-atât de aspra cale a negrului mormânt

Cu amăgiri deşarte şi seci seninătatea*e tinzi să mi-o mai turburi, de-acum e în zadariei dar şi-n pacea nop#ii îmi lasă voluptatea*e-a fi cu totul singur, redă-mi singurătatea2ârziu uşoara şoaptă, încet se stinge, iar*in ce în ce mai ştearsă, ciudata arătaree nesim#ite piere din undele-argintii,Când spelb şi searbăd cerul iar sângeră la zareŞi, deşteptând frunzişul, a dimine#ii boare)mi spulberă-ncântarea grădinilor pustii

Ti"rul ( autor& )illiam 'la*e +,-.-(,/0-1

2igru, 2igru, arzând grozav)n codrul nop#ii suav,Ce mâini, ce ochi din vecie)#i scriu cumplita simetrie4 *in ce bol#i sau 6oase văi%in flăcări în ochii tăi4Ce aripi cutează locul

Şi ce mâini s-atingă focul4 Cine, cum ştiu-nnoda$ibrele-n inima ta4/ar când a-nceput a bateCe bra#e, ce glezne-ncordate4 Ce ciocan, ce lan# #i-a scosCreierul din 6arul gros4Ce pumn pe ce nicovală/zbind teroarea mortală4

Când aştrii-şi frâng lancea-n zbor Spălând ceru-n plânsul lor,


7/257

)şi atinge-n tine #elul,&âmbind, cel ce-a făcut !ielul4 2igru, 2igru, arzând grozav)n codrul nop#ii suavCe mâini, ce ochi de vecie

)#i scriu cumplita simetrie4(Trad. Ştefan Augustin Doinaş)

Mic te$tament(autor& Eu"enio Montale

Ceea ce noaptea mi se năluceşte)n calota cugetului meu,'rmă sidefie de melcSau corindon de sticlă strivită,

"u e lumină de biserică sau atelier e care s-o vegheze

'n cleric roşu sau negru*oar acest curcubeu potSă-#i las mărturie*espre-o credin#ă la care-am #inut cu tărie,*espre-o speran#ă care-a ars mai domol*ecât o buturugă-n vatrăăstrează-i pudra după oglin6oară.tunci când tot ce e lumină se va stinge,8ora drăcească se va înte#iŞi-un (9cifer posomorât va coborî pe-o proră. 2amisei, 8udsonului, SeneiScuturându-şi aripile de bitum, pe 6umătate+upte de-osteneală, să-#i spună0 e ceasul

"u e o moştenire, o amuletăCare să poată îndura asediul musonuluie firul de păian6en al memoriei,*ar o istorie nu dăinuie decât în cenuşăŞi supravie#uirea n-o afli decât prin săvârşireSemnul era temeinic0 cine l-a distins

"u poate să dea greş de vrea să te găseascăricine-şi recunoaşte pe ai lui0 mândria

"u era izolare, umilin#a nu era laşă,%ăpaia cea plăpândă, camuflatădin cuget nu era o scăpărare de chibrit(Trad.Geo Vasile)

2luviile( autor& 3iu$eppe Un"aretti

!ă #in de acest copac mutilatabandonat într-o dolinăce are langoareaunui circ

înainte sau după spectacolşi privesctăcerea tihnită


8/257

a norilor pe cer

.zi diminea#ă m-am lungitîntr-o urnă de apăşi ca o relicvăm-am odihnit

/sonzo curgândmă lustruiaca pe o stâncă de-a lui

!i-am tras în suscele patru oaseşi am plecatca un acrobat

peste apă

!-am aciuatlângă veştmintele melemurdare de războişi ca un beduinm-am înclinat pentru a primisoarele

.cesta e /sonzoşi aici mai binem-am cunoscuto docilă fibrăa universului

Chinul meue cândnu mă credîn armonie

*ar acele ocultemâinicare mă frământă

îmi dăruierarafericire

.m revăzutepocilevie#ii mele

/ată care suntfluviile mele

.cesta e Serchiola care s-au adăpatvreme de două mii de ani poate


9/257

oameni din neamul meu câmpenescşi tatăl meu şi mama

.cesta e "ilulcare m-a văzutvenind pe lume şi crescând

şi arzând de inconştien#ă pe întinsele câmpii

.ceasta e Senaşi-n tulbureala eim-am reamestecatşi m-am cunoscut

.cestea sunt fluviile melenumărate în /sonzo

.ceasta e nostalgia meacare-mi transpareîn oricineacum că-i noaptecă via#a mea îmi pareo corolăde tenebreCotici, 16 august 1916

(Trad. Ştefan Augustin Doinaş)

)illiam S4a*e$peare( S5NETE

Sonnet :;ith toil, / haste me to m= bed,2he dear repose for limbs >ith travel tired1?ut then begins a 6ourne= in m= head2o >or@ m= mind, >hen bod=As >or@As eBpired0$or then m= thoughts--from far >here / abide--/ntend a zealous pilgrimage to thee,.nd @eep m= drooping e=elids open >ide,(oo@ing on dar@ness >hich the blind do see0

Save that m= soulAs imaginar= sightresents th= shado> to m= sightless vie>,el hung in ghastl= night,!a@es blac@ night beauteous, and her old face ne>(o5 thus, b= da= m= limbs, b= night m= mind,$or thee, and for m=self, no uiet find :; Când ostenit în pat mi-e dat să lunec,muncit de lungile-mi călătorii,

pornesc din nou la drum şi nu-mi întunecsim#irile, când trupul osteni


10/257

*in umbra-n care zac îmi îndrept gândul spre tine, ca un va6nic pelerincu pleoape-nchise fumul străbâtăndu-lcum orbul taie beznele, deplin Şi totuşi văzul fără văz te cheamă,

umbra-şi trimite ca pe-un giuvaier bătut în noaptea, dându-i spaimei vamăşi-ntinerindu-i stelele din cer

%ezi, bra#ul ziua, gându-n noaptea grea, amândurora liniştea ne-o ia S""E2 DD2ired >ith all these, for restful death / cr=,.s, to behold desert a beggar born,.nd need= nothing trimmAd in 6ollit=,

.nd purest faith unhappil= fors>orn,

.nd guilded honour shamefull= misplaced,

.nd maiden virtue rudel= strumpeted,

.nd right perfection >rongfull= disgraced,

.nd strength b= limping s>a= disabled,

.nd art made tongue-tied b= authorit=,

.nd foll= doctor-li@e controlling s@ill,

.nd simple truth miscallAd simplicit=,

.nd captive good attending captain ill0

2ired >ith all these, from these >ould / be gone, Save that, to die, / leave m= love alone DDScârbit de tot, izbava mor#ii chem,cel drept cerşeşte, laşul îşi arogă,nevolnic, a magnificien#ii togăşi gândul pur se stinge sub blestem

Cinstirea-i împăr#ită grosolan,e pângărită casta feciorie,

perfec#iunea-i frântă de urgie şi-ngenuncheat orice sublim elan

. artei gură trândavu-o astupă,nerodul, iscusin#ii-i porunceşte şi adevărul singur se smereşte,robit mişelului ce stă să-l rupă Scârbit de tot, m-aş stinge fără glas, dar dragostea, murind, cui să o las 4

S""E2 F.las, Atis true / have gone here and there.nd made m=self a motle= to the vie>,


11/257

7ored mine o>n thoughts, sold cheap >hat is most dear,!ade old offences of affections ne>1!ost true it is that / have loo@Ad on truth.s@ance and strangel=0 but, b= all above,2hese blenches gave m= heart another =outh,.nd >orse essa=s proved thee m= best of love

"o> all is done, have >hat shall have no end0!ine appetite / never more >ill grindn ne>er proof, to tr= an older friend,. god in love, to >hom / am confined2hen give me >elcome, neBt m= heaven the best,Even to th= pure and most most loving breast FE drept, am fost prin lume pelerinul împestri#at, cu chip de măscărici,mi-am irosit prea-plinul şi pu#inul

lovit de-al suferin#ii mele bici Chiorâş privit-am adevărul, însătrecând peste al rătăcirii pragm-a-mpins în tinere#e fa#a plânsă şi-am în#eles că numai tu-mi eşti drag E totul nesfârşire, ştiu misterul,iubirea la-ncercare nu-mi mai pun,ci las să-i fii tu zeul, temnicerulcel dulce-n seama căruia m-adun &i-mi bun venit la cerul tău, iubite,şi-n umbra ta curată mă închide5GTraduceri de Gheorghe Too!ei din "ol. #illia $ha%es&eare, $onete, 'd. orto *ranco, Gala+i,1991)

Lenin"rad( autor& 5$ip Mandel6tam

.i revenit în oraşul tău, cunoscut pân-la lacrimi, în toate,ână la nervuri, până la ale copilului Hmaimu#eI umflate

2e-ai întors aici, aşadar înghite cât mai mult şi repede'ntura de peşte din fluviale felinare leningrădene

.flă urgent ziulica de decembrie, în care din nou7re#os strop de păcură e mestecat în gălbenuş de ou

etersburg5 Eu încă nu vreau, nu vreau să mor12u ai toate numerele mele de telefon neliniştitor

etersburg5 Eu mai am încă multe, multe adrese

(a care voi găsi ale mor#ilor glasuri stinse, funeste

Eu trăiesc pe o scară neagră, şi în tâmplă, de ori o mie,


12/257

!ă loveşte, rupt cu tot cu carne, zbârnâitul de sonerie,

Şi noaptea toată aştept oaspe#i scumpi să vină pe cărăruşă, "oaptea-ntreagă mişcând din cătuşele lăn#işorului de la uşă

Decerie 19-

(Trad. de /eo 0utnaru)

Recviem(autor& Anna A4matova )n loc de prefa#ă)n groaznicii ani ai lui E6ov am făcut şaptesprezece luni de coadă pe la închisoridată cineva Jm-a recunoscutJ Şi atunci o femeie cu buzele vinete, şi care, fireşte, nu-mi auziseniciodată numele, se trezi din amor#eala proprie nouă tuturor şi mă întrebă la ureche Gacolo sevorbea numai în şoaptăK0- ute#i descrie toate acestea4+ăspunsul meu0

- otŞi atunci ceva ce amintea a zâmbet se aşternu pe ceea ce fusese cândva fa#a acelei femei aprilie LM;, (eningrad

"u, nu cer străin mi-a fost tutorulŞi nu zbor străin m-a scos din foc0Eu am fost atunci cu-ntreg poporul,'nde-a fost şi el în nenoroc

)"C8/".+E

!un#i se năruiesc de-aşa durere,$luvii grave cursul şi-l opresc,*ar sunt ferme por#ile tăcerii,J7ropi de lupJ - în dosul lor - puzderii,Şi-un alean neviu, nepământescentru unii - însorit zenitul,entru al#ii - briză la fereşti,entru noi - nimic *oar ruginitulScâr#âit de chei şi bocănitul2rufaşelor cizme soldă#eşti

"e sculam ca pentru liturghie,2raversam oraşul câinoşit, "e-adunam stafie cu stafieSă sorbim pe "eva cea pustie.l speran#ei cântec răguşit/ s-a spus sentin#a Se mai #ineŞi deodată urlă tremurând,Cum i-ar smulge inima un câine,Cum ar biciui-o un oricine*ar se duce Singură Căzând'nde-mi sunt azi soa#ele cu care

.m trăit doi ani de iad tocmit4'nde zac4 rin ce Siberii oare4*iscul lunii cum li se năzare4


13/257

(or acest adio îl trimit

!artie, LNF

/"2+*'CE+E

Când a fost4 Când zâmbea numai iadulSpre-ale mor#ii cumplite splendori,Cînd netrebnic zăcea (eningradul(ângă multele lui închisori,

Şi-osândi#ii umpluseră firea*e nagaică mâna#i şi ocăriŞi cântau ne-ntrerupt despăr#ireaCa un bocet sirenele-n gări

"e gonea steaua mor#ii prin hrube

Şi sărmana +usie gemeaângărită de negrele dubeŞi ciobota cu sânge pe ea

/

2e-au luat când e rumenă zarea,2e-am condus ca un dus peste veac,(a icoană scădea lumânareaŞi copiii plângeau în iatac+ouă rece pe fruntea cu riduri,Ş pe buzele tale - înghe#.m să url la Oremlin lângă ziduri,Cum a fost de-au bocit pe strele#i

LPM, toamna, !oscova

//

(in e *onul prin stuhac(una spelbă dă-n iatac,

*ă zurlie şi-a deochi,%ede-o umbră - numai ochi

?olnavă-i femeia cea,Singurică, singurea,

mu-n groapă, fiu-n la#0*omnului să vă ruga#i

///

"u, aceasta nu-s eu, chinuri îndură o altaEu n-aşi şti să rezist, iar ceea ce s-a-ntâmplat


14/257

Să rămână sub negre lin#oliiŞi lua#i felinarul de-aici,,,E noapte

/%

Să-#i fi spus cineva, nesălbatecăCu amicii tăi cum erai,ăcătoasă un pic, fluturatecă,Ce destin te aşteaptă încai0Cum vei sta a trei-suta, cuminte,(ângă gherla din (eningrad,Şi cu lacrima ta cea fierbinte%ei topi al ghe#ii răsadCum se clatină plopu-nchisoriiŞi-n celule, zdrobite se sting

%ise caste şi vie#i iluzori

%

*e şaptesprezece luni curat2e chem la casa ta,Şi gâdelui m-am prosternat,2u - fiu şi spaimă-a meaCe-i fiară, om - nu mai pricepŞi nu ştiu să deznod.rcanul tragic şi sirep/zbind spre eşafodŞi numai flori - buchet arzând,Şi tămâier cadelni#ând,Şi paşi spre undeva,Şi-n ochi mă cată în#eleptSă-mi pro-rocească moartea drept uriaşă stea

%/

&ile trec,- uşoare-n pene,)n celula ta strivit,$iule, cum te-au privit.lbe nop#i leningrădene4/ar acum cum te privesc0Cu ochi rece ca şoimarul,Şi î#i pregătesc Calvarul,Şi de moarte î#i vorbesc4

%//

%E+*/C2'(

Şi-a căzut, de piatră greu, cuvântul


15/257

este pieptul meu ce mai pulsa "u-i nimic Ştiam deznodământul.m s-o scot la un liman cumva

Câte gri6i am astăzi să mă pască02ot ce-i amintire să zdrobesc,

Sufletul să-l fac să împietrească,/arăşi să învă# cum să trăiesc

Că de nu )şi prăznuie fiesta%ara cu alaiu-i azuriuresim#eam demult finalu-acesta0&i cu soare şi cămin pustiu

%///

CQ2+E !.+2E

ricum, dar vei veni *e ce nu chiar acum4Eu te aştept Sunt la strâmtoare(umină nu-i *eschisă-i şi uşa dinspre drum,oftim, cum simplă eşti şi mare/a chipul care-l vrei, ia forma ce te-ar vrea0buz cu miezul de otravă,ri ia castetu-n mâini, ca un bandit sadea,ri maladia cea mai gravă/a haina unui basm de tine inventat,ovestea care to#i o-ngaimă0.zurul unei şepci pe-o tidvă de soldatŞi şeful casei alb de spaimăEu nu mai vreau nimic )n val, pe Eniseiolara stea lumina-şi curmăŞi ochii lui albaştri, lucind în ochii mei)mi taie groaza de pe urmă

Casa de pe $ontana

/R

*emen#a-n 6ocul ei înguste 6umătate suflet umbră-i,Şi vin de foc îmi dă să gust,Să mă îmbie-n valea-i sumbră

Şi-am în#eles că mai demult%ictorios îi e asaltul,Şi că delirul mi-l ascultCum nu ar fi al meu, ci altul,

Că n-am să pot din bra#u-i durSă iau tot ce mi-i drag cu mine,Gricât m-aşi zbate s-o con6ur,


16/257

S-o-mbun cu lacrimi şi suspineK0

"ici ochii fiului privindCa două spaime împietrite,

"ici por#ile-nchisorii, când)n urmă-i s-au închis cumplite,

"ici mâinile atât de reci, "ici norii, plutitoare turmă, "ici paşii lui, pierind pe veci,Şi nici cuvântu-i de pe urmă

+QS2/7"/+E.

"u mă boci, maică,Cum zacu-mi în raclă

Ceas nalt slăvit-au îngerii cei repezi,Şi prins-au ceru-n foc a-mbobociEl 2atălui i-a spus0 J*e ce mă lepezi4J 0/ar !umei sale0 J , nu mă boci5J

:

!agdalena se zbătea pierdută,'cenicul drag părea-mpietrit,

/ar la !uma unde sta tăcută, "imeni a privi n-au îndrăznit

E/(7

Eu am văzut cum fe#e se diformă,Cum de sub gene spaima cată mut,

Cum aspre pagini scrise-n cuneiformă(ipeşte chinul pe-un obraz bătutCum plete negre, castanii sau blonde2rec în argint, şi într-o clipă trec,Cum pier surâsuri vii de 7iocondeŞi tremură ca varga râsul secŞi nu mă rog doar pentru mine, una,Ci pentru toate cele, câte-am statŞi-n arşi#ă, şi-n ger, când crapă luna,Sub zidul roşu, orb şi încruntat

:

Se-apropie ceasul memoriei, viu,


17/257

%ă caut pe toate, vă mângâi, vă ştiu0

e tine, ce ştirea pe bra#u-mi te-a frânt,e tine, ce nu mai păşeşti pe pământ,

e tine, frumoasă, ce-ai zis la mo6ici0

J Eu vin ca acasă la ocnă, aiciJ

Chema-le-aşi pe nume pe toate ce-au fost,*ar ei mi-au rupt lista, n-o ştiu pe de rost

(or - negru lin#oliu şi larg le-am #esut*in vorba ce-au spus-o cu glasul scăzut

Cu ele-s într-una în cugetul meu,Eu n-am să le uit nici în ceas şi mai greu

Ci gura prin care mai strigă-un popor,*e-o fi să mi-o-nchidă al zbirilor for,

Să strige chiar ele, cuvânt cu cuvânt,.tunci când va fi să cobor în mormânt

/ar dacă în #ara aceasta, cândvaStatuie să-mi nal#e poporul ar vrea,

S-o nal#e5 *ar bronzul cel veşnic solemn "u-l urce acolo - atât îi îndemn0

.colo, alături de-al mării tumult -Cu marea am rupt legătura demult,

Şi nici lângă trunchiul din parcul regalCu umbra iubirii chemând sub portal,

Ci lângă-nchisoare, aici, unde-am plâns2rei sute de ore cu dorul nestins,

.ici, ca şi-n moarte să-mi bată ursuz.l dubelor negre vacarm în auz,

Şi vaietul por#ii cu gratii, scrâşnind,Şi urletul greu al bătrânei căzând

Şi fie ca neaua topindu-se-ncet,*in geana de bronz să coboare-n nămet

Şi-ai ocnei porumbi gângurească duios,Şi nave plutească pe "eva, în 6os

Inventatorii ( autor & Rene C4ar


18/257

.u sosit pădurarii de pe celălalt versant, necunoscu#i nouă şi, conform obişnuin#elor locului, rebeli

.u venit foarte mul#i2rupa lor apăru la linia de demarca#ie dintre cedriŞi câmpul bătrânelor recolte de cereale de6a irigat şi verde)ndelungul marş i-a înfierbântatCaschetele sparte le erau trase pe ochi şi piciorul lor istovit calcă în nehotărâre

*e cum ne-au văzut, s-au opritEra evident că dânşii nu presupuneau de-a ne afla acolo,e fertile #arini şi brazde bine răsturnate,2otalmente idiferen#i fa#ă de al#ii

"oi am ridicat fruntea, încura6ându-iCel mai meşteşugit la vorbă se apropie primul, apoi un al doilea la fel de dezrădăcinat şi lent.m venit, spuseră, să vă prevenim de apropiata năvală a uraganului, implacabilul vostru adversar!ai mult ca voi, nici noi nu-l cunoaştem.ltfel decât din povestiri şi mărturii din bătrâni*ar de ce eram noi nespus şi ne-n#eles de ferici#i în fa#a voastră, dintr-o dată căzând parcă-n minteacopiilor4

(e-am mul#umit şi nu i-am împiedicat să plece*ar mai întâi au băut, şi mâinile le tremurau, şi ochii le râdeau mi6i#iameni de arbori, oameni de securi, capabili a face fa#ă anumitor terori, însă incapabili să mâie-nvaduri apa, să-nşiruie clădiri şi de-a le zugrăvi-n plăcute ornamente*ânşii ignorau grădina de iarnă şi economia bucuriei?ineîn#eles, i-am fi putut convinge şi cuceri,.şa cum spaima de uragan impresionantă e*a, curând uraganul avea să vină1*ar oare aceasta îndreptă#ea truda de care vorbeam şi iminen#a de-a afecta cât de cât viitorul4.colo unde ne aflăm, nu eBistă vreo spaimă urgentă$i"ergues, - se&terie 199.

Trad. /eo 0utnaru

C7ntecul de dra"o$te al lui 89 Al:red Pru:roc*( autor& T9 S9 Eliot

SAiA credesse che mia riposta fosse. persona che mai tornasse al mondo,uesta fiamma staria senza piu scosse,!a pero che gia mai di uesto fondo

"on totno vivo alcun, sAiA odo il veroSenza tema dAinfamia ti rispondo

23*'435/, Cntecul 77V22, V. 816

Să mergem, deci, acuma amândoi,Când seara s-a întins în zare peste noiCa un bolnav sub masca de eter, pe masă1Să mergem pe-anumite străzi aproape goale,e sub clădiri cu şoapte,)n albe nop#i într-un hotel cu camere de-o noapteŞi-n searbăde localuri cu resturi vechi pe dale1Străzi înşirate ca lungi vorbe plicticoase

Ce urmăresc insidioaseSă te aducă la copleşitoarea întrebare, nu-ntreba JCare anume, oare4J


19/257

Să mergem, deci, în vizită

$emeile-n salon, în du-te-vino monoton,*iscută despre !ichelangelo

Cea#a gălbuie care-şi freacă spinarea de ferestre,

$umul gălbui care îşi freacă botul de ferestre. lins cu limba col#urile serii,. zăbovit prin băl#i şi prin canale,. luat apoi pe spate funingine din hornuri,.lunecând de pe terasă, dintr-o dată a sărit,Şi observând că-i noapte dulce de ctombrie,. dat clădirii încă un ocol, şi-a adormit

Şi-ntr-adevăr, e timp destulCa fumul galben lunecând pe stradăSă-şi frece spatele de geamuri1

E timp destul, e timp destulCa să-#i compui o fa#ă pentru fe#ele ce-or să te vadă1E timp destul ca să omori şi să dai via#ă,Şi pentru toate muncile şi zilele acestor bra#e care+idică şi-#i aruncă în talger o-ntrebare52imp pentru tine, şi timp pentru mine,2imp pentru zeci de şovăieli,&eci de vedenii şi de socoteli,)nainte de ceai şi sandviciuri fine

$emeile-n salon, în du-te-vino monoton,*iscută despre !ichelangelo

Şi-ntr-adevăr, va fi timp destulSă mă-ntreb J)ndrăznesc4J şi din nou J)ndrăznesc4J2imp să mă-ntorc şi pe scări să pornesc,Cu o pată în creştet, deoarece chelesc-Gr să spună0 J%ai ce chelie5JKCu haina, cu bă#osul meu guler sub bărbie,Şi cu cravata scumpă, discretă, prinsă-n ac-G%or spune0 JCe picioare şi mâini sub#iri are5JK

)ndrăznesc oareSă tulbur universul4E timp destul într-un minutentru decizii şi schimbări ce-n alt minut îşi au reversul

$iindcă le ştiu pe toate, da - pe toate,Ştiu după-amiaza, seara, diminea#a,Cu linguri#e de cafea mi-am măsurat via#a1Ştiu vocile murind într-un final ce moareSub muzici dintr-o altă încăpereot să cutez eu oare4

Cunosc şi ochii, îi cunosc pe to#i,chi care te fiBează-ntr-o frază pregătită


20/257

Şi, prins într-o formulă, mă zbat ca într-un ac,Şi când mă zbat fiBat de ziduri greleCum aş putea să facSă scuip tot praful zilei şi-al drumurilor mele4ot să cutez eu oare4Şi bra#ele le ştiu, le ştiu pe toate,

urtând bră#ări, şi albe, dezbrăcateG*ar în lumină estompate de puful castaniu5Kare parfumul vreunei rochii*in vorbă mă abate4?ra#e ce cad pe masă sau într-un şal se învelesc.r trebui atunci să îndrăznesc4Şi oare cum ar trebui să-ncep4

Să spun c-am mers pe străzi înguste pe-nserat,rivind la fumul ce urca din pipele unor bărba#iStând singuri, în cămaşă, la ferestre4

!ai bine aş fi fost cleşte tăios7onind pe fundul mărilor tăcute

Şi doarme-amurgul sub atâta pace5!ângâiat de degete lungi,.dormitobositsau poate se preface,.ici, alături de noi doi, întins pe-acest covor în dungi1%oi fi destul de tare, după ceai, pră6ituri, înghe#ată,Să-mping momentul pân-la criză, dintr-o dată4*ar deşi am plâns şi-am postit, deşi am plâns şi m-am rugat,*eşi mi-am văzut capulGuşor chelK dus pe tavă,

"u sunt profet - problema nu-i prea gravă1!i-am văzut grandoarea pâlpâind abiaŞi-am văzut eternul (acheu cum îmi #inea blana şi chicotea,Şi, pe scurt, m-am speriat

*ar oare-ar fi avut vreun rost, la urma urmei,Ca după ceai, dulce#uri şi por#elanuri fine,)n conversa#ie cu tine,.r fi avut vreun rost ca, surâzând,

Să dau pe fa#ă ce aveam de gând,Şi, îndesând tot universul ca într-un balot,Să-l împing spre întrebarea copleşitoareSpunând0 JSunt (azăr cel sculat din mor#i,!ă-ntorc să vă spun totul, absolut totJ -Când aran6ându-şi perna sub cap, oricareutea să zică0 J"u,

"u asta am doritJ

*ar oare-ar fi avut vreun rost, la urma urmei,.r fi avut vreun rost,

*upă amurguri, parcuri şi străzi abia stropite,*upă romane, ceşti de ceai şi rochii târâte pe covor -Şi câte altele de genul lor4


21/257

"u, mi-este imposibil să spun tot ce gândesc5*ar, ca şi când lanterna magică ar fi zvârlit nervii-n desene pe-un ecran,

"u ar fi fost cu totul de prisosCa una, aşezând o pernă sau aruncând un şal pe 6os,)ntoarsă către geam, să fi rostit0J"u,

"' asta am doritJ

Eu nu sunt prin#ul 8amlet, nici nu urma să fiu,Sunt lordul şambelan, fac parte*in cei care împing ac#iunea mai departe1*au sfaturi prin#ului, nu şovăiesc, eu unullin de respect, sunt gata oricând să fiu util,Ştiu să mă port, precaut şi meticulos,+ostind frumoase vorbe, dar prea pu#in subtil,/ar uneori sunt chiar caraghios,*a, uneori într-adevăr, eu sunt "ebunul

)mbătrânescîmbătrânesc.r trebui un pic!anşeta pantalonilor să mi-o ridic

Să muşc fructul dintr-o dată4 Să port părul dat pe spate4e faleză-n haine albe de flanel mă voi abate.uzit-am cum sirene cântă-n larguri depărtate

"u cred că eu sunt cel sortit cântării

(e-am văzut pe valuri călărind în largieptănând al spumei păr căzut pe spate.pa albă, neagră 6oacă-n vânt, se zbate

etrecem în iatacurile mării,(ângă nimfe care poartă alege roşii-brune stăm,ână ce voci omeneşti ne trezesc, şi ne-necăm

trad. Ştefan Augustin Doinaş

St! $u:letul :!r! iubire – autor& Va$ile Voicule$cu

Stă sufletul fără iubire, ca o fântână părăsită,C-un pic de apă-n fund, sălcie, sub năruirea de pere#i Stă-n marginea de drum fântâna netrebnică şi oropsită,Căci nimeni n-o mai cercetează1 găleata-i spânzură dogitaŞi-n ghizdurile putrezite cresc brusturi şi-nfloresc bure#i

Stă sufletul fără iubire, pustiu, ca mărul fără roade,ărăginit într-o livadă şi plin de lacome omizi,Ce-l năpădesc în primăvară şi toată frunza încet o roadeŞi toată floarea, otrăvită, se scutură curând şi cade,

(ăsându-i crengile uscate ca nişte sterpe pălămizi

Stă sufletul fără iubire cum stă o vatră ruinată,


22/257

Ca un cuptor surpat de vremuri, fără de vad şi fără foc,(a care nimeni nu duce aluatul proaspăt în covatăSă-l rumenească pe-ndelete dogoarea 6arului, uscată,Şi să-l prefacă-n dulce azimi, mirositoare, ce se coc

;e la


23/257

G*in vol ctavian aler, +uga#i-vă să nu vă crească aripi, Editura .lbatros, LLMK

,0 $caune +:ra"ment1 ( Ilia Il: 6i Ev"4eni Petrov

C./2('( ?E&E"C/'O Ş/H "/!$E(EJ)n oraşul R, capitală de 6ude#, erau atît de multe frizerii ş iîntreprinderi de pompe funebre, încît aifiputut crede că locuitorii acestui oraş se nasc ca să se bărbierească, să se tundă, să-şi facă o frec#ieşi, îndată după asta, să moară )n realitate însă, în oraşul R, capitală de 6ude#, oamenii se năşteau, se

bărbiereau şi mureau destul de rar raşul ducea o via#ă cît se poate de liniştită Serile de primăvarăerau încîntătoare, noroiul lucea în lumina lunii ca antracitul şi to#i tinerii din oraş erau atît de

indrăgosti#i de secretara comitetului sindicalal lucrătorilor din întreprinderile comunale, încît acestlucru o împiedica să strîngă cotiza#iile roblemele dragostei şi ale mortii nu-l frămîntau pe /ppolit!atveevici %orobianinov, deşi, prin însăşi natura serviciului său, el se ocupa de aceste probleme infiecare zi de la nouă diminea#a pîna la cinci după-amiază, cu o întrerupere de 6umătate de oră pentrude6un *imineata, după ce-şi bea por#ia de lapte fierbinte, pe care i-o servea Olavdia /vanovna într -un pahar de sticlă mată cu ape, ieşea din căsu#a lor cam întunecoasă pe strada 2ovarăşul 7ubems@i,o stradă largă, scăldată în minunata lumină a primăverii Era strada cea mai plăcută din cîte s-auîntîlnit vreodată în oraşele de provincie e stînga,în dosul unor geamuri verzui şi tulburi, sclipeausicriele argintii ale întreprinderiide pompe funebreH "imfaJ e dreapta, îndărătul unor ferestre mici, cu chitul căzut, se îngramadeaumohorîte coşciugele de ste6ar, prăfuite şi serbede, ale meşterului ?ezenciu@ .poi venea prăvăliameşterului coafor Hierre şi ConstantinJ, care oferea clientelei sale Hmanichiura îngri 6ităJ şiHondulation la domiciliuJ 'rma un hotel cu o f rizerie, iar mai încolo, pe un maidan, se vedea unvi#el rozaliu care lingea cu gingăşie o firmă ruginită, prinsă de o poartă stingheră, cu următorulteBt0!E $'"E?+E ofti#i, va rog5*eşi aceste întreprinderi erau numeroase, clientela lor era destul de redusăHofti#i, vărogJdăduse faliment cu trei ani înainte ca /ppolit !atveevici să se fi stabilit în oraşul R,iar meşterul ?ezenciu@ bea rachiu cu nemiluita şi încercase chiar o dată să amaneteze la muntele de

pietate cel mai bun coşciug al său, un coşciug de vitrină )n oraşul R, oamenii mureau rar şi /ppolit

!atveevici ştia acest lucru mai bine decît oricine, f iindcă avea slu6bă la oficiul stării civile, undeera însărcinat cu înregistrarea deceselor şi a căsătoriilor!asa la care lucra /ppolit !atveevicisemana cu o veche lespede de mormînt Col#ul ei din stînga era ros de şobolani icioruşele-işubrede se clătinau sub povara registrelor groase, de culoarea tutunului, din care puteai afla toatedatele privitoare la originea locuitorilor din oraşul R şi la arborii genealogici crescu#i pe acest

pămînt sărăcăcios de provincie )n ziua de vineri M aprilie L:;, /ppolit !atveevici se trezi cadeobicei la ora şapte şi 6umătate şi îşi puse numaidecît pe nas pince-nez-ul de modă veche, cu arcde aur "u purta ochelari )ntr-o zi, a6ungînd la convingerea că nu-i sănătos să por#i pince-nez,/ppolit !atveevici se dusese la optician şi-şi cumpărase o pereche de ochelari fără ramă, cu bra#eaurite(ui îi plăcuseră ochelarii, dar nevastă-sa U lucrurilea cestea se petrecuseră cu pu#in înainte de

moartea ei U găsise că aceşti ochelari îl fac sa semene leit cu !iliu@ov, aşa încît /ppolit !atveevicise văzu nevoit să-i dăruiască portarului *eşi nu era miop, portarul se învătase cu ochelarii şi-i purta bucuros


24/257

-?on6our5 se salută afectat /ppolit !atveevici pe sine însuşi, dîndu-se 6os din pat.cest V?on6ourI dovedea că /ppolit !atveevici se sculase bine dispus Cînd îşi spunea diminea#a7ut !orgen, însemna de obicei că ficatul îşi face de cap, că cincizeci şi doi de ani nu e o glumă şică afară vremea e cam umedă %orobianinov îşi vârî picioarele uscă#ive în nişte pantaloni de gala,cumparati încă înainte de război, îşi legă pantalonii în dreptul gleznelor cu şireturi şi apoi se încăl#ăcu nişte cizme scurte şi moi, cu botul pătrat şi strîmt Cinci minute după asta /ppolit !atveevici se

fandosea într -o vestă de culoarea lunii, presărata cu mici stelu#e argintii şi într -o haină scurtă delustrinăH şan6antăJ *upă ce-şi scutură de pe părul său căruint picurii ca de rouă rămaşi de la spălat,/ppolit !atveevici mişcă fioros din mustă#i, îşi pipăi nehotărît băr bia cam aspră, îşi perie părul cade aluminiu, tuns scurt şi, zîmbind politicos, ieşi înaintea Olavdiei /vanovna, soacră-sa, care tocmaiintra înodaie- Eppoleet, rosti ea cu un glas ca de tunet, am avutu ncoşmar azi-noapte Cuvîntul HcoşmarJfu rostit cu accent fran#uzesc /ppolit !atveevici se uită la soacră-sa de laînăl#imea celor o sută optzeci şi cinci de centimetri pe care îi măsura şi dela care îi venea uşor şi laîndemînă s-o trateze cu oarecare dispre# Olavdia /vanovna continuă0- .m visat-o pe răposata !arie, cu parul despletit şi cu cordon de aurOlavdia /vanovna avea un glas ce semana leit cu o bubuitură de tun şi făcea să tremure lampa de

tuci cu turturii ei de cristal prăfui#i şi cu bilele-i cu alice- Sint foarte neliniştită !i-e teama sa nu se întîmple ceva 'ltimele cuvinte fura rostite cu atîta

putere, încît cadrilaterul de păr de pe tigva lui /ppolit !atveevici se f acu vîlvoi %orobianinovar boră o mutră acră şi rosti silabisind cuvintele0-"-o să se întîmple nimic, maman.pa s-a plătit4 .flă că nu s-a plătit "ici galoşii nuerau spăla#i /ppolit !atveevici nu-şi iubeasoacra Olavdia /vanovna era proastă, iar vîrsta ei înaintată nu maipermitea să se spere că ar puteasă se deştepte vreodată Era de o zgîrcenie nemaipomenită şi numai sărăcia lui /ppolit !atveeviciîmpiedica această pornire să se dezlan#uie din plin .vea un glas atit de putemic şi atît de grav, încîti l-ar f iinvidiat pînă şi +ichard /nimă-de-(eu, la al cărui strigăt - precum se ştie - caii se lăsau îngenunchi )n afară de asta - lucrul cel mai îngrozitor - Olavdia /vanovna avea vise în fiecare noapte%isa fete cu cordoane, cai îmbrăca#i în valtrapuri cu tiv galben de dragon, portari care cîntalahar pă, arhangheli în şube de paznici,umblînd noaptea cu toaca în mînă, andrele de croşetat care sar singure prin cameră, sco#înd nişte sunete supărătoare )ntr-un cuvînt, Olavdia /vanovna era o bătrînă

putină la minte Şi, ca o încununare a tuturor acestor cusururi, îi crescuseră sub nas nişte mustă#i ceaduceau a pămătuf de ras/ppolit !atveevici plecă de acasă cam enervat Spri6init de uşorul uşii de la intrarea prăvăliei sale

părăginite, meşterul ?ezenciu@ statea cu bra#ele incrucişate *in pricina necontenitelor insuccese înafacerile sale comerciale şi a lungului consum de băuturi încălzitoare, ochii îi erau de un galbenviolent ca de cotoi şi îi ardeau ca nişte tăciuni nestinşi- .vem onoarea să vă salutăm5 strigă el înghi#ând cuvintele cînd îl zari pe /ppolit !atveevici

- ?una diminea#a5/ppolit !atveevici îl salută cu polite#e scotîndu-şi pălăria pătată, din fetru gros- Cum se mai simte coana soacră, dacă îmi este îngăduit să întreb4- 8m-m-m, făcu nedefinit /ppolit !atveevici şi, săltîndu-şi umerii drepti, işi vazu de drum-Ei, sa-i dea *umnezeu sănătate, spuse cu amărăciune ?ezenciu@ "urnai pagu beavem, arde-o-ar focul detreabă5 Şi încrucişîndu-şi bra#cle la piept, se spri6ini din nou de uşor(a poarta întreprinderii de pompe funebre H"imf aJ, /ppolit !atveevici f u din nou opritroprietarii H"imfeiJerau în număr de trei Ei îl salutară to#i deodală şi-l întrebară în cor desănătatea soacrei sale- E bine, bine, răspunse /ppolit !atveevici, ce să ai bă5 .zi-noapte a visat o fată de aur cu păruldespletit Cele treiHnimfeJ se uitară unul la altul şi scoaseră un oftat adînc2oate aceste întîlniri îl

întîrziară pe /ppolit !atveevici şi, contrar obiceiului, sosi la slu6bă cînd ceasul atîmat deasupralozincii H.i terminat treaba - pleacă5J arăta nouă şi cinci *in pricina staturii sale impunătoare şimai cu seamă din pricina musta#ilor, /ppolit !atveevici fusese poreclit în institu#ie !aciste, deşi


25/257

adevăratul !aciste nu purtase nici un fel de mustă#i /ppolit !alveevici scoase dintr -un sertar o perni#ă albastră de pîslă, o puse pe scaun, dădu mustă#ilor o pozi#ie corectă Gparalelă cu masa delucruK şi se aşeză pe perni#ă întrecîndu-i prin înăl#ime pe ceilal#i trei colegi ai săi "u spre a-şi ferihemoroizii, ci de f rică să nu-şi roadă pantalonii, întrebuinta /ppolit !atveevici pemita albastră2oate mişcările acestui func#ionar sovietic rau urmărite cu sfială de doi tineri0 un flăcău şi o fată$lăcăul, care purta o haină vătuită de postav, era cu desăvîrşire copleşit de atmosfera oficială, de

mirosul cemelii de alizarină, de ceasul care ofta des şi greu şi, mai ales, de afişul sever0H.i terminattreaba Upleacă5J*eşi incă nici nu-şi începuse treaba, flacăul cu haină se şi sim#ea cu prins de dorin#a de a pleca/ se părea că chestiunea pentru care venise e atît de neînsemnata, încît e ruşinos să deran6ezi din

pricina ei un cetă#ean carunt atît de impunător ca /ppolil !alveevici .cesta îşi dădea şi el seama cătînărul a venit pentru o chestiunc marunta, ca nu-inici o grabă, şi de aceea, după ce deschise

biblioraftul nr : şi-i îndreptă coperta, se cufundă în lectura hîrtiilor $ata, care purta o 6achetă lungă,tivită cu o panglică neagră, lucioasa, ii spuse ceva în şoaptă flăcăului, apoi, roşind de ruşine, din ceîn ce mai tare, începu să înainteze încctişor spre /ppolit !atveevici0- 2ovarăşe, întrebă ea, unde este aici$lăcăul cu haină of tă uşurat şi, spre propria lui surprindere, răcni0

-entru casătorie5 /ppolit !atveevici se uită cu luare-aminte la bara după care se afla perechea- "aştere4 *eces4- Căsătorie, repetă flăcaul cu haină uitîndu-se fisticit în 6ur $ata pufni în rîs 2otul era în perfectăregula /ppolit !atveevici se apucă de lucru cu o indemînare de scamator Cu scrisul său de baba,trecu numele mirilor în nişte registre groase, puse sever întrebări martorilor pe care mireasa îiaduse din curte, suflă îndelung şi cu dragosle în şta pilele patrate şi, ridicîndu-se pu#in de pe scaun,le aplică pe buletinele de identitate cam roase pe la col#uri, ale celor în cauză *upă ce încasa de latinerii căsători#i două ruble şi le eliberă chitan#a, /ppolit !atveevici spuse zîmbind ir nic0Hentruoficierea taineiJşi se sculă cît era de lung, sco#indu-si pieptul în afară Gobicei ramas de pe vremeacînd purta corsetK +azele late şi galbene ale soarelui se aştemeau pe umerii lui ca nişte epole#i .veao înfă#işare cam caraghioasă, dar nespus de solemnă Sticlele bombate ale pince-nez-uluirasfrîngeau o lumina albă ca de reflector 2inerii stăteau ca nişte mieluşei- lubiti tineri casători#i, spuse /ppolit !atveevici pe un ton pompos, da#i-mi voie sa văfelicit -cum se spunea înainte- cu prile6ul cununiei dumneavoastră civileE foarte, foarte placut sa vezitineri ca dumneavoastră păşind mînă în mînă spre realizarea idealurilor eterne $oarte, foaarte

plăcut5*upă ce-şi rosti tirada, /ppolit !atveevici strînse mîinile tinerilor casători#i, se aşeză şi, foartemul#umit de sine, se cufundă din nou în lectura hîrtiilor din biblioraftul nr :(a birourile de alaturi func#ionarii pufniră cu nasurile în călimări &iua de lucru se desfăşura calm

"imeni nu deran6a biroul de înregistrare a deceselor şi căsătoriilor e fereastră puteai vedeacetă#eni care, zgribuli#i de răcoarea primăverii, se îndreptau spre casele lor

$iB la amiază începu să cînte cocoşul de la cooperativa Hlugul şi ciocanulJ, lucru care nu miră penimeni .poi rasunara un zanganit metalic şi gîlgîitul unui motor *inspre strada 2ovarăşul7ubems@i se ivi un nor gros de fum violet 7îlgîitul se întăreşte rin fum se pot desluşi curindcontururile automobilului 7as nr al Comitetului EBecutiv 3udetean, cu un radiator minuscul şi ocaroserie butucănoasă ?altăcaind prin noroi, automobilul traversează pia#a Slaropans@aia, şi,clătinîndu-se, dispare într-un nor de fum înecăcios $unc#ionarii mai rămaseră multă vreme lafereastră comentînd evenimentul şi punîndu-l în legătură cu o eventuală reducere de personal *upăcîtva timp trecu cu gri6ă pode#ul de lemn meşterul ?ezenciu@, care colinda toată ziua prin oraş,interesîndu-se dacă nu a murit cineva &iua de lucru era pe sfirşite (a clopolnita din apropiere,vopsită în gal ben şi alb, clopotele răsunară cu toată puterea, geamurile zăngăniră *e pe clopotni#ăse ridicăun stol de ciori care, dupa un scurt miting deasupra pie#ei, zbură spre alte locuri /ppolit

!atveevici găsi că e timpul să plece acasă 2o#i care urmau sa senască în acea zi se născuseră şifuseseră înscrişi în registrele groase 2oti doritorii de a se căsători fuseseră casatori#i şi de asemeneaînscrişi în registrele groase


26/257

P$alm(autor& Lucian 'la"a

/ubind - ne-ncredin ăm că suntem Când iubimțricât de-adâncă noapte-ar fi,

Suntem în zi,Suntem în 2ine, ElohimSub lumile de aur ale serii2u vezi-ne, cutreierând livezile'mblăm prin marea săptămână7ând cu gând i mână-n mânăș

i cum am vrea să 2e slăvimȘentru iubirea ce ne-o-ngădui, Elohim5*ar numai rană a tăceriiE cuvântul ce-l rostim

Medita ie >n ritm de maree ( autor&A9 E9 'acon$*?ț

"umai tăcând i gândindu-te singur la toate,șa6ungi să-n elegi că din tot ce-ai fi vrut prea pu ine rămân lângă tine,ț țnumai văzând cum se-aprind i se sting noapteaștoate cărările tale gre ite W numai lăsândșsă te-nvăluie pulberea lor vei a6unge să tiișcă regretul e arpele galben pe care-ntr-un visșîl auzeai ca pe-un râu adormind la picioarele tale,adormind i trezindu-se iar $ără cuvânt, fără strigăt0șdrumul pe care-ai umblat, ori că-l strigi, ori că-l fluieri,nu se va-ntoarce la tine1 ghemul lui negru i brunșcineva l-a zvârlit în ocean *ecât orice părere de răue mai bună tăcerea "umai tăcând i gândindu-te singur șa6ungi să-n elegi că trecutul e-o casă pustie,ț

pentru toate păcatele taleizbăvirea e numai în timp, e numai în ro u,șe numai în oameni, în faptele lor (ini te-n urmă5ș2otul e numai acolo-nainte, totul e-n fa ă .leargă uitând,țceea ce nu vei uita va veni după tine o dată cu turma

de cerbi străvezii, care sunt poate visele tale2otul e doar înainte, totul sunt aniicare ard i te-ntâmpină-n caleș

P$almul L@@II (autor& te:an Au"u$tin ;oina6 rin Jrugăciunea inimiiJ din mine

aştept, ca-n mucezeala unei minefără ieşire, -n care mă sufoc,să mă străpungi de sus, şi să iau focCu toate gândurile-n slobozie

şi corpul ca o pată străveziea sufletului, să mă înfăşor în 6urul fulgerului 2ău uşor


27/257

Şi tot ce carnea nu va fi în staresă smulgă prin eBtaz din întristare,ca nişte zdren#e grele ce se rupdintr-un vestmânt, să-mi curgă de pe trupStrăin din orice-ncrâncenare sumbră,făptura mea să nu mai aibă umbră,

iar soarele trecând prin ea regalsă cânte ca lumina prin cristal Şi-abia atunci, dorind să-Xi spun pe nume,să mă topesc în 2ine, ca o lumecare - cu aştri noi la căpătâi -se-ntoarce la mu#enia dintâidin "ol. :sali: Ştefan Augustin Doinaş

;eci% vrei $! :ii un $criitor999 de C4arle$ 'u*oB$*i

dacă nu vine eBplodînddin tine în ciuda a oricenu o facenumai dacă vine neîntrebatădin inima şi mintea şi guraşi viscerele talenu o facedacă trebuie să stai cuorele holbîndu-te la ecranulcalculatorului sau aplecatdeasupra maşinii tale descris căutînd cuvintele,nu o facedacă o faci pentru bani saufaimă, nu o facedacă o faci pentru că doreştifemei în patul tău, nu o facedacă trebuie să stai acolo şi săo rescrii din nou şi din nou,nu o facedacă e muncă grea doar

gîndindu-te despre ea,nu o facedacă încerci să scriica altcineva,uită de astadacă trebuie să aştep#i

pentru ca să răcnească dintine, atunci aşteaptărăbdător, dacă nu mairăcneşte din tine,fă altceva

dacă dintîi trebuie să ociteşti so#iei tale sau prieteneisau prietenului sau părin#ilor


28/257

tăi sau oricărei alte persoanenu eşti pregătitnu fi ca atît de mul#i scriitorinu fi ca atîtea mii deoameni care se considerăscriitori,

nu fi nasol şi plictisitor şi preten#ios,nu fi consumat cu iubirea desine

bibliotecile lumii au căscat pînă la adormiredin cauza acestui fel descriiturănu te alătura la astanu o facenumai dacă vine din

sufletul tău ca o rachetă,numai dacă stînd nemişcatte-ar aduce la nebunie sau suicide sau crimă,nu o facenumai dacă soarele dininteriorul tău î#i arde viscerelenu o facecînd într-adevăr este timpul,şi dacă ai fost ales,se va face de la sine şi vacontinua să se facă pînă cîndvei muri sau va muriîn tinenu eBistă o altă cale şiniciodată nu a eBistat( reluare de &e site literar Cleo&atra; htt&


29/257

2ot cască leul ierniiCu vifore în coamă!i-e dor de vorba-#i caldă,!i-e dor de tine, mamă stea mi-atinge fa#ari poate-a ta năframă

Sunt alb, bătrîn aproape,!i-e dor de tine, mamăSunt ;aniel ( autor& Eu"en 8ebeleanu Sunt *aniel cel aruncat în groapa cu lei%oci tainice-mi uieră0 VEi, acum să vedem,șei pe tine sau tu pe eiI $iorii mă străbat Când or să vină4

i mă tot uit în 6ur ca să zărescȘo umbră să mă sfârtece, un leu cu col i de flăcări, o 6ivinăț

E groapa singură, cu buzele seninenu se aude-un pas afară

i toate fiarele se plimbă-n mineȘ ("ol. ='legie &entru floarea secerat>?, 196)

Rom7nie –autor& Radu 3?r e unde calcă pasul, se ridicăun cântec lin, ca foşnetul de braziSuspină-n glod o tâmplă de vlădică,sau, lung, tresare mâna unui cneaz *in orice sfânt răsare o troi#ăşi-un lan de grâu din pieptul unui dacE, poate, frunte grea de 6upâni#ăurciorul pus la cină în cerdac Când plugul se înfige dârz în brazdeun Strâmbă-(emne spintecă în lut

*orm $e#i-$rumoşii-n crini şi din obraz deSânziene albe zarzări au crescut Ce ochi surâd în floarea de răsură4Ce trup de fată tremură-n rogoz4e unde treci, rădvanele trecurăla nun#i şi la botez de voievozi orneşte vânt prin trestii dunărenesă ducă duhul prin#ului-mre6er,şi-n seri adânci nu luna suie-alene

ci cuşma basarabului, pe cer (a denii, sub icoane bizantine


30/257

cu reciste, în zâmbet daurit,îngenunchind alăturea de tinese roagă Ştefan %odă, prea smerit %ino şi-ascultă veacurile Xăriicum trec pe drumuri, seara, după oi

.scultă, nu bat clopotele zării,inima Xării cântă peste noi

.scultă, cu mioarcele şi cânii baciul !iori#ii suie colbăit.scultă, - plânsă, ciutura fântâniidin fund de basme scoate veac topit .scultă, ruga spusă la culcarede pruncul tău, cu glas tremurător,e-aceeaşi rugă limpede pe careau spus-o cne6ii în iatacul lor

riveşte, drumul ăsta scris în vremevine din mor#i, din doine pare tras, -şi carul greu ce-n praful serii gemee frate c-un bătrân iconostas Şi-acest plaivaz, cu 6ocuri azurate,cu care tu, poete, umbre #eşi,cu pragul mânăstirilor e frateşi cu baltagul aspru de plăieş

Vi$7nd cu apad!(autor& An"4el ;umbraveanu

/ui Ada uslo@ic

*aca nu visăm, vom muri*e alb, dacă visăm%om muri de plecări.cum vine prietenulCu bra#ele terminate în vâsle,.cum vine femeia

Cu stelele terminate-n priviri "inge tot aşa de-mpăcatCa-n mun#ii mei de la Cozia)ncepe aventura)ncepe un nou răsărit$erestrele sunt spoite negru*e noapte, fa#a femeiiE spoită ca un surâsentru sine rietenul schimbă%âsla cu schiul, tu schimbă paharul,2u schimbă visul, tu schimbă trenul

Cine nu schimbă nimicSe schimbă pe sine*u-te, pasăre,


31/257

Şi adă din planeta vecină'n drum pentru prietenul meu$iecare să viseze pentru celălalt,Eu voi visa cu zapadăentru fiecare din voi

Micul print( :ra"ment ( Antoine de Saint(E#uper?

/ dată, pe vremea când aveam eu şase ani, am dat peste o poză minunată, într-o carte despre

pădurile virgine, numită H)ntâmplări trăiteI

)nfă#işa un şarpe boa care înghi#ea o fiară sălbatică /ată copia acestui desen0

)n cartea aceea se spunea0

HŞerpii boa îşi înghit prada dintr-o dată, fără s-o mai mestece e urmă, nu mai sunt în stare să semişte şi dorm întruna, timp de şase luni, cât #ine mistuitulV

!-am gândit atunci îndelung la peripe#iile din 6unglă şi am izbutit săfac la rându-mi, cu creioncolorat, primul meu desen

*esenul numărul Era aşa0

(e-am arătat oamenilor mari capodopera mea şi i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperieEi mi-aurăspuns0

- *e ce să te sperii de-o pălărie4

*esenul meu nu înfă#işa o pălărie )nfă#işa un şarpe boa care mistuia un elefant .m desenat atuncişarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să poată pricepe şi oamenii mari Ei au întotdeauna nevoiede lămuriri

http://api.ning.com/files/eK*AidTsvTh4YAyh3P1dc8P7BcwZi-ioxT9rEvLA78Ku3dSpIOroYmIMYywnHemnPz-6mr0OQn8khdit2gpR5eVMHcvTFN16/p2.jpghttp://api.ning.com/files/u1NwgEvPy0W1MkoyxELqjhlds9sCTYMSNBmAJ1FrVN4n49-hhapKq92VwqErOw7YRtZ7lIfz0sPOPUsX3ezCobCsk7JgfZJG/p1.jpg


32/257

*esenulmeu numărul : era aşa0

amenii mari m-au povă#uit să le las încolo de desene cu şerpi boa, fie întregi, fie spinteca#i, şi să-mi văd mai degrabă de geografie, de istorie,de aritmetică şi de gramatică .şa s-a făcut că, la vârstade şase ani, am părăsit o strălucită carieră de pictor"ereuşita cu desenul meu numărul şi cudesenul meu numărul : îmi tăiase orice cura6 amenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi eobositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri.stfel că a trebuit să-mi aleg altămeserie şi am învă#at să conduc avioane .m zburat mai pretutindeni în lume, iar geografia, ce-idrept, mi-a fost de mare a6utor uteam, dintr-o privire, să deosebesc China de .rizona(ucru foartefolositor, dacă te rătăceşti în timpul nop#ii .şa că eu, de-a lungul vie#ii mele, am avut o sumedeniede legături cu o sumedenie de oameni serioşi !i-am petrecut multă vreme printre oamenii mari /-

am cunoscut foarte îndeaproape Ceea ce nu mi-a îmbunătă#it părerea despre eiCând întâlneam pecâte cineva care-mi părea mai dezghe#at la minte,îl puneam la încercare cu a6utorul desenului meunumărul , de care niciodată nu m-am despăr#it %oiam să ştiu dacă avea o minte într-adevăr pătrunzătoare "umai că răspunsul erau mereu acelaşi0

HE o pălărieI

.tunci eu nu-i mai pomeneam nici de şerpii boa, nici de pădurile virgine, nici de stele Căutam săfiu pe în#elesul lui Stăteam cu el de vorbă despre bridge, despre golf, despre politică şi desprecravate /ar el era încântat că făcuse cunoştin#ă cu un om atât de aşezat

.şa am trăit eu, stingher, fără să am cu cine sta într-adevăr de vorbă, până când, o dată, acum şaseani, am rămas în pană în pustiul Sahara !i se stricase ceva la motor Şi cum nu luasem cu minenici mecanic, nici călători, mă pregăteam să-ncerc de unul singur să duc la bun sfârşit o repara#ieanevoiasă Era pentru mine o chestiune de via#ă şi de moarte .pă de băut, abia dacă aveam pentru osăptămână

)n prima noape, deci, am dormit acolo, pe nisip, la mii de leghe depărtare de orice aşezareoamenească Eram mai singur chiar decât naufragiatul pe o plută, în mi6locul oceanului .şa că văînchipui#i uimirea mea, când deodată, în revărsat de zori, m-am pomenit că mă trezeşte un glăsciorciudat +ostea0

- 2e rog desenează-mi o oaie5

- Cum4

- *esenează-mi o oaie.m sărit în picioare, ca lovit de trăsnet !-am frecat bine la ochi .m privitcu luare-aminte Şi-am văzut un omule# cu totul nemaipomenit, care mă scruta cu gravitate /ată celmai bun portret pe care, mai târziu, am izbutit să i-l fac

http://api.ning.com/files/FGhPCtphK7L5u7XuKZDLYcblvVPj907hW2mue6IH6LgvhG4vm2fz52PH*jNNof4KOgfR0tFiSoDPe797VkuCLKHkysuYCVzk/p3.jpg


33/257

*esenul meu e însă, bineîn#eles, mult mai pu#in fermecător decât modelul "u e vina mea e cândaveam şase ani, oamenii mari mă făcuseră să-mi pierd orice încredere în cariera mea de pictor şi, înafară de şerpi boa întregi şi de şerpi boa spinteca#i, nu mai învă#asem să desenez nimic altceva rinurmare, priveam cu ochi mari de uimire la arătarea aceea "u uita#i că mă aflam la mii de leghe

depărtare de orice tărâm locuit r,omule#ul meu nu părea a fi nici rătăcit, nici mort de oboseală,nici mort defoame, mici mort de sete, nici mort de frică "u avea deloc înfă#işarea unui copil pierdutîn inima pustiului, la mii de leghe depărtare de orice tărâmlocuit Când, în sfârşit, am fost în stare săvorbesc, l-am întrebat0

- ?ine, dar ce cau#i tu aici4

/ar el rosti atunci din nou, încetişor, cerându-mi parcă un lucru din cale-afară de însemnat0

- 2e rog desenează-mi o oaie5 )n fa#a unei taine prea copleşitoare, nici nu mai cutezi să teîmpotriveşti ricât de nefiresc mi se părea mie lucrul acesta acolo, la mii de leghe depărtare de

orice aşezare omenească, şi cu toată prime6dia de moarte în care mă aflam, mi-am scos din buzunarstiloul şi o foaie de hârtie )nsă mi-am adus atunci aminte că studiasem îndeosebi geografia, istoria,aritmetica şi gramatica şi i-am spus omule#ului aceluia Gcam posomorându-măK că nu mă pricep sădesenez El mi-a răspuns0

- "u-i nimic *esenează-mi o oaie Cum eu niciodată nu mai desenasem o oaie, i-am făcut unuldintre desenele acelea două, singurele de care mă ştiam în stare Cel cu şarpele boa întreg Şi-amîncremenit, auzind că omule#ul îmi spune0

- "u5 "u5 "u vreau un elefant în pântecele unui şarpe boa5 'n şarpe boa e foarte prime6dios, iar unelefant te încurcă foarte mult (a mine acasă-i foarte strâmt Eu de-o oaie am nevoie *esenează-mi

o oaie5

.şa încât am desenat

El s-a uitat atent, apoi a zis0

http://api.ning.com/files/vDZXXOPt3g0sw80AHG4DQc9dyqV*qS*2vB89bxKEqMAkvBGxsdvsLcufH1RZgF6SIDhkmBNDZ7hGtI2IT2dcUnS*eC-1Tjr*/p11.jpghttp://api.ning.com/files/2OT5JQinpMGXQw*Ey3x84kchKhor7kG*G0YCEf0mTHtQq8jeVdJsnIQ6fpDqQuWZG4kHByLm*SxBWimvI9gv*F2ASK*ELZL*/mp1.jpg


34/257

- "u5 .sta-i tare bolnavă $ă-mi alta5

.m desenat alta0

rietenul meu a zâmbit cu drăgălăşenie şi îngăduin#ă0

- "umai că vezi şi tu aceasta nu-i oaie, e berbec .re coarne

.m făcut, prin urmare, desenul din nou0

El însă mi l-a dat înapoi, ca şi pe cele de mai înainte0- .sta-i prea bătrână Eu vreau o oaie care să trăiască mult .tunci, pierzându-mi

răbdarea, deoarece mă zoream să mă apuc de demontarea motorului, i-am făcut la repezeală desenulurmător 0

Şi i-am spus, într-o doară0

- .ceasta e lada5 aia care-#i trebuie se află înăuntru*ar am văzut cu uimire cum chipul miculuimeu 6udecător se luminează0

- Chiar aşa mi-o şi doream5 Crezi că oaia asta are nevoie de multă iarbă4

- *e ce mă-ntrebi4

http://api.ning.com/files/pfwSlujhSLknAC7AnQuWwlW7Eyr1S-1W9ZibZbmzMQTzV-siIQBV5jcpldFX2ckzfXCMQjC2ZKOdHfMeLK4GLppBTq9iwRAX/p14.jpghttp://api.ning.com/files/5OmzrB1Zas3zJJNNs6P1ZIPGG5PA6*2CTUyqHJ432qSW3EEw-pZ1aeGvH3kc0ev-s2KdnXC5f1sRkIsyzxGhr3aqcEyUtVku/p13.jpghttp://api.ning.com/files/DwJOfufofvJbY6xYWBLa8O1Hg39uIkA*INDMLXpVeeF1VdVqbqI0vgzWZyMTE7KskG2xJeV5Oko0SuIcQz3oSdaLwfRJxiJS/p12.jpg


35/257

- entru că la mine acasă-i tare strâmt

- "egreşit îi va a6unge Xi-am dat o oaie mititică

El s-a aplecat asupra desenului0

- "u chiar aşa de mititică /a te uită5 . adormit

Şi aşa l-am cunoscut pe micul prin#

Noapte de martie(autor& Va$ile Voicule$cu Se face moină-n suflet, cu pâclă-mpovărată1*in sloiul amintirii cad picuri tot mai vii,

Şi inima, hrănită, porneşte rar să bată,Cu sânge alb de visuri şi de melancolii T(a geamul meu stă noaptea şi vrea să intre-n casă,)n carnea ei de neguri ard stele mari de foc1Cum n-o poate cuprinde cămara ce m-apasă,!ă scol şi suflu-n gânduri şi-n noaptea mea-i fac locEa intră şi târăşte alaiul tot afară0Se umflă-n mine ape, trec turme de #igăiŞi aburii launtrici iau chip de primavară,Cu sâni rotunzi de măguri şi coapse moi de văiSosesc, scăpa#i şi teferi din cuştile-ntristării1Cocorii bucuriei, solia-ntâiei berzi,Şi şesurile min#ii, miriştile uitării(e-nrourează iarba cu mii de gânduri verzie dealurile vremii iernează neaua încă1*ar cântă gura dulce a vântului de sud,!omi#a, ghea#ă-şi crapă pleoapa ei de stâncă,Surâde şi pe gingeni şi-a prins sărutul crudCând pururi veşnicia vorbeşte numa-n şoapte,*e unde-atâta foşnet şi susure şi sfadă4!ă plec, ascult în mine prin sufleteasca noapte

Şi-aud cum se dezbracă pământul de zăpadăC7ntec de poet de$uet(autor& 3eor"e !rnea

Ce frumos cânta poetul,.ltădată şi vorbea)n consens cu alfabetu,*espre cât de mult iubea

*ar s-au dus acele vremuriŞi-a murit acel îndemn -

2enta mistică-n totemuri,(imba ludică, de lemn


36/257

.l#ii sunt acum la modăŞi se poartă glorios iubire mai comodăCare n-are, curios,

"ici sumar decor artistic,

"ici plăceri, nici remuşcări -Ca un simplu 6oc stilisticracticat, frecvent, pe scări

Şi-n maşini, şi-n ascensoare,)ntr-un ritm demen#ial -Semne slabe de ninsoare*upă marşul nup#ial

Stă poetul 6os, pe trepte,Cu metaforele-n gând1

"u-i nimic, să tot aştepte,ân-o adormi plângând5

Ca de-ntors din mersul vie#ii,%reo iubire, nu e chip -*e-asta şi a6ung poe#ii?iete fire de nisip5

Maitre?i +:ra"ment1( autor& Mircea Eliade

R .u început de atunci altfel de zile *espre fiecare din ele aş putea scrie un caiet întreg, într-atât eraude bogate şi într-atât au rămas de proaspete în amintirea mea "e aflam pe la începutul lui august, învacan#ă +ămâneam aproape tot timpul împreună, eu retrăgându-mă în odaia mea numai ca să măschimb, să scriu în 6urnal şi să dorm +estul timpului învă#am împreună, căci !aitre=i se pregătea în

particular pentru ?achelor of .rts, şi eu o a6utam Ceasurile noastre de atunci, ascultândcomentariile Sha@untalei, unul lîngă altul, pe covor, nepricepând un singur cuvânt din teBtulsanscrit, dar şezând alături de !aitre=i, pentru că ne puteam strânge pe furiş mâinile, o puteamsăruta pe păr, o puteam privi şi necă6i, în timp ce profesorul, un pandit miop, ne corecta traducereasau răspunsurile la chestionarul gramatical Cum îl interpreta ea pe Oalidasa şi cum găsea în fiecare

vers de dragoste un amănunt din dragostea noastră tăinuită .6unsesem să-mi placă numai ceea ce îi plăcea şi ei1 muzica, poezia, literatura bengaleză !ă străduiam să descifrez în original poeziilevaishnave, citeam emo#ionat traducerea Sha@untalei, şi nimic din cele ce mă interesau odinioară numai îmi re#inea acum aten#ia, riveam rafturile cu căr#ile de fizică fără nici un fior 'itasem tot, înafară de munca mea Gpe care o sfârşeam în silă, aşteptând să mă întorc mai curând acasăK şi de!aitre=iCâteva zile după mărturisirea noastră veni să-mi spună că mi-a ascuns atunci ceva Eram atât deinfatuat de siguran#a dragostei !aitre=iei şi de voluptatea care mă cuprindea întotdeauna înapropierea ei, încât o luai îndată în bra#e şi începui s-o sărutY 2rebuie să mă ascul#i, repetă ea 2rebuie să ştii tot 2u ai mai iubit vreodată aşa, caacum4

Y "iciodată, răspunsei repede, fără să ştiu dacă mint sau eBagerez numai G*e altfel, ce erau aceledragoste efemere şi senzuale din tinere#ea mea, alături de patima asta nouă, cave mă făcea să uit totşi să mă mulez după sufletul şi vrerile !aitre=iei4K


37/257

Y "ici eu, mărturisi !aitre=i *ar alte iubiri am mai avut Să #i le spun4Y Cum vreiY .m iubit întâi un pom, din aceia pe care noi îi numim Jşapte frunzeJ, se pregăti easă povestească)ncepui să râd şi o mângâai protector, ridiculY .sta nu e dragoste, scumpa mea

Y ?a da, e dragoste Şi Chab9 iubeşte acum pomul ei1 dar al meu era mare, căci şedeam pe atunciîn .lipore, şi acolo erau arbori mul#i şi voinici, şi eu m-am îndrăgostit de unul înalt şi mândru, dar atât de gingaş, atât de mângâietor "u mai mă puteam despăr#i de el Stam ziua întreagăîmbră#işa#i, şi-i vorbeam, ne sărutam, plângeam Şi făceam versuri, fără să le scriu, i le spuneamnumai lui1 cine altul m-ar fi în#eles4 Şi când mă mângâia el, cu frunzele pe obraz, sim#eam o fericireatât de dulce, încât îmi pierdeam răsuflarea !ă rezemam de trunchiul lui, ca să nu cad $ugeamnoaptea din odaie,goală, şi mă urcam în pomul meu1 nu puteam dormi singură lângeam sus, printre frunze, până cese apropia ziua, şi începeam să tremur dată era să mă prindă mama, şi am tras o spaimă de amrămas multe zile în pat *e atunci m-am îmbolnăvit eu de inimă Şi nu puteam sta în pat dacă nu mise aduceau în fiecare zi ramuri proaspete din pomul meu cu Jşapte frunzeJ

ascultam cum se ascultă o poveste, dar în acelaşi timp sim#eam cum se depărtează de mine Câtde complicat îi era sufletul5 înn#elegeam încă o dată că simpli, naivi şi clari suntem numai noi,civiliza#ii Că oamenii aceşlia, pe care îi iubeam atât de mult, dacă aş fi voit să a6ung unul din ei,ascund fiecare o istorie şi o mitologie peste, putin#ă de străbătut, că ei sunt stufoşi şi adânci,complica#i şi neîn#eleşi !ă dureau cele ce spunea !aitre=i !ă dureau cu atât mai mult, cu cât osim#eam în stare să iubească totul cu aceeaşi pasiune, în timp ce eu voiam să mă iubească veşnicnumai pe mine fiin#ă care iubeşte întruna, pe oricine1 poate fi chin mai insuportabil pentru unamant4 !i-o închipuiam goală şi adolescentă, încleştându-se de pom cu toată nebunia pasiunii eiEra o imagine care mă turbura, mă irita, căci mi se părea că voluptă#ile cunoscute de ea atunci nu ile voi putea dărui niciodată eu, nici nu le voi putea ştergeEra altfel de dragoste unirea aceea cu frunzele şi cu ramul !-au torturat, mai târziu, multeîntrebări0 cum se dădea ea lui4 Cum o înfiorau pe carnea goală frunzele acelea cu şapte degete4 Cecuvinte i-a spus când s-a sim#it pentru întâia oară posedată, robită numai lui4)mi adusese, învelită în hârtie argintie, o crengu#ă cu frunze, presată, parfumată, uscată .m avut onestăvilită pornire de furie văzându-le şi le-am luat, am încercat să le privesc dispre#uitor, dar nu m-am putut stăpâni şi le-am fărmi#at în palme, muşcându-mi buzeleY Şi el tot aşa a vrut să facă, îmi mărturisi !aitre=i *ar pe el nu l-am lăsat)ngălbenii %asăzică, şi el tot aşa de mult a iubit-o şi tot atât de crâncen a suferit ghicindu-seanticipat în dragoste, printr-un pom 'nde îmi era siguran#a întâietă#ii mele, liniştea mea4 !aitre=iîncepu să-mi sărute mâinile şi să-mi spună că acum i-a uitat şi pe guru, şi pe arbore, că nu măiubeşte decât pe mine, că celelalte dragoste n-au fost aşa

+ămăsei mut, cu o sfşâşietoare durere în suflet1 se năruise ceva, sim#eam o sfârşeală şi o furieîmpotriva mea, necunoscute până atunci .sta e gelozie4 mă întrebamY *acă nu te-aş iubi numai pe tine, n-aş avea cura6ul să-#i spun toate acestea, plângea !aitre=i2rebuie să-mi spui şi tu toate fetele pe care le-ai iubit înainte de mineY "-am iubit niciodată, răspunsei eu, întunecatY Cum ai putut trăi fără dragoste4 se minună ea Şi eşti mult mai mare decât mine, te-ai fi pututdărui în voie atâtor iubiriEzitai o clipă, pe gânduri !aitre=i mă ghiciY "u, nu dragostele tale, fetele pe care le-ai #inut în bra#e Să nu-mi spui de ele!urdărie, nu dragoste, au fost acelea)ncepu să pânngă în hohote e coridor trecu şoferul, care se opri o clipă, mirat de plâns, apoi plecă

mai departe, cu paşi lini GŞi el era unul care ne spiona, am observat mai târziu aceastaK !aitre=iîncercă să se stăpânească adunându-şi şalul la gură


38/257

Y *e ce mă chinui4 se revoltă ea deodată *e ce crezi că n-am fost pură în dragostea mea şi întrupul meu4 +ămăsei încremenit Eu o chinui4 mă întrebam )mi spune lucruri care mă ard, şi tot ease răzvrăteşte Eu, care n-am spus nimic, care o iubesc ca un nebun, neputând să mă împotrivescnici patimii mele, nici dorin#elor ei Eu, care vreau nebuneşte ca întreg trecutul să se şteargă, iar !aitre=i mi-l aducea necontenit în fa#ă, şi vie#uieşte continuu G3udecam şi sufeream ca un civilizat,ca unul care preferă întotdeauna să uite şi să acopere cu cenuşă, să ignore sau să tolereze, numai

liniştea şi confortul lui să nu-i fie stingherite !aitre=i nu cunoştea nici una din aceste supersti#iialbe şi mi se oferea continuu, întreagă, cu tot ce trecuse şi fecundase sufletul ei până atunci Căcitrupul, am ştiut aceasta, şi-l păstrase neatins1 cel pu#in, neatins de nici o mână virilăK!i-a mai spus, tot în după-amiaza aceea, de o altă dragoste a ei .vea pe atunci doisprezece sautreisprezece ani şi se dusese cu d-na Sen la marele templu de la uri, la 3aganath e când ocoleau,laolaltă cu mul#imea, coridoarele întunecate din 6urul sanctuarului, cineva se apropie pe nesim#ite de!aitre=i şi îi puse o ghirlandă de flori peste cap (a cea dintâi haltă în lumină, d-na Sen observăghirlanda şi, aflând că i-a fost pusă pe întunerec, i-o scoase şi o păstră pe bra#ul ei, *ar cum intră înîntuneric, !aitre=i sim#i iarăşi o ghirlandă în 6urul gâtului Şi pe ea i-o scoase d-na Sen la lumini*e data asta o luă la bra#, dar se petrecu acelaşi lutru de cum păşiră în întuneric Când a6unseră lasanctuar, d-na Sen avea pe bra# şase ghirlande Se uită în dreapta şi în stânga foarte mâhnită, pentru

că o ghirlandă atârnată de gâtul unei fecioare înseamnă logodnă Şi atunci apăru un tânăr de o rarăfrumuse#e, cu lungi plete negre pe umăr, cu ochi pătrunzători şi gură roşie Gsuferii cumplit ascultând

pe !aitre=i descriindu-mi-lK, care căzu la picioarele d-nei, îi atinse tălpile cu mâna şi îi spuse0J!amăJ .tât . dispărut apoi(-a iubit pe tânărul acesta ani de-a rândul, chiar după ce începuse să se îndrăgostească de 2agoreG.mănuntul l-am re#inut1 dacă se întâmplă să iubească pe 2agore, deşi e îndrăgostită acum de mine4Sau dacă, după mine, în timpul cât o iubesc eu, va mai veni altul4K la urmă i-a mărturisit lui 2agoreepisodul din templu, şi JpoetulJ i-a spus că tânărul acela era un mesager al dragostei, că cele şaseghirlande erau nu ştiu ce lucru simbolic, şi altele .scultând-o, mă înfioram de câtă 6unglă se aflăîncă în sufletul şi mintea !aitre=iei Câte întunecimi, ce floră tropicală de simboluri şi semne, ceatmosferă caldă de eventualită#i şi senzualitate 'nde eram eu, în toate acestea4 Şi eram iubit deo fecioară de D ani, pe care nu o sărutase încă nimeni pe gură în afară de mineY .cum sunt a ta, numai a ta, izbucni !aitre=i, înlăn#uindu-mă "umai tu m-ai învă#at ce estedragostea, numai tu m-ai înfiorat1 #ie m-am dat Când ai rupt frunzele, eram fericită Ce mult îmi

place să te văd mânios ca un vânt, să mă calci în picioare, să nu-#i pese de mine 2e iubesc aşa *ece te temi4 )ntr-adevăr, nu aveam nici un motiv să mă tem !aitre=i mă căuta mereu în odaia mea,în acel ceas al după-amiezii, când to#i dormeau sus, sub ventilatoare .proape mi se dedea acolo, pe

6e#ul imens, făcut din pai de bambus Sărutările alunecau acum pe trup, coborând de-a lungulgâtului, pe umerii goi sub şal, pe bra#e, pe piept Când i-am mângâiat întâia dată sânii, cu o mânăgrăbită şi înfometată, s-a adunat întreagă într-un singur fior înghe#at S-a destins apoi şi şi-adescheiat pieptarul, cu tot ce mai rămăsese spaimă şi voluptate în priviri !i i-a dat înnebunită,

înfricoşată, aşteptând parcă un trăsnet care să ne năruie pe amândoi "iciodată n-am văzut sâni maifrumoşi, la nici o statuie din lume, căci paloarea aceea întunecată a trupului !aitre=iei seîmbu6orase acum sub cea dintâi dezvelire, şi frumuse#ea perfectă, de sculptură, a bustului seiluminase aşteptându-mă 2rupul tot era o aşteptare, fa#a încremenise, ochii mă priveau ca pe ominune "u mai era senzualitate fiorul acela care o străbătea şi o ucidea alături demine Eu mătrezeam lucid şi a#â#at, eBperimentâd în etape dragostea, în timp ce ea se dăruise toată miracoluluiunei atingeri bărbăteşti de timpul ei, fiind încă fecioară .mîn#eles mai târziu că voluptatea aceastaadâncită în carne, când era încă numai îndrăgostită, o crucifica . avut atunci cura6ul să mă întrebe,cu un bra# încleştat pe speteaza 6e#ului şi cu mâna cealaltă mângâindu-mi părulY "u e păcat4/-am răspuns, ca de obicei, cu o consolare stupidă, câteva fraze fără nici un con#inut şi am continuat

să mă pierd în descoperirea treptată a trupului ei Când o priveam, la răstimpuri, uimit eu însumi deabandonarea atât de completă, o zăream cum stă cu capul pe 6e#, ochii închişi, tremurând, lacrimilealunecându-i pe obra6i, lipindu-i şuvi#ele de păr la col#ul buzelor şi pe bărbie


39/257

Y Când vom fi uni#i, o consolam eu, ne vom iubi fără hotare 2e voi avea toată atunciY *ar acum nu e păcat4 revenea ea, strâgându-şi ochii, muşcându-şi buzeleY .cum te sărut numai şi-#i mângîi numai o parte din trup .tunci va fi altfel, vei fi a mea, a meaY "u sunt şi acum4 spunea ea, cu un glas stins "u e păcat4!i-au trebuit câteva zile până am în#eles ce vroia ea să-mi spună Era păcat, pentru că ea sim#eavoluptatea complet şi se temea ca rouă dragostii astfel risipită să nu strice orânduiala lumii dată

ce-mi dăduse buzele şi mă îmbră#işase, cu trupul ei tot lipit de al meu, noi eram uni#i Şi dragosteatrebuia să se săvârşească până la capăt, altminteri voluptatea a6ungea viciu, iar bucuria uniriinoastre, o triste#e a cărnii ăcatul nu erau încercările de a-i cunoaşte tot mai mult trupul, cilimitarea îmbră#işărilor mele, care o făceau să cunoască cele mai definitive spasme fără ca rodulacestor bucurii să se adune, să crească +isipirea rodului era păcat, în sim#irea şi 6udecata eiindiană *upă datina lor, trebuia să fim uni#i în pat, şi din mângâierile noastre să răsară roade vii,

prunciiCăci altminteri, dragostea se pierde, bucuria a6unge stearpă, iar unirea noastră viciu !-amcutremurat în#elegând că nu senzualitatea şi dragostea ei pentru mine o sileau să-mi ceară aceasta, cio supersti#ie, o teamă de @arma, de zei, de strămoşi )n noaptea aceea mă gândeam unde se găseşteadevărata sinceritate a sim#urilor, adevărata inocen#ă a cărnii, la ei sau la noi, civiliza#ii4 are

!aitre=i n-a activat ca o hipnotizată, ca un automat, de când m-a sărutat înâia oară4 Şispontaneitatea, vastitatea dragostei ei fa#ă de mine nu sunt oare simple consecin#e ale celei dintâicăderi, acte determinate de conştiin#a ei barbară, supersti#ioasă4.6unsesem să evit pe cât puteam îmbră#işările prelungi în singurătate, pentru că adoram aproapa ped-na Sen şi respectam pe d-l Sen, şi aşteptam să găsesc un prile6 de a le cere pe !aitre=i pentrumine înainte da a o avea .m fost un om moral, de aici mi se trag toate tragediile .m iubitîntotdeauna pe mai multe planuri, n-am ştiut să sacrific totul pentru un singur sâmbure da adevăr sau de via#ă, de aceea m-am lovit de toate pragurile şi m-au dus valurile cum au vrut*e altfel, iubeam atât de mult pe !aitre=i, încât preferam o comuniune mai caldă, mai completă,aşa cum o aveam în plimbările cu maşina prin împre6urimile Calcuttei, zeci de @ilometri făcu#i pânăaproape de miezul nop#ii, dincolo de ?arac@pur, de 8oogl=, de Chandernagore Cu ea Gspun cu eaY deşi eram întotdeauna întovărăşi#i de d-na sau de d-l Sen, de (ilu şi !antu, Chab9 sau deOho@ha Y pentru că nu ne vedeam şi nu ne sim#eam decât pe noi, pe noi doiK, cu ea am vizitatatâtea sate din 6urul JCalcuttei, am dorit atâtea case ascunse între cocoti-eri, unde ghiceam din ochică ne-ar fi plăcut să ne ascundem, am lăsat atâtea amintiri pe şoselele acelea întunecate de umbraarborilor care le încolonau .tâtea lacuri artificiale pe marginea cărora ne-am aşezat amândoi,strângându-ne furiş mâinile, în timp ce ceilal#i aduceau din maşină coşule#e cu sand>ichuri şifructe .tâttea halte în noapte, pe şoseaua Chandernagorului, încremeni#i cu to#ii de tăcere, dearbori, de licuricii care zburau în 6urul nostru ca într-o 'r>ald Cu deosebire îmi amintesc o noapte,când ni s-a oprit maşina chiar pe şoseaua aceea feerică a Chandernagorului, şi şoferul a pornit cu!antu să caute nişte scule într-un sat din apropiere /nginerul, obosit, a rămas să dormiteze în

maşină, iar noi trei, !aitre=i, Chab9 şi cu mine, am plecat să recunoaştem pădurea %ară fără lună,cu atâtea stelecâte are ?engalul şi licurici aşezânduni-se pe umeri, pe fa#ă, pe gât, ca într-un basmcu bi6uterii "u ne spuneam nimic şi, pe nesim#ite, ne-am înlăn#uit, temători de Chab9, încura6a#i detăcerea şi întunerecul acela fermecat "u ştiu ce suflet necunoscut din mine izbucni atunci chematde toată această /ndie nebănuită ădurea părea că n-are aici început, nici margini .rbori deeucalipt, fără vârstă, prin care cerul se ghicea anevoie, într-atât erau de mincinoşi licuricii şi dedepărtate stelele "e-am oprit în fa#a unui eleşteu artificial, unul din acele bazine în care agricultoriicresc peşte .m amu#it acolo to#i trei Cine ştie ce minuni se urzeau atunci printre lotuşii cu frunzelestrânse, în apa aceea fără tresărire, în care se oglindeau zborurile boabelor de aur4 !ă scuturammereu, pentru că prea6ma noastră se prefăcuse în basm, şi omul tânăr din mine, omul ceasuluiaceluia de amăgiri, se lăsa adormit le sfin#enia şi irealul prezen#ei noastre în fa#a acestui eleşteu

încremenit .m stat aşa mult timp şi n-am cutezat atunci s-o sărut pe !aitre=i "u mai doreamnimic, nu mai sim#eam nevoia vreunui gest Era o seninătate nefirească în sufletul meu, deşi taina şimiracolul din 6ur mă eBaltase, mă narcotizase, mă răzvrătise "u ştiu cum s-a petrecut aceasta


40/257

.ltă dată, am găsit o casă părăsită, la marginea unui câmp de orez în care eu mă avântasem şi măîntorsesem ud până aproape de genunchi .m stat pe zidul ruinat al casei, pe pietrele aceleaamenin#ate de vegeta#ie, uscându-mă "u răsăriseră încă stelele, şi seara era caldă, cu adieri deeucalipt .lături, încercând să stea tot atât de confortabil, deşi venise într-o sari cu fir, !aitre=icăuta cu privirea începutul pădurii, dincolo de câmp "u ştiu ce tainică împărtăşire a dorin#einoastre de fugă, de izolare împreună a trecut atunci peste tot ădurea ne îmbia cu desimea ei de

arbori şi umbre, cu păsările ei fericite "e-am privit, şi o emo#ie dincolo de fire ne-a invadat, ca şiatunci în bibliotecă .m a6utat-o să sară de pe zid şi i-am sărutat în fugă părul, dar sărutul a fostsufletu-mi întreg, căci !aitre=i s-a abandonat cu ochii închişi, fără să se mai gândească la (ilu şi lad-na Sen, care ne-ar fi putut vedea din maşină "e întorceam întotdeauna lângă ei cu inimileînspăimântate0 dacă ne-au văzut4limbările acelea mi-au rămas acum mai proaspete şi ucigător de dulci în amintire Căci dacăamintirea cărnii se trece uşor, dacă unirea, cât de perfectă, a trupurilor e asemenea setei şi foamei şise uită, nimic din opacitatea aceasta nu era în comuniunea noastră dinafară de oraş, când ochii îşispuneau singuri tot, şi o simplă îmbră#işare înlocuia o noapte de dragoste "umai acolo mai puteamregăsi fiorul acelor priviri fiBe, hipnotice, nesă#ioase, descoperite în cea dintâi zi a noastră, în

bibliotecă Când ne opream la bariere, în plină lumină, ochii noştri se căutau, se găseau şi se

înlăn#uiau eBaspera#i, dăruindu-şi atât de nebuneşte privirile, încât mă întreb şi acum cum de nu aughicit ceilal#i patima noastră Să fi crezut, oare, că e dragostea pe care o voiseră ei4 dată am văzutChandemagorul noaptea ?ulevardul iluminat pe amândouă păr#ile nu mi-a putut şterge impresia deobosită melancolie pe care mi-o lăsaseră ruinile palatului, atât de glorios cândva în această veche şiuitată de *umnezeu colonie franceză (a întoarcere m-am gândit serios cât de puternică şi denepieritoare este această /ndie, care rabdă şi înghite totul fără să-i pese de năvălitori şi de stăpâni.lergam într-o maşină a secolului al RR-lea şi alături de mine aveam un suflet nepătruns şineîn#eles, tot atât de himeric şi de sfânt ca şi al celeilalte !aitre=i, sihastra din 'panishade /-amatins bra#ul ca să mă deştept $ata aceasta mă iubeşte pe mine4 (a ?elur-!ath, în as@ram-ul luiS>ami %ive@anahda, veneam de cele mai multe ori, mai ales sărbătorile, pentru că 7angele curgeacolo chiar pe la treptele math-ului, şi priveliştea e minunată, aerul îmbălsămat .colo ne plimbamnoi nestingheri#i, fără multe cuvinte şi fără gesturi de dragoste .colo mi s-a părut că aflu o linişte

pe care sufletul meu n-o cunoscuse nicăieri mai înainte Era dragostea pentru !aitre=i sauconvingerile mele bine 6ustificate, acelea care m-au făcut pentru întâia oară să mă gîndesc laconvertire4 %oiam să trec la hinduism, şi atunci n-ar mai fi eBistat nici o piedecă în drumul uniriinoastre Şi mă întrebam aşa0 dacă e adevărat că toate religiile sunt bune, că acelaşi *umnezeu semanifestă în fiecare din ele, atunci de ce n-aş putea îmbră#işa credin#a !aitre=iei4 "u-mi lepădlegea din spaimă sau de pofta câştigului, ei pentru că dragostea mă pune la această încercare *acăo dogmă moartă poate stăvili o dragoste vie, ce fel de dragoste e aceea4 *acă sunt convins căadevărul e pretutindeni, în toate credin#ele, de ce nu schimb în fapte convingerea aceasta4 E foarteuşor să spun, ca orice misionar modernist, că toate religiile sunt bune !-am săturat de vorbe %reau

să-mi dovedesc mie însumi că hinduismul e tot atât de bun ca şi creştinismul, dacă cred, într-adevăr,într-un singur *umnezeu1 după cum amândouă legile ar fi inutile, dacă n-aş credeCînd i-am spus !aitre=iei acest lucru, acolo la ?elur-!ath, a rămas o clipă uluită de hotărârea meaşi mi-a mărturisit că, dacă trec la hinduism, nimeni nu ne-ar mai putea despăr#i !i-a citat câtevacazuri de asemenea convertiri Ge un francez, profesor la Shantini@etan, căsătorit cu o bengali, îicunoscusem chiar eu şi rămăsesem impresionat de seninătatea şi fericirea lui, sădit într-un pământstrein, având fii şi fiice pe care îi creştea ca pe adevăra#ii copii indieniK Şi în aceeaşi seară, laîntoarcerea în ?ho>anipore, !aitre=i mărturisi d-nei Sen hotărârea mea . fost atât de fericită, încâtse coborî la mine să-mi spună că JmamaJ e copleşită de bucurie, că toate femeile de sus nu vorbescdecât de asta şi că acum, aşteptând ceasul prielnic, aş putea-o cere fără teamă "e-am îmbră#işatatunci cu o siguran#ă şi o împăcare de sine care mi-au dat mai târziu de gândit are toleran#a

aceasta, patronarea aceasta generală, nu va fi hotarul dragostei noastre4 mă întrebam*-l Sen, când a auzit de convertire, s-a supărat şi mi-a spus că nu trebuie să mă entuziasmez atât derepede pentru o religie în care nu mă atrage, deocamdată, decât ineditul şi ceremonialul1 că religia


41/257

mea e mult mai bună decât a lui, şi, dacă el nu şi-o poate lăsa pe a sa, pentru că şi-ar pierde locul însocietate, eu nu am nici un motiv să încerc această eBperien#ă *e altfel, el nu va accepta decât dupăce va primi consim#ământul celor din #ară "u trebuie niciodată să uit că o religie se păstrează nudin convingere, ci din dragoste şi respect pentru cei aproape nouă şi care cred încă în ea G*ar dragostea mea nouă şi vie4 îi spuneam ascultându-l, pentru că avea şi el dreptate, dar aveam şi euK.ceastă opozi#ie netă şi viguroasă a d-lui Sen ne-a deprimat, pe mine şi pe !aitre=i "e-am hotărât

ca eu să plec o lună la uri, prin octomvrie, şi să mă întorc convertit gata .tunci, nici o discu#ie nuva mai fi posibilă*e altfel, s-a întâmplat ca d-l Sen, care suferea de câteva luni de presiune arterială tot mai gravă, săaibă două-trei atacuri repetate de Jmouches-volantesJ, şi aceasta a alarmat toată casa limbărilenoastre cu maşina s-au rărit, mai toată vremea trebuind să stau în odaia d-lui Sen, cetindu-i fieromane, fie căr#i de psihologie şi medicină GCăci inginerul, de când s-a văzut silit la imobilitate, aînceput să se gândească la suflet şi la boală şi dorea să se documentezeK $ăceam cu schimbul,!antu, eu şi !aitre=i *-l Sen nu suferea, dar era nevoit să petreacă o bună parte din zi întins pe

pat, cu ochelari negri la ochi ?oala aceasta, care dura de câteva luni, aproape că nu o observasem,într-atât eram de preocupat şi fascinat de 6ocul dragostii noastre .m în#eles atunci câte lucruri se

petrecuseră în 6urul meu, fără ca eu să le bag în seamă +evolu#ia civilă amenin#a iarăşi, cu cei MF

FFF de na#ionalişti în temni#e . trebuit să asist la câteva scene brutale, câteva şar6e de poli#iecălărea#ă, o devastare a cartierului si@h din ?ho>anipore, copii bătu#i şi femei rănite, ca să mărevolt şi eu de-a binelea *ar atunci n-am mai 6udecat şi osândeam pe britoni fără rezervă, măînfuria orice nouă brutalitate pe care o afiam din ziare, priveam scârbit orice alb întâlnit în tramvaieşi am renun#at la tutunul englezesc, la pasta de din#i englezească, la orice lucru adus din .nglia, "umai cumpăram decât obiecte s>adeshi sau, dacă nu găseam de acestea, marfă 6aponeză *e altfel,via#a mea în ?ho>anipore mă silise să renun# de mult la ma6oritatea cumpărăturilor europeneCâteva zile după devastarea cartierului si@h, mă vizitează 8arold 7hicisem1 venise pentru unîmprumut, de data asta mare, o sută de rupii .veam banii la JChattered ?an@J şi i-am dat cecul,încântat că-l pot servi Gbietul băiat nu-şi plătise chiria de trei luni şi nu mai avea ce să mai mănânce

până la leafăK, dar în acelaşi timp înfuriat că a6ut un duşman al /ndiei .6unsesem aproape şovinistşi, după ce !aitre=i ne-a servit ceaiul şi a întârziat pu#in de vorbă în camera mea, am îmcercat săaduc discu#ia despre 7andhi şi despre revolu#ia civilă 8arold, ca orice eurasian, nu putea nici săaudă de asemenea lucruri şi era fericit de teroarea dezlăn#uită de poli#ie şi armată1 dar în ziua aceeavenise să-mi ceară o sută de rupii şi nu putea să mă contrazică .m avut atunci intui#ia laşită#ii lui şim-am recunoscut atât de bine în 6ena lui de a discuta o credin#ă, încât m-am întristat *ar mai eraceva0 8arold venise şi pentru a mă spiona, să vadă cum locuiesc aici, dacă duc, într-adevăr, o via#ăde Jbrută neagrăJ, cum credea el, sau am oarecare confort %enise, mai ales, pentru !aitre=i1 şi cânda văzut-o servind ceaiul, roşind privindu-mă pe furiş, zâmbind, familiară cu odaia şi cu prezen#amea, a în#eles şi mi-a spus-oY *ragul meu .llan, eşti pierdut fără putin#ă de scăpare de-acuma

Y .r fi cea mai mare fericire a mea dacă aş izbuti să fiu primit în lumea aceasta, îi răspunseiîntărâtat, privindu-l drept în ochi lume vie, c

arhiva literaturii universale- volumul ii, coordonator maria sava

Documents