ardealul literar 2013 - costyabc - hatzegworld | câteva ... · pdf fileardealul literar...

Ar Ar Ar Ar Ardealul literar dealul literar dealul literar dealul literar dealul literar nrnrnrnrnr. 2,3,4/ 2013. 2,3,4/ 2013. 2,3,4/ 2013. 2,3,4/ 2013. 2,3,4/ 2013

1

• EDITORIAL •

MarianaPÂNDARU

15 iunie 2013. Zi în care românii au comemo-rat 124 de ani de la moartea marelui nostru poetMihai Eminescu. De aceea ºi în comunitãþile deromâni de pretutindeni au fost organizate manifes-tãri culturale întru’ memoria ºi cinstirea Poetului.

Aºa ar fi trebuit sã fie ºi în orãºelui Hliboca(Adâncata), din regiunea Cernãuþi, Ucraina, unde,cu câteva zile înaintea evenimentului, se instalaseun bust de marmurã al Poetului. Monumentul seafla în faþa Muzeului de Enografie ºi urma sã fiedezvelit în ziua comemorãrii.

Aºa ar fi trebuit sã fie... Dar dupã cum amaflat din informaþiile transmise de Tocpress, înnoaptea dinspre 13 spre 14 iunie, bustul poetuluiromân a fost vandalizat, fiind decapitat de cãtre„persoane necunoscute“.

Trebuie spus cã bustul a fost realizat cusprijinul ºi din iniþiativa Societãþii pentru CulturaRomânã „Mihai Eminescu“, a Consiliului raionalHliboca precum ºi a românilor de bunã credinþã.

Vicepreºedintele societãþii, domnul Nicolaeªapcã a declarat presei cã: „s-a început cãutareaindivizilor care l-au decapitat pe Eminescu. Aceºtiaau vandalizat bustul ºi au fugit cu tot cu capulpoetului.“

Deci, „au figit cu capul poetului“... Cine ºi dece avea acest interes? Pe cine a incomodatPoetul nostru? Nu putem crede cã a fost vorbadoar de un simplu act de vandalism. A fost ungest pus la cale cu bunãºtiinþã...

Drept urmare, datoritã timpului scurt rãmasîntre actul de vandalism ºi ziua comemorãrii, s-agãsit o soluþie de moment: un cap de gips care acompletat bustul pentru dezvelirea din 15 iunie.Acest cap de gips a fost realizat, într-un timpfoarte scurt, de cãtre un grup restrâns de sculptori.Iar în ziua cea mare a avut loc inaugurarea bustu-lui, cu cap de gips...

Peste câteva zile, poliþia a anunþat cã s-a gãsitºi capul de marmurã al lui Eminescu. Era aruncatîntr-un lac din satul vecin, Dimca (Trestiana).

Fãptaºii în schimb,... dispãruþi fãrã urmã...ªi dacã tot rãul fãcut lui Mihai Eminescu s-ar

fi oprit aici, l-am fi putut considera un incidentnefericit. Însã, cu câteva zile înainte de 15 iunie,la Odessa, au fost „otãviþi“ plopii fãrã soþ, plantaþiîn jurul Poetului, de cãtre români din cele trei þãri:România, Republica Moldova ºi Ucraina.

Iar dacã ne ducem cu gândul în urmã cu 19ani, tot la Odessa, bustul lui Eminescu s-a furatcu totul. Din câte ºtim, autorii nu au fost descoperiþinici pânã astãzi.

„Tricolorul, icoana României“

În vara aceasta fierbinte s-a mai petrecut uneveniment care nu trebuie uitat, dacã ne bate înpiept o inimã de român.

Având sfânta credinþã cã „Tricolorul esteicoana României, sfinþitã cu sângele eroilorromâni“, Arhiepiscopia Covasnei ºi Harghitei, pringrija IPS arhiepiscop Ioan Selejan, a avut iniþiativade a împãrþi drapelul tricolor credincioºilor orto-docºi prezenþi la slujbele oficiale în mânãstirileromâneºti din zonã.

S-a început la Mãnãstirea Valea Mare (jud.Covasna), unde IPS Ioan Selejan a împãrþit 350de drapele româneºti tuturor celor prezenþi laslujbã. Apoi, la Hramul Mãnãstirii „Schimbarea lafaþã“ din Sita Buzãului, din acelaºi judeþ, au fostîmpãrþite 1500 de drapele. Toate acestea au fostsfinþite, iar românii care le-au primit au fost îndem-naþi sã le arboreze la casele lor.

Reacþia reprezentanþilor PPMT din jud.Covasna, prin vocea liderului Nemes Elod nu aîntârziat sã aparã. Se poate spune cã a fost chiaro reacþie ameninþãtoare pentru românii din zonã,PPMT considerând cã acþiunea este „provocatoare“la adresa maghiarilor, acuzându-l direct pe IPSIoan Selejan.

„Acþiune de provocare faþã de populaþiamaghiarã din zonã, deci faþã de comunitateamaghiarã. Aºtept cu curiozitate sã vãd câþi dintreromânii care trãiesc aici vor arbora din acestedrapele.“ a avut tupeul sã spunã Nemes Eloduitând cã de fapt trãieºte în mijlocul României.

La toatã aceastã iritare de neînþeles a PPMT,IPS Ioan Selejan a rãspuns calm ºi înþelep: „Acestgest nu a fost unul menit sã provoace maghiari-mea. Am vrut sã le ofer românilor prilejul de aarbora tricolorul la casele lor.“

CU INIMÃDE ROMÂN

Capul Poetului

ArArArArArdealul literar dealul literar dealul literar dealul literar dealul literar nrnrnrnrnr. 2,3,4 /2013. 2,3,4 /2013. 2,3,4 /2013. 2,3,4 /2013. 2,3,4 /2013

2222222222

2

lllll INTERVIU lllll

„Aici sunt sate în care locuiesc români

care vorbesc limba românã numai

cu Dumnezeu“

E o zi de joi când hotãrâm împreunã cuprietenul Corneliu Florea sã facem o vizitã laEpiscopia Covasnei ºi Harghitei. Corneliu Floreasosise din Canada, din Winnipeg, în România, laBistriþa, pentru câteva luni. La Episcopie neanunþãm prin telefon, un telefon fix, apoi ne esteindicat un telefon mobil pentru eventualitatea cã,ajunºi în Miercurea Ciuc, nu reuºim sã gãsimstrada pe care este aºezatã Episcopia. Ziua devizitã este fixatã pentru sâmbãtã, înainte de masã.Din Bistriþa, pentru a ajunge la destinaþie, trebuiesã o iei cãtre Reghin, de unde, apoi cãtre Topliþa.Spre Reghin preferãm o rutã ocolitoare,întrucâtva mai scurtã, prin ªieu, deoareceºoseaua cãtre Reghin se aflã în reparaþii decâteva luni bune, pe foarte multe segmentecirculându-se doar pe un singur sens.

Clãdirea în care funcþioneazã EpiscopiaOrtodoxã Românã din Miercurea Ciuc o gãsimdestul de greu, deoarece este aºezatã pe ostradã lateralã, oarecum ascunsã, deºi zona încare se aflã clãdirea este centralã. Despre clãdiream aflat cã a fost înainte de 1989 unitatea decazare ºi masã a PCR, hotel, restaurant,gospodãrie. Faptul cã aceste locuri ºi clãdiri aufost cedate în folosul Patriarhiei Române este unfapt de laudã ºi trebuie menþionat ca atare.Episcopia Covasnei ºi Harghitei a fost înfiinþatãîn 1994. Cine a avut aceastã idee nu am întrebatºi nici nu se cãdea sã întrebãm. Important estefaptul cã a fost înfiinþatã. Ajungem în curteaEpiscopiei. Ne anunþãm prezenþa. Nu aºteptãmmult. În jur mai erau câteva persoane careaºteptau, douã femei ºi un tânãr, în costum cucravatã. La un moment dat se iveºte chiar I.P.S.Ioan, ne întreabã dacã am ajuns cu bine ºi neinvitã sã-l urmãm.

– Pãrinte Ioan Selejan, am venit la Dumnea-voastrã pentru cã, acum, locuiesc departe deRomânia. Locuiesc în Canada de peste 30 de ani.Acolo am cunoscut mulþi oameni, altfel de oameni,ºi am întâlnit ºi mulþi români. DespreDumneavoastrã am aflat când, cu ani în urmã,am vizitat Mãnãstirea Lainici, mãnãstire desprecare ºtiu cã este o mãnãstire martir, aflându-iistoria, de câte ori a fost dãrâmatã, de câte ori afost închisã, ce s-a întâmplat acolo cu cãlugãrii.Acolo am aflat despre Dumneavoastrã, eraþi acolocând se construia noua bisericã. În condiþiileacestea, sigur cã întrebãri ar fi multe de pus.Despre Dumneavoastrã am vorbit cu mulþi românidin Canada ºi fiecare are întrebãrile sale pe carear dori sã vi le adreseze. Acesta este de fapt primulmotiv care m-a îndemnat sã vã întâlnesc ºi mãbucur cã v-am întâlnit. Este firesc sã vã întrebmai întâi câte biserici aveþi în aceastã eparhie, înEpiscopia Covasnei ºi Harghitei?

– Biserici de mir, capele de spital ºi militare,mãnãstiri sunt 165. Mãnãstiri sunt ridicate opt.Avem ºi douã schituri.

– Cum se manifestã aici libertatea biseri-ceascã? O astfel de întrebare, din punct de vedereadministrativ, poate fi adresatã ºi altor înalþi ierarhibisericeºti, fie chiar ºi din Dolj. Vã puteþi miºca,aveþi libertate deplinã? Cum vã desfãºuraþiactivitatea?

– Din mila lui Dumnezeu, nu am fost îngrãdiþiîn construirea de biserici ºi mãnãstiri. Existã însão anumitã categorie de oameni – nu din parteaautoritãþilor locale – un anumit segment de oamenicare sunt împinºi de idei ºi concepte revizioniste,ºi s-a întâmplat astfel cã am avut ºi biserici ºi

I.P.S. IOAN SELEJAN,Arhiepiscop al ArhiepiscopieiCovasnei ºi Harghitei


3


mãnãstiri profanate. Zideam Mãnãstirea IzvorulMureºului ºi, într-o sâmbãtã, a pãtruns o maºinãprin porþile mãnãstirii, a fãcut un raliu prin mãnãstire,dar am reuºit sã închidem porþile, am blocat uºilede ieºire ºi am reuºit sã-i identificãm. I-amidentificat ºi i-am deferit Poliþiei. Nu am auzit sã sefi întâmplat ceva în urma plângerii noastre. Amcerut ca persoanele respective sã fie trase larãspundere, dar nu s-a întâmplat nimic. Pe urmãau fost scrise pe zidurile mãnãstirii cuvintejignitoare. Astfel de fapte însã nu au avut niciun felde urmãri. Am mai avut momente de acest fel.Înainte de înfiinþarea Episcopiei Covasnei ºiHarghitei în 1994, un preot îmi povestea cã s-adeplasat într-un sat cu puþini credincioºi ca sã þinãslujba de Înviere. La Înviere, dupã obicei, seînconjoarã biserica cu Evanghelia ºi se cântã„Hristos a înviat”. Preotul mi-a spus cã la un mo-ment dat erau aruncate pietre peste acei puþinicredincioºi, iar preotul, ce sã facã, ºi-a pusEvanghelia peste cap ca sã se apere, se apãra cuHristos. Nu a întrerupt slujba, nu a chemat pe nimeniîn ajutor. El a simþit cã se poate apãra cu Hristos,cu Evanghelia pe cap ºi a continuat sã cânte„Hristos a înviat”. Acel preot nu s-a plâns nimãnui.Nu a fãcut plângere la autoritãþi. A rãmas cu Hristosºi cu crucea.

Nu demult, aici, la Catedrala noastrã dinMiercurea Ciuc, unul sau mai mulþi cetãþeni, carebãnuiesc cã nu au fost români, au spart geamurileîn pridvorul bisericii, acolo unde se pun lumânãripentru vii ºi pentru morþi - geamurile care apãrã devânt flacãra lumânãrilor. Autoritãþile au rãspuns cãpoate le-a spart vântul, însã urmele violenþei eraufoarte clare ºi ceea ce a dovedit cã ar fi vorba deprofanare e faptul cã au luat lãzi de gunoi de pestradã ºi le-au vãrsat acolo în pridvorul bisericii.Dimineaþa, când au ajuns maicile noastre acolo,totul era mizerie ºi gunoi. Acestea sunt evenimenterecente. La aceastã datã persoana care a profanatbiserica a fost identificatã de poliþie. Dar la astfelde fapte nu poate fi încadratã toatã populaþiamaghiarã din zonã. Subliniez cã existã doar ogrupare, un lanþ de idei care se exprimã ca noi sãnu mai fim pe aici. Ei cred cã pot face totul ca înaceastã zonã sã rãmânã un spaþiu pur etnic, spaþiucare sã fie oarecum decupat din harta României.Nu sã-l mute în altã parte, ci un decupaj unde sãnu se mai afle urmã de român. Este interesant ceea

ce am gãsit ºi am aflat aici. Mereu aud din parteamaghiarimii cã ar fi trãit demult sub opresiuneastatului român, fapt ce este de mare mirare.Susþin cã îºi pierd identitatea ºi alte chestiunisimilare rãuvoitoare. La noi, aici, au venit ziariºti,sociologi care studiazã problemele relaþiilorinteretnice. Le-am indicat sã cerceteze în oraºeleºi satele din aceastã zonã dacã existã unmaghiar care, sub o formã sau alta, a fostîmpiedicat sã înveþe limba lui maternã, care sãnu ºtie vorbi maghiara. Dar vã pot trimite în satulcutare ºi în satul cutare ºi veþi putea constatacã sunt români care vorbesc limba românã numaicu Dumnezeu. Adicã, numai la bisericã, fie cã eortodox, fie cã e de altã religie. Ei, aºa puþini cumse aflã într-un loc, vin ºi spun: „Pãrinte daþi-neun preot aici, român, sã facã slujbã româ-neascã!”. Sunt puþini, este adevãrat. Dar prinasta se dovedeºte cã cea care pãtrunde cel maiadânc în fibra conºtiinþei umane este credinþa.Credinþa. Celelalte elemente, de ºtiinþã, deculturã, îºi au partea lor pozitivã, ele pot preveni,însã credinþa este aceea care seamãnã în noi,de la cristelniþa de botez la mama, apoi familia ºibiserica întreagã, toate contribuie la mareapunere în valoare a credinþei. Credinþa este darullui Dumnezeu. Este darul pe care nu þi-l dã sã-laºezi undeva în casã, într-un ungher, ci sãlucrezi cu el, sã dobândeºti cu el alþi talanþi, deviitor, cum spunea Mântuitorul. De aceea spuneu, cã plângerile maghiarilor despre noi, româniide aici, la curþile Europei nu sunt justificate.Dimpotrivã, de pildã, pentru maghiari toate ºcolilesunt puse la punct. Toate dispun de materialedidactice, de dotãri necesare procesului deînvãþãmânt. Nu plouã în ele. Nu dispun cu nimicmai puþin decât ºcolile româneºti. Mi-e fricã sãspun, dar cred cã aici situaþia din ºcoli esteinvers. La fel sunt problemele abandonuluiºcolar, care este mai accentuat în spaþiulromânesc. Spre exemplu, am ajutat ºi ajutãm înfiecare iarnã aproximativ 200 de copii, cãrora leoferim în fiecare zi câte o masã caldã, pentru cãîn acea perioadã presiunea materialã asuprapãrinþilor este mai mare. Nu este mult ceea cespun, dar reuºim sã susþinem programul. Ajutãmcopiii de toate etniile. În felul acesta am constatatcã frecvenþa la ºcoli s-a îmbunãtãþit. Aºa vãd ºiintegrarea romilor în comunitate pentru cã ºi ei


4444444444

4

sunt oameni. În noi bate aceeaºi inimã, culoareasângelui de rom este ca ºi culoarea sângelui nostru,român, maghiar, ori de altã naþionalitate.

– Cât de mult vã ajutã Patriarhia Românã, dela Bucureºti, la modul adevãrat? Care sunt rapor-turile Episcopiei Dumneavoastrã cu Bucureºtiul?Mã intereseazã dacã patriarhia bucureºteanã îºiface datoria faþã de poporul sãu. Vã întreb acestelucruri deoarece în America de Nord, unde trãiescmulþi români, credincioºi mulþi, intelectuali ºi oamenide rând, s-a conturat o opinie oarecum dubioasãfaþã de activitatea patriarhiei bucureºtene. Trebuiesã vã adresez aceastã întrebare. Acolo, de undevin eu, treneazã o percepþie nefavorabilã. Existãconvingeri cã, aici, faþã de Dumneavoastrã,Patriarhia Românã nu îºi face datoria. Aceastãepiscopie este aflatã mereu într-o mare nevoie.Poate sunteþi episcopia cãreia trebuie sã i se întindãcel mai mare ajutor, de la Bucureºti, desigur. Înaceastã zonã, am impresia cã Budapesta aducemai multe ajutoare decât Bucureºtiul.

– Despre acestea, în primul rând, pot sã vãspun cã nu am pretins ºi nu pretindem PatriarhieiRomâne bani, bani... Patriarhia Ortodoxã Românãnu este o instituþie de producþie, de profit. Cel maiimportant lucru, care constã în mai mult decât unajutor financiar, a fost chiar înfiinþarea EpiscopieiCovasnei ºi Harghitei în aceastã zonã, dupãrevoluþie. În perioada aceea, toate instituþiile statuluise aflau în derivã. Pe atunci, aici, se scria pe ziduri,în ziare, „Români, plecaþi de-aici!” Prima instituþiecare a reacþionat pozitiv în acea perioadã a fostPatriarhia prin înfiinþarea acestei Episcopii, în 1994.Eu mã aflam la Ierusalim, mã aflam la studii. Doreamsã nu revin. Mie îmi venea binestarea mea de la MãnãstireaLainici, unde prin Lainici fãceam olegãturã puternicã între Oltenia ºiTransilvania, eu fiind ardelean.Muncind mult înainte de revoluþie,am restaurat Mãnãstirea Tismana,Mãnãstirea Polovragi, perle aleculturii spirituale. La un moment dat,s-a ºi spus: „Cum de lasã pãrinteleIoan Ierusalimul ºi vine laMiercurea Ciuc?” Sã laºi Þara luiHristos, unde s-a întrupat, ºi sã viiîntr-o profundã ranã româneascã...

Vã pot spune ce era în sufletul meu când am venitaici? Pot, dar cui foloseºte? M-am dus într-oduminicã dimineaþa într-o anumitã direcþie ºi ambãtut la uºile a nouã biserici, dar acolo nu eraunici preoþi, nici credincioºi. M-a primit o singurãbisericã, care era pe jumãtate dãrâmatã. Nu aveauºi, nu avea ferestre. Din 1940, dupã Dictatul dela Viena, biserica a fost pusã la pãmânt. Aceabisericã m-a primit pentru cã nu avea uºã, nuavea nici acoperiº. Era pânã la nivelul ferestrelorplinã de gunoaie. Devenise lada de gunoi alocalitãþii respective. Nu am fost primit acolo cuEvanghelia sau prescurã. Am fost primit demurele din bisericã. Biserica era plinã de rugi cumure. Aºa, mergând din bisericã închisã înbisericã închisã, aceasta am întâlnit-o singuradeschisã, într-o duminicã din toamna lui 1995.ªi era ora unsprezece. Era momentul cel maiimportant al Liturghiei. ªtiam cã toþi preoþii, ierarhiise aflau la slujbe ºi trãiau împreunã cu credincioºiibucuria momentului. Atunci am zis: „Doamne, amajuns ca bufniþa, pe dãrâmãturi”. În acel moment,atunci, pe turla bisericii care nu mai aveaacoperiº, s-a lãsat o pasãre, s-a aºezat pe zid ºia cântat. A cântat de câteva ori, dupã care aplecat. ªi mi-am zis în sine: Iatã cã Dumnezeumi-a trimis o mângâiere ºi am sãvârºit ºi eu oliturghie a lacrimilor împreunã cu o pasãre. În locde prescurã, am luat o murã. Aºa mergând maideparte, dupã kilometri parcurºi, la un momentdat am zãrit pe marginea drumului meri cu fructe.Am oprit maºina, i-am spus ºoferului sã ia dintr-un pom douã mere, le-am binecuvântat ºi am zis:„Acestea sunt în loc de prescurã pentru mine ºi

pentru tine. Aºa am sãvârºit slujba.Atunci, în câte biserici am fost, nuam gãsit pe nimeni. Dar vedeam cãDumnezeu, El, mi-a oferit douãprescuri, douã mere. Ceea ce aîntreprins atunci Patriarhia a fost unact de mare curaj pentru cã, sã nucredeþi cã populaþia maghiarã a fostîncântatã de înfiinþarea aici aEpiscopiei Covasnei ºi Harghitei.Cum ortodoxia în primul rândînseamnã jertfã, din mila luiDumnezeu iatã cã sunt aici în alnouãsprezecelea an ºi vã pot spune


Garabet Salgian – „Sfântul Gheorghe“


5

cã în cele douã judeþe nu mai existã nicio bisericãcare sã nu aibã cruce. Acolo unde au fost dãrâmatele-am reconstruit, ºi astfel am trãit ºi momente debucurie dar ºi de mare tristeþe, deoarece altfel nicinu se poate. Gândiþi-vã cã am restaurat bisericaunde am sãvârºit Liturghia împreunã cu o pasãre,iar o creºtinã mi-a povestit cum s-a petrecut cudãrâmarea acoperiºului ei. Un colonel ungur a venitacolo dupã august 1940 ºi a pus oamenii cu frânghiide au legat turlele ºi acoperiºul ºi le-au tras cu boii,au tot tras de bisericã pânã la momentul când aurãmas numai zidurile. Astea s-au întâmplat la Her-culean. Tot aºa, într-un sat din apropiere, am gãsito altã bisericã cu turla dãrâmatã, iar un om mi-apovestit cum biserica aceea a ajuns aºa, tot în1940. Omul vorbea foarte rãu, vorbea greuromâneºte ºi am crezut cã este ungur ºi dintr-unsentiment de pace ºi liniºte cum sã mai înfigi uncuþit înapoi în ranã? Îi tot ziceam: „Sã deaDumnezeu sã nu mai fie rãzboaie”. Iar el mi-a spuscã tot dupã 30 august 1940 a venit în sat un ofiþermaghiar ºi a ordonat ca mâine toþi bãrbaþii românidin localitate sã vinã la primãrie ºi toþi sã vinã cuunelte, cu târnãcoape, cu rãngi, cu securi, cu lopeþi,iar bieþii români s-au prezentat, fiind perioadã derãzboi, se gândeau cã-i duce undeva ca sã reparedrumuri, sã repare poduri º.a.m.d. Oamenii s-auprezentat de bunã-credinþã, din ascultare cã de-acum erau sub stãpânire maghiarã. Oamenii auvenit ºi acelaºi ofiþer le-a spus: „Cu toþii mergeþicãtre biserica voastrã ºi sã o dãrâmaþi”. Toþi aurãmas înmãrmuriþi. Cum sã-ºi dãrâme ei sufletul?Cine cuteazã sã îºi dãrâme sufletul? Îþi pierzi omânã, îþi dai un rinichi, donezi sânge pentru un se-men de-al tãu ca sã îl salvezi, dar sufletul esteunicat, nu poate fi dat, nici luat. Pentru Univers ºiîn creaþia lui Dumnezeu, sufletul este floarea carenu se înmulþeºte, este singularã, de neînlocuit. Cumîþi vine sã-þi ucizi sufletul, sã-l dãrâmi, sã-l nimiceºti?Sufletul? Biserica? Atunci toþi au rãmas încremeniþi,iar colonelul a spus clar: „Dacã nu executaþi punarmele pe voi”. ªi-atunci bieþii români nu s-aumiºcat pânã au început soldaþii unguri sã tragã,avertizând apoi cu þevile puºtilor tot mai aproapede orizontala cu pãmântul pânã când gloanþeletreceau pe deasupra capetelor lor. Astfel, sãraciiobidiþi s-au apucat cu sufletele frânte sã îºi dãrâmebiserica. Era acolo tot satul. Ce a fost acolo!

– În ce localitate a avut loc grozãvia asta?

– În Doboºeni. Erau de faþã femeile, copiii,fraþi, surori, mame, taþi. În forþã, în câteva zileau desfãcut acoperiºul, au rãmas pereþii ºi deatunci biserica aºa a rãmas cinci decenii pânãîn 1995, când am venit noi aici. ªi am pornitreconstrucþia.

– Sub niciun regim în locul acela nu s-amai miºcat nimic?

– Asta este tragedia. Nimic. Aici am aduscâþiva studenþi teologi, mãcar sã curãþãm locul,sã facem ceva. Locul ºi celelalte au fost filmateºi fotografiate. Am curãþat biserica ºi amcontinuat lucrarea pânã am reuºit sã o refacem.Am tot scos ce am gãsit acolo. Era la apusulsoarelui. Cu lacrimi în ochi, tânãrul pe care l-am rugat sã taie frasinul crescut în altar a plânsºi l-a tãiat. Ca ºi cum tãia preotul acelei biserici,care de cincizeci de ani a suferit slujind în felullui tãcut altarul acelei biserici, cântându-ºi sieºi.În biserica unde sãvârºisem eu liturghialacrimilor cu o pasãre, dupã ce a fost restauratãºi terminasem de refãcut acoperiºul, muncitoriise îndreptau spre bisericã sã aducã ultimapiesã, uºa de la intrare. Dupã ce au montat-o,s-au dus la ultimul român cu care mai þineaulegãtura în sat ca sã-i predea cheia. Bietulbãtrân, de o jumãtate de veac nu mai fusese labisericã.

Mai avem ºi astãzi probleme la biserici. Înunele locuri am pus bârne la ferestre pentru cãferestrele de sticlã pot fi sparte foarte uºor.Aceasta dupã ce-au fost restaurate. O datã amchemat poliþia, fiindcã cineva a spart fereastrade la biserica din sat. Arãta ca ºi cum cineva arfi înfipt o suliþã în piept. Azi aºa, mâine aºa, iarrãnile acestea le purtãm mereu. ªi anul acestaam vorbit la Consiliul Judeþean care a prevãzuto sumã mulþumitoare din punctul meu de vederepentru a mai repara bisericile, a mai consolidaunele case parohiale, a mai reface unele capelemortuare. Patriarhia ne-a ajutat mult în ceea cepriveºte formarea oamenilor ºi a preoþilor.Faptele nu trebuie privite numai sub aspectullor financiar, zic. Pe-aici erau trasee de pânã lao sutã de kilometri unde nu am gãsit decât unpreot. Am obþinut locuri pentru Facultatea deTeologie din Bucureºti ºi la Seminarul Teologicdin capitalã pentru ca elevi din aceastã zonã sãpoatã da examene alãturi de alþi candidaþi din



6666666666

6

þarã. Aºa se face cã în aceastã perioadã am ºcolitpeste 400 de copii, dintre care o sutã au fosthirotoniþi, restul lucreazã în învãþãmânt, în lãcaºuride culturã, unii au fost cooptaþi în sistemelebancare. Acestea au fost un ajutor mai mult decâtdacã Patriarhia ne-ar fi dat un pachet de bani. Maide folos ne-au fost instituþiile ei. Aici problemelesunt cã preoþii trebuie ajutaþi. Sunt preoþi care au înparohie 50-60 de suflete. Cheltuielile preoþilor deaici sunt mult mai mari decât în alte parohiiromâneºti. La români încã nu funcþioneazãsentimentul de solidaritate deplinã. Aici suntemgrãniceri, grãnicerim în interiorul României.România nu are probleme mari pe frontierele ei, leare aici.

– De la Episcopia Românã din America deNord a fost cineva aici, sã vã cunoascã, sã afleceea ce am aflat noi acum, sã vã ºtie?

– Am fost eu o datã în zona Montrealului lahirotonirea Episcopului Nicolae. Aºa se face cãþinem legãtura cu mulþi credincioºi.

– Este adevãrat cã în ºcolile ungureºti sepredã dintr-un manual special istoria secuilor?

– Da. Este adevãrat. În manual, printre altele,se scrie cã, aici, românii au fost ca niºte slugi alemaghiarilor. Vã daþi seama cã acestea toate suntexagerãri. În general, pentru România noi nu facemtot ceea ce am putea face. Noi aici facem doar ceeace putem. România este foarte puþin cunoscutã înstrãinãtate. De exemplu, în bibliotecile dinstrãinãtate. Dacã doreºti sã te documentezi despreRomânia, în vederea unei vizite chiar diplomatice,gãseºti doar 3-4 cãrþi care îþi pot fi de ajutorinformativ. În bibliotecile strãine gãseºti rafturiîntregi de cãrþi despre Ungaria, iar despre Româniamai nimic. Studiind la Ierusalim ºi în OrientulMijlociu, am aflat cã în ambasadele noastre nuavem nici hãrþile þãrii. Despre câte întreprindem aiciar fi destule de spus, dar nu acesta este scopul.Avem tineri care îºi susþin lucrãri de doctorat,mãicuþe care au grupe de copii de care se ocupãpentru a-i învãþa tot ceea ce trebuie sã înveþe uncopil. O profesoarã þine cursuri de limba englezã.Ofiþeri din armatã, membri ai fanfarei, þin cursuri demuzicã ºi învaþã tinerii sã foloseascã ºi sãexerseze pe instrumente muzicale. Circa douã sutede copii învãþã multe lucruri practice, de la picturãla þesãtorie. Toate aceste activitãþi sunt benevole,

sunt susþinute de românii de aici. Tot ceea ceînseamnã istorie, ºcoalã, instituþii de stat,activitãþile instituþionale sunt desfãºurate înlucrãri ale oamenilor noºtri care reprezintãparohiile, în multe domenii. În þarã, suntem oeparhie micã, 85.000 - 90.000 de credincioºi.

– Am o întrebare la care aº dori sãrãspundeþi în mãsura Dumneavoastrã. Astãzi,Patriarhia Românã, din fondurile sale, aºa puþinecum sunt, împarte o parte ºi lãcaºurilor de peMuntele Athos?

– Fondul Central Misionar este un fond foartemic. Acest fond se strânge într-o singurãduminicã pe an, în Duminica Ortodoxiei. Dinacest fond ºi Muntele Athos este ajutat. Dar maiimportant este sã vã relatez cum ne pregãtimpentru un mare eveniment din aceastã varã, înluna august. Am cumpãrat zilele trecute doikilometri de tricolor românesc. Maicile noastrelucreazã la steaguri, sunt de lucru câteva zilebune. Deja au sosit de la o mãnãstire 1000 deportdrapele. La Valea Mare, în judeþul Covasnava fi primul hram mai important, hramul de varã.La început de liturghie vor fi distribuite acestedrapele. Închipuiþi-vã cum se va desfãºuraSfânta Liturghie pe un tãpºan de munte care vafi plin de steaguri tricolore. Trebuie sã facemLiturghia cu drapele în mâini. Asta va fi de Rusalii.Dupã aceea vom avea o mare întâlnire laMãnãstirea Topliþa. Acolo, cu ajutorul luiDumnezeu, sper sã avem 2000 de drapeletricolore care vor fi împãrþite oamenilor, pentruca apoi sã le ducã acasã. Dacã le-am dadrapelele fãrã portdrapele, poate cã acestea arfi împachetate ºi aºezate undeva pe vreun raft.Un drapel cu portdrapel însã este cu totul altceva.Dacã le dãm drapele cu suport, acestea pot fiarborate pe case atunci când e mare sãrbãtoare,când avem un hram, un eveniment, de ZiuaNaþionalã, de Crãciun, de Paºti, de PogorâreaDuhului Sfânt, la toate marile sãrbãtori creºtine.

– Vã mulþumim mult.

Interviu realizat de Corneliu FLOREA ºi Virgil RAÞIU



7

EMINESCU A MURIT!

Naþiunea mea, îmbracã doliu!... Literaturanoastrã jeleºce!... Poezie românã, plânge!

Vi s’a derimat o columnã, vi s’a stins unlucefer, vi s’ rãpit o podoabã...

Genialul poet Mihail Eminescu a încetat dinviaþã.

Nu ne’a venit neaºteptatã scirea aceasta, cãcide timp îndelung cu pripitãrile inimei petreceamagonia poetului ºi cu rãsuflarea opritã cetiam orice informaþiune despre bola-i incurabilã. Cu toteaceste acuma, dupã ce catastrofa cumplitã aizbucnit, când vedem cã ceea ce a fost inevitabil aurmat, un fior ne cuprinde ºi-o jale adâncã ne storcelacrimi din ochi...

A avut ºi el sortea celor mai mulþi poeþi mari.A fãcut gloria naþiunii sale, dar a fost ºi a rãmassãrac, a trãit luptându-se cu lipse materiale ºi amurit în miserie...

Geniul lui nemuritor s-a stins într-un spital,într’o camerã obscurã, pãrãsit de toþi, fãrã sã viecineva a-i da cele din urmã mângâieri în stareanenorocitã, fãrã sã aibã un prieten care sã-i þie lu-mina, când marele seu spirit avea sã pãrãseascãcorpul-lut, fãrã sã se gãsescã o mânã care sãînchidã pleoapele amorþite pentru totdeauna...

Dar dupã morte i s’a fãcut paradã, înmormen-tarea-i a fost strãlucitã. La mormântul lui s’au þinutcuvântãri. Guvern ºi societate, presã ºi omeni delitere i-au adus onorurile. Lui Bolintinean ºi altoranici mãcar atâta nu li s’a fãcut. Ce-i dreptul, nici înnumele Academiei, nici în al Ateneului, nici în alpoesiei române nu s’a rostit nici un discurs; dartotuº s’a fãcut ceva care ne îndemnã a crede, cãºi noi românii începem sã ne stimãm bãrbaþii, celpuþin dupã mortea lor.

În doliu general „Familia” încã îºi are parteasa. Cãci, dupã cum se scie, noi am introdus peEminescu în literaturã ºi tot la noi s’a rentors înculmea gloriei sale, cu 7 din cele de pe urmã ºi maiadmirabile poesii lirice ale sale. Aici i-a fost legãnulºi mormântul. De aceea consacrãm întreg numãrul

lllll RESTITUIRI lllll

nostru de acuma memoriei sale neuitate.În deosebi am þinut sã reproducem cu asta

ocasiune primele încercãri poetice ale luiEminescu, scrise cele dintâi în etate de 16 ani,pe cari puþini le cunosc, cãci nu se aflã încolecþiunea publicã la Bucureºci. Prin astatotodatã credem a rãspunde la o dorinþã care nis’a manifestat într’un cerc literar astã primãvarã,pe când redactorul nostru petrecuse la Bucureºci.Este de datoria noastrã a tuturor s’adunãm tot cea scris Eminescu; fãrã acestea lucrãri, volumulseu n’ar fi complet, nu l’am cunoºce deplin.

În cele urmãtore, punem sub ochii cetitorilornoºtri informaþiunile relative la bola, mortea ºiînmormântarea nefericitului nostru poet.

Bola luidateazã de vr’o patru ani. Atunci, dupã cum

scrisesem, el fu izbit de’o bolã crudã ºi dus într’ocasã de sãnãtate din Viena. Toþi îl credeauincurabil, înse sciinþa fãcu minuni ºi-l redeteliteraturei române. Vindecat, el se rentorse la Iaºi,dar nu peste mult recãdu într’o crizã ner-vosã. ªide astãdatã scãpã’n aerul vivicator al uneimãnãstiri din codri. Atunci se mutã la Bucureºciºi pãrea cã spiritul seu tulburat s’a vindecat cutotul. A ºi început sã scrie, a tradus o dramã, ,care s’a ºi presintat direcþiunii teatrale, a fãcut ºialte lucrãri literare. Dar nu peste mult, la începutulernei trecute, amicii lui observarã, cã facultateacugetãrii lui s’a tulburat din nou. Îl duserã în ospiþiulºi’n cãutarea doctorului ªuþu din Bucureºci.

Înainte cu câteva septãmâni aici l’a visitatun amic, care a publicat în „Naþionalul”urmãtoarele impresiuni:

L’am vedutªi fãrã voie mi’au venit în minte versurile lui:ªi prin gându-mi trece ventul,Capu-mi arde pustiit,Aspru, rece, sunã cântulCel etern neisprãvitUnde-s ºirurile clare din vieþã-mi sã le spun?Ah! Organele-s sfãrmate ºi mãestrul e

nebun!Cum m’a vãdut, mi’a dis pe nume ºi m’a

îmbrãþoºat. Nenorocitul poet are, par cã clipe deluciditate, care înse imediat dispar lãsând loc unei

Articol apãrut în revista FAMILIA, nr. 28, anul XXV, 1889 (25 iulie - 7 iulie, 1889)


8888888888

8

incoherenþe spãimântãtoare.- Ah! Ia uite-te cum seamãnã

Pasteur cu Maiorescu! ªi tu semeni,îmi spuse mie, cu Kant! Bietul Kant,mare om! Am înveþat la el, laHeidelberg... Te rog sã-mi aducitoate volumele lui... Eu semen cuSchiler ºi cu Faust a lui Goethe. Amsã mã sinucid!...Aºa a fãcut ºi Ham-let!... Mare om e Shakespeare! Cetragedian!... Dar Kant!... Unde maigãseºti un Kant!... A murit în 1885!...Am sã me duc sã-l ved la Heidel-berg!... Am sã vorbesc cu el!... Da,am sã mã sinucid ºi eu ca Hamlet!...Am sã-mi prefac viaþa în nimic ºisângele în vin de Drãgãºani!... Sãmor!... ªi apoi... cu vinul sã mãvindec!... Ce mare om e Kant!...

Cam acestea sunt cuvintele lui. ªi era, ºifuma, dicend: „Þigara e cel mai bun iod!”

ªi scrie, scrie mereu, fãrã întrerupere, peorice petec de hârtie. Pomeneºce mereu de limbaarabã, de limbele slave, de limba sanscritã, toteînsã fãrã nici un fir.

Apoi începe a recita versuri din Omer, dinOraþiu, din Virgiliu ºi în urmã spune cuvinte fãrãnici un înþeles, dar cu un ritm perfect, cu vocecadenþatã, gravã, petrundetore.

ªi eraº cade pe gânduri, mai mult rupe þigãriledecât le fumezã, scrie, scrie necontenit litere fãrãnici un rost, cuvinte de cari cea mai mare partesunt Kant, limba sanscritã, limba arabã...

... Moartea

Cu 15 dile înaintea înceterii lui din vieþa, scrie„Românul”, doctorul ªuþu a început a se îngrigide sãnetatea luceferului poesiei române, cãciEminescu începu a merge din ce în ce mai reu.

Eri vineri (16/28 junie) dimineaþa el ceru sã ise dea un pahar cu lapte ºi ceru sã i se trimitãdrul ªuþu, cãci vre sã vorbescã cu el. Era înmomente de luciditate, doctorul întrebându-l cãcum se simte. Eminescu respunse cã are dureriîn tot corpul, care îi cãºunezã mult reu. Dinnenorocire... aceste momen-te lucide n-au þinutmult, cãci dupã o jumãtate de orã, bietul Eminescu

lllll RESTITURI lllll

începu din nou sã... aiureze.Drul ªuþu cãutã sã-l liniºteascã

ºi poetul se duse sã se culce.Nu trecu nici o orã, când drul

ªuþu intrã din nou la el, de astã datãîl gãsi întins... fãrã nici o suflare.

Eminescu murise.Drul ªuþu fãcu cunoscutã

acesta ºcire tuturor prietenilor sei ºimembrilor consiliului de familie, ce s’aconstituit marþea trecutã.

Corpul seu a fost îndatã trans-portat în o altã camerã a ospiciului,în apropierea biuroului drului ªuþu.Stetea întins pe un pat ºi era învelitcu un zãbranic.

Faþa-i e forte slãbitã ºi are maimulte zgârieturi, cari au provenit din

cauza mâncãrimei ce suferea el.„Democraþia” scrie cã joi seara el se plânse

de o durere acutã în piciorul drept. Bend un paharde lapte, el se culcã în pat pe la orele 11, ca sã nuse mai trezeascã.

Dupã pãrerea doctorilor, mortea a provenitdin apoplecsie.

Autopsia. Creerii.

În urma dorinþei dlui Titu Maiorescu, s’aprocedat la autopsia cadavrului lui Eminescu.

S’a constatat, spune „Consituþionalul”, cãcreerii aveau o greutate de 1400 grame, cu totecã erau în stare de îmuere (ramoliþie).

Emisferul stâng singur cântãrea 595 gr., celdrept 555, fãrã cerebel. Partea psihicã a creerilorera aproape total ulceratã, în emisferul stâng chiarºi cea psiho-motrice; membranele creerilorinjectate ºi aderente. Circumvoluþiunile multdezvoltate ºi adânci. Inima în stare de ipertrofiepasivã cu degenerare grãsosã a þesutului mus-cular; la rãdecina aortei s-a constatat începutulunui proces ateromatos, er valvulele inimei erauintacte. Degenerarea grãsosã s-a gãsit în acelaºistadiu ºi la þeseturile ficatului, care bine înþelesera puþin ipertrofiat. Splina în stare iperemicã ºide degeneraþie.

„Democraþia” scrie ieri – vineri – la orele 3,remãºiþele mortuale ale poetului Eminescu au fost

Statuia lui Mihai Eminescudin Parcul Cetãþii Deva


9

transportate de la ospiciu dlui dr. ªuþu la spitalulBrâncovenesc ºi depuse în camera mortuarã,unde dnii doctori ªuþu ºi Alexian au fãcut autopsiacadavrului.

S’a constatat, cã creerii aveau o greutate de1400 grame. Greutatea aceasta este unicã în felulei, deore ce, pe cât scim, creerii marelui poetSchiller în stare normalã abia o întreceau cu câtevagrame.

Corpul reposatului poet Eminescu se aflã ºiastãdi depus în camera mortuarã dela spitalulBrâncovenesc, de unde a fost ridicat la orele 1 ºi afost depus în biserica „Sfântului George-nou”.

Dnii doctori Alexian ºi ªuþu împreunã cu alþimedici au fãcut la orele 11 o nouã examinare acreerului ilustrului reposat.

O parte din creer a fost datã în studierea druluiBabeº.

... Înmormentarea

s-a fãcut sâmbãtã dupã miedãdi la 5 ore dinbiserica „Sf. George-nou”, unde corpul a fost adusîn carul de morþi al spitalului Brâncovenesc.

Dricul, scrie „Românul”, era simplu ºi trasnumai de doi cai.

Lumea începuse a se aduna, pe la orele 4 ºijumetate erau deja mulþi. Erau prietenii sei,admiratorii sei, cunoscuþi ºi necunoscuþi, tottineretul care se înflãcãrã ºi îndumnedeia penenorocitul ºi marele poet. Într’un cuvânt era defaþã acel strat al societãþii care citeºce ºi care vaciti pe Eminescu. Presa mai cu semã, º’a fãcutdatoria ei pe deplin.

Stetea intins, în mijlocul bisericei, pe uncatafalc. Era acoperit de flori, de frunde ºi de ramuri,întocmai cum doria sermanul poet.

Nu-mi trebuie flamuri,Nu voi sicriu bogat,Ci-mi împletiþi un patDin tinere ramuri.De abia se zãria afarã din frunde ºi corone

cari îl acopereau. Între altele am vãdut urmãtoa-rele, dupã cum îmi aduc aminte: a Academieiromâne,; a Presei; a societãþii „Tinerimea Românã”;a diarului „Constituþionalul”; a diarului „Naþionalul”;a societãþii studenþilor universitari „Unirea”; adiarului „Fântâna Blandusiei”, unde poetul scrisese


câte ceva în ultimul timp etc etc.Am putut distinge printre asistenþi pe: dl.

Mihail Cogãlnicean, delegat din partea Academieiromâne; dl. Titu Maiorescu, fost ministru alinstrucþiei publice, amic intim cu reposatul;dl.Lascar Catargiu, preºedintele consiliului deminiºtri; dl Teodor Rosetti, fost ministru-preºedinte; apoi dl col. Algiu, dl George Lahovary,secretarul societãþii de geografie; Dl. ªtefanMihãilescu, fost secretar general al ministeruluiinstrucþiunei ºi profesor; dl D.A. Laurian, profesorºi amic intim cu poetul, dl N.Mandrea etc.

Dintre domne am recunoscut pe dnaMaiorescu, pe dna Laurian ºi o mulþime de altedoamne ºi domniºore, care au voit sã însoþescãpânã la morment ultimele remãºiþe ale poetului.

La orele 5 începe serviciul funebru,Bãrcãnescu, ºeful corului de la biserica „DomniþaBãlaºa”, Bãrcãnescu, unul din cei mai buniprieteni ai defunctului, a venit însoþit de corul seu,la acestã înmormentare.

ªi nu erau accente de ocasie ce le cântaBãrcãnescu, ºi nu era plãtit Bãrcãnescu; sevedea de pe faþa lui cât de mult suferia pentrupierderea unui amic ca Eminescu.

Notele ce ieºeau din gura lui Bãrcãnescu,te înduioºeau, ºi fãceau sã-þi vie lacrimile fãrãde voie.

Trec la altceva, mai prosaic în sine. Se sciecã Eminescu era ateu, se ºcie cã poetul spuneaîn vieþã cã „Religia e o frasã inventatã” ºi cã „cuumbre cari nu sunt, au întunecat vedereaomenilor” ºi cã „minciuni ºi frase-i totul”, e bineacelui care dicea ºi credea astfel, aceluia i s-afãcut o inmormentare religiosã, cu popi, cu

Bustul lui Mihai Eminescu de la Oraviþa


10101010101010101010

10


luminãri ºi cu tote ca celui mai pravoslavnic creºtin.Dupã ce se isprãvi serviciul religios, Dl.Gr. Ventura,prim redactor al diarului „Adevãrul”, þinu o cuventarescurtã cãutând a arãta meritele poetului; apoicadavrul poetului Eminescu, fu ridicat de mai mulþiprieteni ai sei ºi dus pe umere pânã la carul mortuar.

La orele 6 ºi jumãtate cortegiul porni. În urmalui veneau mai înteiu: d-nii Lascãr Catargiu,M.Cogãlniceanu, Maiorescu, dna Maiorescu,Th.Rosetti, Stefan Mihãilescu, Laurian etc.; apoiveneau toþi diariºtii ºi ceilalþi prieteni ai sei, la urmã,un convoi lung de studenþi universitari, tinerimeade prin ºcolile secundare, precum ºi o mulþime marede alte persone.

Cortegiul traversã stradele Sf.Gheorghe,Colþea, Bulevardul Academiei. Aci în faþaUniversitãþii, dl D.A.Laurian, în numele presei þinuun discurs bine simþit.

Terminând dl Laurian, vorbi chiar lângã carulfunebru, din partea studenþilor universitari, dl Cal-muchi, student in litere; dsa ºi-a inceput cuventareachiar cu cuvintele poetului din „Mortua est”:

Fãclie de veghe pe umedi morminte,Un sunet de clopot în orele sfinte.Un vis, ce îºi moie aripa’n amar, -Astfel ai trecut de-al lumii hotar.ªi terminând:Poþi zidi o lume-ntreagã, poþi s-o sfarmi:Orice-ai spune,Peste tote o lopatã de þerenã se depune.Dupã acesta cuventare, cortegiul porni din

nou, trecend apoi pe calea Victoriei, strada Carol,Calea Rahovei ºi ajunse pânã la cimitirul ªerbanVodã (Belu).

Ajuns la cimitir, patru elevi ai ºcolei normalede instructori, îl luarã pe umeri ºi-l duserã pânã lamorment.

Aci, dupã ce religia îºi fãcu ultima ei datorie,drul Neagoe, bun prieten cu Eminescu, rosti ocuventare care storse lacrimele celor de faþã.

Se vorbeºce cã prietenii ºi adoratorii lui îi vorridica un monument; n-ar fi reu, ci din contrã ar fiprea bine.

Ministerul instrucþiunei publice – spune„Naþional” – se însercinase cu îndeplinireaceremoniei inmormintãrii. De sigur, cã nimic n’ar ficruþat pentru ca acesta durerosã ºi tristã însãrcinare

sã se îndeplinescã cu totã pompa datoritãluceferului poesisi româneºci, dar opunereaconsiliului de familie – dealtmintrelea forte nimeritã– la ori ce ceremonial lucsuos, a silit pe ministersã îndeplineascã ceremonia într’un mod fortesimplu.

Spectacolul acestei ceremonii triste, de ºisimplu, era grandios; de ºi modest, eraimpunetor. Nu se putea alege ceva mai potrivitºi, mai conform intregei vieþi a ilustrului poet, decâtesecutarea în mod demn, dar modest, a acestuiact de inhumaþiune.

În bisericã, pe catafalc, faþa mortului oferiao priveliºte înspãimântãtore, în urma mutilãrii cei s-a adus prin autopsie. Pe când, înainte de autop-sie, avea o figurã anticã, mãreþã, - acum era denerecunoscut. La capul seu se zãreau risipiteprintre verdeaþã: volumul lui de poesii, precum ºicâteva diare ºi reviste la cari a colaborat. Totgiurul catafalcului era acoperit de corone.

Bustul lui Eminescude la Bãile Herculane


11

lllll LA ANIVERSARE lllll

NICHITA STÃNESCU – ar fi împlinit 80 de ani

Prima mea întâlnire cu poezia lui NichitaStãnescu coincide cu perioada anilor petrecuþi înBucureºti. M-am decis sã cumpãr ºi sã citesccãrþile acestui mult iubit ºi apreciat poet al þãrii sale,dupã ce le-am vãzut tronând peste tot pe rafturilelibrãriilor din Bucureºti pe care le cutreieream înfiecare weekend ºi în care obiºnuiam sã petrec oreîntregi. Mai presus de toate, când a aflat cã suntpoet, proprietarul locuinþei din zona Universitãþii pecare o închiriasem mi-a fãcut cunoºtinþã cu prof.dr. Victor Crãciun, preºedintele Ligii Culturale pentruUnitatea Românilor de Pretutideni. În timpul lungilorºi deselor discuþii avute cu domnul Crãciun am aflatcã acesta îl cunoscuse îndeaproape pe Nichitafiind unul din prietenii sãi buni. Îmi amintesc, totodatã,cã pasul m-a purtat de nenumãrate ori prin faþacasei poetului aflatã în Piaþa Amzei ºi m-am surprinsde tot atâtea ori visând cã într-un viitor apropiatlocuinþa va gãzdui Casa Memorialã NichitaStãnescu din Bucureºti. Nutresc speranþa cã acestlucru se va concretiza cât de curând ºi toþi iubitoriide poezie vor putea vizita casa ticsitã de amintiri amarelui maestru. Am reuºit sã citesc în limbaromânã primul volum de debut editorial al poetului,„Sensul iubirii” (1960), volumul ”Epica Magna”(1978) publicatã în mai multe limbi ºi încã douã altevolume primite în dar de la Victor Crãciun: ”11Elegii” (1966), respectiv ”Noduri ºi semne”(1982),ultimul publicat în timpul vieþii sale). În cadrulexpoziþiei pe care am realizat-o se aflã douã dintraducerile mele din românã în turcã a poeziilor luiNichita Stãnescu ”Bir Baºka Matematik” (Altãmatematicã), “Mozart ve Ispanyol Köpei” (Mozartºi câinele spaniol), care împreunã cu poezia ”MorTaka” au fost publicate în revista literarã”Islýk”(Chiot). “ªiir sanatý” (Arta poeticã) este o altãpoezie de Nichita pe care am tradus-o din românãºi care a fost publicatã în revista de traduceri literareÇ.N. (Çeviri Notlarý – Note de traduceri).

Dacã aº fi întrebat motivul pentru care am ales

sã traduc din Nichita Stãnescu aº da urmãtorulrãspuns: Nichita Stãnescu este unul din poeþiiconsacraþi ai literaturii universale care m-auimpresionat încã de la prima lecturã. Incepândcu primul volum, tema dragostei se evidenþiazãmereu ca numitor comun al poemelor sale.Sentimentul iubirii transpare încã din primelepoezii ºi se înalþã spre o dimensiune metafizicãfrãmântându-se în cele trei planuri: naturã,divinitate ºi filosofie. Primele poeme suntmodelate de o liricã modernistã, specificã poezieicontemporane române, iar mai târziu, scriefolosind mai degrabã versuri libere, distanþân-du-se de stilul clasic ºi creând o formã liricãproprie de o structurã foarte puternicã. Unul dinlucrurile care m-au impresionat cel mai mult lapoemele lui Nichita Stãnescu este putereaimaginaþiei sale împletitã cu imagini surprinzãtorde simple. Îmbinându-se cu raþionalul pe o liniefoarte finã, aceastã imaginaþie ridicã mereuîntrebãri, lãsându-l totodatã pe cititor sãgãseascã rãspunsurile. Modul de gândire eclec-tic ce nimiceºte obiectele realitãþii umane naºtesuspiciuni în minþile oamenilor care încearcã sãpriveascã prin tipare comune, obiºnuite. În acestcontext, poetul îºi pune noi întrebãri despresentimente în general, neliniºti, iubire, divinitate.Cred cã în perioada comunistã numãrul poeþilorcare sã fi pus la îndoialã în asemenea manierãdimensiunea filosoficã a percepþiei ºi imaginaþieieste foarte redus. Vorbind din perspectiva unuicititor care l-a aflat pe Nichita plãmãdindu-ºipoezia în astfel de adevãruri, consider cã a reuºitsã ducã creaþia liricã la o calitate mai înaltã de laun volum publicat la altul fãrã a se repeta.Aceastã structurã universalã a liricii sale l-a fãcutsã cunoascã celebritatea la nivel internaþionalîncã din timpul vieþii. Nominalizarea la PremiulNobel pentru Literaturã în 1979 ºi câºtigareaPremiului Internaþional „Gottfried von Herder”înainte de a deceda, sunt doar douã dinexemplele care demonstreazã cât de departepoate rãsuna vocea poeziei sale. NichitaStãnescu poate fi vãzut atât ca un poet al post-modernismului ce încearcã sã formeze ostructurã poeticã opusã prin trimiteri la elementesuprarealiste în poezia româneascã, cât ºi ca

Erkut TOKMAN(Istanbul, Turcia)


12121212121212121212

12

lllll ANIVERSARE lllll

unul simþitor faþã de societate. Poemul “Basoreliefof hereos/ Basorelief cu eroi” este un exemplugrãitor de responsabilitate socialã poetul criticândaspru rãzboiul ºi consecinþele sale. Structura criticãprezentã constant în poemele sale a fost una dinprinciplalele caracteristici ale poeziei postmoderne.

Fãrã îndoialã cã se pot spune o mulþime delucruri despre poezia stãnescianã însã umanitateapoetului transcende cuvintele sale, iar sunetulbãtãilor acesteia din inima patrimoniului sentimen-telor universale rãsunã ºi azi ajungând în sufletelenoastre. Mã înclin respectuos în faþa acestui valo-ros ºi mãreþ poet, ce dãinuie ºi astãzi prin versurilesale fiind o parte vie a patrimoniului poeziei univer-sale. Mi-aº fi dorit foarte mult sã-l fi cunoscut cândera în viaþã. ªi am înþeles mult mai bine influenþaprofundã pe care o are asupra mea când mi s-aarãtat pentru prima oarã în vis, în urmã cu cevatimp. Atmosfera era ruptã dintr-un vechi film alb-negru, Nichita Stãnescu îi citea o poezie unuivânzãtor ambulant, iar eu îl ascultam agãþat deumãrul lui, sorbindu-i cuvintele cu nesaþ. Câtãfericire am putut simþi!

În încheiere doresc sã transmit urmãtorulmesaj editorilor ºi publiciºtilor turci: este o marepierdere cã în Turcia nu existã publicat, încã, unvolum de poezii al poetului Nichita Stãnescu înlimba turcã.

Adaptare în limba românã de Muguraº Maria PETRESCU

Nichita STÃNESCU

daimonul meu cãtre mine

Vine focul, îmi zice, fii atent vine foculºi-o sã vezi cu ochii petrele înmuindu-seºi pe caprele negre de stâncã înecându-seîn moalele stânciiMarca, pe dânsa chiar o s-o vezisuptã de fluviu ºi pe acestasupt de râuri ºi pe acesteasupte de izvoare ºi pe eleabsorbite de setea unei fãpturi alergând.Ai sã vezi, îmi spune Daimonul meu, mie,ai sã vezicum se usucã peºtiiºi cum se împuþesc balenelecum se evaporã meduzele,cãci îþi zic þie, vine focul, mã auzi?– Te aud ºi ce sã fac eu,chiar dacã te aud ce sã fac eu,eu ce pot sã fac eu– Schimbã-te în cuvinte, mi-a zis Daimonul,repede, cât mai poþi sã te schimbiSchimbã-þi ochiul în cuvântnasul ºi guraorganul bãrbãtesc al faceriitãlpile alergãtoare,pãrul care-a început sã-þi albeascãprea des încovoiata ºirã a spinãrii, –schimbã-te în cuvinte, repede, cât mai e timp– I-am spus Daimonului: tu nu ºtii cãvorba arde,verbul putrezeºteiar cuvântulnu se întrupeazã ci se destrupeazãAm pus un sentiment pe bronz ºi tu ºtii astaºi a fiert din pricina luminii soareluiAm dat un nume unui copilºi numele s-a spart de timp ºi de vrãbii– ªtiu asta, mi-a zis Daimonul.Schimbã-te în cuvinte precum îþi zic.

Entropie I (Focul)


13

Se vorbeºte tot mai insistent cã politicienilorromâni (dintr-o clasã submediocrã, cinicã, necin-stitã, coruptã; care de la Revoluþie încoace n-aufãcut decât sã îngroape de vie România, vânduþiintereselor „capitalismului de tip occidental”) nu le-amai rãmas decât sã dezmembreze þara. Dupã ceau distrus economia (industria „privatizatã” ºi agri-cultura, vânzând pe mai nimic ºi resursele natu-rale, inclusiv cele energetice; lasã cã s-a furat ca-ncodru) ºi finanþele publice (au fãcut tot posibilul sãfie cumpãrate bãncile de cãtre strãini ºi au înglodatRomânia în datorii fãrã precedent la FMI), dupã ceau distrus Sãnãtatea ºi Educaþia, dupã ce au sãrãcitcu metodã populaþia (salariile ºi pensiile sunt celemai mici posibile în cadrul Uniunii Europene; motivsã plece românii în masã în strãinãtate, sã fiesclavi), au mai rãmas sã distrugã ºi þara. Dupã cene-au luat peste picior istoria ºi eroii ºi au distrusvalorile naþionale! Condamnabil, actualii guvernanþiai USL (în principal premierul Victor Ponta) aupreluat temele lui Bãsescu, devenit executant alsfaturilor de aneantizare a României venite din afaraþãrii, din lãuntrul UE ºi din SUA – de la exploatareagazelor de ºist (care vor pustii România, vordispãrea apele subterane potabile, ºi apa potabilãe avuþia cea mai de preþ din viitor, la distrugereamediului cu cianuri la Roºia Montanã, prin exploa-tarea aurului ºi argintului de cãtre mafia strãinã,România având un câºtig minim) ºi pânã la „regio-nalizare” (consemnatã într-o nouã Constituþie)…Plus „retrocedarea proprietãþilor” ocupanþilor Tran-silvaniei, îndeosebi urmaºilor grofilor unguri.

Noua regionalizare pregãteºte, de fapt, federa-lizarea þãrii în numele autonomiei administrativeteritoriale – ungurii fiind cei mai interesaþi de aceastãrupturã (ei fiind hotãrâþi sã aibã statut special îninteriorul României, sã aibã parlament ºi guvernpropriu, sã taie ºi sã spânzure dupã propria voinþã,ignorând integritatea ºi legile statului român). De luataminte, acum, când scriu, trist, aceste rânduri,preºedintele Partidului Popular al Maghiarilor dinTransilvania (PPMT), Toro Tibor, susþine cã artrebui sã existe douã regiuni administrativ-teritorialecu statut special în noua Românie împãrþitã peregiuni. ”Existã douã regiuni care ar trebui sã fie înprimul rând regiuni administrativ-teritoriale de sinestãtãtoare ºi cu statut special. Una din acesteregiuni este, bineînþeles, Þinutul Secuiesc, a doua

Liviu Ioan STOICIU

Apel cãtre intelectualii români:Treziþi-vã, România e fãcutã praf!

este zona de Vest a þãrii, numitã de noi Partium”– a explicat politicianul. Acesta spune cã Banatular trebui sã fie o regiune bilingvã cu statut spe-cial, ceea ce ar normaliza relaþiile româno-maghiare. Teribil, maghiarii din România nu semai mulþumesc numai cu Þinutul Secuiesc(judeþele Covasna, Harghita ºi Mureº), ci ºi cu…Banatul, pe care îl vor „cu statut special”, ruptadicã de România… Fiindcã nu mã mai mirãnimic (obser-vând cã se lucreazã intens lapregãtirea populaþiei pentru dezmembrarea þãrii),ce mai citesc azi, în ziarul bucureºtean Adevãrul(care, în parantezã fie zis, demitizeazã constantistoria României; direcþia în acest sens fiind datãºi de managerul… Peter Imre, un afaceristmaghiar) – cã la Timiºoara s-a serbat cu tam-tam pe 21 iulie 2013 (titlu)… Ziua Banatului: 295de ani de la tratatul de la Passarowitz - „Tot cene face azi mândri cã suntem bãnãþeni nu ar fiexistat fãrã acest moment“! Articol semnat deun… maghiar, ªtefan Both, care considerã cãBanatul a intrat în Europa dupã ce a fost ocupatde Imperiul Habsburgic în 1718! Auziþi: Tratatulde la Passarowitz din 21 iulie 1718 a fost celprin care s-a încheiat rãzboiul dintre ImperiulOtoman ºi Imperiul Habsburgic. Banatul a devenito provincie europeanã ºi creºtinã. În 21 iulie seîmplinesc 295 de ani de la semnarea Tratatuluide la Passarowitz, între Sfântul Imperiu Romande Naþiune Germanã ºi Imperiul Otoman. În urmaacestui acord, Banatul ºi alte teritorii stãpânitede otomani sunt încorporate Casei de Habsburg.Este, practic, momentul de (re)naºtere a Bana-tului, care a devenit din nou o provincie euro-peanã ºi creºtinã, iar mãsurile luate de nouaadministraþie au reconstruit aproape de la zeroo regiune aflatã în degringoladã. 21 iulie 1718 afost momentul care a dus la apariþia unei noi “Þãride Coroanã”, numitã Banatul Timiºoarei, Banatultimiºan ori, simplu, Banat. “Aproape tot ce ne(mai) face azi mândri cã suntem bãnãþeni nu arfi existat fãrã acest moment. De aceea,considerãm cã aceastã datã este ziua Banatului,atât cât mai existã el în conºtiinþa unora. Le dorimtuturor celor care simt cã au ceva de sãrbãtoritastãzi un La multi ani cu sãnãtate!”, a declaratCristian Colojoarã, reprezentantul Ligii Bãnãþene.Cine o fi acest mare patriot cu nume de român

lllll PUNCTE DE VEDERE lllll


14141414141414141414

14

Constantin Colojoarã, încântat cã Banatul lui aintrat sub ocupaþie habsburgicã (apoi, din 1867,sub ocupaþia austro-ungarã, pânã în 1918, cânda fost proclamatã inutil „Republica Banãþeanã”în interiorul României Mari)? Personal, mã temcã marii intelectuali bãnãþeni de azi (susþinãtoriai lui Bãsescu ºi ai intereselor imperiale dininteriorul Uniunii Europene; nu întâmplãtor Aus-tria dominã piaþa financiarã ºi bancarã româ-neascã, luând României pe bani simbolici ºi ceamai mare resursã naturalã energeticã, de petrolºi gaze, „Petrom”, procedând de la Revoluþieîncoace, peste toatã România, ca un ocupant)sunt pregãtiþi sã facã jocul murdar al politicienilormaghiari (românofobi) ºi sã cearã, tacit, în nu-mele noii regionalizãri, separarea de România,cu statut special.

Pe de altã parte, credeþi cã întâmplãtoroficialitãþile de la Budapesta, în interiorul UniuniiEuropene, dau declaraþii iredentiste, cerândruperea „Þinutului Secuiesc” de România,practic? E culmea, venit la manifestãrile de pro-test din 21 iulie 2013 din „Þinutul Secuiesc”(organizate de partidul maghiar al lui LaszloTokes, PPMT) legate de noua regionalizare, unoficial de rang înalt din cadrul Ministerului ungarde Externe (Zsolt Nemeth) a declarat cã ÞinutulSecuiesc este „o regiune unitarã ºi indivizibilã”ºi cã va veni o vreme când acest lucru va firecunoscut… Oare unde sunt intelectualiiromâni (inclusiv scriitori) care sã ia atitudine faþãde atacurile fãþiºe ale politicienilor maghiari laintegritatea României? Fiindcã de la politicieniiromâni nu mai avem nimic bun de aºteptat, suntde proastã calitate moralã, lipsiþi de patriotismºi de cel mai elementar simt naþional, deapartenenþã la un neam ºi la o þarã – atâta câtãe România (cu teritorii pierdute dupã cel de-aldoilea rãzboi mondial, ocupate de URSS; nu maipun la socotealã cã Basarabia ºi-a declarat„independenþa”, în 1991, în loc sã se întoarcã lapatria-mamã; ea e un exemplu de cât de uºorprovinciile care apar dupã noua regionalizare îºipot declara „independenþa”, sau cere „statutspecial de autonomie”, prin federalizare, sã aibãparlament ºi guvern sau legi proprii). Pânã undes-a ajuns, cu o conducere la Bucureºti lipsitãde clarviziune? Pânã la ameninþãri. Un alt lideral minoritãþii maghiare ne anunþã: Noi, secuii,populaþie majoritarã în Þinutul Secuiesc, nu vomvota niciun plan care ar dezmembra ÞinutulSecuiesc ori l-ar îngloba într-o unitate adminis-trativã mai mare. În sfârºit, vã asigur cã noi,

secuii, nu vom lãsa ca pãmântul nostru natal sãcadã pradã incompetenþei ºi urii ºi dacã estenecesar vom face uz de mijloacele nesupuneriicivice pentru a pãstra integritatea Þinutului Secuiesc(o spune preºedintele Consiliului National Secuiesc,Izsak Balazs). Cum ar vrea liderii politici aimaghiarilor sã fie împãrþitã Transilvania? Decuriozitate: Pãrþile Transilvaniei - Partiumul, Banatul,Maramureº, Þara Moþilor, Pãmântul Crãiesc ºiÞinutul Secuiesc - reprezintã o moºtenire istoricãce aparþine tuturor popoarelor Ardealului, ele fiindregiuni naturale cu istorie ºi culturã specificã, tradiþiiºi identitate proprie (liderul PPMT Târgu Mures,Jakab Istvan). Pe 21 iulie 2013, la ieºirile în stradãale maghiarilor care vor autono-mie teritorialã, unsingur român a reacþionat explicit, a recunoscutpreºedintele PPMT Sfântu Gheorghe, Nemes Elod– el declarând acum cã, la un moment dat o femeie(româncã) a scuipat steagul secuiesc arborat înapropierea scenei unde s-au þinut discursurile!

Pe acest fond de derutã naþionalã, gestul IPSIoan Selejan, arhiepiscop al Covasnei ºi Harghitei,de a împãrþi tricolorul României enoriaºilor înjudeþele în care românii sunt minoritari este mai multdecât semnificativ ºi fericit. Iar reacþia liderilor politiciai maghiarilor majoritari, de a considera aceastãîmpãrþire a steagurilor României drept o provocare,dã de gol reaua-credinþã, ultranaþionalismul lor ºigândurile ascunse (vor o desprindere teritorialã deRomânia a „Þinutului Secuilor”, cu vamã la graniþe,ºi afilierea „cu statut special” la Ungaria; românii dinacest þinut fiind invitaþi sã-l pãrãseascã pentrutotdeauna, sã-ºi rupã rãdãcinile; Tricolorul româ-nesc ºi credinþa ortodoxã, care îi uneºte pe români,fiind duºmanul lor de moarte). Este de necrezut cãliderii maghiari pot fi atât de ticãloºi, încât sãconsidere o provocare faptul cã românii vor sãarboreze Tricolorul legal în propria lor þarã, acasã laei, în Covasna ºi Harghita, judeþe dominate demaghiari! În schimb, ei, maghiarii, pot sã arborezeoficial steagul „Þinutului Secuiesc”, ilegal… De ceromânii minoritari din Harghita ºi Covasna trebuiesã trãiascã pur ºi simplu cu fricã, sã nu fie brutalizaþidacã arboreazã Tricolorul acasã la ei de cãtre ma-ghiarii extremiºti? De ce nu se autosesizeazã Pro-curatura Generalã? Liderii politicieni români de cenu reacþioneazã? Pe mâna cui a încãput România?Strãinãtatea are tot interesul sã facã praf România,pe mâna conducãtorilor noºtri trãdãtori – darintelectualii de ce tac?

22 iulie 2013, Bucureºti



15

Fiindcã, „Tocmai se împlinesc 50 de ani dela moartea lui Radu Stanca, prilej decomemorãri, mai mult sau mai puþin festive, darºi de estimare pertinentã amodului cum a fost receptatãîn ultimele cinci decenii operasa” (pag.V), apare, iatã, subprestigioasa egidã a AcademieiRomâne – DÃLTUIRI – ediþieîngrijitã de Anca Sîrghie ºi MarinDiaconu.

Cartea, de 330 de paginieste, în fapt, un portret vivant almultiplelor faþete ale talentuluiunui scriitor total, ca RaduStanca, „...întrucât cuprindepoezie, teatru ºi traduceri,recenzii de carte, cronicimuzicale ºi de artã plasticãetc...”, mai mult, sau, mai ales, maipuþin cunoscute, ale artistului.

Poeziile ce apar la începutul cãrþii, în numãrde 36, îi reveleazã cititorului un Radu Stanca, poet,când religios, dar nu mistic – Mesia, Vecernie,Crãciun – când slujitor, cu har, al pastelului – Floride colilie, Muguri sau Amurg. Începând cu pagina45, cititorul este ademenit spre lecturã prin capitolulintitulat ESEURI, CRONICI, NOTE. Într-un edito-rial al unei reviste ºcolare, intitulat, atât de senin,Primele cuvinte, Radu Stanca jurnalistul afirmã:„Greºelile ne trebuiesc iertate – greutãþile ºipiedicile ne sunt mari ºi multe. Deschidemcoloanele acestei reviste...” (pag.47). Cronicarulliterar Radu Stanca se ocupã, tot în acest capitol,cu niºte cronici la Codin de Panait Istrati, desprecare afirmã cã, „ Se intituleazã frumos, ca ofloare primãvãratecã...” (pag.50), la Fraþii Jderide Mihail Sadoveanu, despre care remarcã, printrealtele: „Culoarea localã, în toate volumele luiSadoveanu, e trasatã sprinten ºi de-opatriarhalã duioºie” (pag.53).

Radu Stanca este, însã, ºi un admirabilcronicar muzical, semnând, tot în acest capitolcronica Concertul simfonic al orchestrei de

camerã din Berlin, în caresubliniazã, între altele: „...aportulexcepþional al viorilor...”(pag.140).

Cartea mai arecapitolele: TEATRU (pag.211),TRADUCERI (pag.235), ºiADENDA (pag.239).

Se încheie cu Ilustraþii, repre-zentându-l pe Radu Stanca, cupãrinþii Sebastian ºi Maria Stanca,în compania vârstnicilor, alãturi deliceeni, colegi, cât ºi fron-tispiciilerevistelor, RENAªTEREA,REVISTA TINERIMII, Mâine – artã– literaturã, VIAÞA ILUSTRATÃ,Freamãtul ºcoalei etc.

Interesantã, lãmuritoare ºi în-demnãtoare la lecturã, mi se pare Notã privitoa-re la ediþie, amplasatã taman la pagina 285, cume, de altfel, firesc. De aceea îl îndemn pe cel caredeschide cartea, sã se opreascã, mai întâi, laaceastã paginã ºi la urmãtoarele douã. Va afla,astfel, cã: „Toate textele incluse în ediþie augirul publicistic al Autorului. De aceea ne-amoprit la cele antume.” (Pag. 285).

Editorii, mai precizeazã, dovadã deprobitate ºtiinþificã: „Culegerea de faþã pune laîndemâna cititorului actual ºi a virtualului edi-tor al Operei, îndeosebi texte care n-au fostidentificate ºi tipãrite în cãrþi pânã acum”(pag.286).

Aºadar, toatã cinstea celor doi îngrijitori aiediþiei, Ana Sîrghe ºi Marin Diaconu, iar cititorului,desfãtare aleasã la lecturarea textelor. Va fi unveritabil REGAL pentru spirit.

Reintrarea unui Titan în atenþie prin„DÃLTUIRI” de RADU STANCA,

Academia Românã,Fundaþia Naþionalã pentru ºtiinþã ºi artã, Bucureºti, 2012

Petriºor CIOROBEA

lllll LA PAS PRINTRE CÃRÞIlllll


16161616161616161616

16

În 4 decembrie a.c. s-au împlinit 100 de anide la naºterea scriitorului zãrãndean VlaicuBârna. Cu acest prilej, Biblioteca Judeþeanã „OvidDensusianu“ împreunã cu primãria din comunaRibiþa au organizat sãrbãtorirea acestuieveniment, în satul Criºan, locul de baºtinã alscriitorului Vlaicu Bârna. S-a pornit de la casa na-talã, transformatã astãzi, prin grija famliei, în casãmemorialã, unde s-a sfinþit o placã memo-rialãcare sã aminteascã de acest eveniment. Au fostprezenþi câþiva scriitori hunedoreni, primarulcomunei Ribiþa, directorul bibliotecii judeþene,profesori ºi bibliotecari, membrii ai familiei, printrecare sora ºi nepotul scriitorului.

S-a continuat la cãminul cultural unde, ceice l-au cunoscut, au conturat profilul de om ºi descriitor al poetului dupã care s-a continuat cu unspectacol prezentat de elevii ºcolii din localitate,ce a cuprins, în prima parte un montaj literar dincreaþia poeticã a celui sãrbãtorit ºi în a doua parte– fiind în apropiere de Sfintele Sãrbãtori aleCrãciunului – un minunat moment de colindespecifice zonei.

Nãscut la 4 decembrie 1913 în satul Criºandin Þara Zarandului, scriitorul Vlaicu Bârna com-pleteazã bogãþia spiritualã a acestei zone care adat câteva personalitãþi marcante ale vremii.Începând cu Gheorghe Criºan, cel de-al treileacãpitan al rãscoalei þãranilor români din 1784,alãturi de Horea ºi Cloºca ºi continuând, înperioada contemporanã, cu Cornel CrãciunTiberiu Rusu – primul culegãtor de folclor dinZarand ºi geologul Dimitrian Laurenþiu ViorelBranea.

Dupã terminarea ºcolii primare, Vlaicu Bârnaurmeazã cursurile Liceului „Avram Iancu“ dinBrad, apoi Facultatea de Litere a UniversitãþiiBucureºti. De-a lungul anilor a desfãºurat o boga-tã activitate de: poet, romancier, memorialist, criticliterar ºi traducãtor din literatura universalã.

lllll CENTENAR lllll

Debutul sãu literar sepetrece în 1934, în revistele„Azi“ ºi „Viaþa literarã“.

Editorial debuteazã în1936 cu placheta de poeme„Cabane albe“, dupã careurmeazã în 1940 volumul„Brume“. Dintre volumeleapãrute amintim: „Minerii dinsatul lui Criºan“(1949), „Tulni-

ce în munþi“ (1950), Romanul Caterinei Varga(1960), „Când era Horea împãrat“ (1962), „Ceasde umbrã“ (1966), „Sandala lui Empedocle“ (1980).

Activitatea sa literarã s-a concretizat în 12 volumede poezii, douã romane istorice, un volum de memo-rialisticã. De asemenea a tradus din operele luiWilliam Shakespeare, Adam Mickiewicz, MeliusyJoszef, Haine, Victor Hugo.

Student fiind, cel despre care critica literarãspune cã a impus „poezia brumei“ în literaturaromânã, începe sã frecventeze, din ianuarie 1933,grupãrile literare din preajma revistelor „Litere“ ºi„Viaþa literarã“. Participã la întrunirile cenaclului„Sburãtorul“ a lui Horia Lovinescu, în cadrul cãroraciteºte versuri.

Dupã terminarea facultãþii lucreazã corectorde noapte la câteva ziare, apoi este angajat casecretar de redacþie la publicaþia „Azi“, ºi ca redac-tor la revistele „Rampa“ „România“ „Ardealul“.

Un timp lucreazã ºi ca secretar de presã laMinisterul Afacerilor Strãine, iar dupã rãzboi esteredactor ºi apoi ºef de presã la Editura pentruLiteraturã ºi Artã. Devine, într-un timp, consilierliterar la Radiodifuziunea Românã ºi redactor la„Viaþa româneascã“.

Este numit apoi în funcþia de secretar al UniuniiScriitorilor din România.

Pentru prestigioasa sa activitate este recom-pensat cu o serie de premii literare printre care celemai însemnate sunt: titlul de laureat cu medalie deaur , în 1959, la Viena ºi Premiul „Mihai Eminescu“al Academiei Române, în anul 1977.

Emil Giurgiuca îl numeºte „cel dintâi poet moþ– un tradiþionalist care a ºtiut sã asimileze sugestiilecelor mai importante direcþii poetice contemporane.“

VLAICU BÂRNA (4.12. 1913– 11.03. 1999)

Sebastian Bara, managerul Bibliotecii judeþene, alãturi deMãrioara, sora poetului, în casa memorialã „Vlaicu Bârna“


17

EPISTOLELE TÂNÃTULUI THEODOSIE

8. Din þarã sã nu iasã nimeniChiar dacã suntem împinºi de vânturi potrivnice;

Am ascultat sfatul tãu ºi ca dovadãaceste epistolescrise de fiecare dintre noi la ceasul fierbintede tainã cu sine.

– vulturii stau treji pe muntele lorzãpada li se topeºte pânã la stâncã sub picioare.

9. La hotar de anotimp mã aflu –se strecoarã soarele prin inima stâncilorde dupã secoli þi-arunci cãutãturane vezi cum stãm pânã la brâu în pãmântînveliþi în el ca într-o mantie a originii – suflecaþi cãutãm, cãutãm, cãutãm –gãsind doar pãmânt de oase ºi flori.Cât e de departe drumul de la tine la minece arbori falnici îl strãjuiescfraþii mei – poeþii pãºescpe acest câmp al vieþii ºi arderii.

12.. Cãrþile vorbesc întotdeauna despre cãrþieu o sã-þi scriu carte de mirare ºi putereaºa e secolul în care vieþuiesc –

piatra þãrii a rãmas tot piatrã de-ncercarestând sau brãzdând în colþi ogorul;ogorul poeþilor mereu acelaºise schimbã în partea lui neesenþialã dupã anotimpºi ne trage dupã el prin scorburile astrelor.

Epistolele mele nu-s poeme romanticedoar frânturi cãzute de la moara cu valþuri

Valeriu BÂRGÃU(7 martie 1950 – 3 ianuarie 2006)

Iatã, au trecut ºapte ani de când scriitorul ºi jurnalistulValeriu Bârgãu a parãsit aceastã lume. Revistafondatã de el trãieºte în continuare, iar noi, colectivulde redacþie, în amintirea sa, ne facem datoria deonoare de a o sluji aºa cum ºi-ar fi dorit el.În acest numãr îi cinstim memoria publicând un grupajde poeme sub semnãtura sa.

ªapte ani fãrã VALERIU BÂRGÃU

a secoluluice mã hrãneºteºi-n ºaua vieþii mã lasã liber sã cuget.

13. A treisprezecea epistolã o scriude pe muntele Omulsingur pe stânci cu ninsoarea –– cãzut din cer omul biruind focul zgrunþurosºi alb.

Prins în vãpaie sã treci dincolo de secolul viciatcu o singurã privire împrãºtii poezie pe munteo laºi poeþilor din tãieturiºi iese la anul pãdure verde – pãdure – oamenifalnice pãduri de poezie –

incendiile lumii le ocolescoamenii trec pe lângã ele ca pe lângãmarile sanctuareale zeilor din Carpaþi,ale Sfinxului, ale Babelor –zei greoi ca pietrele peste care bunule tatãde dincolo de tine ape dezlãnþuite nãvãlescºi curg.

18. Straniu e sã strãbaþi prin ploaie pãmântulmestecând în dinþi truda învineþitã de frig;tânãr sã ºtii unde duce cãrarea de fier a amiezii– sub tãlpile veacului poeþi tineri ºi aspriluându-se cu natura la harþã.

Vulturul pãrinte în joacã cu prunciicoama groasã de fiu al pãmântului se resfirãîn munþi cu ochii deschiºi îþi scriu epistolãde trecere prin lume.

lllll COMEMORÃRI lllll


18181818181818181818

18

lllll POEZIE lllll

De ziua ta

ªi uite-aºa vei prãznui ziua aceastaimpur ºi imparo vei umple ce friguri cum varade muºte o bucatã de carneapoi de aduceri aminteca de-un rînced insuportabil mirosapoi de verbe iubitoare doar între ele înselecum lesbienele.

Pãianjenii

Pãianjenii care-ºi întind pînzeleaidoma unor fire subþiri de apãdin ce în ce mai subþiri disperatecãci apa li se refuzãºi-n setea lor torturantã ar vrea s-o imite.

Localul

Întunecos localul în sticlealcoolul mugeºte cum tauriiieºi în prag în orbitoarea luminãvezi zemoasele pajiºti verzice-ar îndestula înverºunatele fiaredacã ce-i înãuntru ar ieºi afarãdacã ce-i afarã ar intra înãuntru.

Ploaie la þarã

Sprijinite neajutoratele plantede fulgere cum de araciºi te uiþi cum plouã cum Ochiul din înalturise lichefiazã adapã cu milostenievegetaþia oarbã umil prefãcîndu-seºi El în orbire.ºi-o zãpadã uºoarãdintr-odatã-nghiþitãde flacãra lumînãriicum o pastilã de-un om gripat.

Sfîrºit de an

Margine strîmbã de anºi-.o zãpadã uºoarãdintr-odatã-nghiþitãde flacãra lumînãriicum o pastilã de-un om gripat.

Oboseala

Sporeºte obosealaîntre crestãturile geruluitestate fãrã tine (geniale?)pleoapele þi se-nchidpeste ochii altuia.

Semn de carte

Fraze pline de cîntecul cicadelorcum se-apropie de tineºi par dintr-odatã mute

pagini pline de dealuricum se-aropie de tineºi par dintr-odatã pustii

cum poezia pare cã pozeazã mereu.

Ar fi aici

Ar fi aici un amestec de haos ºi rîsde conducte ºi ochi de plictiseli ºi releede trenuri ºi nasturi de reverii ºi ciorapifiecare element încercîndsã-l facã pe celãlalt sã pluteascãsã þinã balanþa cumva sã rezistecu o generozitate timidã(care e una din bietele nedreptãþiteletaine-ale Lumii.)

GheorgheGRIGURCU


19

lllll POEZIE lllll

La despãrþirea de pasãrea Cipi

Azi eºti plinã de cercum o apã limpede

azi cerul e plin de tinecum de vãzduh.

Tropi

Tropii în adîncul obiectelorcum viermii în fructe rãscoaptezilnic mesteci obiectele(cum trosnesc maxilarelece le dislocã cu greu)ºi gustul tropilor nici nu-l mai simþi.

Semn de carte

Era viu doar atîtcît sã-ºi înveleascã-ntr-însulbietul scheletul cum în carne.

Stau fluturii

Stau fluturii înºiraþi pe muchia viduluiîºi miºcã aripile aproape obscen deasupraacestui gol fãrã fler apatic egoistcare nu gãseºte ceva mai bun de fãcutdecît sã-i transforme în fibra sa aþoasã.

Cotidianã

Atîrnate-n cui metaforele aidoma unor pãlãriiochi la taclale aidoma paharelor la o masãsimþãminte pe care inima le ronþãiecum seminþe le scuipã cojile.

Simptom epocal

În ziua de azistraºnic ne tocmimla revolte.

Matinalã

Cum o vestã antiglonþ iarba din curte

o echimozã pe cer (l-a lovitpumnul vînjos al unei cupole)

o umbrã linºatã dîndu-ºi suflarea pe prag

un chip de adult dispareîn acelaºi chip cînd era copil(n-are alternativã).

Matrice arhaica I Noaptea, pãsãri


20202020202020202020

20

lllll COMEMORARE lllll

Mircea MOTRICI(24.03.1953 – 16.05.2007)

Au trecut, iatã, ºase ani de când prietenul ºi colaboratorulnostru, Mircea Motrici a pãrãsit aceastã lume, într-o tristã zi de mai,ºi dupã o grea suferinþã. Ar fi împlinit anul acesta 60 de ani!

Scriitor, poet, publicist ºi jurnalist, Mircea Motrici a fost angajatal Societãþii Române de Radiodifuziune, corespondent pentrujudeþul Suceava ºi pentru regiunea Cernãuþi (Uncraina). O voceinconfunda-bilã pentru ascultãtori, vocea unui om care ºi-a închinatviaþa profesiei ºi pasiunii sale pentru literaturã. A publicat ºaptecãrþi în timpul vieþii, iar postum, opera i-a fost întregitã de încã treicãrþi apãrute prin grija soþiei sale, Rozalia.

Noi, cei care l-am cunoscut, îi pãstrãm o amintire luminoasã ºiun gând bun pentru sufletul sãu.

Ultima scrisoare

În tolba poºtaºuluia mai rãmaso scrisoare

Destinatarula plecatsã culeagãboabe de rouãprintre stelecu caresã topeascãmeteoriþii.

În drumul sãua uitatsã-ºi iarãmas bunde la uniiprieteni

Îi îmbrãþiºazã acumcu fiecarerazã a dimineþiiºi le zâmbeºtecu dorîn nopþilecu lunã

În tolba poºtaºuluia mai rãmaso scrisoare

O lacrimã uscatãþine locde timbru

Câteva cuvinteîºi cautãstãpânul plecatodatã cubalada trecãtorilorpe cãrarea luminiºului

În tolba poºtaºuluia mai rãmas o scrisoareDestinatarula lãsatpoarta deschisãaºteptândprimãvara...

Prãbuºire

Cinevas-a jucatcu cei dragi miedãruindu-leo vestecu spini

Cinevas-a jucatcu inima meaîntr-un momentde cãdere

S-a bucurataruncând cu tristeþe

Cinevaa vrutsã mã doboaremai rãu decât boalaiar cavalerii vorbelors-au grãbit sã deaanunþuri de condoleanþe

Cinevaa doritsã mã iubeascã mai mult

M-au înviatfamilia, prietenii, cunoscuþii

Abia atunci când ajungicu gândul la capãtul vieþiisimþi cât de minunatãa fosttrãirea cu cei dragi

Cinevas-a jucat cu vorbeleªi ce dacã?!

Maria Bârgãu

Udeºti, biblioteca din Casa memorialã „Mircea Motrici“


21

Dupã ce, mai întâi în Grecia, s-au pus în miºcaretreptele de învãþãturã ale miturilor, în Europa, s-adescãtuºat specificul naþional ºi, odatã cu el, spiritulcomparaþiilor neliniºtitoare. Ceea ce numim astãzi,în logica simplã, genul proxim ºi diferenþa specificã,s-a manifestat nu numai tulburãtor de firesc,daraproape obstinant, din cauza concurenþei cu învã-þãtura creºtinã. Aºa încât formulãri ca vârsta de aura omenirii sau illo tempore (à la Mircea Eliade) aupoposit într-un mod agreabil în comentariile ana-liºtilor ºi observatorilor despre miºcãrile culturale.

Dintrodatã, conturile timpului s-au revãrsat întoate spaþiile europene, geografia de graniþã a aces-tora n-a mai reprezentat decât un impediment formal.Totul a fost raportat la posibilitãþile de comunicare.

În arealul românesc, învãþãtura creºtinã avenit prin suport slavon ºi ea s-a alãturat celeigreceºti ºi bizantine multã vreme, multe secole.Lexicul autohton a avut posibilitatea confruntãrii têteà tête cu cele douã surse lingvistice majore. Cumacestea nu erau emanaþia locului, a neaoºului –bazat exclusiv pe aspectul limbii vorbite – , s-aîncercat ºi pãstrarea unei terminologii a locului.

Alternând sau nu (vizibil ori deductiv), comu-nicarea oralã a trecut în înscrisuri administrative ºireligioase, astfel încât la începutul sec. al XVI-lea,limba românã începuse ascendenþa prin comuni-care în mai toate zonele locuite de români.

Aceastã ofertã a începutului de... Prefaþã mi-afost impusã de textele poetice ºi narative, semnatede medicul Virgil Pãtraºcu, din Craiova.

Invocarea normativelor lingvistice (extrem desumare!) m-a obligat sã constat, cu asuprã de mãsurãºi în limite normale, cã scriitorul, deºi aflat la o vârstãrezonabilã – n.22 mai 1954 –, de fapt, vârsta marilorcreaþii, care fixeazã ºi îndeamnã la a le spori, peorizontalã sau a le aprofunda într-un timp, – nu-ºipoate uita vreodatã satul ºi învãþãturile care i-audimensionat biografia.

Cum orizontul rural i s-a întipãrit pilduitor, cabazã de comparaþii, când se aduce vorba de certi-tudini ale vieþii, ce dacã acum este un intelectualtitrat?! - , poetul Virgil Pãtraºcu apeleazã, în multepoezii / poeme, la zariºtea satului Braniºte, dincâmpia de sud a Olteniei. (Referinþe de specialitate

despre aceastã zonã gãsim ºi la mulþi alþicãrturari, deveniþi nume de referinþã, cum ar fiDimitrie Gusti, Al. I. Amzulescu, IleanaVulpescu,Adrian Pãunescu etc.)

Scriitorul Virgil Pãtraºcu nu întreprinde unstudiu de caz în lumina ideilor mai sus formulate.El ia limbajul aºa cum l-a întâlnit în stratifi-cãrilemilenare din zonã ºi le decojeºte în margi-neatemelor formulate – naºtere, botez, familie, iubire,moarte, relaþii dintre oameni etc.

Cum sensurile existenþei sale s-au contu-rat, în cea mai mare parte, în jurul profesiunii demedic ºi a comandamentelor acesteia, sunt cuatât de laudã beneficiile estetice ale poeziilor, aleþinutei lirice, dar ºi narative. Versurile jubileazãmai mereu ideatic, indiferent în ce formã seprezintã în pragul comunicãrii. Adicã, se gãsescversuri libere, albe, clasice – distihuri, catrene,terþine. Aº zice cã medicul, de-a lungul timpului,în tãcere, a reuºit sã asimileze ºi tehnica... faceriipoemului. Este greu de apreciat care dintreformele de comunicare l-ar reprezenta mai bine.Poetul nu þine sã se impunã în mod expres, cidoar sã se comunice (pe sine).

El s-a dovedit parcimonios în a ieºi... edito-rial, mai vizibil. Nici nu s-a ataºat vreunui grupanume de creatori, fie ºi din Craiova, chiar dacãodinioarã frecventa un cenaclu al studenþilormediciniºti.

Astãzi, a suferit o fracturã psihicã irepara-bilã, prin dispariþia subitã a fiului sãu Mihai, în USA(17 iulie 1982 – 5 iunie 2012, New York).

ªi ceea ce compusese pânã atunci subsemnul literarului s-a transformat, sub sincopatragicului ineluctabil, într-o reordonare sobrã, într-o pecetluire solemnã a comunicãrii. Nu însã într-o rigidã, închisã, stabilire de parametri. În ultimãinstanþã, mai ales ca medic ºi specialist îndermatologie, scriitorul Virgil Pãtraºcu a reuºitsã dea alt sens comunicãrii lirico-epice.

Faþã de anterioarele departamente poetice,scriitorul n-a extins temele, ci a forat în straturilepsihologiei individuale, apoi, prin contaminare, aajuns la cei mai apropiaþi de sânge, oprindu-sela pãrinþi, ºi, numaidecât, la sãteni, la anotimpuri,

DE LA ÎNVOLBURAREA VIEÞII, LA LITERATURÃ– poezie; prozã –

Prof. dr. Marian BARBU

lllll ESEU lllll


22222222222222222222

22

la spaþiile vãzute ale câmpiei, la geografia ºiistoria locurilor cunoscute sau dispãrute. Teoriaspiralei în cunoaºtere se desprinde subtextual,impunând poeziilor autorului o dicþie meritorie,deloc citabilã pe sãrite. Mai fiecare text poeticare ceva de oferit, de personalizat.

Ingenioase sunt trimiterile ca timbru poetic,ca lexic, la angrenajul clasicilor români ori strãini– de la trubadurii francezi, pânã la modernii sec.al 20-lea.

Odatã cu producerea Evenimentelor dinDecembrie ‘ 89, unii dintre cei care se ocupã ºide culturã au chibzuit sã înlãture ori sã mãtureproletcultist tot ceea ce se crease pânã atunci înliteraturã, de la Eminescu, Arghezi, Blaga pânãla G. Bacovia ºi Marin Sorescu.

Poate cã vârsta lui Virgil Pãtraºcu (58 ani),experienþa profesionalã ºi cea de viaþã (incluzândºi clipele tragice care au stins brutal luminacunoaºterii fiului Mihai), sã-l fi determinat a-ºiconvinge eul creator sã accepte a ieºi din cerculstrâmt al vieþii ºi sã mai creadã încã în putereatãmãduitoare a cuvântului (La început a fostCuvântul ...!) . De aceea, reverberaþiile lexicale,având cadenþe metrice de stabilizare a unei sin-taxe... naturale, ca la..., ca la..., sã ne parã atâtde sigure ºi cunoscute, deoarece ele au fost veri-ficate ºi la înalte curþi boiereºti, ale liricii de vârf.

Tânguiri ale Eclesiastului, ale lui fugitirreparabile tempus, ale mitului oglinzii, ale rãtãciriiîn vis – sunt semnele unei culturi asimilate ºi binedistribuite în paginã.

Un segment consistent al comuncãriiîncadreazã câteva poezii de referinþã, privind-ope... mama. (La noi, în România, existã câtevaantologii în aceastã privinþã).

Foarte important de observat este cã VirgilPãtraºcu compune, nu în puþine cazuri, în chei post-moderne.Transcriu poema Ritmul sãptãmânii :

Câtã plictisealã învinge dimineaþa de luni!/E trepidantã viaþa între aceastã zi binefãcãtoare/ ªi sâmbãtã / Duminicã / Vroiam sã nu fiuderanjat / Am închis uºa, rãsucind cheia de douãori / Am pus afiº la intrare cã s-a nãscut un copil/ Ce chin ! / Odihna era lucru strãin / Mi-am amintitde pãrinþi, de bunici. // Trãirea lor, deloc plicti-sitoare, / Îºi modelau tot rostul dupã Soare.

Comportamentul poetului se oficiazã în jurulunei modernitãþi vizibile, însuºitã structural, chiarde la titlu : Contemporane,Geneza, Orizont, Lumiparalele, Noaptea întrebãrilor, Sunt zeul umbreimele, Destin, Paginã de jurnal, Coaxiale,

Generaþii, Preþ pentru luciditate º.a.Aceeaºi idee, de data aceasta, tradiþional,

rãsucitã stilistic bine de tot în modernitate dar totîncepând de la titlu: Însemnãri din târgul copilãriei,Amintiri din copilãrie, Întoarcere târzie, Odihnã încâmp, Casa noastrã, Badea Ion, Bunici º.a.

Un motiv literar al decrepitudinii vieþii pepãmânt este al viziunii acesteia ca târg al deºertã-ciunilor, derivat clar al acelui biblic vanitas vani-tatum. A se vedea poemul În fiecare zi (o...pãunescianã calificatã):

Lãsãm apusului un semn cã va mai fi / O lungãzi peste fierbintea noapte / Copiii dorm cu degetelecoapte / Mamele-nchinã pâinile târzii.// Mâine, iarãºio zi de târg / Ne vindem rostul la tarabã / Copiilorsã dãm, când plâng, / Puþin din visul destrãmat îngrabã.

Într-o alternativã a hanului, ca spaþiu depierzanie a timpului ºi a idealurilor, se gãseºtecântecul ºi jocul de tavernã (ce trecut majestos auavut acestea, „umãr lângã umãr”, în evul mediutimpuriu în lumea hispanicã!). Citez poemulÎnsemnãri din târgul copilãriei, o zguduitoaredepoziþie despre... vârstele cunoaºterii, aflatã petalgerul... poetului :

Mai cântã cobzarul în târguri o dramã / Boiiuitaþi îi þesalã vântul / Mã readuce acasã dorul demamã / Pãmântul se umflã, zbiceºte cuvântul.// Serostuiesc þãranii în pieþele centrale / Alegere febrilãa muzicii de nuntã / Speranþa târzie rãsunã -npocale / Adã crâºmare vinul ce binecuvântã.//

Iubito, cum de nu simþi cã sunt aici / Sã rostuima omenirii trudã / Hai sã mai naºtem un copil, cezici? / Sã aibã rost ºi florile în lumea crudã.Desprind câteva versuri memorabile a cãrorformulare poate rãmâne ca o iradiere de multiple

lllll ESEU lllll

Þapul ispãºitor I


23

sensuri: Se-aratã încã cerbi cu muntele pe nori(Rostul luminii); Nopþile de veghe mi-au devenitnopþi fulgerate (Noaptea când Dumnezeu scriepoemul); Toamnã , ºlefuitor de neguri, risipitor destele / Înfriguratã clipa din viaþa de maidan / Redãcopilãriei dezmoºtenitul han. (Invocare); EsteCrãciunul. / În miez de noapte ,/ La marginea lumii,disperaþii / Întreabã întruna, / Întrerupându-ºirugãciunea în gând / Unde eºti Doamne, unde eºtiDoamne, / De nu ne-auzi în cer copilul plângând?(Singuri de Crãciun).

Tãioasã ºi bine venitã constatare, semnalãmîntr-o clasicã poemã, intitulatã Recompensãbinefacerii pãmântului. Patru catrene juiseazã petema „ mirabilei seminþe”, a perpetuãrii vieþii înunivers. Cuvântul rãmâne Piatra de hotar (à laBrâncuºi ) care va da seamã de trecerea fiinþei înveac. Iatã ultima strofã :

Rupând echilibrul amorþelii de-acasã / Neîngropãm cu zãpada rostul în câmp / Revenimtârziu, punând rodul pe masã / Adãugãm poemuluicâte un cuvânt.

Ordonând teme ºi motive literare, într-ovibrantã autenticitate, scriitorul Virgil Pãtraºcu s-adesprins de foarte mult timp nu numai decontingentul de breaslã, ci ºi de cel preocupat înmod expres de lumea cuvintelor.

Poezia sa aparþine unui spirit al adâncurilor(de viaþã ºi de culturã) pe linia lui Nicolae Labiº, ageneraþiei acestuia, care a spart convingãtor crustaproletcultismului. Ieºirea ei la liman, în cazul lui VirgilPãtraºcu, s-a realizat. Din pãcate, în urma unuitragic imprevizibil de ordin biografic.

Starea de spirit a poetului este ieºitã din timpºi din spaþiu, gândul de consolare, apropiindu-l descriitorii tragici ai lumii. Cu toþii au crezut în putereamiraculoasã a Cuvântului, a sintaxei acestuia cânda fost dispus în diverse registre stilistice, în arealulpãmântean al comunicãrii.

ªi totuºi, sorescian scriind, autorul, într-unpostmodernism strict cãrturãresc, îºi încheiediscursul poetic cu o admirabilã Introducere lalecþia de istorie. Iat-o în întregime:

Despre facerea lumii se vorbeºte în cãrþilebãtrânilor / Despre picturi rupestre la începutulartelor / Epocile s-au conturat în curgerea timpului/ Aºezarea pe scaun a domnitorilor pare azi clarã,/ Deºi s-au dat lupte grele pentru naºterea legen-delor /. (Toate acestea, introducere la lecþia deistorie). // Viaþa în evoluþia ei ºi-a urmat drumulfiresc.../ Adevãrul a fost ºoptit câte puþin de fiecare./ Acum, adunaþi în faþa catedralelor, / Revenim rapid

la concret / Judecaþi de copii, ne întrebãm : / Vomfi trecut sau nu în istorie?

x x x

Departamentul de prozã al actualei cãrþi,semnatã Virgil Pãtraºcu, deºi diversificatã subsemnul epicului cadenþat, tematic, rãmâneorientat în cea mai mare parte a lui, spre lumeadin vechiul sat românesc, nu departe de imaginealui arhaicã. O asemenea posturã a satuluidimensiona, cândva, ºi unitatea lui – fie de sânge,de neam, de preocupãri gospodãreºti, de limbaj,pânã a se recunoaºte, prin toate acestea, ºi zonade convieþuire. Târgurile de sãptãmânã ori celeanuale, ca ºi cele organizate cu ocazia sãrbãto-rilor creºtine, au fost repere bine stabilizate, înprimul rând, pentru schimburile comerciale,negustoreºti, pentru schimburile de pãreri, deînnoire a prieteniilor º.a.

Pentru Virgil Pãtraºcu, profesorul universi-tar, cercetãtorul specializat în dermatologie,clinicã ori spital, participantul la conferinþe ºicongrese naþionale, ori internaþionale, ºi la câtealte activitãþi de tip academic, spaþiul rural, satulromânesc, cu specificul câmpiei din zona Braniº-tei, a rãmas un fel de opera aperta. Adicã, viaþade la þarã i-a rãmas ca un substrat care s-asedimentat atât de trainic, încât, peste timp, i-adevenit piatrã de hotar (un fel de sculpturãbrâncuºianã, pe care, iatã, omul de ºtiinþã, celdin zilele noastre, este nevoit s-o recunoascã,oferindu-i-o, în ceasurile de creaþie literarã, doarprozatorului).

Aºadar, „bibliografia” de bazã aprozatorului Virgil Pãtraºcu este... propria-i viaþã!

Cum i-a fost mereu segmentatã, autorul seopreºte mai luminos la cea înregistratã dinperioada studiilor primare ºi elementare, cândorizontul cunoaºterii i se arãta limpede ºi atot-cuprinzãtor, întrebãrile nu-l neliniºteau, deoarecetoate, dar absolut toate, îºi gãseau rãspunsurilela pãrinþi sau la bunici (n.b. – O formulare simi-larã, am înscris ºi în cazul unor poezii, vezi maiînainte!)

Deci, lumea satului este mai bine marcatãliterar în proza lui Virgil Pãtraºcu, decât în poeziaaceluiaºi. Argumentul, convingãtor totodatã,rezidã în specificul de autohtonie al fiecãrei speciiliterare. De aici, derivã mijloacele diferite, alefiecãreia de a-ºi compune ºi dezvolta... biografiapânã la identificare, chiar de la mare distanþã (într-

lllll ESEU lllll


24242424242424242424

24

o ipoteticã analizã în retortã!).Totuºi, modernitatea en titre, consumatã pe

deplin în sec. al 20-lea, în întreaga Europã, cupuþin pânã dupã cel de Al Doilea Rãzboi Mondial,a pãstrat cumva diferenþierea indicatã mai sus.Dupã aceea, corect spus, dupã cãderea ZiduluiBerlinului, la noi, dupã acel chinuit Decembrie ‘89, invazia despletitului modernism, îngroºat ºisusþinut aºa, aproape diabolic, ºi de cel venit, învaluri, dinspre Ocean, s-a instalat dezordonat,incisiv, adesea violent în cercuri literare diferite.Din pãcate, pânã ºi unii creatori mai în vârstã ºi-au transferat asemenea modã nefastã în propria-le ogradã.

Degeaba, le spunem noi: toþi, indiferent dince parte le-am privi... creaþia (nu opera, careoperã?!), la judecata de apoi a timpului, vor gãsiînchisã biblioteca pentru depozitul de carte!

Noroc cã toate prozele lui Virgil Pãtraºcun-au nicio tangenþã cu ifosele scripturale ale unorastfel de contemporani. De altfel, nici nu-i cunoaº-te pe mulþi dintre ei, cãci profesiunea lui este alta,medicina oferindu-i viaþã concretã, ºi nu ocazii,chiar întâmplãtoare, de a interpreta paci-entul,auzi!, din punct de vedere literar!

Meritã, poate, nu în treacãt!, sã înscriem,– cum spuneam la poezie, tot , prin ordonare ºiorientare, în orizontul tematic al satului – câtevaproze (nuvele, schiþe ori simple note, unelefulgurante): Oamenii pãmântului, Ne cheamãpãmântul, Noapte de iarnã, Singurãtate.

Subiacente acestuia, se afiºeazã... miturile,dezvoltate din credinþa cã existã ursitoare,vârcolaci, care mãnâncã luna, strigoi, vise, cumenire terapeuticã, ori blesteme înfiorãtoare.Ostrãlucitã Întoarcere din rai :

- ªi pe cine ai vãzut pe acolo? - Suntem cam ãºtia de un leat. Nu e mare

diferenþã de ce este aici. Suntem grupaþi pegeneraþii. Cei ajunºi demult stau sã treacã dincolo,într-o altã lume. Alþii au trecut deja în lumea lor.Spre exemplu, pe tata nu l-am gãsit.

- Înþeleg, oarecum, ca la noi.- Da, dar nimeni nu viseazã sã vinã înapoi!

Scriitorul nareazã, într-o scurtisimã tabletã,despre Colectivizare. Un taifas despre politicãºi bãuturã, nelipsind tutunul din foi, face o destin-dere meritorie într-o prozã moromeþianã, intitu-latã Întâlnirea din rãscruce.

În altã prozã, cu titlul Istorii, scriitorul faceincizii pe cord deschis în mentalitatea actualã a

oamenilor de la sat, ºi nu numai a lor!Semnalez ingeniozitatea creãrii de cãtre

prozatorul oltean Virgil Pãtraºcu a unei atmosfereardeleneºti, dar nu ºi a unui limbaj aferent – genSlavici, Rebreanu , Agârbiceanu, Pavel Dan etc.:Între douã anotimpuri, Noapte de iarnã. Dar ºia unei atmosfere de bãrãgan – ca la Panait Istrati,Fãnuº Neagu, ªtefan Bãnulescu în Hãul lupilor.

În Noaptea singurãtãþii trec fiorii prozei luiGala Galaction din perioada interbelicã : Femeiaaþipi pe malul lacului. Era iarãºi copil ºi vroia sãvadã strigoii. Un strigãt disperat, lovindu-se dedealuri, se rostogoli peste corpul sãu neputincios.De departe, izbea glasul mamei îngrozite. Tresãridin amorþealã. Nicicând nu-i ascultase sfatul sã nuvinã la Lacul Bisericii. Pentru ea, erau simplepoveºti. N-a ocolit acest loc, nici când s-a mãritat.Pe aici i-a fost drumul. S-a dus cu el, ferindu-se deprivirile curioºilor.

Acum, simþea cã totul s-a sfârºit. Nu poate sãmai îndure asemenea viaþã. La ce bun sã trãieºtiaºa? Nevoile cotropiserã casa. El devenise altul.Stãpânit de disperare, se încrunta la Dumnezeu.Când o vedea, începea cearta. Începuserã sã uiteºi de copii. Numai ea îi încãlzea de la un timp. Înpatul de sub fereastrã, le urmãrea obrãjorii palizipe care îi închina noapte de noapte.

Sleitã de puteri, începu sã tremure. Sudoarearece îi aluneca sub hainele ponosite. Nu cumvalocul ãsta este blestemat? Se ridicã brusc ºi îºifãcu de trei ori cruce. Fulgerã cu privirea ruineleBisericii. Aruncã pe cap legãtura cu lucruri ºi îºicroi drum printre scaieþi, spre vârful dealului.

Întreaga nuvelã este memorabilã. Scriitorulpriveºte când balzacian, când stendhalian – însem-neazã alternativ –, în ton cadenþat, ceea ce vedepersonajul, dar ºi ce simte, într-un du-te-vino, cumizã. Bãtrâna trebuia sã ajungã acasã, dupã unperiplu de cãlãtorie dincolo de locuinþa actualã. Cãcicâte au fost reale – familia în primul rând – soþ,copii, apoi, acareturi, gospodãrie în toatã pute-reacuvântului, pieriserã în timp, fãrã întoarcere. Eaînsãºi îºi simþea teroarea vârstei, pe care o aruncaînapoi cu mânie.

Cinematografic, ca într-un documentar deviaþã, prozatorul îºi fixeazã cadrul – miezul nopþii.Aºadar, rememberul personajului, fiind plasat scrii-torului, acesta o urmãreºte pânã ºi în vis, unimaginar calculat pentru a fi lângã Lacul Bisericii.

Firul acþiunii o conduce pe femeie în pragulcasei. Obositã pânã peste poate, scriitorul, parcãse însenineazã el însuºi: Deschizând încet uºa, o

lllll ESEU lllll


25

luminã zâmbetul copiilor.Din umbra aparatului de filmat, prozatorul o

fixeazã cu o întrebare nãucitoare – Pe unde bântui,femeie?

Extensia oferitã în comentariul nostru aremenirea de a pune în evidenþã calitãþile de prozatorimportant ale lui Virgil Pãtraºcu. Ele se reazemãpe „lecturi fidele” de criticã literarã despre realism,despre imaginar, despre interferenþele acestora,despre importanþa atmosferei în proza scurtã(desigur, nu numai!), despre popasurile beneficeale religiosului. ªi mai ales, despre ritmicitate saucadenþã în proza scurtã, despre efectele simetrieiîntr-o asemenea tip de comunicare.

În unele proze, autorul este personaj ºi narator– Întoarcere târzie (regrete cã a pãrãsit lumeasatului, cam în linia mesajului unor poezii de Goga;o prozã ca Ne cheamã pãmântul poartã titlulvolumului din 1916 al bardului de la Rãºinari), UnPaºte trist.

Splendidã este proza Ceartã arhaicã. Dispusãîn registre de dialectologie, cuvintele sunt luate cumare grijã din lexicul limbii vorbite. Distingem împle-titurile cu efecte într-ale comunicãrii, reperabile prinregionalisme olteneºti, în alte situaþii, de limbãpopularã. Ãsta, da, studiu de caz etnic!

Cele 17 Fulguiri alcãtuiesc tagma cugetãrilor.Gãsim apoi un departament al semnificaþiilor

ºi al simbolurilor, a cãror manifestare enunþiativã,de dicþionar, pluteºte atrãgãtor în mici proze:Tristeþea ceasului solar, Portret, Generaþii,Melancolie, Noapte de Crãciun.

Toate se încarcã mulþumitor, narativ vorbind,ºi puncteazã stãri de a fi ale omului, argint viucât trãieºte, adesea contemplativ.

Un poem în prozã rãmâne Searã târzie.Miluirea unui cerºetor, în ceas de noapte, îicreeazã scriitorului o realã bucurie, dar nu deduratã, deoarece îi produce un „fragil echilibru”.

Multe asemenea încrustãri narative suntderivate din propria-i biografie. Ele îl conduc pescriitorul Virgil Pãtraºcu sã-ºi caute febrilorizontul de culturã, sã-l integreze unei idei, uneistãri anume de receptare, de adâncime aacesteia.

Poate de aceea, trãznetul care l-a lovit prinmoartea fiului sãu Mihai, sã-i fi oprit gândul deînãlþare prin scris.

ªi totuºi... scriitorul a avut putereamiraculoasã de a redacta acum, în cunoºtinþã decauzã ( nefastã !), un Reportaj cu ºtreangul de gât(1943).

Îl aºezãm cu pioºenie , ºi îngãduinþã literarã,lângã cel al cehului Julius Fucik.

Autorul – tatã l-a intitulat De ce, Doamne,de ce?

Textul în totalitatea lui trimite parcã la muzicawagnerianã, din Walkiria (1856) a ilustruluicompozitor german, din sec. al 19-lea.

Iar confesiunea zguduitoare a scriitoruluieste, de ce nu?! – ca o Rugãciune (1907), deBrâncuºi, aºezatã în Cimitirul de la Buzãu.

Am invocat doar trei ipostaze de opere ºicapodopere – reportaj, muzicã ºi sculpturã, casã consolãm cumva pe scriitorul Virgil Pãtraºcuºi – sã-l obligãm (este drept, noi din afara situaþieiireversibile), a înþelege cã tragicul, din perspectivaliteraturii, este cea mai rezistentã categorieesteticã, la toate civilizaþiile lumii. Nu zicea poetulnostru român, nu de moarte mã cutremur, ci deveºnicia ei!

Compensaþia, domnule Doctor, ne-o dãCuvântul !

Pentru Dv., vã recomand romanul Ce multte-am iubit (1968), de Zaharia Stancu. Scriereaa fost ecranizatã de cineaºtii maghiari ºi prezen-tatã în foileton la Televiziunea din Budapesta.

Talentul din literatura medicului VirgilPãtraºcu rãmâne indestructibil, prea bineconfirmat în actualul volum.

lllll ESEU lllll

Arhaicã I


26262626262626262626

26

De mânã cu Dumnezeu

Când Dumnezeute ia de mânãmai poþi sã te-ntâlneºticu un poemcare în locul tãuva respiraºi-n care încã te mai chem.

Când Dumnezeute ia de mânã,te-ntorci în primul sãucuvânt,

te-ntorciîn clipa ce se-amânã.

De la Sãrmaº pân’ la Sãrmaº

De la Sãrmaº pân’ la Sãrmaºmi-e dimineaþa primãvarã,timpul se scurge-n limbile de ceas,lumina redevine cearã.

De la Sãrmaº pân’ la Sãrmaºamiaza nu-i decât povarã –sub ghilotina ploii am rãmas,sã-mi fie umbra lacrimilor clarã.

De la Sãrmaº pân’ la Sãrmaº,cobor din searã într-o altã searãºi umbra-ºi cautã sãlaº,secunda seamãnã a varã.

De la Sãrmaº pân’la Sãrmaº,mã-ntorc din dimineaþã-n noapte,cuvintele-mi mai fac popasªi-ncep sã mã dezvãþ de moarte.

Întoarcere la început

Acum sunt mai puternic ca oricând,dar nu mai am ce apãra,ºi oasele se-aud plângândºi toate cad sub întrebarea ta.

Acum sunt liber în singuratatea mea,oricât de mulþi mã înconjoarã,acum e tot mai micã umbra taºi nu mai are nicio varã.

Acum e-n anotimp de galã,în care din pãmânt ne ninge,acum mã-ntorc la început –cum ºi lumina se întoarce-n sânge.

Zar

Mai caut malul,caut mareaîn care sã mã pot zidi,în care iarba-i mãnãstire,în care florile-s copii,

mai caut umbra,poate ºi copacul,în care sã fiu frunzã, cer;

mai caut pasãrea la caresã-i fiu luminiigrãnicer.

Mai caut ziua, luna, anul,ca sã mã-nchidîn calendarîn care orei sã-i fiu clipã,în care þie sã-þi fiu zar.

Niciun început

Am vãzut capãtuldrumuluiºi n-am vãzut minic.

Pustiu ªI nu-i nicio apãde trecut.

Albastrufãrã cer,ªi niciun început.

NicolaeBÃCIUÞ

lllll POEZIE lllll


27

- Dle doctor Dan Cioatã, sunteþi chirurg car-diovascular la Institutul inimii din Timiºoara ºi mãbucur cã avem ocazia sã stãm de vorbã. Înaintede întâlnirea cu dvs. am urmãrit pe internet mesajeale foºtilor dvs pacienþi, în care ei îºi exprimãpãrerea despre chirurgul Dan Cioatã. Citiþi, mãcardin când în când, aceste mesaje?

- Da, din când în când le citesc. Pot sã spuncã personalitatea fiecãrui bolnav care a trecut prinmâinile mele este cea care dicteazã ca ei sã spunãun cuvânt sau altul despre cel care este doctorulDan Cioatã.

- Foarte mulþi dintre ei vã recomandã ca fiindnu numai un medic de inimi ci ºi un medic desuflete...

- Profesia medicalã este de fapt o chemare.Nu eu am ales-o ci am fost ales. Exact aºa cum opersoanã, spre exemplu, ajunge sã fie preot princhemarea lui Dumnezeu, aºa, probabil, cã ºi euam fost chemat, doctor fiind, sã mã ocup nu numaide ceea ce înseamnã trupul omenesc ci ºi desufletul omului. Poate de aici percepþia pe carebolnavii o au despre mine, cum cã eu mã apropii ºide sufletul lor ºi fac toate lucrurile acestea în ideeaunei medicini creºtine. Medicina creºtinã înseamnãcã, de fapt sã poþi sã te ocupi, în acelaºi timp detrupul dar ºi de sufletul celui în suferinþã, pentru cãnu existã boalã a trupului fãrã o boalã a sufletului.Înþelegând lucrurile acestea, întotdeauna trebuie sãpãstrezi, prin anamneza pe care o faci bolnavului,ceea ce înseamnã problematica vieþii fiecãrui suflet,deci a fiecãrui bolnav, cu sufletul lui ca icoanã a luiDumnezeu, precum spun Sfinþii Pãrinþi, ºi cum, înrugãciuni gãsim de multe ori: Doamne, dã-mi paceasufletului ca sã pot sã am puterea sã merg maideparte chiar dacã sunt în suferinþã! Eu considercã e importantã discuþia cu bolnavul, pentru cã aºaputem ajunge la anumite lucruri, pe care, dintr-oanumitã jenã a bolnavului, ºi poate dintr-o grabã amedicului, sau chiar dintr-o superficialitate a


acestuia, respectiva persoanã aflatã în suferinþãnu poate sã le spunã.

Eu cred cã medicul adevãrat este creºtin înprofesie, în condiþiile în care dialogul cu bolnavulîl face pe acesta, ca medic, sã acumuleze datece þin de sufletul bolnavului. Coroborând acestedate cu ceea ce înseamnã simptomatologiabolnavului, care este o reflexie a bolii în trupulbolnavului, el, medicul, poate de cele mai multeori sã gândeascã ºi sã prescrie corect un pro-gram de investigaþii în ceea ce-l priveºte, ºi, maiales sã adopte corect o terapeuticã în acelaºitimp a trupului dar ºi a sufletului. Cred cã nu suntdeparte de adevãr în ceea ce priveºte percepþiapacienþilor vizavi de persoana celui care sunt eu,doctorul Dan Cioatã.

- Sunteþi unul dintre chirurgii care opereazãpe cord ºi copii, uneori chiar foarte mici, doar decâteva sãptãmâni. Ce simþiþi în momentele cândinima unui copilaº este în mâinile dumnea-voastrã?

- Copiii sunt Lumina Lumii. Iisus a spus:„Lãsaþi pruncii sã vinã la mine!” Copilul este unsfânt, de aceea, înainte de ºapte ani, nu se cerespovedania la copil. Ochii copilului îþi aratã sufletullui nepângãrit. În preajma unui copil trebuie sã fiicopil cu el, prieten, frate cu el, iar în faþa pãrinteluicopilului, trebuie sã-i fii aproapele; pãrintele, spredeosebire de copil, înþelege mult mai mult stareade suferinþã prin care trece copilul sãu. Þinândcont de toate acestea, starea pe care mi-ocreeazã întâlnirea cu un copil bolnav, estedeosebitã. Pentru mine, un copil bolnav pe patulde spital, este o minune a lumii, aflat în suferinþãspre care, eu trebuie sã vin cu atâta delicateþe,bunãvoinþã ºi rãbdare, încât, în primul rând sãmi-l fac prieten, ºi, dupã aceea, sã-l fac sãînþeleagã cã nu vom face nici o operaþie, cã vom

Dr. Dan CIOATÃChirurg cardiovascular

„...misiunea doctorului, în subsidiar, are ºi o misiune teologicã...“


28282828282828282828

28

face doar o pozã, ºi cã o sã dormim puþin, dar cã,dupã aceea, o sã putem sã ne jucãm, o sã creºtemmãricei, ºi o sã primim multe daruri, ºi apoi sãajungem ºi noi oameni mari, ºi o sã ne facem ºi noidoctori, ca sã putem ajuta ºi noi alþi copii. Copilãriaeste un univers întreg, ºi, rãbdarea doctorului carese ocupã de copiii bolnavi, este înzecitã, dacã nuînmiitã faþã de medicii care se ocupã numai debolnavi adulþi. Copilul are percepþii mult mai multdecât un adult. ªi, dacã îl mângâi pe creºtetulcapului cu blândeþe, dacã acceptã bonboana saujucãria pe care o scoþi din buzunar pentru el,înseamnã cã l-ai câºtigat, cã ai devenit prietenullui. Urmeazã apoi alþi paºi importanþi, prin careîncerci sã-l duci prin secþie, în aºa fel încât sã scoþiteama din el. De cele mai multe ori pãrinþii rãmânstupefiaþi de cum devine copilul lor atât de sociabilcu mine. Iar eu le rãspund: „Apoi, cu vorbe dulci ºiblânde, mai scoþi un tub de dren, mai pui un firicelacolo unde trebuie, ceea ce înseamnã alte micisuferinþe, dar, printre lacrimile, uneori de crocodil,ale lui, rãsare ºi un zâmbet la un moment dat pechipul sãu, ºi atunci, îþi vine þie, ca medic, bucuria,bucuria unui sãrut pe fruntea sa.

Din pãcate, aceºti copii aflaþi în suferinþã, ducpovara pãcatului în ei, de generaþii, de foarte multeori cu foarte mult stoicism, duc jugul acesta alsuferinþei, crezând în acea nãdejde a vindecãrii, acreºterii pe acest pãmânt, a împlinirii lor întruDumnezeu. Este o bucurie imensã pentru medic,dar ºi o responsabilitate înmulþitã faþã de cea pentruun adult.

- Din dorinþa dumneavoastrã de a practicamedicina creºtinã aþi absolvit Institutul Teologic dincadrul Facultãþii de teologie a Universitãþii de Vestdin Timiºoara?

- Medicinã fãrã credinþã se poate face, dar nueste o medicinã adevãratã. Sunt ºi medici atei, carenu-ºi înþeleg eºecurile. Din punctul meu de vedere,nu se poate face medicinã decât creºtinã, aºa cummenþioneazã ºi medicul ºi pãrintele Pavel Chirilã,pentru cã misiunea doctorului are, în subsidiar, ºi omisiune teologicã. Unde te confrunþi mai abitir cuaproapele tãu decât în suferinþa lui. Or, dacã în aceasuferinþã, tu nu te porþi cu el ca un medic creºtin, încare el sã simtã în tine pe doctorul care poate fioricând abordat, sã-i vorbeascã despre suferinþalui, despre ceea ce este uneori în viaþa, în casa lui,atunci comunicarea pacient-medic suferã. Omul arenevoie de Dumnezeu, de comuniune. Comuniuneeste în cer, comuniune trebuie sã fie ºi pe pãmânt,


comuniune ar trebui sã fie în orice profesie.Pentru cã „acolo unde sunt doi în numele meu –spune Iisus – ºi eu sunt cu ei”. Deci, nevoia uneimedicini creºtine, nevoia unor cunoºtinþeteologice, ºi chiar nevoia unor cursuri depastoraþie, de catehizare oarecum, pentrustudenþii la medicinã, s-ar impune, pentru a-iface pe medici sã înþeleagã ce doreºteDumnezeu ºi biserica Lui de la noi. Este nevoie,noi, ca medici, nu sã ne substituim preotului, darsã avem noþiuni elementare teologice, cu caresã operãm ºi sã-i îndrumãm pe bolnavi, ca, dupãce pleacã din spital, sã meargã în bisericã, lapãrintele lor dihovnic, sã realizeze comuniuneade care vorbeam înainte, cu toþi cei din familialor ºi din comunitatea în care trãiesc, comuniunecu biserica lor.

Teologul se adreseazã de obicei sufletului,medicul se adreseazã trupului, dar, ce bine ar fidacã ar exista comuniune. Am realiza întregulîn profesia noastrã medicalã.

- Trãim într-o lume de-a dreptul alertã, încare majoritatea oamenilor par a nu mai aveatimp sã se gândeascã la suflet. Omul din ziuade azi devine tot mai mult ca o fereastrã închisã.ªi totuºi, doctorul Dan Cioatã pune laolaltã,pentru vindecarea suferinþei, trupul ºi sufletulbolnavului... În suferinþã omul se schimbã, sesensibilizeazã?

- Se spune cã dacã omul este în stare sãmunceascã zece ore pe zi, sã mai doarmã vreo5-6 ore, sã se odihneascã activ, citind, ascultândmuzicã, plimbându-se, relaxându-se, atunci trebuiesã-i dea ºi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.ªi din porunca: „Iubeºte-L pe Dumnezeu din totsufletul, cugetul ºi din toatã puterea ta! ºi peaproapele tãu, ca pe tine însuþi.“, derivã ºiaceastã aplecare spre aproapele care este însuferinþã, spre bolnavul care are nevoie de tine,în primul rând ca ºi om lângã el, poþi, precum sespune în Sfânta Scripturã, „cu cei ce râd, sãrâzi, cu cei ce plâng, sã plângi!”, poþi ºi tu, camedic, sã fii aproape de el ºi sã-i asculþinecazurile sufletului sãu. Cred cã, îmbinândascultarea bolnavului cu un diagnostic corect,vei reuºi sã þi-l apropii, vei reuºi sã-i dai speranþade care are nevoie, ºi, vei reuºi în acelaºi timpsã-l faci pe el sã-ºi punã problemele esenþialeale existenþei sale. Iar pe cei care poate n-aufost credincioºi, care poate au fost atei, sã-i facisã-ºi întoarcã faþa cu adevãrat cãtre Dumnezeu,


29

cãtre Sfânta Scripturã, cãtre bisericã, pentru cã,practic, biserica este pentru noi mijlocul devindecare permanentã. Cuvântul lui Dumnezeu,spus de cãtre medic unui bolnav, îl face de multeori pe acesta sã se întoarcã spre Dumnezeu, sãmediteze la cele spuse de medic. Cred cã acestaeste câºtigul din partea unui bolnav care pleacãdintr-un spital în care a fost tratat de cãtre un mediccreºtin.

- Am citit undeva cã unii oameni mimeazãsuferinþa, alþii o trãiesc cu adevãrat. Putem definiîntr-un fel sau altul suferinþa?

- În primul rând suferinþa este mãsura tuturorlucrurilor. Dacã Dumnezeirea a luat chip de om,tocmai pentru a ridica pãcatul lumii ºi pentru a-iface pe oameni sã înþeleagã cã aceastã cruce estespre înviere, suferinþa este o mãsurã a fiecãruilucru. Aºa cum în fiecare dimineaþã trebuie sã dãmslavã Bunului Dumnezeu pentru cã ne-am trezitdin „somnul cel de moarte”, ºi ne dã o nouã zi, sãavem puterea de a ne întoarce cu adevãrat la El.

Suferinþa vine de multe ori ca o corecþie pentruceea ce înseamnã pãcãtoºenia noastrã. ªi în acestcaz cred cã ea este mãsura tuturor lucrurilor.

În fiecare dimineaþã dãm mulþumire, dar tot înfiecare dimineaþã trebuie sã ne gândim ºi lamoartea noastrã, moarte însemnând nu numaipragul de trecere înspre viaþa veºnicã, ciînsemnând ºi moartea sufleteascã ce sedatoreazã pãcatului din noi. Dacã vom realiza acestlucru, înseamnã cã suferinþa pe care am primit-oca o pedagogie a lui Dumnezeu, ne va ajuta sãdevenim din muritori, nemuritori.

- Aþi avut ºi pacienþi care v-au spus cã în urmadiscuþiilor cu dumneavoastrã au avut îndemnul sãse apropie mai mult de Dumnezeu, de credinþã?

- Au fost foarte mulþi. De fapt, pe un om îl simþiîn momentul când îþi întinde mâna ºi te priveºte înochi. Ochii sunt poarta sufletului. Sunt foarte mulþibolnavi care, întâlnindu-se cu mine la consultaþiileperiodice, mi-au spus cã dupã operaþia pe cord auînceput sã se roage, sã þinã post, , sã meargã laSfânta Liturghie de dimineaþã. Iar unii dintre ei,cãsãtoriþi doar la starea civilã, au ajuns sã se ducãºi sã se cunune ºi în Sfânta Bisericã. Toate lucrurileacestea, oamenii vin ºi mi le spun cu bucurie. Iarpentru mine bucuria este înmulþitã, pentru cã, larândul lor, ducându-se în comunitatea în caretrãiesc, spun celor din jurul lor cã trebuie sã seschimbe în virtutea învãþãturii lui Dumnezeu. Deci,mulþumirea este pentru toþi, deopotrivã.


Am întâlnit ºi bolnavi care, crezând în altelucruri, în alþi dumnezei, mi-au cerut sfatul ºiîngãduinþa de a purta unele discuþii, pentru a-i facesã înþeleagã ce este cu adevãrat suferinþa, caresunt întrebãrile pe care omul ºi le pune în suferinþã,care sunt mijloacele prin care el sã se vindece.

Ne vindecãm deopotrivã unul pe altul. Deci,trebuie sã ne rugãm pentru celãlalt, trebuie sã-lfacem sã înþeleagã cã noi, oamenii, nu existãm laîntâmplare pe lumea aceasta. Orice întâlnire, cuorice persoanã, înseamnã o bucurie, atât pentruunul cât ºi pentru celãlalt. Iar bucuria mea estecã foarte mulþi pacienþi operaþi pe cord, la plecareadin spital, încep sã-ºi trãiascã viaþa lor,creºtineºte.

- Domnule doctor, sunteþi un chirurg deosebitprin activitatea ºi felul dumneavoastrã de a fi?

- Slava deºartã nu este bunã. Eu spundespre mine cã sunt un om normal, iar în profesiamea sunt un chirurg la fel de normal. În relaþiamea cu oamnii vreau sã fiu ºi sã trãiesc normal.Dar, ca orice om, sunt cel mai mare pãcãtos.ªieu trebuie sã lucrez cu mine, ºi eu cred cã BunulDumnezeu mã va ajuta, voi reuºi sã fac paºi înlucrarea duhovniceascã. Vreau sã fiu încontinuare cel care am fot perceput pânã acum.Iar dacã eu voi creºte duhovniceºte, voi fi înmãsurã sã-i ajut sã creascã duhovniceºte ºi pesemenii mei. ªi asta ne va crea bucurie atât miecât ºi lor.

Interviu realizat de Mariana PÂNDARU-BÂRGÃU

Finalitate II


30303030303030303030

30

AFINITÃÞI SELECTIVE, cartea apãrutã laEditura „Biblioteca” Târgoviºte, 2012, având casubtitlu „Studii, eseuri, cronici”denotã, pe cele 317 pagini de text,vizibile afinitãþi în selectareatemelor. Pentru cã, nu oricine esteîmpãtimit a scrie, pertinent, ungrupaj atât de substanþial despreprea puþin cunoscutul, din pãcate,Duiliu Zamfirescu, în substanþialulcapitol, Zamfiresciana.

De altfel, în textul de pecopereta IV, Ioan Adam mãrturi-seºte cã, „Din cele câteva sute,poate o mie de studii, eseuri,recenzii pe care le-am publicat,am ales aici doar câteva zeci...”.Dar, bine alese, aº adãuga.

Astfel, aflãm, ºi mulþi n-o ºtiam, cã, DuiliuZamfirescu a fost „guvernator” al Basarabiei, titludat de ziarele vremii, pe la 1918.

În capitolul II, ce debuteazã de la pagina 69,intitulat Planeta criticilor, autorul Ioan Adamacordã atenþie unui numãr de 16 critici literari,între care, „monºtri sacri” ai criticii litarareromâneºti, Alex Stefãnescu, Mircea Iorgulescu,Aurel Sasu, Liviu Grãsoiu. În Cronicarul întravesti, analizeazã, spre exemplu, Jurnal decritic, carte a temutului, de azi, la televiziune,critic literar Alex Stefãnescu, despre care spuneaatunci, prin 1981, cã acea carte „e un montajingenios, alternând capricios, reflecþii de moral-ist, parabole strãvezii, , glose fugitive, eseuridense, confesiuni trucate, dar, mai ales, croniciºi recenzii decupate, cu admirabilã stãpânire desine...” (pag.77). Mircea Iorgulescu, analizat îneseul Incursiuni în literatura angajatã, este vãzutca un „Interpret al literaturii, dar ºi al contextuluisãu...” (pag.85). Despre un alt mare om de litere,Aurel Sasu, Ioan Adam afirmã, în Între biografieºi bibliografie cã „...acest om-instituþie, cu prelungistagii peste Ocean, a încredinþat tiparului, în2001, Dicþionarul esenþial al scriitorilor români ºiDicþionarul scriitorilor români, din Statele Uniteºi Canada, ºi iatã-l publicând Dicþionarul biografical literaturii române, sintezã de amplã respiraþielexicograficã...” (pag.100). Din câteva tuºe,autorul Ioan Adam îl portretizeazã amplu pe LiviuGrãsoiu, pe care „... îl prinde genul scurt,

lllll LA PAS PRINTRE CÃRÞIlllll

enunþiul operativ, pe cât posibil sincron cuevenimentul care a generat o glosã criticã sau alta.”

(pag.120).Cea de a treia structurã a cãrþii este

intitulatã REZONANÞE ªI INDUCÞII. Înacest capitol, ce se întinde între paginile171 ºi 317, omul de litere (critic, eseist,istoric literar), Ioan Adam, pãtrunde cuabilitate în subtilitãþile scrierilor unorautori foarte citiþi, ºi în orânduireasocialistã ºi astãzi, în acest capitalismromânesc. Astfel, abordându-l pe DinuSãraru, cu al sãu roman Niºte þãrani,aflãm cã aceastã carte „... este o sagaa dezagregãrii structurilor rurale,arhaice, un cânt de lebãdã al lumiivechi...” (pag.173). Pe la pagina 213,

Mircea Dinescu, poet în vogã, cândva, autorulspune cã, „Despãrþit de poezia ca expresie ( ... )viseazã poezia ca acþiune, ca intervenþie concretãîn real.” (pag. 213). Interesante sunt aprecierile faþãde poezia bardului de la Bârca: „Antologatã, liricapãunescianã este excepþionalã, dar are frumuseþeadramaticã a catedralelor pustiite, reduse la puraarhitectonicã.” Curaj, nu glumã, sã spui asta, prin1981, ºi tocmai în România literarã! Eugen Uricaru,fost, vreme de mai mulþi ani, preºedinte al UniuniiScriitorilor, dar, de altfel, prozator de talent, esteanalizat în eseul Refugiul în memorie. Brrr! Cã, IoanAdam spune în debutul acestei analize, „Neliniºtitor,tenebros, cu o alurã de carte neagrã a secoluluiXX, este noul roman Cât ar cântãri un înger al luiEugen Uricaru.” (pag.270).

Remarcabilã în aceastã carte, ce seadreseazã, în special, celor interesaþi defenomenul literar românesc, este sobrietateaanalizei, lipsa de patimã pro sau contra unui autor,primatul textului sau textelor analizate. Astfel, IoanAdam nu-ºi dezminte credinþa în deontologiaprofesionalã, ºi în asumarea ei, fapt învãþat dinbreaslã pe vremea când ucenicea la unul dincotidianele mult citite de tineret, în vremuri cândîncã se mai citea.

Aºadar, meritate laude autorului ºi editurii,pentru repunerea pe „piaþã” a unor „bijuterii” pentruliteraþi, aº spune, acum, când în multe dintre minþiprimeazã doar banul.

SELECTIVITATE ÎN ALEGEREA TEMELOR,în „AFINITÃÞI SELECTIVE” de Ioan Adam

Petriºor CIOROBEA


31

PassionariaSTOICESCU

Poetul

Creaturãizgonitã mai târziu din rai,cu aripi de heruvimºi sabie de arhanghel,cu târâiº de ºarpeºi zbor de înger...

El se închinã focului,nu þãrâniiºi-ar face oricând curatîn limba lui,alta decât cea comunãalungând cuvintele care nu mai semnificã,ci doar spun...

Singurul dar pe care-l preþuieºtee sã-l fi citit –plânge, chiar dacã-ºi ascunde lacrimilecând reciþi un vers de-al luiºi se bucurã cumpãtatde-ale celor cu care seamãnã.

Sufletul lui e-o corciturãde rai cu iadcãlãrind cerurile,sfredelind abisulpentru bucuriade a nu se gãsi...

Iartã-l ºi înþelege-l dacã poþi(organ pentru Poezie nu se naºte-n oricine,doar în cel ce ºtie sã-nvieze din chin,doar în cel ce ºtie sã moarã de bucurie)ºi nu-l lãuda –ar fi un pleonasm care l-ar jigni.

El îºi mângâie cu disperare c a r t e a,ultim mohican al luminii,invocã bezna pe ecranul televizorului,uitã scârbit parola computerului,fiindcã-a fost alungat din cetate,nici codrul nu-i mai e frate,poetul...

Casa

Ghivecele scriu fereastracu verde cernealã –passiflora se-agaþã de aerul albastru,violetele de Parma zâmbesc violet,în spatele loreu plâng incolor.

Pereþii sunt îmbrãcaþi cu tablouri,ºifonierul e plin ca un Mall,biblioteca gemede cãrþi,sufletul meu e gol...

Pe calculator þin o bufniþã,în chip de totem;

imaginea e virtualã,curg mail-uri pe ecranul þeapãn,s-ar zice cã nu sunt singurã,dar pasãrea e împãiatã,eu sunt îngrozitor de vieºi chiar îmi dedic acest poem.

Floarea-soarelui

Toþi suntem robii soarelui,dar uitãmsau ne aducem aminte de elcând ni se apropie Noaptea...

Numai floarea-soarelui,numai ea-l recunoaºteîncã din sãmânþãºi chiar ºi dupã,pânã ºi-n clipa tragerii pe roatã,a masacrãrii ei în ulei,cine-i mirele,gâdele ei...

Surâde durutgalben ºi mutºi-l mai implorã:– Baremi o secundã,o orã,cât vara vieþiicare, uite-o,a ºi trecut...

lllll POEZIE lllll


32323232323232323232

32

Volumele de poeme ale lui Ion Pascal Vlad(n. 10 sept. 1946, Gioagiu de Sus, jud. Alba – d.23 nov. 2011, Petrosani, jud. Hunedoara), la oprivire descriptivã, sunt construite binar: unpromontoriu liric, al poetului, care înainteazã înapele necunoscutului ºi o cãlãtorie vizionarã ºiexistenþialã în lume. În primul volum Arderi fil-trate (Ed. Litera, 1986, Buc.) acest promontoriu,conceput ca o introducere orchestratã la o operã,numit Uverturile confesiunii, este format dintr-osuitã de viziuni lirice, ce consistã din elementeselectate ºi aºezate dupã o ordine a arderii,fragmente al cãror liant este (a fost) chiar focul.„Prin lentila zilei se scuturã scrumul / certelorarderi / în timp ce copilul prin ierburi înalte /cãlãreºte calul cuprins de nevroze“ (Prãfuitelecãrãri); „prea arzândele poveri / stau pavãzãfragilitãþii din cuvinte“, „prin vãi cu var ºi cu cenuºãilumineazã iarba” (Tendinþã de echilibru); „cândbezna o traversãm cu mâna pe aprinsele unelte”(Soarele); „prin cenuºa imperiilor / nichelatearãtãri cu ochi de neon“, „neîncãpãtoare faleza /pe care aleargã oasele calcinate“ (Paceneîncãpãtorului cuvânt). De pe promontoriulunei asemenea lumi se iscã viziuni, sunt „în starealatentã“, timpul se dezvãluie de sorþi ca fast„semnele-þi aratã þinta, cãrãrile / cãrora zilnic te-ai dãruit“ (Rugã pentru senin), starea erouluieste optimistã „e vreme încã destulã pentru toate/ peisajele arse sortite reînfloririi / pentru a-þi creºtecopiii“ (Epicã) – ºi cãlãtoria, povestea, poate sãînceapã: „De la firul de fum – rãsãrind / ca iarbaprintre nãruitele ziduri – / pânã la semnele viziunii/ curgând peste împodobitele maluri / ar putea fiºi chiar este / o anumitã poveste“ – cu þinta, spre„nopþile sinelui împãdurit cu mesteceni“(Împãdurit cu mesteceni). Pentru a doua parte,cãlãtoria, Ion Pascal Vlad recurge, ca foarte mulþiscriitori, la simbolicul ºi fascinantul personaj dinOdiseea, numind-o Ulyse. In nuce, acþiuneamiticã a aventurii cunoaºterii de sine ºi a lumii sereduce la cãlãtoria eroului din lumea de zi cu zi încea misterioasã ºi fantasticã, revelatoare desensuri ºi soluþii privitoare la moarte ºi nemurire,

ION PASCAL VLAD – de la ULYSE la

„OMUL SCORBURÃ“

cu tâlcul, aflat dupã ºirul de peripeþii ºi încercãri,cã aceasta din urmã consistã în cãlãtoria în sine,ceea ce se cautã gãsindu-se ºi fiind de fapt tottimpul în sufletul eroului. Numai cã de la a ºti la acunoaºte, trebuie executatã cãlãtoria. Pentru oriceom ea este importantã. În cazul de faþã, cãlãtoriase desfãºoarã cu multe volute, cu despãrþiri de sineale eroului liric, cu rãtãciri, despãrþiri ale eului ºiidentificãri, insula cãutatã fiind în indescifrabilulnenumit. Elementul în care se desfãºoarã navigaþiaimaginarã ar trebui sã fie apa, numai cã acesteia ise suprapune mineralul ºi focul. Cãlãtoria în-seamnã ºi o trecere prin vârstele omului ºi ale lumii.Debutul cãlãtoriei: în ciuda aparentei împliniri a vieþiidin timpul diurn „Era pe Insulã o liniºte aparte /crãpând seminþele în pârg“ în cel nocturn sepetrece la un semn “dezlegarea” copilului (dinfiecare) de cele ºtiute, pentru cele ce trebuie cu-noscute. „Dar într-un miez de noapte cu aerulvibrând / cãzu pe geana mãrii o pulbere stelarã /ºi-n setea dezlegãrii puternic fu cuprins / copiluldintre ierburi cu sufletul aprins“ (În ziua plecãrii).Lumea se subiectivizeazã „Mâinile duc luntreapreschimbând valul în înþelepciune“, ºi, în acelaºitimp, se cosmicizeazã „stelele ne iau drept cãlãuze“(Prea copt miez). Peripeþiile ºi probele, la Circe,Ciclop, „printre sensuri“ ºi „stâncile-aprinse“, prin„fierbinþi vãmi“ ºi sub „ninsorile arzânde“, prin„cascadele lunecãrii spre Insulã“ sunt tot atâteaarderi. „Albit e câmpul pânã la ardere-adâncã / deosemintele bunilor / ºi cum pânzele tale / în aºteptãrise resfirã / eu ºi ai mei trecem / prin cenuºaceasornicelor / nepãtat pãstrând / seninul Insulei“(Pânã la ardere); dar ca aventura sã sedesfãºoare, condiþia este ca el sã nu-ºi uite Tatãlºi Insula „cãtre tine vin neuitatule / cu mâlul dinrâuri pe tâmple depus, / râuri purtându-þi ochii încare vãd / luminate sanctuarele Insulei“ (CãtreTatãl). Pe o treaptã a cunoaºterii eroul aflã „cãlumea / din interiorul clepsidrei ºi cealaltã / suntdouã surori vitrege care la lãsatul zorilor / fãrã picinãveºmintele-ºi rup“ (Pentru cã); pe o alta, în ter-meni psihnanalitici, presimte pre-zenþa animei(Nedefinitul din partea stângã). Întoarcerea peInsulã ºi în sine, în solitudine, dupã „lungile nopþide trecere prin rãnile lumii“, se reveleazã ca mareaardere de sine („cu oasele-mi calcinate“) ºi intrareprin „duble porþi de luminã“ a celui ce strânge „înpumni grãunþele“ pentru „rostul periplului“(Fragemtent final), ca jertfã întru înviere. Fie ºiprin aceastã sumarã descriere, apare limpede

Dumitru VELEA

lllll ESEU lllll


33

modelul genetic al liricii lui Ion Pascal Vlad. El seva repeta, ºi lãrgi cu alte determinãri, de la sine lalume, în urmãtoarele cãrþi.

Cu Singurãtatea cãsniciei (Ed. Focus, 2002,Petroºani), poetul iese în lume. Se deschide cu oaceeaºi uverturã a câtorva poeme, cu „mesaje debunã credinþã“ din partea antecesorilor, „dinspre ceice au fost în þara aceea“ ºi coboarã „în ziuasearbãdã / cu un pumn de grãunþe luminoase“, soli-citând trecerea frontierelor, cãlãtoria în „þara aceea“,aventurã desfãºuratã când în orizonturi subiective,când obiective, prin „grota aprinsã“ ce-i lumeaîntreagã. Acelaºi element: focul, bine determinatca fiind cuvântul, proprietate primejdioasã a omului(s-a zis prea târziu, dupã textele sacre!), când îlfoloseºte ca poem ºi, pedepsitoare la ardere, chiarde acesta, când îl risipeºte fãrã sens, adicãsubiectivist ºi precar. Aventura începe cucondamnarea la ardere: „pentru cã n-ai încetat sãmã ucizi / cu treburile tale casnice stând la cozi / înstaþii de autobuz ºi aºa mai departe / pentru cã nupoþi s-aºtepþi prin anticamere / ºi nici sã tragi pecineva de mânecã / spunându-i poftim domnule /ãsta e poemul ce-ndelung m-a rãnit / pentru toateacestea ºi altele / la ardere te condamn“(Impertinenþa poemului). Astfel se înlãturã„comedia“ ºi lumea devine „o pânzã din ºubrede-mpletiri“, cu o parte a certitudinilor sensibile ºi alta,a lucrurilor ºi relaþiilor, ambele pãrelnice ºinepãrelnice, într-un joc al arderilor ºi constituirilor,al focului parcã înflorit heraclitian. Anterioara so-litudine („poetul dã la câini singurãtatea-i falsã“) sedeschide spre „exodul ruginirii“, spre un orizont al„lumii corodatã“, unde „oraºul cufundat în noaptepare un morman de oase“, iar „pãsãri cu limbile-oxidate / sfârºesc prin prãbuºire cu pliscul încenuºã“ (Curgeri nocturne). Focul îºi va dezvãluistructura ambivalentã, în acest exod al lumii el fiindpartea prost devoratoare, nu cuvânt, ci gest ºismintealã umanã. „Pe geam de priveºti / e totul oflacãrã neagrã / înlãuntru pãienjenii sadic devorã /ere schiloade cu miros de sulf “. Omul a devenit omascã, iar copilul (pentru reînceperea aventurii)este greu de gãsit: „Scrum e totul în jur / oase stinsesub prãbuºiri de cer / cum sã te caut copile cândurmele-mi pier / prin spuzã prin aer prin ger?“ (Dela capãt neliniºtea). Cãlãtoria începe cu „moarteaghidului“ spre „barierele sulfului” pentru a pãtrundeîn orizontul unei lumi de cenuºã, unde eul trecutprin flacãrã este iarãºi „copilul“, dar ajuns pe treaptade unde „îºi strigã nevinovãþia“. „Pe-aici totul e bine“spune o Scrisoare din Arcadia, ºi parcã îl auzim

pe Oedip, cu o clipã înainte de dezvãluireaadevãrului ºi scufundarea în tragedie, înainte desmulgerea ochilor ºi deschiderea cunoaºterii. Laînceputul primei cãlãtorii crãpau “seminþele înpârg“, la cea de-a doua se gãseºte, preluândistoric lumea, „bulb crãpat / lucrurile luminând /craniile oraºelor“ (Mimicã). Acelui declic de„pulbere stelarã“ îi corespunde „coboarã steauata incendiatã / ºi muºcã furioasã din pãmânt /sunt þurþuri lungi pe streaºina din timp / ºi caiimorþi au lacrimile-oxidate“ (Elegie în afaraoraºului); acel „miez de noapte“ cheamã „E-atâtde târziu peste lume”; ca spaþiu, o lume alienantãla nivelul mai multor orizonturi, oarecum borgiidanteºti cu pigmentãri ”de boli“, cu „vãmileînchise“, cu „miros de iod“, o lume prãbuºitã înîntuneric, unde chiar prin „mãrile norilor sinistruse miºcã luntrea / ºi nu-i semn de luminã / dinsprepartea de nord a Emboliei. / / Un drum coliliustrãbate Ulise“ (Elegie la þãrmul Emboliei).Încercãrile, peripeþiile eului iau chipul uneirepetate damnãri: feþele rãului jucând pe flãcãriamãgitor ºi devorator. „Stând pe butuci vegheazãtãrcata arãtare / ciclopul spânzurând între ulucimetalice / când false reclame lumineazã Terra“(Expoziþie naivã). Qui-pro-quo-urile s-auînmulþit: „Joacã arlechinul zilnica bufonerie / timpiiaprinºi vomitã ucigãtoare binefaceri / pe strãzilemetropolelor / împestriþatele cortegii duc lumea /duc moartea în spate“ (ªase cvasielegii), dinlume rãmânând „un fel de amintire despre lume”din care se aude doar þipãtul poetului: „eu nu imploreu demasc ºi acuz sub privirile sinteticilor ochi /acuz prin glasul celui ce-ºi arde trupul / de buzacuptoarelor prin gura celui prins / sub prãbuºirilecerului / lumea din mine acuz...“ (Breyten). Unuieu fisurat nu-i poate rãspunde decât o lumefisuratã. Nici o legã-turã nu þine, zadarnic se cautã„elementul coagulant / împreunarea întru cãsnicia/ univer-salã“. Anterioara Insulã se regãseºte casolitu-dine a poetului, iar arderea de sine, casfâºiere a poemului: între o pãrelnicã subiec-tivitate „un saxafon care / plânge dulce-amar“ ºio evanescentã obiectivitate „o formã de / peºterãstelarã / îngrãmãdind în el vrute ºi / nevrute“(Singurã-tatea cãsniciei).

Starea de zbor ºi starea de reptilã (Ed.Grinta, 2004, Cluj-Napoca) repetã, cum se vedechiar din titlu, aceeaºi structurã binarã. De dataaceasta, poetul se reîntoarce la sine, luând de lacapãt aventura ca stãri. Este îmbogãþit cu nepu-tinþe: ale sale ºi ale lumii. Starea de zbor, i-am

lllll ESEU lllll


34343434343434343434

34

putea zice ºi icaricã, dupã sens ºi titlu al unuipoem, priveºte avatarurile eului poetic, aleconºtiinþei acestuia. Este o stare în miezul cãreiase aflã un conflict, acelaºi privitor la folosireacuvântului, dintre poem ºi poet, în modprimejdios sau pedepsitor, reluat la un nou nivelde obiectivare: poemul devine poezia, care îlhrãneºte, „sponsorizeazã“ pe poet, iar poetul îºirecunoaºte sfâºierea în ipostaze, de prinþ al„canalelor subterane / ºi al pungilor de plastic“ºi „anonimul ce-ºi strigã-n pustiu libertatea“, pede o parte, ºi de cel care poate, ca un Rimbaud,„deveni oricând Altul”, pe de altã parte. Imperti-nenþa poemului rimeazã cu poemele Ipostazelelui Drosingher ºi Fals tratat despresponsorizarea poeziei. Dacã anterior reacþiaeului poetic era de supunere la ardere ºi, încãlãtoria în lume, de o subiectivã desfãºurare,sfârºind într-un þipãt de acuzare, aici conºtiinþacapãtã determinaþiile sfâºierii ºi ale pustietãþiilumii „Doamnã cum fãrã sã ºtii / mã faci milogulmorþilor de pe bancnote“, iar cãlãtoria – opelerinare, sã-i zicem, cu cãlãuzã: „pare-se cãîntre chipul / rãmas dincolo de ziduri / ºi celpipãind întunericul lucrurilor / cineva se vreacãlãuzã“ (Balada celor ºapte uºi). Aceleinedefinite anima „din partea stângã“ a lui Ulyse,din prima cãlãtorie, îi corespunde o proiecþie afemininului, determinat în nedeterminarea sa,„De-o veºnicie timpul te rescrie / ºi nimic nu tepoate cuprinde-prinde. Nedefinita, finita, infinita“,„mireasã aºteptând mirii înveºmântaþi / în bocetsfânt“ din poemul Fatã rãtãcind prin pãdureade salcâmi. Anterioarelor arderi le rãspunddeterminaþiile transparenþei sinelui, „fantasmebântuind / prin sinele sãu / împãdurit cu iluzii“,altfel zis: cine pe cine priveºte? din Priviriparalele. Eul liric ia acum chipul unui Icarmeditativ în ascensiunea prãbuºitoare. Lirismulacestei sfâºieri atinge o puritate amintind deNichita Stãnescu: „Stãm lipiþi de sine / ca de-unspine / tu rãnit ºi eu rãnit / sub scutul de trandafir/ ºi de-atâta însingurare / mãrile-s însângerate /bãtrânule Dedal“ (Meditaþiile lui Icar). Iarcãlãtoria se elibereazã de cojile cotidiene, devineîn cuvintele poetului „starea de reptilã“, ºi sedeschide, parþial, spre viziuni ºi lirism constitutiv.Nu întâmplãtor cãlãtoria se lumineazã ca „stareade reptilã“, implicând tâlcul eternitãþii. Se ºtie dela Ghilgameº cã ºarpele i-a furat omului plantanemuririi: „un ºarpe, adulmecând mireasmaburuienii, / pe ascuns, apucã buruiana / ºi pedatã-ºi aruncã solzii cei vechi“ (Epopeia lui

Ghilgameº, Ed. Mondero, Buc., 1998, p. 145). Înaceastã parte prealiricã ºi dulcebaladescã, IonPascal Vlad executã revelatorii identitãþi: ºarpe-cuvânt-peregrin: „ºarpele ce-aduce / verdele-ncuvinte“ (Balada celui nãscut la rãscruce), „Tu l-ai cunoscut pe-acel / peregrin pe mãri de sulf / cepurta pe creºtet soare / scãpãrat dintre cuvinte“(Balada nocturnã). La capãt, peregrinarea, cuîncã o treaptã asumatã, se dezvãluie ascensionalã:„firea de mii de þepi împunsã / se coace urcândprin gândul înroºit“ (Baladã finalã II).

Al patrulea volum, Omul scorburã (Ed.Autograf MJM, 2006, Craiova), adaugã modeluluigenetic noi elemente, prin cele douã pãrþi ale sale:Risipiri în retinã ºi Viermele din bronz. Prin ardereºi sfâºiere, prin a deveni Altul ºi a fi prins subpresiunile ”metamorfozãrii” cuvântului, eul liricsolicitã onticitatea acestuia. Ion Pascal Vlad scrie:„Sã fim bine înþeleºi, / zidul acesta este chiar unzid / de care poþi sã-þi spargi aura nimicniciei fãrã /regrete // paharul acesta / – din care printr-o libaþiestângace / s-a vãrsat vinul anilor risipiþi – / estechiar un pahar gol: / cine-l va umple la loc?“(Retorica lucrurilor). Este uºor de vãzut cãdereaîn paradoxul ontologizãri abstracte. „Sã scriicuvinte despre cuvinte / poemul care nu va fiterminat niciodatã, / ce invenþie imbecilã, abstractãºi inutilã“ (Fals tratat despre arta poeticã). Daraceastã cãdere în paradox situeazã eul într-un nouorizont de înfruntare cu primejdiosul cuvânt ºilumineazã o stare de crizã: prãbuºirea în disperatainconsistenþã ºi continua zbatere sub spectruldiverselor pericole. „De-o veºnicie, / acelaºi ani-mal bãtãtoreºte zãpada / de jur împrejurul casei“,„prin depãrtarea neagrã / ochii lupului“ (Despre oanumitã filosofie) Solitudinea se determinã ºi seagraveazã. „Atâta singurãtate în lucruri, / în cuvinte,/ în lehamitea lumii / ºi-n gura balaurului, / în ochiiharpistei / ºi-n foºnetul cancerului / pe potecilevirgine ale sângelui! // Doamne, ce pãsãri suntacestea / care cântã dupã gratii?“ (Doamne, cepãsãri sunt acestea?). Perceputa inconsistenþãa eului se dimensioneazã, cuprinzând omul caoricare; se conºtientizeazã ca „omul scorburã“ cepare pândit ºi hãituit din toate pãrþile, numai deplinãtate nu. Aici, poetul pare a ne reaminti de T. S.Eliot cu ai sãi Oameni gãunoºi (The Hollow Men,1925), unde bãtrânul Prufrock cu semenii sãi suntumpluþi cu talaj de lemn, ca niºte manechine, sausperietori de ciori, într-un peisaj straniu ºi pustiu.Fireºte, cu aceastã povarã ºi dramã ainconsistenþei de sine, a acelui „Altul“ ºi a lumii, subun transcendent abia perceptibil, poetul cãzut în

lllll ESEU lllll


35

solitudine, un Iacob fãrã înger („Sub cupola circului,dresorii / fac prãºtii din jugulare de tigru / în timpce Iacob se biciuieºte / în piaþa pustie ºi rece“,Biciuirea lui Iacob), opteazã, în cãlãtoria dinpartea a doua, pentru un real istoric, uneori exactcircumscris, vizibil ºi din adnotarea la poemulViermele din bronz „Poem scris lângã statuia luiMozart – Viena“. Zãdãrnicia ºi neantul punstãpânire pe omul conºtient de inconsistenþa sa.Anterior, poetul cãuta „elementul coagulant“ pentru„împreunarea întru cãsnicia / universalã“, acumpierdutã-i clipa, se accentueazã liric dramanegãsirii verigii din marele lanþ al fiinþei, cum s-azis. „Fãrã-ncetare se înalþã zãdãrnicia / ºi pierdutã-i clipa împãcãrii; / jumãtate de lume / fugãreºtecealaltã jumãtate / în timp ce moartea, gândindu-ne, / lustruieºte þeasta sãrmanului Yorick“(Alergând pe coji de nucã). A fi gândiþi de moarte„în chinul universal“, ºi om ºi lume! Dramainconsistenþei eului cu manifestãrile sale liricerezoneazã în cãlãtoria prin realul istoric, prin apeleînroºite ale vieþii, cu inconsistenþa ºi precaritateaacestei realitãþi cu valorile sale cu tot, zise abso-lute. Chiar în bronzul, gândit de cei vechi mai taredecât moartea, stã ascuns ºi lucreazã letalviermele. Aici lirismul se ridicã, nu din baladesculefluviilor ºi arderilor proprii, ci din epicitatea ºivedeniile „omului scorburã“ prin lumea de-o zi, cepare fãrã sfârºit. Acelei arderi de sine, ulysiene, îirãspunde acum, pe aceastã treaptã a aventuriilirice a lui Ion Pascal Vlad o cãdere în miºcarearea a negativului, „arunc pe umeri cãmaºasamariteanului ºi, / încrezãtor, / intru cu capul / înprimul zid de apã al zilei. / Azi, mâine º.a.m.d.“(Suspans amânat).

Totuºi, descrierea acestei aventuri lirice a luiIon Pascal Vlad vorbeºte despre refacerea omuluiºi a lumii sale.

lllll ESEU lllll

Flori, 2008

Iulian BARBU

Medjugorje

Puritatea îmi treceSufletul prin stâncaUnde Fecioara MariaSe aratã copiilor,Transformând pietrele în drum.

Îngerul calcã desculþ peste bolovaniPurtând de braþPe bãtrânul tatã bolnavCe prin lacrima prelinsãPe obrazul sãu din ochiul dureriiSpune rugãciunea care-l duceLa picioarele lui Dumnezeu.

Pironul ajunge pânã în pãmânt,Lãsând un semnLa poalele dealului,Unde copacul e atât de tânãrÎn credinþa ce ne poartãPrin inima lui Iisus.

Jocul destinului

Apa vieþii mi se scurgePrin sufletul pietrificatDe sãrutul clipeiÎn care mã jocCu mâinile prinseDe blana ursuleþului de pluºÎn timp ce pãmântulSe transformã în inima meaªi uit cã mã jocÎn tainã cu pietreleDe pe malul poeziei veºniceZidind cu ele cuvinteÎn cartea despre copilãrieªi uit cã mã joc!ªi uit cã mã joc!

Muzicã de toamnã

Peste poet cerulAºterne muzicaAdãpostitãÎn metafora de toamnã.


36363636363636363636

36

SUB UN CIOB DE LUNÃ

Sunt trei pe buza ºanþului, peste drum de birt,lângã podeþul lui Trancu. Fumeazã în întuneric,trecându-ºi pe bâjbâite unul altuia o þigarã moaleºi umedã. Mãcar, zice unul dintre ei, se câºtigãbine. Au oamenii bani cãcãlãu, nu ca la Timiºoara,unde-ºi mãnâncã fiecare de sub unghie. Fiecarecu slujba lui..., banii-bani... Ori la combinat, ori lauzinã... Am fost noi proºti cã nu ne-am gândit dela început. Puteam face o ºcoalã profesio-nalã...Tace ºi întinde mâna în întuneric dupã licãruljarului. Cine te opreºte ºi-acuma, mârâie cel cuþigarea, înfingându-i-o între degete, mai mai sã i-o turteascã în palmã. O laºi pe Mirabela în seamamea ºi faci un seral pe cinste! Când te-ntorci pela unºpe noaptea acasã o gãseºti gata rânduitã,dormind... Mâncarea pe masã, berea la rece...Cel puþin nu te mai freacã la memorie cu tot felulde mofturi... Hã, hã, hã... Râde gros, hârâit,singur. Tace. Bine cã e nevoie de case... Vinprãpãdiþi ca noi din toatã þara ºi trebuie ºi ei sãstea pe undeva. Þigara trece iar de la unul lacelãlalt. De dupã acoperiºul birtului se iþeºtecolþul ca tãiat în piatrã albã al lunii. Voi când aþimai venit ultima datã acasã? întreabã unul deparcã atunci ºi-ar fi amintit ceva foarte important.Cei întrebaþi se uitã unul la celãlalt ºi izbucnescîn râs. Ce-are a face? A întrebat careva de noi?ºi iarãºi tac. De chirvai, cred cã a fost ultima datã,nu? catadixeºte unul sã rãspun-dã ºi-lînghionteºte pe cel de lângã el. Cred cã dechirvai... mormãie cel înghiontit. Pãi e o grã-madã... Habar n-aveþi ce-i pe-aici... Mã! exclamãîncântat cel cu întrebarea, gata sã povesteascãceva dar peste drum uºa birtului se deschide largºi o dârã de luminã taie noaptea, albã, crudã pânãîn preaja lor. Sticlesc cioburi în prafu drumului,tremurã câteva fire de iarbã... O siluetã aureolatãse agitã în cadrul uºii... La fel de brusc uºa seînchide ºi peste cei trei întunericul se adunãparcã ºi mai dens. Rãmân toþi cu capetelerãsucite într-acolo. Dar nu se întâmplã nimic.Prind iar sã þârâie greierii ºi sã latre îndepãrtatcâinii satului. Ce e aºa de interesant... întreabã,

ca sã facã ºi el ceva, unul. Acum cel cu întrebareatrage de trimp. Dar nimeni nu pare curios de vreocontinuare. E liniºte, e pace. Colþul lunii creºtepeste clãdirea întunecatã a birtului ºi noapteadevine încet, încet, lãptoasã. Cândva, dinspreCastel, se aude uruitul unui motor greu, dar edeparte ºi nu pare vreo ameninþare pentrualcãtuirea nopþii din jurul lor. E loc pentru toatãlumea, spune unul. Te dai jos din tren ºi întrebiunde e servicul personal ºi gata. În douã ore ailocul tãu la cãmin, cartela de masã, echipamentulde protecþie, ai echipa ta... A doua zi pui mâna petârnãcop ºi dã-i! Da e bine sã ºtii puþinã carte...Asta niciodatã nu stricã... Bã Neamþule, intervineunul, tu ai avut-o întotdeauna cu învãþatul. Tu teplângi? Dacã tu nu ºtii carte, cine dracu’ mai ºtie!Neamþul trage din restul de þigarã, îl preþuieºte oclipã apoi se decide sã-l lepede printre genunchiidesfãcuþi în iarba ºanþului. Mucul luceºte acolo cao micã vietate ignicã autonomã, racordatã la o lumenumai ºi numai a ei. Poate s-o striveascã cucãlcâiul... Sau mai bine nu. Lasã, sã-ºi ardã pânãla capãt clipele, multe, puþine câte-i sunt date... Bã,zice, nu-i chiar aºa. Vine unul cu o prãjinã cu dungiºi zice: mã! tu ai liceul? cã anii-i ai. Nu-l am, zici tu,la ce-mi trebuie? Pãi dacã nu-l ai, carã prãjina aiapânã acolo ºi þine-o drept sã iau nivelul. Tu puimâna pe prãjinã ºi-o cari. Da’ dacã aveam liceul?,întrebi dupã aia. Pãi dacã aveai liceul te luam sã tespecializezi topometrist. E o cerere de topometriºtice nu existã!... Tace ºi îºi îndreaptã bustul,scormonind noaptea spre stânga lui de unde vuietulmotorului pare, dacã nu mai apropiat cel puþin maiclar. ªi cât faci tu specializarea ca topometrist, peMirebela tot în seama mea o laºi! râde lângã elcelãlalt. Cum faci, cum dregi, tot mie mi-o laºi!,conchide el. Neamþu nu-i rãspunde. Uºa birtuluise deschide iar ºi lumina petromaxului nãvãleºtedin nou pânã în preajma lor. O siluetã subþiatãincredibil de lumina albã se clatinã între pereþii debeznã, orbecãind cãtre cei de pe buza ºanþului.Se opreºte în mijlocul drumului ºi se apleacãnefiresc înainte. Neamþule, zice, acolo eºti? Nurãspunde nicicare ºi silueta ezitã între a înainta ºia se întoarce din drum. Daþi-vã dracului!, zice ºise decide sã-ºi continue înaintarea. Paºii târºiþiridicã praful drumului ºi acesta vãlãtuceºte înluminã ca fumul. Dacã mã iau dupã voi ajung lapepeni!, mormãie, trântindu-se în iarbã. BãNeamþule, ce dracu staþi pe uscat ca niºte oi? Când

Gheorghe ZINCESCU

lllll PROZÃ lllll


37

mã uit la voi îmi vine sã behãi deadmiraþie! Þine aici!, zice ºiîntinde mâna în întunericul dinfaþa lui. Ceilalþi stau încremeniþila adãpostul nopþii, fiecare lalocul sãu. Noul venit se ridicãîncet, atent la zgomotulmotorului. Macinã întunericulnopþii parcã ºi mai aproape ºiciobul de lunã tremurã rezematde acoperiºul birtului. Vin zice.Dar mai e pânã ajung aici!,adaugã ºi vocea sa este ciudatde egalã de parcã ar zice din nouîmi vine sã behãi de admiraþie.Cine dracu vine?, nu mai rabdãNeamþu.Þi-am spus cã s-au schimbat multe de cândn-aþi mai fost voi pe acasã. De la chirvai... Toatãvara au cãrat þevi cãtre Hodoni ºi cãtre Satchinez...Îþi dai seama! Veneau câte trei vagoane de þevidintr-alea de zece þoli o datã ºi ãºtia în douã zile n-aveau ce alege. Le bãgau în pãmânt cât ai zicepeºte. Mai bine ºi le bãgau în cur... ªi ce-are asta?,întreabã Neamþu. Începuserã din iarna aialaltã sãsape, nu? Acuma e altfel, zice noul venit. Luaþi ºibeþi. Eu mã duc înuntru. Se ridicã ºi pleacã spreclãdirea întunecatã a birtului. Sticla rãmâne culcatãîn iarba ºanþului, lucind acolo ca o spinare de peºte,la câteva palme de el. Dacã ar întinde mâna ar puteas-o apuce de gât ºi s-o tragã la sine. Ãºtia ar facepe ei de fricã sã constate cã sticla a dispãrut aºa,pur ºi simplu. Voi aþi face bine sã nu vã bãgaþi, semai întoarce pentru o clipã din drum. Nu ºtiþi cume. Sã nu behãiþi dupã aia cã nu v-am spus. Setopeºte în umbra birtului. Cei de pe margineaºanþului aºteaptã izbucnirea de luminã apetromaxului dar aceasta nu vine. Unde a dispãrutaºa?, ar vrea sã întrebe Neamþu dar brusc zgomotulmotorului izbucneºte în capãtul strãzii ºi se întorcîntr-acolo. Farurile Zilului trezeºte coroaneîndepãrtate ºi prãfuite de tei, proiectân-du-leumbrele cãtre cer apoi, cum dã coama dealului laCastel, cad în drum, mãturând noaptea pânã înspreprimãrie. Neamþu se sprijinã-n tãlpi ºi lunecã la valepânã-n fundul ºanþului. Se lipeºte cu spatele de iarbamãruntã ºi-ºi rãsuceºte gâtul spre partea aceea.Dupã câteva clipe ceilalþi îl urmeazã. Unul sereazemã de peretele podeþului ºi genunchii lui ajungpericulos de aproape. Se trage îndãrãt frecându-se de þeava de ciment. Dacã zice Liviu sã nu ne

bãgãm, ºtie el de ce, spune pe tonde scuzã Neamþu. Pun ãia laba petine ºi Mirabela... începe unul darse trezeºte cu un pumn în piept ºiicneºte de durere. Ce te-a apucatmã? Ai tâmpit? Mai continuã aºa, maifreacã-mã la cap cu Mirabela ºi-þipromit cã-þi numeri dinþii-n pumni! Cellovit se ridicã-n picioare furios dar altreilea îl apucã de mânã ºi-l trageîndãrãt. Stai dracului. Mã Neamþule,acuma v-aþi gãsit sã vã bateþi? Aveþipuþinã rãbdare ºi voi sã treacã ãºtiaºi vã pãruiþi pânã vã trece cheful. Dece dai?, mârâie mai domolit omul ºise lasã pe fundul ºanþului. Neamþu

nu rãspunde. Camionul înainteazã spre ei ºicâinii de prin curþi prind sã latre. Mai întâi domol,prevenitor, mai apoi, pe mãsurã ce hardughia deZil se apropie, cu furie, repezindu-se cu picioarele-n garduri ºi-n porþi. Farurile se tot apropie,luminând ca-n palmã locul trecerii. În ºanþ luminavine mai ocolit dar tot se vede ca ziua ºi dacã n-ar fi umbra podeþului cei trei n-ar scãpaneobservaþi. Se trage ºi mai adânc în þeava debeton. Norocul lui cã n-a prea plouat. Mâlul uscatse sfãrâmã sub el moale, mãtãsos. Motorul seambaleazã chiar deasupra capului lor apoi seopreºte ºi lumina se stinge. În liniºtea bruscã,cotarla lui Trancu se dã de ceasul morþii. Seliniºteºte însã curând ºi zgomotele nopþii revinîn matca lor. Undeva, foarte departe, un trenfluierã ca o cretã pe sticlã... ºi greierii. MãMânzule, ºopteºte Neamþu, mãgãoaia asta ovenit singurã? Drac singurã. Da e o chestie. Cechestie, cã nu vãd nimic. Decât un munte puþinda motorinã ºi-a ulei încins. E o chestie, rãspundeMânzu, stai sã vezi. Niciodatã salca nu se pleacã-nvânt de douã ori la fel. Luna, câtã e, luceºteridicatã de-o palmã peste coama birtului ºi um-bra camionului cade peste ei, neagrã. Din cândîn când mastodontul de fier scânceºte, aºezân-du-se-n sine. Câinele lui Troancã latrã într-odoarã, rar, mai degrabã rãspunzând unorprovocãri îndepãrtate decât unor stimuliapropiaþi. Mai sunteþi acolo?, întreabã cineva dinumbra birtului. Uite unde era!, excalmã Neamþu.Mã tot întebam unde s-o fi topit... Mã, behãiþi cevadacã tot vorbesc cu voi!, insistã vocea de dincolode drum. Taci mã!, îl repede Mânzu, cred cã nu-

lllll PROZÃ lllll

Eva


38383838383838383838

38

i a bunã... Zic sã vedem ce-i, revine vocea dedincolo ºi brusc lumina violentã a petromaxuluinãvãleºte din birt, proptindu-se-n cabina camio-nului. Cei din ºanþ ghicesc un trup subþire,furiºându-se la limita dârei de luminã. Îl vãd maiapoi cãþãrat pe scarã, încercând sã zãreascãceva dincolo de fereastra portierei. Sã fiu aldracului..., spune cu vocea înecatã, bâjbâind dupãclanþa portierei. Neamþule, strigã, vezi dincolo.Neamþul se ridicã ºi ceilalþi îl urmeazã. Mânzu seagaþã de barã ºi se caþãrã pe laterala cabinei. Mã,spune de sus, sã ºtii cã-i goalã. Dã-te jos, spuneNeamþu, scuturându-l de cracul pantalonului.Mânzu sare, se împiedicã ºi ajunge grãmadã pefundul ºanþului. Abia are timp sã se tragã îndãrãtîn þeava de beton. Asta o sã-l înveþe minte. O sãrãmânã acolo pânã când lucrurile se limpezesc...Ai gãsit încuietoarea?, întreabã din partea cealaltãLiviu. Uºa cabinei se roteºte scârþâind pedeasupra capetelor celor din partea ºanþului cuNeamþu atârnat de ea. Dã din picioare, sepropteºte de botul maºinii ºi se împinge la loc.Apoi portiera se roteºte singurã ºi rãmâne-ntr-oparte ca o aripã frântã. E un copil aicea, zice dininteriorul cabinei. Culcat peste canapea cum edoar picioarele-i atârnã în afarã. Trage ceva dupãel când revine ºi cei de jos vãd profilându-se pecerul luminos în partea lunii umbra unui trup carecade dupã el ºi-i picã pe umeri. Se-ndoaie subgreutate dar îl împinge pe Mânzu deoparte. Lasãcã nu-i cine ºtie ce greu. Îl duc eu, mai adaugã ºipleacã, de parcã ar fi pus de mult la cale treaba,cãtre uºa deschisã a birtului. Liviu i se alãturã iarceilalþi vin buluc în urma lor. Mijesc ochii de lu-mina petromaxului când intrã în birt iar când Liviuzice: Hai sã-l punem pe masa de biliard, Neamþuse uitã în jur ca un strãin. Lampa atârnã deasupratejghelei, în capãtul dinspre uºã al sãlii, luminândcu dãrnicie pereþii albi, galantarul cu sticle puþineºi prãfuite, cu pachete de tigãri Vânãtorul ºi Se-lect stivuite cu rãbdare ºi chelia birtaºului caredoarme cu capul pe braþe. În capãtul celãlalt masade biliard cu postavul verde întunecat ºi câtevamese goale cu scaune metalice împrãºtiateprintre ele. Neamþu rãstoarnã ca pe un sacpovara din spate între mantinelele tocite ale meseiºi copilul se rãsuceºte-ntr-o parte, ca de cauciuc.Se dove-deºte destul de lung pentru masa debiliard ºi picioarele încãlþate-n teniºi chinezeºti,cu tãlpile verzi, tocite, îi atârnã peste margini.

Bascã trasã pânã peste sprâncene, slaopetãdecoloratã de soare, pantaloni peticiþi în genunchi...Cei patru se trag de o parte, cercetând fiecare înfelul lui alcãtuirea. Ori e mort, zice Liviu, ori doarme,cã altfel ar behãi ceva. Nu-i mort, se scarpinãNeamþu în cap. Ori, dacã-i mort, o murit de puþinãvreme cã-l simþeam cald. Hai mã, cum sã moarã!râde unul uimit ºi Liviu se rãsuceºte cãtre el. MãMânzule, nu te minuna aºa, cã de la ãia te poþiaºtepta la orice. Þii minte când l-au spânzurat peunul de picioare ºi-l învârteau ca pe un fus... Ãlaera de-al lor, nu? rãspunde Mânzu, întinzândtemãtor mâna. O opreºte o clipã deasupra umerilorîncremeniþi ai celui de pe masã apoi îºi lipeºte dosulpalmei de obrazul lui. Nu-º ce are, zice, da dac-arfi dupã mine l-aº stropi cu apã ºi i-aº trage câtevapalme... Bine, zice foarte decis Neamþu, du-te ºi-adu niºte apã. Îl împinge uºurel la o parte pe Liviu,îl apucã pe copil de umeri ºi-l rãsuceºte cu faþa însus. Îi desface nasturii salopetei încer-când sã-idescopere pieptul. Basca alunecã într-o parteeliberând fruntea iar pãrul bogat, scãpat dinstrânsoare, se varsã întunecat pe postavul tocit.Sã fiu al dracului... zice, dar nimeni nu mai e atentla el. La capãtul celãlalt al sãlii, atârnând de braþulgros al birtaºului, Mânzu þipã: Ce-ai mã, nea Mitre,ce drac ai?, iar birtaºul ridicã celãlalt pumn strâns,gata sã loveascã. Sunt eu, nea Mitre, Mânzu, aicãpiat? Vreau sã iau niºte apã din butoiu ãla, cedracu! Liviu izbucneºte într-un râs ascuþit. Figurilecelor doi, luminate din plin de petromax, au cevade pantomimã tragicomicã. La râsul lui birtaºul paresã se trezeascã de-a adevãratelea. Liviu râdeþinându-se de burtã ºi fãrã voia lor ceilalþi îlurmeazã. Sunteþi niºte proºti. Sã vã-nvãþaþi mintesã mai umblaþi pe la spatele meu. ªi tu, Gãvrile,mãcar cã ºi ai de ce râde. Mai bine te-ai uita înoglindã! Apã-þi trebuie, þine apã! Se trage dupãtejghea, ia o halbã, o scufundã în hârdãu ºi i-oîntinde Mânzului. Chelia îi luceºte în lumina albã,prea puternicã. Mânzu îºi fereºte privirile într-oparte râzând chiar mânzeºte. Ce-am mai behãit,zice Liviu agãþându-se de braþul lui. Hai mã cu apaaia de-aici... Gavrilã rãmâne sã-i reproºeze cevabirtaºului. Aºezat pe scaunul lui ºi cu bãrbia înpumni Mitrea îl priveºte de jos în sus, cu sprânce-nele ridicate. Uite apa, zice Mânzu ajuns lângãmasa de biliard, dar Neamþu pare cã nu-l aude.Priveºte chipul palid, încadrat de pãrul buclat,cuprins de-un fel de nedumirire ciudatã. Mânzu-l

lllll PROZÃ lllll


39

înghionteºte ºi-ºi revine. Îºi toarnã un strop de apãîn palmã ºi udã cu grijã obrazul întors din ramamesei. Toarn-o toatã cã mai aduc. Nu-n apã stãm!,se nedumireºte Liviu dar urmeazã privirea celuilaltºi cascã ochii mari. Asta nu-i o muiere?, întreabãcu voce ºoptitã. Poate fi º-un bãiat, zice Neamþu,dar ar fi pãcat! Cum sã fie bãiat, se frãmântã celãlalt.Tu nu vezi cum..., ce faþã are... Ce ochi... Care ochi,ºopteºte fãrã voia lui Neamþu. Ochi pe naiba, ziceLiviu, gene voiam sã spun. ªi pãrul. Toarnã-i apaaia sã se trezeascã dracului o datã, cã ne-apucãdimineaþa!, zice tare Gavrilã în spatele lor ºi Mânzuscapã halba din mânã. Halba se loveºte înfundatde duºumeaua neagrã ºi se rostogoleºte. Apa saredin ea ºi se lãþeºte pe motorinã, fugind în toate pãrþileca argintul viu. Taci dracului, sopteºte Liviu, nu vezice plocon ne-a cãzut pe cap? Ce plocon?, întreabãGavrilã mai potolit, întinzându-ºi gâtul peste umeriilor. Mãi sã fie, se dumireºte el. Pe asta-i scos-o dinbasculã? Neamþu înclinã capul a aprobare. Mânzuºuºoteºte ceva la urechea lui Liviu. Acesta ascultãconcentrat ºi-ºi clatinã capul dintr-o parte într-alta.Pe postavul întunecat obrazul palid al femeiizvâcneºte o datã ºi iar se limpezeºte a împãcare.O ºuviþã de pãr alunecã într-o parte tãind în douãfruntea netedã. Aia-i?, insistã Mânzu pe lângã Liviu.Nu ºtiu, rãspunde Liviu. De frumoasã nu zic cã nue, da ca sã fie chiar aia... Ce drac sã caute într-obasculã?... Neamþu întinde mâna sã mute ºuviþa laloc dar brusc Gavrilã începe sã râdã gros ºi Neamþurãmâne cu mâna în aer. De ce behãi?, întreabã Liviuiar ceilalþi se uitã ºi ei nedumeriþi la el. Hã, hã hã..,.râde Gavrilã, dacã aflã Mirabela, chiar cã-i dãpapucii!... Neamþu se strâmbã ºi dã sã-ºi continuemiºcarea începutã, însã mâna i se opreºte ca dela sine la douã degete de fruntea femeii. Închideochii. Râsul gros al lui Gavrilã umple încãperea cao apã mâloasã. O ceaþã uºoarã îi coboarã pe subpleoapele strânse, tulburându-i parcã echilibrul. Serãsuceºte brusc ºi loveºte. Pumnul strâns intrã ca-n pernã în burta celuilalt. Gavrilã icneºte ºi seîndoaie din mijloc. Dar râsul lui persistã parcã întrepereþii murdari, luminaþi de petromax. Loveºte dinnou. Gavrilã cade grãmadã, mãturând cu trupul luimare scaunele. Face un pas în partea aceea darLiviu ºi cu Mânzu îl apucã de braþe. Fugi, îi strigãLiviu în urechea drepatã, fugi! Nu înþelege de cetrebuie sã fugã ºi se uitã liniºtit de jur împrejur învreme ce ceilalþi doi îl trag cãtre uºã. Apoi maidegrabã simte decât vede cum ceva zboarã cãtre

el ºi-ºi trage capul între umeri. Sticla de jumãtateîi trece vâjâind pe lângã ureche ºi se izbeºte deperete, spulberându-se. Vede chipul schimonositde furie al birtaºului care se chinuie sã iasã dinspatele tejghelei. ªorþul murdar, agãþat de un colþde tablã, se sfâºie de-a latul ºi Mitrea mai aruncão sticlã spre el. Mânzu e deja afarã ºi strigã de-acolo: Ãsta, dacã te prinde, te omoarã!... Liviu îlîmbrânceºte peste prag în beznã. Calcã strâmbpe treptele tocite ale birtului, gata-gata sã cadã.Mânzu îl smulge în sus ºi-l trage dupã el pestedrum. Se prãbuºesc împreunã în ºanþ. Ce dracua fost asta? gâfâie lângã el. Parcã eraþi prieteni,nu? Nu-i rãspunde. Cocoþat pe botul Zilului Liviuþopãie ca un apucat în lumina petromaxului. Bãhahalerã!, urlã din rãsputeri, þi s-a umflat pipotade bine?! Ne vedem la trei, bã, auzi? Hai susdacã te lasã burdihanu! Tace uimit când vede cãMitrea încalecã botul basculei ºi întinde mâna sã-l apuce de picior. Apoi dintr-un salt e sus, pecabinã ºi iar prinde sã þopãie. Vino aici dacã vreibãtaie!..., þipã chiar deasupra lor ºi umbra luisubþire se agitã caraghios pe partea albitã de lunãa cerului. Mitrea se ridicã ºi el în picioare pe botulmaºinii ºi pãºeºte nesigur ºi mãtãhãlos cãtrecabinã. Liviu sare în benã ºi de acolo vocea i seaude ca dintr-un butoi. Haide, zice Mânzu ºi sefuriºeazã în umbra casei lui Trancu. Îl urmeazãfãrã prea multã convingere ºi Mitrea îl vede. MãNeamþule, strigã în urma lui, te omor, mã. Maiîntâi îl omor pe porcu ãsta mic ºi-apoi pe tine.Liviu sare în spatele camionului, îl ocoleºte ºireapare în dâra de luminã. M-ai fãcut porc, mã?,þipã de acolo. Pãi nu-þi zdrobesc eu bostanul ãlade dobitoc? Înºfacã o spãrturã de cãrãmidã dinmarginea drumului ºi-o aruncã spre birtaº. Mitrea

lllll PROZÃ lllll

Felicia


40404040404040404040

40

se lipeºte de parbriz ºi piatra îl loveºte în ºold.Icneºte de durere ºi se lasã sã alunece de parteacealaltã a maºinii. Liviu cautã alt proiectil când înuºa birtului rãsare umbra mare a lui Gavrilã. NeaMitreo, stigã Gavrilã, nea Mitreo... Vezi mã,rãspunde birtaºul de dupã botul maºinii, vezi depune mâna pe porcul de Liviu. Pune mâna pe mã-sa! râde Liviu ºi dispare în umbra salcâmilor.Gavrilã ezitã o clipã apoi o ia la fugã pe umele lui.Mitrea aleargã ºi el ºchiopãtând ºi înjurândînfundat în lungul drumului. Cotarla lui Droancãprinde glas ºi sparge noaptea chiar sub picioareleMânzului. Du-te ºi tu dracului, râde bãiatul de pro-pria-i sperieturã ºi-ºi fereºte fuga-ntr-o parte.Mergem la garã zice. Liviu îi aleargã pânã lescoate sufletul ºi vine ºi el. ªi pânã la garã trebuiemusai sã fugim? întreabã Neamþu abia trãgându-ºi sufletul. Mânzu se opreºte. Unu e birtu zice.Doi e terenul de fotbal. Trei e gara, completeazãNeamþu. Mânzu râde. Te prinzi repede, zice.Merg alãturi prin noaptea caldã ascultând latratulîndepãrtat al câinilor. Sã fiu al naibii dacã astanu-i pe Strada Francejilor, zice admirativ Mânzu.Dacã o þine aºa, ne vedem mâine... În birt sãculeþul sfâºiat al petromaxului strãlu-ceºte ca un soare mic ºi prietenos. Cineva artrebui sã mai apese de câteva ori pe pompiþa luinichelatã pentru ca bucuria asta a luminii sã nualunece încet-încet într-o adevãratã angoasã aextincþiei. Femeia priveºte þintã în miezul luminiiºi din pricina asta tot ce o înconjoarã fuge într-onoapte sperioasã, fragilã... Cred cã nu e bine sãstai aici, spune o voce în bezna cenuºie ce seroteºte în jurul ei. Nea Mitrea e chiar foartesupãrat... Mai e ºi strãinul ãla... Îºi simte braþulamorþit sub ea. Încearcã sã ºi-l elibereze ºi bruscrealizeazã cã nu ºtie unde se aflã. N-ar trebui sãte gãsescã aici, spune vocea din cenuºã ºi-ºispune ºi ea cã într-adevãr n-are ce cãuta pemasa asta cu postavul verde, tare ºi rece. Omasã de biliad, îºi spune. O masã de biliard... Dece se aflã astfel întinsã pe o masã de biliard?Strânge din dinþi ºi se ridicã în capul oaselor. Unbirt, îºi spune. Gol... Nu, nu gol. Un bãiat cu pãrulvâlvoi se agitã în preajma ei, aruncând din cândîn când priviri speriate spre uºa larg deschisã.Nu trebuie sã te grãbeºti, zice bãiatul, dar trebuiesã plecãm de aici pânã nu se întorc... Sigur,spune ea, sigur cã trebuie sã plecãm... Coboarã

de pe masã ºi vrea sã se îndrepte cãtredreptunghiul de beznã al uºii. Bãiatul þopãie întreea ºi ieºire, ba dând s-o apuce de mânã, baalergând sã vadã ce se întâmplã în noaptea deafarã. Nu e cine ºtie ce grabã, râde din ochi cãtreea, da’ nu trebuie nicidecum sã cazi... þine-te demine... Sigur cã se poate sprijini de umerii slãbuþiai bãiatului ãstuia, înveliþi în resturile unei cãmãºimurdare... Un pas... ºi încã un pas... Boarea nopþiinãvãleºte peste ea ca o apã. Ezitã o clipã darbãiatul ãsta de treabã se îndepãrteazã ºi fãrãsprijinul lui ar fi realmente în pericolul de a seprãbuºi. Pãºeºte peste prag în noapte. Ai grijã,zice bãiatul, sunt douã trepte... Calcã orbeºte, darsimte treptele ºi asta îi dã o ciudatã bucurie. Nu tegrãbi, îi spune bãiatului. Nu mã grãbesc, rãspundeacesta bucuros, dar trebuie sã plecãm de-aici...Trebuie... Ies în bãtaia lunii. Recunoaºteforma monstruoasã a Zilului dar în afarã de ooarecare teamã aceasta nu-i spune nimic. Trebuiesã trecem dincolo, spune bãiatul. Dupã aia putemsã ne ºi odihnim... Umbra cãtre care se îndreaptãi se pare la capãtul lumii, dar se târãºte hotãrâtãîntr-acolo ºi bãiatul nu mai poate de bucurie.Acuma poþi sta puþin... spune bãiatul ºi o lasã sãse aºeze în iarba ºanþului. Dispare, ºi ea se simteabandonatã într-o lume de pãrelnicii. Un câine deumbrã latrã undeva pe aproape ºi alþii îi rãspunddin adâncimi diverse. Prin coroanele încremeniteale salcâmilor luna mãrunþeºte tãcerea în bãnuþiargintii ºi greierii îi þin isonul. Poate adormi împãcatãîn iarba moale a ºanþului fãrã sã-i pese de nimic...Haide zice lângã ea vocea bãiatului ºi mâna luinesigurã o apucã de mâneca salopetei. Se ridicãºi pur ºi simplu îl urmeazã prin noaptea fãrãmargini a lumii.

lllll PROZÃ lllll

Arhaicã II


41

lllll POEZIE lllll

George L.NIMIGEANU

SUB TIMP gând pentru Mama

În lemnul mesei mele plouã timpulpe streaºina unei pãduri adânci...Parcã mã ceri din lume-ntors acasãºi, cum nu vin, Mãicuþã bunã... plângi...

Lacrima ta mã arde ca o ranã,când stau la masã... ostenit de drum...ªi timpul curge râu... sã-mi spele viaþade îndoieli, de teamã ºi de scrum...

La boarea respirãrii tale, frunzapãdurii-n masa mea ºopteºte blând;parcã m-ai rândui – din poarta Firii –inimã caldã-n datinã-ntomnând,

pe rãdãcina vieþii... în vecie,cu umbletul luminii sã-ncununinoima adâncã-ntâlcuind Pãdureaîn Rostul cãrei truda... mi-o aduni...

ªi-n lemnul mesei prind a-mi da lãstarii...când „ostenit, pe masã fruntea-mi las”...Dar... plouã greu... pânã-n copilãrie...stingându-mi depãrtãrile... din glas...

DE-A RÂSU-PLÂNSU

Sã nu ne cadã strâmb, în sânge, sorþii,sã nu ne strige noaptea înapoi,spãlãm – cu truda vieþii-n pragul porþii -ziua de fum, de vânt ºi de noroi...

ªi-mpodobim, cu visul nostru, þãrmuldurerilor în care ne-am pierdut...frigul din noi sã nu-ºi ascutã ghearaîn viaþa celui încã nenãscut.

Sunt ºi în noi rãzboaie mondialecare, în armistiþiul unei flori,mântuie râsu-plânsu-n inegalefrângeri... între candoare ºi erori,

râvnind, în vis, pentru grãdini splendoareºi, pentru gura searbãdã, cuvânt...Dar... visul coace spini... ºi crâncen doare...Cuvântul... în tãcere... toarce vânt...

BALANS

Cu muntele vieþii-n spinare,sui treptele zilelor... câte,la rând, îmi vor fi zãvorâtede nelumeasca uitare...

Mã-ngândurã floarea visãriidin pragul noimelor... caremã-nvremuie... rob în eroare,pe-o zare strãinã a Mãrii...

de parcã m-aº rupe de mine,cioplindu-mã-n tâlcuri... cu dalta...mijind... dintr-o clipã în alta...ades întrebându-mã cine

se-ntãinuie-n vorbele mele,pitit... dupã uºi ferecate...în cele din mine furate,de noima nãimitelor stele

ce leagãnã-n mine-ntrebareacãderii din vis... Necuvântul,în vis, cã-mi trudeºte pãmântul...sã-mi îndulceascã eroarea...

VISUL

Tãinuit, mijind fireºte-ntâlc lumesc în destrãmare -din speranþã în speranþã,cumpãnit întru eroare,

viul – mânz stelar – pãscându-minoima din cuvânt... subþiretoarsã-n vorbã firoscoasã...pãsuit de... amãgire,

fiul beznelor din minedimineþii îi dã nume,dezbrãcând de noapte gândul...Eu, desculþ, pitit în lume,

sã m-anin într-o pãrere,umbrã... unui vis postum...prunc din flori însingurãrii...pasãre... cu trup de fum...


42424242424242424242

42

OCHI DE MÃSLINÃ

Sã faci o gripã, o virozã ori vreo bronºitãseverã pe timp de iarnã este la îndemâna oricui.Sã faci însã chestiile astea în plinã varã, cu douã-trei grade sub 40, la umbrã, este, cu siguranþã, operformanþã. ªi cum de la o vreme nu am preaavut eu cine ºtie ce performanþe, am zis sã punde-o bronºitã autenticã lângã bronºita tabacicã,cu care pânã acum bãtusem oarecum la pace.A ieºit o chestie de toatã frumuseþea, cu 7 zilede spitalizare ºi injecþii din ºase în ºase ore, cem-au ciuruit ºi pe dreapta ºi pe stânga. Asta numi-a prea plãcut. În rest a mers. Spitalul proaspãtmodernizat, doctoriþa care m-a internat fiind soþiaunui vechi amic, deci mã simþeam oarecumrelaxat. Mã mai certa din când în când atunci cândmã întreba dacã mai fumez, eu rãspunzândcinstit ºi respectuos: - Îhî!

- Pãi bine, bade, eu bag injecþii pe o parte ºitu þigãri pe cealaltã parte? Treabã-i asta?

Dimineaþa era program: injecþii, evaluãri,vizita doctorului etc. Dupã-masa însã, erai înrelache. Ieºeam afarã, în spatele clãdirii, unde,între secþia Interne ºi clãdirea Psihiatriei, era unpãrculeþ cu iarbã, brazi ºi un tei mare ºi plin deflori al cãror miros îmbãlsãma zona. Erau ºi vreozece bãnci pe care se aºezau betegii din celedouã clãdiri, cam în fiecare zi aceiaºi iubitori defrunzã verde. Stãteam de vorbã, fumam ºi beamcafele de la tonomatul de la parterul Internelor.Uitam de noi pânã se lãsa întunericul. Într-osearã, de la Interne, a coborât un bãtrânelsimpatic cu un fluier ciobãnesc în mânã. Timid,ºi la insistenþele noastre, a început sã cânte.Imediat ne-am dat seama cã e meºter în domeniu.A fost un autentic spectacol al unui autenticrapsod popular. În seara urmãtoare, chematparcã de trilurile fluieraºului de lemn, a apãrut uncâine. Nu pãrea speriat, s-a aºezat în rondouldintre bãnci; asculta ºi ne privea pe rând. Unul i-a dat o bucatã de prãjiturã, altul un pumn de oasede pui, o chiftea ori vreo jumãtate din langoºulcumpãrat de la chioºcul de la poartã. El nemulþumea din priviri ºi se plimba printre bãncilãsându-se mângâiat. Intrase în gaºcã. Erafrumos, de mãrime medie, alb cu pete negre,asimetric aruncate pe blãniþa scurtã ºi deasã.

lllll PROZÃ lllll

Avea ochi mari ºi negri ca douã mãsline ºi o figurãblândã ºi cumsecade.

Stãtea cu noi pânã la ultimul plecat, apoi, rãmassingur, fãcea turul teritoriului pe care credea cã-lare în pazã, ºi se cuibãrea la rãdãcina teiului pânãa doua zi. Era sãtul de câte primea, avea ºi un vaspentru apã, pus de cineva lângã culcuº. Nu maiera maidanez ºi al nimãnui, avea un rost.

A început sã latre, dacã tot era câine ºi aveace ºi pe cine pãzi. Pe noi, localnicii, nu ne lãtra.Lãtra, dar nu cu rãutate, pe câte unul nou apãrut.Puþin, aºa cât sã vedem cã ne putem baza pe el.L-a lãtrat pe un muncitor de pe la spital, careîmpingea un cãrucior. Omul a luat o mãturã ºi aînceput sã-l loveascã. Dar cãþelul nu era un laº,lãtra rotindu-se în jurul omului rãu. L-a aºteptat ºi l-a lãtrat ºi când s-a întors din nou cu mãtura în mânã.Degeaba i-am spus cã bietul câine nu e rãu! Totlângã pãrculeþul nostru era o clãdire mai micã,administraþia. Administratorul era un prieten de-almeu ºi ne întâlneam de câteva ori pe zi prin curteaspitalului.

A auzit câinele lãtrând.- Ce mã fac cu ãsta, cã de-abia am scãpat de

o ciurdã de maidanezi. Am chemat hingherii.- Lasã-l, bade, cã-i copil fain, ºi-a gãsit ºi el

un rost în viaþã, bolnavii îi dau mâncare ºi elîntãreºte paza spitalului fãrã carte de muncã. Astanu-i muncã la negru.

ªi l-a lãsat. Ceva însã s-a întâmplat. Lãtra dela o zi la alta mai mult, aiurea, la porumbei, la vrãbii,ori fãrã rost, uitându-se în sus.

- Taci, mãi fraiere, cã îþi mãnânci omenia, nuþi-e bine aici? Dacã latri o sã te reclame cineva,aici sunt bolnavi ºi cu probleme psihice. Potoleºte-te!

M-a privit atent în ochi. Privirea lui parcã numai era aceeaºi, ceva o tulburase. Era prea agitat.

M-a lins pe mânã ºi a plecat lãtrând spre stele.- Nu e bine, bãiete, nu e bine...Câþiva bolnavi de la psihiatrie, care îi dãdeau

mâncare, erau totuºi nemulþumiþi.

Romulus TOT


43

- Latrã ºi noaptea, este cald ºi stãm cugeamurile deschise, se aude tare, te scoalã dinsomn.

Sãracul, ar fi avut o ºansã mare dacã tãcea,poate cã aºa credea el cã recompenseazã bunã-tatea celor din jur, hrana pe care o primea din belºugalãturi de mângâierile sincere.

A doua zi am mers pânã la chioºcul de lapoartã sã-mi cumpãr tainul de þigãri ºi langoºulpentru câine. Dar el nu era la post. Erau însã câþivadintre prietenii lui.

- Au venit hingherii înainte de masã, cu maºinaDacia papuc. El nu a fugit. I-au pus pistolul la ceafãºi au tras. A cãzut imediat. A rãmas jos, cu ochiideschiºi ºi mari, privind spre noi. Eram aici, i-amcertat, dar degeaba.

L-au aruncat în maºinã ºi au plecat. Poate cãl-au anesteziat numai, ºi l-au dus undeva la unadãpost pentru câini. Poate cã nu a murit... zisecineva cu voce stinsã.

Am scãpat langoºul din mânã, lãsându-l pentruporumbeii care s-au strâns imediat în jurul lui,ciugulind hulpav. Pânã spre searã, doar despre elam vorbit, cu pãrere de rãu. Unul dintre bolnavii dela psihiatrie a þinut sã ne lãmureascã:

- Oamenii sunt de vinã, sonaþii ãºtia de la psihoi-au pus diazepam ºi chestii de-astea, în mâncare.L-au înnebunit de cap. Ei ziceau cã o sã-l calmeze,cã nu o sã mai latre, i-au dat încã de la început,când nu lãtra.

Eu, când îl auzeam lãtrând adormeam maiuºor. Lãtra ca ºi câinele meu de acasã ºi mãcredeam dormind acasã. Acum nu mai pot dormi.Liniºtea asta mã tulburã, iau ºi somnifere, dardegeaba.

Aºa era, ceva lipsea. Lãtrãtura jucãuºã aprietenului nostru. Liniºtea era apãsãtoare...

Am urcat în salon mai devreme ºi de-abiatârziu am reuºit sã adrom, cu greu. Îmi apãreaumereu în faþã cei doi ochi mari, negri ºi prietenoºi.

lllll PROZÃ lllll

Scrisoare de acasã

Muma îmi trimite veºtiDe acasã:„Sã ºtii cã în iarba copilãrieiA cãzut frigul,Peste coama casei noastre vechiSe scuturã floarea vântului;A îngenuncheatPânã ºi ultima frunzãA ulmului, care þi-a dus dorul.Tulbure – apa ferestrelor,Iar grinzile sunt tot mai subþiateDe amintiri.Cât despre mine,Aflã cã sunt sãnãtoasã ºi mã înþelegDin ce în ce mai bineCu cenuºaªi cu fumul”.

Satul din mine

Bunicii dinspre mamã ºiDinspre tatãAu încuiat în mine satulªi s-au mutat în cimitir.Tata ºi mamaAu încuiat în mine satulªi s-au mutat la cimitir.Satul din vale,Tot mai pustiu, tot mai pustiu...Satul din dealDuce dor de viu.Secerã toamna iarba vântuluiªi vine iarna,Vine neaua peste ruine.Pierdutã – cheia.Doamne, învaþã-mã ce sã facCu satul din mine!

Nicolae IRIMIA

Bunici


44444444444444444444

44

lllll ÎNSEMNÃRI lllll

Printr-un hazard,în vizitã la Filarmonica

„Ion Dumitrescu”

din Râmnicu Vâlcea

Nici prin gând nu mi-a trecut cã voi ajunge laun concert în Râmnicu Vâlcea. De altfel, nici nuºtiam cã în acest cochet oraº „de provincie” existão filarmonicã. Întâmplarea a fãcut sã merg pe Calealui Traian, pe o ploaie rece de toamnã, cu bunulprieten vienez Dr. Dariusz Pacak, în cãutarea strãziiLt. Alexandru Costeanu, fratele bunicului meudinspre mamã. Bãnuiam cã se intersecteazã,cumva, cu magistrala „Calea luiTraian”, dar nu s-abrodit vrerea cu realitatea. Am renunþat sã cautstrada cu numele bravului erou de la Mãrãºeºti,cãzut la datorie faþã de þarã în 22 august 1917, chiarîn ziua când duºmanul, pe câmpul de luptã, i-aînfipt un glonþ în piept ºi eroinei de la Tg. Jiu, slt.EcaterinaTeodoroiu. Au rãmas înscrise cu sânge,pe-o filã de istorie, vorbele ei: „Înainte bãieþi, nu vãlãsaþi, sunteþi cu mine!” Au rãmas pildã pentruviitorime ºi vorbele eroului Costeanu: „Mai am omânã de dat pentru patrie!”. O mânã ºi-o pierduseîntr-o bãtãlie anterioarã, dar a refuzat sã stea lavatrã (era avocat în Vâlcea ºi redactorul revisteiCINEMA!),sã-ºi lase camarazii de luptã singuri.Înadins m-am oprit „din drum”, sã fac aceastã micãlecþie de istorie. De la o vreme, cãutãm modele înafara României, în afara locurilor noastre natale. ªigãsim destule! Dar, din pãcate, uitãm sã cãutãm înjur, în istoria localã! Iatã, existã ºi la noi nenumãratefapte de bravurã!

…Se intrase bine în searã. Era în jurul orei19.00, duminicã, 29 septembrie. Merg, aºadar,agale prin ploaia care se mai rãrise, pentru a-i arataprietenului meu poet, venit din Viena, frumuseþilemunicipiului Râmnicu Vâlcea, urbe de care mã leagãvechi amintiri de neuitat. Pe Dariusz Pacak, poettitrat cu numeroase premii internaþionale (în StateleUnite, Australia, Coreea de Sud, Israel, China,Polonia, Austria etc.), aºadar foarte cunoscut înlumea literelor, l-am cunoscut în anul 2011, la celde-al 31-lea Congres Mondial al Poeþilor dinKenosha, Wi., USA. Îi place mult Râmnicul,

înregistreazã pe pelicula ochiului sãu de poetfiecare crâmpei din oraºul de la poalele Capelei.De câteva ori l-am auzit exclamând: formidabil!Deodatã, s-a oprit în loc. Ochii i-au rãmas pironiþipe un afiº. Am rãmas surprins ºi eu când amcitit ce scria pe acel mare afiº: Concert simfonicde excepþie, luni, 30 septembrie: Întâlnire cu Ri-chard Wagner ºi cu Giuseppe Verdi. Ne aflamîn faþa Filarmonicii de Stat „Ion Dumitrescu”.Bucuria, ca vâlcean de origine (sunt nãscut încomuna Amãrãºti!) îmi sporeºte. Iatã, încã unmotiv de mândrie…

Ca profesie, Dariusz Pacak este bariton,fiind absolvent de conservator la Varºovia (s-anãscut în Polonia). A cântat pe scene renumitedin Polonia ºi din alte þãri europene. A fãcut unMas-terat de succes în canto la Viena, undelocuieºte de ani buni împreunã cu soþia sa, medicrenumit la unul dintre cele mai mari spitale dinEuropa. „Sunt în meserie ºi trebuie sã intrãm sãvedem despre ce este vorba.” Înãuntru, se vede,au lumini aprinse. Zis ºi fãcut! Am intrat înimpozanta clãdire, am urcat la etaj ºi… ca înpovesti ne-a întâmpinat o muzicã divinã. Nu nevenea a crede cã suntem întâmpinaþi de… Verdi.În primul moment n-am ºtiut ce sã facem. Sãplecãm, sã nu deranjãm repetiþia sau sã neaºezãm pe câte un fotoliu, în sala goalã? Cumnimeni nu ne-a luat la goanã, ne-am aºezat...

Eu, niciodatã, nu asistasem la repetiþiavreunei orchestre simfonice. Curiozitateacreºtea cu fiecare secundã parcursã. Esteimpresionant, este incredibil!… Dirijorulsesizeazã cele mai mici imperfecþiuni de

Alexandru CETÃÞEANU (Montreal, Canada)

Ioan Barbu ºi Dariusz Pacak


45

interpretare la fiecare dintre cei aproape 50 deinstrumentiºti care compun orchestra. Se opreºte,explicã, iar începe, iar se opreºte… altã explicaþie.Calm, atenþie de fier, sincronizare, sunete decleºtar, efort pânã aproape de epuizare. Perfec-þiunea, constat, este obiectivul dirijorului, ceea ceîmi confirmã ºi specialistul de lângã mine, DariuszPacak. Mã întreb, câþi, oare, dintre melomani înþelegacest efort enorm pentru a se ajunge la perfecþiuneade pe scenã?

Am stat cuminþi, în ultimul rând al sãlii despectacole, cu respiraþia tãiatã. Aplaudam în sineamea munca depusã pe „altarul” zeiþei Euterpe. Mi-a trecut, totuºi, prin gând, ce ne spunea în orelede muzicã distinsul meu profesor ConstantinMâþulescu, de la Colegiul „Nicolae Bãlcescu“ dinCraiova (actualul Colegiu Naþional CarolI): „Sã iubiþivalorile muzicii! Adicã, muzica simfonicã ºi muzicade operã, fiindcã acestea sunt valorile muzicii…Muzica uºoarã este ca îngheþata pe bãþ – s-amâncat ºi s-a dus...” N-am fost niciodatã de acordcu opinia sa, fãcea o nedreptate, fiecare gen demuzicã are valori indiscutabile. Ce-i drept, înmuzica popularã, în cea uºoarã, în rock, în maneleetc. eforturile sunt mai mici, eforturile ºi exigenþelenu sunt aºa de mari… În schimb, mult mai marisunt câºtigurile bãneºti ale artiºtilor. Dar... asta-iviaþa! Ca-n politicã, vorbeºti mult, promiþi mult,câºtigi mult! Sãracul ascultã, crede ºi rãmâne totsãrac…

Spre ora 22.00 am ajuns acasã, adicã la fa-milia scriitorului Ioan Barbu, care ne gãzduieºte cuo amabilitate fãrã seamãn. Gazda noastrã ne-afãcut un istoric al filarmonicii vâlcene, ne-a vorbitîn termeni „de aur” despre fondatorul Corului Aca-demic „Euphonia“ ºi bijuteriile sale corale de-a lungula peste trei decenii de existenþã, ca ºi al Filarmonicii„Ion Dumitrescu” ºi al orchestrei simfonice,profesorul, compozitorul ºi dirijorul Mihailªtefãnescu, despre concertele ºi recitalurile unormari artiºti ai lumii pe scena vâlceanã, desprecolaborarea strânsã dintre filarmonica vâlceanã ºicotidianul „Curierul de Vâlcea”. Am reþinut câtevafraze ale prietenului nostru Ioan Barbu, care spunmulte despre omul care sfinþeºte locul: „Mihailªtefãnescu este un manager de excepþie, ca ºi unmuzician contemporan de excepþie. El este dirijorulcorului „Euphonia“ ºi al orchestrei simfonice aleFilarmonicii de Stat „Ion Dumitrescu“ din Râmnicu

Vâlcea. Mihail ªtefãnescu este, de asemenea,ºi dirijorul corului „Carmina Coziae“, parte aFilarmo-nicii de stat. Ceea ce a întemeiat el – ºiceea ce s-a fãcut sub bagheta lui ºi ceea ceface ºi astãzi vor dãinui decenii, secole, chiar.”

…Nu puteam scãpa concertul de a doua zi:30 septembrie, ora 19:00. O colaborare întreFilarmonica din Râmnic ºi Orchestra Simfonicãa Filarmonicii „Mihai Jora” din Bacãu. ConcertBicentenar Verdi – Wagner, cu o suitã dincelebrele compoziþii ale celor doi titani ai muziciilumii. Sala plinã, membrii orchestrei, în þinutãelegantã, ca ºi spectatorii. „Lumea bunã” aRâmnicului… Lui Dariusz Pacak nu-i venea sãcreadã cã un bilet costã doar 15 lei. La Viena, laun asemenea concert, biletul este de zece oripe atât, ba chiar ºi mai mult. Accesul laevenimente autentice de culturã se plãteºtescump.

Dirijorul Valentin Doli a condus cu mãiestrieorchestra – nu am sesizat nici un dezacord, nicioimperfecþiune. Totul a decurs magistral, iar soliºtii– soprana Georgeta Grigore ºi tenorul RãzvanSãraru – s-au sincronizat excelent cu orches-tra, sub bagheta Maestrului. Ropote de aplauze.Felicitãri tuturor!

Ne-am simþit onoraþi cã, dupã spectacol,directorul filarmonicii vâlcene, maestrul Mihailªtefãnescu, directorul filarmonicii din Bacãu,maestrul (vâlcean de origine) Ionescu Pavel(Toni, cum îl numeau cu drag prietenii) ºi maestrulValentin Doli au acceptat sã stea cu noi, ojumãtate de orã, la un „pahar de vorbã”. Timpulera înaintat, a doua zi, dis-de-dimineaþã, orches-tra reunitã urma sã plece în Macedonia, pentruun concert.

Prietenul meu, baritonul ºi poetul DariuszPacak a fost încântat de discuþiile în englezã,rusã ºi germanã pe care le-am avut cu maeºtriiprezenþi. S-a perfectat chiar ºi o colaborare cubaritonul Dariusz Pacak, urmând sã vinã sãcânte la Vâlcea ºi Bacãu, în luna decembrie. Cineºtie ce va urma, poate chiar o colaborare petermen lung. Deºi întâlnirea a fost scurtã, pentrunoi seara a rãmas de neuitat. Printr-un hazard, ne-am ales cu noi prieteni. Nimic nu este întâmplãtorîn viaþã.

lllll ÎNSEMNÃRI lllll


46464646464646464646

46

Darius PACAK(Viena, Austria)

Vãpaia din tine

Mai bine nu uitaprintre stelele lupine, înflorite,drumul spre casãmari revelaþiiîn constelaþiacu sclipiri fosforescente,strãlucirea ferestrelor ca lumina zileisã o gãseºti în interiorul vibraþiei liniºtiicu strãluciri din cuptorul casei,pe Ea, care aºteaptã sã intreºi sã menþinã aceste splendori

pentru atunci când pierde-vei caleaîntre ceruri ºi lume ºtiutele cãiîn cãutarea Lânei de Aurcând aripi de înflãcãratã dorinþãse ridicã spre cosmosºi nu va fi întoarcerepodurile curcubeie vor ardemirosul flãmândal pâinii mamei va dispãreaharta trecutului se va reduce la o pâlpâirenu va mai da luminãpentru tine, sã gãseºtidecât o scarã cu o singurã treaptãpe care te-ai urcatdejaeu vãd acumo pistã orbitoaretorþa Cãii Lacteedeschizând strigãtul spre Libertate.

Traducere din lb. englezã de Alexandru Cetãþeanu

lllll POEZIE lllll

Anotimpul

Nu-mi pot amintilocul unde m-am nãscutnu-mi pot gãsi pãrinþiicasa în care trãiescDar acum cunoscdrumulmãturat de tãvãlugul sorþiio paginã necunoscutã dintr-un jurnal

ªtiuLa ce uºã voi bate cu tãrievoi sparge, voi bate cu pumnii, voi ardeºi mã voi întrupa din nou

*** lui Ninos Aho

de unde vine Lumina care a transformatîn azur leagãnul lucrurilor de nedescrisale întregii omeniri

câte bariere trebuie sã treacã omulpentru a se întoarce acolo unde percepþianu are formã

acolo unde timpul persistã iar Sinea estesingura ºi unicatainã ca începutul ºi sfârºitul unui întreg

Traducere din lb. englezã de Muguraº Maria Petrescu

Peisaj


47

lllll LA PAS PRINTRE CÃRÞI lllll

NÃSCUT, IAR NU FÃCUT

Dumitru Ichim este un poet nãscut iar nu fãcut.În versul sãu rãsunã universul, dar totodatã în else cuibãreºte arzând pustia pe care poetul ºtie s-ofacã sã rodeascã. Cuvântul sãu rostit „cu putere“este muiat în har ºi vine în poezie nãvalnic încinsde zeul mãrturisitorul care ºtie ce spune ºi mai ºtiecã trebuie sã spunã, cãci dacã el va tãcea, pietrelevor striga.

La Dumitru Ichim actul poetic e ca o facere alumii, de aici caracterul cosmic al poeziei, dar ºi ca ocelebrare doxologicã a facerii, ca o liturghieînceputã aici pe pãmânt ºi menitã sã se termine înziua a opta a creaþiei. Pentru cã este cosmicã, înaceastã liturghie se includ toate lucrurile: de la flori(crinii lui Solomon, macii rãniþi, pãpãdia, orhideea,trandafirii cu lacrimi pe gene) ºi copacii fremãtândîn livezi ºi pãduri (pãrul, mãrul, cireºul, mãslinul,bradul, salcâmul, teiul, salcia, lil iacul), lavieþuitoarele din diverse regnuri ºi categorii(ciocârlia, libelula, fluturele, pãunul, melcul,pãianjenul, cerbul ºi cãprioarele), la universul vãzut(soarele, luna, steaua, întunericul ºi lumina, cerul,rãsãritul ºi apusul, apele, munþii, ploaia ºi vântul) ºicel nevãzut (Dumnezeu, îngerii, Împãrãþia), totulavând mereu în centru, implicit sau explicit, pe Iisusprunc, dar ºi rãstignit, ºi pe mereu trista Sa Maicã.

Astfel, poezia sacerdotului Dumitru Ichim esteparticipativã. Totul participã la un mare evenimentparcã ºtiut dar nenumit încã: cerul ºi pãmântul,plantele, animalele, lucrurile, oamenii. Ai sentimen-tul cã eºti prins ºi tu, ca cititor, în aceastã ceremo-nie, un fel de pelerinaj al întregii creaþii spre crea-tor. Umblarea prin „spaþii“ spre „ceva“ aminteºtede felul cum Blaga îl cautã pe Creator: „Unde eºti,Elohim?.../ Animale strãine prin spaþii oprim/ ªi le-ntrebãm de Tine, Elohim.“

La Blaga, Dumnezeu e cãutat. La DumitruIchim, Dumnezeu este aflat. Poetul este ca un SfântIlie de dimensiuni cosmice care, ºtiind unde merge,ia cu sine în trãsura lui, tot ce întâlneºte în cale, ºimai ales pe norocosul cititor al versului sãu.

Existã un vânt în poezia lui Dumitru Ichim caîn Rapsodiile de toamnã ale lui Topârceanu, un vântce vine repede aducând cu sine Vestea cea bunãpe care o împrãºtie grãbit ºi oarecum tainic pestetot. E un vânt care te prinde, te ia, te înfãºoarã cald

ºi te duce pe Calea Împãrãþiei.ªi mai e ceva: existã o gingãºie deosebitã

în aceastã poezie, o gingãºie de prunc ºi deînger care rãzbate din fiecare vers, de la omargine a cerului interior pânã la celelaltemargini. Aceasta te pãtrunde ºi te transfigu-reazã. Citeºti ca vrãjit. Citeºti ºi te miri. Admiri.

Dar mai ales atunci când dedicã versurisoþiei sale, îngeriþa poetã Florica Baþu Ichim,plecatã sã cânte Domnului mai de aproape.Dumitru Ichim face sã vibreze lumina în pustiuldin sufletul sãu revãrsat sfâºietor în cuvânt.

De aceea spun: Dumitru Ichim este un poetnãscut iar nu fãcut.

IDEOGRAMA SUFLETULUI MEU

Care vântoasãsãmânþa pe stei ºi-a proscris,pin singuratic, pin de apus?Mijlocit de douã prãpãstii,între ele certate,una în jos, una în sus!Care peniþã japonezã,în singurãtate,spânzurat peste hãuri te-a scris?

Cheia de tainã e încã ne-ntoarsãretezului.Mã gândesc, japonezuluioare penelul nu-i tremura de teamãcând mã semna cu tuº hieratic,împrumutului tãuideogramã?

Pin singuratic,pin de apus ce n-apune,taci ºi nu spunede-abecedar cu buchea-mi avatarã,tu,numelui - ideogramã de lemn,taci, cã ºi luceafãrul ne face semn,pin singuratic,pin de apus ce n-apune,tace-mã tot, nici mãcar cerulideogramei nu-l spune,cã amândoi într-o noapte-am bãutîntreaga-i luminãatât de crudã ºi-amarã,durerea adâncului greu.

Pin singuratic,pin de apus ce n-apune,semn hieraticde nume,tu, frate paharului meu.

The Ideogram of My Soul/Ideograma sufletului meu

– Dumitru Ichim(Gracious Light, New York, 2013)

Theodor DAMIAN


48484848484848484848

48

Jonny Karlsson s-anãscut în 1977 la Uppsala,Suedia. Acum trãieºte însudul Suediei împreunãcu familia.

A publicat douã cãrþi,“Ajutor, tata este bolnav”ºi “Ajutor, mama este un înger”, cãrþi care seadreseazã în primul rând copiilor care au crescutsau cresc într-un mediu unde se practicã abuzuri:alcolism, droguri, violentã, de a fi altfel decât ceilalti,de a fi respins. Douã cãrþi deschise dezbaterii încare autorul abordeazã o problemã care încã nueste tratatã aºa cum ar trebui. “Vorbim deschis

despre moarte, tracasare, divorþuri dar nudespre dependenþa care, de cele mai multe ori,cauzeazã toate acestea”, spune JonnyKarlsson.

Jonny Karlsson are în pregãtire o nouã cartede poezie care va fi ilustratã de fotografaTherese Tingberg. O carte brutalã care, atât printextul poemelor cât ºi prin intermediul imaginilor,vorbeºte despre viaþa grea, în mizerie, a omuluidependent de alcool. Despre infernul în careacesta trãieºte ºi despre cel în care îi coboarãpe cei din jurul sãu.

Jonny Karlsson scrie mult despre viaþã ºimoarte, despre iubire ca joc vulnerabil, despresingurãtatea care îl roade pe om din interior,despre lupta constantã dintre binele ºi rãul dinnoi. Scrierile lui Jonny Karlsson vin direct dininimã, sunt emoþii autentice transmise prinintermediul poeziei.

lllll DIN LIRICA UNIVERSALA lllll

JonnyKARLSSON (Suedia)

Traducere ºi prezentare: Dorina Brânduºa LANDEN

Un soldat…

Un soldat al pãciiUn bãrbat al iubiriiUn rucsac plin cu urã acumulatãPapuci de casã din pufNimeni nu-l aude atunci când vineNimeni nu-l vede când pleacãEl rãspândeºte iubireDar numai printre cei ce o înþeleg.

O fereastrã, o floare ofilitã…

O fereastrã, o floare ofilitãChipul meu palid se reflectã în parbrizul murdarCine am fost eu ºi cine aº fi vrut sã fiuAr putea fi periculos sã fii tu însuþiPericulos sã vorbeºti despre propriile sentimenteºi nu despre ale altoraSã stai drept sã vezi cum te simþiDacã aº face asta aº fi cu siguranþã pe moarteSau poate chiar am fost un mort viuPoate nu am existat cu adevãrat am trãit prin altulUn personaj fictiv un om imaginarGândeºte iarãºi sensul care s-a repetat

Mereu în capul meu golGândeºte-te dacã nu am existat cu adevãratGândeºte-te dacã am fost doar o fantezie,O figurã urâtã din visGândiþi-vã dacã faþa palidã din fereastramurdarãNu a existat cu adevãratAm pus mâna pe sticla de vin si totul a fost realEu existam am luat o înghiþiturã ºi m-am uitatLa chipul palid care a dispãrut din fereastrãÎncet au murit visele despre o viaþã proprie.

Brânduºe


49

Respir adânc…

Respir adânc, mã simt epuizatViaþa trece în reprize iar ºi iarAzi cafeaua are acelaºi gust ca ºi ieriAzi þigara este la fel de periculoasã ca ºi ieriDoar fundalul se schimbãIeri a plouat azi este soareDar conþinutul este acelaºiDimineaþã dupã dimineaþã mã trezescMereu la fel de obosit ºi uzatAmintirile care m-au þinut treaz noapteaMã gândesc la cine sunt eu când deschid ochiiDacã a fost doar un vis sau am avut un blackoutDr. Jekyll ºi Dl. Hide s-au jucat cu mine toatãnoapteaEu m-am jucat de-a v-aþi ascunselea cu mineînsumiDar într-un fel matur jocul se numeste trãieºtesau moriÎncerc sã mã ascund de propria mea umbrãSã fug de amintiri care mã dorSã nu râd sã nu zâmbesc,Cineva ar putea sã mã gãseascãTãcut sub o pãturã cu speranþa cã nimeni nu mãva gãsiViaþa este doar o reluare zi dupã ziºi noaptea aratã la fel atunci când merg laculcare,Îmi închid ochiiUn cerc vicios de oþel care nu cade.

Construiesc un zid înalt în jurul vietii mele

Construiesc un zid înalt în jurul vieþii melePun în fundaþie pietre de moralitateºi-adaug câteva rânduri de minciuni în partea desusPiatrã cu piatrã, un rând de optimismDãrâm o pereche de minciuni de deasupraAm pus ºtacheta puþin prea jos vreau un peretemai înaltPietre negre de durere ridicLe lipesc cu lacrimile ochilor meiºi cu nisip din inima mea secãtuitãTermin zidul cu o serie de adevãruriCa sã arate frumosÎl lustruiesc cu puþinã fericire ºi râseteAºa poate o sã pot trãi cu mine însumiÎncã o vreme.

SEMNAL

lllll DIN LIRICA UNIVERSALA lllll

Scriitori români din diaspora

Dumitru Ichim:The Ideogram of MySoul / Ideogramasufletului meu(Gracious Light,New York, 2013)

Corneliu Florea: Glose medicale(Ed. Aletheia, 2013)

Ioan Nicoarã:Cãlãtor prin lume(Ed. Cãlãuza v.b.,

2013)

Slavomir Almãjan:Zbor cãzut între aripi(Editura Tim, 2013)


50505050505050505050

50

Valeriu Bârgãu este o voce unicã în lirismulhunedorean, aºa cum o atestã cele 16 volume depoezie apãrute în timpul vieþii ºi cele trei volumepostume. Este o voce unicã ºi la nivel naþional,de altfel.

Despre cartea Marele echilibru,Dumitru Velea spune cã este ocarte-matrice, prin care „s-a ajunsîn preajma matricei poematice” a luiValeriu Bârgãu.

Despre momentul scrieriiacestei cãrþi, tot Dumitru Veleaconsiderã cã a avut loc laînceputurile manifestãrilor poeticeale lui Valeriu Bârgãu, dar a rãmasîn manuscris, poate nu întâmplãtor.De aceea, putem considera cã este– cu adevãrat – o operã „de sertar”, care ºi-aaºteptat cu rãbdare sã vinã... timpul când poatevedea lumina tiparului. Gestul l-a fãcut poeta-consoartã, Mariana Pândaru, convinsã cã acestvolum îl reprezintã plenar pe marele dispãrut.

Volumul are ca început capitolul Hotãrâreamea de a retrãi evenimentele, titlu pe care îl poartãºi prima poezie, continuând cu a doua secvenþã,La capãtul fericit al nefericirii, cu trimitere launiversalitate, cu Numãrul firelor de nisip,Manevre civile, încorporând, apoi, nouã poeziinumerotate tot ca ºi capitole, pentru a încheiaDin rumeguº ºi pãmânt alcalin...

Primul capitol are ca moto „Pietrele pe caremi-am scris numele/ Au fost pietrele mele...” ºi,cum spuneam, debuteazã cu poezia cu acelaºititlu, eul liric raportându-se la copilãrie, idei, naturã,artã, ºtiinþã, politicã, istorie naþionalã ºiuniversalã, la precipitarea evenimentelor. Elretrãieºte cu dramatism ºi responsabilitatea careîºi lasã amprenta asupra „firii” sale, „de urs blajin/încãput în vizuina neluminatã a realitãþii”. Poetulse considerã „unit cu evenimentele”, de aceea

Maria TOMA-DAMªA este întrebat cât mai rezistã „istoriei personale”,atacurilor „poeziei moderne”.

Rãspunsurile transpar – cu sinceritatea careîl caracterizeazã – din Jurnalul despre mine, undeipostazele se multiplicã, trãind „durerea elemen-telor necunoscute”, „dragostea de copii”, „rãul ºibinele”, „dragostea”, „cântecul/ ºi norul de ploaie...”,„istorii secrete” din Meseria de om, aceastã „fiinþãde aur”, capabilã sã se implice plenar în toatemeseriile, dar vibrând „la sânul imaginaþieicolective”.

Privind un tânãr – care, desigur, îi dã ghesmuzei – poetul simte cã trebuie sãrevinã la „poemele [...] albe depromoroacã”, descoperã „izvorulprincipalelor [...] poeme”, „aceastãjunglã/ a realitãþii”.

Uriaºa oglindã acoperã sub cupolasa întregul univers, dar ºi „imaginiapocaliptice”, precum „umilul poet aloraºelor de provincie cu automobileletamponate...”

Imaginea copilãriei îºi face loc înRevelaþia jocului de-a prinselea, înCopilãrie cãlãtorind, pentru ca, apoi,

preferinþele poetului sã abordeze Treptelecunoaºterii, Aventurã specialã (scrisul), Sufletulartistului lucrând, pentru a încheia primul capitolcu þinut arid, în care deplânge „ramura pierdutã dintrunchi” care „e de aur”, „smocuri mari de zgomote”,locul unde „pietrele încep sã rodeascã cireºe”,unde „planta începe sã ardã” în „vãzduhul metalical nopþii”.

Capitolul La capãtul fericit al nefericirii, con-cept antitetic, are ca moto: „La capãtul fericit alnefericirii stã îngerul cu ochii deshiºi ºi plânge”.

Atmosfera apocalipticã din primul capitol semenþine, amplificându-se, pe alocuri. Sunt, însã,ºi elemente din care se degajã un optimism sãnãtos(Despre începutul nostru, Încã o datã, pãmântul –vãzut alegoric ºi hiperbolic, Poem despre sine,Lupta cu memoria). În antitezã cu expresii precum„piedicile ºi suferinþele”, „ozonul de deasupraoraºelor fierbe”, „cãmãºile tuturor sunt blindate cusare”, „pãmântul [...]/ amestecat cu lacrimi/ ºisânge”, „pãmântul urla de durere”, „oamenii loculuiardeau în propriile flãcãri”, „aeroporturile devastate

lllll CRONICÃ LITERARÃ lllll

Valeriu BÂRGÃU: Marele echilibru(Editura Cãlãuza v.b., 2012)


51

de ura/ cobailor înfometaþi”, oraºul „bântuit deneliniºti”, „roþile dinþate mãcinându-i creierii”,„imaginile furtunii în camera oglinzilor”, „radarelede putreziciune”, poetul exprimã – în metaforerevelatorii – un optimism debordant. Astfel: „lu-mina se roagã de pasãre sã o inunde”, „Cuvintele[...] aud urletele [...] de supravieþuire”, „îndemnulde a zbura”, „ºapte vieþi ascunse în echilibrulvâscos al clorofilei”, „norul plin de puteri”,„þâºnesc arteziene de entuziasm”, „înmugurireaspiritului auster”, „inima solidei civilizaþii”, „veneleputernicei realitãþi”, „patria tuturor metaforelorplãcute”. Aºa se prefigureazã „marele echilibru”...

Partea a treia, Numãrul firelor de nisip, avândca moto: „Noli turbare circulos meos”, conþine„ºase cântece la Siracuza” – cum spune poetul:Fereastra, În sus, Pârghiile, Evrika!, Însufleþireaºi O privire. Acestea stabilesc „un punct desprijin“, cãci „îmi scufund doar trupul în apã/ ºiochii în cerul de deasupra”, pentru a deveni„cetãþean de vazã”, cu inima ascunsã „într-osferã” sau „sediment al propriilor gânduri”.

Manevre civile, au ca moto: „Nu în cât poþiface,/ ci în cât poþi îndura stã adevãrata putere...”,are treisprezece ipostaze lirice, debutând cu ZeulApollo... Asta, pentru a înþelege „fãrã alte semne”[...] raþiunea celui pus sã execute operaþii”,„betoane arhaice”, „geometria neliniºtii zãbovind”,pentru cã trebuie „sã democratizãm evul mediu”,sã „visãm [...] realitatea”, sã „punem ventuzecalde pe spatele bolnav”.

Dupã Generaþia neo-realistã a bãtrânuluiHitchcock, poetul încheie, convingându-ne cã„Din rumeguº ºi pãmânt alcalin pulverizãm noulcernoziom...” menit sã hrãneascã „plante carni-vore”, în timp ce „ouãle bietelor ºopârle [...]/dezvãluie morþii dimineaþa pe plajele buretoase”,iar „bietele bastonaºe radioactive/ scuipând dinrãrunchi realitatea” încearcã un alt fel de „echi-libru”, amplificat de „vocile celor îngheþaþi întreimagini” de „Alãmuri ºi gânduri grele de filosof”,de „impresia cã lumea s-a oprit”, de „o mie depopoare pietrificate” „între întuneric ºi luminã”.

Piesa ultimã a poemului, intitulatã simplu,Final (vase de sânge), surprinde tragismulultimelor clipe de viaþã ale poetului, care îºi puneîntrebãri retorice despre „aceste viniºoare subþiri”

– devenite laitmotiv: dacã „au în ele laptele [...] supt”,dacã nu cumva „au fost [...] ale fraþilor”, dacã „vor ficalchiate de trecerea timpului”, pentru a sfârºistrigând „dupã ajutor”, cãci fraþii nu-l aud, „sunt morþiºi pãmântul/ le circulã prin viniºoarele de sânge”.

Iatã cum poetul, dupã afirmaþia lui DumitruVelea, „vede cum þine ºi nu þine tot ceea ce apareºi se vede. Cum dezordinii ºi uitãrii i se opune doarmemoria ºi spiritul, omul cu recuperarea de sine ºispiritul revelat”, alunecând „spre arhitec-turaUniversului ºi cea a creaþiei omeneºti – a omului[...], cãruia îi este datã cunoaºterea [...], cu teroareamarelui echilibru”.

Prea-plinul sufletesc al poetului depãºeºtecanoanele clasice – prea strâmte – îmbrãþiºândversul alb, poezia modernã, descãtuºatã de rigorilestrofei, ritmului, rimei ºi mãsurii, dând frâu liberideilor...

Numeroase dintre poeziile acestui al treileavolum postum se constituie în adevãrate artepoetice precum: Jurnal despre mine, Sufletulartistului lucrând, Poem despre sine, Geometruneliniºtit zãbovind... Altele aduc un pios elogiucuvintelor (Pregãtirea pentru poem, Fotograf derealitãþi, Om fãrã identitate sau dreptul de a folosicuvintele etc.). Cuvântul are „marginile zimþate”, „neaþâþã nãrile”; alteori, cuvintele sunt „ude, transpirate,obosite de dragoste” (Pregãtirea pentru poem).Cuvintele mai sunt „focuri în ierburi crude”, care îi„dau glas” poetului; ele „n-au somn,/ Nu li se usucãniciodatã limba”, deoarece „Cerul gurii le e irigat deo puternicã realitate”. Poetul recunoaºte cã „sufletulcuvintelor este liric prin excelenþã” ºi „ce putere aucuvintele în oraºele/ suprapopulate...”. Acesteasunt „venele puternicei realitãþi”, „cruzimi care neexprimã gândul...” Poetul are „dreptul de a folosicuvintele visului/ Ale imaginaþiei/ Cuvintelestrãmoºilor rãspândiþi în cosmosul/ avar...” El vedecuvintele „legând.../ Dialectica sufletului omului/ dedialectica exactã a cuvintelor”.

Adresându-li-se direct, poetul conchide: „Rouade pe sufletul vostru,/ cuvinte despuiate de liniºte,/e sângele albastru al omului/ fãrã identitate”.

Racordat la universalitate, Valeriu Bârgãu„rotunjeºte” Marele echilibru fãcând trimiteri laHamlet, la Mesopotamia, Pompei. În acelaºi timp,vibreazã la Cântec slab despre istorie, la Zeul



52525252525252525252

52

Apollo..., afirmând: Înþeleg fãrã alte semne.Impresionante sunt secvenþele lirice ale

diverselor ipostaze ale eului poetic: „luptând cuideile... cu evenimentele”, admirând pe „BunulAlexandru Cuza umblând singur, în travesti”, „unitcu evenimentele”, mâzgãlind „un jurnal despreconºtiinþã/ [...], amestecat/ în mãruntaiele acestuimileniu”, fugind de „jungla realitãþii”. El culege „de perugii de mure/ treapta sãlbaticã a lumii”, „salutândmilitãreºte/ Ochii aprinºi ai lumânãrilor”, lãsându-seasediat de „o memorie a tuturor memoriilor”, de„mâna de fier a naturii”, „hãituit de neliniºti”,desprinzând „fructul poeziei”. E „fotograf al reali-tãþii”, simþind „mirosul ºi gustul trandafirilor sãlba-tici”, entuziasmat de „feþele eroilor”, dezamãgit cã„viitorul se clãdeºte la stâlpul retezat al istoriei”,curând „un punct de sprijin”, bucuros la gândul cã,ascunzându-ºi „inima într-o sferã [...],/ obiectul [...]se însufleþeºte” ºi îi „vorbeºte cu sfialã despretrecut”.

Cele 11 volume de poezie, romanele, interviu-rile, reportajele ºi volumul de criticã literarã îi asigurãoperei lui Valeriu Bârgãu perenitate, limpezind titlulultimului sãu volum postum.

De altfel, încã din volumul sãu de debutintuieºte cã „Marele echilibru începe întotdeaunade la pãmânt/ de la pãmânt, urcând cu toatã putereaplantelor sale,/ umblã poetul prin sufletul nopþii caprin sufletul omului/ revãrsat în afara grijilor zilnice[...]/ în echilibrul elementelor – poetul – acceptatãarmã de foc”, în contrast cu „micul echilibru alanimalelor sãlbatice...”

Dimineaþa Vãrsãtorului


Raluca PAVEL

Clopotarul

Fugi repede, copilãia rufele de pe sârmãstrânge cloºca cu puiºi intrã în casã, la cald,nori negri se-aruncã peste satiar se încruntã Siretulºi cerul va plânge cu gheaþãiar va suferi viþa-de-viede pe drumuºor,dar lasã, fugi repede în casã!

mamã, trage Luchian clopoteleiar a murit cineva?dacã vine furtuna acumînseamnã cã a fost iubit tare?

copila mea, n-a plecat nimenibat clopotele pentru Dumnezeusã le audã ºi sã ne aperede furtunã.

Înãuntrul hainei

Nu mergeam des la bisericãdecât sã-i vizitãm pe strãbunisau de Paºti.Casa din Cãlineºtiera plinã ochi de icoanebunica-mptãºtia fir de busuiocºi se ruga timidbunicul nu-ºi fãcea crucecând treceam pe lângã bisericise uita-n stânga-n dreaptaMã ridicam pe vârfuritot nu vedeam ce face elînãuntru hainei

timpul nu a ºters acele vremuriazibunicul îºi trage hainaºi-n secret îºi face cruce

chiar ºi-n vremurile aleaîi era mai mult teamãde Dumnezeudecât de oamenii rãi


53

lllll PROZÃ lllll

Peste caldarâm se turnase un covor asfaltic,care în acea searã de noiembrie lucea reflectândlumina ce punea în evidenþã stratul de mâzgãdepus pe colþul inferior al bordurilor ºtirbite.ªoseaua o pãzeau douã rigole nãpãdite de iarba,care, beneficiind de îngrãºãmântul natural venit dingrajdurile gospodãriilor, le colmatase în mareparte. De la rigole la zidul caselor totul era numainimicnicie, peste care burlanele vãrsau apapluvialã dirijatã de acoperiºurile þuguiate. Porþileînalte cu arc zidit deasupra, pentru a lãsa sã treacãtrãsurile ºi carele încãrcate cu fân, purtau câte oefigie. Chiar lângã staþia autobuzului se mai puteaudescifra literele calcinate: Josef Mašalka 1897. Laintersecþia din centru un monument ridicat dupãvictoria din primul rãzboi mondial cocoþase pepiedestal un dorobanþ cu arma la umãr cu baionetapusã, pãzind o infirmierã ce susþinea dupã umeriun rãnit cu torsul rãsucit ºi capul dat pe spate închinurile morþii. Deasupra grupului, vulturul impe-rial þinea în cioc crucea biruinþei cu zvelteþea ºiviziunea pãsãrilor de pradã. Laturile trunchiului depiramidã placate cu marmurã albã purtau înscrisenumele eroilor locali, întrerupte de crãpãturi,murdãrite de stropii aruncaþi de roþile maºinilor greledin bãlþile strânse în sezoanele ploioase în gropileºoselei prost executate ºi neîntreþinute, acumacoperite în parte de muºchi. Un etern tânãr poet,cãci sufletul barzilor nu îmbãtrâneºte niciodatã,dar se îneacã în decepþiile nedreptãþilor socialestinse cu pahare de tãrie, autorul popularei poezii„Copii cu cheile la gât“ ºi-a irosit talentul, scriindprofund neinspirat, contra propagandei comuniste,despre cartierul Vasile „Noroi“ ºi balada: „Dragiºosele gropuite“ adoptatã ºi de amicii munþilor,fericiþi cã scapã de drumul, petecit ºi rãsgãurit,când lãsau maºinile la poalele versanþilor.Monumentul avea un rondou, odatã cu flori, daracum plin cu buruianã neruºinatã, pãzit de lanþurigroase, din zale forjate, legate pe stâlpi de ciment,unii rupþi de virajele strânse ale mecanizatorilor autoîncurajând hoþii de fier vechi, care nu le-au lãsatsã zacã pe jos ci le-au recuperat în vederea

reciclãrii. Mare pãcat cã primarului din satulpierdut nu i-a picat fisa sã amenajeze un sensgiratoriu, extrem de la modã pe atunci, care fãceadeliciul ºoferilor grãbiþi ºi care pentru a nu sta lastopuri ar fi fãcut orice, chiar sã ºi ocoleascã.

Strãbãtu uliþa principalã stârnind un cârd degâºte. O bãtrânicã cu cârjã, cu trupul rãmas puþintel,îmbrãcat în halat de casã, ieºi la ivealã acompaniatãde gâgâitul pãsãrilor. Douã fete neastâmpãrate,ca veveriþele, cu cozi scurte se iþirã alãturi.

- Pe cine cauþi nene?- Pe Gheorghe al lu’ Man. Da’ voi din ce

neam sunteþi?- Suntem fetele lui Fruntaºu. Nu avem pe

nimeni cu numele de Man prin sat. Poate sã fiexistat, dar nu mai stau pe aici! Multe gospodãriisunt pãrãsite.

Bãtrâna se contura în prim plan, în timp ce dinmemoria lui zeci de poze defilau, asaltându-l, cuveriºoarele lui din copilãrie, îmbrãcate în portromânesc bicolor, numai alb ºi negru, din þaraFãgãraºului.

- Sunteþi din neamul lui Man? Poate, aþi pãrã-sit de mult cãtunul ºi acum nimeni din spiþa voastrãnu mai locuieºte la noi...

- Mã ºtiþi?- Nu sunt nici eu de pe aici. Dar te-am vãzut

cum încercai pe la poarta aia. S-o fi ruginit, darsã ºtii cã-i deschisã. Mare lucru nu mai gãseºticã, dacã nimeni nu mai are de grijã, ãºtia noi auºutit, ei zic refolosit, tot ce s-a putut lua.

Una dintre fetele jucãuºe a þopãit ºotron, adat un vârf de pantof ºi poarta s-a deschisimediat. Un loc pustiit de ani ca de nãvãlirilepopoarelor migratoare, în raiduri succesive.

Jocurile lor lângã fântâna cu cumpãnã.

Dan MORAND

SATUL PÃRÃSIT

Nuntã momârlãneascã


54545454545454545454

54

ªotronul veriºoarelor ºi lupta cavalereascã cumânzul. „Pãpãrudã, pãpãrudã, nu mai fi atât deslutã“!

Ritualul de dragoste de pe stogurile din ºurã,cu Genþiana, când cãutau cuibarele gãinilor.Jurãmântul lor de cununie ...

«Unde este familia mea, unde sã fie neamulmeu acum? Altãdatã ne-am învârtit dinspreBalcanii oropsiþi spre centrul Europei. Am fost oparte bulgari, care au fugit de turci, ne-am pusîn slujba saºilor ºi-am învãþat limba lor, amtrecut la religia luteranã ºi le-am îngrijit livezile.Au venit grecii ºi-au fãcut bisericã ortodoxã,am redevenit ortodocºi, iar dupã locuitoriimocani, coborâþi din munþi, am învãþat româneºte.Nu a fost prea inspirat cã sovieticii ne-au exportatcomunismul ºi am pierdut pãmântul ºi animalele.Unii au fugit pe munte ºi au fondat Bumgartul deSus numai ca sã scape de colectivã. Dupã 1990mulþi au emigrat imediat în Germania»! Vedeaneamul lui împrãºtiat peste tot unde bãnuia cãs-ar putea trãi mai bine. „Ubi bene, ibi patria“.Staulul de oi al pãstorilor muscelelortransilvane, ce ajungea pânã la Bug ºi chiar sprestepele Crimeii, era spart ºi mocanii nu mai erauobligaþi sã pascã în arcul Carpaþilor, care dupão traducere din albanezã, s-ar putea denumiMunþii Stâncoºi.

Nãpãdit de gândurile astea se descopereaun om al trecutului, care a rãscolit în arborelegenealogic, pentru a se întreba cu ardoare cinea fost pentru a ºti cine va putea fi, nu numai dinnostalgie, ci ca sã nu cadã în resemnare saualienare. De fapt nici nu ºtia, care putea fi mai rea?Românii au de ales întotdeauna între douã rele!

lllll PROZÃ lllll

Llelu NicolaeVÃLÃREANU-SÂRBUDesfrunzit de gânduri

Sunt mai desfrunzit decât un pom,nicio pasãre nu-mi stã pe ramuri,doar vântul subþire cu aripile recitrece spre þinuturile de miazãnoapte.Straturi de ceaþã desfãºuratre peste pãduristau la marginea zilelor precum crengile uscate,cu rãsuflarea stinsã pãmântul doarme,de nicio urmã nu se-ntoarce la vedere,nicio fântânã nu se-apleacãîn oglinda apei sã se culce stele.Totu-i strãin, noaptea mea-i de smalþpe care apa se prelinge-n þãrânã.Norii se cuprind în braþe ºi se strângcu fulgere tãiate prin ferestre.Din tot ce mi-a rãmas prin gândurinu-i nici o femeie, doar câinele meu lupºi caii lunii sub copacii goipe marginea râului plâns de sãlciifãrã niciun pod sã-l treacã.

Nepregãtiþi

Ne vom îmbarca în cursele de noapteºi vom ajunge acolo unde nimeni n-a fost,doar vânturi ºi zãpezi trec pragul ceþiiîn urmã rãmân îndoielile din suflet.Numai crezul din cuvinte stã neschimbat,prin falsele poleieli raza lui trecetemerile ºi lipsa de orizont,pânã ajung în mijlocul nepãsãriiunde nu se mai întâmplã nimic.Din tot ce am cuprins cu ochii ºi minteapalmele au simþit doar aºteptarea,tremurã mut ca o frunzã pe sufletcu neliniºtea ploilor consistente de toamnã,ele vin ºi lasã mâlul deznãdejdiipe faþa strãinã a vremii care se scurgeca o apã învolburatã, uneori stihieºi tot nepregãtiþi suntem.

Dimineaþã de varã


55

PASSIONARIA STOICESCU –DOAMNA BONSAI

Cu Doamna Bonsai / Madam Bonsai (EdituraCãlãuza v.b., Deva, 2013, 100 pp.) PassionariaStoicescu vine sã ne supunã atenþiei un corolarpoetic care sã-i explice artascrisului, pe care îl stãpâneºte cumãiestrie de o viaþã, jucându-secu el ca un copil, posedându-l cutoatã fiinþa ºi trãirea ei de scriitoare.Doamna Bonsai / Madam Bonsaieste misterul jucat ironic în datulsorþii, este dorinþa acutã deexplicaþie ºi auto-explicaþie,folosind metoda paradoxului per-fect care, deºi ascuns într-omãnuºã de catifea, loveºte directla þintã. Doamna Bonsai / MadamBonsai este jocul culorii închis /deschis, exprimat prin cuvintecalde, clare, simple, uneori luminoase contrase întuºe puternic întunecate ce vin sã-i acopereexistenþa, identitatea, ce vin sã o acopere chiar peea ca fiinþã. Umanã?! Femeie?! Poetã?! Cât dintoate acestea este foarte greu de spus sau destabilit într-o proporþie exactã.

Iatã de ce Passionaria Stoicescu preferã sãse îmbrace într-un mister uºor, fin, oarecum ironic,ce duce cu gândul la un univers în exclusivitate, alei în întregime, palpabil în sine, dar ºi îndepãrtatsau pierdut într-o luminã difuzã. Jocul de-a du-te,vino, de a fi ºi a nu fi, stãpâneºte întreaga carte. ªide aici, din fragilitatea ca de porþelan a sufletului ei,de nobilã Doamnã Bonsai, se contureazã în faþaochilor noºtri însãºi Doamna Bonsai în carne ºioase, care se vede chiar pe ea proiectatã ºireproiectatã în cele 33 de poezii ale volumului(alese spre a fi traduse în limba englezã de Mugu-raº Maria Petrescu). „Scriu.../ Am fost binecu-vântatã sã scriu,/ sã înfloresc pe hârtie/ bonsaiivieþii mele:/ copilãrie tãiatã,/ iubire retezatã,/ viseciuntite -/ toate în pãmânt puþin,/ sã mã tot bucur dechin,/ sã fie fascinantã ºi-ntremãtoare/ d u r e r e a/- mai ales când dau în floare - / adicã scriu...’’ –Doamna Bonsai, p. 30.


Desigur cã citind o astfel de carte se puneºi întrebarea fireascã unde ºi cât estePassionaria Stoicescu alias Doamna Bonsai?Rãspunsul poetei vine simplu, gradat, cu fiecarepoem în parte. El vine de undeva de departe,materializat, tot paradoxal, într-un om – un mire,dar nu cel creat, aºa cum spune Biblia dintr-un,,pumn de þãrânã din pãmânt’’, ci de la himerã de

cenuºã, întrupatã în mirele poeziei.Iubire, pasiune, destin (,,De tine amars/ pânã când zgura/ mi-a rostuitaltfel fãptura.../ Acum,/ dacã þi-aº maiîntinde un gând/ ar fi spulberat devânt.../ Trupului meu/ torturat de arºiþimereu/i-am îngãduit o uºã/ prin caresã pleci,/ mire al meu de cenuºã...’’– Mirele de cenuºã, p. 84), blestem(,,Nu privi înapoi -/ va ploua cu celemai uscate ploi,/ va ninge cu cea maineagrã ninsoare,/ n-ai sã mai veziniciodatã/ celãlalt soare...’’ - Mirelede cenuºã, p. 84), cãutareîndelungã, perma-nentã ºi

înfriguratã (,,Du-te!/ În chip de drum/ fie s-alergidupã fum...’’ - Mirele de cenuºã, p. 84). Mirele /Poemul va rãmâne Mirele ei etern pe care-l vrea,dar îl ºi repudiazã din tot sufletul pentru peceteacu care a marcat-o definitiv toatã viaþa (,,Nu-l vãdºi nu-l ating - dar este,/ nu urc, dar el mã ia pecreste,/ nu-i foc, dar arde nevãzut/ ºi cântãdisperant ºi mut.// Mi-e mire fãrã legãmânt/ ºi cerimens, fãrã pãmânt,/ drag mort din patima meavie...// El?// Eu!// Poemul – când mã scrie!’’ –Identitate – p. 46). Iar de aici pânã lamaterializarea acestei iubiri dorite, râvnite,aºteptate cu înfrigurare, trãitã la maximum uneipasiuni devoratoare, dar ºi blestematã în egalãmãsurã, de la acest extaz agonic în permanenþãnu este decât un pas (,,Singurã,/ eu ºi cãrþile/ întrudnicã exilare,/ privind cu spaimã/ furnicarul depe trotuare...// Singurã/ fãrã nume,/ c-un senti-ment vinovat/ c-am purtat în mine,/ am nãscut/ºi am legãnat/ aceastã lume nepãsãtoare,/aceastã lume... – Eu ºi cãrþile, p. 96).

Muguraº Maria PETRESCU


56565656565656565656

56

Dacã, sã presupunem, m-aº afla pusã dintr-odatã, în faþa acestor întrebãri, iar cel care le punear fi derutat dacã sunt douã sau o singurãîntrebare, i-aº rãspunde ferm cã e una singurã,în mii de variante, în toate limbile ºi dialecteleTerrei, dintr-un refren ce-l cântã nu doaromenirea, nici doar viaþa în întregul ei, ci însãºiExistenþa, de multe miliarde de ani. Cãci enoþiunea de maximã generalitate, identicã cuînsãºi existenþa... M-ar putea întreba unii, de undeam luat-o ºi pe asta. Îmi pare rãu cã nu sunt eucea care (ºtiind cã Dumnezeu s-a numit pe Sine,lui Moise, Cel ce Este, mai ºtiind faptul cãDumnezeu este Iubire, ºi legãtura era destul deuºor de fãcut), am gândit-o întâi. Dar a fãcut-oalt autor. M-am bucurat mult descoperind-o.

Din aceastã perspectivã, priveºte tu, celcare întrebi, nu doar spre animale, cumultitudinea, ºi, adeseori rafinamentul, jocurilorlor de seducþie, dar ºi, tot adeseori, fidelitatea lor,nici chiar spre oameni, fiinþe complexe, la care ºiiubirea este complexã ºi diferenþiatã, ia o piatrãîn mânã ºi încearcã sã o simþi cum vibreazã!Priveºte apoi în jurul tãu ºi simte tot ce vibreazã,învaþã limbajul lui Dumnezeu, Cel ce a scris înfaþa ochilor tãi totul, Dumnezeu, Cel ce Este, Celce Iubire Este!

Apoi, lasã-l pe hâtrul de ocazie, sã facã el,ºi pentru sine, comparaþii între iubirea animalã ºicea umanã! Lasã chiar ºi documentarele care teconduc în lumea necuvântãtoarelor pentru a leobserva, cu indiscreþie, ritualurile deîmperechere! ªi mai ales lasã comparaþiile cuacestea, cãci tu nu eºti doar naturã...

Dar dacã totuºi vrei sã faci astfel decomparaþii, te-aº trimite cãtre înþelepciuneavechilor chinezi, care, într-o carte minunatã,Cartea Schimbãrilor, comparã pe cel de al doileaprincipiu al lumii, ºi anume receptivul (primul fiindcreatorul), cu un animal minunat, calul, mai precisiapa cu tãria ei, greu de supus, dar de o docilitate

totalã atunci când este în faþa celui care ºtie sã oconducã.

Sã revenim mai cãtre secolul XX, acum, dupãce am depãºit comparaþiile oamenilor derutaþi, cudoar ceea ce vãd în naturã, pe care nu o ºtiu privi,ºi sã-l abordãm pe om, fiinþã complexã, care, lamodul cel mai absurd, cu cât e mai complex, cuatât mai mult poate pãþi ºi el, ºi cu toþi am pãþit-o,acea nebunie a îndrãgostirii, singura nebunieacceptatã unanim. Un autor din veacul abia scurs,Carl Gustav Jung, temerar cãutãtor prin adâncurilesufletului omenesc, tocmai pentru a-ºi explicainexplicabilul, descooperã cã acolo, în strãfunduri,existã o fiinþã de sex opus, cu voinþã proprie, carenu ascultã deloc de instanþa conºtientã a fiinþeinoastre. E total autonomã, ºi se poate repezi cãtreun chip de prin preajma noastrã, sau abiacunoscut, semnificativ însã pentru noi, nu ºtim dince cauze, devastându-ne. Ne-am îndrãgostit! S-aprodus dintr-odatã, ne lasã perplecºi, nu ºtim nimicdespre persoana din faþa noastrã, dar nu mai putemtrãi fãrã ea. Vreþi absurditate mai mare? Acesteifiinþe din interior, Jung i-a spus Anima. Când seproiecteazã asupra cuiva, dacã suntem bãrbaþi,scoate rapid din femeia ce ne stã în faþã, perecheasa, Animus. Astfel s-a produs reciprocitatea, ºi nudoar sângele e fierbinte, totul s-a aprins, e ovâlvãtaie greu de stins, ºi, de obicei, doar pe calenaturalã.

Sã-l lãsãm însã ºi pe Jung cu arhetipurile lui,modelele ideale, ale bãrbatului pentru femeie, alefemeii pentru bãrbat, ºi sã coborâm într-o lumeobiºnuitã, cu suferinþele ei, unele chiar din dragoste.

Rafail Noica, monah, ºi, fericit fiu al pãrinteluisãu - filosoful român Constantin Noica, întrebat fiindde cãtre un tânãr, dacã e pãcat cã a fãcut dragoste,dar n-a mers pânã la capãt, cerându-i parcã mona-hului sã-i spunã cam în ce grad de pãcãtoºenie seaflã, acesta a zâmbit ºi l-a întrebat dacã existã îndragoste vreun capãt. Tot el continuã (parafrazez),cã, dacã ar avea vreun capãt, dragostea cere prinsine sã mergi pânã la el. În dragoste totul mergepânã la capãt! Dar, dacã tânãrul se referã doar ladragostea trupeascã, trebuie sã ºtie din capullocului cã, ºi aceasta e bunã foarte, cãci Dumne-zeu, dupã ce a terminat toatã creaþia Sa, a privit înjur ºi a vãzut cã toate-s bune foarte. Dar, sã nu uitetânãrul, cã ceea ce a încercat el sã facã, nu a fost

CE ESTEDRAGOSTEA?...CE E IUBIREA?...

Alina Lucia MUSULBAª

lllll ESEU lllll


57

decât o îngânare, o copie imperfectã a iubirii. Vatrece repede peste ea, crezând cã alta, apoi altaîl va satisface, ºi în felul acesta va cãdea îndeznãdejde, descoperind pe propria-i pieleimperfecþiunea celor lumeºti.

Vechii greci aveau trei noþiuni pentru adesemna iubirea. Eros, Philia ºi Agape. Prima arputea fi atracþia trupeascã, a doua, atracþiasufleteascã, a treia, cea care implicã ºi jertfa,dãruirea complexã de sine, întrepãtrunderea cufiinþa celuilalt, în toate aspectele ei, ºi rezistentãîn pofida tuturor obstacolelor.

În ce priveºte iubirea dintre un soþ ºi o soþie,Pãrinþii Bisericii, marii gânditori creºtini, spun cãeste, ca ºi cãlugãria, o cale cãtre mântuire. Esteal doilea versant al urcuºului cãtre vârf, la fel degrea ca ºi cãlugãria. Ambele cer mari sacrificiide sine. Dar, în cãsãtorie, cei doi soþi semântuiesc unul pe celãlalt. În lume însã, nimeninu se mânuieºte de unul singur, toþi, ºi fiecare înparte, se mântuiesc prin „celãlalt”. Comuniunea.Ieºirea din sine cãtre un altul, dialogul viu ºieliberator. Cãci asta înseamnã mântuire,eliberare, vindecare, realizare de sine,comuniune, iubire.

Mulþi plaseazã acest sentiment puternic înzona inimii, pe plan fizic, ºi în zona sufletului, peplan psihic. Se pare cã înºiºi oamenii de ºtiinþãau descoperit în jurul inimii, dar ºi în centrul ei,formaþiuni ciudate, ca un fel de al doilea creier,sau ca un loc tainic (în centrul inimii), cu atribuþiiincerte. Nu fac decât sã confirme ceea cegânditorii creºtini au descoperit de vreoºaisprezece veacuri, nu cu ajutorul disecþiilor,microscoapelor electrinice sau altor instrumenteperformante, ci coborând ei înºiºi în adânculneºtiut al inimii...

În ceea ce priveºte sufletul, cel care, pelângã trup, ºi de care este legat prin legãturiindestructibile (dacã avem în vedere crezulortodox pe care-l mãrturisim), reprezintã omul,deci sufletul, are trei atribute: partea raþionalã,partea poftitoare ºi partea mânioasã. Din punctde vedere psihologic, deºi nu intrãm în amãnunte,aceastã clasificare este cea mai veridicã ºi i sepot aduce o multitudine de argumente de ordinºtiinþific, psihologic, duhovnicesc. El, sufletul,iubeºte sau urãºte, aici, în el, se coc toate, bune

ºi rele, aici erosul (pulsiunea de viaþã) se poateapropia periculos de thanatos (pulsiunea demoarte), aici se poate macula ºi tot aici se poatepurifica fiinþa umanã. Multe de spus...

Sã ne rezumãm doar la faptul cã e bine sãavem curiozitãþi, e minunat sã cercetãm, dacã s-ar putea doar teoretic, dar, dacã, din întâmplare,pe aceste teritorii am intrat ºi practic, sã neechipãm ca pentru urcuº greu, sã învãþãm pasulmãsurat al omului de la munte, pentru cã ºi urcuºule greu...

Iar dacã vrem, nu imensitatea iubirii ci cãlduraei, mãcar sã fim sinceri cu noi înºine ºi cu semenulnostru...

18 octombrie 2013

Cãtre redacþia revistei ARDEALUL LITERAR,Ca urmare a faptului cã revista „Singur“ – în care a

apãrut materialul despre care amintesc în „Precizare“ –a refuzat sã publice aceastã „Precizare“, ºi în virtuteadreptului de autor, vã rog sã inseraþi în paginile revisteiDvs. precizarea mea.

PRECIZAREStimate domnule redactor ºef,ªtefan Doru DãncuºMã numesc Alina Lucia Musulbaº, sunt membrã a

UZPR, autoare a douã cãrþi de poeme, public eseisticãdin 1986, sunt în colectivul de redacþie al revistei„Ardealul literar“, psiholog de profesie, în activitate, ºi,dat fiind cã, probabil din greºealã, în REVISTA SINGURon line, din data de 23 octombrie 2013 au apãrut douãeseuri de-ale mele, fãrã sã-mi aparã numele de autor, înbaza dreptului de autor, precum ºi al dreptului la replicã,cer publicarea acestei ERATE. Precizez cã cele douãmateriale au apãrut la secþiunea ESEU, cu titlul CEESTE IUBIREA?... CE ESTE DRAGOSTEA?..., precumºi PRIETENIE.

Eseul meu se intituleazã CE ESTE DRAGOS-TEA?... CE E IUBIREA?..., iar cel de-al doilea,PRIETENIE.

Probabil, tot din greºealã, primul a apãrut împre-unã cu o scriere a altui autor, Gheorghe Rãducan, cãruia,e adevãrat, eu i-am trimis eseul spre lecturare în datade 18 octombrie 2013, când l-am scris. Anexezmanuscrisul eseului meu.

În speranþa cã greºeala va fi reparatã, sperând chiarcã vom colabora pe viitor, cu tot respectul, vã mulþumesc!

Deva, 20 noiembrie 2013 Alina Lucia Musulbaº

lllll ESEU lllll


58585858585858585858

58

PROBAREA TALENTULUI DE POVESTITOR ÎN

„ORAªUL SCUFUNDAT” de Ioan Barb,( Editura Cenaclul de la Pãltiniº, Sibiu)

Nimic nou sub soare! Mulþi dintre poeþi,receptaþi ca atare de publicul cititor, îºi probeazã– de cele mai multe ori cu succes - harul de ascrie prozã. O face ºi Ioan Barb, „dupã ce apublicat ºase cãrþi de poezie”, din „dorinþa dea se exprima mai explicit pe sine...”, potrivitafirmaþiilor pertinente ale literatului sibian, devocaþie, Silviu Guga, în prezentarea de pe copertapatru a cãrþii.

Cele unsprezece povestiri ale volumului suntun fel de reportaje-remember, disimulate subformã de povestiri, evocând întâmplãri reale,petrecute în România, de-a lungul anilor. Astfel,povestea din debutul cãrþii, intitulatã „Oraºulscufundat”, evocã artistic „scufundarea”vechiului oraº Orºova când s-a construit Porþilede Fier-1, dacã nu mã înºel. Povestirea „Tulipan”este închinatã unor cai ai unui CAP – „O herghelieîn lanþuri: peste cincizeci de cai se întorceau,seara, de la pãºune, cu piedicile de metalîncãtuºate, la picioarele din faþã, deasupracopitelor” (pag.21). Povestirea, de scurtedimensiuni faþã de celelalte, „Cea mai frumoasãzi dupã viaþã”, are ca personaj central, un inssupraponderal, pe care, „Acum nu-l mai dureacapul, nu mai gâfâia, nu-l mai chinuia somnulpe scaun: ( ... ) ce „Parcã dormea pentru prima

datã liniºtit, cu faþaîn sus, cu mâinileîmpreunate pe piept,...“ (pag.28)., fiindcãera mort, dar un mortaparte, deoarece îºisunase la celular, toþiprietenii ºi toate cuno-ºtinþele, spre a-i invitala propria înmormân-tare. În finalul prozei,ce se vrea „bubuitor”,„Mortul aºtepta cu-minte ºi satisfãcutde frumuseþea aces-

tei prime zile, de dupã viaþã”(pag.32).Titlurile povestirilor sunt foarte inspirat alese.

Bunãoarã „Pentru învinºi nu este loc printreîngeri”, sau „În spatele regretelor e veºnictoamnã”, ori „Simple suspiciuni într-o toamnãtârzie”. Ele trãdeazã, cu vârf ºi îndesat, poetul.ªi nu e rãu.

„Sarea ºi piperul” acestei cãrþi de povestiri oconstituie, cred, „Simple suspiciuni dintr-otoamnã târzie”, ce este povestea tristã, darrealizatã cu umor, a interzicerii tãierii viþeilor, într-o vreme a orânduirii socialiste (comuniste, în niciun caz!), dar, a tãierilor din ordine de sus, pentrucei suspuºi: „... tãiam doi viþei pe sãptãmânã, îitranºam, selectam carnea, o parte mergea ladomnu’ colonel X, o parte la cantina Partidului,pe din dos, bineînþeles. O parte la ºeful de laSanepid.” (pag.85).

Cartea este o reuºitã ºi vã veþi convingecitind-o. Pentru cã, precum spune cititorul avizatSilviu Guga: „Prozatorul Ioan Barb scrie istoriaunor oameni dintr-un spaþiu de care eîndrãgostit ºi cãruia îi legifereazã intrarea înliteraturã.” (Coperta 4).

O confirmare a valorii lui Ioan Barb, caprozator, va veni, bineînþeles, în urmãtoarele salecãrþi de prozã. Cã idei are, se pricepe la încropireaunei povestiri, convingãtor, ºi are fluenþã în scris,urmãrindu-ºi scopul, de a captiva cititorul, cu multãmeticulozitate ºi talent narativ.

La mai multe cãrþi ºi de prozã, aºadar, poeteIoan Barb!

Petriºor CIOROBEA


La umbrã


59

OCTAVIAN DOCLIN

Ciocîrlia, melcul ºi copilul bãtrîn

Copil, adesea, se culca pe dealul doclinuluicum morþii satului din cimitirul din curtea bisericiipãzea ciocîrlia în zborul ei halucinant spre cercîntînd totodatã într-un fel nemaiauzit pînã atuncimult mai tîrziu l-a înþeles ºi i-a înþeles chemareao privea ºi-o asculta pînã o pierdea din vedereîl trezeau din visare doar coarnele melculuiscoase anume sã-l facã sã vadã cã pasãrearevenea din înalt apropiindu-seîntotdeauna de umerii lui fragezi pentru puþinã odihnãîn acelaºi timp se auzea fluieratul locomotiveimãrfaruluiîn altã depãrtare îi numãra ºirul nesfîrºit de vagoanepînã cînd ciocîrlia nerãbdãtoare îi ºopti la ureches-o urmeze surprins melcul vãzîndu-se singurn-a înþeles niciodatã trãdarea copiluluidevenit deodatã bãtrîn încercînd sã-ºi reaminteascãimaginea coarnelor melcului din copilãrieînchise de mult în cochilia pietrificatã

Dintr-o cazematã(o amintire cu tîlc)

Presimþea cã înainte de plecarei se pregãtesc pe drumul întortocheatciudate întîmplãrio voce necunoscutã neauzitãpînã atunci îi ºopticã la o întorsãturã a drumuluicurioasã moartea îl aºteptaîntr-o cazematã sãpatã anumesã-l vadã ºi sã-i cunoascã atunci chipulgîndind cã oricine îl putea pîndiîntrã ºi el în cazematã prin intrarea cealaltã

Aroganþa indiferenþa

Ce rost aresã alergi pe lîngã zidulgata sã se dãrîmeîn absenþa meºterilorcare l-au înãlþatsau sã fie prãbuºit prin implozie

lllll POEZIE lllll

chiar de aceºtia la un moment datauzi vocea dinlãuntrul zidului înclinat dejaprecum fiinþa sa de-acum în derivãopreºte-te dar numai atuncicînd aroganþa taindiferenþafaþã de heruvimul din tinevor dispãreaîmpotriveºte-te deci

Zidarul

zidarul:biet meºteºugarmãsoarã cu firul cu plumbcioplind piatracu aceeaºi iubire deznãdejde ºi durereîn timpul înãlþãrii lorºi casa sãraculuiºi casa împãratuluilãsîndu-se pe sine ziditdoar în casa dintresub-Pãmînt ºi Cer

Primul Ultimul discursLui Nichita Stãnescucel fictiv

„Cînd aud cum mã aplaudaþiîmi vine sã mã întorc cu spatelesã vedeþi cum îmi cresc aripi(le)”cuvîntã victorios Scribulîn faþa mulþimii celei celor tinereroditoareamintindu-ºi discursulpredecesorului sãucînd acestea erau doar în pîrgã


60606060606060606060

60

Pornind de la o metaforã a insignifianþeinaturii umane în faþa divinitãþii, Nina Ceranu a scriso carte de poezie, Pulberea de sub piciorul tãu/La polvere sotto il piede tuo – apãrutã în ediþiebilingvã, românã-italianã, tradusã de VioricaBãlteanu, la Editura Eubeea,Timiºoara, 2012. Coperta cãrþii,sugestiv aleasã, stabileºte dela început tonul creaþieiartistice, fiind reprezentatã deo picturã religioasã, un sfântîntr-un vârtej, care cere salvaredivinã. Acest volum, omeditaþie asupra naturii umane,asupra vieþii, vine încontinuarea celui din 2004, Ni-hil Sine Deo, de asemenea deinspiraþie religioasã.

Scriitoarea zugrãveºte trãirile unui muritorîn faþa nemãrginitului fãrã hotare, într-un dialogcu divinitatea, intermediat de naturã. Ploaia, unmotiv al volumului, reprezintã o simfonie auzitãdemult, un plânset divin peste murdãria urbanã:Pãmântul secetei/ s-a mutat pe acoperiºuri./Cald,/ roºcat,/ astrânge în tranºee plânsetul ploii,a noii dorinþe de ploaie/ care va veni/ iar ºi iar,/ape-ape.. Un alt motiv al cãrþii este noaptea; amputea considera cã ploaia este vocea divinitãþii,iar contextul cel mai potivit pentru dialogul divineste cel nocturn: În Crucea nopþii/ sfârtecãm/pântecele înnegurat. Aceastã voce sematerializeazã mai degrabã în trãire, în stãri, cumar fi cea de meditaþie sau contemplaþie.Atemporalitatea este un motiv care întãreºte ideeade insignifianþã umanã - toate melodiile vremii ;Prin ogice,/ viaþa trece-n uitare/ ca-ntr-un tablou ;Dar a trecut vreme ºi-a venit vreme….

Motivul locului este centrat pe Siena(Toscana, Italia). Aspectul medieval al oraºului,se împleteºte perfect cu mitul, astfel întâlnim încãlãtoria poeticã grifoni, mitul lui Diomede,lupoaica cu cei doi prunci, sau mitul biblic. Cerulºi pãmântul sunt materializãri de sacru ºi profan,


Lia-Dana BÃLAN

cãci materia este doar o concretizare aimaterialului, acestea douã îmbinându-seindisolubil. Seceta, specificã acestui loc, este totun simbol divin; fãrã a oferi hranã trupeascã,aceasta oferã prilej de ascensiune spiritualã (Apa

izvoarelor n-a mai curs./ În aerstãruiau doar/ fluturi de tãmâie).Fiind un oraº medieval, Sienaoferã integrarea în eternitate prinîmbinarea dintre trecut ºi prezent(Rãtãcesc nevãzuþii,/ copiiitimpului/ de greci ºi romanialãturându-ni-se./ Ne eterni-zãm,/ împreuna,/ pentru memo-ria vremii). Ca o cãlãtorie,aceastã carte zugraveºte ora-ºul: clãdirile cu arcade ºi vitralii,

o piaþã mare, fântâna Fonte Gaia, catedrala,munþii, apa, mãslinii, marea albastrã cu coastelesale, chiliile sihaºtrilor.

În acel spaþiu sacru, acea oazã de liniºte ºipurificare, toatã natura participã la procesul divin,marea înºãºi este vrednicã de mãrturisire, facepenitenþã, este îngenunchiatã la mal,/ rugându-se,/spovedindu-se. Marea, unul din cele mai pregnantemotive ale volumului, devine purtãtoarea mesajuluiºi puterii divine (M-am abþinut/ de la toate plãcutetrãirile/ doar-doar marea/ mã va învrednici cuiertarea albastrã; Sunt omul care se-nchinã eterni-tãþii ei,/ care îºi unge orbirea cu apa undelor ei,/ca un mir/ pentru toate poticnirile sufletului).

În ceea ce priveºte tehnica scrisului, carteaeste alcãtuitã din ºase pãrþi, fiecare parte fiindunitarã ºi reprezentatã de poezii legate între ele,pãrþi dintr-un poem mai mare. Prin revelareatrãirilor interioare trezite de anumite locuri,scriitoarea Nina Ceranu prezintã una din cele maimari lupte interioare ale omului, aceea care îl punefaþã în faþã cu divinitatea. O scriere meditativã,filosoficã, o cãlãtorie într-un þinut cu o puternicãîncãrcãturã sacrã pentru autoare.

Omul, între nimicnicie ºi cãutare


61

Prozatorul, poetul ºi criticul literar LUCIANGRUIA (n.1 iulie 1950, Dej, Cluj) este nepotul avo-catului scriitor Basil Gruia, unul din apropiaþii mareluiBlaga, cãruia îi va dedica preþioasele «amintiri» ºi«efigii documentare»Blaga inedit (1974, I-II, 1981),care, venind imediat dupã moartea poetului, aucontribuit mult la orientarea posteritãþii blagiene pedirecþia atât de profitabilã a explicãrii artistului prinlegãtura cu oamenii ºi atitudinea faþã de semeni,dar ºi faþã de unele întâmplãri ºi evenimente ce i-aumarcat ultimele douã decenii de viaþã (etapaclujeanã: 1938-40, 1946-61, ºi popasul sibian din1940-1946).

„Când m-am nãscut – scrie autorul – am fostbotezat Lucian, la sugestia lui Basil Gruia, care s-agândit atunci la poemele ilustrului gânditor dinLancrãm. Faptul i s-a comunicat ºi filosofului, cuocazia unei vizite pe care acesta a fãcut-o la via luiBasil de la Cisteiul de Mureº. Îmi place sã cred cãnu e o anecdotã…”

Întrucât nu menþioneazã nimic mai mult despreprietenia poetului cu unchiul sãu Basil Gruia, m-amadresat documentarelor respective, mai exactlucrãrii Blaga inedit. Amintiri ºi documente (Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 1974, pp. 267-274), în care amgãsit evocate ºi ilustrate cu documente olografevizitele (ºi ecourile acestora)din anii 1950 ºi 1951, la pod-goria de la Ocna Mureºului(Uioara), în hotarul satuluiCiunga, de pe promontoriulcãruia poetul putea sã vadãmunþii Sebeºului, iar în jos,valea Mureºului, pe care „serãsfaþã (…), într-o confluenþãde peisaje muntoase ºi cam-pestre (…), Cisteiul de Mureº,satul meu natal.” Episodultrebuie reþinut întrucât viitorulexeget al lui Blaga va asimilafoarte bine împrejurãrile în carezodia i-a atribuit un nume deîmpovãrãtoare strãlucire, darmai ales datoria nescrisã a

lllll CRONICA LITERARÃ lllll

unui legat spiritual. Iatã, aºadar, una dinmotivaþiile abordãrii universului blagian, îneseurile sale Lucian Gruia referindu-se atât laopera filosoficã cât ºi la literatura artisticã(poezie, teatru, prozã, memorialisticã, epistolar).

În acord cu cele de sus, Lucian Gruia preci-zeazã cã „am început sã scriu aceastã carteacum patruzeci de ani”, continuând „preocupãrileunchiului meu, regretatul poet Basil Gruia, decercetare a operei ºi biografiei lui Blaga”.

Spirit ingineresc ºi metodic, structurat pe ologicã a înþelegerii operei de artã (universurileimaginare), autorul are vocaþia construcþiilorimaginare. Cu o asemenea concepþie integralist-hermeneuticã el opereazã, mai întâi, în cadrulstatuarei brâncuºiene, propunându-ne, dintr-ununghi sui generis, Universul formelor lui Brâncuºi(2001), dar ºi un Moment al revelaþiei în Templulbrâncuºian al eliberãrii (2004).

Pe Blaga îl integreazã într-un Triptic spiritual:Eminescu, Blaga, Brâncuºi (2008), identificândîn «Minciunile lui Dumnezeu» (vezi meditaþiilefilosofice ale lui Leonte Pãtraºcu din Luntrea luiCaron) tot atâtea „Repere fundamentale pentruo metafizicã româneascã” (studiu publicat în2006 în «Portal-Mãiastra» ºi reluat în Addendaprezentului volum).

Propunându-ºi o reinterpretare a universuluiblagian, autorul constatã, de la bun început, cãautorul Diferenþialelor divine ºi-a elaborat cosmo-logia ca pe o cale intermediarã între ateismulnietzscheean (transcendenþa goalã) ºi habotniciacreºtinã pentru care Tatãl Ceresc dirija totul. Cu

totul originalã, aceastã cale situatãla distanþe egale de paradigmeleextreme amintite pro-pune oviziune metafizicã, fiindcã „fãrã ometafizicã, declaratã sau latentã,omul nu poate exista”.

Ca Vasile Bãncilã altãdatã, în«Lucian Blaga energie româneascã»(1938), autorul nostru încearcã sãexplice concepþia bla-gianã despreunivers prin propriile-i idei din operã,denumind-o astfel autognosticã,formulã dupã care se orienteazã ºiîntregul excurs argumentativ aleseului.

Pornind de la Marele Anonim, pecare filosoful îl aºeza, ca generatorde maximã complexitate

Zenovie CÂRLUGEA

„LUCIAN BLAGA.Universul clepsidrã ºi matricea stilisticã”

de Lucian GRUIA(Princeps Edit, Iaºi, 2013)

Omul cu oul sau Filozoful


62626262626262626262

62


substanþialã ºi structuralã, în centrul metafizic aluniversului, autorul observã cã geneza acestuiunivers ar parcurge, mai întâi, o «fazã precosmicã»(de limitare maximã a posi-bilitãþilor generatoare alecreatorului absolut), apoi o fazã a «generaþieidirecte» (de emitere a diferen-þialelor divine,eterogene ºi omogene) ºi, în sfârºit, o fazã a«genezei indirecte» (de integrare cosmicã adiferenþialelor divine, în funcþie de afinitãþi electiveºi complementaritãþi).

Dar, instituind «cenzura transcendentã»,Marele Anonim îºi apãrã statutul eterogen, infailibilºi privilegiat, iar condiþia umanã nu îºi gãseºterostul decât în opþiunea de a trãi sub semnulmisterului ºi întru revelarea acestuia.

De la aceastã punere în temã, autorul dezvoltão viziune originalã privind „universul clepsidrã”,cam în paralel cu «universul lacrimã» detaliat deVasile Fanache în eseul «Chipurile tãcute ale veº-niciei în lirica lui Blaga» (2003). Observând cã, spredeosebire de postulatul nietzscheean (al «morþii luiDumnezeu») ºi de paradigma creºtinã (a mântuirii,a revelaþiei), Blaga alege calea de mijloc a unuiDeus absconditus (Marele Anonim generator de«diferenþiale divine», sieºi suficient înautodeterminare).

Acest univers îl duce pe autor cu gândul laforma clepsidrei („mai adecvatã decât universullacrimã”, dupã propria-i convingere): „Cupa superi-oarã a acesteia este rezervatã divinitãþilor, MareleAnonim ºi zeitãþile din literaturã (poezie ºi drama-turgie), iar cupa inferioarã, oamenilor ºi divinitãþilorcãzute în temporalitate, cum este Pan bãtrân.”

«Vidul» ºi «plinul» trebuie sã-ºi urmeze unulceluilalt, imanentul ºi transcendentul fiind mereuîntr-o corespondenþã de substanþialã energie –„existã deci o trecere de la registrul superior la celinferior, adicã de la ceresc la terestru ºi apoi, prinrãsturnare, de la terestru la ceresc”…

Prezentã în multe alte culturi (asiatice ºi arabe,dar ºi europene) imagologia clepsidrei vine sãexplice cã „între cele douã cupe existãcomunicare”. În mitologia greacã, spre exemplu,zeii pot coborî în lumea muritorilor influenþându-ledestinul, la fel în religia creºtinã, prin revelaþie ºirugãciune, „oamenii ajung la Dumnezeu, iar acestauneori face minuni, coborând între ei ºi vindecându-i…” Cu alte cuvinte, prin brâul (orificiul) clepsidrei,„comunicarea este posibilã în ambele sensuri”.

Instituind «diferenþialele divine», gânditorulBlaga „a imaginat un univers specific de tipclepsidrã”, în care strangularea/ poarta de trecereo reprezintã «cenzura transcendentã». În cupasuperioarã s-ar situa Marele Anonim (din filozofie)ºi Diavolul (din dramaturgie), iar în cea inferioarãlumea umanã, cenzuratã, cãreia îi rãmâne nos-talgia revelaþiei ºi dãinuirea în orizontul misterului.

Dar, în «universul clepsidrã» gândit de Blaga,comunicarea „nu este posibilã decât într-osingurã direcþie”, dinspre Marele Anonim spreom. Cenzura transcendentã instituitã face ca, însens invers, comunicarea sã nu mai fie posi-bilã,de unde ºi ipostaza absolutã a generatorului de«diferenþiale» retras într-o atotputernicie sufi-cientã sieºi, un demiurg autoexilat din propria-icreaþie («În cer te-ai închis ca într-un coºciug»afirmã Psalmul din volumul «În marea trecere»,1924), adicã „într-o noapte fãrã ferestre-n afarã”:„Eºti muta, neclintita identitate / (rotunjit în sine aeste a)”… Cãutându-l cu ardoare, poetul constatãcã ac-cesul omului la «logosul demiurgic» estestopat de cenzura transcendentã, cãci faþã de„cupa superioarã – lume necenzuratã”, cupainferioarã exprimã „lumea cenzuratã”, în careDemiurgul îºi trimite câteva personaje de mareecou onto-gnoseologic: Iisus, Pan, Fârtate, darºi Pan bãtrâ-nul, ceea ce înseamnã cã odatã cutranziþia de la zeu la oameni începe istoriacreºtinismului….

De la cuplul adamic, cãruia-i era inteligibillimbajul Demiurgului, la alungarea din Eden aprimei perechi de oameni ºi, apoi, la episodulbabilonic, nu este decât o istorie a omului care,din graþie divinã, devine «lup» al semenilor, homohomini lupus, prin decãderea sa din graþia divinã.

ªi de aici atâtea imagini ale confruntãriiomului cu propria-i condiþie, sub ochiul impasibilal unui Deus absconditus. Elanuri metafizice ºicãderi predestinate, ipostaze ale «Daimonio-nului» care salveazã creaþiile umane de excepþieºi trãiri extatice, asumãri ale condiþiei jertfelniceºi sensuriale revelaþiei, ale misterului ºi ascezei– toate acestea sunt foarte bine evidenþiate înexemple culese de Lucian Gruia din lirica ºi dra-maturgia blagianã pentru a-ºi susþine autognos-tica viziune a universului clepsidrã.


63


„ªi în finalul existenþei, la modul sublim, fiinþaumanã depãºeºte cenzura transcendentã, credeautorul. Acum, clepsidra se întoarce ºi are loc oschimbare în ordinea existentului…”

Aºadar, prin extincþie sufletul devine ne-muritor, «diferenþialele divine» resorbindu-se înMarele Tot, reintegrându-se în fiinþa eternã a MareluiAnonim: „Dumnezeule, de-acum ce mã fac?/ Înmijlocul tãu mã dezbrac. Mã dezbrac de trup/ Cade o hainã pe care o laºi în drum” (Psalm, 1924).

Capitolul al treilea, dedicat Matricei stilistice aoperei lui Lucian Blaga, menþioneazã conceptelecu care însuºi Lucian Blaga opera în «Trilogiaculturii»: orizont spaþial ºi orizont temporal incon-ºtient, accentul axiologic, atitudinea în faþa vieþii,nãzuinþa formativã. Ca element eponim al orizontuluispaþial inconºtient blagian este identificat, în operapoeticã ºi dramaticã, Muntele, iar ca însemne aleorizontului temperal inconºtient, metafore ºi imaginice ar exprima timpul havuz (orientat spre viitor),timpul cascadã (spre trecut) ºi timpul fluviu (ancoratîn prezent).

Exemplele nu numai cã sunt bine alese, darele vin sã ilustreze cã întregul univers imaginarblagian este structurat pe o dinamicã a antinomiilor,pe dublete de armonioasã arhitecturã imaginarã.Însãºi viziunea universului clepsidrã corespundeacestei conceptualizãri metaforice de larg orizontgenezic ºi intens freamãt onto-gnoseologic.

„Prezenþa acestor categorii stilistice româneºtiîn opera lui Blaga îi conferã duratã – scrie LucianGruia -, ºi astfel sistemul filosofic al autorului repre-zintã un moment de prezenþã veºnicã în istorie…”

Bun cunoscãtor al operei poetice ºi filosoficeblagiene, dl Lucian Gruia propune o proprie viziunearhitecturalã a acestui inconfundabil univers imagi-nar, dovedind, pe lângã spiritul de fineþe al percepþieimetaforice, o vocaþie a construcþiei integratoare ºianalitice, bine articulatã în ideaþia-i argumentativã,graþie cãreia gânditorul paternal al Marelui Anonim neapare, iatã, la începutul mileniului III, într-o nouã luminã.

NOI APARIÞII EDITORIALE LAEDITURA TIPO MOLDOVA

Aurel Pantea:Recviem pentrutãceri ºi nimiciri

PassionariaStoicescu:

Fluturii mutanþi

Ioan Barb:Ostatec în cer

Miron Þic:Neliniºti târzii

Mariana Pândaru:Leoaica albastrã

Vladimir Udrescu:Îmblânzitorul de lumini

Ioan Evu:Carteaconsumatoruluide poezie


64646464646464646464

64

lllll POEZIE lllll

Limba românã

Fãrã ea nu aº fim’aº scutura fãrã mugurm’aº veºteji fãrã sorþiºi’ar întoarce ºi întunericul faþanu aº ºti ce s’ar pune pe mines’ar dezlâna curbele trupuluicum arcuri de pâslãaº fi atât de sãrac de s’ar lipi burta de spate.

N’aº mai da nume frunzeica nod aº vedea genunchiul iubiteinu ca minune, dezgolitã, naivã,norii ca pete ºi trecerea lor n’aº simþi’onãuc aº umbla într-o lume fãrã de numeneºtiind ce mã ducem’ar toci timpul fãrã sã ºtiu de ce trecn’aº avea fricã de moarte.Nu m’ar petrece pasãrea dând zvon dimineaþãs’ar pune un vãl de tristeþe pe umghiuri,pe lucruri, prin arboripe carnea mea muritoarefluturi degeaba pe umerii mei zbor aºezând,n’aº ºtii cã-n trup urcã Iisus.

N-al cunoaºte iubirea decât ca trup,nu ca aurã fermecatãm’ar durea degeaba încheieturile,chiar pe suflet s’ar pune ruginãar prinde sângele meu cheag nenumitºi nemântuit aº muri.

Îmblânzirea

Îmblânzeascã’se viaþa ce mi s’a dataºtearnã’se în trup doar ce’i curatpune’te suflete, cât sunt, ca un patvisându’mã în vis, sã uiþi cã ai visat

cât sunt, cât sunt cu tine legat.

Lasã’mã Doamne, sã mai stau fãrã fricãaºterne’mã blând ºi apoi mã ridicãrogu’te þie, Doamne al cuvântuluispalã’mi pãcatele ºi uitã’le vântuluidându-mi poemul fraged în searanãscându’se trup, curgând ca ºi ceara.

Îmblânzeºte’mi viaþa ce mi s’a datîmpleteºte’n trup tot ce’am visatrogu’te Doamne, ce eºti împãrat.

Pereche celestã

Strig la tine, poezie, ca o panterã asediatã,ca un acid nãscut din memorie.Cine pe cine viseazã,dar zidul copt al visului, cine îl vâneazã?Gândesc...cine muºcã din tine, mai poate cãdea?

Am început sã vãd neauzitele, nevãzutele sã aud.singurãtatea cu muºchi a cãpãtat suflet,s’au umezit cãlcâiele de roua ta,strâmtoate tot mai subþire se pune între noi.

Ce este acest asediu al magnetului tãu,corpul transparent prin care alunecã hieroglifele auriicine’l vâneazã?

Ce se înalþã cu patimã, o sã vadã?Nici o cale regalã sub atomi sã nu fie,când pe umeri zãpada florilor ca varul o simt,Poezie.

Sm învins, dar biruit sunt,mâine voi fi mai mult decât azi?

Inelprin care mã porþi înspre lume,cine mã îngãduie, e mai bun decât mine?

Poezie,ureche prin care tot intru,ureche prin care tot ies.

George V. PRECUP


65

lllll ANIVERSARE lllll

Plasticiana ELIZA HIREANla 85 de ani

În ziua de 13noiembrie a.c., la „CasinaNaþionalã“ din Deva, prininiþiativa ºi sub îndruma-rea d-lui col.(r) DãnilãMoldovan, a avut loc uneveniment cu totul spe-cial: aniversarea a 85 deani de viaþã a cunoscuteiplasticiene hunedoreneEliza Hirean. Cu aceastãocazie, în prezenþa unuipublic numeros, sãrbãtorita a prezentat ºi o expo-ziþie selectivã din lucrãrile realizate de-a lungultimpului ºi a lansat cartea „Baba Dochia, poveºti ºilegende“.

Despre viaþa ºi activitatea d-nei Eliza Hireanau vorbit: col.(r) Dãnilã Moldovan, preºedinte alCasinei Naþionale, Ioan Sicoe, consilier la DirecþiaJudeþeanã pentru Culturã Hunedoara, prof. Corina Popaºi Mariana Pândaru-Bârgãu. Cu acest prilejsãrbãtoritei i s-au acordat o serie de diplome pentruîntreaga sa activitate în domeniul artelor plastice.

Eliza Hirean face parte din grupul artiºtilorplastici din Valea Jiului ºi de-a lungul unei activitãþice însumeazã ani buni, a dovedit un simþ artisticdeosebit, lãsând o amprentã personalã care amarcat întreaga sa creaþie. Este motivul pentru careIosif Tellman, liderul de grup al plasticienilor dinPetroºani, ºi îndrumãtorul începuturilor sale în artaplasticã a declarat: „Pictura Elizei Hirean esterezultatul unei munci consecvente, ambiþioase.Pãºeºte încet, dar sigur, pe treptele anevoioaseale artei ºi asta din propriile ei puteri“...

Eliza Hirean s-a nãscut la 13 noiembrie 1928 laPetroºani, fiind al treilea copil din cei opt pe care i-aavut familia. În 1951 se produce decesul mamei

sale iar în 1954 are loc decesul tatãlui. Prin testa-mentul lãsat, tatãl sãu a desemnat-o tutore pentrucei cinci fraþi minori. Împreunã cu soþul, s-aimplicat în creºterea fraþilor ºi a fiicei sale, pânãce aceºtia s-au cãsãtorit.

Din 1977 începe sã picteze ºi participã lasaloane orãºeneºti, municipale, judeþene ºi laexpoziþii tematice. În 1984 frecventeazã Cerculde Artã Plasticã „Paleta“ ce activa la Lupeni subîndrumarea artistului plastic Iosif Tellman,membru al UAP. De-a lungul activitãþii sale, ElizaHirean este distinsã cu o serie de diplome ºipremii.

Pictoriþa a fost numitã „o plasticianã a liniºtiiºi a frumosului“ (Petru Birãu) ºi pe drept cuvântacesta este un adevãr. Pentru cã lucrãrile saleemanã o bucurie a sufletului în faþa frumosului ºia vieþii.

Lumina din lucrãrile d-nei Eliza aduce liniºteîn suflet ºi pace în gânduri. Astfel cromaticablândã din tablourile cu naturã staticã aminteºteºi creazã aura unor vremuri blânde. Florile, maiale florile – dragostea domniei sale pentru carerisipeºte multã culoare ºi frumuseþe – sunt cabucurii luminoase pentru ochii privitorului. Toatesunt pictate cu deosebitã vibraþie interioarã , cese revarsã ca un dar al dragostei de viaþã.Portretele, cu expresivitatea lor deosebitã,peisajele care devin ferestre din realitateaimediatã, dar redatã cu ºtiinþa ºi harul artistuluicreator, toate la un loc sunt dovezi cã ElizaHirean nu ar fi putut crea aceste minuni dacã nuar fi avut acest har – ca o pecete a destinuluisãu – încã din copilãrie, atunci când a începutsã deseneze schiþa unui ficus în vas de lut, dupãcum mãrturiseºte chiar domnia sa. Trudind cumigalã a ºtiut sã aºtepte cu rãbdare împlinirea.Care, iatã, nu a întârziat sã aparã.

Îi dorim ºi noi multã sãnãtate, ani buni ºifrumoºi alãturi de cei dragi, iar toate darurile pecare ni le-a fãcut prin prinosul artei sale, sã i seîntoarcã însutit.

Maria Marghitan


66666666666666666666

66

Titlul acestei plachete de versuri, - în fapt, oplãcutã metaforã, cu semnificaþii majore – nu teface sã crezi cã, trecând la lectura cãrþii, descoperimulte poezii mustind de interogaþii retorice. Pentrucã, încã de la primele pagini ale volumului,interogaþiile retorice încep sã se iveascã, înavalanºã: „Adeseori, mã întreb ce este viaþamea? ( ... ) Ce voi fi, cândva, sau mâine / ªi ceîmi este ursit?” (pag.7) Sau, „De unde jocul? /Unde ne va duce? (pag.12), ori, „Creatorule! /Tatã! / Pentru neascultarea mea / Pot fi la infinitpedepsitã / Sã rãmân, în toatã mãreþia, /Neînsemnatul punct de miºcare?”, mai pe lamijlocul cãrþii, la paginile 54 – 55.

Fiind un volum alcãtuit dupã o selecþie maturã,de cãtre poetã, el cuprinde ºi poezii reflexiveasupra existenþei poetului ºi semenilor sãi, înaceastã viaþã: „Înþeleg cã din pruncie, / Mi s-aindus o imensã povarã, resemnarea.”(pag.5).„Somnul bunilor mei e taina pãmântului./Respiraþia lor egalã se-aude, / Ca-n somnulcopiilor, noaptea.” (pag.13)., „Am rãnit o floare,/ Am ucis o pasãre. / Cineva, pe-aproape, / Aºtirbit scoica fragilei clipe, (...)”(pag.73).

Motive biblice stau la baza unor poeme,precum: La început a fost Cuvântul (pag. 22),A fost sã fie ziuã, Geea (pag.43), Eu sunt Celce Este (pag.62), sau, Întoarcerea în Eden(pag.96).

O disimulatã ars poetica (artã poeticã) mi separe a fi poemul Autoportret. Pentru cã, spunepoeta Ecaterina Staicu, în aceastã poezie, printrealtele: „Ce este înlãuntrul meu, / aceastãnecunoscutã, fiinþa-mi? / Este chiar universulmeu!” (pag.10). Este vorba de universul poetic,bineînþeles!

Adesea, apare, în anumite poezii, invocareaDemiurgului – Tatã: „Pãrinte Sfânt,/ Sã-Þi spun,eºti bun!” (pag.41), sau, „Tatã, Creatorule!/ Suntdicolo sau dincoace de Tine / ªi-n cãutarea Ta.../ Iatã-mã!” (pag.53). În alte poeme, invocândCreatorul, poeta îºi cere iertare, cu pioºenie:„Creatorule! / Tatã! / Pentru neascultarea mea


/ Pot fi la infinit pe-depsitã / Sã rãmânîn toatã mãreþia, /Neînsemnatul pun-ct de miºcare?”(pag.55).

Existã, însã, înaceastã carte, ºipoezii ce exprimãe x u b e - r a n þ asufletului femi-nin alpoetei: „Suntcântecul, / Apropi-erea, / Lumina, /Eu, om liber al

pãmân-tului!” (pag.59). Sau, în Bucuria este anoastrã, poem al exuberanþei poetice, feminine:„Bucuria este în noi, întreagã / Pãrtaºã laîmplinirea fiinþei noastre. / Este însãºi Viaþa.../” (pag.74).

În poemul „Îngerul Damnat“, poeta estesolidarã cu lumea, ceea ce ºi mãrturiseºte: „Hei!Lume, lume... / Sunt cu Tine acum. Împre-unã-n secundã,/” (pag.77). Însã, foarte multe poeziisunt expresia deznãdejdii poetei, pentru vinovãþiace ºi-o asumã, ca om ce se naºte cu pãcatul pri-mordial: „Îmi pot îngãdui, oare, / Sã-i pun în faþãaceluiaºi Tatã, / Povara greºelilor, / Acãutãrilor, repetat inutile, / ªi-a cãinþelormele?” (pag.89). Se aratã optimistã, însã,afirmând: „Nu-mi pierd nãdejdea, încã / ªtiu,cândva, / Înveºmântatã în straie de foc, /Negreºit regãsi-voi / Pierdutul nepreþuitEden!” (pag.96). Doar cã, poeta Ecaterina Staicuºi-a regãsit, de fapt, Edenul, ce este însãºiPOEZIA ei, fie cã este conºtientã sau nu deaceasta.

Lecturarea cãrþii de poezie La nadir /Constelaþia Fecioarei ne reveleazã stilul directde exprimare a ideilor, prin versuri sincere,împovãrate de tragice trãiri existenþiale. Pentrupoeta Ecaterina Staicu, acest volum, de matu-ritate, a poeziei sale, este o defulare, necesarã,ce trebuia sã aparã.

Cartea este o reuºitã pentru autoare ºi esteaccesibilã tuturor cititorilor de poezie, precum esteo reuºitã ºi pentru Editura Karina, ce o editeazãîn condiþii grafice de înaltã calitate.

În aºteptarea viitoarelor apariþii, gânduri buneautoarei ºi editorilor!

Petriºor CIOROBEA

O POEZIE MUSTINDDE INTEROGATII RETORICE –

„La nadir / Constelaþia Fecioarei”de Ecaterina Staicu,

(Editura Karina,2013)


67

TrecereaCând scrii, treci din albul pietrificat al hârtieiîn fiinþa ei curgãtoare. E ca ºi cum ai pãrãsiaceastã lume curat, aidoma uneipãsãri cu guºa goalã.Cauþi Cuvântul. Sferã ale cãrei margini,deºi ºterse, cuprind totul. Te transformi,pe nesimþite, într-un rãzboinic resemnatcare îºi frânge sãgeþile de genunchi ºiîncepe sã rostogoleascã, spre cer,o firimiturã de pâine. Îngerul cãzutîºi înghite scara ºi te îndeamnãsã îl urmezi. Dar tu nu te încrezi decâtîn înþelepciunea ochiului de a selãsa înºelat. Te-ai sãturat sã trãieºticu tine însuþi ca o fiarã ce alãpteazã,pe futiº, puiul prãzii sale. Scrii ºi te rogi.Pentru a te pune la încercare, Dumnezeubalanseazã podul dintre aici ºi dincolo.Ce aproape e totul. Trebuie doar sã pãºeºti...

Întâlnire

Mi-a aruncat moartea o pietricicã în geam– pãrea un sunet îndepãrtat –Sã mã fi ales pe strânceanãori aºa s-a-ntâmplat?

O fi vãzut de departe lumina aprinsãºi s-a gândit în odaie sã suie.Deºi o aºteptasem atâta vreme,n-aº fi vrut sã rãmâie.

Am ieºit la uºã cu creionul în mânã.În locul morþii: Tu, rãstignit!ªi toate cele scrise pentru minedintr-odatã, s-au împlinit.

Vedere

Mã aduni ori mã risipeºti, suflete?Uneori, am sentimentul cã suntun fruct sortit a nu-ºi mai gãsi locîn pomul dintâi.Viaþa? Corabie pe care o târãsc dupã minepe uscat. O pasãre neagrã, imensã, cuibãreºteîn vârful catargului, îngreunându-mi mersul.

în urma mea rãmân dâre adâncica amintirile unei cãlãtorii în cer.Visez cã ajung pe malul unei ape,o sãrut, cercurile ei se lãrgesc,mã cuprind...

Întâmplare lui Sergiu

Copil, cãutam greieri prin iarbãÎmi plãcea sã-i ascult –nu cântau niciodatã la fel.Când, într-o zi, minune maream gãsitun inel.

M-am gândit întâi cã e fermecat.Am vrut sã-l aruncdeparte, în urma mea.N-am putut, înãuntrul pietrei lui preþioaseun îngerplângea.

Am îngercat inelul, se potrivea întrutotul.Parcã fusese întotdeauna al meu.L-aº fi pãstrat pe deget dar mi-a fost teamãcã pierzãtorul eraDumnezeu.

Auzisem ºi eu de la unii ori alþiidespre nemãrginita puterea Lui.E limpede pentru toþi: cu Dumnezeunici când pierdesã nu te pui.

Peste ani am înþeles: inelul îmi era hãrãzit.(Începuusem deja sã umblu prin lume– paiaþã.)Drept pedeapsã din piatra-i spartã,îngerul morþii îmi râde, întruna,în faþã.

lllll POEZIE lllll

Costel STANCU


68686868686868686868

68

Toate drumurile duc la Toma

Ascultã, Doamne, cum pe Tomacâinii necredinþei lui în haitãîl muºcã iar pe dinãuntruca pe o prescurãca pe o prescurã de Paºti.Numai mâna lui, creangã prea verdede Florii tremurând cãtre Tinen-o pot atinge: o apãrãDuhul din rana cuielor sângerândîn palma Ta fãcutã sã certeºi sã ierte rãnile noastre în veac.

El era slab ºi curajos ca un om.Ca noi care azi stãm cu mânaîntinsã spre Tine.Tremura ºi sângera în sinea luica o creangã prea verdece-ºi cautã reazem în faþa furturnii.

Nu credeam sã-nvãþ a mã-ndoivreaodatã ca Toma.El atât a vrut sã pipãietrupul cel sfânt despre careºtia cã nu poate fi pe pãmânt.Sã pipãie ºi sã simtã suferinþamisterului cel nepipãibil.În necredincioasa lui credinþãatât vroia: sã simtã sângele sfântgata sã spele rãnile noastre.Sã rupã cu mâna lui, întinsã spre Tinelanþul îndoielii ce ne-ar puteacuprinde vreodatã când fiaradin noi va vroi sã scoatã fumºi sã ne-ascundã sufletul setos de Tine.

Doamne, nu-i aºa cã l-ai iubitºi-l mai iubeºti pe Toma?Iertându-l când iarba cea rea,unde vântul îndoielii bãtea,Toma cãuta rana cea sfântã a Ta,El era doar un om care voia sã ºtiede ce plâng mielul ºi ghiocelulde Paºti, când totul învie.

Mâinile lui sunt mâinile noastre,fãclii întinse spre Tinesã ia luminã opt zile plus o veºniciede cãutare din palmã.

Când îndoiala ca o ranã creºteºi singur pui sare pe easã vezi dacã se poate face stea.Când tot ce-i vânt, ca vântul treceprin iarba cea crudã ºi rece,unde mielul paºte ºi o sfinþeºte.

El se-ndoia ºi credea ca un om.El singur te-a pipãit pentru noi.Iar Tu l-ai iubit ºi iertat cã vroiasã-i ºtie adevãrului ultim aroma.Când drumurile toate duc la Toma.

Fulg sângerat, Românie Lui Tulbure Tulbure, martorul Unirii

Dacã noi, atunciu,noi, care noi?nu ne-am fi iubitpeste poate mai presus,dacã noi, atunci,cum, nu ºtiþi care noi?nu ne-am fi unit în Iisusîntr-un fulg mai greudecât aurul Apusenilor,tulbure, tulbure fulgpe cerul ºi creierul celorcare nu totdeauna au creierºi cer, ºi vin nouã de ne cer,Doamne, cât sânge într-unsingur fulg de decembrie,ar fi fost o mare iarnãºi definitivã fãrã nea,iubito, grozavã iarnãfãrã ea însãºi, iubirepustie fãrã noi înºine,asta-i situaþia meteo-istoricãpe-aici, de din vale de mâniede Rovine, iubito,fulgul meu sângerat, Românie.

l l l l l POEZIE lllll

NiCOLAESÂRBU


69

lllll POEZIE lllll

Maria MIERTOIU

Oraºul studenþiei

Paºii, covor de frunze,Oraºul studenþiei.Ambient cromatic... timpul.

Culorile toamnei.În alai pe strãzi, în vitrine,Fulare asortate, un pantof portocaliu,Femeile-s în ton... tinerii.

Paºii, covor de frunze.Oraºul studenþiei.Ambient cromatic... timpul.

Tablou complex.Ciori speriate pe crengi,Paleta toamnei, desãvârºitã.

Paºii, alai de culori,Nuntã de luminã,Culoare, ploaie, cald.Ciori, puncte în compoziþie, râsete.

Tinerii, în fluviu de viaþã.Alai de vicii mascate,Bine dichisite.

Paºii, alai de culori,Nuntã de luminã,Culoare, ploaie, cald.Calc pe frunze colorate.Amintiri ºi speranþe,Dinamica cromaticã, desãvârºitã.

Paºii, alai de culori,Agitaþie, tinereþe, contraste.Neînþelesuri, neliniºte, speranþe.

Paºii, covor de frunze,Oraºul studenþiei.Ambient cromatic... timpul.

Potir

Când am coborât în potirEra, precum la botez...Lacrimã, speranþã, uºurare,Începutul de lume ºi de bine.

Când am urcat pe marginea lui,Din nou cãdea, urãciunea.Mereu pojghiþã fragilã a pãcatului.

Când am coborât în potirEra precum la botez...Uºurare, bucurie, lacrimã, speranþãÎnceput de lume ºi de bine.

Tatãlui meu

Rob al descântecului vechi,Mugure, mlãdiþã, fragilitãþi cu zvâcniri de sevã.Ochi pironit în descântecul cosmogonic al secundeiPicioare obosite de ani,Suflet înaripat, cugetând adânc, „miºcãrile“...Rob al descântecului vechi,Mugure, mlãdiþã, fragilitãþi cu zvâcniri de sevã.Ochi pironit în descântecul cosmogonic al secundeiPicioare obosite de ani,Suflet înaripat, cugetând adânc... „miºcãrile“Martie, în vibraþii subtile, omul.

Tablou de varã

Iunie, afundat ºi gemând în verzuri.Aleea cu mesteceni, drum de iniþiere ºi popas.Trandafirii multicoloripetalele alunecã din cupe fragile.Ofranda pãmântului,Tot ritualul germinaþieiViaþa la casã, energii germinative, colorateOfranda pãmântului,Tot ritualul muncii.


70707070707070707070

70

Florin BRÃDEAN

Cutremur în casa vieþii

ªi frate-meu era tare interesant! De unde,de neunde, numai ce te pomeneai cã aduce bauna, ba alta de care nici prin cap nu-þi trecea. Eldescpoperea cuibarele gãinilor pe sub garduri,lãcaºul dihorilor,vizuinile vulpilor, cuibarele faza-nilor prin cele mai duºmãnoase spinãri ºi câte ºimai câte, de îþi fãcea pãrul mãciucã ºi-þi puneainima în frigare.

Într-o zi iar aºa. Pe când se aflau în misiuneruºii, care erau încartiruiþi la noi, frate-meu, fãrãsã-l simt, cã numai noi doi eram acasã, a cotrobãitprin camerele lor, ca sã vadã ce au. Dupã ce ºi-astâmpãrat curiozitatea ºi a mai rãrit dintre lucrurilelor, a venit la mine. Cum eu nu-i dãdeam impor-tanþã, fiindcã împleteam cu mare grabã o vârºãpe care voiam s-o scufund seara în Criº, mã fãcuatent: „Pâs!“, ca sã mã uit la el. Îndatã ce-mi mutaiprivirea pe el, îi vãzui faþa îmbujoratã de plãcereºi de bucurie, precum ºi degetele mâinilorrãsfirate peste piepþii tare umflaþi ai hainei.

– Ce-ai acolo? îl întrebai eu, chiar curios.– Am niºte cutii sclipitoare, de îþi iau ochii,

zise el ºi le scoase pe amândouã ca sã le vãd ºisã mã minunez.

Îndatã mi se opri respiraþia ºi, neºtiind ce sãfac, strigai la el, ca un om epuizat fizic ºi moral:„Stai!“... Nu miºca!“.

Frate-meu fãcu ochii mari de mirare, dar sesupuse disperãrii mele, þinând în mâini cele douãcutii sclipitoare. Le luai de la el biniºor, pe rând,atent, ca sã nu se desfacã inelul de deasupra.Le pusei jos ºi rãsuflai ca dupã un chin nemai-pomenit. ªi, fãrã sã rãspund la întrebarea lui cã„Ce-s astea?“, îl întrebai eu, cu gravitate zdro-bitoare în glas, dacã mai are pe undeva. M-a dusîn casã ºi mi le-a arãtat sub pat. M-am bãgat dupãele ºi le-am scos cu mare grijã. Erau patru. Înprivire ºi în atitudine citeam cã-i pare rãu cã mãfac stãpân pe lucrurile lui. L-am împãcat repedespunându-i cã mie nu-mi trebuie, cã i le las lui,dar înainte, trebuie sã-i spun ce sunt ºi cum sefolosesc. Le-am luat cu grijã, cum iei ouãle sã nuse spargã ºi le-am dus în curte, lângã celelalte.Acolo i-am spus cã sunt grenade, iar dacã suntemîn viaþã se datoreazã faptului cã nu a desfãcutnici un inel. Îndatã s-a schimbat la faþã, uitându-

se la ele cu groazã ºi urã, spunându-mi cã a maiascuns douã ºi într-un pat, sub saltea. Dupã cele-am dus pe toate în camera de unde le luase,frate-meu a venit lângã mine, unde împleteamvârºa, ºi a stat multã vreme pe gânduri, fãrã sãscoatã un cuvânt...

Altãdatã, prin luna decembrie, nu era îngheþat,dar era frig afarã, frate-meu mã cheamã de zor îngrãdinã ºi-mi aratã un pistol, pe care îl þinea ascunsîn gireada de paie. Pistolul era atât de ruginit, încâtºi cocoºul ºi magazia erau înþepenite. L-am luatcu noi în casã ºi, îndatã ce mama ieºi cu haineleîn curte, la fântânã, sã le limpezeascã ºi sã leîntindã pe sârmã, eu am turnat, pe cocoº ºi pemagazia pistolului, petrol dintr-o sticluþã în careþineam petrol pentru aprins focul, l-am ºters apoibine cu o cârpã ce-o avusesem la îndemânã,fãcându-ne în acelaºi timp ºi planul sã mergem cuel dupã iepuri. Cum fãcurãm, cu nu fãcurãm,puserãm cocoºul ºi magazia în miºcare. Înmagazie erau cinci cartuºe.

Eu, autoritate recunoscutã de frate-meu, înmaterie de arme ºi rãzboi, am început sã trag maiîntâi în vatrã, ºi ultima, fiindcã o tunãturã nãpraz-nicã ne surprinse complet nepregãtiþi ºi ne învãluiîntr-un fum înecãcios. Am rãmas câteva clipeaproape inerþi de spaimã, dar nu mai era timp degândire. Repede am deschis ferestrele ºi amastupat gaura din vatrã cu pâine ºi praf, ca sã nuafle mama.

– Stai tu în casã cã eu îl duc în gireada depaie ºi om mai vedea ce facem cu el, îi zisei luifrate-meu. Mai lasã puþin fereastrele deschise ºiînchide-le.

– Voi nu simþiþi cã-i aer stãtut aici? ne zisemama ºi lãsã uºa deschisã larg.

Nouã ne pãru bine cã mama n-a auzitpocnitura ºi cã nu ne ia la rost pentru mirosul acelaneobiºnuit. Ne furam cu ochiul unul pe altul ºirepede ne-am ºi gãsit de lucru pe-afarã: nu maiprea erau lemne tãiate...

A doua zi, m-am înþeles cu fratele-meu sã-ifacem pistolului de petrecanie: mergem cu el laCriº, tragem cele patru gloanþe dupã peºti iar dupãaceea îl aruncãm în apã...

De câte ori îmi aduc aminte, ºi-mi aduc amintede multe ori, parcã mi se taie puterile, mi se moaiepicioarele ºi mi se cutremurã inima...

lllll PROZÃ lllll


71

Fãrã îndoialã cã este una dintre valorile su-preme, specific umane, ca ºi iubirea, credinþa,speranþa, ultimele trei fiind chiar cele mai înaltevalori, virtuþile teologice, greºeala împotrivaacestora fiind chiar pãcat împotriva Duhului Sfânt.

ªi despre prietenie, ca ºi despre celelalte valorisupreme, avem biblioteci întregi de teorie, maicomplicatã este însã trãirea efectivã a acestora,când ne confruntãm concret cu ele, când trebuiesã le asimilãm în fiinþa noastrã pãmânteanã, ceacare se preumblã printre pãcate ºi virtuþi, îngrijorãride toate felurile, satisfacþii ºi profunde dezamãgiri.

S-a spus despre prietenie cã este una dintretreptele iubirii, una înaltã, când încã facem selecþiealegând dintre oameni pe cei în care avemîncredere, ºi care, la rândul lor, au încredere înnoi. Cu bunele ºi relele noastre ºi ale lor.

Pe prieten nu-l considerãm infailibil, cãci,astfel, doar Dumnezeu este, dar nu ne clãtinãm laprima lui slãbiciune. Cãci prietenia, dacã nu este otrãire sufleteascã viguroasã, care depãºeºte cuhotãrâre vicisitudinile prin care adesea trece, nuexistã ca atare. Aº compara-o cu surfingul de Ta-hiti, cel atât de „profesional”, când surfer-ul înfruntãcele mai înalte valuri, cu tot curajul, ºi iese de pecreasta acestora, tot în picioare, vertical.

Bun, bun! Dar cum facem aceasta? Ca ºi lasurfing, antrenându-ne. Fiecare dintre noi, cândajungem la o anumitã vârstã, suntem destul deantrenaþi ºi constatãm cã ducem cu noi, de o viaþã,doar câþiva prieteni, de care viaþa, cu bunele ºi maiales relele ei, nu ne-a putut despãrþi. Existã acolo,în adâncuri, ceva puternic ce ne leagã de ei,afinitãþi inefabile, ºi, cu siguranþã, un respectreciproc, precum ºi faþã de valoarea în sine aprieteniei.

Prietenul nu ne greºeºte niciodatã iremediabil,cãci este delicat cu trãirile noastre cele maiprofunde, pe care le simte, cãci faþã de prieten eºtiîntotdeauna o carte deschisã. Cel care ºi-a câºtigatprieteni, ºi-a câºtigat tãmãduitori de suflet.

Aº aborda acest cuvânt vizavi de pronunþarea

sa ºi asumarea sa superficialã, doar aºa, ca sãne aflãm în treabã! Chiar ºi aºa, poate cã vine unmoment în viaþã în care trebuie sã ne confruntãmcu propria superficialitate.

Suntem consecvenþi? Cã, de nu suntem,existã o problemã, un conflict interiorneconºtientizat ca atare, ºi care, cu siguranþã,ne face sã suferim.

Pãi, atunci când ai pronunþat acest cuvânt,nu mai poþi sã te joci cu el, dacã, din întâmplare,întâlneºti un om pentru care acest cuvânt areacoperire în concret, în realitate.

Prea multã vorbãrie, ar zice unii! Frecãmmenta! Sã-i credem ºi pe aceºtia! Dar sã-iîntrebãm, cu delicateþe însã, au, cumva, îngrijo-rãri? Au dezamãgiri? Au neîmpliniri? Au nostalgii?ªi, în ultimã instanþã, au prieteni adevãraþi? Pãidacã-i au pe aceºtia, cum de mai au îngrijorãri,dezamãgiri, neîmpliniri ºi nostalgii? Cãci prietenul,la o ºuetã, îþi face o pasã (bineînþeles la figurat),ºi þi le-a luat pe toate dintr-o miºcare a mâinii!

Ei, dar sã fim realiºti, chiar aºa un prieten eaproape imposibil de gãsit! Cu o excepþie. Dacãne raportãm la valoarea supremã, la adevãrulsuprem, adevãr care e bine cuibãrit în fiecaredintre noi, da, atunci l-am gãsit!

E Prietenul Universal, care, cu o pasãnevãzutã, ne ia, la propriu, toate îngrijortãrile ºitemerile, ºi asta, foarte concret.

Eºti tu, cel ce citeºti acestea, beneficiarulacestor pase? Mediteazã!

Alina Lucia MUSULBAª

PRIETENIE

Matrice arhaica III

lllll ESEU lllll


72727272727272727272

72

ZairaSHAMHARADZE

Cãlãtoresc

Voi crede ºi mai credîntr-o þarã a minunãrii,într-un tãrâm al minunilor!

Am cunoscut iubireasau ea m-a cunoscut,bucuriile vor trece,au ºi trecut,eu încã trec...

Totul e o poveste,cu emoþii la fiecarepaginã recititã,citeºte retrãitã...

Acum cãlãtoresc,trenul se tot grãbeºte;mã apãrã cuvântulluat peste tot -eliberându-mã,legându-mãºi ceasul cu pendulãce încã mã trezeºte.

Glasul

Nimic de dat în gaj,nopþile curg de vise,iar când mã trezesc,devin personaj.

Þin post negru,ies pe vânt, pe furtunã,sui vârful muntelui,fluturând o eºarfã albã...

Dar glasul strigã:„Acolo ai sã rãmâi,pânã la sfârºitul zilelor!Pânã la sfârºitul sfârºitului,chiar de-ar începedin nou ºi din nou!”

Vãzduh ºi piatrã

Fiecare dimineaþã a lumiiare o altã culoare,are un alt parfum,le simt mergând desculþã,prin glodurosul drum,printre gloanþele care ºuierã,printre câinii care mã latrã,printre ºerpii cei zâmbitori,prin sângele care þâºneºtela fiecare rafalã venitã dinvãzduh ºi din piatrã...

Nu am de ce mã plânge,nici ce sã reproºez destinului,în braþele cãruia am adormitca sã nu aud cântecul depãrtãrii,ºoapta suspinului...

Rãsãrind din nimic

Gânduri pe care le înalþpe ramuri de sticlã,în mireasmã de flori...

Soarele lumineazãînaintea umbrei,rãsãrind din nimic,în timp ce cutreier strãzileºi totul mi se paremai mic...

Trupul începe lichidsã pluteascã-n luminã,urmele memorieisunt curate, fãrã de tinã...

Am gãsit pe pãmântsufletul-pereche,dar el va fi ºi dincolo?

lllll POEZIE lllll


73

lllll POEZIE lllll

spre damasc

femeia pe care am sã þi-o arãtnu mai existã demultnu a mai rãmas decâtconturul ei gol în palma mea ca o durereiradiind noapte de noapte dinspe omânã amputatã în tranºeele luptei mele cuîngerul ºi þara pe care am sã þi-o arãtnu mai existã demultnu a mai rãmas decât un drum lungcât oftatul unuiolog în faþa orizontului de chemãri ºi iluziinici portul pe care am sã þi-larãt nu mai existã demultnu a mai rãmas din eldecât infirmul acesta orbit deluminã obosit ºi cãlcat în picioare de hoardede turiºti pe drumul damascului.

accidentul

cineva îmi traseazã cu creta albãconturul pe asfaltca ocolivie în care mã înghesui cum potcu garderoba mea de poeme cu tot cumansarda mea cu vedere la cerplinã ochi de iubiri imaginareºi alte deºeuri reciclabileîmi pun telefonul pe silentºi privesc cumpietonii se opresc în jurul meumimând interesulatenþi doar la puntea lor îngustãdintre astãzi ºimâine scot din buzunar firimituri de pâineporumbeii dau iamaîn colivia mea de cretãvorbind într-o limbã angelicãdespre onorurile care i se cuvinunui semen de-al lor cãzut la datorie

pescuirea miraculoasã

mi-ai promis cã nu vom îmbãtrâni niciodatãcã ne vom trezi peste secoleîn aceleaºi trupuri puþin lustruite la coatemirosind a levãnþicã ºi a sânziene caîn lada de zestre a bunicii cu hainele ei pentrutoate anotimpurile de pe lumea celaltã cã vomsta mânã în mânã sub torentul curgãtoral timpuluiînconjuraþi de liane ºi flori de apãprecum regii din basme vom vedeainorogii venind sã se adapeºi scufundaþi în poem vom aºtepta cuminþiplasele unei pescuiri miraculoasepânã atunci însãîn fiecare zi învãþ sã te credsã descopãr cã în braþele tale eºi pãmântul ºi cerul ºi loculîn care pot sã mã pierd

inspiraþie

de curândmi-a crescut în palmãîntre tenar ºi hipotenar pe muntele lui venusun lãstar de cais uimit stau îl privescde seara pânã dimineaþa îl stropescîl ascundîn mãnuºã îl feresc de soare de gerde atunci nu mai dau mâna cu oameniimi-e teamã sã nu îl strivescpe furiº îl mângâi îi cânt îi dansezca un pãrinte care îºi dezmiardã odoruldoar tu îl ºtii ºi uneori vii ºistãm împreunã neºtiuþi nevãzuþisub frunziºul lui tot mai des

numai când plouãdesfac pumnul ºi îl arãt cu mândrie noriloratunci merg pe stradã cu palma întinsãlumea mã ocoleºte ca pe un nebundoar bãtrânul cerºetor mã priveºte înþelegãtorºi îmi întinde zâmbind un bãnuþ

ConstantinRUPA


74747474747474747474

74

Vioarã aprinsã aºteptarea

Tocmai timpul scãpase din cuºcãfelinã cu privirile-n flãcãriferice felinã cu aripi întinse

al nouãlea cer îºi desface mãtaseatrec fluturipulseazã pulberi de aur

îmi plouã dulce în faguripasãrea din privirile tale

La pãsãri

Adormise vântul pentru o clipãºi blând respira în ogradã veaculse leagãsemnul de semn ºi de alt semnaºa îmi cuprinde ºi aºa cuprindcu trei aripi pãmântulecu trei priviri

îmi trece fiinþã în vis

aºtept sã vinã marea ºi þãrmul sã vinãarbori cu braþele întinse pânã la cermã þin în amintirile lor ºi în seve

mi-e aproape clipami-e aproape veacul

Stând pe þãrm

Cu septembrie mã înþeapã steauaprivindu-mã adânc

ascuþit bine de tot târziulprin inimã ºi prin amintiriadeseori vis rãsãritul de soareaducându-mi în simetrii

în pulberi s-au dus oglinziletot aurul ºi tot argintulo respiraþie blândã venea din adâncuriºi alta din sfera de sus

un ochi deschide seminþelepãianjen subþireîntre un soare ºi altul

Nuanþele timpului

Asemenea tu cu focul tãupereche faci focului meu

îmi vii dintr-o copilãrie vechenemaiºtiutã pânã acum

îþi prindvibraþia infinitului tocmai atuncicând tu îmi vibreziºi þi-o închid în piramidã

totul e privire totul e pulspânã ºi somnul

Altã scrisoare

E timpul închisînceputul sfârºitul nu i se vãd

nu mai caut nimic îmi aºteptsfârºitul ºi începutulaºtept aºacât e drumul de lung

îmi sunt la fel uneoriprivirile taleîn oglinda privirilor mele

ciudat obicei iubirea

Iubire

Suntem prea aproape pentru a ne vedealasã-mã o clipã lasã-mã un veacsã îmi fac spaþii amintirea ta

sã te vãd departe sã te uit aº vreasã mã uiþi ºi tutimp sã vinã-n valuriþãrmul sã ne muºte

ºi sã-mi vii alene dupã secoli iarãsã îmi stai pe ramurisã îmi cânþi în zoricuib sã-þi faci în mine

sã îþi vin în apesã adorm acolo

lllll POEZIE lllll

Ovidiu TOMA


75

Particula lui Dumnezeu

Mirându-mã la un capãt al lumii,sunt vãzut la celãlalt capãt al lumii,creatorul din mine poartã oglinda în ele rãsfrântã acolo Particula lui Dumnezeu - chipul ºi asemãnarea -nu încercaþi sã plonjaþi cãtre imaginea voastrã fãrã asigurarecã în conºtiinþa noastrã reflexivãtoate sunt în bunã miºcarepânã la nãprasnica aºteptarede a ne gãsi alãturi

Iubitoce frumos îþi reglezi traiectoria fericiriiorbita sãrutului rãmânecu lumina buzelor ºopotind poeticalãturi/aºa/acumpunctul pulseazã cu inima în ritmîmbrãþiºarea sfideazã îndepãrtând toate cele rãmase pe orbitãsemenii admirã ocrotitoarea rotitoarea nucleului ca izvor, imaginea taîn care se scaldã Copilul lui Dumnezeu

Boson Higgs

Precum pâinea ºi vinul sunt din sfinþenieori palma ta stângã pe palma mea dreaptãpãmântul oglindit de cer ºi cerul de ape…

Viaþa ºi moartea devin încã liniºtite, încã!

Cine sã riºte stârnind furtuna în soartãcum sã se deschidã ochiul clarvãzãtorca protest faþã de vinovata continuarea regulilor lipsite de logicã geonicã?

Priviþi : defilãm în tristeþe/bucurie congeneriîntâi difuzãm culoare luminiscentã pe apesã poatã trece corabia fiecãrui pirat din noicu sfidare peste Triunghiul Bermudelor ºi Poliapoi aruncãm culoarea întunecatã a omuluiamestecatã cu stãruinþa falsãa rugãciunii ocazionalea chefului ordinar

Ioan Dan BÃLAN

ori a orgasmului în care parteneraplecã la braþ cu câºtigul ca împlinire… nu-i aºa?

Iertaþi : pâinea ºi vinul din suflet purificataºazã perechile în jocul nouacolo toate se dau/se iau la schimbaici te întristezi ca sã te bucuri, uituculepânã te pierzi singur din vedere, în haos…Doamne, iubita încã îmi astupã gura cu ochiise roagã sã deschid trei ochi ai meipentru Tine, pentru ea, pentru mine !

Prin liniºtea Luminii

Trecem veºnicia pe rândinspirãm groaza întunericuluiexpirãm bucuria luminiivindecãm întru amintiri crucificateumbra Soarelui lovit nevoit de Lunãne închinãm folosind gest strãinne rãtãcim în gândul crepuscularcã ºi Tu eºti din aceeaºi materie.

Mint feþei mele încrezãtorcã judecata celui din oglindãe lumânarea care se bucurã dublumistuindu-se în faþa timpului.

Vedeþi? înfãºor trupu-mi în jurul feºtilei de smirnãtrec veºnicia cu lumânarea aprinsãcar viaþã ºi moarte din rãsputeri sã mã bucur încã o datãport raniþa închipuirii cãtre tranºeele rãmasepe locul vaselor sanguine carbonizatesã le umplu cu nãdejde…

Da, ca la orice înaltã solicitare celestãaripile ºi picioarele sunt curat chezaºscãrii secrete a scribului hãruitsã afle, sã spunã, sã tacã!

lllll POEZIE lllll


76767676767676767676

76

MARIN MOSCU

Scriu despre poetul Marin Moscu, pentru cãpoemele sale, clare ºi limpezi, ne conving cãsunt urzeala unui înger frumos. „Foºnetul eterni-tãþii” ne trezeºte romantismulmult visat, din care se rupe omireasmã crudã de ram dintr-unarbore tânãr, ce împlineºtepoemul ca o naºtere adevãratã.Totul pare ca un ,,Imn viþei de vie”când poetul îi bea licoa-rea,precum ºi-ar bea propriul sânge.„Apocaliptic viþa de vie-mi intrã-ncasã,/Se-ntinde în suflet, s-aºeazãla masã,/Imi bea sângele, îi beaulicoarea/Srãbunul din oale îmiarde rãbdarea./Tu, Înger cu aripi de piatrã ºi lut,/Magistru-n lumina din ochiul pierdut,/Mai spune-mi de clipa adâncã, brãzdatã,/Cu plete de vie, cusânge de fatã./Alu-nec în zare prin calul troian,/Doamnã de brumã,ce vise sã am?/În ruga adâncã,în clipele moi,/E lacrima viei depusã-n butoi”Poemele, din aceastã carte sunt invadate de uneros cu dimensiuni de atmosferã magicã. MarinMoscu este în primul rând un poet ardent, carene face sã apreciem poezia pe care o scrie. Estevaloros prin metaforele pe care le aºazã înpaginã ceea ce dã farmec lirismului sãu.

Nu poþi sã nu tresari atunci când ai sub priviriasemena versuri, o asemenea încãrcãturã emo-þionalã transformatã-n versuri, care par a fi flãcãriînãlþându-se mereu spre timpul pururi renãscut.Poetul dã curs unui joc cu tot ceea ce-l înconjoarã.Din ochiul limpede al poetului curge doar luminãºi poezie.

De o expresivitate aparte,dar ºi de o tulburã-toare eleganþã liricã este poemul intitulat „Verti-calitate” pe care-l citãm pentru mesajul sãu:„Morþii moþãie/Cu speranþele în mânã./Buzele talese apropie/De irisul meu,/Aripa vântului/Trece prinoasele sângelui/Morþii moþãie/Prin cuvinte/Viselelor/- fulgere surde -/Pe oceanul vieþii./Ce lacrimimai poartã/Uimirea buzelor/Când în irisul meu/se vãd cruci/Care vin/Lângã iarba/Ce vrea sãsusþinã/Verticalitatea”.

Marin Moscu, manifestã o surprinzãtoareapetenþã pentru poezia de o realã transparenþã, careconfirmã credinþa în exigenþã, în poezia acceptatã decititori.

Poetul Moscu pãtimeºte frumos, în folosulpoeziei, scriindu-ºi poemele cu atâta nesaþ ºi cutot firescul inimii, încât ai putea crede cã, timpul s-a oprit în loc.

Lejeritatea cu care scrie, limpezi-mea versului,ne fac sã-i apreciem aºa cum se cuvinepoezia, cu bucuria sufle-tului, o bucuriedeschisã spre fereastra liriciipostmoderne.

Drumul parcurs nu a fost numai unullung, sub aspect liric,dar este ºi unulelevat, cu modalitãþi de expresie proprie,cât ºi cu o realã definire a artei poetice.

Surprinzãtor este faptul cum poetulne aduce sub priviri bruma, pentru a-icontempla aripa la intrarea ,,În foºnetuleternitãþii”: „Pe cer zboarã o aripã,/Oaripã fãrã iadeº,/Fãrã ochi,/Fãrã sânge./

Aripa are/Pieptul dogit/De zbor/ªi înalt./Ea esteculoare,/Inchipuire,/Orizont de vreme./Este bruma/Pe care ºi tu/O primeºti/La intrarea /În foºnetul/Eternitãþii”

Pãtrundem în atmosfera unei poezii de maresensibilitate, care ne face sã tresãrim. Aceastãpoezie este intitulatã „Semn de altar“: „Pune-mipãmânt/In strana ochilor,/Spune-mi moartea/Vestejind/Subsidiar.../Pune-mi semn de altar/Insuflet,/Spune-mi muribundul/Inchizând subpleoape/Flortile somnului./Doamne,/Cum mã înºel/In spunere,/Pune-mi, Doamne,/Poezia pe buzele/Ce ºtiu/Sã viseze”

Deducem din versurile acestui volum cu titlul„Foºnetul eternitãþii” dorinþa de originilitate.Tainelepoemelor se succed prin realitatea imediatã ºi rãs-pund la întrebãrile fundamentale ale lumii.

Citindu-l pe poetul Marin Moscu, ai impresiacã îl cunoºti de-o viaþã, cã te-ai obiºnuit cu sin-ceritatea trãirilor sale, cu discreþia ºi valoareaversurilor din întreaga sa creaþie literarã. Impleti-turile sale de cuvinte rãmân anemone pline de cu-loare, la geamul plin de imagini prin care curge„sângele ºarpelui care-ºi murmurã continuitatea”

Luãm în considerare ºi un alt volum deversuri al poetului Marin Moscu ºi anume carteapentru copii ºi pentru bunici. „A deshis o floareochii”.

,,A deschis o floare ochii” a deschis o luminãpleoapele spre cerul înalt ºi luminos al copilãriei, al

lllll PROFIL DE SCRIITOR lllll

MIron ÞIC


77

AdrianaTOMONI

nepoþelului Mario-Matei. Poetul ºtie cum sã treacãîn lumea vie a copilãriei, în lumea plinã de uimire,cu cel mai omenesc gând ºi cu cea mai gingaºãdãruire. Autorul ºtie sã coboare din înãlþimeavârstei, ºtie sã mângâie dulce ºi frumos cuvântulaºezat în poem, în versuri despre anotimpuri, poeziidespre mamã, despre 8 martie, despre animale,joacã, ºcoalã, bunici. credinþã. Cartea cuprindeversuri dragi copiilor, pline de sensibilitate ºi cudragoste de viaþã. Din ciclul ,,Poezii de iarnã” neoprim la poezia Jocul fulgilor de nea“, la acel fulgde nea care „A venit tocmai de sus,/Din lumina luiIisus!“

Din lumea animalelor, poetul alege în primapoezie din acest ciclu ciocãnitoarea, pasãrea care,cât e ziua de lungã, bate cu ciocul ei în scoarþapomilor din livezi, stârpind dãunãtorii: „Sanitarulpriceput,/E mândra ciocãnitoare,/Când livadapoartã-n scoarþe/Bube vechi,dãunãtoare./Ea cuciocu-n plin loveºte/Viermii care dorm ascunºi/Pânãmugurii de soare/ªi de farmec sunt pãtrunºi”!

Pentru ziua de 8 martie, autorul îi dãruieºtenepoþelului, pentru mama sa, „Cadou de ziuamamei“ : „Mama mea e cerul cu stele,/Poartã-n ochiiei de foc/ªi la pieptu-i mã-nfãºoarã/Cu iubire ºinoroc./Mã mângâie, mã îngrijeºte,/Iertãtoare emereu,/De ziua-i drept mulþumire/ Ii dau un sãrutcadou.”.

Ultimul ciclu este închinat poeziei religioase,o poezie scrisã cu mult har ºi cu gândul la BunulDumnezeu. Redãm o astfel de poezie, intitulatã„Cruce-n cer ºi pe pãmânt” : „Cruce-n cer ºi pepãmânt,/Cruce-n suflet ºi-n cuvânt,/Cruce-n chipºi asemãnare/De la munte pân la mare,/Crucea însimbolul ei/Este-un zbor de porumbei,/Cãprioarele-n pãdure/Semnul crucii fac sã-ndure/Viaþa-n liniºtedeplinã,/Cruce face-orice jivinã. Eu, copil, sfios,supus,/Sunt cu gândul la Iisus,/La crucea lui iertã-toare/ªi de viaþã dãtãtoare!“

Acestea fiind spuse, îl aºteptãm pe Marin Moscu încontinuare, cu viitoarele sale cãrþi, dorind-i mult succes.

lllll PROFIL DE SCRIITOR lllll

Noapte divinã

Noapte divinã,Pace blândã, linã.Cerul s-a deschis,Totul e ca-n vis.

Îngeri glãsuiesc,Diafan plutesc.Ierburi parfumate,Vindecã de toate.

Tainic duh se-aºazã,Binecuvânteazã,Ne umple de bine,Suflete ne-aline.

Stelele sclipesc,Parcã ne vorbesc,Luna ne vegheazãªi încet ofteazã.

Pendula

Pendula bate, e zece,Bradul îmbrãcatîn haine noi sclupeºte,Lemnele trosnesc în ºemineu,Lumânãrile pâlpâie mereu,

Douã pahare cu vinDorul meu ºi-al tãu în alin,O ºoaptã-mi spui la ureche,Bat inimile vii, pereche.

Primãvarã timpurie


78787878787878787878

78

Raisa BOIANGIU

Romanul ºi nonficþiunea

Romanul ,,Ritualul bestiei” semnat deprozatorul Cornel Nistea, apãrut la editura,,Teognost” din Cluj-Napoca, în 2008, m-aconvins de forþa epicã a autorului, alcãtuitã dinîntâmplãri terifiante dintr-un trecut trãit ºi de mine...

Acum i-a venit rândul romanului „Întâlnirilemele cu Orlando”, semnat de acelaºi autor ºiapãrut în 2012, la editura ,,Unirea” din Alba Iulia.

Întâia lecturã a fost superficialã, fãrã con-cluzii clare... Apoi, cu o lentoare calculatã, cusublinieri pe carte, am început sã dibuiesc esenþacãrþii ºi am descoperit în detaliile ei: descrierisensibile de naturã, romantism în portretizareachipului femeii, curgerea naraþiunii de la simpledialoguri, la precipitarea acþiunii prin feluriteîntâmplãri, toate înnodate prin seva expresiilorsporitoare a consistenþei subiectului.

Astfel, am aflat cã aceste ,,Întâmplãri cuOrlando”- sunt întâlnirile unui intelectual cu alþisemeni, într-o lume neprielnicã, opresivã.

Tot ce este puritate în aspiraþia unuiintelectual întru constituirea unei lumi artistice,capãtã multiple piedici într-o lume a barbariei, încare civilizaþia ºi cultura sunt înãbuºite cu perver-sitatea ideologiei înrobitoare ºi deseori devasta-toare, în care deþinãtorul talentului pur, nu-ºi maiare locul.

Scriitorul Horaþiu Codru - un tânãr iubitorde artã, dar ºi de femei pe care le trateazã c-oînþelegere ºi-o duioºie admirabile, nu este numaiautorul unui roman citit ºi la ,,Europa liberã”, câtºi preocupatul de o temã de cercetare pentru,,Institutul de psihologie”, în vederea obþinerii unuidoctorat.

Prietena lui, Ana Maria - nume simbolic-ziditã întru iubirea lui Horaþiu, fãrã gând ºi faptede trãdare, pregãteºte ºi ea un doctorat înAmerica, fiind apreciatã în tagma cercetãtorilor.

Problema ce apare cu acuitate în romaneste aceea a posibilitãþii de a rezista într-o lumepervertitã de comunism, care vede în intelectualio primejdie pentru propria existenþã.

Prima parte a romanului este construitãmigãlos sub forma unor dialoguri între mai tânãrul

Horaþiu, scriitor ºi mai vârstnicul Orlando, pictorcu multiple expoziþii, recunoscut în þarã ºi înstrãinãtate, invidiat pentru succesele sale la femei.

Orlando picteazã nuduri pentru care estecertat de pudicul Horaþiu, dar pânã ºi aceastãpreocupare în domeniul artei este interzisã însocietatea socialistã multilateral dezvoltatã, întrucâto astfel de picturã este consideratã decadentã,politicul intervenind ºi în corpul specific al artei.

Pentru a scãpa de asemenea intruziuni ºitemeri, Orlando se retrage în licoarea bãuturilor,pictând orice altceva, plãcerea trupurilor înfrumuseþea lor sacrã, fiindu-i interzisã.

Tânãrul Horaþiu pleacã la Praga cu o bursãca sã-ºi continuie lucrarea de doctorat, dar e urmãritde securitate, considerat un pericol ideologic,poluant al ideilor comuniste.

În Praga o întâlneºte pe Katarina, o intelec-tualã care-i propune sã fugã în Occident pentru ascãpa de urmãrirea securitãþii.

Scriitorul Cornel Nistea surprinde în acestroman al întâlnirilor cu semenii sãi întru culturã,avatarurile trãite de intelectuali într-un timp ºi spaþiuticãloºit.

Fie ca romanul ,,Întâlnirile mele cu Orlando”sã-ºi afle locul cuvenit în panoplia celor mai buneromane despre intelectuali ºi patimile lor într-o lumecare ne-a pervertit ºi ne-a inoculat temeri ºi ne-aîndepãrtat de puritatea ideilor artistice exprimatecu har.

Acest roman este ºi ficþiune ºi evaziune într-o realitate trãitã ºi transcrisã prin suflul de artist alunui marcant intelectual- scriitorul Cornel Nistea.


Autoportret


79

În luna martie a.c. Parlamentul României a luatdecizia ca ziua de 31 august sã fie declaratã ZIUALIMBII ROMÂNE, zi în care sã se desfãºoare pestetot în lume – acolo unde existã comunitãþi de români– programe ºi manifestãri culturale consacrateacestui eveniment. S-a pornit de la ideea cã „limbaromânã reprezintã fundamentul identitãþii naþionale“ºi ea trebuie apãratã ºi în acelaºi timp onoratã detoþi aceia care o poartã în minte ºi în suflet, oriundes-ar afla ei.

Ca urmare, pentru prima datã, LIMBAROMÂNÃ a fost sãrbãtoritã în comunitãþile româ-neºti de peste tot din lume, începând din NouaZeelandã, Australia, Canada, SUA, RepublicaMoldova, Ucraina, Ungaria ºi terminând cu ÞãrileNordice.

Numeroaselor manifestãri culturale consacra-te acestui eveniment, li s-a alãturat ºi AsociaþiaScriitorilor din Judeþul Hunedoara împreunã cuUniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România - FilialaHunedoara, sub egida Bibliotecii Judeþene „OvidDensusian“ Hunedoara-Deva, care s-au alãturatacestei frumoase sãrbãtori a tuturor celor carevorbesc ºi simt româneºte.

Toþi cei prezenþi ºi-au exprimat respectul ºipreþuirea pentru limba maternã, prin poezii ºimateriale privitoare la formarea poporului ºi limbiiromâne, importanþa limbii române deoarece ne dãidentitate ca neam, datoria noastrã de a o pãstracuratã ºi nealteratã, de a o apãra de invaziacuvintelor strãine, „la modã“, ea fiind peceteanoastrã ca neam.

Au fost prezenþi scriitorii: Mariana Pândaru,Gligor Haºa, Miron Þic, Raisa Boiangiu,PetriºorCiorobea, Romulus Tot, Maria Toma-Damºa,Florian Brãdean, Daniel Marian, Gheorghe Rotar,

Virgil Ioviþã, DumitruDumitrescu, AdrianaTomoni. Fiecare a purtatîn piept o cocardã cutricolorul românesc ºis-a bucurat cã în sfârºit,LIMBA ROMÂNÃ estesãrbãtoritã pe întregmapamondul, oriundese aflã comunitãþi deromâni.

Ziua s-a încheiatcu mesaje trimise cãtreromânii de pretutindeni,aºa cum am primit ºinoi de peste tot.

Încheiem cu salutul dlui Alexandru Cetãþeanu,preºedintele Asociaþiei Canadiene a ScriitorilorRomâni, care ne-a transmis:

Sã ne trãiascã Limba Românã!Sã ne trãiascã! Ancuþa Bârsan

DE ZIUA LIMBII ROMÂNE

lllll EVENIMENT lllll

LIMBA ROMÂNÃLuminã dulce-i Limba Românã!Luminã de suflet, luminã de floare.Luminã nãscutã ca sã rãmânãCa o iubire sfântã, fãrã uitare.

Luminã urcând în fiecare cuvântLuminã ºi ºoaptã de frunzã verdeEa ne este cel mai curat legãmântFrumuseþea ei nicicând nu se pierde.

Când trecem codri de aramãÎn inimi ne-nfloreºte blândAcel cuvânt de dor, care ne cheamãAcel cuvânt, cuvânt chemând.

Miron Þic


80808080808080808080

80

Nu-mi amintesc în ce împrejurãri ne-am cunoscut. Sigur datoritã scrisului,poeziei. Cãci era ºi el un poet sensibil, cu credinþã întru’ prietenie.

Cel care a fãcut primul a fost el, poetul Ioan Suciu. Aºa a apãrut corespondenþanoastrã, nenumãrate scrisori, lungi ºi pline de poezie ºi de vise frumoase. Era defiecare datã nerãbdãtor sã-ºi exprime bucuria faþã de apariþia unei noi cãrþi, dar ºiprofunda dezamãgire faþã de cum este perceputã în ziua de azi literatura, precumºi dezinteresul cu care sunt tratate cãrþile autorilor. Când nu-i rãspundeam imediatla vreo scrisoare, mã suna la telefon. Avea mare nevoie de comunicare.

I-am dedicat câteva cronici literare ºi aºtepta sã le vadã publicate într-o carte. Din pãcate n-a maiapucat acest lucru, trecând în nefiinþã, nedrept ºi mult prea devreme. Mai avea multe de spus, multe descris... Cãci poezia sa lumina cititorul.

Va rãmâne în amintirea mea pentru totdeauna. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace! Miron ÞIC

IOAN SUCIU

lllll IN MEMORIAM lllll

(1945 – 2013)

Crede în fructe

Neodihnã e-n riscuri, cum viaþã-ºi înalþãcupele florilor întotdeauna spre un alt/departe ºi necunoscut/ semn

A c r e d e în fructe, – chemare-ispre pãduri ne-ntinate, spre însemnãridin corn sunãtoare.

Întrebãri pui mereu înþelepciuniifluturilor ce-n pulberi de harcoboarã ºi urcã adevãruri ºi ritmuri.

Prelungi sunt / ºi ascuþite / gloriiletuturor nopþilor din zi întrupate ºi numai tu,

P o e z i e, mã-nluminezicu poteci spre mine însumi.

Aceasta e patria cuvintelor melecu aripi precum fãcliile trandafirilor.Cãtre cunoaºterea faptelor sale de aur în zbor mã zidesc.

Autumnalã

Toamna veºtilor din mineAlbatroºi uitând pe maluri.A fugit printre ruineDe metafore, spre dealuri.

Verde nici nu mai trãieºte.Agãþat de câte-un plaur,TRist ºi palid, rãtãceºteGol prin galbenul balaur.

Curg din aripile-nfrânte,Nopþi lunatice de varã,Ne-nvãþate sã se-nfrunte,Cu tãcerile prin moarã...

Ape trec în neuitareFãrã mibne ºi desigurPeºti mãrunþi, visând la Mare,Fulguiesc încet prin friguri.

Spre adâncul Lunii, treceO pãdure, încã una...Toamna-n veºti nu mã petreceNiciodatã... Totdeauna!

Decor

A înflorit magnolia ºi numai ºtiu sã-i fiu tãcerii tale...Albe stelele florilor ei se împrãþtiepe cerul privirii pânã în vis...

Eºti tot mai ziuã.Tot mai noapte-þi sunt.

Un poet

A citit Umbra.A uitat Privirile.A înþeles Neînþelesul.S.a cheltuit în ArderiA crezut în CuvântA scris Poezie...................................LA CE I-A FOLOSIT?...


81

Desen caricatural urban ºi detaliul incandescent sufletesc

(SUB STEAUA CÂINELUI –Victoria Milescu, Ed. Tracus Arte)

George Cãlinescu afirma cã un critic literaradevãrat trebuie sã rateze mãcar într-un roman.ªi n-a ratat. Eu, prozator, pãstrând proporþiile, dincând în când mai public câte ocronicã de carte sau câte un volumde întâmpinãri. Aceasta, pentru cãn-aº vrea sã intru în categoria celorcare „scriu mai mult decât citesc”,ci, publicând cronicã de carte, intruîn rezonanþã nu cu autorul respectiv,mai ales cã mulþi confraþi considerãcã „întâmpinãrile” mele suntbinevoitoare („piºcã-l, domnule, þi-eteamã?”), ci cu cititorul care simtenevoia sã-i prezinte cineva motivelepentru care s-o citeascã. Eu îi propuncriteriul estetic, pentru cã vreau sã-l feresc deimposturã. Despre cele proaste nu scriu, dar existãºi situaþii când n-am timp nici pentru cãrþile devaloare. Am avantajul cã, în meseria mea de dascãl,am trecut de peste treizeci de ori prin literaturaromânã clasicã („clasic”, aici, în sensul de valoare,de reper fundamental), în felul acesta am o poartãsigurã deschisã spre literatura românãcontemporanã.

Sã simplificãm lucrurile: când descoperi ocarte bunã, justifici cu argumente estetice de ce þi-a plãcut.

Cu versurile Victoriei Milescu, lucrurile staula fel. Ne-am întâlnit la diverse lansãri de carte,mai ales la Biblioteca Metropolitanã, la Salonul decarte de la Slobozia, chiar la Urziceni, de asemeneaîi urmãream rubrica permanentã din revista „Sud”.Ne salutam, ne respectam, mai schimbam câte oimpresie, câte o carte. Pânã în ziua de 3 decembrie2012 când primesc volumul de poezii „Sub steauacâinelui” editura Tracus Arte, Bucureºti (2012),114 pagini, având o prefaþã semnatã de HoriaGârbea.

Mãrturisesc sincer cã am citit-o imediat, daram ezitat mult timp s-o disec. Simþeam cã cevamã deruta, ceva nu-mi era la îndemânã. Acel „ceva”era poezia oraºului cu care eu nu eram suficientde bine familiarizat. M-a intrigat metafora din titlu, oasociere aproape oximoronicã, dacã avem în


vedere sensul propriu ºi dacã ne raportãm la cos-mic ºi teluric. Am urmãrit apoi, poezie de poezie,motivul literar al „stelei” ºi cel al „câinelui.” Nu m-am mulþumit. Descoperind sintagma cheie avolumului – INDIFERENÞA LA UMILINÞÃ – amstrigat precum Arhimede: Evrika! Aºadar, o temãprofundã, oarecum ascunsã, a volumului caretrimite la dublul statut al câinelui, întrebându-mã:Cine este mai umilit? Câinele bine hrãnit, gras,

dar cu botniþã ºi þinut în lesã, ori cel liber,din stradã, dar flãmând ºi jigãrit? Nucumva omul se gãseºte ºi el în aceastãdublã ipostazã? Dar poetul?

În felul acesta constat cusurprindere cã întreg volumul rãspundela aceste întrebãri printr-o alegorie careascunde o meditaþie pe tema condiþieiumane: omul sensibil înãbuºit de abjecþiamoralã a oraºului.

Volumul are rotunjime. Primapoezie, „Sub steaua câinelui”, împru-mutã ºi titlul volumului. Este poezia

labirintului, a ieºirii din labirintul oraºului princuvânt, a iluziei celebritãþii, a ºansei ratate decãtre creator cãruia îi trebuie „doar un cuvânt ºi/poþi ieºi din anonimat,/ doar un cuvânt ºi/ aceafaimoasã editurã/ pe care o cauþi besmetic princlãdirea sordidã/ te-ar face peste noapte celebru/.” Dumnezeu (editorul cãutat) este speranþa, dar„Dumnezeu e grãbit/ pânã sã te desmeticeºti aºi zburat pe scãri/ printre stâlpii hiperboreici./Priveºti buimac/ în urma norului de pulbere finã/în aerul ºampanizat cu mii de steluþe/ ce se aprindºi se sparg/ împroºcându-te: Ce ºansã! Ceºansã!/” Urmãtoarea poezie, „Camunflaj” esteconstruitã tot pe motivul creatorului care-ºi cautãdisperat ieºirea din singurãtate, din anonimat, princreaþie: „Despãtureºti coala albã a zilei/ începisã scrii primii paºi/”, urmeazã banalul gesturilor(duºul, cafeaua) apoi asfixierea oraºului, iar înfinal, nevoia de liniºte: „scrii cu cenuºã de perle:/e prima zi, sunt fericit!.../” Penultimul poem, celmai întins al volumului, „Cythera” este un bocetsurd, aproape disperat. Moartea lui „menagache”înseamnã moartea prieteniei, moarteaadolescenþei, destrãmarea oraºului Brãila cuuzinele, fanfarele, vapoarele, strãzile cu salcâmi.Înseamnã dispariþia pescarilor, a singurului ziardin oraº, a lãutarilor scârþâind la vioarã. Finalulpoemului este duios de dureros: „oare unde l-auîngropat/ pe prietenul meu, menagache/ l-a plâns

Titi DAMIAN


82828282828282828282

82

cineva/...” De observat cã în final nu este semnulîntrebãrii ca un reproº la adresa indiferenþei, cisunt puncte de suspensie, care amplificã ºijustificã jalea trãitã. Ultima poezie a volumului,„Cenaculum” este povestea ironicã, amarã aîntâlnirii într-un cenaclu literar cu atmosfera safalsã, semãnând mai degrabã cu un priveghi.Restul e vanitas vanitatis: „...rezemaþi de vânt/în orizontul primului tramvai/ înfiinþãm partidulpoeziei/ ºi o gazetã sans rival/ apoi ne risipimcare-ncroto.../”

Aceste patru poeme – de început ºi desfârºit de volum - încadreazã simetric pe celelalteºaptezeci care, luate împreunã, îi deschidcititorului perspective nebãnuite, uneorihalucinante, asupra oraºului ca spectacol. Nu mi-am putut imagina cã oraºul poate fi sursã depoezie atât de frumoasã ºi de profundã, atuncicând un poet de talent îl vede în locul tãu.Descopãr aici o poezie de un vibrant lirism inte-rior având ca fundal drame existenþiale zilnice aleoraºului înfãºurate în indiferenþã. Ceea ce eraînchisoarea la Arghezi, este oraºul pentru Victo-ria Milescu. Dumneaei construieºte singurãtateaprin gesturi ºi fragmente simple, aparent banale,dar dureroase prin strigãte înãbuºite de viaþã, darnu disperate, ci, mai degrabã cãutând un drumspre sacralitate printr-un mesaj transparent,aluziv, chiar misterios, de multe ori într-o viziunehalucinantã.

Fãrã sã-þi dai, seama, eºti tentat, obligat denatura textelor, sã le grupezi în douã categorii.

Într-o primã categorie pot fi încadratepoemele (ca specie literarã meditaþii) cu puterniceaccente reflexive care exploreazã existenþacreatorului într-un Bucureºti agresiv, transpusãîn sentimente: greaþa provocatã de mediul moralputred („Festivalissim”); strigãtul la indiferenþacare colcãie în jur („Ceva lipseºte, ceva este înplus”); vinderea amintirilor („Casa vândutã”);umilinþa perpetuã („Gloria oraºului cucerit”);ratarea („Altcineva”); nevoia de tandreþe („Literaneagrã”); absenþa copiilor din viaþa femeii („Tu nuvei fi niciodat bunicã”); înghesuiala oraºului („Orade vârf”); oboseala spiritului („În zgura de afarã”);diziluzia provocatã de eºec („O ºampanie pentrucer”); spaþiul dezolant („Tânãrul candidat”);dezamãgirea învinsului („Învingãtorul”);singurãtatea („Întunericul roºu”); absurdulexistenþei („De ce n-am scris ce-am promis”);durerea infinitã a despãrþirii („Pe raftul de sus alcerului”); inegalitatea ºanselor („Limitania”);deºertãciunea (Fleacuri utile); dispariþia mamei

(„Cine învinge”); moartea obsedantã, aºteptatã(„Blitz”, „Nimeni nu are timp de pierdut”). Sunt însãºi câteva poezii care par sã aibã la originecomplexul fiinþei mici (scunde), înþeles ºi în sensulsãu metaforic de fiinþã mare la suflet: „Ab ovo”,„Când eºti mic”, „Ceva lipseºte, ceva este în plus”,„Litera neagrã”. Peste toate planeazã motivul literarcel mai frecvent – timpul – („Perpetuum mobile”)însoþit de permanentul sentiment al amãrãciunii.

În cealaltã categorie intrã poeziile construitepe o vastã paletã de sentimente grefate pe unnumãr important de istorioare, aparent banale,culese din cotidian (eu le vãd fabule cu moralãintrinsecã, întrucât au la bazã o alegorie). Cele maimulte „povestesc” întâmplãri din viaþa cotidianã. Dinele se aude strigãtul indiferenþei umane laspectacolul semenilor umili: demnitatea în suferinþã(„ªchiopul din faþa blocului”); luciditatea indiferentãa doctorului amant („Doctorul”); indiferenþacititorului („Vânzãtorul de ziare”); realitateaspitalului faþã în faþã cu indiferenþa oraºului („Salade mese”); indiferenþa stãpânului la trudasalahorului („Casa cea nouã”); amãgirea în doi ºiindiferenþa la bãtrâneþe („Amprente solare”, „N-aice face cu prea multe vieþi”); indiferenþa arogantãa ºefului („ªeful cel mare”); indiferenþa trecãtoruluila cerºetorul din colþ („Cerºetorul din colþ”);indiferenþa fiilor la truda pãrinþilor („Servescdivinul!”); indiferenþa la mizeria vieþii oamenilorstrãzii („Cina cea de toate zilele”); indiferenþa înfaþa fragilitãþii feminine („Cioburi de stea”);indiferenþa în faþa ipocriziei („Mortul divin”).

Aceastã infinitate de sentimente, având canumitor comun indiferenþa, vibreazã ºi mai profundpe fundalul realitãþii brute a oraºului murdar,sufocant, banal, grotesc, agresiv, chiar macabru,amplificat prin filtrul sensibilitãþii poetei:

„gâlgâit pe þevi, gândaci albi, fluturi transpa-renþi,/ [...] salvarea horcãie/ poliþia sunã a gol/pompierii sunt scrum ºi cenuºã/” (p.11)

„buldozerul a scos o þeastã/ cu râme ºi scoici/[...] miºunã muncitorii cu caschete de buburuzã/”(p.20)

„cei doi bãtrâni/ se þin de mânã/ prin oraºultentacular/” (p.31)

„în stradã se declanºeazã alarma sfârºituluide veac/” (p.43)

„pe treptele blocului/ obosit, mãnâncã dintr-oconservã/ s-a chinuit mult sã taie tabla cutieimeschine/ [...] lângã el se aºazã fata blondã/mirosul de peºte se amestecã cu mirosul/ dulceagal pãrului ei [...] bãtrâna/ trage ferm de lesã caniºul/ce se gudurã ºi linge uleiul de pe/ mâinile ºi tâmplelefiului ei/ apoi patrupedul cu vestã urineazã/” (p.54)



83

„ei se sãrutã ºi se despart/ bãieþi cu codiþã,fate rase în cap/ [...] alþii mai trag un fum, o înghiþiturã/” (p.61)

„coboarã din limuzine, din taxiuri/ bãrbaþieleganþi cu un zâmbet misterios/ femei cu spatelegol ºi þeapãn/ cu buze livide, surâs îngheþat/” (p.73)

„se destramã oraºul nostru natal/ dus peDunãrea plumburie/” (p.91)

Lumii murdare moral ºi sufocante a oraºului,scriitoarea îi opune un univers sufletesc pur, sincer,duios, tandru, ca o contrapondere la realitatea brutã,înnobilând-o cu sacralitate, prin transformarea vieþiidure în poezie a sufletului, prin mitizarea lumiiinterioare ºi prin autoironie ca formã de anulare animicniciei umane. Trãirile interioare sunt cândincandescente, când ard mocnit. În final, voceapoeticã devine biruitoare, mai presus de zarva lumii:

„nu se mai aude decât/ bubuitul unei inimi defemeie/ zãcând pe trotuar, îmbrãcatã sumar/” (p.12)

„nu stricã puþinã scârbã, un pic de greaþã,/un strop de lehamite unge eficient/ maºinãriasufletului uºor învechitã/” (p. 15)

„sunt micã/ dar fãcutã din plãmada celorputernici / [...] abia cutez sã mã ridic/ sã nu dau cucapul de univers/” (p.18)

„aerul se loveºte de mine,/ cade, se ridicã,/se scuturã de praful aurifer/” (p.24)

„când eºti mic printre cei mari/ eºti doar ociudãþenie/” (p.34)

„voi, deziluzii blânde, liniºtitoare ºi paºnice/mã aduceþi întotdeauna acasã/” (p.59)

„iar inima mea e acum în mâinile tale/ ai grijãla ce paginã o deschizi/” (p.83)

Victoria Milescu realizeazã cu inteligenþãamestecul de viaþã brutã, de macabru, cu gingãºiaºi tandreþea femininã, dând naºtere unei atmosferehalucinante. Bucureºtiul agresiv îi oferã refugiul înimaginar. Oraºul este redescoperit ºi reinventat prinochii creatorului, oferind o alternativã mai frumoasãla real:

„Casele se reîntorc din cãlãtoriile lor nocturne,bizare/ [...] bulgãrii unei zãpezi selenare/ se cufundãîn apa ei de gheaþã albastrã/ curãþind rãnile/ lãsate/de pãsãri negre cu ciocuri fosforescente/” (p.12)

„cei doi bãtrâni/ [...] ispitiþi de farfuria cu supãce luceºte în zare/ ºi un coltuc de lunã aburind/ doicopii orbi, ºtirbi, cu chelie/ prin oraºul de plastilinã/” (p.31)

„florile de la ferestre se sperie ºi ele coborând/înapoi în seminþe, în dorinþe/” (p.49)

Salvarea vine, totuºi, din refugiul îndârjitîn creaþie, perceputã ca blasam ºi speranþã autilitãþii:

„noi vulturii/[…] lãsãm la o rãspântie/ în dar/câte o pereche de aripi diamantine/ gãsite uneoride un copil de un poet,/ de un pãmânt în formare/” (p.66)

„îmbãtrânim împreunã/ autor ºi cititor/ înaceeaºi limbã/ în acelaºi poem/ scris în piaþa cufumigene/” (p.80)

Volumul cuprinde poezii de un lirismcutremurãtor, unele dintre ele adevãrate bijuteriicare pot face onoare oricãrei antologii exigente(„Fãcuþi pentru moarte”, „Nimeni nu are timp depierdut”, „Cabinetul veterinar”, „Cioburi de stea”,„Pe urmele proprii”, etc.) Poeta are ºtiinþa de aconferi poemului tensiunea maximã printr-ocãdere de cortinã specificã marilor creaþii. Aicipunctele de suspensie au sunet de clopot final:

„sunt micã/ sânge puþin, carne puþinã/ darcât univers.../” (p.18)

„se bat/ pe brãþara cu diamante/ pe poºetade lac/ din care zboarã sufletul meu..../” (p.26)

Este o liricã aparte, izvorâtã din candoareºi tandreþe, din visare ºi resemnare, umilinþã ºifrustrare, din suspine ºi regrete, dar mai ales dingravitate ºi dramatism care trasformã, cu sclipiridiamantine ºi intensitãþi de sentimente, banalul,obiºnuitul, comunul, în mit. Peste toate o discretãcãldurã umanã. Cu alte cuvinte, îºi mitizeazãpropria existenþã. Victoria Milescu este unadintre puþinele voci poetice feminine care impunecu atâta acurateþe tehnica desenului caricaturalurban, dar mai ales pe cea a detaliului incan-descent sufletesc. Un strigãt curat de revoltã laindiferenþã. O viaþã obiºnuitã, comunã, sufocatãde oraº, transformatã în mare ºi vibrantã poezie.

Steaua Câinelui este denumirea mitologicãa stelei Sirius cu care Soarele formeazã unsistem binar, mai simplu, stea pereche. Mitologiaantichitãþii (chinezã, asirianã, indianã, persanã,egipteanã, graceascã, romanã) o numea aºapentru cã fãcea parte din constelaþia Canis Ma-jor, miºcându-se mai repede decât celelalte cincistele ºi pãrea un câine care urmãreºte. Însimbolisticã, o stea credincioasã care-ºiurmeazã Soarele. Victoria Milescu – o stea micãîºi urmeazã la fel de credincioasã Destinul dealeasã Poetã.



84848484848484848484

84

lllll VIAÞA CULTURALÃ lllll

La începutul lunii septembrie, la Deva,Editura Cãlãuza v.b. împreunã cu Bibliotecajudeþeanã „Ovid Densusianu“ Hunedoara-Devaau organizat lansarea romanului autobiografic îndouã volume – Viaþa ca un vis – semnat de IoanaGiurgiu.

Deºi autoarea locuieºte la ora actualã înStatele Unite ale Americii, a ales sã publicecartea sa sub sigla Editurii Cãlãuza v.b., dupãcum mãrturiseºte: „Pentru cã aceastã editurãeste foarte cunoscutã în SUA deoarece promo-veazã publicarea scriitorilor români din diaspora“,pe de o parte ºi pe de alta „pentru cã pe liniepaternã, mã trag din neamul lui Gheorghe Criºan,cel de-al teilea conducãtor al rãscoalei de la 1784,nãscut pe meleaguri hunedorene, mai precis însatul care astãzi îi poartã numele – Criºan, com.Ribiþa“. A dorit sã cinsteascã memoria strãmoºilorsãi prin acest gest. Deci o leagã ceva anume dejudeþul Hunedoara, ºi de aceea a dorit ca primalansare a cãrþii sale sã fie în acest spaþiu.

Destinul sãu a cunoscut o permanentã agitaþie:s-a nãscut la Botoºani, s-a întors împreunã cufamilia, pe meleagurile natale ale pãrinþilor, laLuduº, unde ºi-a petrecut copilãria, a plecat apoila Bucureºti unde ºi-a desãvârºit studiile debiblioteconomie ºi cele de economie, trãind acutvremurile din urmã ale comunismului ºi în celedin urmã s-a stabilit, împreunã cu soþul, în SUA,la New-York, alãturi de fiica sa, ºi ea cu o frumoa-sã carierã muzicalã.

În toatã aceastã viaþã au încãput atât demulte lucruri ºi fapte încât a hotãrât sã scrie ocarte. „În primul rând pentru nepoþica mea, sãºtie de unde vine ºi cine i-au fost strãmoºii“, dupãcum mãrturiseºte autoarea.

A simþit dintotdeauna dorinþa de a scrie, darabia acum a avut „tihna“ sã-ºi aºtearnã pe hârtie

propriile-i trãiri, gânduri, experienþe. ªi cele aproa-pe 1000 de pagini, cât însumeazã cele douã vol-ume ale cãrþii, dovedesc talentul sãu autentic deprozatoare.

De fapt, cartea Ioanei Giurgiu este o adevã-ratã frescã a unei întregi epoci, pe o perioadã demai bine de 70 de ani. Fiind nevoitã sã facã faþãunor greutãþi majore încã din copilãrie, într-o familienumeroasã, a gãsit întotdeauna puterea sã trecãpeste toate vicisitudinile, ºi sã meargã mai departe,cu încãpãþânare. Amprenta amintirilor fiind atât deputernicã, nu uitã nimic, nu ºterge nimic, ci doarredã cu limpezimea clarã a memoriei, realitatetrãitã ºi apoi povestitã. Chiar ºi personajele suntreale, numai cã, pentru a evita situaþiile mai deli-cate, în anumite cazuri, ele poartã nume fictive.

Deasupra tuturor neajunsurilor, greutãþilor,necazurilor s-a ridicat dorinþa ei nemãrginitã de a-ºisprijini fiica în realizarea unei cariere muzicale,undeva, în lumea liberã, ieºitã din cercul strâmt încare trãia în România. Iar astãzi, visul s-a împlinitºi familia este reunitã în SUA, la New York.

De câteva ori, de-a lungul vieþii, autoarea a fostnevoitã sã o ia de la capãt, dar niciodatã nu s-adat bãtutã. Aºa a fost ºi experienþa americanã. Toate acestea la un loc, întregesc ºi animãscriitura, dând nerv ºi credibilitate romanului sãuautobiografic.

Ancuþa BÂRSAN

Ioana Giurgiu – Viaþa ca un vis

Lansare de carte:


85

Rondelul vieþii

Viaþa asta-i ca o scarãPe care-o urci, apoi coboriªi chiar de-þi pare prea amarãE ºi sublimã uneori.

Nu uita, pe-aceastã scarãCât ai urcat, sã ºi mãsori,Cã se întâmplã bunãoarãSã crezi cã urci, însã cobori.

Cu greu o urci ºi cu sudoriªi truda asta te doboarãªi tot n-ajungi nicicum la noriÎn viaþa asta ca o scarãCe crezi c-o urci ºi când cobori.

Rondelul dãruirii

E mai uºor sã fii în crâng copac,Mai greu, un pom într-o livadã.Dar sunt destui din cei ce se prefacCã ei sunt falã ºi izvoadã.

ªi procedeazã dupã bunul plac,Cã-n crâng înalþi cor sã se vadã.Cã-i mai uºor sã fii simplu copacDecât un pom într-o livadã.

Cãci pomii, oferindu-se, desfacCoroane ce se rup cu roadãªi.mpovãraþi, ei împreunã facNu crâng de arbori, ci livadã,Chiar de-i uºor a fi copac.

GheorgheROTAR

lllll POEZIE lllll

GheorgheTAªCU

Cãdere de lacrimi

Cãdere de lacrimiLa pasul încetCând omul se desparteDe lucruri,Rãdãcina sufletuluiRãmânând atinsãAcolo, unde cuvinteleMai bat câteodatã.Cãdere de lacrimiLa ceasul aºteptãriiCând destinul de-a pururiVa rãmâne tristPrin miºcarea sângelui,Prin mâinile osoaseLa lumina veºnicã a zileiIar clopoteleSunã în tãceri de searã.Cadere de lacrimiPeste cuvinte,Amoroasa cadereRuptã din inimã,Ia contururi peste filele albeOare totul e cãdere?Stelele cad ºi ele peste noapte!Atunci, de ce pãmânt,Sã nu-mi primeºtiªi cãderea de lacrimi?


86868686868686868686

86

Cu trenul, de la Oraviþa la Anina

Prima locomotivã cu aburi din lume a fostconstruitã în anul 1825 de cãtre George Stephen-son, în acelaºi an fiind inauguratã, în Anglia, liniaStockton-Darligton, prima cale feratã din lume carefolosea tracþiunea cu aburi. Cinci ani mai târziu erapusã în funcþiune, între Liverpool ºi Manchester, primacale feratã destinatã transportului de cãlãtori.

În aceeaºi vreme, în munþii Banatului, mineritulera în plinã dezvoltare. În Munþii Semenicului aufost descoperite mari zãcãminte de huilã, astfel cãîntre anii 1771-1778 se deschid primele mine decãrbune la Anina, Doman ºi Secu. Pentru a trans-porta cãrbunele din zona Aninei pânã la Dunãre, ºide aici, mai departe pe calea apelor, spre ImperiulHabsburgic, statul austriac, care administra pe atunciaceste þinuturi, a început în 1847 construirea uneicãi ferate cu tracþiune animalã pentru transportulhuilei de la Anina la Oraviþa, precum ºi construireaunei cãi ferate normale, ce urma sã aibã o lungimede 62,5 km, de la Oraviþa la Baziaº, pe atunciimportant port la Dunãre.

Datoritã unei epidemii de tifos izbucnite în varaanului 1847, precum ºi a evenimentelor din anii1848-1849, lucrãrile au fost întrerupte, fiind reluateîn anul 1850. La 20 august 1854 linia este deschisãpentru transportul de cãrbune, lemn ºi alte mãrfuri,fiind prima linie de cale feratã de pe teritoriul actualal României. La 12 ianuarie 1855 administrarealiniei Oraviþa-Baziaº a fost preluatã de cãtre„Societatea Cezaro-Crãiascã a Cãilor FerateAustriece” (St.E.G.), care, dupã unele îmbunãtãþiriaduse infrastructurii, la 1 noiembrie 1856 o vadeschide ºi pentru traficul de cãlãtori.

Descoperirea unor noi zãcãminte de cãrbuneîn aceastã zonã, dar ºi de cupru ºi argint, precumºi intensificarea exploatãrii pãdurilor seculare dinmunþii Aninei ºi Semenicului, au determinat Societa-tea Cãilor Ferate de Stat Austriece sã înceapã înprimãvara anului 1861 construcþia unei cãi feratenormale între Oraviþa ºi Anina.

Proiectul cãii ferate, întocmit încã înainte de1847 de ing. Anton Rappos ºi desenat de AntonScherawitza, a suferit unele modificãri. Lucrãrile

lllll CÃLÃTORII lllll

au fost conduse de cãtre inginerii Karl Bach, KarlManiel ºi Johann Ludwig Dollhoff-Dier. O povestetragicã este legatã de numele celui din urmã:acesta, considerându-se vinovat de eºecul primeiperforãri a tunelului Gârliºte, unde cele douãgalerii pornite din capete opuse, nu s-au întâlnitdin cauza unei devieri verticale de aproape treimetri, s-a sinucis aruncându-se într-o prãpastiede pe unul din viaductele liniei.

Ing. Karl Maniel a fost cel care a condus ºilucrãrile de construire a gãrii Oraviþa (inauguratãla 20 august 1854), prima clãdire cu aceastãdestinaþie din România ºi prima garã cu lift-pasajpentru acces la peronul situat mai sus de nivelulaccesului din stradã. Prin gara Oraviþa au trecutpersonalitãþi de seamã, între care împãrãteasaElisabeta a Austriei (Sissi), viitorul rege Carol Ial României, cãlãtorind incognito spre Bucureºti,trupa de teatru Pascaly, cu Mihai Eminescusufleor ºi secretar al directorului, scriitorul IokaiMor, deputat de Oraviþa. De asemenea, ing.KarlManiel a construit în anul 1856, la Oraviþa, primuldepou pentru material rulant ºi de tracþiune dinRomânia. Construcþia, fiind în întregime din lemn,a ars în anul 1883, depoul fiind reconstrit apoi dincãrãmidã.

Construcþia noului traseu de cale feratã nor-malã cu tracþiune cu aburi pe segmentul Oraviþa– Anina a impus realizarea unor lucrãri de ingine-rie importante. Calea feratã urcã de la Oraviþa(218,7 m) la Anina (556,4 m), diferenþa de nivelfiind de 337,7 m, punctul de maximã altitudine alliniei fiind atins în tunelul Gârliºte, cel mai lung depe traseu (660 m lungime). Linia are o lungimede 33,4 km, având 14 tunele ce însumeazã2.084 m. De menþionat faptul cã acestea suntprimele tunele de cale ferata de pe teritoriul actualal Romaniei, cele mai importante dintre tunele

Nicu JIANU


87

purtând numele unor constructori (Maniel, Dollhoff,Seiler) sau a unor toponime de pe traseu. (Liºava,Izvor, Gârliºte)

Au fost construite, de asemenea, 10 viaductece însumeazã 843 m. Cel mai mare viaduct de peîntreaga linie este cel de peste Valea Jitinului, careare 7 deschideri ºi o lungime totalã de 130,8 m, des-chiderea din mijloc având 31 m ºi o construcþiemetalicã cu o înãlþime a stâlpilor de 37,18 m, fiindconstruit fãrã macarale, într-o zona montanã. Unalt viaduct impresionant este viaductul Racoviþã,construit din cãrãmidã, cu 11 deschideri, o înãlþimede 26,5 m ºi o lungime 125,8 m, iar cel mai pitoresceste viaductul dintre Gârliºte ºi Anina, cu o lungimede 95,4 m ºi o înãlþime de 31,6 m, porþiunea dinmijloc fiind executatã din metal.

De-a lungul liniei au fost construite ziduri desprijin în lungime de 9.946 m, iar pe 21.171 m (maibine de douã treimi din traseu) s-au executat tãieriîn stanca muntelui. Dincolo de faptul cã pe cea maimare parte a traseului s-a lucrat în calcare dure ºicompacte, folosindu-se posibilitãþile tehnice limitateale vremii (nu se inventase încã dinamita!), întrealte izbânzi tehnice trebuie menþionate raza decurburã micã a traseului, de numai 114 m iar declivi-tatea este pe porþiunea de 5.188 m, între Liºava ºiGarliºte, de 20 la mie.

Locomotivele cu abur folosite pe liniaOraviþa-Anina au fost de construcþie specialã.Întrucât locomotivele din aceea vreme erau proiec-tate pentru curbe cu raza minimã de peste 150 m(linia având curburi de numai 114 m) s-au construitla Fabrica de locomotive StEG din Viena locomotivetender, articulate, cu cinci osii cuplate, realizatedupã modelul celor construite de Wilhelm vonEngerth pentru linia Viena-Triest. Au fost construite


patru asemenea locomotive, denumite“Steierdorf”, “Krasowa”, “Gerliste” ºi “Lissawa”.Locomotiva “Steierdorf” a fost expusã laExpoziþia Mondialã de la Londra din anul 1862 ºila cea de la Paris din 1867, fiind ºi acum în starede funcþionare la depoul din Oraviþa. Mai târziuau apãrut locomoti-vele cu patru osii cuplate cepermiteau o vitezã maximã de circulaþie de 35km/h.

La 15 decembrie 1863 (aºadar, la 15 decem-brie 2013 linia a implinit 150 de ani! ) calea feratãOraviþa – Anina, având lungimea de 33,4 km esteterminatã ºi datã în funcþiune atât pentru traficulde marfã cât ºi pentru cãlãtori.

De remarcat faptul cã aceastã cale feratãs-a construit la numai 38 de ani de la construireaprimei linii din lume ºi la numai 9 ani de la dareaîn exploatare a liniei Gloggnitz-Murzzuschlag dinAustria, fiind vestitã prin problemele de construcþiece au fost întâmpinate la traversarea munteluiSemmering.

Frumuseþea peisajului ºi performanþa con-strucþiei l-au determinat pe unul din marii cãlãtori-orientaliºti ai sec. XIX, baronul von Schlagintweit,sã compare calea feratã Oraviþa-Anina cu linia decale feratã a Semeringului, denumind-o „Semmeringulbãnãþean” ºi sã facã cunoscutã lumii aceastãzonã sub denumirea de “Elveþia Banatului”

Linia Oraviþa-Anina este (încã!) în funcþiune,efectuându-se trei curse pe zi, numai trafic decãlãtori.

Deºi întreaga zonã are un potenþial turisticimens, deºi oraºul Oraviþa poate fi numit un oraºal superlativelor, aici fiinþând cel mai vechi teatrude pe teritoriul actual al României ºi din sud-estul


88888888888888888888

88


Europei, construit în stil baroc-vienez în anul 1817,cea mai veche cale feratã ºi cea mai veche garãdin þarã, cea mai veche farmacie montanis-ticãdin þarã, fondatã în anul 1793, aici a fost construitîn anul 1718 primul cuptor înalt pentru topireaminereurilor, care a marcat începuturile siderurgieibãnãþene, aici a funcþionat începând din 1729 primaºcoalã de minerit ºi fierãrit de pe teritoriul actual alRomâniei, tot aici a fost editatã în anul 1818 primarevistã româneascã din Banat, oraºul abia atrageanual câteva sute de turiºti.

Într-o superbã zi de toamnã, când împreunãcu încã doi prieteni am vizitat Oraviþa, ºi în aºtep-tarea plecãrii trenului spre Anina am vizitat superbabisericã ortodoxã construitã între 1781 ºi 1784 cuosteneala unui bogat comerciant aroman, DimitrieNicolae Hagi, impresionanta bisericã romano-catolicã, construitã între 1718-1722, numeroaseleclãdiri de patrimoniu ce se înºirau pe strada cestrãbate oraºul, zona de agrement din apropiereaTãului Mare (un lac de baraj construit în 1724),celelalte obiective turistice mai sus pomenite, înoraº mai erau doar doi turiºti, o pereche de tineripe care i-am regãsit ºi în trenul spre Anina.

Traficul de cãlãtori, mai ales în sezonul turistic,rãmâne singura ºansã de supravieþuire a cãii ferateOraviþa-Anina. Frumuseþea peisajului ºi a traseuluiîn sine, performanþele tehnice ºi povesteaconstruc-þiei liniei , „spusã” cum trebuie ºi cuitrebuie, ar deter-mina atragerea a mii de turiºti, maiales din spaþiul fostului imperiu habsburgic precumºi numeroºi amatori de cãi ferate, dornici sãviziteze aceastã superbã „grãdinã a Carpaþilor”…

Mariana PÂNDARU

Anina – drum de întoarcere

Iatã-mã pe un drum de întoarcereîn þinutul de lapte ºi miereAcolo unde meriiînfloriþiºi poleiþi de lumina luniistrãlucesc precum lumânãrileîn ierburi înalteAcolo unde pe cadranul zileiîmi regãsesc mereucopilãriaascunsã în umbrele muntelui

Iatã-mã, deci,pe acest drum de întoarcereunde mama m-aºteaptã– nerãbdãtoareCu visele ei colorate.

Montmartre – colina cu pãsãri

Pe colina Montmartre– colina cu pãsãri –babilonul e-n floare.

„Notre Pére, Notre PérePardonne-nous nos offenses“se aude dinbazilica Inimii Sacre„Notre Pére, Notre Pére...“

Sub soare, sub lunãse cânta, se danseazãse TRÃIEªTEcu toatã combustia.


89


Dionysopolis

E ora 7 dimineaþa, într-un sfârºit de iulie cândaerul rãcoros ne mângâie uºor, dar parcã neaminteºte de arºiþa ce va urma.

Statuia lui Tekir ne priveºte indiferentã pe ceicare, foarte punctuali, aºteptãm sosirea unuiautocar ce urmeazã sã ne ducã din Techirghiol sprecâteva staþiuni de pe litoralul bulgãresc.

Din grup fac parte persoane de vârste diferitecare revãd aceste locuri sau care le vãd pentruprima oarã.

În ceea ce mã priveºte, le revãd, dar dupã maibine de 20 de ani ºi dorul mã poartã mai ales spreDionysopolisul de altã datã sau Balcicul din zilelenoastre.

În sfârºit, dupã cam o jumãtate de orã, soseºteºi autocarul nostru. Rãsuflãm uºuraþi, cãci la noi,la români, o întârziere de numai atâta, este floare laureche.

Ghidul grupului, o doamnã nu foarte tânãrã darfoarte hotãrâtã, ne ia în primire. Facem prezenþaºi, în timp ce maºina porneºte, ne prezintã tot ceeace ºi-a propus sã ne arate. Îmi face o pãrere foartebunã, nu-mi displace deloc pentru cã îmi dau seamacã s-a pregãtit din greu pentru aceastã ieºire.

Nu acelaºi lucru se întâmplã cu un grup debãrbaþi aºezaþi mai în spatele autocarului care,auzind câte obiective turistice avem de vizitat, îiamintesc doamnei cã timpul trebuie drãmuit, cãcisunt multe terase unde doresc sã poposeascã la ocafea, la o bere sau chiar la douã. Dar ºi-au gãsitnaºul, cãci ghida nu se lasã impresionatã ºi lereteazã sec, spunându-le cã, cine nu este deacord cu programul stabilit, sã rãmânã acasã.

Îmi place replica ºi chiar mã amuz copios cândconstat cã grupul s-a liniºtit imediat.

Deci ne continuãm traseul spre punctul defrontierã, unde suntem sfãtuiþi sã ne schimbãm ºibanii în leva, cãci aici schimbul este mai avantajos.Aºa ºi facem, majoritatea schimbând bani pentruvizitarea obiectivelor turistice ºi mici cadouri – iarîn privinþa toaletelor – foarte interesant cãci acolounde era cu platã, nimeni nu avea nevoie, iar undeera fãrã platã, toatã lumea dãdea nãvalã. Ce sãfaci? Viaþa ne-a învãþat sã fim economi, sã nu risipimbanii pe „nimicuri”.

ªoseaua se schimbã dintr-o datã, devine multmai circulabilã ºi peisajul parcã mai îngrijit. În rest,

multe construcþii noi, vile, case, centre comerciale.Aºtept cu nerãbdare sã revãd Balcicul, ºi

încerc sã nu scap nimic din prezentãrile fãcutede ghidul nostru.

În toþi aceºti ani care au trecut, am cãutatsã-mi completez informaþiile legate de acest loc,despre care o legendã spune cã Ovidiu, trecândpe mare ºi vãzând peisajul, ar fi exclamat: „O!oraº de pietre albe, te salut pentru frumuseþea tanemaivãzutã!”

Într-adevãr, staþiunea m-a fascinat ºi pemine încã de la prima vizitã în 1983, în primulrând prin poziþia geograficã.

Casele sunt construite pe ziduri vechi decetate, în formã de trepte: „mic, alb ºi cochet, cumireasmã de mare ºi verdeaþã” (aºa mi-am notatpe atunci într-un mic jurnal).

Am îndrãgit numele sãu cel vechi, Dionyso-polis, întemeiat încã din secolul al VI-lea î.Chr.ºi, care dupã cum spune legenda, se datoreazãunei statui a lui Dionysos adusã la þãrm de valurilemãrii.

Are o istorie bogatã ºi zbuciumatã. Nici nuse putea altfel, pentru cã aºezat pe þãrmul vestical Mãrii Negre, prezenta o atracþie deosebitã dinpunct de vedere comercial.

În perioada luptelor pentru putere de laRoma, oraºul a fost ocupat de Burebista ºiintegrat marelui sãu regat ce includea întregulþãrm vestic al Mãrii Negre.

Ajuns sub ocupaþie otomanã, va fi eliberatîn timpul domniei lui Mircea cel Bãtrân careînvinge trupele otomane în 1389 ºi preia putereapentru prima oarã în Dobrogea.

Dar dupã moartea þarului ªiºman, Bulgaria vaface parte din Imperiul Otoman timp de 500 de ani.

În secolul al VII-lea, dupã mai multe treceride popoare migratoare, slavii se stabilesc aici.

Denumirea oficialã de Balcic apare abia însecolul al XIV-lea, de la conducãtorul acestui micstat feudal, Balik, când cunoaºte o perioadã deînflorire.

Gândul mã poartã la acel mare centrucomercial când greci, armeni ºi evrei construiescaici fabrici de vin, de prelucrare de hamei ºi tutun– pentru cã dupã Rãzboiul Crimeii (1853-1856),comerþul era înfloritor.

Începând din secolul XX, devine un oraºcomercial cosmopolit care se extinde tot mai multpe terase, la gura de vãrsare a pârâului Acbunar,în locul Trapezata.

În 1917, Regina Maria viziteazã Balcicul laîndemnul pictorului Alexandru Satmari, îl revizi-

Florina STER


90909090909090909090

90


teazã în 1924, pentru ca în 1925 sã înceapãconstrucþia palatului regal, reºedinþã de varã areginei.

Nici nu se putea altfel. Locul acesta nu seputea sã nu o farmece pe frumoasa reginã, în venelecãreia curgea sânge englezesc, nemþesc ºi rusesc.Mai târziu ea avea sã exclame: „Balcicul ºi Branulsunt casele mele de vis, inima mea”.

„Mama rãniþilor” sau „Sultana”, cum i se maispunea, avea sã lase în testamentul sãu din 1933consemnatã dorinþa ca, dupã moarte, inima sã-i fiedepusã în capela „Stella Maris”.

Visul de varã al Reginei Maria a Românieitrebuia sã poarte numele „Cuibul liniºtit”.

Nu întâmplãtor a fost ales acest nume – pentrucã frumuseþea ºi liniºtea locului îþi pãtrund în sufletde cum ajungi în interiorul lui.

Dupã ce trecem de o clãdire înaltã care sea-mãnã cu un turn de veghe, pãtrundem în incintacastelului. Ne oprim lângã „Fântâna de argint”,executatã în stil biblic. Trecem apoi pe sub porþiledin partea de sud a fântânii ºi intrãm în aºa-numita„Grãdina a lui Allah”. Ne impresioneazã oalele maridin lut, cumpãrate de reginã din Marocul spaniol.Aici se aflã peste 250 de specii de cactuºi.

Gustul rafinat al reginei, dragostea de frumos,arhitectura în stil oriental, totul ne farmecã, neconvinge cât de mult a iubit aceste locuri.

Dar ea nu ºi-a dorit sã trãiascã izolatã în acestcastel. Pãrerea mea este cã ea a fost aceea carea transformat Balcicul într-un puternic centru cul-tural. Pictori renumiþi, ca Cecilia Cutescu Storck,Lucian Grigorescu, C. Ressu, Steriadi, Iser ºi alþii,toþi fãceau parte din „ªcoala de la Marea Neagrã”.La Universitatea liberã „Coasta de Argint” vorconferenþia Nae Ionescu, Ion Marin Sadoveanu,Camil Petrescu, Ion Pillat, Perpessicius ºi alþii, iarziarul „Coasta de Argint” apare în ediþie trilingvã:românã, turcã ºi bulgarã.

La aniversarea vârstei de 60 de ani, NicolaeIorga conferenþiazã la Universitatea liberã dinBalcic care îl ºi omagiazã.

Suflul pe care regina l-a dat acestui loc pluteºteîncã în atmosferã ºi va dãinui mereu.

A fost foarte puternicã dragostea ei faþã deacest popor ºi aceastã þarã ºi tot atât de sincerãmãrturisirea fãcutã de ea însãºi: „M-am strãduit sãdevin o bunã româncã… V-am iubit cu toatãputerea inimii mele.”

Între anii 1913 – 1940, Balcicul a aparþinutRegatului României.

În urma celui de-al doilea rãzboi balcanic din1940, Bulgaria redobândeºte Cadrilaterul.

Pãrerea mea este cã, în ciuda acestui destinistoric, locul ales de reginã ca sã-i pãstreze inima(chiar dacã inima ei nu se mai aflã aici) a produso vrajã ce nu poate fi risipitã, aceea cã pleciregretând dar dorind din tot sufletul sã revii.

Pentru cã aici, la Dionysopolis sau Balcic,descoperi de fiecare datã ceva nou.

Am cãlcat pe piatrã adusã din Creta ºiMaroc. Am aflat cã, pe lângã mulþimea pictorilorcare au poposit aici pentru a imortalizafrumuseþea ora-ºului, arhitecta HenriettaDelavrancea Gibory a conceput proiecte pentrumai multe vile ale inte-lectualilor vremii: vilaLupoaica, proprietar Nae Ionescu, PavilionulGrãnicerilor din ansamblul regal sau vilele lui IonPillat ºi Elisa Brãtianu.

Suntem foarte mulþumiþi de cele vãzute ºiauzite. ªi pentru ca sã nu mai fie nici o nemulþu-mire legatã de anumite degustãri chiar participãmla una, organizatã pe „Aleea Vinului” în cadrulcomplexului turistic de la castel.

Gustãm multe vinuri, chiar vinul care poartãnumele reginei, apoi lichior de pepene galben ºiaflãm cã înaintea noastrã un grup de ruºi au totdegustat pânã s-au fãcut „praf”.

Nu este ºi cazul nostru, ºi asta datoritãghidei, care a fost într-adevãr o profesionistã.

Puterea nu constã în frumuseþe sauinteligenþã, ci în bunãtate – spunea Regina Maria.

Peisaj la Narbonne


91


„BALADA UNUI FI SCADENT“ de Toma Barbãroºie

Imi amintesc de spusele unui critic literar ºianume cã poeþii rãsar ca ºi ciupercile dupã ploaie.Nu este cazul poetului Toma Barbãroºie,deoareceel a publicat în câteva reviste literare cu grupaje depoezii ºi chiar i-au apãrut câteva plachete de poezie.Ca este un poet interesant exemplific cu poemulintitulat „Neliniºte” din care citez un fragment:„Nicicând sã nu vorbeºti de poezie/în casa celuisingur/Nicicând sã nu trudeºti un ochi/Cãzut pe ofrunzã de nuc/în septembrie,/când pãsãri venite dinNord/îºi vând aripile neclintit doar/pentru un momentde bronz/tãcut ºi necesar”.

Eu unul mãrturisesc cã mi-a fost destul degreu sã mã acomodez cu stilul sãu de scris,unuluºor terebilist.

„Balada unui Fi scadent”este o surprizã pentruorice cititor, mai ales cã autorul debuteazã ca unpoet al lec-turilor din Ion Barbu sau GrigoreAlexandrescu.

Volumul este alcãtuit dintr-o aglomeraþie decuvinte, care poartã imagini dintr-o lume rãscolitãde ceaþã,un discurs interiorizat,uitând uneori defaptul concret aflat la tot pasul. Poetul se grãbeºtesã aºeze cuvintele în poem, dându-le o stare ºi un efectmai puþin aºtep-tat.Exemplificãm cele spuse mai suscu poemul „Fapt divers“: „Sunet de vânt perfid ºiaþos/Trage zenitul de floare în jos,/Noaptea se vindela stele felii,/Asul de picã declamã prostii,/Marmurasobrã din parcul central/Vinde iluzii de tip cerebral/.ªi plouã absent.In picuri convoi,/Viaþa respirã întrene de doi./Vifor de erã postumã ascult./E frig înNord ºi-un galben mã minte,/Fuge abstract un treidin cuvinte,/Nu-i nimeni la Est,culoarea de ieri/Scuipã adverbe de ºoapte-n cãderi./Þip-o trompetãheraldic în zori/Puncte ºi linii exultã-n ninsori./Geme-ntr-o garã o flacãrã N/Cifrele crapã în cozide catren:/Valuri de alb inundã-n chemare,/Glasulde rob sfârºeºte-n uitare./Creºte fudul un cumul deabsenþe/Se-nchide un pumn în foame ºi zdrenþe./Câmpul de melci nicicând nu existã,/Roºul din verbe o toanã tezistã” etc.etc.etc. pe când poetul îºivede de drumul sãu pânã ce,,Anul se mãturã dincalendar”. El se aflã în cãutarea personalitãþii, aEului poetic ºi prin acest lucru încearcã sã-ºi impunãliniºtea, momentele de trãire personalã, cumîntâlnim în poemul „Dacã tace chitara.”..„Dacã tacechitara/Intr-o zi lângã tine,/Ce aripi vom pierde/

Dinspre ceasul ce vine!/Dacã tace chitara/Ca unglas de sirenã,/Câte buze ºi puncte/Vor pieri cao scenã!/“...

Poetul Toma Barbãroºie doreºte sã devinãcineva în lumea poeziei, insistând la nesfârºit peun joc de cuvin-te cu care se poartã ca ºi cu niºtejucãrii,încercând sã ne emoþioneze cu un discurspropriu, cu punct de plecare dintr-un cuvântsensibil, prin care se întreabã „Cine sunt eu?”Rãspunsul îl gãsim în: „Albul tristeþii din sonete/strigã-ndelung în istorie/ca un geambaº în târg/lavânzarea de cai/ Nicicând sã nu vorbeºti, ci taci/mai curând ºi nu-nceta sã dai/uitãrii toatã culoarearãscolitã/de vremuri,de pietre,de colinde/pestechipul acelor oºti de absenþe/din/casa/celui/singur”

Interesantã ºi plinã de lirism este poezia„Starea de dragoste” care demonstreazã cãstarea poetului poate fi ºi una seninã, datãtoarede metafore pline de luminã ºi de frumuseþe. Esteuna dintre cele mai reuºite poezii ale volumului,care dezvãluie sufletul sensibil ºi plin de afecþiunepentru viaþã. „Dragostea e atunci când douã/plante se întrec în a-ºi da/bineþe de mai multe oritoatã/viaþa./Dragostea e atunci când ochii lui/Goethe, a lui Shakespeare ºi ai/lui Bacovia seregãsesc printre/literele ºi ºoaptele bibliotecilorlumii/ci nu prin/ flãcãrile lor./Dragostea e atuncicând oricâte/linii am putea trece printr-un/punct,înþelegi cã prin „te iubesc”/nu pot trece/decât douã”.

În câteva poeme gãsim sunetul curat alpoeziei,care îl pot duce pe autor într-un finalautentic de respiraþie liricã. Citãm poemul. „NaturãFI”: „Era un timp spre care cu/ jocuri ºi culori decub.../Scriu literele de nimic pe/ hârtii care se vorpierde sau/ poate vor arde... sau poate/vor iubi întãcere vreun cuvânt/mai puþin lãudat de vreun/neam/Ce strâmt e aici, ce urât/mai face ºi uºaaceasta!/Niciodatã nu voi putea/Rãspunde preamultor/întrebãri/Ce este poezia?”

ªi tot poetul ne dã rãspunsul la aceastãîntrebare în final: „Aº dori sã pot inventa/undeget,un semn,un arc.../aº da oricât sã fiu acumîn /altã parte.../Ce reci ºi încâlcite sunt spaþiile/dintre puncte/Îmi este sufletul de colb ºi fier/Câteiubiri se vor mai naºte/azi pe o bancã de grãdinã/publicã, pe-o palmã de iarbã/verde sau pe-o valizã/Într-o /garã.

Despre poetul Toma Barbãroºie am puteaspune, cã dincolo de pãrerile bune ºi de liniºteapoeziei pe care o trãieºte are ºi unele versuri maipuþin reuºite fapt care ne face sã-i aºteptãm cuîncredere ºi alte volume.

Miron ÞIC


92929292929292929292

92

lllll CONSEMNÃRI lllll

A fi albanez înseamnãa fi un suflet uriaº

În colþul acesta de univers pe care îl numimlume, prea mic ºi neîncãpãtor pentru noi, ne-amîntâlnit pentru cã trebuia sã se întâmple odatã ºi-odatã. Puþini, tot mai puþini, sunt oameni cu suflet,de parcã oamenii ar fugi de sufletul lor, ori sufletular fugi din oameni, spre alte forme care sã îlcuprindã. Oamenii de suflet se adunã parcã în jurulsufletului ca în jurul focului într-o tot mai îngheþatãparte a firii, care este viaþa omeneascã de astãzi.A-þi cãuta identitatea, a-þi conºtientiza aripa în caresã te sprijini spre a putea visa liber, aceasta pelângã trãirea cea de toate zilele, ar putea sãînsemne felul sublim în care ºtim sã ne petrecem,mult prea repede ºi prea târziu sau prea curând.

Zic toate acestea, în fapt vorbind despre unprieten bun ºi drag cãruia Dumnezeu îi dã dinpuþinele nestemate ce i-au mai rãmas întregi,dãruirea din harul cel luminat. Baki Ymeri estenumele prietenului de care vã vorbesc, ºi desprecare ºtiu cã e albanez dar ºi român într-un modfiresc precum sunt înrudite cele douã popoare alenoastre, greu încercate de soartã. Trãitor într-oRomânie tot mai greu de înþeles, dar trãgându-ºiseva din cea a fraþilor ºi surorilor dintr-o Albanieîmpãrþitã nedrept pe hãrþi desenate strâmb de mai-marii lumii, de-a curmeziºul istoriei, Baki Ymeri estepoetul, criticul, editorul, dar mai întâi de toate omulcare ºtie ce înseamnã a fi om. Mi-a fost dat sã-lîntâlnesc în cenuºiul acesta de secol XXI, ca peun om pe care rãutãþile nu l-ar fi putut atinge niciîntr-un fel, ca ºi cum pentru el lumea ar fi luatã iarºi iar de la capãt. Un om care construieºte dingânduri, din cuvinte, din imagini ºi din fapte, ceeace putem numi durabil.

Albanezul apare prin sprijinul MinisteruluiDiasporei, iar Albania existã de când e lumea. A fialbanez înseamnã a fi o mare de suflet, un pisc demunte tot de suflet, iar grija i-o poartã un om desuflet! Revista ºi-a vãzut lumina zilei de NicolaNacio în 1880, ºi reeditatã de Gelcu Maksutoviciîn 1993 (serie nouã). Strâns legat parcã primor-dial de soarta albanezilor din Kosova, Baki Ymeriîºi dedicã iscusinþa în a-i aduce aproape unii dealþii, în revista Albanezul, ca într-o oazã de liniºtepe o mare agitatã de furtunã, ori pe un pisc demunte învãluit de avalanºe. Mai mult decât atât,

Daniel MARIAN pe kosovari îi aduce laolaltã cu românii, ca la unsfat despre orânduiala lumii. Cred cã nuîntâmplãtor, deoarece: Unicul popor din lumeînrudit cu românii pe linia daco-traco-iliricã estepoporul albanez. Iar pe de altã parte, Popoarelecare au supravieþuit invaziei barbare slave ºi-aupãstrat limba: românii ºi albanezii. Acestea suntlucruri de cãpãtâi, care apar scrise pe copertarevistei Albanezul.

Mi-a fost dat sã am onoarea de-a cunoaºteîn paginile revistei respective unele numesonore, precum Xhelku Maksuti, Ibrahim Makolli,Sali Bashota, Miradije Ramiqi, Lulzim Tafa, JetonKelmendi (...), de-a afla câte ceva despre Botasot ºi Zemra Shqiptare (Inima Albanezã), despresoarta amarã a românilor din Timoc, de a citidespre zbuciumata istorie a albanezilor dinRomânia, de-a citi versuri de Doina Drãguþ, de-a publica o cronicã la apariþia editorialã La nordde sufletele voastre a bunei prietene, poetaDorina Brânduºa Landen, din Suedia. Iar mareaonoare a fost publicarea cãrþii O bibliotecã pentrubalansoarul meu, în colaborare cu UniuneaCulturalã a Albanezilor din România ºi redacþiarevistei Albanezul. Cu siguranþã, ori de câte orivoi avea ocazia, îmi voi pune semnãtura pe umilerânduri, în revista Albanezul, cu tot dragul. Iarprietenului Baki Ymeri, sã îi dea Dumnezeu atâtaputere câtã trebuie, pentru a duce mai departeaceastã frumoasã punte de legãturã româno-albanezã!

Narbonne, primeria


93


La sfârºitul lunii iulie, Asociaþia Scriitorilordin Judeþul Hunedoara, a avut doi oaspeþi deseamã. Corneliu Florea, medic, scriitor ºi jurnalist,membru al Asociaþiei Jurnaliºtilor Români din Sta-tele Unite ºi Canada, trãitor în Canada, la Winnipegºi prietenul sãu Virgil Raþiu, scriitor ºi director alediturii Aletheia, din Bistriþa.

Întâlnirea a avut loc la Ilia, în casa primitoarea familiei de creatori, scriitor Virgil ºi pictoriþa NoraIoviþa, membri ai asociaþiei noastre.

ªi fiindcã am beneficiat de o zi superbã devarã, gradina casei ne-a fost loc de tihnã ºi discuþii.O grãdinã plinã de flori ºi verdeaþã în care erautoate condiþiile sã uiþi de lumea zgomotoasã ºiagitatã dinafarã. Din partea asociaþiei au fostprezenþi scriitorii: Mariana Pândaru-Bârgãu, MironÞic, Romulus Tot, Florian Brãdean, GheorgheRotar, Zoiþa Tripa-Bogdan. De asemenea auparticipat ºi câþiva dintre iubitorii de literaturã dincomunã, printre care dl director al liceului din Ilia ºipreotul localitãþii.

Mai întâi fiecare a prezentat câteva date dinactivitatea sa literarã. A urmat un moment de lecturãdin partea celor prezenþi. Apoi s-au trecut în revistão serie de cãrþi aparþinând scriitorilor hunedoreni.Oaspeþii au fãcut la fel. Corneliu Florea, (pseudo-nimul literar al medicului Dumitru Pãdeanu) seprezintã: M-am nãscut la Timiºoara în 1939. Suntmedic din 1953. Am profesat continuu pânã în 1980când am plecat din România. Am stat într-un lagãrde refugiaþi din Austria pânã când Canada mi-aacceptat cererea de imigrare. Dar nu mi-arecunoscut experienþa medicalã de 17 ani,specialitatea sau valoarea diplomei de medic. Amluat totul de la început ºi am redevenit medic pentru

LA ILIA

a doua oarã. În România nu am scris nimic.Amînceput sã scriu ºi sã public în strãinãtate, numaipentru cititorii de limbã românã. Nu scriu dininspiraþie sau talent, scriu din nemulþumire ºirevoltã. Nu scriu frumos, dar scriu liber! Ampublicat articole, foiletoane, pamflete, eseuri,jurnale, note de cãlãtorii. Din 1881 public o micãrevistã de criticã socialã – „Jurnal liber“ careapare în Canada, câte un numãr pe anotimp:Primãvara, Vara, Toamna, Iarna. Mi-au apãrutpânã acum 22 de cãrþi.

Apoi s-a trecut la discuþii libere despre con-diþia scriitorului ºi în general a creatorului în lumeade azi, destinul omului în contextul vremurilor, lumearealã în care trãim ºi mai îndrãznim sã visãm,discuþii ce s-au încheiat dupã-amiaza târziu.

Înainte de a ne despãrþi am avut cu toþiibucuria sã admirãm lucrãrile modelate în lut ºipicturile deosebite ale Norei Ioviþa, ajungând lapãrerea cã în aceastã casã trãiesc doi creatoride excepþie. În tihna atelierului sãu de creaþie,am ascultat în tãcere explicaþiile ºi istoriile fiecãreilucrãri prezentate cu toatã bucuria de cãtre Nora,pictoriþa caracterizatã de o discreþie rar întâlnitã.

Am plecat apoi fiecare pe drumul sãu cudorinþa mãrturisitã de a ne întâlni ºi anul viitor înaceeaºi atmosferã prietenoasã pentru cã, nu-iaºa? lucrurile bune trebuie continuate...

Ancuþa Bârsan

Românul din Canada


94949494949494949494

94


În 20 iulie membrii Asociaþiei Scriitorilor dinjudeþul Hunedoara s-au întâlnit cu un grup descriitori de la Reºiþa, membri ai Cenaclului literar„Semenicul“. Întâlnirea a avut loc la BibliotecaJudeþeanã „Ovid Densusianu“ Hunedoara-Deva,locul în care, asociaþia îºi desfãºoarã în fiecarelunã, întâlnirile.

Din partea scriitorilor reºiþeni au fost prezenþi:Gheorghe Jurma, Nicolae Sârbu, GheorgheZincescu ºi Costel Stancu.

Din partea gazdelor au participat: MarianaPândaru, Gligor Haºa, Miron Þic, PetriºorCiorobea, Romulus Tot, Gheorghe Rotar,Florian Brãdean, Dan Orghici, Ileana LuciaFloran, Maria Toma-Damºa, Adriana Tomoni.

Scopul acestei întâlniri a fost dorinþa decolaborare ºi un schimb de experienþã în ceeace priveºte difuzarea de carte, reviste, întâlnirilecu cititorii ºi, nu în ultimul rând, cunoaºtereareciprocã.

Mai întâi gazdele ºi-au prezentat câteva datedin activitatea literarã personalã. De asemeneas-au adus în discuþie ºi date din istoria comunã acelor douã grupãri literare, ele nefiind la primaîntâlnire de acest gen.

A urmat Gheoghe Jurma, care, mai întâi i-aprezentat pe scriitorii reºiþeni care-l însoþeau,vorbind în acelaºi timp ºi despre activitatea lorliterarã din cenaclu ºi despre revista „Semenicul“pe care o patroneazã. Apoi reºiþenii au „încins“un adevãrat regal poetic, ei fiind toþi, în primulrând, poeþi. Poeþi excepþionali!

Momentul a „prins“ atât de bine încât a creatun adevãrat miraj ºi cu greu a putut lua sfârºit. Cutoþii ne-am dat seama cã poeþii sunt suflete deexcepþie, ca frunzele tremurãtoare ale plopului. ªinu putem decât sã le mulþumim oaspeþilor noºtridin „oraºul cu poeþi“ pentru cã ne-au demonstratmagia cuvintelor lor.

Cum era ºi firesc, reºiþenii ne-au vorbit ºidespre activitãþile lor în peisaj cultural, manifestãrileliterare la nivel judeþean, la care sunt participanþi,despre alþi scriitori reºiþeni care nu au putut fi alãturila acesatã întâlnire, dar care fac din gruparea lorliterarã o grupare puternicã.

În final s-a fãcut schimb de cãrþi cu autograf ºis-a luat hotãrârea de comun acord, ca ºi hunedo-renii sã le „întoarcã“ aceastã vizitã.

ªi dacã tot au ajuns la Deva, i-am invitat sãviziteze ºi Cetatea, însoþindu-i. Un prilej de care s-aubucurat din plin.

LA DEVA

Scriitori reºiþeni la Deva

Ancuþa Bârsan


95


În jurul datei de 20 septembrie, s-a hotãrâtdeplasarea membrilor Asociaþiei Scriitorilor dinjudeþul Hunedoara la Cenaclul „Semenicul“ dinReºiþa. Aºa cã dis-de-dimineaþã s-a pornit la drumo echipã formatã din: Mariana Pândaru-Bârgãu,Gligor Haºa, Romulus Tot ºi Gheorghe Rotar.Dupã ce am strãbãtut parte din depresiunea Cara-ºului, admirându-i frumuseþea, în jurul prânzului,am ajuns la Casa de Culturã din capitala de judeþ aCaraº-Severinului. Colegii reºiþeni ne aºteptau.Bucuria revederii s-a fãcut remarcatã de ambelepãrþi. Printre gazdele noastre se aflau GheorgheJurma (preºedintele cenaclului „Semenicul“),Octavian Doclin, Nicolae Sârbu, GheorgheZincescu, Constantin Rupa, Anton Georgescu,Marcu Mihail Deleanu, Robert Alexandru, TitusCrisciu, Costel Simedrea, Iulian Barbu, Chris-tian Bistriceanu, Nicolae Dumitru Vlãdulescu,Matei Mircioane, Marian Apostol, HoraþiuVornica, Alexandra Gorghiu, Gabriela ªerban,

Dl Marian Apostol, directorul casei de culturã,a subliniat importanþa întâlnirii de astãzi, iarOctavian Doclin a amintit istoria colaborãrii dintrescriitorii reºiþeni ºi hunedoreni, de-a lungul anilor.

LA REªIÞA

Gheorghe Jurma, a propus continuareaacestor întâlniri ºi chiar permanetizarea cola-borarii dintre cele grupãri scriitoriceºti. „Avempuncte comune ºi este bine sã le menþinem“ asubliniat el.

Au citit din creaþiile lor, atât hunedoreniicât ºi reºiþenii. S-a fãcut schimb de cãrþi, dereviste, s-au legat prietenii, s-au fãcut proiectepentru viitoare întâlniri.

La plecare, însoþiþi de d-na Gabriela ªerban,directoarea bibliotecii orãºeneºti „Tata Oancea“din Bocºa ºi de soþul sãu, am hotãrât sã vizitãmdouã obiective importante: Colecþia de flori deminã a d-nul Constantin Gruiescu de la Ocnade Fier, o expoziþie unicã ºi foarte valoroasã,cunoscutã ºi vizitatã de mulþi trecãtori prin zonã.„Nea Costicã“, ne primeºte cu voie bunã, neduce în sala expoziþiei, acolo unde se desfãºoarãadevãrata sa viaþã ºi pasiune ºi ne povesteºteistoria fiecãrei „flori de minã“, cu dragostea pecare le-o pãstreazã de-o viaþã „pietrelor“ lui.

Drumul nostru continuã. Ajungem la Bocºa,unde d-na Gabriela ne vorbeºte cu mult entu-ziasm de Muzeul „Constantin Lucaci“ recent deschisîn oraº. Binecunoscutul sculptor ConstantinLucaci a hotãrât sã doneze 17 lucrãri din oþelinoxidabil, oraºului unde s-a nãscut. Am vãzutun muzeu deosebit, în care fiecare lucrare îºi arelumina sa, arãtându-ºi pe deplin perfecþiunea ºisplendoarea.

Pentru noi a fost o zi cu totul deosebitã,întorcându-ne acasã cu mult mai bogaþi sufleteºte.

Scriitori hunedoreni la Reºiþa

Ancuþa Bârsan


96969696969696969696

96


O ISTORIE UNICÃ A AURULUI

DIN MUNÞII APUSENI

De aproape douã mii de ani fiecarestãpânire care a trecut prin Munþii Apuseni aexploatat aurul moþilor. În galeriile minelor de laROªIA MONTANÃ au fost descoperite întreanii 1786 ºi 1855 Tãbliþele Cerate prin carese confirmã existenþa acestei mine de aur dinanul 131 AD, atestând documentar ºi una dintrecele mai vechi localitãþi europene numitãAlburnus Maior (Roºia Montanã de azi, Abrudula fost numitã Alburnus Minor)

AURUL A fost primul dintre metale care afãcut cu ochiul omului primitiv, în urmã cu peste20.000 de ani ºi, oricât a evoluat omul de atunci,privirea sa tot de strãlucirea aurului e atrasã ºi,dacã de la început, a fost considerat metalsacru printre celelalte, cu timpul a devenit metalulîmbogãþirii, avuþiei ºi puterii în lume. Metal nobil,fascinant prin strãlucire, ademenitor, are duritateredusã ºi este considerat cel mai plastic metal,învãluieºte orice, ambiþioneazã ºi înºealã. Emaleabil dar nu se lasã oxidat, acizi nu-l modificãîn sãruri, este stabil, aproape îþi vine sã crezi cãe etern, dacã ar exista eternitate. ªi pentru cãnu existã eternitate nici aurul nu rezistã aºa ziseiape regale – o combinaþie de acid clorhidric ºiazotic – fiindcã omul nu mai e primitiv ºi ainventat, între timp, ºi antieternitatea! Se gãseºteîmpreunã cu alte metale rare, nobile, aproapepur, dar cum nici strãlucirea soarelui nu e purã,la fel nici aurul.

HERODOT : Agatârºii sunt oameniînstãriþi ºi poartã mult aur, locuiesc împreunã cafraþii ºi nu se invidiazã între ei. Agatârºii se parecã au venit odatã cu sciþii pe meleagurile noastre– nouã sute de ani înainte de Christos - ºi auadus cu ei aur din Munþii Urali . Agatârºii, oameniai munþilor au fost atraºi de Munþii Apuseni unde,la fel ca în Urali, au început sã caute aur în albiile

râurilor. ªi l-au gãsit din abundenþã!! Gãsind aur înalbia râurilor, au tot urcat pe firul lor ºi au începutsã facã gropii, sã-l caute ºi-n adâncime, era logic,a fost cu succes. Astfel au apãrut primele gropi,primele galerii pe marginea pâraielor, a râurilor,fiindcã în credinþa lor practicã aurul venea dinadâncuri!! Geto-dacii au observat îndeletnicirileagatârºilor ºi au început sã caute ºi ei aur în albiilerâurilor sau prin mineritul primitiv ºi au adunat multaur. Atât de mult încât istoricul roman Diodor spunecã regele geto-dacilor, Dromichaites, când l-a bãtutpe Lisimach, generalul lui Alexandru Macedon,avea o mie de tone de aur curat!! Nu ºtiu cum s-aufãcut calculele – oricum se pare cã avea mult aur,dar ºi-a invitat învinsul la o masã tare sãrãcãcioasãca sã-l întrebe dupã ce sãrãcie a venit în þara lui.Apoi, sunt date istorice care precizeazã cãfenicienii ºi grecii cumpãrau aur de la geto-daci,bazate ºi pe faptul cã la Roºia Montanã s-au gãsitmonede macedonene din secolul patru înainte deChristos … deci, de atunci stãpânii acestor munþidãdeau aur pe bãnuþi de cupru…

EPOCA PREROMANÃ La Roºia Montanãs-au gãsit urme evidente de minerit înaintea cuceririiDaciei de legiunile romane. Mãrturie fiind gãurile dinmunte fãcute prin metoda focului puternic dupãcare aruncau apã rece cu oþet ce fisurau stâncilepe care le desprindeau mai uºor în cãutarea aurului.Astfel, înainte de venirea romanilor, geto-dacii seîndeletniceau ºi cu mineritul aurului. În anul 2000 oechipã de arheologi francezi a fãcut cercetãri laRoºia Montanã ºi a descoperit galerii vechi de minãcu susþineri din lemn. Cercetãri cu Carbon 14demonstreazã cã aceste bârne erau dinainte deChristos!!

EPOCA ROMANÃ Înfrângerea Daciei în106 AD a însemnat, întâi de toate, pentru ImperiulRoman 164 de tone de aur ºi 331 tone de argintaducând Romei cea mai mare pradã de rãzboi dintoatã istoria imperiului. Mãrturie la aceastã afirmaþiestã sãrbãtorirea victoriei la Roma timp de 150 dezile continuu!! A fost anul în care romanii au fost

Corneliu FLOREA(Winnipeg, Canada)

ªI NOI AM FOST LA ROªIA MONTANÃ (II)


97


scutiþi de impozite iar moneda de aur a imperiului adevenit pe încã o datã mai grea decât fuseseînainte!! La atâta aur, era normal sã i se ridice luiTraian cea mai mare columnã printre împãraþiiimperiului. E momentul sã lãsãm deoparte teoriafãuririi poporului nostru din legionarii romani ºifemeile dace. Gata, vremurile în care ne ameþeamºi încântam cu idila dintre romani ºi daci în fãurireapoporului român a trecut, chiar dacã într-un mo-ment istoric, sau mai multe, ne-a fost de ajutor. PeColumna lui Traian nu este nici cel mai mic semnîn acest sens, doar cât de viteji au fost romanii ºicâþi sclavi daci au adus cu ei. Astãzi, istoria a trecutde la fantezie la raþionament istoric, comparativ.Urmãrind creºterea ºi descreºterea imperiului ro-man, nu gãsim date care sã ateste cã legiunileromane, cu floricele în colþul gurii, au venit sãprocreeze popoare latine ci numai sã cucereascã,supunã Dacia ºi îmbogãþeascã Roma! În schimbsunt date concrete, istorice ce atestã cât de mult laurât Traian pe Decebal ºi nu va avea odihnã pânãnu-l va înfrânge. Dupã victoria legiunilor lui Traianîn Dacia, Roma a fost de-a dreptul uluitã, zguduitãde atâta aur ºi argint, de poveºtile despre bogãþiilefabuloase ale noii provincii imperiale. Toate acestenoutãþi, despre frumoasa ºi bogata provincie, audeterminat o parte din plebea Romei sã ia drumulDaciei, sã se procopseascã. Cu siguranþã,judecând omenirea, care în anumite privinþe nu s-aschimbat deloc, a fost prima goanã dupã aur dinistoria lumii, fiindcã în istorie se vorbeºte despreun drum al aurului din Dacia la Roma. Mai mult,cu acelaºi raþionament istoric, printre cei veniþi aufost ºi creºtini ce au diseminat, noua religie cum s-au priceput, printre dacii în bunã parte monoteiºtideja. Drumul aurului s-a suprapus cu drumulcreºtinismului timpuriu. Învãþaþi sã înþelegeþi istoria.

Pentru cotropitorii Daciei, devenitãprovincie romanã, nu leagãnul unui nou popor latinci exploatarea aurului a fost prima preocupare.Ca sã meargã treaba mai bine ºi mai bine, cu spormai mare, prefecþii romani au adus mineri dinDalmaþia ºi Iliricum pentru exploatarea aurului dinnoua lor provincie. Descoperirile arheologice aratão mare dezvoltare romanã la Roºia Montanã.Mineritul a fost profitabil ºi pe lângã minerii aduºidin alte pãrþi ale imperiului, numiþi hospites, cuexperienþa ºi tehnica acelor vremuri, ce cunoºteauºi metode de evacuarea apelor din galerii folosindroatele cu cupe, dar au fost aduºi ºi mulþi sclavi.Munca cea durã ºi grea o fãceau sclavii, care odatã

bãgaþi în minã nu mai ieºeau decât morþi, fiindcãacolo traiau ºi sãpau dupã aur pânã la epuizareºi moarte. Inginerul miner Valentin Rus care ascris o documentatã istorie a mineritului la RoºiaMontanã ºi ne-a fost ghid în galeriile romane aleminei, ne-a spus: mulþi sclavi din minã cereausã devinã gladiatori ºi sã se lupte pe viaþã ºimoarte decât sã mai rãmânã în întunericulminele de aur de aici. În contrast, gladiatorii carenu dãdeau dovadã de luptãtori cutezãtori ºi vitejiîn arene erau ameninþaþi cã vor fi trimiºi în minade aur de la Alburnus Maior, unde vor muri caniºte ºobolani în întuneric. Plebea romanã,venitã în goana dupã aurul noii provincii romane,rãscolea mai mult albiile râurilor din MunþiiApuseni, a Arieºului ºi ale Criºurilor. Auruladunat, se topea în creuzete de lut ºi se turna înlingouri ce luau drumul de aur spre Roma. Seestimeazã cã romanii de la Roºia Montanãtrimeteau trei tone de aur pe an ºi astfel, în timpulstãpânirii lor în Dacia au dus la Roma trei sutede tone de aur, pe lângã cel prãdat la început, în106 AD. Traian nu a adus în dar dacilor nicimãcar o lupoaicã deformatã, cu trei þâþesiliconate, cum, de curând, niºte lunatici au fixatuna pe scãrile muzeului de istorie din Bucureºti.Mã rog, pentru câtã istorie româneascã ºtiubucureºtenii e tocmai potrivitã ( îmi cer scuzede la excepþii, ºi sunt destule, dar nu-i scuzpentru cã o acceptã acolo, în continuare )

POPOARELE MIGRATOARE fiind îndeplasarea jefuirii, nu s-au oprit sã minereascã,s-au mulþumit cu ce au prãdat. Hunii sufereau înspaþiile închise, muntoase, împãdurite aºa cã nuau lãsat nici o urmã de aºezare dupã trecerealor. Ostrogoþii au fost mai receptivi la aurul de aiciºi de la ei ne-a rãmas Tezaurul de la Pietroasa –„Cloºca cu pui de aur”

FEUDALISMUL timpuriu a început cuungurii care au aflat de aurul munþilor ºi au urcatpe Mureº ºi Criºuri pentru cã în albiile acestorrâuri încã se mai gãsea aur, ajungând pânã lasursa cea fabuloasã auro-argentiferã din MunþiiApuseni. Cum ungurii nu se pricepeau decât laprãdat ºi jefuit, dar le-a plãcut aurul, s-auînvrednicit sã-l prade de la moþi, iar regii lor aucolonizat zona cu mineri saºi. Astfel, în 1325Regele Carol Robert de Anjou a concesionatBaia de Arieº unor mineri din Saxonia, ce au venitcu unelte ºi tehnicã minierã mult mai avansatã,deci au fost mult mai productivi. Odatã cu minerii


98989898989898989898

98


au sosit ºi alþi meseriaºi ceea ce a dus la osuperioarã dezvoltare a localitãþilor miniere. Deatunci, galeriile romane ce însumau vreo ºaptekilometri au fost prelungite cu alte galerii cu profildiferit, boltit, susþinut de zidãrie uscatã din piatrãcioplitã. Dupã înfrângerea regatului ungar în 1526,Transilvania devine principat autonom dar vasalotomanilor, care nu îºi aduc prea mare contribuþieîn minerit, doar în colectarea aurului prin toatemijloacele. Odatã învinºi otomanii, Transilvaniaeste încorporatã în Imperiul Habsburgic iarmineritul din Munþii Apuseni ia un avântnemaiîntâlnit din epoca romanã. Însãºi MariaTeresia se implicã în accelerarea ºi performanþamineritului, dând poruncã sã se facã tãurispeciale pentru apa necesarã ºtampurilor –instalaþie mecanicã din lemn folositã lasfãrâmarea minereului – dupã care numãrulºtampurilor a depãºit mia, dupã cum reiese dinraportul baronului Ignatz von Born, ce a fost trimisde curtea imperialã la Roºia Montanã pentru unraport amplu despre starea ºi performanþamineritului, dupã cum scrie ºi inginerul minerValentin Rus în istoria sa. Ei au deschis noi galerii,cãrora le-au dat denumiri religioase ca: „SfântaTreime”, „Înãlþarea Domnului” sau „Sfânta Cruce”,ultima fiind cea mai lungã ºi bogatã, în care vago-netele de lemn, pe ºine din lemn, au fost treptatînlocuite cu cele din fier. Astãzi, când privim cuadmiraþie cât de mãreaþã este Viena, fostacapitalã a imperiului habsburgic, ºtim cã la bazaei stã munca perseverentã a habsburgului ºiaurul moþului.

La sfârºitul Secolului XIX-lea în MunþiiApuseni, scrie Inginerul Valentin Rus îndocumentata sa lucrare istoricã despre RoºiaMontanã: existau mici exploatãri miniere,proprietate individualã sau proprietatea unorasociaþii miniere pe cuxe ºi precizeazã cã deºimicii proprietari lucrau rudimentar au atins celemai mari ºi bogate minereuri aurifere. De amintit,pentru cã meritã ca exemplu, printre micii proprie-tari individuali din vremea hasburgicã se afla ºiun mecena al moþilor, Mihail Gritta, care, fiindfoarte norocos în exploatarea sa, din aurul gãsita ridicat ºapte biserici româneºti, printre care ºivechea bisericã ortodoxã din Roºia Montanã în1781, cu un turn zvelt de 31 de metri, ceea ce afost un semn de emancipare pentru moþi, printrecelelalte confesiuni cu biserici mai mari.

SECOLUL XX În timpul Primului Rãzboi

Mondial mulþi mineri au fost recrutaþi ºi duºi pediferite fronturi, multe mine s-au închis, iar dupã1918, noua administraþie româneascã a fost nepri-ceputã ºi obstruatã, în fel ºi chip, de fosta stãpânire.Au trecut niºte ani buni pânã ce mineritul la RoºiaMontanã sub administraþie româneascã sã atingãritmul anterior rãzboiului, ºi într-un deceniu a reuºitexploatãri pe noi galerii în lungime de 20 Km. Cândtotul începuse sã meargã ca pe roate a intervenitAl Doilea Rãzboi Mondial, ocuparea ºi exploatareaRomâniei de cãtre eliberatorii sovietici, naþionalizãrileºi sovromurile impuse.

Naþionalizarea din 1948 a trecut automat toateasociaþiile ºi societãþile miniere în proprietateastatului de democraþie popularã ce era încãtuºat ºitras, în marº forþat ºi dur supravegheat, sã ajungãcomunismul fratelui de la rãsãrit. ªi fiindcã venivorba de fratele mai mare de la Moscova sã nutrecem cu vederea cã pânã în ziua de astãzi nune-a înapoiat tezaurul ce însumeazã 93 de tonede aur, ceea ce, încã o datã demon-streazã în cestare socialã primitivã au rãmas. În schimb ne-auimpus dictatura comunistã ºi sintag-me ca: dictaturaproletariatului, sarcinã de partid, producþii mãrite,întreceri socialiste, cincinale, victoria comunismuluiîn întreaga lume. Pentru toate acestea mineritul,în dictatura comunistã impusã, a beneficiat defoarte buni specialiºti români, formaþi la Institutulde Mine din Petroºani, care au proiectat minele ºiinstalaþiile miniere la parametri mondiali, dar lanorme de producþie peste putinþe ce au fost trasateca sarcina de partid ºi stat.

Nevoia tot mai mare de aur a impus ocercetare riguroasã a zãcãmintelor de aur dinpatrulaterul aurifer din Munþii Apuseni, cu maximumde focalizare la Roºia Montanã, unde au fostangrenate mai multe echipe complexe de specialiºti,formate din ingineri, tehnicieni, geologi, topografi,forjori pentru eºantioane, care au adunat cu multprofesionalism date necesare, concrete. Lasfârºitul cercetãrilor concluziile au evaluat cã laRoºia Montanã se gãsesc 300 de tone de aur ºi1.600 tone de argint, plus alte metale preþioasenecesare în tehnologiile actuale, moderne. Peaceste date Consiliului de Miniºtri au hotãrât ca din1970 sã se înceapã exploatarea minereului de aurde la suprafaþã, începându-se cu derocareamuntelui. Tehnologia exploatãrii la suprafaþã, chiardacã nu a fost la cel mai ridicat nivel, a reuºit sãexploateze minereu din care se extrãgea 340 Kgde aur ºi 1.800 Kg de argint pe an. Din 1974 exploa-


99


tarea subteranã s-a sistat ºi galeriile au fost pãrãsiteîmpreunã cu o mare parte din utilajele din ele.

DUPÃ DECEMBRIE 1989, s-au instalat laguvernare oportuniºti ºi parveniþi dornici sã se îmbo-gãþeascã mai rapid decât încrâncenaþii capitaliºti.Capitaliºtii strãini, în patologica lor stare de înavuþireºi dominare economicã, au gãsit în guvernanþiipost-decembriºti marionetele care rãspund rapid,bine ºi slugarnic la comenzile lor, mulþumindu-secu mãrunte favoruri ºi comisioane. Prin strategialor de dresori dominanþi le-au indus ideea cã in-dustria românã este doar o grãmadã de fier vechice trebuie blocatã, stopatã, degradatã ºi apoivândutã lor la preþul fierului vechi !! Iliescu cu PetreRoman ºi Adrian Nãstase au depus zel ºi râvnã înacest sens ºi rezultatele s-au vãzut în câþiva ani.În industria mineritului, ruinarea se vede peste tot,dar Roºia Montana este un caz special de urmãrireºi vânare a bogãþiei dupã o ruinare programatã, caapoi sã fie vândutã de zeci de ori sub adevãrata eivaloare. Fapte: în 1989 exploatarea la suprafaþãfuncþiona cu 1200 de angajaþi ºi era în limiteleeficienþei, în anul 2000 mai erau 800 de angajaþicãrora li se inducea ideea de ineficienþã, neren-tabilitate, nesiguranþã ºi în 2006 exploatarea de laRoºia Montanã s-a închis, punând în ºomaj demizerie 450 de angajaþi. Cifrele sunt din volumulROªIA MONTANÃ – AUR ºi ARGINT lucrarescrisã de inginerul miner Valentin Rus, director alSocietãþii Roºiamin. Astãzi autorul este ºi ghidturistic al galeriilor romane din Roºia Montanã ºinãdãjduieºte ca, odatã ºi odatã, fostele galeriiminiere sã fie amenajate în cel mai mare muzeuminier al Europei, pentru cã, atât ca lungime cât ºiîn timp istoric, este pe primul loc.

Dupã 1989, în întreaga Românie, industriamineritului a intrat într-un declin rapid pânã laînchiderea majoritãþilor minelor. Acest colaps almineritului se datoreazã celor trei factori majori:preºedinþilor ºi guvernelor lor post-decembriste,minerilor dezorientaþi, dezinformaþi, ºi rapacitãþiicapitaliºtilor strãini. Guvernele corupte ºi capitaliºtiistrãini ºi-au dat mâna în a deruta ºi dezaxa societa-tea românã, în a o depersonaliza ºi deznaþionaliza,în a sãrãci România ºi a o supune intereselor strãine.Guvernele lui Iliescu ºi Bãsescu au dus la îndepli-nirea acestor interese strãine, chiar mai mult decâtse aºteptau bancherii globalizãrii ºi pe lângã ei totfelul de impostori. Pentru afirmaþiile de mai sus esteilustrativ, edificator ce se întâmplã la Roºia Montanã,cea mai bogatã în minereuri de metale preþioase

din patrulaterul aurifer al Munþilor Apuseni, undea apãrut Gold Corporation, o companie caracatiþãîn exploatarea aurului lumii, pozând aici cu oferteºi programe de binefaceri sociale, în spatelecãrora se ascund adevãratele intenþii de profituriexorbitante.

Ajunºi aici cu istoria realã, trebuie fãcutã oaltã parantezã, oprindu-ne un moment la VasileTimiº, cel ce a deschis ochii, din calcule ºiinginerii financiare, companiei Gold Corporationcãtre eldorado din Munþii Apuseni, de la RoºiaMontanã. Fãrã nici o îndoialã maramureºanulVasile Timiº , nãscut în 1963 la Borºa ºiabsolvent al ºcolii profesionale auto-mecanicã,este un om de afaceri înnãscut cu norocul departea sa, dacã la vârsta de 45 de ani se înscriaprintre cei cinci sute cei mai bogaþi englezi,fiindcã acum trãieºte la Londra cunoscut subnumele de Frank Timis, dar face afaceri ºi înRomânia unde se plaseazã între primi zeceromâni cãpãtuiþi recent, dacã luãm în considerarecã dupã absolvirea ºcolii profesionale, a plecatdin România cu mâinile goale ºi s-a fixat în Aus-tralia unde a început ca ºofer, camionagiu. Cânda avut primul sãu camion s-a declarat companie,apoi a minerit vreo ºase luni într-o regiune numitãplastic pârâul þânþarului ºi ºi-a deschis o companieproprie de minerit, mai mult o firmã, din spatelecãreia s-a lansat în bursã, unde norocul îi mergeaînainte deschizându-i toate uºile. Vasile FrankTimiº este o minte financiarã efervescentã cu ovoinþã ºi cutezanþã rarã, care a experimentat cusucces, pânã acum, metoda îndatã ce daifaliment cu o companie, imediat deschide altamai îndrãzneaþã ºi astfel în 1995 a pus pe roateGabriel Resour-ces un adevãrat cal troian labursã cu care ºi-a deschis alte oportunitãþi deîmbogãþire. Printre porþile deschise se numãrãcele din România, începând cu Regia Autonomãa Cuprului din Deva, care s-a fãlit cât de bogatãeste prezen-tându-i deschis toate cercetãrile ºidocumentaþia resurselor minerale din MunþiiApuseni fãcute de specialiºtii români în deceniiletrecute. Sigur cã l-a atras bogãþia MunþilorApuseni, unde a început prospecþiunile deverificare a datelor. Mr. Frank Timis nu a venitsingur ci împreunã cu calul troian, Gabriel Re-sources, dar al zeilor financiari pentru RoºiaMontanã ºi aºa muntele de aur al moþilor se vamistui în bãncile zeilor financiari în timp ce moþiivor rãmâne, câþi vor mai rãmâne, cu încã o istorie


100100100100100100100100100100

100


amarã, dar de data asta ºi fãrã aurul munþilor lor.

ROªIA MONTANÃ - 2012

Am ajuns în piaþa Centrului Istorical Roºiei Montane, epicentrul propagandeiRMGC pentru cei ce vin din alte pãrþi aici,condusã cu o strategie informaþionalã de GabrielResourses – companie de explorare ºidezvoltare din Toronto – care a obþinut dubiosºi o licenþã de exploatare a întregului minereu,dar încã nu a primit aprobare de începereaextracþiei ºi de prelucrare cu cianurã. Între timplicenþa a expirat, s-au gãsit mari abateri de la legilestatului român ºi internaþionale ale proiectuluiRMGC, dar compania de explorare ºi dezvoltarepersistã cu încãpãþinare diabolicã, prin tot felulde negocieri ºi târguieli, prin manipulãripropagandistice sã obþinã aprobarea acestuiproiect total dezavantajos economic României ºidãunãtor, nociv mediului natural. În aceºti ani aapãrut o contracarare puternicã din partea unorlocalnici ce susþin ’’suntem supuºi, manevraþi ºiexploataþi mai rãu ca pe vremea sovromurilor’’.Acestora li s-au alãturat, ºi continuã sã se alãture,academicieni, cercetãtori de înaltã calificare, eliteculturale ºi artistice, sociologi ºi alte categorii deintelectuali, cetãþeni lucizi din toatã România ºiîmpreunã se opun cu argumente pertinenteproiectului RMGC!!

Piaþa veche e cu adevãrat istoricã, a fostsute de ani târgul de sâmbãtã al moþilor, almeseriaºilor ºi comercianþilor de la poalelemuntelui de aur, nesecat în peste optsprezecesecole de minerit continuu. Piaþa este înconjuratãde clãdiri vechi, de secole, marcate adânc deruinare ce au fost lãsate aºa de noii proprietari.Dintre clãdiri, din cea mai reprezentativã a mairãmas doar faþada ºi aceasta în stare de pre-prãbuºire, pe care noii proprietari au acoperit-ocu niºte pânze, ca niºte tifoane groase, pe careau pictat cum va arata acea clãdire renovatã.Acest tratament de pansare cu tifoane pictate l-auaplicat ºi altor clãdiri din piaþã, ce vor fi scoasenou-nouþe ca din pãlãria iluzionistului, dupã cevor primi aprobarea sã secãtuiascã definitiv nunumai un munte de aur ci patru munþi: Cetate,Cârnic, Orlea ºi Jing consideraþi cã ar conþinecel mai mare zãcãmânt de aur ºi argint din Europaºi unul dintre cele mai bogate din lume. Pânã laobþinerea aprobãrii clãdirile rãmân în agonia

dãrâmãrii, pansate de bandaje de tifoane groasepictate, pentru cã guvernele Bãsescu nu au fonduride renovarea patrimoniului, numai pentru ICR-ulpatibularului patapievici. Pentru mine, la primavedere îmi dau imaginea cadavrelor din morgãacoperite cu cearceafuri, dar în realitate sunt fres-cele propagandei, manipulatã economic ºi psiho-logic de Gabriel Resources din Toronto, înfiinþatãîn 1995 de Mr. Frank Timis, ce este preºedintepeste zece directori!! I-am gãsit pe Internet, marispecialiºti în jongleriile bursei torontone. Aceºtia,au motive determinate sã punã mâna pe acesttezaur românesc ºi sã-l bage în bursele ºi bãncilelor, dupã principiul capitalist: minimum deinvestiþie ºi maximum de profit, la care, înglobalizarea intensivã s-a adãugat prin oricemijloace de la manipulare psiho-economicã ºiajungând, chiar, sã se foloseascã de aranjamenteteroriste (vezi cum se poate începe un rãzboi undee mult petrol)

În spatele acestui centru istoric atât de sãracºi pãrãginit, în letargie, ajuns de comã ºi în comã,printre turnuri de biserici vechi se vede strãlucitormuntele de aur decapitat ºi derocat de exploatãriletrecute, ale comunismului atotbiruitor ! Strãlucireamuntelui relevã bogãþia pe care o conþine ºi parcãadevereºte cât de mare va fi profitul companiei deexplorare ºi dezvoltare oferit de cãtre noii vânzãtoriai României. În câþiva ani de exploatare modernã,intensivã cum ni se spune ºi putem crede, îl vorrade împreunã cu alþi trei dintre ceilalþi MunþiApuseni. Atunci în aceastã piaþã istoricã vor rãmânedoar niºte clãdiri refãcute superficial, prin lucrãri ºimateriale ieftine, care în interior se vor sprijini peconsolidãri cu bârne mascate, decorate cusclipiciuri ºi zugrãveli lavabile, pardosite cu plasticsecond hand, iar la exterior, în locul bandajelorpropagandistice de azi, vor fi niºte tencuieli netedeºi colorate, uºi ºi geamuri de termopan, tot din plas-tic. Pe faþade vor fi puse tãbliþe de alamã cu totfelul de informaþi istorice ºi atenþionare: proprietateGabriel Resources, fiindcã deja sunt alecompaniei, achiziþionate între 2002 ºi 2008 cumscrie în proiectul lor. Bineînþeles cã au fostcumpãrate la preþ de moloz, dar când gabrielenii– am io motiv sã-i numesc aºa pe cei zece directoriconduºi de preºedintele lor Mr. Frank Timis - îºivor lua tãlpãºiþa cu munþii de aur în spinare, nuînainte de-a aranja cu guvernanþii statului românsã le cumpere de la ei, dar la preþ de palate dinmarmurã de Carrara. ªi ce nu fac guvernanþii


101


români cu banii contribuabililor când cad comisioanegrase!?

Dintre toate clãdirile centrului istoric, numaiuna singurã a fost restauratã, cea mai micã ºiaceasta de cãtre muzeele naþionale de istorie dinBucureºti ºi Alba Iulia, este Casa 325 transformatãîn muzeul Aurul Apusenilor. Clãdirea este binerenovatã, muzeul nu prea mare ºi nici prea bogat,dar profesional aranjat iar ghida foarte plãcutã,binevoitoare ºi doctã. Ceea ce m-a impresionat pemine a fost statuia zeiþei Terra Mater – Telus lagreci - ce mi-a amintit imediat de Mather Earth aamerindienilor, acelaºi cult religios, dar la cedistanþã geograficã între ele, la care adaug ºibudismul tibetan. E un cult religios deosebit deînþelept, de-a trata planeta noastrã ca pe mamatuturor fiinþelor ºi a lucrurilor, de-a o respecta ºiîngriji. Ecologiºtii de astãzi, într-un fel sau altul,practicã acest cult. Nu ºi cei de la Gold Corpora-tion ce vor folosi anual 91.800 tone substanþedãunãtoare mediu-lui dintre care 12.000 tonevor fi sãrurile de cianurã puternic otrãvitoareMamei Pãmânt!!

M-am întreþinut plãcut cu ghida ce mi-aexplicat multe exponate ºi mi-a arãtat ºi cele douãreplici dupã tãbliþele cerate, ce ne transmit dateimportante despre mineritul din timpul romanilor, aicila Alburnus Maior. La sfârºit mi-a recoman-datsã vizitez mina romanã. Bineînþeles este mai multdecât o curiozitate pe care am sã mi-o satisfac dinmulte puncte de vedere.

Pe latura cealaltã a pieþii, în Casa 323 se aflãCentrul de informare a proiectului minier RMGCce mã intereseazã. Este o veche clãdire cu etaj ºiea cu faþada bandajatã sã nu se vadã starea dedegradare în care se aflã ºi pe care scrie mare,deasupra intrãrii: Suntem aici. Vino în centrul deinformare ca sã înþelegi proiectul miner RoºiaMontanã ºi sigla lui Gold Corporation, care eafiºatã peste tot la Roºia Montanã din zece în zecemetri, numai ca de data asta nu scrie sub ea GoldCorporation ci, cu aldine, Gabriel! Foarte frumos,gabrielenii noºtri, proprietarii noºtri din Toronto,care de ani de zile, duc cea mai murdarã campaniede manipulare psihologicã, de panicã cum au sãmoarã de foame foºti mineri ºi se va dãrâma toatãistorica Roºie Montanã dacã nu vin ei, gabrieleniilui Mr. Frank Timis sã-i salveze.

Salvarea minerilor ºi-a Roºiei Montane,gabrielenii au început-o cu achiziþionãrile: au

achiziþionat 78% din totalul proprietãþilorrezidenþiale din zona industrialã a proiectului– aºa scrie în proiectul lor. Nu au restaurat nicimãcar clãdirea centrului lor de propagandã, doarau bandajat-o iar pe unii roºieni ºi turiºti îi îmbro-bodesc cu palavre! Vino în, în cazul acesta, sunãca la tavernele cu bãuturã proastã ºi scumpãocolite de clienþi sau ca la bordelurile cu curvesifilitice ºi bãtrâne.

Eu am intrat ca sã înþeleg, cum scrie afarã,ºi bine am fãcut, mi-am dat seama cã înþelese-sem adevãrul mai dinainte, de la cei competenþiºi oneºti, care trãiesc aici, sau au cercetat mediulistoric ºi social precum ºi proiectul RMGC înamãnunþime. Centrul are o salã mare, încãrcatãde machete ºi grafice, în mijlocul cãreia turuia,ca un Kalaºnikov, cãreia i s-au ataºat ºi difuzoare,o doamnã robustã ºi agresivã, precum activistelede partid de pe timpuri, care bãga în capeteleunui mic grup, sã înþeleagã, ce impotenþi eco-nomic suntem noi, statul român dupã 2006, cânds-a oprit definitiv exploatarea minierã. Apoi, cumne-a pus Dumnezeu mâna în cap trimiþându-negabrielenii din Toronto sã cumpere RoºiaMontanã cu centrul istoric cu tot ºi ce minunieconomice vor urma aici. Deocamdatã, vedemdoar cum au bandajat ºi pus în cârje clãdirile, canu cumva sã cadã peste cei câþiva roºieni, cestau nepãsãtori la o bere în apropiere, pe o terasãurâtã din scânduri. Ceilalþi roºieni, mult maiprevãzãtori au urcat la Tãul Brazi la un picnicsãnãtos, cu bere ºi mici, îndeletnicire duminicalãpe cãldurile lunii lui cuptor!

Orice întrebãri sau încercãri de a discuta ºialte soluþii locale, judeþene sau de stat, de redre-sare a situaþiei economice, prin noi înºine, cumam fãcut ºi în trecut, erau stopate cu agresivitatede cãtre vajnica propagandista a gabrielenilordin Toronto. Rãspicat încearcã sã te aducã laordinile ei, sã accepþi fãrã alte comentarii ºi pãrericeea ce îþi spune ºi sã aduci admiraþie, omagiuºi veneraþie gabrielenilor, în caz contrar poþi fietichetat duºman al bunãstãrii roºienilor, poatechema poliþia ºi te scoate din Roºia Montanã.Nu m-a impresionat, eu am fost ºi duºmanulpoporului muncitor în trecut, acum doar a roºie-nilor e floare la ureche, dar am plecat cã mi sefãcuse greaþã corticalã. Adicã, cei interesaþi dece se întâmplã cu adevãrat la Roºia Montanã,cei ce au citit tot felul de surse despre aur ºimineritul lui, cei ce au comparat situaþiile ºi


102102102102102102102102102102

102

mineritului intensiv, modern ºi vin la faþa loculuisã-ºi întregeascã imaginea ºi informaþiile nu audreptul sã-ºi exprime nedumeririle sau pãrerilecontradictorii proiectului RMGC.

E foarte adevãrat cã paragina localitãþii ºi-amediului se datoreazã în parte mineritului deîntrecere socialistã, dar ºi dezorientãrii localnicilordupã 1989, dar sunt ºi argumente ce susþin cãparagina ºi sãrãcia este ºi rezultatul manipulãrilorcompaniei de explorare ºi dezvoltare din To-ronto pentru falimentare companiei româneºtide minerit, ca sã-i ia locul ºi sã facã mare profitrapid prin minerit ultramodern, ultrarapid ºi mega-poluant.

Mã întreb cât mai dureazã pânã cegabrielenii ãºtia, aici, pe noile lor proprietãþi dinMunþi Apuseni nu fac ºi un lagãr de reabilitare curomânii ce se opun proiectului RMGC iar pedoamna propagandistã de la centrul lor sã o punãºefã? Ce ticãloºi, câtã rapacitate, ce iad otrãvitorvor lãsa în urma lor! I-am dat dracului cu centrullor dupã ce am aflat cã deja sute de familii deaici au fost strãmutate de pe proprietãþile lorstrãmoºeºti sã le facã loc lor, gabrielenilor.La sugestia unui alt duºman al proiectului venitdin regat, am urcat sã vedem starea ºi spiritulroºienilor, duminica, sus la Tãul Brazi. Am fostuimit de douã lucruri: de frumuseþea peisajuluice se aflã într-o zonã de mediu ocrotitã prin legeºi de buna dispoziþie a roºienilor în jurul meselorºi-a grãtarelor. Deschiºi ºi ospitalieri, totuºi uniirefuzã sã vorbeascã, sã-ºi spunã pãrerea, alþiidirect susþin ca sunt minþiþi, înºelaþi ºi furaþi destrãini care iau 80% din aur iar statul românaproape 20%. Auzi dumneata, aproape 20%,adicã ei precis 80% iar noi aproape 20%, pãi ºi12% e aproape, nu? Doar contractul e secret! Con-tract secret pe moºtenirile noastre din moºi,strãmoºi! Pãi sã nu-i trimiþi undeva? Îi ºtim noi pestrãini din istoria minei ãsteia, dar nu credeamca guvernanþii noºtri sã fie aºa mari curve cu noi,cu moþii!! Dupã ce ne duc aurul, noi ce mai lãsãmmoºtenire nepoþilor ºi strãnepoþilor noºtri?!?

Se fãcuse târziu ºi pânã ce se lãsa noapteatrebuia sã fiu acasã, la mine, în Nordul României.Am coborât tulburat ºi iritat de câte am vãzut ºiauzit, fiindcã toate au început sã mã frãmânte ºiºtiu cã mã frãmântã degeaba, mai mult decât sãscriu ºi eu, ca alþii, ºi sã mã alãtur roºienilori nupot face singur. Nu am nici forþã economicã, nicipoziþie socialã, sunt numai un strãin cu accent,

dar cu acelaºi suflet românesc ca foarte mulþi dinRomânia. În schimb lefegiii mass-media guverna-mentale primesc forþã economicã sã trâmbiþeze,pe toate cãile, cât de bine le va fi roºienilor de îndatãce gabrielenii din Toronto vor demara proiectulmineritului intensiv cu cianurã. Nu se vorbeºte însãdespre modul ºi dramele strãmutãrii a 973 defamilii de pe proprietãþile lor pentru cã proiectulgabrielenilor are nevoie de 42 kilometri pãtraþi,adicã 42.000 de hectare ! Mare discordanþã întrepropaganda locurilor de muncã pentru roºieni ºirealitatea strãmutãrii lor.

Am aflat dintr-un pliant de la centrul RMGC,primit gratuit, cã peste o treime din aceste familiiau fost deja strãmutate în noul cartier Recea dinAlba Iulia, iar unii în judeþele învecinate , înschimbul proprietãþii cedate gabrielenilor. Din altpliant, tot de la centru, aflu ca pe perioadafuncþionãrii minei, Oxford Policy Management acalculat cã va fi nevoie de 3.600 angajaþi!! Pãi deunde îi luãm, dacã strãmutãm, aproape forþat, treisferturi din populaþia Roºiei Montane între timp? Îiaducem de la Oxford?! Sau precum romanii auadus mineri din Dalmaþia ºi Iliria, gabrielenii dinToronto îi vor aduce de pe undeva din lumea treia,unde mâna de lucru e foarte ieftinã, dupã ce aîmprãºtiat prin manipulare milenara comunitateautohtonã, prin strãmutãri ºi relocãri, stingându-itradiþia etnicã ºi îngropându-i istoria sub haldelede cianurã...

ROªIA MONTANÃ ÎMPINSÃ PE MARGINEA PRÃPASTIEI DE GABRIELENI

Roºia Montanã este acolo de când vulcaniiaducãtori de metale preþioase la suprafaþã s-auliniºtit ºi au adormit detot. Atestarea ei documentarãscrisã pe celebrele tãbliþe de cearã este data de6 februarie 131 AD datã la care se numeaAlburnus Maior dupã latinii imperiului roman,cuceritorii Daciei la acea vreme. De-a lungul istorieis-a vorbit ºi scris deseori despre Roºia Montanãpentru cã a fost o exploatare minierã continuã depeste optsprezece secole, cea mai longilinã minãde aur din lume!! În ultimii douãzeci de ani se vor-beºte din ce în ce mai mult despre ea, de cândGabriel Resources ºi-a bãgat nasul înfigãreþ într-unchilipir românesc, pentru cã Ion Marcel Ilici Iliescuºi Petre Roman au transformat România, prin multtrâmbiþata lor tranziþie, în chilipirul tuturor strãinilor!Totul s-a fãcut prin propagandã ºi mass-media



103

Se ºtie de peste o sutã de ani, de la un con-gres oarecare, cã cine va stãpâni mass-media, vainfluenþa ºi controla societatea viitoare. Absolutadevãrat, absolut demonstrat ºi astfel cei ce vorsã influenþeze lumea dupã scopurile lor se sprijinãpe o mass-media proprie, o adevãratã armã îndrep-tatã împotriva fiecãruia, la el în casã, mai ales dupãce a apãrut televiziunea ºi internetul cu sociali-zarea feisbucistã.(în romglezã de la Facebook).Într-o sutã de ani mass-media s-a diversificat ºiamplificat în fel ºi chip, iar pentru cei puternici ºiavuþi purtându-se chiar ca prostituatele de stradã:pentru bani satisface orice pretenþii. Este o forþãde dominare teribilã. E adevãrat cã acestei forþe aprivilegiaþilor i se opune o contra forþã: libertateapresei ºi accesul egal la ea ce s-a încununat cuDeclaraþia Universalã a Drepturilor Omului, princelebrul ei articol 19. Imediat, cei puternici ºi avuþi,ce vor sã controleze lumea ºi prin presã, aucontracarat cu alte forþe, metode: negareaadevãrului inconvenabil, omiterea sau trunchierearealitãþii, a esenþialului, selectarea din sondaje cele este favorabil sau pur ºi simplu fabri-care lor,propagandã stridentã, violentã în marº nazist saudemonstraþie comunistã. Au pus în scenã sfântacalomnie ºi dezinformatorii cu descântecehalucinogene ºi ca personaj principal manipulareace are multiplele proceduri pentru brainwashingºi mind programming cum este recunoscutinternaþional! Într-o frazã am punctat aceste carac-teristici ale mass-media folosite cu multã abilitatede gabrielenii din Toronto în alienarea ºi strãmu-tarea locuitorilor din Roºia Montanã pentru a le luaproprietãþile, mutându-i în locuri diferite, greu deadaptat ºi este la fel, precum în trecut, nord ameri-canii îi strãmutarã pe amerindieni în rezervaþi!Cartierul Recea din Alba Iulia este o neo-rezervaþie.

Datoritã acestor nelegiuiri, Roºia Montanã adevenit o problemã a întregii naþiuni românefiindcã proiectul strãin de exploatare intensivãeste o altã ocupare ºi prãdare a þãrii ºi a declan-ºat scânteia de redeºteptare naþionalã, precumîn trecut au fost cele din 1784 -1785 ºi 1848 -1849, tot aici, în Munþii Apuseni! Atenþie…

Insistenþã abuzivã, fãrã margini ºi discernã-mânt, a gabrielenilor din Toronto de a pune mânape minereul de la Roºia Montanã prin orice mijloace,în mod cert ascunde alte motive pe lângã mareleprofit cu care RMGC se alege în dauna României.La suprafaþã promit toate legalitãþile, tehnologiile ºidragoste neþãrmuritã faþã de sãrãcia roºienilor, pe

care-i strãmutã de pe vetrele lor milenare, în timpce în subteran fac aranjamente ºi corup ºi maimult guvernanþii corupþi, sã scoatã legi ºiordonanþe în favoarea lor, dovedind cã se pricepla sãpãturi, la mineritul subteran! Din nefericire,mass-media de Cotro-ceni, de parlament ºi ceade stradã, prostituatã, satisface propaganda luiGabriel Resourses, fiind o mass media contraserviciu pe sub masã!

Cel mai evident exemplu de manipulareaopiniei publice prin frontul comun al acestor treimass media este crearea locurilor de muncãla Roºia Montanã, unica sursã de bunãstarelocalã. Aceastã afirmaþie nu se sprijinã perealitate, este un fals grosolan din douã motive:Întãi, RMGC este angajatã în faza destrãmutare a peste nouã sute de familii deroºieni, deci aproape o jumãtate din toatãpopulaþia comunei ºi satelor ei. Strãmutarea esteîn toi: peste trei sute de familii au fost cadeportate spre reciclare în locuri de muncã, înalte pãrþi. Al doilea, dupã proiectul RMGC toatãactivitatea de minerit ºi prelucrare va dura 25de ani, perioadã mult exageratã la tehnologiaultramodernã cu care se afiºeazã, dupã care vorpleca, dar, bineînþeles nu vor lua ºi angajaþii localicu ei, deci înapoi la ºomajul anul 2006!! RoºiaMontanã va fi pãrãsitã ºi datã uitãrii precum minelesecãtuite din vestul sãlbatic nord american!!

În parantezã, mult mediatizatã de RMGC înRomânia este o doamnã care doreºte insistentdeschiderea mineritului pentru viitorul copiilor ei.Sentimente materne nobile, numai cã în 25 deani, copiii dânsei vor fi adulþi ºi caritabila com-panie a gabrielenilor va fi dusã lãsând pentruviitorul copiilor doar o haldã de 250 milioanetone de steril cu cianuri într-o groapã de 360de hectare pe Valea Cornei, un adevãrat mor-mânt al fostului aur românesc. Aceastã haldãîmbibatã intensiv în substanþe chimice toxice vafi þinutã de un baraj înalt de 180 de metri, cât oclãdire cu 60 de etaje!! Vã daþi seama ce înãlþimeºi ce mare presiune îl forþeazã în permanenþã ºieven-tualitatea cedãrii este chiar ºi matematicadmisã. Atunci acea haldã otrãvitoare de 250 demilioane tone porneºte la vale, ca cea de la BaiaMare din anul 2000, declanºând un dezastruecologic local ºi european!!

ªi mai vreau sã-i spun ceva acestei doamneºi primarului din Roºia Montanã, plus celor cevãd totul în roz prin acest proiect RMGC. Poate



104104104104104104104104104104

104

generaþia voastrã va mai avea ceva viabilitate peaici, câþi încã nu aþi fost strãmutaþi, dar nepoþii ºistrãnepoþii lor nu vor mai avea nici aur, nici locuride muncã. Gata cu aurul, gata cu locurile demuncã, rãmâne doar deºertul otrãvitor!! Gândiþiîn perspectivã þãrii nu numai a mãruntelor voastreinterese: ce lãsaþi urmaºilor.

Din diferite sure scrise pe hârtie ºi de peInternet aflãm ce bombã cu ceas distrugãtoareva lãsa aceastã companie strãinã în scurta eitrecere prin Roºia Montanã. Dar mai întâi, suntde pãrerea celor ce susþin continuarea minerituluila Roºia Montanã, dar într-o formã mult mairedusã, modernizatã, în timp îndelungat ºi conco-mitent cu mineritul la minimum sã se treacã treptatde la aceastã mono industrializarea la activitãþialternative atât în alte sectoare industriale cât ºiagro-zootehnice, la un turism specific acestuispaþiu.Toate acestea fãrã efecte dãunãtoaremediului, aºezãrilor. Cunosc Munþii Apuseni ºi credîn superiorul lor potenþial turistic; am pãrereaaceasta ºi cred cã acest lucru ar fi putut fi realizatîn douã decenii de cãtre statul român, dacã ar fifãcut contract cu companii din Austria sau Ger-mania pentru modernizarea drumurilor ºi ºoselelorplus anexele moderne ale turismului, Munþii Apu-seni puteau deveni un TIROL ROMÂNESC!

Sã continui ideea; dacã, în loc de politicãmiticeascã de pricopsealã necinstitã, guvernanþiide la Bucureºti ar fi avut un pic de dragoste deþarã ºi spirit gospodãresc, se puteau apuca deun asemenea proiect în urmã cu ani ºi ani de zileºi atunci roºienii aveau de lucru ºi nu trebuiau sãfie strãmutaþi, mai ales cã aici putea fi deschiscel mai mare muzeu al mineritului din lume,trebuia doar amenajat ºi prezentat lumii. Locuride muncã ºi venit pentru generaþii ºi generaþii.Blestem pe capul naþiunii sã nu fie condusã degospodari ci de guzgani!! Sã-l aibã preºedinte peBãsescu Traian, care vãzând culoarea apei ce sescurgea din mina pãrãsitã nu a putut face o altãsinapsã neuronalã decât cã seamãnã cu coniacul!!

Al doilea, ºi eu, fiind cetãþean român, mãopun proiectului RMGC pe care îl vãd ca pe unmonstru, ca pe un balaur din basmele noastrepopulare, care se nãpusteºte asupra MunþilorApuseni ºi-al oamenilor sãi. E monstruos cum ocompanie strãinã ne înºealã, cum ne jefuieºte lanoi în þarã, cum ne aruncã de pe vetrele noastremilenare ºi aducând utilaje gigantice vor trans-forma, în câþiva ani, patru munþi frumoºi, în rezi-

duuri otrãvitoare peste secole. E o neruºinaremonstruoasã din partea lor dar în acelaºi timp olaºitate din partea noastrã cã nu suntem mai mulþi,mai hotãrâþi sã ne opunem acestui proiect strãinºi monstruos.

CREDINÞÃ ÎN FORÞELE NOASTRE, ÎMPOTRIVIRE UNITÃ, REUªITÃ

Cred în cei ce se opun cu argumente ºi ideicinstite proiectului RMGC. Sunt foarte mulþi cetãþeniromâni luminaþi, ce cred cã putem reuºi prin noiînºine. Am urmãrit în ultima vreme multe informaþii,interviuri, mese rotunde, dezbateri publice peaceastã temã. Marea majoritate, de la cetãþeniiRoºiei Montane la academicieni, de la iubitoriiMunþilor Apuseni la cercetãtori ºi specialiºti, seopun categoric acestui proiect, care ne bagã pegât câteva miliarde de dolari ºi ne desfiinþeazãidentitatea, tradiþia, istoria ºi ne lasã fãrã aur. Printrecei ce se opun cu argumente competente am sãmã opresc la cadrele didactice din Academiade ªtiinþe Economice care au publicat un mate-rial intitulat 24 argumente contra proiectuluiRMGC, nici un argument pentru. Este un mate-rial academic de 15 pagini, ce spulberã toatã propa-ganda gabrielenilor din Toronto. Este, dupã pãrereamea, unul dintre cele mai clare, raþionale ºi completemateriale care spulberã proiectul RMGC ce sesprijinã numai pe propagandã, aranjamente,comisioane.

Redau, telegrafic, demonstraþia raþionalã acadrelor didactice contra RMGC: 1- Prezentareaºi performanþele companiei Gabriel Resourcessunt slabe ºi incompetente, gabrielenii nu suntspecialiºti în minerit ci doar niºte investitori, cu baniinaivilor, în explorare ºi dezvoltare; 2 - Gabriel Re-sources a obþinut licenþã de exploatare prin aranja-mente subterane nu prin licitaþie publicã cum trebuiadupã lege; 3 - Dupã încheierea contractului ºiobþinerea licenþei, Gabriel Resources ºi-a însuºitnoi terenuri inclusiv în vatra comunei RoºiaMontanã, ce este pe lista monumentelor istoriceprotejate.; 4 - Gabriel Resources calcã în picioareLegea Minelor care nu permite activitãþi miniere peterenurile cu situri arheologice sau monumenteistorice, guvernul ºi parlamentarii închid ochii; 5 -Nu este în interesul þãrii aceastã mega exploatarerapidã a aurului, pentru cã Banca Naþionalã are aurîn lingouri peste valoarea impusã de UE; 6 - Dacãs-ar aproba proiectul RMGC, Gabriel Resources



105

se va extinde ºi la alte exploatãri, ceea ce mãreºtearia dezastrului mediului.; 7 - Utilajele gigantice,camioane de 150 de tone, ºi substanþe toxice cumari cantitãþi de cianura sunt foarte dãunãtoarecomunitãþii ºi mediului; 8 - Gabriel Resources esteincapabilã tehnic ºi financiar sã demareze ºi sãrealizeze un asemenea mega proiect, se bazeazãpe inginerii financiare de bursã ºi hazardurifavorabile pe parcurs; 9 - Gabriel Resources areexperienþã limitatã în exploatare, însã se bazeazãpe succes prin propagandã ºi jonglerii de bursã;10 - Neîncrederea în datele furnizate în proiect,fiindcã variazã de la un raport la altul, în funcþie depreþul aurului la bursã, în timpul crizelor preþul auruluicreºte întotdeauna; 11 - Vestigiile arheologice suntmai preþioase decât aurul rãmas dupã optsprezecesecole de exploatare; 12 - Gabriel Resources nua fost capabil sã facã exploatarea rentabilã ante-rior, între anii 2000 ºi 2006, când capacitatea deexploatare era de trei ori mai micã decât în noulproiect RMGC; 13 - Neîncredere în angajamenteleºi graficul lui Gabriel Resources datoritã abaterilorºi amânãrilor din trecut; 14 - Proiectul RMGC afost anulat definitiv de cãtre Curtea Supremã, în2008, pentru nerespectarea legii cu privire laprotejarea siturilor arheologice; 15 - ProiectulRMGC este slab întocmit fãrã sã þinã cont de marileriscuri pe care le genereazã; 16 - Relocarea saustrãmutarea a circa 2000 de oameni ( 900 de familii)este un sacrilegiu; 17 - RMGC nu va aduce unbeneficiu regiunii, localnicilor ci probleme de mediupe termen lung, pentru cã RMGC pleacã cu aurul,miliardele intrã pe mâna guvernaþilor de Bucureºti,cei din Munþii Apuseni rãmân la fel de sãraci; 18 -Pânã acum Gabriel Resources a fãcut bani prinemiterea de acþiuni la bursã ºi în numele aurului dinRoºia Montanã unde a fãcut investiþi foarte puþinedar multã propagandã; 19 - Atitudine nedreaptã,agresivã a lui Gabriel Resources faþã de locuitoriafectaþi de proiectul companiei; 20 - Înstrãinareacu atâta nepãsare a bogãþiilor naturale ºi calami-tatea adusã mediului sunt sacrilegii la adresageneraþiilor viitoare; 21 - Proiectul RMGC esteopus unei dezvoltãri durabile, el produce numai undezastru durabil 22 - Roºia Montanã face partedin patrimoniul naþional ca zonã protejatã datoritãmonumentelor naturale, de asemenea se aflã ºi pelista monumentelor istorice, ceea ce conform legilorºi reglementãrilor interzice proiectul RMGC; 23 -Conform PSA – Production Sharing Agreement –care face recomandãri în asemenea proiecte ce

se încheie între stat ºi investitor, precizeazã cãprodusul finit ( aurul ºi argintul în cazul de faþã)revine 80% statului ºi 20% investitorului ori laRoºia Montana e tocmai invers; 24 - comparândcu alte megaproiecte de exploatarea a aurului dinlume, vedem cã prin contractul secret încheiatcu Gabriel Resources cetãþenii români suntgrosolan manipulaþi ºi înºelaþi de ambele pãrþisemnatare ale contractului.

Mi-am permis, pentru clarificarea realitãþii, sãreproduc telegrafic cele 24 de puncte de vedereale cadrelor didactice ale Academiei de StudiiEconomice pentru cã sunt competente ºi conþinesenþa impactului dezastruos al proiectuluiRMGC.

Dacã am repetat, ºi voi mai repeta, anumitepuncte ce conþin opinii asemãnãtoare ale unoracademicieni, cercetãtori, oameni de culturã,ziariºti autonomi ºi mai ales ale localnicilor prinvocea lucidã, hotãrâtã ºi curajoasã a lui EugenDavid , preºedintele Asociaþiei Alburnus Maiorvom ajunge la concluzia cã avem, cu toþii, drepturilegitime ºi raþionale sã ne opunem acestui proiect.Iar dacã ne vom uni ºi vom fi mai activi vom reuºisã oprim acest proiect.

DIN NOU LA ROªIA MONTANÃ

În zilele care au urmat dupã trecerea prinRoºia Montanã am rãmas aproape complet ataºatde ea. Mã obseda insistenþa companiei GabrielResourses , care de 15 ani urmãreºte, pândeºteºi atacã vicios Roºia Montanã pentru a o rãpuneºi a o devora. Mã obseda comporta-mentul uneipãrþi din mass-media româneascã ce seprostitueazã la solicitarea gabrielenilor ºi cafoarte mulþi ce cunosc ce fel de guvernanþi avemvãd cei treizeci de arginþi cu care au trãdat RoºiaMontanã, Munþii Apuseni! Obsesiile acestea m-auîmpins la mai multã informare, pentru a-miconsolida poziþia de voluntar, fãrã nici un fel deinterese personale, în campania împotriva acestuiproiect RMGC. Nu port aur, nu mã intereseazã.Cel de la Roºia Montanã este al României pentrusiguranþa generaþilor viitoare. Generaþia noastrã sãnu se atingã de el, sã facã totul pentru recupera-rea tezaurului românesc din Rusia lui Rasputin.

Mi s-au pãrut competente ºi de reþinut afir-maþiile profesorului universitar Ioan Aurel Pop,rectorul Universitãþi Babeº – Bolyai ºi membru alAcademiei: „În privinþa acestui proiect ºi al



106106106106106106106106106106

106

nocivitãþii lui comunitatea ºtiinþificã dinRomânia s-a pronunþat“ ºi, dupã enumerareacelor ce fac parte din comunitatea ºtiinþificã ºi seopun proiectului, continuã: „implementareaproiectului va duce la dispariþia în cvasi-totalitate a resurselor valoroase, a patrimo-niului cultural ºi natural al sitului RoºiaMontanã, afectând ireparabil mediul.“ Aºa vafi! Am citit multe dintre argumentele comunitãþiiºtiinþifice din România ºi m-au convins prindemonstraþiile lor ºtiinþifice de consecinþeledezastruoase ale proiectului RMGC ºi observcum se izbesc nu atât de limitarea intelectualã aguvernanþilor, cât mai ales de lipsa lor de caracterºi rapacitatea, avându-l în frunte pe jucãtorulBãsescu Traian. Despre ultimul dintre aceºtia, ºila propriu ºi la figurat, istoricul Ioan Piso, direc-torul Muzeului Naþional de Istorie a Transilvanieiºi preºedintele Fundaþiei Culturale RoºiaMontanã scrie: „se vede cu ochiul liber cã toateautoritãþile statului – de la ultimul miliþian deacolo ºi pânã la Traian Bãsescu – toþi setransformã în activiºti de propagandã ºi înagenþi de sprijin ai mineritului dupã proiectulRMGC. Iar domnul Bãsescu este cel mai activîn acest sens.“ Profesorul universitar Ioan Pisoeste recunoscut pentru douã lucruri: întâi, este osomitate profesionalã ºi didacticã, al doilea, fiindfoarte inteligent ºi analitic devine neiertãtor, caus-tic cu proºtii, rãii, ticãloºii. În articolul din ziarul’’Cotidianul’’ îi aminteºte dlui Bãsescu, cum, în2009, înainte de-a fi reales, a semnat RaportulComisiei Prezidenþiale pentru ConservareaPatrimoniului Naþional în care este consemnatãºi conservarea patrimoniului de la Roºia Montanãºi se cere interzicerea mineritului intensiv ºi cucianuri. Timpul a trecut de la acea semnãturã ºiprofesorul adaugã: domnul Bãsescu se poartãde parcã ar avea puternice interese materiale(personale, desigur) în pro-iectul minier de laRoºia Montanã. Paranteza cu personale,desigur îi aparþine semnatarului ºi rãzbunareadomnului Bãsescu nu a întârziat, rãzbunarea luieste recunoscutã. În cazul de faþã, piratulrãzbunãtor s-a folosit de doctorul veterinarKelemen Hunor, pe care l-a aranjat pe funcþia deministru al culturii româneºti, care l-a demis peprofesorul universitar Ioan Piso din funcþia de di-rector al muzeului ºi l-a împins sã-ºi ia umbreladin cuier ºi sã plece la pensie!! În ce hal de degra-dare intelectualã ºi moralã sunt parlamentarii

români dacã au dat, la un moment dat, culturaromânã pe mâinile unui veterinar, care este la felde rãzbunãtor precum cãpitanul piraþilor. În paran-tezã, telegrafic, explicaþia: Kelemen Hunor are oconsilierã personalã, pe numele ei bun CsillaHeghedus, care i s-a plâns veterinarului cu lacrimianti-româneºti cã ardeleanul român, Piso, nu l-aascultat, ba chiar l-a supãrat rãu pe tãticul ei de laCluj, proiectantul Szabo Balint!! Atât i-a fostromânului ardelean!! Sã nu uit: fostul ministrulveterinar lucreazã ºi acum din greu sã încropeascã,cu ajutorul piratului, þinutul autonom semisecuiesc– semiunguresc ºi dacã va reuºi, ºi eu nu vãd nicio piedicã în faþa paºilor mãrunþi, cãpitanul pirat vafi pus de preºedinte onorific pe viaþã!!

Dar ziaristul Mihai Tatulici îi întrece pe amân-doi, ºi pe veterinar ºi pe prim-piratul, încã de pevremea când a lansat ruºinea de a fi român, imediatdupã Decembrie 1989. Pânã atunci fusese unaplaudac, în picioare, al epocii de aur ºi flaºnetar,pe la toate colþurile, al partidului unic ºi al conducã-torului mãrit, acum a ajuns sã se prostitueze ºi cugabrielenii care l-au plãtit gras, trimiþându-l în NouaZeelandã sã vadã cum funcþioneazã o minã. A fosttrimis, tot pe banii lor, la Roºia Montanã ca sã-latragã într-o cursã printr-un interviu pe profesoruluniversitar Ioan Piso, ce se afla acolo. Profesoruls-a dus de bunã credinþã, în ideea unui dialog pebaze de argumente. Dar rebutul intelectual MihaiTatulici i-a pregãtit argumentarea printr-un grupcontra care l-au huiduit, insultat ºi agresat peprofesor în public. Profesorul a pãrãsit emisiunea,fiindu-i milã de unii ºi greaþã de alþii. Mihai Tatulici ajubilat cã i-a ieºit emisiunea, cã a îndeplinit, cusucces, sarcina de manipulare a companiei care,desigur, îl va trimite sã mai vadã ºi alte mine.Oricâte mine ar vedea, veºnicul prostituat Tatulicinu va observa, cã nu are cu ce, marea diferenþãdintre minele operate de Gold Corporation din altepãrþi, amplasate fie prin deºerturi fie prin munþi pustii,faþã de Roºia Montanã, care se aflã într-o zonãdens populatã, cu o istorie de douã mii de ani mar-catã acolo. Toþi trepãduºii gabrielenilor, printre careºi aceastã ruºine a mass-media româneºti, nu vãddecât ce li se spune sã vadã.

Multe am aflat, documentându-mã ºi discu-tându-le la Aletheia pânã ce, într-o dupã-masã, aºadintr-o discuþie cu scriitorul Virgil Raþiu ne-am urcatîn Golfuleþ ºi am plecat la Roºia Montanã, care estela o aruncãturã de bãþ de noi, de numai 275 kilometri.Pânã la Cluj ºoseaua este foarte bunã ( fãcutã de



107

o companie germanã) ºi sã ajungem la Alba Iulianu mai trebuie sã trecem prin traficul Clujului ciprintr-o nouã centurã ocolitoare, trecem direct spreTurda ºi scurtãm aruncãtura de bãþ. Centura, oveche ºi bunã idee, trece la câteva sute de metriºi pe lângã marea groapã de gunoaie a Clujului, lamarginea cãreia a apãrut, de necrezut ºi nemaivã-zut în România socialistã, un micro-cartier nou-nouþfabricat din materiale uºoare, achiziþionate dingroapa de gunoi, în care locuiesc cetãþeni români,fãrã diferenþe de etnie, religie, sex sau vârstã, decidemocratã, europeanã sutã la sutã, ce muncescºi trãiesc din marea groapã de gunoi a Clujului!!Am vãzut ºi un reportaj, prim-plan, foarte bine fãcutcare m-a ºocat. De necrezut ce diversã a devenitsocietatea clujeanã, de la dealurile pline de vile, laacest modern bidonville de invidiat în toatã UniuneaEuropeanã! De fapt este numai un eºantion al noiisocietãþi româneºti care a ajuns din urmã capitalis-mul cu toate câte le are el!!

Doamne, fã-mi o favoare micã, învie-l peCeauºescu ºi trimite-l într-o istoricã vizitã de lucruaici! Motorul Golfuleþului s-a oprit ºi am auzit o voce:Nu vrea sã vã mai vadã, nu aþi fost mulþumiþi cândv-a dat locuri de muncã ºi apartamente la toþi, atâtapricepere i s-a dat, nu ºtiam cã va ajunge preºedintelevostru! Acum, lãsaþi-l în pace, s-a apucat ºi aici deconstrucþia socialismului. Sã meargã Bãsescu ºiscutierul lui, Boc, sã-i asigure cã dacã aprobãproiectul Gold Corporation, ãia or sã le creezeºi lor locuri de muncã!!

Motorul Golfuleþului s-a pornit din nou ºi noine-am dus mai departe, dezgustaþi ºi întristaþi,discutând de ce poþi vedea ºi auzi la noi în þarã.De la Alba Iulia am luat-o spre Munþii Apuseni peValea Ampoiului pe un drum mai mult decâtmizerabil. Vai de telescoapele Golfuleþului! Am opritla Zlatna sã ne cumpãrãm de-ale gurii, cã nepierduserãm pofta de mâncare dupã ce trecurãmpe lângã groapa de gunoi a Clujului, pe buza cãreiase înãlþa micro-cartierul liberilor scormonitori îngunoaie. Magazinul era plin ºi de alimente ºi deoameni, aveam aici ºi o datorie la o doamnã vânzã-toare, de la trecerea precedentã. Intrasem sã-micumpãr ceva de mâncare, cã io, ca þãranul arde-lean mãnânc numai din traistã, dar nu mai aveaupâine. Doamna vânzãtoare aflând ca sunt undrumeþ pe aici ºi cum peste tot se închidea mi-atãiat din pâine ei patru felii ºi mi le-a dat.

Doamne, de ce ai fãcut poporul ãsta atât deomenos ºi i-ai dat asemenea conducãtori ticãloºi

ºi trãdãtori sã-l distrugã, împreunã cu strãinii þãrii?!?Nu mi-a rãspuns, o fi fost la cinã. Sau poate s-aplictisit de sâcâielile mele. „Da de unde, nu te maiia în seamã!’’ Tac ºi-mi vãd de drumul cu gropiºi câini comunitari costelivi ºi cu capul aplecat,dar care, odatã cu deschiderea mineritului subvictoriosul steag a lui Gabriel Resources vorumbla mândri cu covrigi în coadã. Unii dintre noi,românii, semãnãm leit cu aceºti câini.

Dupã Zlatna, spre Abrud, drumul devine ab-solut pitoresc în apus de soare ºi urcând într-unpas montan îmi dã impresia cã intru în sufletulnaturii mamã, mã simt bine în natura Þãrii Moþilor.Ce ruºine cã nu o cunoaºtem cu toþii, cã nu oîngrijim ºi preþuim cum s-ar cuveni. ªi fãrã sãvreau gândurile mã poartã în Olanda, undeoamenii þãrii de o mie de ani ridicã diguri solideîmpotriva unei mãri mai înalte, ameninþãtoaretransformând niºte terenuri mlãºtinoase în þarãfrumoasã, grãdina de flori a lumii prin ei înºiºi.Iar noi cu atâta frumuseþe ºi bogãþie nu suntemîn stare nici de niºte drumuri ca lumea, nu maisuntem în stare nici sã ne exploatãm aurul nostru.Suntem încã aici, o parte, suntem genetic foartebine înzestraþi, majoritatea, dar am ajuns ultimiidin Europa în privinþa griji ºi randamentului faþãde þarã. Dupã ce trecem pasul, coborând, începemsã ne uitãm dupã o pensiune unde sã înnoptãm,dar nu aflãm.

Ce turiºti sã vinã pe drumuri rele ca ãsta? Se mai gãsesc, uitã-te la noi!! ªi într-adevãr,

nu dupã mult timp ne-a ieºit la marginea drumuluiPensiunea „Detunata“. Excepþional de frumosamenajatã, modernã, confortabilã, foarte curatã,deci se poate. ªi nu eram singurii, erau ºi niºtenemþi veniþi pe motociclete, ce stãteau pe terasãla o bere Ursus . Noi ne-am dus în gradinã într-unchioºc frumos amenajat unde ne-am scos merin-dele ºi glajele din traistã ºi ne-am apucat demâncat ºi povestit câte în stelele de deasupranoastrã, cã lunã nu era în seara noastrã din MunþiiApuseni. Virgil m-a ascultat, ironizându-mã dincând în când, cum plãsmuiesc io Tirolul Românescaici în Munþii Apuseni, prin noi înºine. ªi cândam terminat glajele, târziu dupã miezul nopþii, ne-amluat vorbele ºi visele cu noi ºi ne-am dus laculcare.

Paragina din centrul istoric al Abrudului l-astânjenit rãu pe Virgil Raþiu, îndeosebi starea dedegradare a Bisericii Unitariene ºi a casei monu-ment istoric unde au fost trãdaþi ºi deþinuþi



108108108108108108108108108108

108

conducãtorii moþilor la Rãscoala din 1784. Pânãla Roºia Montanã mai erau puþini kilometri, ultimiiîn pantã, printre niºte clãdiri una mai dãrãpãnatãca alta, dar lãsau de înþeles trecutul lor frumos albunãstãrii de atunci ce acum s-a transformat înmonumentalitate neglijatã. Piaþa veche din centrulistoric, deprimantã ºi bandajatã de gabrieleni eraaproape pustie, cu cutia Poºtei Române, roºie ºiprãfuitã, cãzutã pe o rânã de pe suportul eimetalic, aºteptând ºi ea sã se dea drumul laminerit în speranþa cã atunci vin „investitoricanadieni’’ ºi o aºeazã ºi pe ea, înapoi pe suportulei. Sã aºtepte sãnãtoasã!“. Am revãzut cu interesmuzeul aurului ºi apoi am traversat piaþa lacentrul Gabriel Resourses unde am fost invitaþipoliticos de o altã doamnã sã-i ascultãmexplicaþiile bine-facerilor aduse de proiectuluiRMGC, ceea ce am ºi fãcut cu luare aminte, darîn momentul când doamna a vãzut reportofonul înmâna lui Virgil Raþiu, i-a spus sã-l închidã.Degeaba i-a arãtat legitimaþia de ziarist, din acelmoment politeþea doamnei s-a întrerupt, precumcurentul electric în epoca de aur. Am mai rãmascâteva minute într-o conver-saþie lâncezitã ºi apoiam plecat cu pliantele sub braþ.

Am coborât la fosta administraþie a minei,Societatea Roºiamin, unde, împreunã cu ungrup venit din Ungaria am coborât în istoria deacum optsprezece secole, în galeriile sãpate deminerii ºi sclavii romani. Am coborât 150 de trepteºi fiorii reci ai istoriei trecute, atât de bine povestitãde ghid, inginerul minier Valentin Rus, ne-a însoþitîn cei câþiva kilometri de galerii trapezoidale, elec-trificate acum dar pe vremea aceea luminate doarde niºte opaiþe slabe ce aveau niºe speciale înpereþii minei. Grupul din Ungaria era unul feminince avea douã translatoare din Cluj ºi m-a impre-sionat prin seriozitatea cu care ascultau ºi prinîntrebãrile puse. Erau inteligente ºi rafinate în acelaºitimp. Au venit la Roºia Montanã sã se interesezeconcret de starea ºi viitorul bisericii ungureºti.Felicitãri lor!

Dupã vizitarea galeriilor am urcat la suprafaþãºi am vizitat muzeul în aer liber cu vestigii romaneºi maºini unelte folosite în minã din evul mediupânã în epoca modernã, apoi am vizitat muzeulinterior încãrcat de fotografii, planºe ºi minereuriaurifere. Aici, inginerul miner a continuat cu inte-resante explicaþii ºi rãspunsuri la întrebãri dinpartea grupului unguresc foarte interesante,þintite, se vedea cã au multe noþiuni ºi informaþii

despre situaþia de la Roºia Montanã. Am observatcum inginerul miner a ocolit cu pricepere întrebãriledespre proiectul RMGC, rãmânând la suprafaþãºi trecând cu ºiretenie subtilã la istoriamonumentelor romane de la Roºia Montana, încare s-a dovedit un adevãrat expert. Noi am fostpoliticoºi, am lãsat vizitatoarele sã-ºi epuizezeîntrebãrile, dupã care au mulþumit ºi au plecat.Atunci, l-am încolþit noi cu întrebãri, la care ne-arãspuns calm, politicos tot la suprafaþã, folosindu-se de „nu ºtiu’’, „nu cunosc’’ ºi chiar de no com-ment!

Zâmbind, Virgil Raþiu l-a întrebat cum se facede ºtiþi aºa de bine ce a fost aici, acum aproapedouã mii de ani ºi nu ºtiþi ce se întâmplã astãzi înRoºia Montanã? Domnul inginer miner, ValentinRus ne-a privit pãtrunzãtor un moment ºi zâmbindblând a spus: „ªtiu ce se întâmplã, pentru cã este lavederea oamenilor cu vedere, dar eu sunt inginer,nu pot în acest caz sã fiu avocatul unei pãrþi. Adevãrul trebuie înþeles ºi judecat la luminã, nuascuns în galeriile propagandelor avocãþeºti!Pentru mine, miner fiind, susþin cã se mai poate mineriiaici, pentru încã multe generaþii, dar sã minerim aºapuþin ºi pe îndelete, mai mult ca hobby. Cred însã cãtrebuie sã mai facem ºi altceva aici în Munþii Apusenipentru bunãstarea îndelungatã a moþilor! ªi din nou,ca inginer miner care m-am ocupat de istoria mine-ritului, spun cã Roºia Montanã, înainte de toate,trebuie sã devinã în ochii lumii ceea este de fapt:Cel mai mare muzeu autentic al mineritului auruluiºi argintului din lume, pentru cã însumeazã 150de kilometri de galerii, în toate formele de la începu-turile fãcute de daci ºi romani trecând continuuprin toate epocile societãþi pânã astãzi.“

Muzeul a douãzeci de secole prin el însuºieste o minã de aur continuã pentru generaþii ºigeneraþii de localnici dar ºi pentru vizitatorii dinîntreaga lume. Nemþii ºi austrecii au fãcut din ase-menea mine muzee, sunt mult mai mici decâtRoºia Montanã, dar comunitãþile din jurul lor auprosperat prin acest turism miner. Sã mai adaugºi vestigiile romane, ºi clãdirile istorice care se aflãîn frumosul peisaj al Roºei Montane ºi vã asigurcã va fi cel mai mare ºi mai interesant muzeu deacest gen din lume…

CE VOM LÃSA URMAªILOR NOªTRI:AURUL SAU CIANURÃ ?

Rãspunsul lui Bãsescu Traian ºi-a guvernan-þilor este: CIANURA

Rãspunsul nostru, al poporului român, trebuiesã fie: AURUL



109

Drd. Dr. Ionuþ T. Horia LeoveanuUMF ”Iuliu Haþieganu” Cluj-Napoca

AbstractLucrarea prezintã o trecere în revistã a

definiþiilor stresului, urmatã de simptomele spe-cifice: fizice, intelectuale, emoþionale ºi comporta-mentale. Diagnosticul stãrilor declanºate de streseste suplimentat de consecinþele respective, indi-viduale ºi organizaþionale; mai departe, de stra-tegii ºi politici de întâmpinare ºi gestionare astresului. Accentul cade, în final, pe evaluareasocio-medicalã a stresului, ilustratã printr-unchestionar alcãtuit de autori – conceptualizat, înprealabil, de un survol al materialelor ºi metodelorîn chestiune.

Cuvinte cheie: stres, factor de risc alstresului, simptom al stresului, diagnostic alstresului, evaluarea socio-medicalã a stresului,chestionar pentru stres, abordare socio-medicalã

AbstractRisk Factors of School StressThe paper provides a survey of stress

definitions, followed by the specific symptoms:physical, intellectual, emotional and behavioural.The diagnosis of stress-based states issupplemented by the respective consequences,both individual and organizational; and, further,by strategies and policies to deal with stress. Theemphasis is then laid on the socio-medicalassessment of stress, which is illustrated by anovel questionnaire – previously conceptualizedby a survey of the materials and methods inquestion.

Key words: stress, stress risc factor, stresssymptom, stress diagnosis, socio-medical stressassessment, stress questionnaire, socio-medicalapproach

SPRE O DEFINIÞIE A STRESULUIStare intensã ºi neplãcutã care, pe termen

lung, are efecte negative asupra sãnãtãþii,performanþelor ºi productivitãþii. Reacþieindividualã ºi rezultatul interacþiunii dintreexigenþele mediului pe de o parte ºi resursele,capacitãþile ºi posibilitãþile individului/elevilor/profesorilor pe de altã parte. La locul de muncã,în cazul nostru în ºcoalã, stresul apare atuncicând exigenþele profesionale depãºescresursele de care dispune fiinþa umanã. Esteimportant de amintit cã stresul nu este numairezultatul unor evenimente majore negative, ci,de asemenea, al unor tensiuni ºi presiunizilnice. Acestea din urmã, prin frecvenþa lor,au un rol important în mediul profesional ºiafecteazã mai mult individul, decât evenimen-tele negative majore, dar care sunt mai rare1 .

Stresul psihic reprezintã un sindromconstituit din exacerbarea, dincolo de nivelulunor simple ajustãri homeostatice, a unorreacþii psihice ºi a corelatelor lor somatice(afectând cvasitotalitatea comportamentelororganismului) în legãturã, cel mai adeseaevidentã, cu o configuraþie de factori declan-ºaþi ce acþioneazã intens, surprinzãtor, bruscºi/sau persistent ºi având adeseori un caractersimbolic de ameninþare2 .

FACTORII DE RISC AI STRESULUI ÎNÎNVÃÞÃMÂNTUL PREUNIVERSITAR

Ciorâcã M. Alexandru Laurenþiu, student medicinã-generalã


110110110110110110110110110110

110

SIMPTOMELE STRESULUISimptome fizice. Dureri de cap, tensiune

arterialã, indigestie, palpitaþii, dificultãþirespiratorii, stare de vomã, iritaþii ale pielii, starede leºin, transpiraþie excesivã, consti-paþie saudiaree, creºterea sau scãderea rapidã îngreutate, frecvente rãceli, gripe, alte infecþiiminore.

Simptome intelectuale. Dificultãþi în luareadeciziilor, tulburãri de memorie, incapacitatea deconcentrare, tulburãri ale somnului, stare de îngri-jorare, lipsa de ordine în gândire, erori, intuiþiescãzutã, persistenþa gândirii negative, gândire petermen scurt mai mult decât pe termen lung, deciziipripite.

Simptome emoþionale . Nervozitate ºiiritabilitate, anxietate, sentimentul de insecu-ritate, proasta dispoziþie, sensibilitate mare lacritici, mai multã suspiciune, deprimare,sentiment de încordare nervoasã, mai multãîngrijorare fãrã motiv, lipsa entuziasmului, lipsaumorului, alienare, lipsa motivaþiei, lipsasatisfacþiei în viaþã, subestimare, pierdereaîncrederii în sine.

Simptome comportamentale. Neliniºte,agitaþie, sociabilitate redusã, pierderea apeti-tului sau supraalimentare, insomnie, consummai mare de alcool, consum mai mare de þigãri,continuarea lucrului acasã, tendinþã de a minþipentru a acoperi greºelile, comportamentneadecvat (certuri, abuzuri verbale, abuzurifizice), productivitate redusã3 .

DIAGNOSTICUL STÃRILORDECLANªATE DE STRESFaza1. Primirea unei note slabe; Autobla-

marea, autoetichetarea sau evaluarea globalã apropriei persoane ºi nu a comporta-mentului(„este vina mea cã am luat nota asta. Sunt unprost, nu sunt bun de nimic, etc.”); Stare de furiefaþã de propria persoanã sau faþã de ceilalþi(profesorul care l-a notat).

Faza 2. Apropierea examenelor; Convingeriiraþionale de catastrofe (este groaznic cã seapropie examenul, eu voi lua note mici ºi nu voipromova aceste examene, sunt un prost);Experienþa unei stãri acute de stres (atacuri depanicã, anxietate)4 .

EFECTELE STRESULUI PROFESIONALIndividuale. Mentale: grãbit, stresat, abuzat,

nervos, deprimat, neglijent, obosit; Fizice:mãnâncã puþin, bea excesiv, nu are timp deexerciþii fizice, doarme prost, predispus la infecþii;Sociale: mai izolat social, arþãgos ºi irascibil,capacitate redusã de a pãstra sau de a legarelaþiile; Economice: reducerea performanþei,control scãzut asupra calitãþii, mai puþin creativ,eficienþã scãzutã.

Organizaþionale: absenteism, rulaj,satisfacþie, practici de muncã riscante5 .

STRATEGII DE ADAPTARE LA STRESConceptul de coping a fost elaborat de

Lazarus ºi Launter în 1978, acestadesemnând un ansamblu de mecanisme ºiconduite pe care individul le interpune întreel ºi evenimentul perceput ca ameninþãtor,pentru a stãpânii, a þine sub control, pentrua tolera sau diminua impactul acestuia asuprastãrii sale de confort fizic ºi psihic. Coping-ul desemneazã orice mecanism de prevenireºi adaptare la stres, orice tranzacþie întresubiect ºi mediu în vederea reduceriiintensitãþii stresului6 .

POLITICI DE PREÎNTÂMPINARE ASTRESULUI

Implementarea Legii Invãþãmântuluipresupune eforturi ºi solicitãri din parteaprofesorilor ºi elevilor. Deocamdatã, însã, nu secunoaºte dimensiunea acestor solicitãri ºiefectele asupra stãrii de sãnãtate: nu cunoaºtemnici evoluþia acestor fenomene în timp. Se impunurmãtoarele: controlul ºi monitorizarea risculuinu se pot face fãrã o activitate de supravegherecontinuã a unor noxe (în cazul nostru a stresului),atât la elevi cât ºi la profesori; iniþierea unorprograme de prevenire trebuie sã porneascã dela realitãþile din teren, deci sunt urmate unoractivitãþi de supraveghere sistematicã, de analizãºi sintezã a datelor reale de la locul de muncã(ºcoalã); programul elevilor ºi solicitareaeducaþionalã sã fie stabilite de adulþi (profesoriºi pãrinþi)7 .

SPRE O EVALUARE SOCIO-MEDICALÃA STRESULUI

Evaluarea riscului trebuie sã înceapã curãspunsul la urmãtoarele întrebãri: Stresul în


111

învãþãmânt este cu adevãrat o problemã carepoate influenþa rezultatele la învãþãturã ºi stareade sãnãtate a profesorilor ºi elevilor? Cum se potrezolva aceste probleme generate de stres?Existã o activitate de supraveghere la nivelulsistemului ºcolar?8

Urmeazã obiectivele: Scopul întrebãriloreste de a colecta practicile sau situaþiile care potfi la originea unui dezechilibru important întresolicitãri si resurse. În cazul stresului, se poateinvestiga conjuncþia acestor dezechilibre cusemnele stresului la un subiect sau la o grupã desubiecþi (profesori, elevi) care prezintã disfuncþii.Odatã identificate ºi evaluate cauzele stresului,pot fi luate mãsuri de reducere a fenomenului lanivel individual ºi de grup. Se pot explora riscurileexistente pentru sãnãtate ºi sã se decidã careeste cel mai bun mod de abordare a problemei înunitatea respectivã (clasã, ºcoalã etc). Trebuiesã se formuleze o strategie clarã, iar obiectiveleei trebuie sã fie înregistrate.

În fine ne concentrãm, la modulconceptual, asupra metodelor de investigarea stresului.

CHESTIONARE STANDARDIZATEChestionare prin care se solicitã direct

care sunt problemele de la locul de muncã cele afecteazã activitatea în mod negativ ºi careau efecte negative asupra sãnãtãþii. Se poatecere subiecþilor (profesori sau elevi), sãdescrie trei, cele mai rele ºi trei, cele mai buneaspecte ale activitãþii ºi sã indice dacã eiapreciazã cã unul sau altul din aceste aspecteîi preseazã sau apasã. Subiecþii pot fi invitaþi

sã rãspundã la o serie de întrebãri mai detaliatedintr-o listã care sintetizeazã cauzele stresuluiºi sã enumere care se întâlnesc în ºcoalã sauclasã. Întrebãrile specifice adaptate contextuluiprofesional dat au ºanse de a fi mai eficientedacã se decide astfel modul de acþiune.Absenteismul, fluctuaþia personalului, nivelulperforman-þelor, accidentele ºi greºelile trebuiesupravegheate cu atenþie pentru a identificaexcesele ºi schimbãrile ºi pentru a conturatendinþele în timp. În acest fel se pot identifica„sarcinile cu risc” ºi grupurile în care existãdezechilibre ºi semne de stres. Foarte des, ceicare organizeazã activitatea au o viziune diferitãde cei care o executã ºi trebuie sã cunoaºtemîntotdeauna ºi punctul de vedere alexecutanþilor.

MATERIALE ªI METODEDE INVESTIGARE A STRESULUIEtapele esenþiale ale gestiunii riscului:- Pentru rezolvarea problemelor identifi-

cate prin procesul de supraveghere se va folosimetoda de gestionare a riscului atât la profesoricât ºi la elevi.

- Procesul de gestiune a riscului presu-pune: analiza situaþiei ºi evaluarea riscului,elaborarea unui plan de acþiune pentru redu-cerea riscului legat de stresul profesional,aplicarea planului de acþiune, evaluarea, analizarezultatelor acestei evaluãri pentru a trageînvãþãminte ºi a decide acþiunile viitoare9 .

MATERIALE ªI METODEDE INVESTIGARE A STRESULUIInvestigarea efectelor stresului se va

polariza asupra:individului: pentru cã el afecteazã indivizii

diferit. Se va urmãri modificarea comporta-mentului, cum ar fi adoptarea unor comporta-mente nesãnãtoase (fumat, consum de alcool,droguri); prezenþa unor semne ºi simptome ca:iritabilitatea, depresia, agresivitatea, incapaci-tatea de relaxare sau concentrare, prezenþaunor dificultãþi de gândire logicã ºi de decizie,lipsa de implicare ºi indiferenþa faþã derezultatele activitãþii (predare la profesori ºiînvãþare la elevi), prezenþa semnelor de obo-sealã, apariþia insomniei sau a tulburãrilor desomn, prezenþa manifestãrilor organice ca:tulburãri cardiace, digestive, creºterea tensi-unii arteriale, migrenã, dureri lombare, depri-Cãþel


112112112112112112112112112112

112

marea imunitarã etc.instituþiei: stresul afecteazã performanþele

instituþiei în toate domeniile prin: creºtereaabsenteismului ºi fluctuaþia personalului, dimi-nuarea motivaþiei (pentru profesori ºi elevi),scãderea performanþelor ºi productivitãþii,creºterea frecvenþei practicilor periculoase ºi aaccidentelor în muncã, creºterea reclama-þiilorprivind activitatea ºi comportamentul, influenþanegativã privind ocuparea posturilor, alterareaimaginii instituþiei privind calitatea angajaþilor.

REZULTATE ALE CERCETÃRIIÎmbunãtãþirea cunoaºterii efectelor

stresului în procesul instructiv educativ,identificarea de strategii ºi intervenþii capabilesã motiveze profesorii ºi elevii, mãsurareadimensiunii problemelor legate de stresuleducaþional, mãsurarea efectelor asupraactivitãþii ºi sãnãtãþii celor expuºi la stres,adecvarea activitãþilor la posibilitãþile cadrelordidactice ºi ale elevilor.

BENEFICII POTENÞIALEÎmbunãtãþirea înþelegerii modului de

acþiune va facilita elaborarea de recomandãripertinente pentru prevenirea îmbolnãvirilor ºipromovarea sãnãtãþii, o privire mai clarã asuprarelaþiei dintre organizarea activitãþii ºicapacitatea efectorilor, putând în acest fel sãelaborãm norme de igienã ºi ghiduri deactivitate10 .

CONCLUZIINoþiunea de stres desemneazã agresiunea

care se exercitã asupra organismului ºi reac-þiile la ea (reacþia este specificã ºi depinde deagentul stresant). Stresul realizeazã eliberareade catecolamine, hormoni sexuali, somato-tropinã, endorfine. Reacþia de stres este însoþitãde o diminuare a sensibilitãþii la durere carepermite organismului sã-ºi focalizeze resurseleasupra mijloacelor de a face faþã agresiunii.Stresul cuprinde orice agresiune asupraorganismului de origine externã sau internã,care influenþeazã echilibrul homeostatic,vizeazã nivelurile cele mai înalte ale integrãriisenzoriale ºi cognitive. În contextul social alvieþii moderne stresul reprezintã fenomenul deîncordare, forþare ºi suprasoli-citare a organis-mului uman ºi include atât starea de agresiuneexercitatã asupra organis-mului, cât ºi reacþiile

de adaptare ºi apãrare la diversele solicitãridin mediul intern ºi extern. Adaptareaorganis-mului la condiþiile de viaþã poartã uncaracter individual ºi reprezintã o reacþiemorfo-fiziologicã de modelare aorganismului în direcþia creºterii rezistenþei.

Bibliografie selectivãBlake P., J. Grafman. The neurobiology of

aggression. In: Medicine, crime and punishment. TheLancet, vol. 364, dec 2004, pp. 12-13.

CDC. Program Operations: Guidelines for STDPrevention – Community and Individual BehaviorChange Interventions. Appendix BC-A and BC-B.

McCarthy G., Physical Disability in Childhood:an interdisciplinary approach to management. ChurchillLivingsone, 1992.

McKee M., A. Zwi, I. Koupilova, D. Sethi, andD. Leon. Health policy-making in central and easternEurope: lessons from the inaction on injuries? HealthPolicy and Planning; 15(3): 263-269.

National Center for injury Prevention and Control.Injuty Fact Book 2001-2002. Atlanta, GA: Center forDisease Control and Prevention; 2001.

Petersen P.E. The World Oral Health Report 2003:Continuous improvement of oral health in the 21stcentury – the approach of the WHO Global Oral HealthProgramme. WHO/NMH/NPH/ORH/03.2 document.WHO, 2003.U.S. Department of Health and HumanSecices. Oral Health.

Popescu G., O. Pleºa ºi col. Handicap, retardare,integrare. Secretariatul de Stat pentru Personele cuHandicap. Ed. Pro Humanitate, Bucureºti, 1998.

Stoudemire A., Clinical Psychiatry for medicalstudents. J.B. Lippincott Company Sec. ed. 1994, pp.426-479.

Tãnãsescu Gh. Tratat de Igienã. Sub red. S.Mãnescu, Ed. Medicalã Bucureºti, 1986, pp. 219-232.

U.S. Department of Health and Human Services.Healthy People 2010: Understanding and ImprovingHealth. 2nd ed. Washington, DC: U.S. GovernmentPrinting Office, November 2000.

1 McCarthy G., Physical Disability in Childhood: aninterdisciplinary approach to management. ChurchillLivingsone, 1992.

2 Stoudemire A., Clinical Psychiatry for medicalstudents. J.B. Lippincott Company Sec. ed. 1994, pp. 426-479.


113

3 CDC. Program Operations: Guidelines for STDPrevention – Community and Individual Behavior ChangeInterventions. Appendix BC-A and BC-B.

4 Tãnãsescu Gh. Tratat de Igienã. Sub red. S. Mãnescu,Ed. Medicalã Bucureºti, 1986, pp. 219-232.

5 Blake P., J. Grafman. The neurobiology of aggression.In: Medicine, crime and punishment. The Lancet, vol. 364,dec 2004, pp. 12-13.

6 Petersen P.E. The World Oral Health Report 2003:Continuous improvement of oral health in the 21st century –the approach of the WHO Global Oral Health Programme.WHO/NMH/NPH/ORH/03.2 document. WHO, 2003.U.S.Department of Health and Human Secices. Oral Health.

7 National Center for Injury Prevention and Control.

Injury Fact Book 2001-2002. Atlanta, GA: Center for DiseaseControl and Prevention; 2001.

8 U.S. Department of Health and Human Services.Healthy People 2010: Understanding and Improving Health.2nd ed. Washington, DC: U.S. Government Printing Office,November 2000.

9 Popescu G., O. Pleºa ºi col. Handicap, retardare,integrare. Secretariatul de Stat pentru Personele cu Handicap.Ed. Pro Humanitate, Bucureºti, 1998.

10 McKee M., A. Zwi, I. Koupilova, D. Sethi, and D. Leon.Health policy-making in central and eastern Europe: lessons

from the inaction on injuries? Health Policy and Planning;

15(3): 263-269.

Toamnã sub nuc

SEMNAL:

Trei albume foto cu lucrãrile pictoriþei Eliza Hirean


114114114114114114114114114114

114

CÃRÞI PRIMITE LA REDACÞIE

Bucolice – C-tin Rupa, Editura TIM Reºiþa, 2012;Apusul vinului în cãlimarã – Valentin Leahu, Sibiu;Pete de luminã pe fereastra vieþii – Marin Moscu,Editura Editgraph, Buzãu, 2013;Misionarii – Nicolle Ebner, Editura Corvin, Deva, 2011;Petrila, dincolo de legende ºi povestiri – DumitruGãlãþan-Jieþ, Editura MjM, Craiova, 2013;Glose medicale – Corneliu Florea, Editura Aletheia,Bistriþa, 2013;Firul cu plumb/ The plummet – Octavian Doclin, EdituraAnthropos, 2011;Piscina cu pioneze stradivarius – Nicolae Sârbu,Editura Brumar, Timiºoara, 2013;A fi sau a nu fi... actor – Mara Haºa, Isabela Haºa,Editura Gligor Haºa, Deva, 2013;Sclipiri hunedorene de har – Maria Toma-Damºa,Editura Emma, 2013;Fantastica viaþã a lui Tata Oancea – Editura Tim,Reºiþa, 2013;Poeme - Crochiuri – Maria Miertoiu, Editura Karina,Deva, 2013;Cine tulburã liniºtea Transilvaniei – Corneliu Florea,Editura Aletheia, Bistriþa, 2012;Meditând închis în ochiul ciclopului – Ioan Barb, EdituraBrumar, Timiºoara, 2013;Pragul de jos; Urme ºi pãºiri – Dumitru Velea, EdituraSitech, Craiova, 2013;Exegi monumentum – Titus Criºciu, Editura EcouTransilvan, Cluj-Napoca, 2013;Ultima sutã – Cornel Galben, Editura PIM, Iaºi, 2013;Ieºirea din lume – Cornel Galben, Editura FundaþieiCulturale Cancicov, Bacãu, 2012;Scriitori bãcãuani – Cornel Galben, Editura Corgal PressBacãu, 2012;Lecturi aleatorii – Cornel Galben, Editura StudionBacãu, 2013;Personalitãþi bãcãuane – Cornel Galben, Editura CorgalPress, 2012;Proprietãþi în paradis – Gheorghe Zincescu, EdituraTim Reºiþa, 2013;Iarna în rai – Gheorghe Zincescu, Editura Palimpsest,Bucureºti, 2013;Recuperãri – Mircea Motrici, Editura Muºatinii,Suceava, 2013;În vecinãtatea psalmilor – Paulina Popa, Editura Emia,Deva 2012;Biroul duºilor de-acasã – Dumitru Hurubã, EdituraLimens,Cluj, 2013;Sã vã spun ceva... – Dumitru Hurubã, Editura Limens,Cluj, 2012;Tãcerea destinului – Ileana Lucia Floran, Editura Emma,Orãºtie, 2012;Ion Irimescu în împãrãþia eterului – Mircea Motrici,Editura Muºatinii, Suceava, 2012.

Mara Haºa, Isabela Haºa:A fi sau a nu fi... actor,Editura Gligor Haºa, 2013

SEMNAL: Scriitori hunedoreni

Sclipiri hunedorene de har, Editura Emma, 2013

Maria Toma-Damºa:

Dumitru Velea:Pragul de jos; Urme ºi pãºiri,Editura Sitech, Craiova, 2013

Dumitru Gãlãþan-Jieþ:Petrila, dincolo de legendeºi povestiri ,Editura MjM, Craiova, 2013;

Dumitru Hurubã: Aºa cred eu...(interviuri), Editura Limens,Cluj, 2013


115

lllll LA PAS PRINTRE REVISTE lllll

PRO SAECULUM.Anul XII, nr. 5-6 (89-90)-2013.

Revista, aflatã în cel de-al XII-lea an de apariþie,continuã sã aducã în faþa cititorilor materiale foarteinteresante, care dovedesc permanenta preocupa-re a colectivului de redactori din jurul ei de a o duce,an de an, mai departe, la aceeaºi înaltã þinutã princare revista s-a fãcut remarcatã încã de la început.

Nu este uºor, cu atât mai mult cu cât publicaþiaa pierdut de-a lungul acestor ani câþiva oameni debazã, pentru care ea însemna totul. Timpul a doveditînsã, ºi în acest caz cã, dacã este preocupare,întotdeauna existã cineva care sã preia comandaºi sã ducã mai departe strãdania noastrã.

Revista începe cu un editorial foarte bunsemnat de Rodica Lãzãrescu despre moarteaistoricului Gheorghe Buzatu ºi modul revoltãtor încare a fost tratat acest trist eveniment în mass-media, care nu a „derajat“ nici mãcar o televiziune.În acest context îºi exprimã ºi dejamãgirea în ceeace priveºte „atacul“ la limba românã, la a cãrei degra-dare asistãm de câþiva ani încoace“... conclu-zionând: „starea limbii române actuale reflectãstarea naþiei.“

În acelaºi registru al dezamãgirilor în ceea cepriveºte „politica experimentalã“ a „politicienilor desoi“ se exprimã ºi Dumitru Radu Popescu în articolulsãu „Domnule Constantin Coroiu“. La fel ºi MagdaUsrache în eseul sãu „În epicentrul istoriei“ aduceun omagiu profesorului Gheorghe Buzatu pentru cã:„a fost cu adevãrat un mareºal al istoriei“... Amputea sublinia întreg cuprinsul revistei, dar din lipsãde spaþiu ne limitãm la a evidenþia interviul cu acad.Dan Berindei, cu Ioana Pârvulescu (excelent reali-zate de Rodica Lãzãrescu), cu prof. Mircea Popa(Marin Iancu), aniversãrile (Augustin Buzura - la75 de ani, Marcel Mureºeanu la 75 de ani, Constan-tin Coroiu, la 70 de ani )sau comemorãrile colegilordin lumea literarã (Despãrþirea de Petru Ursachi,despãrþirea de Petru Poantã, comemorare Alexan-dru Deºliu) paginile de poezie, prozã, criticã literarã

Nu putem spune decât cã aºteptãm cu interesfiecare nouã apariþie a reviste, având garanþia uneilecturi deosebit de interesante.

Felicitãri celor care îi conduc destinele. Cronicar

ARDEALUL LITERARARDEALUL LITERARARDEALUL LITERARARDEALUL LITERARARDEALUL LITERARRevistã de literaturã ºi artãe-mail: [email protected]:http://[email protected]: 0254/ 215545; 0744 521 284

Director fondator: Valeriu BârgãuValeriu BârgãuValeriu BârgãuValeriu BârgãuValeriu BârgãuAnul de apariþie – 1996

Redactor ºef:Mariana Pândaru-BârgauMariana Pândaru-BârgauMariana Pândaru-BârgauMariana Pândaru-BârgauMariana Pândaru-Bârgau

Colegiul redacþional:Dumitru VeleaDorina Brânduºa LandenMuguraº Maria PetrescuPetriºor CiorobeaAlina Lucia MusulbaºMiron Þic

Colaboratori permanenþi:Gheorghe GrigurcuLiviu Ioan StoiciuMarian Barbu

Adresa redacþiei: Deva, str. Horea nr.30cod 330047, Jud. Hunedoara

I.S.S.N. 1453-5327

Revista Ardealul literarArdealul literarArdealul literarArdealul literarArdealul literar gãzduieºte opiniilecolaboratorilor, oricât de diverse ar fi ele.

Responsabilitatea pentru conþinutularticolelor publicate revine în exclusivitatesemnatarilor.

Manuscrisele primite nu se înapoiazã.


116116116116116116116116116116

116

Mariana Pândaru: Editorial / pag. 1

C. Florea, V. Raþiu: Interviu IPS Ioan Selejan / pag 2

Restituiri: Eminescu a murit! / pag. 7

Erkut Tokman: Nichita Stãnescu... / pag. 11

Liviu I. Stoiciu: Apel cãtre intelectualii români / pag. 13

Petriºor Ciorobea: „Dãltuiri“ de Radu Stanca / pag. 15

Centenar Vlaicu Bârna / pag 16

Poezie: Valeriu Bârgãu / pag 17

Poezie: Gheorghe Grigurcu / pag 18

Comemorare: Mircea Motrici / pag 20

M. Barbu: De la învolburarea vieþii, la literaturã / pag. 21

Poezie: Nicolae Bãciuþ / pag. 26

Mariana Pândaru: Interviu dr. Dan Cioatã/ pag. 27

P. Ciorobea: „Afinitãþi selective“ de Ioan Adam / pag. 30

Poezie: Passionaria Stoicescu / pag. 31

Dumitru Velea: Ioan Pascal Vlad / pag. 32

Poezie: Iulian Barbu

Gheorghe Zincescu: Sub un ciob de lunã / pag. 36

Poezie: George L. Nimigeanu / pag. 41

Romulus Tot: Ochi de mãslinã / pag. 42

Poezie: Nicolae Irimia / pag. 43

Alex. Cetãþeanu: ...Filarmonica Râmnicu Vâlcea / pag. 44

Poezie: Darius Pacak / pag. 46

Theodor Damian: Nãscut iar nu fãcut / pag. 47

Din lirica universalã: Jonnz Karlsson / pag. 48

M. Toma Damºa: V. Bârgãu - Marele echilibru / pag. 50

Poezie: Raluca Pavel / pag. 52

Dan Morand: Satul pãrãsit / pag. 53

M. M. Petrescu: P. Stoicescu - Doamna Bonsai / pag. 55

A. L. Musulbaº: Ce este dragostea? Ce e iubirea? / pag. 56

P. Ciorobea: „Oraºul scufundat“ de Ioan Barb / pag. 58

Poezie: Octavian Doclin / pag. 59

Lia Bãlan: Omul între nimicnicie ºi cãutarea de sine/pag.60

Z. Cârlugea: „Lucian Blaga...“ de Lucian Gruia / pag. 61

Poezie: George V. Precup / pag. 64

Aniversare: Eliza Hirean / pag 65

P. Ciorobea: „La nadir“- E. Staicu / pag. 66

Poezie: Costel Stancu / pag. 67

Poezie: Nicolae Sârbu / pag. 68

Poezie: Maria Miertoiu / pag. 69

Florian Brãdean: Cutremur în casa vieþii / pag. 70

Alina Lucia Musulbaº: Prietenie / pag. 71

Poezie: Zaira Shamharadze / pag. 72

Poezie: Constantin Rupa / pag. 73

Poezie: Ovidiu Toma / pag. 74

Poezie: Ioan Dan Bãlan / pag. 75

Miron Þic: Profil de scriitor- Marin Moscu / pag. 76

Poezie: Adriana Tomoni / pag. 77

Raisa Boiangiu: Romanul ºi nonficþiunea / pag. 78

De ziua Limbii Române: / pag. 79

In memoriam: Ioan Suciu / pag. 80

Titi Damian: „Sub steaua câinelui“ de V. Milescu / pag 81

Lansare de carte: Ioana Giurgiu, Viaþa ca un vis / pag. 84

Poezie: Gheorghe Rotar, Gheorghe Taºcu / pag. 85

Nicu Jianu: Cu trenul de la Oraviþa la Anina / pag. 86

Poezie: Mariana Pândaru

Florina Ster: Dionysopolis / pag. 89

M. Þic: „Balada unui Fi scadent“ de T.Barbãroºie / pag. 91

Daniel Marian: A fi albanez... / pag. 92

Întâlnire la Ilia / pag. 93

Intâlnire Deva / pag. 94

Întâlnire la Reºiþa / pag. 95

Corneliu Florea: ...am fost la Roºia Montanã / pag. 96

H. Leoveanu, A. Ciorâcã: Factorii de risc... / pag. 109

Cãrþi primite la redacþie / pag. 114

CUPRINS

Revista apare cu sprijinul financiar alConsiliului Judeþean Hunedoara ºi al

Asociaþiei Scriitorilor din Judeþul Hunedoara

Numãr ilustrat cu lucrãri ale pictorului PETRU BIRÃU

ardealul literar 2013 - costyabc - hatzegworld | câteva ... · pdf fileardealul literar...

Documents