arhitectura spaţiilor universitare. sustenabilitate … · web viewÎn esență, studiul meu de...

ARHITECTURA SPAȚIILOR UNIVERSITARE

SUSTENABILITATE PRIN INTEGRARE COMUNITARĂ

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ ION MINCU” BUCUREŞTI

LUCRARE DE DOCTORAT - REZUMAT

ARHITECTURA SPAȚIILOR UNIVERSITARE SUSTENABILITATE PRIN INTEGRARE COMUNITARĂ

Conducător științific:

Prof.dr.arh. Daniela RĂDULESCU ANDRONIC

Specialitatea: arhitectură

Autor: drd. arh. Cătălin Mihai Caragea

BUCUREŞTI - 2018

STRUCTURA LUCRĂRII

Lucrarea este compusă din 5 capitole precedate de o parte introductivă care punctează scopul, importanța, ipoteza și principalele obiective ale cercetării. Segmentul final este reprezentat de concluziile studiului și identificarea direcției pentru viitoare cercetări urmat fiind de referințe bibliografice și partea de texte anexă ale lucrării.

Structurarea pe capitole și subcapitole a lucrării este realizată după cum urmează:

INTRODUCERE..................................................................................................................................

i.1 Conţinutul şi structura lucrării...............................................................................................3

i.2 Scopul și importanța studiului...............................................................................................4

i.3 Ipoteza cercetării...................................................................................................................4

i.4 Obiectivele cercetării............................................................................................................4

i.5 Metode de cercetare............................................................................................................5

i.6 Definirea termenilor...........................................................................................................5

1. ABORDAREA FENOMENOLOGICĂ APLICATĂ SPAŢIULUI UNIVERSITAR...............12

1.1 Aspecte ale viziunii fenomenologice............................................................................12

1.2 Spaţiul arhitectural universitar– perspectiva fenomenologică......................................14

1.3 Arhitectura universitară – rezultat al suprapunerii de senzaţii......................................17

1.4 Percepţia multisenzorială în arhitectura spațiilor universitare......................................20

2. EVOLUŢIA SPAŢIILOR UNIVERSITARE. TIPOLOGII.......................................................23

2.1 Tip şi tipologie în arhitectură........................................................................................23

2.2 Tipologia spaţiilor universitare.....................................................................................30

3. PROIECTAREA INTEGRATĂ A SPAȚIILOR UNIVERSITARE..........................................50

3.1 Relația dintre paradigma de învățare, comunitate și spațialitate...................................50

3.1.1 Modalităţi de acumulare a informaţiei...................................................................503.1.2 Noţiuni ale teorieişsi practicii predării contemporane...........................................51

3.2 Concepte esenţiale în proiectarea integrată a spaţiilor universitare.............................54

3.2.1 Conectivitate, participare, comunicare..................................................................543.2.2 Flexibilitate............................................................................................................553.2.3 Transparenţă..........................................................................................................56

3.2.4 Accesibilitate.........................................................................................................583.2.5 Spaţii pentru experimente participative.................................................................583.2.6 Tehnologie şi comunitate în procesul educațional................................................623.2.7 Spațiile pentru interacțiune și comunicare.............................................................633.2.8 Spațiile pentru învățare – biblioteca deschisă........................................................65

4. SUSTENABILITATEA SPAŢIULUI UNIVERSITAR PRIN INTEGRARE COMUNITARĂ

..................................................................................................................................................66

4.1 Public vs. Commons.....................................................................................................66

4.2 Relaţia universitate – spaţiu public...............................................................................67

4.3 Universitate şi comunitate.............................................................................................74

5. EXPERIENŢE SPAŢIALE UNIVERSITARE ACTUALE.......................................................84

5.1 Arhitectura spaţiilor universitare contemporane................................................................84

5.2 Evoluţia conceptului și a programului...............................................................................91

5.3 Ipostaze ale spațiului universitar interactiv......................................................................101

5.4 Sustenabilitate și integrare urbană...................................................................................111

5.5 Modele de regenerare a patrimoniului industrial.............................................................119

5.6 Tehnologia – motor al procesului educaţional.................................................................123

6. CONCLUZII.............................................................................................................................126

Bibliografie.......................................................................................................................................135

Cărţi...........................................................................................................................................135

Articole......................................................................................................................................137

Reviste.......................................................................................................................................138

Webografie................................................................................................................................138

Lista ilustraţiilor........................................................................................................................141

Anexa 1.............................................................................................................................................148

Anexa 2.............................................................................................................................................161

Anexa 3.............................................................................................................................................164

Anexa 4.............................................................................................................................................166

Anexa 5.............................................................................................................................................168

ARHITECTURA SPAȚIILOR UNIVERSITARE CONTEMPORANE. SUSTENABILITATE PRIN INTEGRARE COMUNITARĂ

Conţinutul şi structura lucrării

Lucrarea mea de doctorat are ca obiectiv principal studiul arhitecturii spaţiilor universitare

contemporane şi evoluaţia sustenabilă a acestora prin integrarea comunitară.

Arhitectura este unul dintre pionii principali pentru îmbunătăţirea relaţiilor interumane şi

susţinerea acestora, motiv pentru care spaţiile gândite în ideea deschiderii către comunitate nu pot

fi dezvoltate decât printr-o abordare bazată pe experienţa noastră culturală, trăită, simţită, prin

spaţialitatea orientată către utilizator.

Integrarea arhitecturii cu funcţiune educaţională la nivelul orașului este un criteriu important

deoarece de cele mai multe ori setează standarde noi pentru zona respectivă. În societatea actuală,

investiţia în oameni este esenţială şi se poate realiza cel mai bine prin activităţi care îi formează şi

le dezvoltă personalitatea. Mediul în care acest proces continuu se desfăşoară ocupă o poziţie

prioritară.

Arhitectura determină relațiile interumane pentru care este cadru, având capacitatea de a

înmagazina istoria. Din acest motiv spațiile comunitare, inserându-se într-un sistem de relații

sociale, culturale și politice existent, îi sunt tributare acestuia, iar proiectul de arhitectură se

orientează a priori către utilizator, prin spațialitate și referințe culturale.

Abordarea fenomenologică în procesul de creaţie arhitecturală, în modelarea unor spații destinate

învățării poate să ofere cel mai bun răspuns pentru o arhitectură care să se adreseze fiecărei

persoane în mod individual, oferind un impuls în realizarea scopului comun de integrare a

cunoaşterii, pentru utilizarea creativă a acesteia.

Folosirea noilor tehnologii în procesul acumulării de informaţii, în desfăşurarea activităţilor din

spaţiile universitare contemporane, este foarte importantă pentru că în ultimii ani tehnologia a

revoluţionat modul cum trăim, comunicăm sau învăţăm însă trebuie conştientizată şi valorizată

deasemenea latura socială a arhitecturii universitare.

Cosider că aportul pe care o abordare integrată universitate – spaţiu public este de actualitate şi

poate conduce către sustenabilitatea programului universitar dată fiind o permanentă relaţie cu

oraşul.

3drd. arh. Cătălin Mihai Caragea


Scopul și importanța studiului

Scopul cercetării este analiza modului în care spaţiile de învăţământ sunt adecvate exigenţelor

educaţionale actuale şi cum, prin conformare arhitecturală, procesul de învăţare poate să fie

potenţat. Un alt aspect important este analiza modului în care arhitectura spaţiilor universitare se

poate dezvolata într-o manieră sustenabilă, adecvată exigenţelor actuale în funcţie de aportul prin

care spaţiile publice reuşesc să susţină o permanentă relaţie universitate – oraş.

Arhitectura spaţiilor educaţionale contemporane trebuie să materializeze şi să ilustreze valorile

societăţii actuale: deschidere, libertate, conectivitate, creativitate etc. De asemenea, arhitectura

trebuie să aibă capacitatea de a conferi încredere şi de a responsabiliza şi încuraja explorarea,

experimentul şi inovaţia atât în rândul elevilor, profesorilor cât şi în cadrul comunităţii. Spaţiile

universitare contemporane sunt spaţii de formare şi ar trebui să evolueze continuu în ideea

deschiderii acestora pentru comunitate prin interacţiune, incluziune, integrare.

Ipoteza cercetării

Pentru un proces educaţional eficient, spaţialitatea construcţiei trebuie să fie generată şi să reflecte

paradigma învăţării care se desfăşoară programa universitară. Valorile democratice ale societăţii

actuale - libertate, independenţă, deschidere, conectivitate - trebuie să se materializeze de

asemenea în spaţiile arhitecturale.

Învăţământul poate fi mai eficient dacă între spaţiile arhitecturale şi comunitate există o constantă

şi permanentă legătură. Privite ca spaţii comunitare, spaţiile universitare vor funcţiona în

paradigma conectivismului şi vor evolua către internaţionalizarea sistemului educaţional, fiind

totodată pioni importanţi pentru incluziune socială. Spaţiile universitare trebuie să evolueze în

sensul integrării principiilor unui sistem universitar deschis, menţinând o constantă relaţie

universitate-comunitate diminuând în felul acesta riscul ca spaţiile universitare să devină nişte

enclave.

Obiectivele cercetării

*Evidenţierea relaţiilor spaţiale şi funcţionale dintre componente: învăţare-cercetare-circulaţie-

recreere-cazare-cultură-alimentaţie publică-spaţiu comunitar.



*Decelarea conceptelor cheie folosite de arhitectura contemporană în vederea adecvării la

paradigma de educaţie aplicată

*Utilizarea unor exemple comentate pentru suţinerea noţiunilor teoretice enunţate;

Metode de cercetare

*Studiul bibliografic

Am cercetat în cărţi şi publicaţii de specialitate exemple de program şi am analizat modele de

arhitectură educaţională concepută pe baza unor direcţii noi, pe care le voi menţiona şi explica pe

parcursul lucrării.

*Cercetare empirică: vizite în universităţi europene construite după anul 2000

Studiul va fi completat de asemenea cu propriile concluzii, pe care le-am tras în urma

experimentării diferitelor spaţii universitare din ţară şi străinătate.

*Analiza comparată a modelelor

Vor fi comparate exemple diferite, evidenţiind relaţia dintre paradigma de învăţare şi spaţialitate,

pe de o parte sau între funcţiune şi comunitate, pe de alta.

Definirea termenilor

- definirea termenilor și a conceptelor principale utilizate la realizarea lucrării.



Figură 1- concepte esenţiale în proiectarea integrată a spaţiilor universitare contemporane; schița de stud. arh. Diana Laura

Rizea;

CONCLUZII

În esență, studiul meu de doctorat abordează modalitatea prin care arhitectura spațiilor

universitare este într-o continuă evoluție și dezvoltare. Apare o nouă și stimulatoare concepție

creativă, solicitată de valorile și provocarile tehnologiilor performante, impuse de societatea

secolului XXI.

Analiza, studiul de cercetare și documentația prezentă în lucrare se finalizează cu câteva idei sau

concepte de bază pentru fundamentarea programului de doctorat abordat.

În identificarea acestor concepte lucrarea propune o abordare analitică și critică asupra spațiilor

universitare contemporane, cu trimiteri la principiile fenomenologice, la tipologii, idei esențiale

pentru proiectarea spațiilor universitare, importanța relațiilor cu spațiile publice adiacente și

respectiv cu orașul. Studiul nu are caracter exhaustiv, lăsand loc cercetarilor viitoare aplicate

spațiilor arhitecturale.

Misiunea arhitectului în structurarea unui „organism” universitar

Inovarea procesului educaţional este întotdeauna strâns legată de calitatea arhitecturii din mediul

universitar şi a spaţiilor adiacente. Arhitectura, amenajările exterioare, operele de artă,

construcţiile conexe care alcătuiesc mediul universitar trebuie proiectate astfel încât să susţină

paradigma educaţională contemporană. Arhitectul are un rol foarte important şi trebuie să fie

conştient de transcendenţa unei asemenea misiuni. Misiunea universităţii este aceea de a forma şi

pregăti viitori cetăţeni iar designul oricărui spaţiu universitar trebuie să aibă ca scop excelenţa.

Organismul universitar este compus din numeroase concepte și structuri cum ar fi : misiune,

viziune, valori, management, model educaţional, conexiuni cu contextul social, urban şi

arhitectural. Arhitectura joacă un rol extrem de important în sensul că este componenta care

facilitează în primul rând contactul uman, indispensabil mediului universitar, care favorizează

formarea viitorilor profesionişti. Ideea platonică conform căreia educaţia este un mijloc de

transformare a cetăţenilor de astăzi, în cetăţenii de mâine, rămâne un concept de actualitate.

Universităţi din întreaga lume au ajuns în momentul în care simt necesitatea schimbării şi nevoia

de a crea un angajament în faţa comunităţii. Deschiderea către comunitate, facilitatea legăturilor

cu spaţiul public sunt componente ale gândirii pe termen lung, necesare dezvoltării sustenabile ale



mediului universitar. Rolul arhitecturii este evident, educaţia fiind un eveniment spaţial, deoarece

această formă de interacţiune umană se petrece într-un spaţiu fizic.

„Spaţiul universitar devine astfel un spaţiu condensator pentru activităţile din zonă, cu rol

important atât în agregarea locală, cât şi în integrarea periferiei apropiate.”1

Astfel arhitectura universitară trebuie modelată cu sensibilitate, specifică modelului educaţional şi

cu aspiraţii pentru consolidarea comunităţilor studenţeşti de cercetare şi învăţare.

Între universitate şi oraş există o relaţie evidentă, astfel că prin această conexiune importantă se

schimbă realităţi urbane în direcţia dezvoltării unor oraşe universitare, puternic influenţate de

prezenţa factorului cultural-educaţional.

Universităţile din interiorul oraşului, evoluează permanent în ideea realizării unui schimb

continuu cu oraşul iar campusurile din suburbii îşi propun să fie generatoare ale dezvoltării urbane

în jurul acestora. Am identificat numeroase exemple de campusuri universitare construite în

prezent ca motor de inovaţie în afara unui context academic, în relaţie cu centre de tehnologie

corporatiste. Deşi construite în zone periferice, promovează interacţiunea, viaţa urbană, integrarea

dinamică, cu un context existent, în ideea dezvoltării sustenabile a periferiilor. Sunt propuse fără

îndoială medii bune pentru dezvoltarea unor sinergii dinamice, esenţiale în crearea unor centre

sustenabile care pot răspunde flexibil nevoilor aflate într-o continuă şi accelerată schimbare a

societăţii cunoaşterii.

Reorganizarea accesului la cunoaștere

Sunt foarte multe aspecte conceptuale care, în procesul de design, pot influenţa pozitiv sau

negativ calitatea rezultatului. Arhitectura de bună calitate are capacitatea de a rămâne reper în

istorie, constituind o resură valoroasă pentru generaţiile viitoare de arhitecţi. Privind arhitectura

universităţilor contemporane prin prisma abordării tipologice a unor exemple din trecut dar şi

actuale, se creează connexiuni semnificative pentru concretizarea studiului. Am observat că există

universităţi / campusuri universitare care au avut o evoluţie arhitecturală permanentă, determinată

de conştientizarea faptului că procesele de predare sunt strâns corelate de calitatea spaţiilor unde

ele se desfăşoară. Structurile contemporane ale şcolilor universitare trebuie să lase loc unora noi

care să fie gândite pentru un orizont mai larg de utilizatori, ancorate în realitatea prezentului şi cu

orientare către viitor. Perspectiva întrevede o dezvoltare accelerată a tehnologiei şi concomitent

apariţia unei cantităţi uriaşe de informaţie. Metodele clasice de învăţare nu vor mai fi eficiente în

faţa acestei paradigme, fapt pentru care sistemul educaţional va avea o nevoie acută de

1 Cătălina Ioniţă, articol „Spatiul universitar I”, revista Igloo online, http://www.igloo.ro/articole/spatiul-universitar-i/7

drd. arh. Cătălin Mihai Caragea


restructurare. Această firească evoluţie viitoare a sistemului educaţional va atrage după sine

necesitatea unor spaţii arhitecturale noi, conformate în consecinţă.

Arhitectura spațiilor universitare trebuie să se adreseze oricărui individ. Ea trebuie să răspundă în

primul rând principiilor unui design universal, accesibil tuturor, punând toți indivizii pe o poziție

de egalitate, oferind șanse egale accesului la cunoaștere. Odată facilitat, accesul la cunoaştere

trebuie potenţat; astfel arhitectura universitară trebuie să fie un mediu care facilitează

comunicarea prin conformarea unor spaţii sociopetale, îmbogăţite cu amenitate, care să invite la

discuții libere, la schimburi de idei și dezbateri: „ fenomenologia începe prin însăşi existenţa

umană fiind întărită de ideea că ea este deja acolo înainte ca cineva să reflecteze asupra ei.”2

Abordarea fenomenologică, experiment spațial și percepepția spiritului locului

Heidegger a scris mult despre arhitectură observând tendinţa de a judeca arhitectura ca operă de

artă prin prisma unor raţiuni estetice şi conştientizează că nu este suficient. Arhitectura este creată

pentru oameni şi are menirea să fie locuită de aceştia. Spațiile educaționale contemporane trebuie

să fie materializate astfel încât să ilustreze valorile societății actuale: deschidere, libertate,

conectivitate, creativitate, etc., pentru ca individul să poată să relaționeze și să rezoneze cu ele.

Acestea trebuie să incite la depășirea condiției curente, să determine nevoia de autoactualizare și

să determine o gândire creativă. De asemenea, arhitectura trebuie să aibă capacitatea de a conferi

încredere sau de a responsabiliza şi încuraja explorarea, experimentul şi inovaţia, atât în rândul

studenților, profesorilor cât şi în cadrul comunităţii.

Figură 2 - Via University, Aarhus, Denmark, anul 2015, arhitecți:Arkitema Architects, sursa preluare imagine: archdaily.com

2 Trad. A., Sharr, Adam, Heidegger for architects, Routledge, New York, 20078



Consider că într-un spațiu destinat educației trebuie să existe și o anumită latură ludică sugerată

prin arhitectură. Prin „joacă”, se descoperă lumea. În același fel, prin „joacă”, care poate fi

generată doar la nivelul imaginației, studentul poate să găsească noi modalități de a aborda și de a

rezolva o problemă, gândind în afara cutiei.

De asemenea, o gamă variată de spații și de medii simulate pot incita dorința de cunoaștere și pot

deschide perspective și în afara zonei de studiu, întrucât un mare accent se pune la momentul

actual pe legăturile care se pot forma între diferite domenii.

Fenomenologic vorbind, este esenţial ca arhitectura să ţină cont de faptul că omul este o fiinţă

socială dependentă de locuri în care să se simtă confortabil ( mă gândesc la noţiunea de familiar),

să i se ofere posibilitatea de a simţi spaţiul prin prisma percepţiei subiectiv-personală, de a

experimenta spaţiul pentru a percepe spiritul locului şi nu în ultimul rând de a-i permite să

interacţioneze cu alţi oameni. Abordarea fenomenologică în modelarea unor spații destinate

învățării ar putea oferi cel mai bun răspuns pentru un spațiu care să se adreseze fiecărei persoane

în mod individual, oferind însă un impuls în realizarea scopului comun: integrarea cunoaşterii, în

sensul utilizării creative a acesteia, la viaţa de zi cu zi.

Scopul final al arhitecturii este acela de a concretiza existența omului în lume. Ea este dovada

evoluției noastre, a modului în care trăim și gândim și a atitudinii pe care o cultivăm față de

ceilalți. Spațiul trebuie redat omului și conformat propriilor lui măsuri și interese pentru ca acesta

să se identifice cu ambientul, pentru ca spațiul să devină o componentă activă în viața noastră

cotidiană, susţinând atât dezvoltarea personală cât şi la nivelul comunităţii.

Apariția spațiilor universitare sustenabile prin integrarea comunitară

Referitor la aspectul sustenabilității, am identificat două tipuri de abordare care pot fi integrate în

gândirea arhitecturală:

- abordarea laturii estetice susține principii ce țin de imaginea clădirilor, principii de

conformare tehnică a clădirilor care conduc către o gândire în sensul economiei de resurse

și o dezvoltare sănătoasă a mediului construit.

- abordarea laturii etice presupune integrarea unui comportament sustenabil în substratul

gândirii arhitecturale.

Miza lucrării este aceea de a integra în discursul arhitectural noțiuni care conduc către o abordare

a sustenabilității din perspectiva laturii etice. Cu toate acestea, în exemplele studiate uneori sunt

punctate și aspecte care țin de latura estetică.

„Universitatea nu poate şi nu trebuie să fie închisă în propriul interior. Ea este afectată şi schimbă

limita imposibilului, a lui «poate» şi a lui «dacă». Limita între interior şi exterior este locul unde



universitatea se expune realităţii, forţelor exterioare (culturale, ideologice, politice, economice sau

de altă natură). Acolo se uneşte universitatea cu lumea pe care încearcă să o gândească.” (Jacques

Derrida – „L’Université sans condition”)3

Rezolvarea sistemului de relații pe care universitatea îl leagă cu ceea ce se întâmplă în

exteriorul ei este o provocare la fel de mare ca aceea a rezolvării spațialității în propriul interior.

Concepte noi precum accesibilitate, conectivism, flexibilitate, integrare, transparență,

influețează în mod vizibil arhitectura spațiilor universitare contemporane, rezultatul fiind un

câștig multiplu, atât pentru oraș, pentru sistemul educațional cât și pentru comunitate. Sunt astfel

asigurate condiții optime studiului și îmbunătățirii calității procesului educativ. Dincolo de

aceasta, prin existența unor spații educațional - cultural - recreative pentru accesul pubic este setat

un nou standard al zonei la nivelul orașului.

Viața studențească, grosso modo, este asociată cu socializarea și un permanent proces de

culturalizare. Spațiul universitar contemporan, prin asociere cu viața studențească, presupune o

mixitate de funcțiuni majoritar publice și permeabilitate ( transparență) vizuală și fizică dar și o

imperioasă conexiune cu viața urbană. Acest fapt reprezintă fără îndoială o deschidere a

locuitorilor din proximitate către cultura studențească dar și o invitație la observare și participare.

Existența unor astfel de relaţii duce la schimbarea de paradigmă a procesului educațional

contemporan și lasă cale deschisă inovației și experimentului.

“Este nevoie de un loc pentru a crea o comunitate și de o comunitate pentru a crea un loc.”4

Deși universitatea este o instituție autonomă, este legată de structura și caracteristicile societății în

care se dezvoltă. Universitatea nu poate să urmărească doar dezvoltarea activităților.

Societatea de astăzi are nevoie de universități dedicate comunității, care să înțeleagă necesitățile

cetățenilor ce locuiesc în comunitate și rolul social pe care îl are în procesul de dezvoltare a

comunității.

Universitățile de astăzi se îndepărtează de rigiditatea arhitecturală caracteristică celor din trecut și

se bazează pe scheme de configurare complexe, dar eficiente, care includ zone de recepție

deschise, cantine, biblioteci, săli de odihnă, săli multifuncționale, săli de curs deschise publicului,

terase. Evoluția metodelor de predare face ca sălile de curs să sufere transformări, iar funcțiunile

conexe trebuie să acopere diferite tipuri de interacțiuni cu spațiul.

Lucrarea abordează tema relației dintre universitate și comunitate ca spațiu al publicului,

explicând conceptele de spațiu public, comunitate, universitate, pentru a putea avansa la relațiile

posibile dintre ele.

3 Cătălina Ioniţă, articol „Spatiul universitar II”, revista Igloo online, http://www.igloo.ro/articole/spatiul-universitar-ii/4 trad.a. “It takes a place to create a community and a community to create a place.”, din LeGates, Richard, Stout, Frederic, editori, The City Reader, ediția 6, New York, The Routledge Urban Reader Series, 2016 (1996)



Schimbările secolului XXI în legătură cu reconfigurarea spațiului public ne arată că acesta este un

loc pentru interacțiunea cetățenilor, un loc al comunității.

Figură 3- Ryerson University Student Learning Centre / Zeidler Partnership Architects + Snøhetta, sursă preluare foto: https://www.archdaily.com

Încurajarea studenților pentru a se simți legați de universități și îmbunătățirea mediului în care

învață sunt elemente importante ale educației contemporane. Studiile5 arată că universitatea

reprezintă un mediu prielnic în care tinerii să deprindă aptitudini de comunicare și curajul de a lua

decizii. Climatul pozitiv are, de asemenea, efecte asupra stimei de sine, a bunăstării psihologice și

asupra realizărilor academice, fructificând relațiile interumane și formându-i ca buni cetățeni ai

societății.

Intersecția dintre studiu, relaxare, interacțiune socială stimulează simțul comunității și pot

produce spre o schimbare socială.

"I never teach my pupils; I only attempt to provide the conditions in which they can learn".

(Albert Einstein).

Evoluţia tehnologică va avea o contribuţie importantă astfel că, elemente de compartimentare,

acoperişuri parţiale sau totale retractabile, gradene amovibile, ecrane media pentru faţade,

tratamente acustice (fonoabsorbante şi/sau reflectante) de ultimă generaţie, iluminat artificial

ultraperformant sunt doar câteva din componentele care – bine integrate în proiectul general –

conduc la succesul de utilizare şi la o bună desfăşurare a procesului educaţional. O astfel de

şcoală, printr-o permanentă relaţie între componentele spaţiale şi funcţionale: învăţare-cercetare-

5 Berg, S., Willis-Steward, S., Kendall, S., Creating Healthy Schools and Student Engagement: The Got Health? Initiative, http://ojs.acadiau.ca/, consultat la 02.06.2018



circulaţie-recreere-cazare-cultură-alimentaţie publică, creează spaţii sociopetale, pentru activităţi

precum: spectacole, conferinţe, expoziţii, ateliere de creaţie, teatru, teledifuziune sau

radiodifuziune etc. care, în plus faţă de procesul de învăţare efectiv, conferă identitate edificiului.

Multifuncţionalitatea şi flexibilitatea spaţiilor care compun edificiul au rolul de a potența plăcerea

şi atractivitatea acestei şcoli şi, nu în ultimul rând, ansamblul creat va deveni reprezentativ pentru

zona respectivă.

Se conturează astfel un nou centru de cartier favorabil incluziunii sociale, care propune o vocaţie

nouă a spaţiilor educaţionale şi anume accesibilitatea locuitorilor spre activităţile universitare.

Formarea capitalului uman

Campusurile urbane s-au aflat în centrul proceselor de transformare ale societăţii, economiei şi a

modului în care o universitate îşi îndeplinește misiunea. Astăzi ele trebuie să fie capabile să se

dezvolte pentru a-şi duce la îndeplinire rolul.

Ideea de a poziţiona campusul universitar departe de oraş a apărut din concepţia că predarea şi

cercetarea trebuie să fie separate de pulsul metropolei, pentru creșterea nivelului de calitate. Sunt

amplasate într-un loc liniştit, într-un parc, unde gândul şi cunoaşterea sunt împărtăşite doar între

membrii unei comunităţi izolate. Un alt motiv pentru localizarea campusurilor în afara oraşului a

mai fost: nu demult până acum câţiva ani, universitatea a fost considerată o prezenţă incomodă de

urbanişti, fiind privită drept o şcoala mare ale cărei interacţiuni cu contextul urban au fost limitate

la nevoia de a administra fluxul de studenţi şi personal în drumul lor către şi din universitate.

Construindu-le în afara oraşului a avut de asemenea avantajul de a elimina factorii ce-ar fi putut

contribui la congestionarea traficului şi a funcţiilor ce ar fi putut utiliza mijloace de transport în

direcţia opusă faţă de fluxul principal. Chiar şi campusurile urbane au fost tratate în acest fel,

adesea localizate la marginea oraşului (ca în cazul campusului Citta Studi din Milano sau a

Universităţii Politehnice din Madrid), având ca principal scop limitarea interferării şi aglomerării

urbane.

Este un punct de vedere încă valid în anumite părţi ale lumii, dar ce a fost progresiv contrazis de

realitate. Oraşul a fost invadat gradual de campusuri faimoase precum cele din Berkeley, Harvard

sau MIT, construite iniţial în afara limitelor oraşului dar care acum sunt parte din aşezarea urbană

ce s-a dezvoltat în jurul lor. Acest lucru este cu atât mai adevărat când vine vorba de campusurile

urbane, acelea ce au rămas în afara oraşului, cum ar fi Otaniemi la periferia Helsinki-ului,

proiectat de Alvar Aalto, sau Universitatea din Brasilia, proiectată de Oscar Niemeyer, şi care

încearcă să se reconecteze cu oraşul, construind sisteme rapide de transport pentru a reduce

distanţa de care era nevoie în trecut.



Motivul pentru această schimbare de perespectivă are la bază atât dezvoltarea sistemelor

universitare cât şi transformarea oraşelor. Odată centrele erau devoltate exclusiv predării, acum

universităţile şi-au dezvoltat progresiv noi funcţii, în special în domeniul cercetării, ce au nevoie

nu de izolare, ci de socializare: cu domeniul afacerilor, cu instituţiile şi cu alte universităţi din

acelaşi oraş sau din alt colţ de lume. Cu siguranţă aceste relaţii nu se pot dezvolta decât în context

urban.

Dar oraşele s-au schimbat profund. După criza din 1970 au devenit încă o dată motoarele creşterii,

concentrându-se asupra populaţiei şi activităţilor, transformându-se în regiuni urbane veritabile.

Oraşele care pulsează energie către vastele regiuni urbane ce le înconjoară sunt ca o poartă către

lumea exterioară, prin intermediul accesului către multiple reţele de comunicare, transport,

informaţii şi relaţii economice, lucruri ce permit spaţiului să fie un mediu complex şi dens unde

inovaţia poate lua naştere.

În cadrul acestei transformări universităţile joacă un rol central. Oraşele, şi mai mult, marile oraşe,

unde universităţile se construiesc rar, sunt în curs de transformare, dar au dificultăţi în a

recunoaşte acest lucru.

Pe parcurs, efectele congestiei pe care construirea campusurilor în afara oraşului a urmărit să le

evite s-au dovedit a fi chiar şi din punctul de vedere al urbaniştilor, cel mai interesant mod de a

aduce la viaţă clădirile complexelor şi districtelor de unde dispăruseră.

Aşadar, putem observa o evoluţie în relaţia dintre oraş şi universitate: pe de-o parte universitatea

se dezvoltă pentru a întâmpina nevoile oraşului, şi pe de altă parte oraşul are din ce în ce mai

multă nevoie de universitate, care a văzut o creştere în funcţiile sale orientate în această direcţie.

Este instituţia devoltată creării de cunoştiinţe, într-o etapă în care acestea sunt fundamentul

dezvoltării urbane; este locul destinat formării capitalului uman şi atragerii talentelor ce pot

contribui la inovare; este un jucător activ în procesul transferului de tehnologie, o funcţie ce

capătă şi mai multă semnificaţie în politicile universităţii şi ce susţine competitivitatea economiei

locale; este un punct de întâlnire al reţelelor globale de cercetare şi inovare, şi prin urmare un

vehicul pentru internaţionalizarea oraşului; se poate implica în transformarea urbană, deoarece are

resurse pentru a investi în reînnoirea propriei infrastructuri şi aduce beneficii zonelor în care este

localizată.

Aşadar, dacă acestea sunt axele care leagă oraşul şi universitatea mai mult ca niciodată şi

subminează relevanţa campusurilor ce sunt izolate sau în afara oraşelor, trebuie să ne întrebăm nu

doar în ce măsură oraşele sunt conştiente de această putere propulsivă, ci de asemenea şi de

măsura în care campusul urban a evoluat în ceea ce priveşte modelele tradiţionale de poziţionare.



Privind la universităţile mai vechi integrate în ţesut urban se poate observa că sunt multe iniţiative

de transformare a situaţiei originale, dar că în acelaşi timp este un drum lung pentru a atinge

standardele de calitate ce se doresc a fi întâlnite în campusurile externe: modalităţi de cercetare

moderne şi flexibile, centre pentru experimentarea abordărilor multidisciplinare, spaţii pentru

muzee, spaţii rezidenţiale pentru studenţi, cafeterii, cluburi univeristare, facilităţi sportive, spaţii

pentru studenţi şi aşa mai departe.

Campusurilor urbane create cu scopul didactic le lipseşte adaptabilitatea necesară şi s-au bazat pe

oraşul din jur să furnizeze o gamă largă de servicii, dar astăzi sunt nevoite să prindă din urmă

abilitatea de flexibiliate şi locuibilitate.

Campusurile urbane s-au aflat în mijlocul proceselor de transformare a societăţii, a economiei şi a

modului în care universitatea îşi indeplineşte rolul. Astăzi trebuie să fie capabile să se dezvolte

pentru a ajunge să îşi îndeplinească pe deplin rolul. Este o problemă ce vizează la fel de mult şi

oraşele, ce trebuie să găsească strategii pentru a face faţă sistemului, dar şi universităţile, ce

trebuie să găsească o modalitate de a răspunde cererilor multiple pentru calitate.



Figură 4- Extindere a cladirii Panum a Universitatii din Copenhaga, Danemarca, arhitecţi:C.F. Moller; sursa preluare: archdaily.com

În concluzie, arhitectura universitară tinde să includă identitatea utilizatorilor/comunităţii,

în toate nivelurile sale fiind direct relaţionată cu aceştia/aceasta prin spaţiul public.

Întrebări precum: „Ce este însă spaţiul public?; Ce face un spaţiu care să fie considerat public?;

Care sunt spaţiile publice favorite ale oamenilor?” sunt inevitabile. Atunci când vorbim despre

deschidere, apartenenţă, respect, împărtăşite cu reciprocitate, atunci când interacţiunea,

comunicarea, contemplarea sunt posibile fără limite şi se creează o experienţă colectivă

memorabilă prin obţinerea sentimentului de libertate, atunci cred că se poate experimenta într-o

manieră sustenabilă ceea ce înseamnă un spaţiu public.

Parcurgând un demers tipologic, până la analiza şi comentarea unor exemple contemporane

relevante, am putut observa că universităţile evoluează în direcţia susţinută prin însăşi tema

lucrării.

Comunitatea se identifică prin spaţiul public aşa cum un spaţiu public se identifică prin libertate,

incluziune şi accesibilitate pentru individ şi societate.

Dată fiind componenta publică evidentă a universităţilor contemporane dar şi a funcţiunilor

conexe (biblioteci, mediateci, centre educaţionale, spaţii muzeale etc.), acestea se plasează pe

scara preferinţelor utilizatorilor în proximitatea spaţiilor urbane de calitate, a parcurilor şi spaţiilor

publice naturale. Internetul şi mediile virtuale nu sunt o componentă de neglijat în acest context.

În momentul întrepătrunderii funcţiunilor educaţionale, a celor publice şi a tehnologiei, pot lua

naştere spaţii universitare contemporane sustenabile prin integrare comunitară.

Așa cum am identificat punctual în lucrare, în România, direcţii pentru dezvoltarea spaţiilor

universitare sunt discret identificate iar o evoluţie în acest sens se poate sesiza. Aceasta latură a

studiului urmează a fi detaliată și inclusă în cercetările ulterioare.



BibliografieCărţi

1. Bachelard, Gaston, Poetica spaţiului, Paralela 45, Piteşti, 2003

2. Bernard Leupen, Harald Mooij, Housing Design. A Manual, Nai Publishers, Rotterdam,

2011

3. Bollier, David, and Silke Helfrich. The Wealth of the Commons: A World Beyond Market

and State, Amherst (Mass.): Levellers Press, 2012

4. Boris Brorman Jensen & Kristoffer Lindhardt Weiss, Art of many – The right to space,

Danish Architecture Centre, 2016

5. Boscán, Beatriz Ramírez, El espacio publico entre la universidad y la ciudad, Merida,

Publicaciones Vicerrectorado Academico, 2011

6. Brook Sheldon, Manager sau lider. Noi atribuţii ale specialiştilor în ştiinţa informării, în

vol.: Tendinţe contemporane în biblioteconomie şi ştiinţa informării. Iaşi, Editura Shakti,

1996

7. Downes, Stephen, Connectivism and Connective Knowledge, 2012

8. Fusero, Paolo, E – City. Digital Networks and cities of the future, Barcelona, Spain, List,

2009

9. Ghenciulescu, Ștefan, Orașul transparent – limite și locuire în București, Editura

Universitară “IonMincu”, București, 2008

10. Gijbels, David (editor) – Learning Patterns in Heigher Education, Dimensions and

Research Perspectives, Routledge, New York, 2014

11. Hamdi, Nabeel, Educating for Real, Londra, Intermediate Technology Publications, 1996

12. Heidegger, Martin, Originea operei de artă, Humanitas, Bucureşti, 1995

13. Herz, Michael, Campus Landscape, Planning&Design, Design Media Publishing Limited,

Hong Kong, 2014

14. Hoeger, Kerstin, Bindels, Edzo, Campus and the city, Zurich, Ed. Gta Verlag, 2007

15. Holl, Steven; Pallasmaa, Juhani; Perez-Gomez, Alberto, Question of perception –

Phenomenology of architecture, William Stout Publishers, San Francisco, 2006

16. Husserl, Edmund, Idei privitoare la o fenomenologie pură şi la o filozofie

fenomenologică, Humanitas, Bucuresti, 2011



17. Jonassen, David (editor) – Theoretical Foundations of Learning Environments, Routledge,

New York, 2012

18. Jones Peter Blundell, Doina Petrescu, Jeremy Till, Architecture and Participation,

Abingdon, UK, Taylor & Francis, 2005

19. Juul, Helle, Frost Architects, The Future Campus – a world of meeting places,

http://byensrum.dk, consultat la 16.06.2018

20. Kramer, Sibylle, Colleges & Universities – Educational Spaces, Salenstein, Switzerland,

Braun Publishing, 2010

21. Landry, Charles, The Creative City. A Toolkit for Urban Innovators, Londra, Earthscan,

2008

22. LECKIE, G. ŞI BUSCHMAN, J., Space, place and libraries: an introduction, în

Buschman, J. & Leckie, G.J., The library as place: history, community, and culture,

Westport, Conn: Libraries Unlimited, 2007

23. LeGates, Richard, Stout, Frederic, editori, The City Reader, ediția 6, New York, The

Routledge Urban Reader Series, 2016 (1996)

24. MICHELLE L. KAARST-BROWN, SCOTT NICHOLSON, GISELA M.VON DRAN ŞI

JEFFREY M. STANTON, Organizational Cultures of Libraries as a Strategic Resource,

Library Trends, 2004

25. Mongold, Neal, Community architecture: myth and reality, Massachusetts, 1980

26. Niculae Lorin Constantin, Arhipera_Arhitectura Socială Participativă, teza de doctorat,

București, 2013

27. Norberg Schulz, Christian, Genius Loci. Towards a phaenomenology of architecture,

Rizzoli, New York, 1980

28. Oana Andreea Căplescu, Implicațiile noilor media în arhitectură , teza de doctorat,

București, 2011

29. Oblinger, Diana, Learning Spaces, Educause, 2006

30. Ostrom, Elinor. Governing the Commons: The Evolution of Institutions for Collective

Action, Cambridge: Cambridge University Press, 1990

31. Pallasmaa, Juhani, The Eye of the Skin – Architecture and the Senses, John Wiley&Sons

Ltd., Great Britain, 2005

32. Pearson, Jason; Mark Robbins, University- Community Design Partnerships, New York,

Princeton Architectural Press, 2002

33. Perahia, Raquel, “Las ciudades y su espacio publico”, în Los problemas del mundo actual,

soluciones y alternativas desde la geografia y las ciencias sociales, Porto Alegre, 2007



34. Ponty, Merleau, Phenomenology of perception, Routledge, New York, 2012

35. Rafael Moneo, On typology, Oppositions 13, The MIT Press, 1978

36. Rawn, William, Campus and the city, 2002, http://rawnarch.com

37. Rădulescu, Daniela, Arhitectura Centrelor Culturale moderne, Editura Tehnică, București,

1996

38. Richard Daugherty, Nudging a dinosaur in order to avoid library extinction, în

vol.: Libraries and electronic publishing, 1992

39. Sennett, Richard, The Conscience of the Eye, The design and Social life of Cities, New

York, Norton, 1990

40. Sharr, Adam, Heidegger for arhitects, Routledge, New York, 2007

41. Siestrzewitowska, Marzena, Public spaces for the 21st century youth – needs and

expectations, Lublin, 2003

42. The Charter of European Planning-approved by the General assembly of Barcelona the

22th april 2013- The Vision for Cities and Regions – Territoires of Europe in the 21st

Century, ECTP-CEU,2013

43. William Lidwell, Kritina Holden, Jill Butler, Universal Principles of Design, Beverly,

Massachusetts, Rockport Publishers 2010

44. Zumthor, Peter, Athmospheres, Birkhauser, Boston, 1998

45. Zumthor, Peter, Thinking Architecture, Second expanded edition, Birkhauser-Publishers

for architects, Basel-Boston-Berlin, 1998

Articole

1. Campos Calvo-Sotelo, Pablo, dr., arch., Univ. San Pablo CEU, “Innovative educational

spaces: architecture, art and nature for university excellence”, 2014

2. David Cain and Gary L. Reynolds, "The Impact of Facilities on Recruitment and

Retention of Students" în Facilities Manager, vol. 22, nr. 2 (Martie/Aprilie 2006)

3. Klaske Havik, Tom Avermaete, Jorge Mejía Hernández, Accomodating the Commons:

Social-Spatial Practices in Bogota, articol, 2018

4. Pallasmaa, Juhani - An architecture of the seven senses

5. Phenomenology, Stanford Encyclopedia of Philosophy, 2013

6. Poppelreuter, Tanja, School of Architecture and Design, University of Ulster, Belfast,

Northern Ireland, UK, „Sensation of Space and Modern Architecture: a psychology of

architecture by Franz Lowitsch”

7. Shirazi, M. Reza – On Phenomenological Discourse in Architecture



8. Transforming our world: the 2030 Agenda for sustainable Development, 2015, ONU

Reviste

1. AMC, februarie 1996, nr. 68

2. Arhitext, august-septembrie 2008, nr. 8-9 (186-187)

3. Arhitext, august-septembrie 2010, nr. 8-9 (210-211)

4. Arhitext, ianuarie-februarie 2008, nr. 1-2 (179-180)

5. Arhitext, ianuarie-februarie 2010, nr. 1-2 (203-204)

6. Arhitext, iulie 2008, nr. 7 (185)

7. Arhitext, iulie 2010, nr. 7 (209)

8. Arhitext, iunie 2009, nr. 6 (196)

9. Arhitext, mai 2010, nr. 5 (207)

10. Arhitext, martie 2008, nr. 3 (181)

11. Arhitext, octombrie 2008, nr. 10 (188)

12. Arhitext, octombrie 2010, nr. 10 (212)

13. El Croquis, 2000, nr.100-101

14. El Croquis, 2003, nr. 109-110

15. El Croquis, 2003, nr. 112-113

16. Igloo, iunie 2008, nr. 78-79-80

17. Lotus, nr. 165, aprilie 2018, Politics of the Campus

18. Techniques&Architecture, nr. 411, decembre-janvier 94, Universites

19. Time,Space,Existence, edited by GAA Foundation -European Cultural Centre, 2018

20. Urbanismul Serie Noua, 2011, nr. 9

21. Arhitectura, mai 2007, nr. 54

Webografie

http://annenberg.usc.edu/

http://annenberg.usc.edu/

http://arhitectura-1906.ro/2011/10/jocul-cu-foile-de-sticla/

http://arhitectura-1906.ro/2011/10/jocul-cu-foile-de-sticla/

http://assembly.coe.int/ASP/Doc/XrefViewHTML.asp?FileID=8807&Language=en

http://assembly.coe.int/ASP/Doc/XrefViewHTML.asp?FileID=8807&Language=en

http://ebooks.unibuc.ro/StiinteCOM/bibliologie/cuprins.htm

http://ebooks.unibuc.ro/StiinteCOM/bibliologie/cuprins.htm19



http://journalism.uoregon.edu/

http://journalism.uoregon.edu/

http://mdusdataac.weebly.com/universal-design-in-learning.html

http://mdusdataac.weebly.com/universal-design-in-learning.html

http://oma.eu/projects/iit-mccormick-tribune-campus-center

http://plato.stanford.edu/entries/phenomenology/

http://pshihopedagogie.blogspot.ro/2007/08/7-predarea-orientari-contemporane-in.html

http://towcenter.org/research/post-industrial-journalism/

http://towcenter.org/research/post-industrial-journalism/

http://uonews.uoregon.edu/archive/news-release/2013/2/allen-hall-exceeds-expectations-new-

home-university-oregon-school-journa

http://uonews.uoregon.edu/archive/news-release/2013/2/allen-hall-exceeds-expectations-new-

home-university-oregon-school-journa

http://www.amereida.cl/acerca-de-la-corporacion/#

http://www.arch.ksu.edu/seamon/shirazi_phenomenological_discourse.htm

http://www.archdaily.com/115170/arizona-state-university-walter-cronkite-school-of-journalism-

mass-communication-ehrlich-architects/

http://www.archdaily.com/115170/arizona-state-university-walter-cronkite-school-of-journalism-

mass-communication-ehrlich-architects/

http://www.arkitektuel.com/santralistanbul/

http://www.arthitectural.com/ehrlich-architects-arizona-state-university-walter-cronkite-school-

of-journalism-mass-communication/

http://www.arthitectural.com/ehrlich-architects-arizona-state-university-walter-cronkite-school-

of-journalism-mass-communication/

http://www.carltd.com/services/Design-for-flexibility-and-adaptation

http://www.carltd.com/services/Design-for-flexibility-and-adaptation

http://www.dezeen.com/2015/04/21/sou-fujimoto-trees-balconies-universite-paris-saclay-

building-france/

http://www.downes.ca/files/Connective_Knowledge-19May2012.pdf

http://www.ead.pucv.cl/amereida/ciudad-abierta/

http://www.igloo.ro/articole/spatiul-universitar-i/

http://www.igloo.ro/articole/spatiul-universitar-i/

http://www.panelite.us/projects/exterior-projects-gallery/mccormick-iit/

http://www.unr.edu/reynolds-school-of-journalism



http://www.washington.edu/

http://www.washington.edu/

http://www.wu.ac.at/campus/en/overview/architecture

http://www.york.ac.uk/tftv/facilities-hire/tv-studios/

http://www3.niu.edu/~c90mdk1/learn.htm

https://elifgkose.wordpress.com/tag/bilgi-university/

https://henninglarsen.com

https://web.iit.edu/about/history/historic-architecture

https://www.archdaily.com/276548/amsterdam-university-college-mecanoo?ad_medium=gallery

https://www.archdaily.com/590576/sdu-campus-kolding-henning-larsen-architects

https://www.archdaily.com/771491/ryerson-university-student-learning-centre-zeidler-

partnership-architects-plus-snohetta

https://www.bilgi.edu.tr/en/

https://www.dezeen.com

https://www.kcap.eu/en/projects/v/science_city_eth/

https://www.archdaily.com/195083/architecture-research-center-petros-konstantinou-yiorgos-

hadjichristou

Lista ilustraţiilor

Copertă – Perete din argila cu sticla la expozitia Bienalei de la Venetia, 2016; fotografie realizată

de autorul lucrarii;

Figură 1- concepte esenţiale în proiectarea integrată a spaţiilor universitare contemporane;

schița de stud. arh. Diana Laura Rizea;...........................................................................................5

Figură 2 - Via University, Aarhus, Denmark, anul 2015, arhitecți:Arkitema Architects, sursa

preluare imagine: archdaily.com.......................................................................................................8

Figură 3- Ryerson University Student Learning Centre / Zeidler Partnership Architects +

Snøhetta, sursă preluare foto: https://www.archdaily.com.............................................................11

Figură 4- Extindere a cladirii Panum a Universitatii din Copenhaga, Danemarca, arhitecţi:C.F.

Moller; sursa preluare: archdaily.com...........................................................................................14


arhitectura spaţiilor universitare. sustenabilitate … · web viewÎn esență, studiul meu de...

Documents