Arhitectura mahalalelor - mediilor sărace cu densitate ridicată

- definiția mahalalelor, din perspectiva condițiilor care le determină- arhitectura mahalalelor, studiind sistemele de generare și de compoziție în raport cu

caracteristicile principale- economia subterană informală, comerț și locuri de muncă- calitățile mahalalelor, posibile resurse pentru un viitor global supra-densificat

Mahalalele sunt un rezultat al acțiunii unui complex de factori. Criza locuirii se adâncește pe măsură ce creșterea continuă a populației solicită tot mai mult suprafața terestră și resursele acesteia, în marea majoritate limitate și greu regenerabile. Nevoia de locuințe este o nevoie de bază, în special în relație cu creșterea și migrația populației.

Mahalale sunt o parte naturală a procesului de urbanizare. Globalizarea și alți factori au sporit dinamica relației dintre orașe și zonele lor periurbane, iar un număr tot mai mare de imigranți sunt atrași de la rural la urban. Oportunitatea găsirii unui loc de muncă este unul din principalii factori care determină migrația. Suprapopularea în zonele periferice sărace se datorează atragerii forței de muncă ieftine, peste posibilitatea asigurării de locuințe potrivite nivelului de trai al acesteia. În prezent 1 din 7 persoane trăiește în comunități de squatteri - grupări ilegale. Ocuparea ilegală derivă dintr-un conflict între putere, proprietate și dezvoltarea urbană care creează nevoia de locuințe dar nu oferă o soluție. Oamenii încearcă să rezolve problema locuinței cu propriile resurse, generând conflicte.

DEFINIȚIA MAHALALELOR UN-Habitat (agenția Națiunilor Unite pentru așezările umane) definește mahalale în funcție de manifestarea principalelor lipsuri în condiția locuirii din zonele sărace. Ele nu sunt omogene, nu se manifestă în mod obligatoriu simultan și sunt:

- natura locuințelor (durabilitatea) - spațiul locuibil suficient- acces ușor la apă potabilă- acces la condiții sanitare adecvate- securitatea proprietății

Mahalalele mai pot fi definite ca și comunități informale, invazii asupra terenurilor publice sau private prin adăposturi construite prin forțe proprii de grupuri sărace, fiind lipsite de infrastructură și de planificare prealabilă.

Mahalalele sunt un fenomen global. 90 % sunt localizate în națiuni în curs de dezvoltare. Numărul total al oamenilor care locuiesc în mahalale este în creștere. Este estimat că în anul 2020 populația totală ce va trăi în mahalale va atinge 1,5 miliarde de persoane, din care 58% vor locui în Asia.Densitatea populației orașelor propriu-zise, definite legal …………….………… 30,000-40,000 pers./km² Densitatea populației din mahalale ……………………..…………………………….……. ˃ 250,000 de pers./km² Densitatea maximă în prezent: în Mumbai ………………………………………….…… 386,000 de pers./km²

ARHITECTURA MAHALALELOR. sistemele de generare, de compoziție și caracteristici principaleArhitectura mahalalelor este determinată de condiții și materiale locale. Astfel ea este o arhitectură vernaculară.Ea nu urmează un curent și este rezultatul direct al necesității primare de adăpost. Totuși, are caracteristici comune peste tot în lume, fiind realizată similar și având o imagine similară oriunde. Astfel este un fenomen arhitectural global, datorită:

- calităților similare ale contextului de implementare – peisaje urbane- principii și indici de ocupare similari- organizarea ne-planificată, aleatoare și lipsită de ierarhie- volume și tehnici de construcție simple- timp scurt de execuție- gabaritele unităților de locuit derivate din necesități minimale (un spațiu unic

multifuncțional)- caracter ne-permanent

Principalele caracteristici arhitecturale ale mahalalelor, la fel ca și lipsurile principale care le definesc, nu sunt omogene și nu se manifestă în mod obligatoriu simultan.

Caracteristicile locuințelor construite de săraci:- sunt rezultatul direct al posibilităților și cunoștințelor constructive ale acestora în relație cu

locația și cu resursele disponibile- materialele folosite sunt în general resturi, reciclate- caracter temporar, necesitând întreținere, reparații și transformări constante- oferă o un simplu adăpost, care uneori nu garantează nici cea mai bazică protecție

Din caracteristicile locuințelor rezultă o calitate scăzută a locuirii, care afectează în mod direct un număr mare de persoane, perpetuând astfel sărăcia.

ECONOMIA SUBTERANĂ sau INFORMALĂ. Comerț și locuri de muncăLocuitorii mahalalelor rămân în limita acestora și sunt activi doar aici, fără contact cu orașul dezvoltat. Mahalalele sunt auto-guvernate de persoane din interior.

Caracteristicile economiei subterane:- sunt bazate pe industrie ușoară, comerț, servicii- generează locuri de muncă suficiente pentru toți locuitorii din pura necesitate de

supraviețuire- sunt competitive pe piața economică globală - aduc beneficii locuitorilor mahalalelor cât și orașului dezvoltat din care fac parte.- prețurile produselor sunt avantajoase

Calitățile economiei informale:- un dinamism mai mare decât formele legale - o sustenabilitate mare a specializărilor - se desfășoară într-un mediu urban dens - activitățile comerciale acoperă o suprafață mică de teren

Furnizarea de servicii și produse pe o arie mică este:- ieftină și facilă- presupune fie o deplasare minimă cu mijloace de transport care nu consumă combustibili

fie un serviciu oferit dintr-un punct fix

Paradoxul este că persoanele sărace câștigă atât cât au nevoie pentru a supraviețui, dar niciodată suficient pentru a putea înainta pe scara socială.

CALITĂȚILE MAHALALELOR. Resurse pentru un viitor globalDe-a lungul istoriei, orașele mari au fost construite cu ajutorul populațiilor sărace, care ajutau atât la construcție cât și în consolidarea economiei nucleului urban central. În prezent numeroase studii consideră mahalalele ca fiind surse pentru un viitor global, în sensul în care ele conțin o serie de calități pe care urbaniștii și arhitecții contemporani caută să le genereze în mod artificial.

Calitățile sociale ale mahalalelor:- vârsta tânără a populației- spiritul întreprinzător și rezistent al locuitorilor - legături sociale strânse, spirit comunitar dezvoltat- cunoștințele membrilor comunității – foști agricultori, au cunoștințe în a-și crește singuri

hrana și a-și construi singuri locuințele, antrenați în traiul cu resurse limitate - un spațiu continuu de activități și de comunicare socială- forță specifică, derivată a mediului dens- reprezintă comunități multiculturale, multirasiale, au trăsături cosmopolite, globale, urbane

Calitățile arhitecturale ale mahalalelor:- ușor de parcurs pe jos- conțin funcțiuni mixte - prin comerțul practicat- prin folosințele multiple ale spațiilor de locuit- densitate ridicată- granulație fină – creșteri aditive sensibile la context- capabile de adaptare continuă la schimbări- se află într-un proces continuu de transformare

Calitățile ecologice ale mahalalelor: - amprenta energetică extrem de scăzută - compactitatea - prin care mahalaua constituie un model de eficiență energetică maximă- înclinația extremă către reciclare