Arțar (Acer platanoides)

Arțarul (Acer platanoides), numit și

paltin de câmp, este un arbore rezistent,

cu lemnul alb și tare, cu frunze

caracteristice, lucioase, despicate în cinci

lobi lungi și ascuțiți, de 10 - 18 cm

diametru, cu sinusuri larg rotunjite.

Pețiolul frunzei este lung; frunza are o

sevă lăptoasă. Toamna frunzele se

colorează în galben-auriu ajungând până

la roșu. Are flori de culoare galben

verzuie, grupate în inflorescențe care se

deschid în aprilie-mai înaintea apariției

frunzelor. Fructul este format din două

samare alăturate, de 8 - 10 centimetri, cu

aripioare late ce formează un unghi

obtuz.

Plop negru

(Populus nigra) Plopul are cca. 50 de varietăți răspândite în emisfera nordică. În

Europa centrală și răsăriteană sunt mai răspândiți plopul negru

existând și o serie de hibrizi în pepinierele de pomi unde apare

frecvent (Populus canadensis) care în prezent este atacat masiv de o

ciupercă parazită (Marssonina brunnea).

Iarna, mai ales când arborele a pierdut frunzele, se poate observa

tulpina dreaptă a plopului, pentru care motiv a fost plantat pe

marginea drumurilor ce alcătuiesc aleile de plopi.

Arborii cresc repede, au un lemn moale, nu suferă prea mult dacă s-

au rupt sau au fost tăiate din crengi, tulpina crește mai departe, fiind

un arbore puțin pretențios, din care motiv este folosit și la

recultivarea cu plop a terenurilor virane, a haldelor rezulate din

lucrările miniere, sau a carierelor de piatră abandonate, precum și

de-a lungul căilor ferate.

Plopul fiind un lemn de esență moale este folosit la confecționarea

pantofilor de lemn. În prezent plopul este obiectul unor cercetări

genetice în SUA, Canada, Europa și China de a obține variante de

plante rezistente la dăunători, sau la îmbunătățiri funciare prin

absorbția din sol a substanțelor toxice cum ar fi de exemplu

metalele grele.

Quercus robur

Stejarul (Quercus robur), este un arbore din zona temperată, înalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroană largă și bogată. Scoarța stejarului este de culoare brun-negricioasă, aspră, adânc brăzdată, adăpostind adesea o micro-faună activă (în special furnici și anumite specii de gândaci). Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi. Pețiolul este scurt (4-8 cm). Stejarul înflorește în luna mai. Fructul este achenă (ghindă). Se întâlnește mai ales la câmpie și în zonele colinare, foarte rar la deal. În afară de pădurile curate de stejar, numite stejărete, stejarul se găsește și în amestec cu alte foioase, în așa-numitele păduri de șleau.

Este răspândit în Europa, Asia Mică și alte câteva zone asiatice, Africa de Nord. În trecut era mult mai răspândit, de multe ori în amestecuri cu fagul și alte foioase.

Paltinul argintiu (Acer saccharinum)

Descriere- Tulpină înaltă până la 25m. Scoarţa cenuşie, ritidom întunecat, din plăci alungite cu marginile răsfrânte. Lujeri roşcaţi cu numeroase lenticele. Mugurii roşii scurt pediculaţi. Cicatricele frunzelor se unesc într-o linie stipelară, dreaptă, orizontală. Frunze palmat lobate, cu lamina de 8-15cm lungime, verzi pe faţa superioară, argintii pe cea inferioară, peţiolul lung de 8-12 cm. Flori apetale, androdioice, verzi scurt pedicelate, grupate în fascicule, cu apariţia înaintea înfrunzirii. Înflorire în luna IV. Fructe disamare, cu nucule eliptice şi aripile divergente, puţin curbate.

Industrie- lemn alb moale, relativ uşor. Utilizat în arealul natural pentru parchete şi mobilă.

Agricultură- specie meliferă. Furnizează albinelor culesul de nectar şi polen. Polenul bogat în proteine are o mare eficienţă în creşterea puietului, accelerând ritmul de dezvoltare a familiei.

Restul se poate folosi ca şi paltinul de câmp având aceiaşi compoziţie chimică şi utilizări.

Jugastru de Banat Acer campestre (Jugastru) este o specie de arbori cu înălțimea de până la 17 m.

Caracteristici: Frunzele sunt glabre, palmat-lobate 5 sau 3 lobi, lungi până la 8 cm.

Florile apar primăvara dispuse în corimbe compuse, sunt poligame și au culoarea verzui.

Fructele sunt disamare cu aripi întinse, orizontale.

Jugastrul este un arbore cu lemn alb și tare, cu scoarță roșiatică, care crește frecvent în câmpie și în regiunea de deal. Utilizări economice : Jugastrul este un arbore melifer. Lemnul dur de jugastru este folosit în industria mobilei, la confecționarea de unelte agricole, căruțe, mînere de scule și instrumente de desen.

Alte soiuri: jugastru de Banat (Acer monspessulanum) jugastru negru (Acer tataricum)

Salcamul

Salcâmul (cf. turc. salkâm) (Robinia pseudacacia, familia Leguminosae) este un arbore melifer, cu tulpina înaltă, până la 25-30 de metri și ramuri spinoase rare, fiind aclimatizat în Romania. Provine din continentul nord-american. Crește spontan pe aproape orice tip de teren. Are capacitatea de a fixa azotul din atmosferă, iar semințele își păstrează mulți ani capacitatea de germinare. Are frunze compuse și flori albe, în ciorchine, puternic mirositoare, iar fructele sunt păstăi aplatizate, brun roșcate. Înflorește primăvara târziu, în luna mai-iunie. Face parte din categoria arborilor cu lemn de esență tare, deosebit de rezistent la umezeală. Lemnul este utilizat pentru lucrări amplasate în aer liber, stâlpi de gard, construcții diverse, în industria navală și pentru fabricarea parchetului. Florile au întrebuințare în farmacia naturistă. Scoarța salcâmului conține fitotoxine.

Salcie (Salix)

Salix L. (Salcia), este un gen de plante din familia Salicaceae, cuprinzând arbori, arbuști sau subarbuști cu lujeri elastici și frunze căzătoare.

Denumire: Plantele din genul salix sunt cunoscute în România sub numele generic de salcie, respectiv răchită. Numele popular de "salcie" provine în limba română din latinescul salix.

Răspândire: Genul Salix este răspândit în întreaga emisferă nordică, fiind întâlnit în principal pe soluri umede, pe malurile râurilor, iazurilor și lacurilor în zonele mai răcoroase.

Caracteristici: Tulpina, poate fi noduroasă, scoarța cu crăpături, înălțimea neatingând mai mult de 3-4 metri, dar la unele specii poate atinge până la 10-15 metri si aeriana.

Frunzele sunt întregi (rar lobate), stipelate, cu pețioli scurți, dispuse altern pe ramurile elastice, netede.

Florile unisexuate, dispuse în amenți drepți (care apar înaintea frunzelor sau odată cu acestea), cu 2-10 stamine, ovarul bicarpelar și stilul cu 2-4 stigmate bifurcate. Mugurii pufoși semi-deschiși ai salciei, înainte ca aceștia să înflorească, sunt numiți și mâțișori.

Fructul este o capsulă cu 2-4 valve.

Semințele sunt mici, în număr mare și acoperite cu perișori argintii.

Frasin (Fraxinus excelsior)

Frasinul (Fraxinus) este un gen de plante din familia Oleaceae, originar din regiunile temperate ale emisferei nordice. Cuprinde circa 65-75 specii de arbori și câteva de arbuști. Specia comună în Europa, răspândită și în România, este Fraxinus excelsior.

Caracteristici : Atinge înălțimea de 40 metri. Tulpina sa prezintă în partea tânără scoarță de culoare cenușie-verzuie, iar în partea bazală de culoare cenușiu-negricioasă.Are frunze imparipenate, compuse din 7-13 foliole sesile. Înflorește în luna aprilie, înainte de apariția frunzelor. Florile nu au nici caliciu, nici corolă, iar androceul este redus la două stamine; pe același individ se găsesc flori mascule, femele și hermafrodite. Fructul este aripat (samară).

Utilizare : Frasinul crește relativ repede și produce un lemn foarte valoros pentru industria mobilei și pentru industria materialelor sportive. Scoarța și frunzele sale își găsesc întrebuințări în medicina naturistă.

Profesori Coordonatorii : Leca Stefan

Cernescu Marian Realizatori :

Lung Sergiu – Clasa a X –a Funariu Andreea - Clasa a X –a