ARBORELE PSIHOTERAPIILOR 

       Inca foarte devreme, cand psihanaliza clasica a lui Freud inca nu se maturizase, au aparut si primele disidente,(dupa cum vom vedea) la inceput ala discipolilor acestuia(i-am numit pe Adler si Jung) si apoi continuu, noi si noi psihologi gasind puncte de vedere originale neacoperite de efortul psihanalitic.Putem spune azi ca in linii generale psihoterapia a evoluat in trei directii principale:

in primul rand psihoterapiile dinamice, sau analitice apoi, psihoterapiile experentiale,si nu in ultimul rand, psihoterapiile comportamentale

         In psihoterapiile dinamice, functionarea mentala este explicate prin interactiunile conflictuale dintre fortele intrapsihice,constiente si inconstiente.

         In psihanaliza clasica dezvoltarea umana este inteleasa ca fiind generate de schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual (asa-zisele faze ala dezvoltarii afective). Scopul psihoterapiei consta in descifrarea continutului inconstient.

         Pentru psihoterapiile comportamentale,bolile psihice sunt deprinderi invatate in mod involuntar,repetate si intarite prin stimuli specifici din mediu.Pentru vindecare se recurge la deconditionare si descoperirea si invatarea unor alternative de comportament.

         Psihoterapiile experientiale accentueaza dimensiunile etice ale vietii omului, ale relatiilor acestuia cu semenii sai.Psihoterapia trebuie sa acceada la experienta(trairea) interioara a individului.Insanatosirea si dincolo de aceasta, dezvoltarea personala presupune atingerea maximei constientizari, dar si autodeterminarea si autenticitatea.

Clasificarea psihoterapiilor dupa Toksoz B. Karasu(1980): 

DINAMICE COMPORTAMENTALE

EXPERENTIALE

Forma Initiatori Forma Initiatori Forma Initiatori

Psihanaliza clasica Freud Psihoterapia prin inhibitie reciproca

Wolpe Analiza existentiala Binswanger

Psihologie analitica Jung Terapia imploziva

Stamplf Daseinanaliza Boss

Terapia vointei Rank Terapia reflexo-conditionala

Salter Logoterapia Frankl

Terapia analitica activa Stekel Terapia bazata pe teoriile invatarii

Dollard Terapia bazata pe client Rogers

Psihologia individuala Adler Psihoterapia bazata pe

Rotter Gestalt-terapia Rogers

1

invatarea sociala

Psihiatria interpersonala

Sullivan Terapia modelata

Bandura Terapia psiho-imaginativa Shorr

Psihoterapia interpersonala

Fromm;

Reichman

Psihoterapia directiva

Thorne Terapia experientiala Whitaker;

Gendlim

Analiza caracterologica

Horney Terapie prin decizii directe

Greenwald

Analiza bio-energetica Lowen

Scoala culturala Fromm Terapia de confruntare si rezolvare de probleme

Garner Analiza structurala Rolf

Analiza ego-ului Klein Terapia asertiv-structurala

Philips Antrenamentul autogen Schultz

Schultz,

Lute

Scoala de la Chicago Alexander French

Terapia bazata pe constructe personale

Kelly Yoga;

Meditatia transcedentala;Nirvanaterapia

 

Terapia sectorizata Karpman Terapia rational-emotiva

Ellis Psihoterapia Zen Watts

Psihiterapie scurta(analitica)

Sifneos,

Malan Bellak

Terapia integrativa

Drakeford

Psihoterapia psihedelica Osmuno

Analiza directa Rosen Terapia realitatii

Glasser    

Terapia psihobiologica Meyer Psihoterapia filozofica

Sahakian    

Psihodinamica adaptativa

Rado        

Hipnoanaliza Wolberg        

Analiza caracteriala,vegetoterapia

Reich        

Terapia biodinamica Masserman

Antrenamentul pe baza de bio-feedback

Green    

 

2

         Putem completa acest tablou cu doua scoli de psihoterapie cea “cognitive”(pura) si cea “sistematica”.

          Cognitivistii (ex. Aaron Beck), sustin ca simptomele sunt cauzate si alimentate de scheme si automatisme cognitive nepotrivite, schimbarea producandu-se prin achizitia de noi intelesuri, sensuri care producand alte afecte, genereaza comportamente adaptative.

          Psihoterapiile de orientare sistematica vad problemele  ca parte a contextului social pentru ca “nimeni nu e o insula”. Astfel in terapie sunt invitati sa participle colaborativ si active, familia si alte persoane semnificative pentru subiect, ducand la schimbarea unor aspecte importante ale interactiunilor din cadrul sistemului. Aceasta orientare se sprijina pe continuturi din teoria sistemelor.

          Aceasta taxonomie ramane totusi orientativa in situatia in care in present se vorbeste de peste 400 de psihoterapii si cifra aceasta este in continua crestere.

      In present este unanim recunoscut ca modelul fundamental de referinta pentru orice forma de psihoterapie ramane cura psihanalitica clasica. Toate psihoterapiile actuale, indiferent ca sunt psihoterapii individuale sau de grup, deriva din acest model si sunt considerate variante de tehnica adaptate unor anumite nosologii sau modalitati de organizare a activitatii terapeutice.

      In realizarea tabloului tipurilor de psihoterapii,se are in vedere cu acuitate problema unui model de gandire ilustrat de conceptiile medico-psihologice dar si moral-filosofice din care acesta se inspira.

          Structura arborescenta a domeniului psihoterapiilor (la a carei radacina gasim psihanaliza) apare mai evidenta in sinteza realizata de C. Enachescu(2003):  

       Acest arbore ar putea avea in optica autorului citat,urmatoarele ramuri:

1. Psihoterapiile individuale verbale; 2. Psihoterapiile bazate pe actiune; 3. Psihoterapiile corporale; 4. Psihoterapiile de grup; 5. Psihoterapiile nivelurilor de constiinta; 6. Psihoterapiile de conditionare, invatare si comportamentale.

1. Psihoterapiile individuale verbale sunt inrudite indeaproape cu psihanaliza clasica freudiana si cuprinzand-o in primul rand pe aceasta:

a. Cura psihanalitica clasica (S. Freud),precum si alte psihoterapii succesoare; b. psihanalizele dizidente si independente:

1. psihanaliza lui Adler-psihologia individuala - (din care evolueaza mai tarziu psihoterapia relational emotive a lui A. Ellis);

2. psihologia analitica a lui Jung; 3. psihanaliza locaniana (a lui J. Lacan);

c. Psihoterapiile analitice aplicate la copii de catre Ana Freud,Melanie Klein (analiza egoului), Lebovici si Diatkin;

d. Psihoterapiile culturaliste ale lui K. Horney (analiza caracteriologica), E. Fromm (scoala culturala), H.S. Sullivan;

3

e. Egoanaliza (tot de inspiratie analitica) reprezentata de Hartmann, Rappaport si Milton Ericson.

f. Grupul psihoterapiilor aplicate in medicina psiho-somatica (Marty, Fain, Sapir) sau care doar se limiteaza a fi “de inspiratie analitica” (Melan, Sifenos). Intre aceste doua directii se afla activitatea lui French si Alexander (Scoala de la Chicago).      Dincolo de acestea care au mai mult sau mai putin, dar intotdeauna cu siguranta, o descendenta directa din psihanaliza clasica, mai putem mentiona alte psihoterapii individuale verbale independente de munca lui Freud:

g. Psihoterapia centrata pe client a lui C. Rogers si studiile de caz ce deriva din acestea;

h. Analiza tranzactionala a lui Berne si Harris. i. Psihanaliza de inspiratie psihoanalitico-existentiala reprezentata de

Binswager(analiza existentiala), Boss (daseinanaliza) si Mincovski. 2. Psihoterapii bazate pe actiune sunt psihoterapii pornite tot din nevoia de a umple un

neajuns pe care-l vadea psihanaliza prin relatia izolata,diadica si limitata la schimbul de cuvinte.Astfel au aparut psihoterapiile ce utilizeaza untr-un mod sau altul jocul dramatic cu efecte dinamice de factura psihanalitica.

a. Psihodrama lui a psihologului J.L. Moreno; b. Psihodrama analitica a lui Lebovici, Lemoine si Anzieu; c. Terapia gestaltista a lui Perls; d. Terapia primala a lui Janov.

3. Psihoterapiile corporale care utilizeaza tehnici de autocontrolul energiei musculare si a tonusului muscular(care se bazeaza pe relatiile care exista intre tonusul muscular si viata emotionala) in vederea obtinerii unei stari de decrelaxare psihica.sunt cuprinse in acest cadru:

a. analiza bioenergetica a lui Lowen si, b. antrenamentul autogen al lui Schultz.

4. Psihoterapiile de grup care utilizeaza ca agent sanogen dinamica grupului promovand comunicarea si constituirea de relatii interpersonale si emotionale de sustinere intre membrii grupului.Pot fi incluse in aceasta categorie:

a. Grupul analitic utilizat de Slavson, Anzieu; b. Psihoterapia grupului familiar utilizat de Ackermann si Howells; c. Analiza sistemelor aplicata de Ruesch si Bateson.

5. Psihoterapiile nivelurilor de constiinta care folosesc in scopuri terapeutice grade diferite de modificare a starii de constiinta.Dintre starile de constiinta  modificata cea mai utilizata dar sic ea mai profitabila terapie este hipnoza.Acest fenomen include modificari ale constiintei si memoriei,cresterea susceptibilitatii la sugestie si producerea din partea subiectului a unor raspunsuri care pot fi utilizate in directia ameliorarii simptomelor si obtinerii confortului psihic.Includem aici in afara de tehnicile hipnotice de conditionare si sondare a inconstientului utilizate de Freud si Bernheim inainte de dezvoltarea psihanalizei si:

a. Hipoanaliza lui Gill si Brenman ca tehnica ce profita atat de avantajele hipnozei cat si de cele ale analizei psihice;

b. Sofrologia lui Caycedo.(aceasta este o tehnica de relaxare,inrudita cu hipnoza,in sensul ca adduce pacientul intr-o stare de constienta modificata astfel,incat pacientul sa fie capabil sa se concentreze intr-un mod exceptional asupra unei idei precise.Ea isi propune o intalnire a organismului uman prin

4

aducerea acestuia prin anumite exercitii,intr-o stare totala de relaxare fizica si psihica.

6. Psihoterapiile de conditionare, invatare si comportamentale, sunt constituite dintr-o vasta si prestigioasa grupa de psihoterapii inspirate preponderant din teoriile invatarii dar si din descoperirile behaviorismului. In cuprinsul acestei categorii mentionam psihoterapia prin inhibitie reciproca a lui Wolpe, terapia bazata pe teoriile invatarii a lui Dollard, psihoterapia bazata pe invatare sociala a lui Rotter, terapia modelata a lui Bandura, terapia rational-emotiva a lui A. Ellis, terapia realitatii a lui Glasser, s.a.

     Numarul mare al tehnicilor si metodelor de psihoterapie nu este neaparat un fenomen pozitiv el putand fi in acelasi timp expresia insaturarii domeniului ca si a insatisfactiei specialistilor relative la instrumentele disponibile.

     Tulburarea psihica si patologia psihica trebuie inteleasa ca implicand atat in simptomatologie cat mai ales etiologie,o componenta sociala. Bolile ca si solutiile exprima spiritual vremii in care traieste pacientul si sunt o parte a culturii respectivei societati. Munca terapeutului nu se rezuma doar la inlaturarea simptomului ea urmarind (poate numai implicit) si asimilarea normelor culturale si a valorilor morale.  

5