8/17/2019 Arh SUBACVATICA_2.pdf

1/2

ARHEOLOGIE MARITIMĂ

Arheologia maritimă  este disciplina care studiază interac iunea dintreom și mare, lacuri sau râuri prin studiul vaselor, malurilor sau a zonelorlocuite aflate în prezent sub apă. Acestă disciplină cuprinde la randul său:

•  Arheologia subacvatică, care studiază trecutul prin intermediul

siturilor scufundate•  Arheologia nautică, care studiază construc ia bărcilor, vaselor

 precum și utilizarea acestora.Arheologia maritimă are trei mari deosebiri fa ă de arheologia practicată

 pe uscat:- obiectele descoperite, chiar materii organice sunt uneori mult mai bine

 păstrate în apă sau în sedimente umede;- siturile scufundate în special epavele fac obiectul unei cercetări desalvare pentru a prevenii distrugerea siturilor de către căutătorii de

comori;- iar cea de-a treia diferen ă constă în faptul ca siturile scufundate încatastrofe seismice sau epavele reprezintă un moment mai exact în timpfa ă de siturile create prin acumulări de materiale într-o perioadă lungă detimp.Contactul dintre apă și uscatDe multe ori în decursul istoriei calătoriile pe apă au fost mai simple încompara ie cu cele pe uscat. Ca rezultat au fost construite canale denaviga ie, iar râurile și mările au devenit rute comerciale pentru

civiliza iile istorice și antice. De exepmplu Marea Mediterană eraconsiderată de către romani o mare internă datorită raspândirii romanilor

 pe coastele acesteia. Scrierile antice, precum și situri arheologice ca porturile, vasele romane permit studiul comer ului în mediterana acele perioade. În epocile mai târzii unele ări cu tradi ie în naviga ie cum ar fiMarea Britanie, Spania au stabilit colonii pe alte continente. Studii dearheologie maritimă combinate cu documentele istorice și culturamaterială oferă o imagine mai detalitată asupra evolu iei economice,sociale şi politice a trecutului.

Situri subacvaticeSituri preistoriceArhologia maritimă studiază obiecte și situri preistorice care datorităschimbărilor climatice sau geologice se află sub apă. În general locuirea

 preistorică se află concentrată în apropierea surselor de apă. Datorităultimei glacia iuni nivelul mării a crescut cu aproximativ 75 de metri.Inundarea regiunii cunoscută astăzi ca Marea Neagră ca urmare a

 pătrunderii apei Mării Mediterane în regiune a inundat probabil un foartemare număr de situri arheologice. O mare parte a artei rupestre din

Europa de Vest se poate astăzi studia doar subacvatic.Situri istorice

8/17/2019 Arh SUBACVATICA_2.pdf

2/2

De-a lungul istoriei evenimente seismice au dus la scufundarea unorașezări umane. Rămăși ele unor astfel de catastrofe se întâlnesc în toatălumea iar astfel așezări cum ar fi: Alexandria sau Port Royal au devenitimportante situri arheologice. La fel ca în cazul epavelor, cercetareaarheologică se desfășoară pe mai multe planuri cercetându-se structura

 peisajului, urme ale catastrofelor, faze de reconstruc ie.

Situri aflate în zone de coastă sau maluri Nu toate siturile maritime se află sub apă. Există numeroase structuriaflate în zone de coastă sau maluri. Printre acestea se numără: porturi șiinstala ii portuare, poduri, ramași e ale activită ilor piscicole, sau vaseabandonate pe ărmuri.Există situri arheologice care se regăsesc astăzi în zone de tărmuri învreme ce în perioada când au fost utilizate se aflau pe uscat. Un astfel deexemplu este Seahenge, sit apar inând epocii bronzului.Vase și epave. Arheologia epavelor.

Arheologia epavelor poate fi împăr ită în trei etape principale alecercetării. O primă etapă o constituie modul în care un vas a eșuat: cum s-a scufundat, cum s-a raspândit în jurul ei încărcătura, cum a evoluatmediul înconjurator al epavei? O a doua etapă a cercetării studiază epavaca parte a unui sistem militar sau comercial. O a treia etapă se studiazăcultura constructorilor vasulului. Vasele nu sunt neapărat scufundatedatorită unor activita i militare sau evenimente catastrofale. Unele suntinten ionat abandonate sau trecute definitiv pe uscat.Epoca bronzului

Cele mai timpurii epave descoperite se datează în epoca bronzului.Epavele descoperite au fost păstrate în sedimente pe fundul apei sau înzone umede pe uscat cum ar fi desoperirea unei canoe lângă St Botolphs.Epavele naufragiate pe mare nu s-au păstrat, însă s-a păstrat încărcăturaacestora (mai ales obiectele de metal sau piatră). Cea mai răspânditătehnică de construc ie a vaselor din epoca bronzului este îmbinarea unorscânduri de mari dimensiuni de exemplu epavele: Salcombe B sauUluburun.Arheologia maritimă pe regiuni

Zona mediteranăÎn zona Mării Mediterane există o mare varietate de situri. Cele maitimpurii sunt epave feniciene datate în anul 750 î.Hr. încărcate cu amforecu vin descoperite de Robert Ballard în 1999. Multe descoperiri din maresau anumite lacuri italiene, cum ar fi Nemi, sunt extrem de pre ioase înîn elegerea civiliza iilor romane, feniciene sau etrusce.