„pÃdurilecuvaloareridicatà deconservare” ºi ... ·...
TRANSCRIPT
Petru Tudor Stãncioiu
SILVICULTURA ºI DOUÃ CONCEPTE NOI REFERITOARE
LA CONSERVAREA BIODIVERSITÃÞII:
„PÃDURILE CU VALOARE RIDICATÃDE CONSERVARE”
ºI„REÞEAUA ECOLOGICÃ NATURA 2000”
2008
World Wide Fund for Nature - WWF Programul Dunãre - CarpaþiStr. Mircea Vulcãnescu Nr. 109,Sector 1, 010818 - BucureºtiRomâniaTel: 021 317 49 96Fax: 021 317 49 97http://www.panda.org/romania
© World Wide Fund for Nature, Danube-Carpathian Programme, România 2008
Autor: Petru Tudor Stãncioiu
Lucrarea de faþã a fost realizatã cu sprijin financiar din partea IKEA, în cadrul proiec-tului Responsible Forest Management for Sustainable Development – ModelForest Areas in Romania and Bulgaria and building capacity in Ukraine(9E0710.02-04 Information, education, training). Toate drepturile asupra acesteiediþii aparþin World Wide Fund for Nature, Danube-Carpathian Programme (WWFDCP-România). Orice reproducere parþialã sau totalã fãrã acordul acestei organizaþii esteinterzisã.
ISBN 978-973-0-05712-6
Fotografii copertã:
Copertã 1: Pãdure de fag cu rãºinoase în Masivul Piatra Craiului – jud. Braºov (Foto: T. Stãncioiu)
Copertã 4: Foto: T. Stãncioiu, R. Moþ, O. Pop, A Pilbáth
DTP / Tipar: sc green steps srlGrafician: Raluca Hoisan
for a living planet R
Cuprins
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
Introducere .................................................................................................5
Pãduri cu valoare ridicatã de conservare (PVRC).....................................7
2.1. Introducere ºi definiþie.......................................................................7
2.2. Identificarea Valorii Ridicate de Conservare........................................8
2.3. Categorii de PVRC.............................................................................12
2.4. Ce aduce nou acest concept?.........................................................18
2.5. Importanþa identificãrii ºi gospodãririi responsabile a PVRC ..............20
Reþeaua Ecologicã Natura 2000 – conservarea biodiversitãþii lanivel European............................................................................................21
3.1. Aspecte generale............................................................................21
3.2. Managementul siturilor Natura 2000.................................................29
3.2.1. Managementul conform prevederilor Directivei 92/43/CEE......29
3.2.2. Reglementãri în legislaþia naþionalã actualã privindsiturile Natura 2000............................................................30
3.2.3. Managementul habitatelor ºi speciilor în România...................32
3.3. Monitorizarea biodiversitãþii ............................................................33
3.4. Mãsuri compensatorii.......................................................................33
3.5. Aspecte de reþinut............................................................................35
Silvicultura ºi conservarea biodiversitãþii...............................................36
4.1. Definiþii.............................................................................................36
4.2. Rolul silviculturii în conservarea biodiversitãþii...................................40
Discuþii ºi concluzii....................................................................................46
Bibliografie.................................................................................................50
Index de termeni tehnici............................................................................53
Anexe...........................................................................................................65
1. Introducere
Creºterea explozivã a populaþiei umane la nivel global ºi mai ales dezvoltareaeconomicã acceleratã în anumite zone ale Terrei, au determinat intensificareapresiunii asupra rezervelor naturale ale planetei, acestea fiind exploatate excesiv,uneori chiar pânã la epuizare. În aceste condiþii, efectele negative asupraecosistemelor naturale nu au întârziat sã aparã, primele semnale de alarmã fiinddate de dispariþia din anumite zone a unor specii sensibile la schimbãrile dehabitat. Ca urmare, declinul diversitãþii biologice a început sã fie folosit caprincipal semnal de alarmã ºi chiar motiv de combatere a unor proiectede dezvoltare în zonele în care ecosistemele prezintã încã o stare bunã deconservare (aºa-numita „stare naturalã”).
Odatã cu accelerarea proceselor de degradare a mediului înconjurãtor,societatea umanã a devenit conºtientã cã resursele planetei sunt limitate ºitrebuie utilizate în mod raþional. Astfel, în special în ultimele decenii, au apãrutnumeroase acte legislative pentru protejarea mediului ºi utilizarea raþionalã aresurselor naturale. Aceste douã laturi ale activitãþii umane aparent opuse(i.e. protecþia ºi utilizarea) au fost combinate în conceptul de „durabilitate”,concept vehiculat larg la nivel modial ºi introdus în majoritatea actelor legislativerecente. Una dintre cele mai acceptate definiþii ale acestui termen a fost datã înanul 1987 de cãtre Comisia Mondialã a Mediului ºi Dezvoltãrii. Conform acesteiinstituþii: „Dezvoltarea durabilã reprezintã acel tip de dezvoltare care satisfacenecesitãþile prezentului fãrã însã a compromite ºansa generaþiilor viitoare de a-ºisatisface propriile necesitãþi”.
Cel mai important efort de conservare a mediului la nivel global a fost „Conferinþaasupra Mediului Înconjurãtor ºi a Dezvoltãrii” care a avut loc în anul 1992, la Riode Janeiro - Brazilia. Concluzia generalã a acestei întâlniri a fost cã protejareaefectivã a naturii nu se poate face decât pe baza unei strategii cuprinzãtoare, petermen lung ºi bazatã pe principiile gospodãririi durabile. Ca urmare, în cadrulacestei conferinþe s-a semnatConvenþia privind diversitatea biologicã ratificatã înprezent de peste 170 de naþiuni, inclusiv România (prin Legea 59 din anul 1994).
Pentru a asigura dezideratele acestei convenþii, în ultimele decenii s-au creat noisisteme ºi concepte privind conservarea bogãþiilor naturale prin gospodãrirearesurselor într-un mod raþional. Acestea nu þin cont de graniþele administrative alestatelor, fiind aplicabile la nivel internaþional. Astfel, au apãrut ºi s-au extinsconcepte ca Reþeaua Ecologicã Natura 2000 ºi Pãdurile cu valoare ridicatã deconservare (PVRC). În comparaþie cu sistemele deja existente, acestea iau înconsiderare societatea umanã cu necesitãþile ºi tradiþiile ei. Astfel, considerând
5
omul ca parte din ecosistem, aceste sisteme sunt mai eficiente ºi mai realistedecât cele din trecut care promovau conservarea ca protecþie totalã, cuexcluderea majoritãþii activitãþilor umane. Astãzi biodiversitatea înseamnã maimult decât numãrul de specii, înglobând atât omul cât ºi valorile culturale ºi reli-gioase ale comunitãþilor locale.
În rândurile care urmeazã, se prezintã cele douã concepte noi privindconservarea biodiversitãþii, menþionate mai sus. Materialul de faþã nu are ca scopo descriere detaliatã a acestora ci doar o introducere a lor, urmând cacititorii interesaþi sã consulte sursele bibliografice citate ºi numeroasele lucrãripublicate pe aceste teme. De asemenea trebuie menþionat faptul cã, în lucrareade faþã, aspectele referitoare la Reþeaua Ecologicã Natura 2000 se rezumã lahabitatele forestiere de interes comunitar ºi gospodãrirea acestora. În ultimulcapitol, biodiversitatea ºi conservarea ei se prezintã în contextul gospodãririipãdurilor, discutându-se aspecte generale legate de silviculturã cât ºi aspectereferitoare la contextul actual din România. Lucrarea se încheie cu câtevaconcluzii ºi idei pentru o abordare a conservãrii prin gospodãrire.
6
2. Pãduri cu valoare ridicatã de conservare (PVRC)
2.1. Introducere ºi definiþie
În efortul de a stopa exploatarea neraþionalã a resurselor forestiere la nivelmondial, au apãrut numeroase iniþiative de a verifica originea materiei primefolosite în industria lemnului. În acest mod se considera cã, atât procesatorii, darmai ales cumpãrãtorii pot acþiona asupra fenomenului prin favorizarea produselorobþinute din lemn provenit din pãduri gestionate durabil. Astfel au apãrutsistemele de certificare a gospodãririi pãdurilor care se bazeazã pe respectareaanumitor principii ºi standarde în ceea ce priveºte gestionarea resurselorforestiere ºi nu numai.
Conceptul de „pãduri cu valoare ridicatã de conservare (PVRC)” se regãseºteîn cadrul principiului al 9 lea din sistemul de certificare al Forest StewardshipCouncil (FSC) ºi a fost publicat pentru prima datã în anul 1999 (Jennings etal. 2003). Considerat separat de acest sistem, acest concept s-a dovedit a fi unmod efectiv de a dovedi sau verifica gestionarea responsabilã a resurselorforestiere (i.e. practicarea unei silviculturi resposabile). Ca urmare, el este folositindependent în multe alte domenii, cum ar fi: conservarea ºi gestionarearesurselor naturale, elaborarea politicilor de achiziþii în cadrul companiilor careprelucreazã ºi valorificã produse forestiere (Djurberg et al. 2004) ºi chiar înelaborarea politicilor agenþiilor guvernamentale.
Pentru aplicarea în practicã, compania ProForest din Marea Britanie a elaboratun ghid general (în anul 2003) care este pus la dispoziþia tuturor celor interesaþide aplicarea acestui concept. În prezent, ghidul a fost tradus ºi adaptat condiþiilorcaracteristice din 19 þãri din întreaga lume, inclusiv România. Prima variantãromâneascã a fost elaboratã cu participarea a numeroºi specialiºti din diversedomenii (biologi, botaniºti, silvicultori, sociologi etc.) ºi a fost disponibilã începândcu anul 2004, în prezent ghidul fiind la a doua ediþie. Mai multe informaþii despreacest subiect la nivel internaþional se pot gãsi pe Internet la adresa:http://hcvnetwork.org.
Chiar dacã, orice pãdure în general prezintã diverse valori fie de mediu, fiesociale, culturale ºi/sau religioase, acolo unde aceste valori sunt excepþionale,pãdurea poate fi consideratã ca având o „valoare ridicatã de conservare” (VRC)(Jennings et al. 2003). Aºadar, pãdurile cu valoare ridicatã deconservare sunt acele pãduri care au o importanþã deosebitã din perspectivaprotejãrii mediului, a conservãrii biodiversitãþii ºi a valorilor culturale ºi religioase
7
ale comunitãþilor locale. Exemple de astfel de pãduri sunt:
Pot exista cazuri în care aceeaºi pãdure are valoare ridicatã de conservaresub mai multe aspecte. În astfel de situaþii va fi consideratã prioritarã valoareade conservare care se considerã drept cea mai importantã, toate mãsurile demanagement adaptându-se în primul rând cerinþelor de conservarea aleacesteia. Indiferent de valoarea atribuitã pãdurii respective, este foarteimportant ca, dupã identificare, aceasta sã fie gospodãritã astfel încâtVRC-urile identificate sã fie menþinute sau chiar îmbunãtãþite în timp. Pentruaceasta, evoluþia acestor valori trebuie urmãritã printr-un sistem demonitorizare corespunzãtor (Jennings et al., 2003).
2.2. Identificarea Valorii Ridicate de Conservare
Aºa cum s-a menþionat mai sus, compania ProForest din Anglia a elaborat înanul 2003 primul ghid pentru identificarea în practicã a pãdurilor cu valoareridicatã de conservare. Ulterior acest ghid general a fost adaptat la con-diþiile particulare ale fiecãrei þãri în care acest concept este utilizat.Informaþiile din studiul de faþã provin din varianta româneascã ºi anume dinultima ei versiune (WWF-DCP, 2005).
Ghidul practic identificã elementele care trebuie luate în considerare pentrufiecare dintre cele ºase tipuri de valori ridicate de conservare considerate afi prezente în România (v. subcap. 2.3.). De asemenea ghidul oferã ºiîndrumãri pentru fiecare element în parte în vederea identificãrii VRC-urilor.Dupã ce acestea sunt clar definite la nivel naþional, pe baza prezenþei sauabsenþei lor se poate trece la identificarea ºi delimitarea pãdurilor cu valoareridicatã de conservare.
8
cele care protejeazã sursa de apã potabilã pentru o anumitã comunitate(doar în cazul în care comunitatea respectivã nu mai are alte surse alternative);
suprafeþe forestiere care adãpostesc specii endemice sau ameninþate cudispariþia, sau ecosisteme rare;
pãduri legate de sãrbãtori tradiþionale ale comunitãþilor locale sau careadãpostesc monumente istorice, locuri de pelerinaj, unitãþi de cult de careeste legatã identitatea comunitãþilor respective;
pãduri care asigurã lemn sau alte produse pentru comunitãþi locale strictdependente de acest fel de resurse;
etc.
Pentru definirea VRC trebuie parcurse urmãtoarele etape succesive:
Exemple (WWF-DCP 2005):
9
întâi se stabilesc elementele relevante ale pãdurilor (tipuri de pãduri,specii de interes deosebit, funcþiile pãdurii etc.);
ulterior, pentru aceste elemente se definesc praguri limitã, adicã niveluldincolo de care atributele pãdurii pot fi considerate ca valori ridicate deconservare.
VRC1.2 Specii strict periclitate, periclitate ºi ameninþate
În cazul acestei categorii, pentru speciile strict periclitate (conformstatutului acestora în România ºi care sunt specificate în Anexa I aghidului – WWF-DCP, 2005), elementul relevant este specia, iarpragul limitã îl constituie simpla prezenþã a acesteia.
VRC2 Suprafeþe forestiere extinse de importanþã globalã, regionalãsau naþionalã, în care populaþiile speciilor autohtone existã înforma lor naturalã din punct de vedere al distribuþiei ºi densitãþii
În cazul acestei categorii, elementul relevant îl reprezintã peisajeleforestiere de importanþã globalã, regionalã sau naþionalã care adã-postesc populaþii ale speciilor autohtone în forma lor naturalã dinpunct de vedere al distribuþiei ºi densitãþii. Pragul limitã îl constituiesuprafaþa minimã de 10.000 ha, din care minim 7.000 ha pãduri (ºi înplus, pãdurile artificiale trebuie sã ocupe sub 20% din totalul suprafeþei).
VRC4.1 Pãduri care asigurã protecþia surselor unice de apãpotabilã ºi pãduri de importanþã deosebitã pentru bazine hidro-grafice ºi captãri de apã
În cazul acestei categorii, pentru pãduri din bazine hidrograficetorenþiale sau cu transport excesiv de aluviuni, elementul relevanteste prezenþa ºi perpetuarea pãdurii în sine, iar pragul limitã îl consti-tuie distanþa de la aceastã pãdure pânã la aºezãri umane, staþiuni turis-tice etc., distanþã care trebuie sã fie mai micã de 5 km.
Stabilirea pragurilor este deosebit de importantã dar în acelaºi timpt ºideosebit de dificilã. În cazul unor valori prea ridicate foarte multe pãduri nuvor fi incluse ºi astfel, la nivel naþional se ajunge la o conservarenecorespunzãtoare a valorilor urmãrite, în timp ce pragurile prea scãzutevor submina importanþa conceptului (i.e. majoritatea pãdurilor vor devenipãduri cu valoare ridicatã de conservare). Aceasta acþiune trebuie sãconducã la definirea unor praguri cât mai clare, realiste, mãsurabile ºicomparabile în practicã, astfel încât ghidul sã fie de un real folos pentrupracticieni. O imagine schematicã a procesului de definire al VRC seprezintã în Figura 1.
Figura 1. Stabilirea pragului pentru VRC-uri (preluatã dupã WWF-DCP, 2005)
Ulterior definirii, procesul de identificare a VRC în cadrul unei pãduri se realizeazãîn douã etape distincte (vezi Figura 2), ºi anume:
10
PRAGvaloare
foarte scãzutãvaloare
foarte ridicatã
Nu reprezintãVRC
ReprezintãVRC
evaluarea preliminarã – Într-o primã etapã se face o „filtrare” a datelorexistente, pentru a exclude rapid toate acele pãduri care cu siguranþãnu au valoare ridicatã de conservare ºi pentru a identifica astfelpãdurile cu potenþiale VRC. Hãrþile cu vegetaþia forestierã (hãrþi amena-jistice dar ºi alte tipuri de hãrþi) ºi datele din planurile existente (în spe-cial amenajamentele silvice) reprezintã un instrument deosebit deimportant ºi expeditiv pentru aceastã etapã, fãrã a ignora orice altesurse existente;
evaluarea completã – Aceastã etapã se parcurge doar în pãdurile cupotenþiale VRC. Prin parcurgerea acestei etape se va stabili dacãfiecare din pãdurile în cauzã prezintã în mod real una sau mai multeVRC.
Figura 2. Metodologia pentru identificarea ºi gestionarea PVRC (prelucratã dupã WWF-DCP, 2005)
Pentru a avea succes în aplicarea acestui concept, procesul de identificaretrebuie sã fie unul participativ. Astfel, în derularea procesului se vor implicaautoritãþile publice, comunitãþile locale, proprietarii de pãduri ºiadministratorii acestora, companii din industria forestierã, instituþii deeducaþie ºi cercetare precum ºi organizaþii neguvernamentale.Dupã finalizarea identificãrii VRC, procesul continuã cu faza demanagement ºi faza de monitorizare. Implicarea tuturor factorilordirect interesaþi asigurã atât o evaluare justã a situaþiei în teren ºi maiales asigurã transparenþa în ceea ce priveºte activitãþile ºi deciziileadministrative care afecteazã o suprafaþã forestierã. Numai în acest modse poate asigura conservarea pe termen lung a acestor pãduri cu valori deconservare deosebite.
11
Evaluarea preliminarãIdentificã dacã existã sau nu
potenþiale VRC-uri
Evaluarea completãIdentificã dacã VRC-urile existã
într-adevãr
GospodãrireGospodãrirea adecvatã a pãdurilor pen-tru menþinerea sau sporirea VRC-urilor
MonitoringMonitorizarea stãrii VRC-urilor pen-tru a confirma conservarea sau
îmbunãtãþirea lor
Pãdurea nu este consideratãa avea o valoare ridicatã de
conservare
Se documentezã decizia luatã (sejustificã de ce nu existã VRC-uri
sau de ce cele potenþialeidentificate nu s-au confirmat –
metodologia folositã)
VRC-uripotenþiale
VRC-uriprezente
Nu existãVRC-uri
Nu existãVRC-uri
2.3. Categorii de PVRC
Având în vedere diversitatea valorilor considerate ca importante pentru conser-vare, acestea au fost grupate în ºase categorii distincte prezentate în rândurilece urmeazã (WWF-DCP 2005):
În cadrul acestei categorii sunt incluse suprafeþe care adãpostesc ansambluri neo-biºnuite de grupuri ecologice ºi taxonomice, specii ameninþate sau periclitate,endemite ºi concentraþii sezonale excepþionale de specii de importanþã globalã,regionalã sau naþionalã. Pentru detalierea corespunzãtoare a situaþiilor enumeratemai sus, în cadrul acestei categorii s-au delimitat urmãtoarele patru sub-categorii:
12
VRC1.1 Arii protejate: În conformitate cu legislaþia în vigoare(e.g. Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului nr. 57/2007 privind regimulariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a floreiºi faunei sãlbatice), aria naturalã protejatã este definitã ca „o zonã terestrã,acvaticã ºi/sau subteranã, în care existã specii de plante ºi animale sãl-batice, elemente ºi formaþiuni biogeografice, peisagistice, geologice, pale-ontologice, speologice sau de altã naturã, cu valoare ecologicã,ºtiinþificã sau culturalã deosebitã, care are un regim special de ocrotire ºiconservare stabilit conform prevederilor legale”. Având în vedere aceastãdefiniþie, se poate spune cã reþelele de arii protejate reprezintãfundamentul conservãrii biodiversitãþii la nivel naþional ºi internaþional.
Important
În general, în aceastã categorie sunt cuprinse pãdurile din arii protejate legalconstituite incluse în categoriile IUCN I la V (ProForest, 2003 ºi Anexa I).Întrucât în limitele acestor arii protejate de multe ori se întâlnesc ºi suprafeþeforestiere care nu contribuie semnificativ la conservarea biodiversitãþii, VRC 1.1.nu se va acorda la nivelul întregii suprafeþe ci doar acelor pãduri careîndeplinesc aceastã condiþie (i.e. contribuie semnificativ la conservarea biodi-versitãþii ariei protejate respective). Aºadar, de cele mai multe ori, în categoriaVRC1.1. sunt încadrate pãdurile din rezervaþii ºtiinþifice, rezervaþiinaturale, zone declarate monumente ale naturii, zone speciale de conservaredin ariile naturale protejate, zone umede de importanþã internaþionalã,sit-uri ale patrimoniului natural universal.
În prezent, datoritã deciziei Guvernului României de a declara toate siturileNatura 2000 ca arii protejate ºi pãdurile din acestea ar trebui incluse încategoria VRC1.1 (bineînþeles, acele pãduri care au rol deosebit în conser-varea biodiversitãþii sitului respectiv).
2.3.1. VRC1 Suprafeþe forestiere care conþin concentraþii de biodiversitatede importanþã globalã, regionalã sau naþionalã.
13
VRC1.2 Specii ameninþate ºi periclitate: Anumite specii de plante ºianimale, din diferite motive au devenit ameninþate ºi periclitate.Pãdurile care adãpostesc populaþii ale unor astfel de specii sunt cate-goric importante pentru menþinerea valorilor de biodiversitate ºi trebuiegospodãrite ca atare.
VRC1.3 Specii endemice: Speciile endemice sunt acelea a cãrorrãspândire se rezumã la o arie geograficã limitatã. Arealul lor restrânssporeºte vulnerabilitatea acestora ºi astfel procesul de conservare alîntregului ansamblu (specie-habitat) devine foarte important. Aºadar,pãdurile care asigurã habitat unor astfel de specii devin foarte impor-tante ºi ca urmare, gospodãrirea lor trebuie sã fie adaptatã cerinþelor deconservare ale speciilor respective.
VRC1.4 Concentraþii critice temporare: Anumite habitate pot fi folositedoar sezonier sau în perioadele cu condiþii extreme (aºa-numitelerefugii), fiind critice pentru supravieþuirea unor populaþii. Dacã o pãdurereprezintã un astfel de habitat temporar, va trebui gospodãritã corespun-zãtor necesitãþilor speciilor respective (i.e. speciile care le folosesc dreptrefugii sau locuri de popas).
Exemple (WWF-DCP, 2005):
Anumite specii de lilieci (e.g. liliacul mare de amurg - Nyctaluslasiopterus, liliacul mic de amurg - Nyctalus leisleri, liliacul cu piele asprã- Pipistrellus nathusii) sunt considerate ca periclitate. Având ca habitatecosistemele forestiere, gospodãrirea pãdurilor trebuie sã se adaptezecerinþelor acestor specii (e.g. pãstrarea arborilor bãtrâni, scorburoºi încare aceºtia se adãpostesc etc.).
Exemple (WWF-DCP, 2005):
* Crucea voinicului – Hepatica transsilvanica, specie de plantã întâl-nitã în pãdurile din etajul fagului.* Vipera de stepã (Vipera ursinii renardi), care este întâlnitã în general înstepe, sãrãturi, dune de nisip cu vegetaþia psamofilã caracteristicã,dar ºi în pãduri rare pe nisipuri (e.g. pe Grindul Letea) ºi uneori ºi înzone mai umede cu Juncus.
Exemple (WWF-DCP, 2005):
Anumite specii de pãsãri (e.g. cormoranul mic - Phalacrocorax pygmeus,egreta micã - Egretta garzetta, stârc cenuºiu - Ardea cinerea, cormoranulmare - Phalacrocorax carbo) se concentreazã în perioda cuibãrituluiîn pãduri (pentru exemplele prezentate aici, este vorba de pãduri limitrofezonelor umede).
Aceastã categorie include pãduri cu suprafeþe mari, ale cãror proceseecologice (e.g. regimul perturbãrilor naturale, succesiunea vegetaþieiforestiere, distribuþia ºi abundenþa speciilor) sunt relativ neafectate deactivitãþi antropice recente. Astfel de pãduri trebuie sã aibã suprafeþesuficient de întinse pentru a putea gãzdui populaþii viabile ale majoritãþii,dacã nu tuturor, speciilor autohtone. Tot aici sunt adesea incluse ºi pãduricare adãpostesc importante sub-populaþii ale unor specii cu un areal foartemare. Întrucât pe suprafeþe extinse existã un mozaic în care adeseori apar ºialte ecosisteme decât cele forestiere, la aceastã categorie vorbim de fapt depeisaje forestiere. Pentru þara noastrã, se vor include aici, acele peisajecare îndeplinesc condiþia subliniatã mai sus ºi care ocupã suprafeþe mai maride 10.000 ha, din care minim 7000 ha sunt pãduri (iar din aceastã suprafaþã,pãdurile artificiale trebuie sã reprezinte sub 20%).
În România, limita de suprafaþã pentru aceastã categorie s-a stabilit astfelîncât toate pãdurile situate în afara zonelor din categoria VRC1.1 din ariileprotejate mari sã fie incluse la VRC2. Având în vedere faptul cã, în cea maimare parte a situaþiilor, în arii protejate astfel de pãduri (i.e. VRC2) seînvecinezã cu alte suprafeþe de pãdure din categoria VRC1.1., suprafaþatotalã este suficient de mare pentru a favoriza existenþa populaþiilor decarnivore mari. Cu toate cã în România încã se întâlnesc suprafeþeimportante de pãduri seculare în afara ariilor protejate, identificarea ºiincluderea unor astfel de pãduri în categoria VRC2 este dificilã având învedere necesitatea îndeplinirii simultane a celor douã condiþii de bazã: ceade suprafaþã minimã ºi cea referitoare la impactul antropic (care trebuie sãfie cât mai redus).
Categoria VRC3 include ecosisteme care au devenit rare fie datoritã condiþiilornaturale (climatice, geologice), fie datoritã activitãþilor antropice (conversiaecosistemelor naturale în terenuri agricole sau alte folosinþe etc). Astfel de
14
2.3.2. VRC2 Suprafeþe forestiere extinse de importanþã globalã, regionalãsau naþionalã, în care populaþiile speciilor autohtone existã în forma lornaturalã din punct de vedere al distribuþiei ºi densitãþii.
Exemple (WWF-DCP, 2005)
Peisajele forestiere din parcurile naþionale care nu sunt incluse în catego-ria VRC1.1. (i.e. nu sunt cuprinse deja în zonele speciale de conservarea biodiversitãþii, dar în general, se învecineazã cu suprafeþe de pãduredin aceastã categorie).
2.3.3. VRC3 Suprafeþe forestiere care sunt localizate în sau conþinecosisteme rare, ameninþate sau periclitate.
ecosisteme includ tipuri de pãdure rare (chiar dacã acestea anterior eraularg rãspândite), precum ºi asociaþii rare de specii (chiar dacã speciilecomponente pot fi des întâlnite). În aceste cazuri, VRC o reprezintã chiarecosistemul ca întreg, care poate include toatã pãdurea sau doar o parte dinea. În elaborarea acestei VRC pentru România s-au luat în considerare toatespeciile rare, ameninþate sau periclitate din legislaþia naþionalã ºi internaþionalãratificatã de þara noastrã, specii întâlnite în fondul forestier (inclusiv însuprafeþe de pãdure cu rariºti, poieni, stâncãrii, turbãrii, cursuri ºi luciuri deapã). În cazul speciilor care au fost semnalate în numeroase locaþii, s-a con-siderat cã o pãdure poate primi atribut de VRC3 numai dacã adãposteºtemai multe asemenea elemente combinate.
Pãdurile asigurã calitatea apei, regularizarea regimului hidrologic al zonei,controlul procesului de eroziune ºi al microclimatului º.a. Astfel de serviciitrebuie gestionate corespunzãtor ºi menþinute în permanenþã, lipsa lorputând avea un impact catastrofal asupra anumitor comunitãþi locale. VRC4încearcã sã identifice exact aceste suprafeþe forestiere. Având în vederetipurile distincte de servicii potenþiale, aceastã categorie a fost împãrþitã întrei sub-categorii, dupã cum urmeazã:
15
VRC 4.1 Pãduri de importanþã deosebitã pentru surse unice de apãpotabilã, bazine hidrografice ºi captãri de apã.Aici sunt incluse pãdurile cu rol important în regularizarea debitelorcursurilor de apã ºi în asigurarea calitãþii apei. Acest rol este cu atât maiimportant dacã pãdurea în cauzã protejeazã sursa de apã a unei comu-nitãþi locale care nu are ºi alte surse alternative. Aºadar, pãduriledintr-un bazin hidrografic, care asigurã pãstrarea calitãþii ºi cantitãþii apeidar ºi alte funcþii (descrise mai sus) pot fi incluse în VRC4.1.
Exemple (WWF-DCP, 2005)
* Rariºtile de pin silvestru (Pinus sylvestris), molid (Picea abies), jneapãn(Pinus mugo) ºi mesteacãn (Betula pubescens, B. nana) din turbãriioligo-trofe (e.g. tinoave ca Poiana ªtampei, Luci, Apa Linã, Mohoº etc.)* Pãdurile ºi rariºtile de stejar pufos (Quercus pubescens) dinTransilvania* Rariºtile de zâmbru (Pinus cembra) ºi larice (Larix decidua) de la limitaaltitudinalã superioarã a pãdurii
În general, astfel de ecosisteme forestiere sunt incluse în categoriilefuncþionale din Subgrupa 1.5 conform Sistemului de ÎncadrareFuncþionalã a Pãdurilor din România (vezi Anexa III).
2.3.4. VRC4 Suprafeþe forestiere care asigurã servicii de bazã însituaþii critice.
16
VRC 4.2 Pãduri cu rol deosebit pentru controlul procesului de eroziune.În special în cazul terenurilor înclinate, pãdurile au un rol deosebit înmenþinerea stabilitãþii acestora (controlul eroziunii, al alunecãrii terenurilorsau avalanºelor). Astfel de pãduri trebuie considerate ca PVRC4.2.Gospodãrirea lor trebuie sã menþinã în permanenþã vegetaþia forestierãîntr-un procent de acoperire suficient pentru îndeplinirea rolului de protecþieatribuit.
VRC4.3 Zone forestiere cu impact semnificativ asupra terenuriloragricole sau piscicole.Existenþa zonelor împãdurite în imediata vecinãtate a terenurilor culti-vate are un rol deosebit pentru crearea ºi menþinerea unui microclimatfavorabil culturilor agricole, în special în zonele cu extreme climatice.Este deasemenea cunoscut efectul benefic al vegetaþiei forestiereasupra apelor curgãtoare sau stãtãtoare pe care le înconjoarã ºi implicitasupra biodiversitãþii acestor ecosisteme. Astfel de pãduri pot fi incluseîn sub-categoria VRC4.3. Este situaþia zonelor de câmpie, mai ales acelor din sudul þãrii, unde astfel de pãduri-perdele sunt indispensabiledesfãºurãrii activitãþilor agricole sau piscicole, fiind deosebit de impor-tante pentru prevenirea eroziunii ºi sedimentãrii eoliene ºi pentru pro-tecþia împotriva factorilor climatici dãunãtori (e.g. insolaþie excesivã,arºiþã, ger, vânturi puternice, calde ºi uscate etc.).
Exemple
* Pãdurile situate în perimetrele de protecþie a izvoarelor, zãcãmintelor ºisurselor de apã mineralã, potabilã ºi industrialã (categoria funcþionalã1.1.a – vezi Anexa III).* Pãdurile de pe versanþii direcþi ai lacurilor de acumulare (e.g. Vidraru –jud. Argeº, Tãrlung – jud. Braºov, Gura Apei – Retezat, jud. Hunedoaraetc.) ºi ai râurilor care se varsã direct în aceste acumulãri. (categorilefuncþionale 1.1.b ºi 1.1.c – vezi Anexa III).
Exemple
* Plantaþiile forestiere ºi vegetaþia forestierã spontanã de pe terenuridegradate sau nisipuri mobile neconsolidate. (categoria funcþionalã1.2.e – vezi Anexa III).* Vegetaþia forestierã situatã în zonele de formare a avalanºelor ºipe culoarele acestora. (categoria funcþionalã 1.2.f – vezi Anexa III).* Pãduri situate pe: stâncãrii, grohotiºuri, terenuri cu eroziune înadâncime, terenuri cu înclinare mai mare de 40 grade, substrate defliº cu înclinare mai mare de 35 grade sau nisipuri ºi pietriºuri cuînclinare mai mare de 30 grade, precum ºi pãdurile de pe terenurilecu eroziune evidentã. (categoriile funcþionale 1.2.a ºi 1.2.l– veziAnexa III).
Este interesant de constatat cã în aceastã categorie (respectiv însub-categoriile 4.1 – 4.3) nu se regãsesc ºi pãdurile cu rol de protecþieîmpotriva poluãrii atmosferice sau chiar fonice. Definirea pragurilor pentru oastfel de categorie a fost dificilã ºi nu este finalizatã pânã în prezent. Estedeosebit de important ca în ediþiile îmbunãtãþite ale ghidului actual acestepãduri sã fie cuprinse în lista celor cu Valoare Ridicatã de Conservare.
O pãdure poate avea o asemenea valoare în cazul în care comunitãþilelocale obþin bunuri de strictã necesitate pentru care nu au alternative sauacestea sunt foarte greu de obþinut din alte surse. Exemple de astfel debunuri sunt: combustibil pentru încãlzirea locuinþelor, hranã, furaje, produsemedicinale, materiale pentru construcþii ºi alte activitãþi/meºteºuguritradiþionale din care îºi câºtigã existenþa etc.. În astfel de cazuri, valoarearidicatã de conservare este identificatã pe baza uneia sau a mai multora dinaceste necesitãþi de bazã. Întotdeauna identificarea VRC5 va avea la bazãun proces de consultãri la nivel local cu comunitãþile direct implicate.
17
Exemple
* Benzile de pãdure din jurul lacurilor din câmpie, a iazurilor ºi heleº-teelor. (categoria funcþionalã 1.3.d – vezi Anexa III).* Perdelele forestiere de protecþie a terenurilor agricole (categoriafuncþionalã 1.3.e – vezi Anexa III).
Exemple
* Pãdurile din jurul cãtunelor din Munþii Apuseni, sursa unicã de undelocalnicii îºi procurã lemnul (pentru foc, pentru construcþii gospodãreºtiºi pentru produse meºteºugãreºti tradiþionale pe care le comercializeazãpentru a-ºi asigura strictul necesar).* Trupurile de pãdure din jurul satelor din zona de câmpie (în special însudul ºi estul þãrii). Aceste pãduri sunt în majoritatea cazurilor mici ºiizolate ºi reprezintã singura sursã de lemn (în general pentru foc ºi mairar pentru construcþii) pentru comunitãþile din zonã.
Important
În aceastã sub-categorie nu se vor include pãdurile supuse unor practici(exploatãri forestiere sau alte activitãþi) excesive ºi neconforme cu principiuldurabilitãþii, chiar dacã acestea reprezintã activitãþi tradiþionale ºi/sau comu-
2.3.5. VRC5 Suprafeþe forestiere care satisfac nevoi de bazã alecomunitãþilor rurale.
Aceastã sub-categorie este constituitã pentru a contribui la protejarea iden-titãþii culturale ºi religioase a comunitãþilor locale. Chiar dacã în România nueste cazul unor pãduri folosite ca temple religioase (cum sunt cazurileanumitor triburi din zona tropicalã) se pot include aici pãdurile în care sedesfãºoarã tradiþional obiceiuri ºi sãrbãtori locale, precum ºi pãdurile aflateîn apropierea comunitãþilor religioase, locurilor de pelerinaj ºi monumenteloristorice. Ca ºi în cazul VRC5, identificarea VRC6 va necesita un proces deconsultãri la nivel local cu comunitãþile direct implicate.
Exemple
* Rezervaþiile „Codrii de aramã” ºi „Codrii de argint” din judeþul Neamþ, potfi considerate ca VRC6 (i.e. legate de identitatea culturalã a poporuluiromân), aceste pãduri fiind evocate în opera poetului Mihai Eminescu.* Pãdurile din jurul poienelor unde se desfãºoarã obiceiuri tradiþionale alecomunitãþilor locale, astfel de pãduri fiind foarte importante în a protejaestetica ºi armonia locurilor respective.* Pãdurile din jurul mãnãstirilor ºi a altor locuri de pelerinaj, care asigurãacestor obiective intimitate ºi liniºte.
2.4. Ce aduce nou acest concept?
2Primele încercãri de împãrþire a pãdurilor în pãduri destinate producþiei de mate-rial lemnos ºi pãduri care îndeplinesc diverse funcþii de protecþie dateazã încã dinsecolul al XIX lea. În România, primele eforturi de acest gen sunt menþionate înanul 1935 în aºa-numita Lege pentru pãdurile de protecþie. Acest act normativurmãrea în special impunerea gospodãririi pãdurilor de protecþie aflate înproprietate privatã conform amenajamentelor silvice (i.e. pentru a impiedicadistrugerea lor). Ulterior, în anul 1954, a fost elaboratã Hotãrârea Consiliului deMiniºtri nr. 114 prin care se conturau cele douã mari categorii de pãduri, cu funcþiide producþie ºi protecþie ºi cele cu funcþii de protecþie deosebite, pentrufiecare urmând a se aplica un regim de gospodãrire diferit.
18
1 Trebuie bine înþeles faptul cã nu activitãþile în sine sunt dãunãtoare valorii ridicate de conservare, ci modulexcesiv în care acestea sunt practicate în anumite zone.
2 Informaþii preluate din Leahu 2001.
nitãþile sunt dependente de ele, întrucât acestea1 duc la degradarea saudistrugerea VRC.
2.2.6. VRC6 Suprafeþe forestiere a cãror valoare este esenþialã pentrupãstrarea identitãþii culturale a unei comunitãþi sau a unei zone.
Întrucât obiectivele de protecþie sunt foarte diverse, cea de-a doua categoriea fost împãrþitã în urmãtoarele subcategorii (Ministerul Silviculturii, 1986):
Fiecare dintre acestea conþine mai multe categorii funcþionale (în total 58 deastfel de categorii). Întreg sistemul de clasificare funcþionalã a vegetaþieiforestiere din România este prezentat în Anexa III.
Aºadar, putem spune cã încadrarea pãdurilor în diverse categorii în funcþiede obiectivele prioritare urmãrite, nu reprezintã o noutate absolutã înRomânia. Cu toate acestea, comparativ cu sistemul românesc de clasificarefuncþionalã a pãdurilor, conceptul de Pãduri cu Valoare Ridicatã deConservare prezintã cel puþin douã îmbunãtãþiri notabile:
În plus, aºa cum s-a menþionat mai sus, identificarea acestor pãduri ºidesemnarea lor ca având valoare ridicatã de conservare se face printr-unproces participativ. În cazul pãdurilor care sunt importante pentru conser-varea biodiversitãþii ºi a structurilor ºi proceselor naturale (VRC1, 2 ºi 3),evaluarea ºi desemnarea se face obligatoriu cu participarea specialiºtior îndomenii diverse (botaniºti, zoologi, silvicultori, sociologi etc.). Pentrupãdurile considerate a avea importanþã culturalã ºi religioasã pentru identi-tatea unei comunitãþi anume (VRC6), sau pentru pãdurile care satisfac nece-sitãþi de bazã ale comunitãþii (VRC5), desemnarea lor ca pãduri cu valoare ridi-catã de conservare implicã obligatoriu consultarea comunitãþilor locale ºi aaltor factori direct implicaþi.
Lucrarea de faþã îºi propune doar sã introducã cititorilor cele douã sisteme ºinu sã realizeze o corespondenþã exactã între ele sau o comparaþie detaliatã
19
1.1. Pãduri cu funcþii de protecþie a apelor;
1.2. Pãduri cu funcþii de protecþie a terenurilor ºi solurilor;
1.3. Pãduri cu funcþii de protecþie contra factorilor climatici ºi industrialidãunãtori;
1.4. Pãduri cu funcþii de recreare;
1.5. Pãduri de interes ºtiinþific ºi de ocrotire a genofondului ºi ecofondu-lui forestier.
aduce o clasificare mai detaliatã privind biodiversitatea (diverselesub-categorii de VRC1) ºi
ia în considerare realitãþile economice ºi mai ales pe cele religioase ºiculturale ale zonei.
a lor. Un astfel de efort poate constitui tema unor proiecte viitoare atât lanivel universitar cât ºi în domeniul cercetãrii ºi administrãrii silvice. Dacã, pentrua eficientiza procesul de identificare ºi desemnare al acestor pãduri în Româniase doreºte combinarea acestor douã sisteme într-unul singur, va fi necesarã oanalizã comparativã atentã a acestora realizatã obligatoriu de cãtre un grup inter-disciplinar.
2.5. Importanþa identificãrii ºi gospodãririi responsabile aPVRC
România este recunoscutã pentru diversitatea naturalã deosebitã ºi mai alespentru calitatea pãdurilor din Carpaþi. Adãugând la aceasta diversitateaformelor de proprietate ºi administrare ºi mai ales dinamismul acestora înprezent, se creazã la nivel naþional o situaþie deosebit de complexã. Avândîn vedere toate acestea, identificarea ºi gospodãrirea adecvatã conservãriiºi chiar îmbunãtãþirii VRC este deosebit de importantã pentru toþi cei caredoresc sã dovedeascã practicarea unei silviculturi responsabile. Ca urmare,aplicarea acestui concept trebuie sã reprezinte o prioritate pentru toþiadministratorii de pãduri, indiferent de modul de administrare ºi de naturaproprietãþii. Numai printr-o gospodãrire durabilã a acestor bogãþii naturale sepoate asigura în viitor o convieþuire armonioasã a comunitãþilor umane cunatura înconjurãtoare. În Anexa II, pentru cei interesaþi, se prezintã cu titluinformativ câteva sugestii pentru gospodãrirea fiecãrui tip de VRC. Trebuiemenþionat faptul cã, mãsurile propuse aici nu sunt detaliate ºi iau în calculinformaþiile din ultima variantã a ghidul de identificare (WWF-DCP, 2005).În mãsura în care acest ghid va fi îmbunãtãþit în viitor, se vor putea elaboralinii directoare mai cuprinzãtoare pentru gospodãrirea acestor pãduri.
20
3. Reþeaua Ecologicã Natura 2000 –conservarea biodiversitãþii la nivel European
3.1. Aspecte generale3
Aºa cum s-a menþionat în introducere, în urma Conferinþei asupra MediuluiÎnconjurãtor ºi a Dezvoltãrii (Rio de Janeiro - Brazilia, 1992), statele membreale Uniunii Europene, prin semnarea Convenþiei privind diversitatea biologicã,s-au angajat sã ia mãsuri efective de oprire a declinului biodiversitãþii. Pentruatingerea acestui deziderat s-a hotãrât conservarea speciilor vulnerabile deplante ºi animale ºi a habitatelor4 acestora în pãrþile cele mai reprezentativeale arealului lor natural. Astfel pe întreg cuprinsul Uniunii Europene s-a for-mat o reþea ecologicã, denumitã „Natura 2000” dupã orizontul de timp con-siderat la acea datã ca suficient pentru implementare. Întrucât uniunea aînceput sã se lãrgeascã prin aderarea de noi state membre, orizontul de timpnu a putut fi respectat, procesul fiind reluat pentru fiecare caz de aderare înparte. Aceastã reþea ecologicã este formatã din aºa numitele „situri Natura2000” – suprafeþe bine delimitate, rãspândite pe întreg teritoriul UniuniiEuropene, care gãzduiesc speciile ºi habitatele care se doresc conservate.
Implementarea acestui proces se bazeazã pe douã aspecte importante:
21
Desemnarea siturilor pe criterii strict ºtiinþifice. Prezenþa ºi caracterizareaspeciilor ºi habitatelor din siturile Natura 2000 se documenteazã pe bazacercetãrilor ºtiinþifice în teren, finalizate prin completarea unui formular standard(cuprinzând date legate de biocenozã ºi biotop precum ºi alte aspecte impor-tante: proprietate, gospodãrire, vulnerabilitate, elemente geografice, legislative etc).Starea de conservare a acestor habitate ºi specii va fi atent monitorizatã ulterior;
Respectarea realitãþilor economice, sociale ºi culturale specifice zonei.Scopul Reþelei Natura 2000 nu este acela de a creea aºa-numite „sanctuareale naturii” unde orice activitate umanã este opritã. Dimpotrivã, se urmãreºtecrearea unui cadru adecvat pentru convieþuirea armonioasã om-naturã.Prezenþa sau chiar reluarea anumitor activitãþi umane poate fi o condiþieesenþialã pentru menþinerea unor specii sau habitate de interes comunitar. Înplus, existenþa unor specii ºi habitate într-o stare bunã de conservare chiarîn zone cu impact antropic, atestã faptul cã gestionarea durabilã a resurselornaturale nu este incompatibilã cu activitãþile umane.
3 Datele care au stat la baza acestui capitol sunt culese din diverse documente ºi surse oficiale ale ComisieiEuropene (vezi Bibliografia).
4 Termenul de „habitat” este folosit aici în sensul Directivei Europene 92/43/CEE: „zone terestre sau acvatice, înstare naturalã sau seminaturalã, ce se diferenþiazã prin caracteristici geografice, abiotice ºi biotice”.
22
Reþeaua Ecologicã Natura 2000 - Cadrul legal
Cadrul legal pentru implementarea Reþelei Natura 2000 îl reprezintã douãdirective ale Comisiei Europene:
Aceste directive conþin în anexe listele speciilor ºi a tipurilor de habitate carefac obiectul Reþelei Natura 2000.
La nivel naþional, aceste douã directive au fost transpuse iniþialîn legislaþia româneascã prin Legea 462/2001 pentru aprobarea Ordonanþei deurgenþã a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate,conservarea habitatelor naturale, a florei ºi faunei sãlbatice. Ulterior, au fostpromulgate H.G. nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecþieavifaunisticã, ca parte integrantã a Reþelei Ecologice Europene Natura 2000 înRomânia ºi O.M. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturalã protejatãa Siturilor de Importanþã Comunitarã, ca parte integrantã a Reþelei EcologiceEuropene Natura 2000 în România.
Important
* Reþeaua Ecologicã Natura 2000 urmãreºte conservarea biodiversitãþiila nivel european luând în considerare realitãþile economice, sociale ºiculturale specifice fiecãrui stat membru.
* Conservarea în acest sens înseamnã menþinerea într-o stare deconservare favorabilã a speciilor ºi habitatelor de interes comunitarprezente în siturile de importanþã comunitarã ºi în siturile Natura2000.
* Pãstrarea într-o stare de conservare favorabilã este prevãzutã a firealizatã printr-o gospodãrire durabilã a resurselor naturale ºi nu prinprotecþie strictã ºi integralã (i.e. excluderea oricãror activitãþi umane).
Directiva 79/409/CEE privind conservarea pãsãrilor sãlbatice, cunoscutãsub numele de „Directiva Pãsãri”, adoptatã la 2 aprilie 1979 ºi
Directiva 92/43/CEE referitoare la conservarea habitatelor naturale, aflorei ºi a faunei sãlbatice, cunoscutã sub numele „Directiva Habitate”,adoptatã la 21 mai 1992.
23
În luna iunie a anului 2007 a fost promulgatã Ordonanþa de Urgenþãnr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservareahabitatelor naturale, a florei ºi faunei sãlbatice care, în comparaþie cu acteleanterioare, conþine prevederi mai detaliate referitoare atât laconstituirea reþelei Natura 2000 cât ºi la administrare siturilor ºi exercitareacontrolului aplicãrii reglementãrilor legale instituite pentru acestea.
Autoritatea responsabilã pentru implementarea Reþelei Natura 2000 înRomânia este Guvernul României prin Ministerul Mediului ºi DezvoltãriiDurabile – Direcþia Conservarea Naturii, Biodiversitate, Biosecuritate, înconformitate cu obligaþiile asumate în cadrul negocierilor de aderare laUniunea Europeanã pentru Capitolul 22 Mediu, sectorul Protecþia naturii.
Habitate ºi specii de interes comunitar
Habitatele de interes comunitar (Figura 3) sunt acele habitate naturale de pe terito-riul Uniunii Europene care îndeplinesc cel puþin una din urmãtoarele condiþii:
Figura 3. Munþii Retezat: Pãduri acidofile de Picea abies din zona montanã (Vaccinio– Piceteea), habitat de interes comunitar – cod 9410 (foto: T. Stãncioiu)
sunt în pericol de dispariþie în arealul lor natural;
au un areal natural redus;
sunt eºantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau maimulte regiuni biogeografice.
24
Speciile de interes comunitar (Figura 4) sunt acele specii de pe teritoriul UniuniiEuropene care îndeplinesc cel puþin una din urmãtoarele condiþii:
Figura 4. Exemple de specii de interes comunitar (foto: G. Lazãr)
Habitate ºi specii “prioritare” de interes comunitar
Habitatele „prioritare” (Figura 5) sunt habitatele naturale de interescomunitar aflate în pericol de dispariþie, pentru a cãror conservareComunitatea Europeanã îºi asumã o responsabilitate deosebitã. Acesteasunt indicate printr-un asterisc (*) în Anexa 1 a Directivei Habitate (92/43/CEE).
sunt periclitate, cu excepþia populaþiilor care sunt situate la limita arealului ºicare nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile în regiunea vest-palearcticã;
sunt vulnerabile (i.e. speciile a cãror încadrare în categoria celor periclitateeste probabilã într-un viitor apropiat dacã acþiunea factorilor perturbatoripersistã);
sunt rare (i.e. populaþii mici care chiar dacã nu sunt în prezent periclitate sauvulnerabile, riscã sã devinã. Aceste specii sunt localizate pe arii geograficerestrânse sau sunt fragmentat dispersate pe suprafeþe largi);
sunt endemice nivel european ºi necesitã o atenþie specialã datoritãcaracteristicilor specifice ale habitatului lor ºi/sau a impactului potenþial pecare îl are exploatarea acestora asupra stãrii lor de conservare.
a. Rãdaºca (Lucanus cervus) b. Curechiul de munte (Ligularia sibirica)
Figura 5. Habitate prioritare de interes comunitar (foto: T. Stãncioiu)
Speciile „prioritare” (Figura 6) sunt acele specii de interes comunitarpentru a cãror conservare Comunitatea Europeanã îºi asumã o responsabilitatespecialã datoritã proporþiei reduse a arealului acestora. Aceste specii suntindicate printr-un asterisc (*) în Anexa 2 a Directivei Habitate (92/43/CEE).
Figura 6. Exemple de specii prioritare de interes comunitar
25
a. Jnepeniºuri în cãldarea Lala – Munþii
Rodnei (4070 *Tufãriºuri cu Pinus mugo ºi
Rhododendron myrtifolium)
b. Pãdure de stejar pufos la Petiº – jud.
Sibiu (91H0 *Vegetaþie forestierã panonicã
cu Quercus pubescens)
a. Clopoþelul (Campanula serrata) (foto: O. Pop) b. Lupul (Canis lupus) (foto: R. Moþ)
26
Starea de conservare
Starea de conservare a unui habitat natural este datã de totalitatea factorilorce acþioneazã asupra sa ºi asupra speciilor caracteristice acestuia ºi care îipot afecta pe termen lung rãspândirea, structura ºi funcþiile, precum ºisupravieþuirea speciilor ce îi sunt caracteristice.
Starea de conservare a unei specii este datã de totalitatea factorilor ceacþioneazã asupra sa ºi care pot influenþa pe termen lung rãspândirea ºiabundenþa populaþiilor speciei respective pe teritoriul Uniunii Europene.
Starea „favorabilã” de conservare
Starea de conservare a unui habitat natural se considerã „favorabilã” atuncicând sunt îndeplinite concomitent urmãtoarele condiþii:
Starea de conservare a unei specii se considerã „favorabilã” atunci când suntîndeplinite concomitent urmãtoarele condiþii:
Aºa cum s-a menþionat mai sus, scopul principal al Reþelei Natura 2000 este dea menþine, reface sau chiar îmbunãtãþi starea de conservare favorabilã a speciilor ºihabitatelor din siturile desemnate. Ca urmare, este deosebit de important ca ceicare gospodãresc pãdurile sã cunoascã parametrii indicatori ai acestei stãrifavorabile precum ºi pragurile pentru fiecare dintre aceºtia. În acest sens, Anexa IVpropune o schemã de evaluare a stãrii de conservare pentru habitate forestiere.
arealul sãu natural ºi suprafeþele pe care le acoperã în cadrul acestui arealsunt stabile sau în creºtere;
are structura ºi funcþiile specifice necesare pentru conservarea sa pe termenlung, iar probabilitatea menþinerii acestora în viitorul previzibil este mare;
speciile care îi sunt caracteristice se aflã într-o stare de conservare favora-bilã, aºa cum aceasta este definitã mai jos.
datele privind dinamica populaþiilor speciei indicã faptul cã aceasta semenþine ºi areºanse sã se menþinã pe termen lung ca o componentã viabilã a habitatului natural;
arealul natural al speciei nu se reduce ºi nu existã riscul sã se reducã înviitorul previzibil;
existã un habitat suficient de întins pentru ca populaþiile speciei sã semenþinã pe termen lung.
27
Situri de importanþã comunitarã
Siturile de importanþã comunitarã reprezintã zone bine delimitate geograficîn care se urmãreºte conservarea speciilor ºi habitatelor incluse în anexeledirectivelor europene menþionate anterior. Aceste zone trebuie sã contribuiesemnificativ la menþinerea sau refacerea stãrii de conservare favorabilãa speciilor ºi habitatelor de interes comunitar ºi astfel la menþinereabiodiversitãþii regiunii biogeografice respective ºi la coerenþa reþelei în sine(i.e. distribuþia siturilor trebuie sã acopere în mod echilibrat arealulspeciei/habitatului la nivel naþional).
Situri Natura 2000
Siturile de importanþã comunitarã propuse de cãtre un stat membru,avizate de Comisia Europeanã ºi ulterior promovate printr-un actnormativ de statul respectiv devin „situri Natura 2000”. Acestea seîmpart în douã categorii, în funcþie de directiva europeanã care a statla baza declarãrii lor:
Procesul de identificare ºi declarare a siturilor Natura 2000 este diferitîn cazul fiecãreia din celor douã directive europene menþionate maisus (Figura 7). În cazul directivei 79/409/CEE (Directiva Pãsãri),suprafeþele identificate pentru speciile de pãsãri care se doresc a ficonservate, dupã ce sunt acceptate la nivel naþional, devin automat, lamomentul aderãrii, Arii de Protecþie Specialã Avifaunisticã (SPA).
În cazul directivei 92/43/CEE (Directiva Habitate), suprafeþele identificate pentruhabitatele ºi speciile care se doresc a fi conservate sunt mai întâi verificate/filtratela nivel naþional. În continuare, lista siturilor de importanþã comunitarã propuse estetrimisã Comisiei Europene pentru verificare. În continuare în cadrul seminariilor bio-geografice, fiecare stat membru negociazã cu Comisia lista propunerilor fãcute. Înfinal, siturile aprobate devin Arii Speciale de Conservare (SAC).
Arii Speciale de Conservare (Special Areas of Conservation – SAC)– siturile declarate conform prevederilor Directivei Habitate(92/43/CEE) ºi
Ariile de Protecþie Specialã Avifaunisticã (Special ProtectedAreas – SPA) – constituite conform prevederilor Directivei Pãsãri(79/409/CEE).
28
Figura7.StructuraprocesuluideidentificareºidesemnareasiturilorNatura2000
Dire
ctiv
aPã
sãri
(79/
409/
CEE
)
Dire
ctiv
aH
abita
te(9
2/43
/CEE
)
Spec
iide
pãsã
ride
inte
res
com
u-ni
tari
dent
ifica
teco
nfor
mA
nexe
lor
Situ
riN
atur
a20
00
Hab
itate
dein
tere
sco
mu-
nita
ride
ntifi
cate
conf
orm
Ane
xelo
r
Spec
iide
inte
res
com
unita
ride
ntifi
-ca
teco
nfor
mA
nexe
lor
Listã
Naþ
iona
lãcu
AriideProtecþie
Specialã
Avifaunisticã
(SPA)
Listã
Naþ
iona
lãcu
Siturilede
Interes
Comunitar
Potenþiale
(p.SCI)
Listã
Naþ
iona
lãcu
Siturilede
Interes
Comunitar
aprobatãde
Comisia
Europeanã
(SCI)
Listã
Fina
lãcu
AriideProtecþie
Specialã
Avifaunisticã
(SPA)
Listã
Fina
lãcu
AriideSpeciale
deConservare
(SAC)
3.2. Managementul siturilor Natura 20005
3.2.1. Managementul conform prevederilor Directivei 92/43/CEE.
Întrucât, aºa cum s-a menþionat anterior, Reþeaua Ecologicã Natura 2000ia în considerare realitãþile economice, sociale ºi culturale ale zonei,conservarea speciilor ºi habitatelor trebuie sã se facã printr-unmanagement activ dar durabil. Pentru atingerea acestui deziderat, DirectivaHabitate (92/43/CEE), prin articolul 6, prevede obligaþiile statelor membrecu privire la gospodãrirea siturilor Natura 2000. Articolul conþine patruparagrafe distincte care reglementeazã atât mãsurile privind conservareacât ºi cele necesare a fi aplicate în derularea unor activitãþi/proiecte cupotenþial negativ asupra stãrii favorabile de conservare a habitatelor ºispeciilor din situri.
Primul paragraf susþine elaborarea unor mãsuri de conservare pozitiveºi proactive adecvate scopului conservãrii habitatelor ºi speciilor incluseîn Ariile Speciale de Conservare (definite la punctul 3.1.). Aceste mãsuripot fi definite sub forma unui plan de management al sitului, pot fi incluseîn planurile de dezvoltare deja existente ale zonei sau pot fi sub formaunor mãsuri legale, administrative sau contractuale. Indiferent deforma aleasã, soluþiile trebuie sã corespundã necesitãþilor ecologice aletipurilor de habitate naturale ºi speciilor prezente în situri (cele dinAnexa I ºi respectiv Anexa II din directivã).
Al doilea paragraf prevede stabilirea unor mãsuri de evitare a degradãriihabitatelor sau distrugerii speciilor. Amploarea unor astfel de efectenegative nu trebuie sã punã în pericol realizarea obiectivelor directivei. Caurmare, statele membre trebuie sã evalueze starea de fapt în fiecare caz ºisã acþioneze în consecinþã.
Paragrafele 3 ºi 4 reglementeazã evaluarea impactului anumitoractivitãþi/proiecte precum ºi stabilirea unor soluþii în cazurile în careacestea afecteazã starea de conservare favorabilã a speciilor ºi/sauhabitatelor dintr-un sit Natura 2000. Este subliniatã importanþarespectãrii realitãþilor economice ºi sociale ale zonei. Astfel, în cazul încare, un proiect cu impact negativ asupra stãrii de conservare are oînsemnãtate vitalã pentru comunitatea localã, acesta va fi derulat, însãstatul membru este obligat sã gãseascã soluþii alternative.
29
5 Informaþiile prezentate aici sunt extrase din Stãncioiu et al. 2008.
30
Astfel de soluþii sunt:
3.2.2. Reglementãri în legislaþia naþionalã actualã privind siturile Natura 2000.
Conform celor mai recente reglementãri referitoare la Reþeaua Natura 2000(i.e. Ordonanþa de Urgenþã nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturaleprotejate, conservarea habitatelor naturale, a florei ºi faunei sãlbatice.),pentru ariile speciale de conservare ºi ariile de protecþie specialãavifaunisticã nou constituite se prevede instituirea regimului de„arie naturalã protejatã” (art. 8 alin. 1 lit. b). Bineînþeles, ordonanþadispune un regim diferenþiat de ocrotire, conservare ºi utilizare a bunurilorpatrimoniului natural, în funcþie de categoria de arie naturalã protejatã.Ariile speciale de conservare ºi ariile de protecþie specialã avifaunisticã suntincluse în categoria ariilor naturale protejate de interes comunitar (i.e. situriNatura 2000 – art. 5 alin. 1 lit.c). Administrarea aceastora cade în respon-sabilitatea Agenþiei Naþionale pentru Arii Naturale Protejate (ANAP)(art. 17 alin.1 lit. a) ºi se realizeazã fie direct (prin structuri de administrarespecial constituite, cu personalitate juridicã, în subordinea ANAP -art. 18 alin. 1 lit. a - sau prin servicii regionale din structura proprie aANAP, pentru ariile naturale protejate care nu au fost preluate în custodie -art. 18 alin. 1 lit. d), fie indirect (i.e. în coordonare metodologicã) de cãtrepersoane fizice ºi juridice cu calitate de custode (art. 18 alin. 1 lit. c) sau prinstructuri de administrare special constituite, cu personalitate juridicã aflate însubordinea unor regii autonome, companii, societãþi naþionale ºi comerciale,autoritãþi ale administraþiei publice locale, instituþii ºtiinþifice de cercetare ºide învãþãmânt din sectorul public ºi privat, muzee, organizaþii neguvernamentale,constituite potrivit legii (art. 18, alin. 1 lit. b). În cazul când ariile speciale deconservare ºi ariile de protecþie specialã avifaunisticã sunt cuprinse total sauparþial în cadrul ariilor naturale protejate menþionate, administrarea lor seasigurã de cãtre structurile de administrare ale acestora (art. 18 alin. 3).
Activitãþile ce se pot desfãºura în siturile Natura 2000 (altele decât rezervaþiilebiosferei, parcurile naþionale ºi naturale) se reglementeazã prin planuri de
Crearea unui nou habitat într-un nou sit, sau într-un sit lãrgit care va fi inclusîn Reþeaua Natura 2000;
Îmbunãtãþirea stãrii habitatului în altã parte a sitului sau în alt sit Natura 2000.Acþiunea de îmbunãtãþire trebuie sã fie proporþionalã cu pierderea cauzatãde proiectul în cauzã;
În cazuri excepþionale, propunerea unui nou sit Natura 2000 conformDirectivei 92/43/CEE.
management sau prin regulamente elaborate de administratoriiacestora avizate de cãtre A.N.A.P. ºi aprobate prin ordin al autoritãþiicentrale pentru protecþia mediului (art. 21 alin. 2). Mãsurile prevãzute înplanurile de mangement sunt strict legate de obiectivele care au dus laconstituirea ariei naturale protejate (art. 21 alin. 3). Orice alte planuride exploatare/utilizare a resurselor naturale din zonã vor fi armonizate cuprevederile planului de mangement (art. 21 alin. 5). În cazul în care acestesituri sunt incluse în arii naturale de interes naþional, managementul lor va fiinclus în planul de management al respectivelor arii naturale protejate, curespectarea celei mai restrictive funcþii de protecþie (art. 21 alin. 7).
Pentru menþinerea într-o stare favorabilã de conservare a habitatelorºi speciilor din siturile Natura 2000 atât în perimetrele ariilor naturaleprotejate cât ºi în vecinãtatea acestora, sunt interzise activitãþile „carepot sã genereze un impact negativ semnificativ asupra speciilor sãlbaticeºi habitatelor naturale pentru care au fost desemnate acestea, în lipsaactelor de reglementare specifice” (art. 28 alin. 1). Ca urmare, oriceproiect susceptibil de a afecta într-un mod semnificativ obiectivele deconservare a ariei naturale protejate va face obiectul unui studiu pentruevaluarea impactului. Vor primi acordul de mediu numai proiectelecare, conform studiului de impact, nu afecteazã integritatea arieinaturale protejate (cu excepþia celor care trebuie realizate din motivede interes public major, caz în care, autoritatea pentru protecþia mediuluiva lua mãsuri compensatorii pentru menþinerea coerenþei reþeleiNatura 2000).
În cazul în care, pentru conservarea habitatelor ºi speciilor deinteres comunitar din siturile Natura 2000 anumite activitãþi suntrestricþionate, ordonanþa prevede plata de compensaþii financiare pentruproprietarii terenurilor proprietate privatã sau concesionate. Modalitatea desolicitare, calcul ºi de acordare a compensaþiilor se stabileºte prinhotãrâre a Guvernului (art. 26). Pentru terenurile extravilane din situriNatura 2000 ºi supuse unor restricþii de utilizare, proprietarii sunt scutiþide plata impozitului pe teren. Scutirea se acordã în baza unei confirmãriemise de administraþia ariei naturale protejate sau de cãtre A.N.A.P.
În prezent, procesul de reglementare a implementãrii ReþeleiEcologice Natura 2000 în România este în plinã desfãºurare.Ca urmare, modul în care se va realiza administrarea siturilor Natura 2000precum ºi alte aspecte legate de acest subiect, se pot modifica înviitorul apropiat. Pentru a avea o imagine cuprinzãtoare ºi corectã, orice
31
32
factor interesat trebuie sã consulte cele mai recente acte legislative ºireglementãri.
3.2.3. Managementul habitatelor ºi speciilor în România.
În ceea ce priveºte modul actual de gospodãrire a pãdurilor, în majoritateacazurilor, habitatele forestiere sunt incluse în fondul forestier naþional.Ca urmare, administrarea acestora este supusã regimului silvic ºi se realizeazãconform planurilor de amenajament silvic elaborate dupã norme unitare lanivel naþional (indiferent de natura proprietãþii ºi de forma de administrare).Aceste planuri, aprobate de autoritatea naþionalã care rãspunde desilviculturã, au la bazã obiective de interes naþional (e.g. gospodãrireadurabilã ºi pentru funcþii multiple). Aºadar, între prevederile amenaja-mentelor silvice privind gospodãrirea pãdurilor ºi cerinþele deconservare ale Reþelei Natura 2000 nu ar trebui sã existe diferenþe preamari. În Anexa V, se prezintã totuºi câteva posibile conflicte între cele douãsisteme.
În România, la momentul actual, nu sunt elaborate mãsuri detaliatepentru gospodãrirea habitatelor de interes comunitar (forestiere sau dealtã naturã). Un efort notabil în aceastã direcþie îl reprezintã raportul finalal proiectului PHARE RO 2004/016–772.03.03/06.01 (Tucker et. al, 2008),care însã propune doar linii generale ºi minime pentru conservareahabitatelor (ºi a unor specii de pãsãri din Arii Speciale deProtecþie Avifaunisticã). Stãncioiu et al. (2008) propun mãsuride gospodãrire detaliate, însã doar pentru ºase tipuri de habitateforestiere de interes comunitar. Este deci important ca, la nivel naþionalºi în cel mai scurt timp, sã fie identificate cele mai potrivite mãsurinecesare menþinerii sau refacerii stãrii de conservare favorabilã a fiecãruitip de habitat de interes comunitar.
În ceea ce priveºte managementul speciilor de interes comunitar,situaþia este mult mai complexã (Anexa V). Aceasta datoritã faptului cã,în general pentru speciile din Anexele Directivei 92/43/CEE („DirectivaHabitate”), nu existã nici cunoºtinþe teoretice detaliate în acest domeniu ºinici experienþã practicã acumulatã pe o perioadã suficient de lungã aºa cumeste în cazul pãdurilor. Întrucât unele dintre aceste specii sunt dependentede habitatul forestier, mãsurile speciale necesare conservare acestor speciipot aduce modificãri semnificative modului de gospodãrire actual alpãdurilor. Este deci imperios necesar ca într-un timp cât mai scurt,autoritãþile sã identifice necesitãþile de conservare ale speciilor de interescomunitar pentru ca apoi sã poatã fi definite mãsurile de gospodãrire nece-
33
sare menþinerii (sau refacerii) stãrii de conservare favorabilã a acestora.Doar în acest mod se vor putea cuantifica obiectiv potenþialelemodificãri/restricþii în managementul actual al pãdurilor (ºi al altor tipuri dehabitate care nu fac însã obiectul lucrãrii de faþã).
3.3. Monitorizarea biodiversitãþii
Pentru evaluarea modului de gospodãrire al speciilor ºihabitatelor care se doresc a fi conservate la nivel european,este necesarã monitorizarea atentã a evoluþiei acestora. Aºa cums-a menþionat deja, Reþeaua Natura 2000 are ca scop sã menþinã,sã îmbunãtãþeascã sau sã refacã starea favorabilã de conservarea habitatelor ºi speciilor de interes comunitar. Conform articolelor 11din Directiva 92/43/CEE ºi respectiv 4 (alin. 1) din directiva 79/409/CEE,statele membre au obligaþia de a þine sub observaþie evoluþia acestorala nivel naþional. Aceasta se face prin realizarea unui sistem demonitorizare care sã furnizeze datele necesare pentru raportãrileperiodice cãtre Comisia Europeanã. Starea de conservare seraporteazã comisiei de cãtre fiecare stat membru, începând dela momentul aderãrii, la fiecare 3 ani în cazul speciilor de pãsãri(conform Directivei Pãsãri - 79/409/CEE) ºi respectiv 6 ani în cazulcelorlalte specii ºi a habitatelor (conform Directivei Habitate - 92/43/CEE).
3.4. Mãsuri compensatorii6
Cu toate cã implementarea Reþelei Natura 2000 trebuie sãrespecte realitãþile economice, sociale ºi culturale ale zonei, cerinþele spe-ciale de conservare a anumitor specii sau habitate pot produce restricþii înmodul actual de gospodãrire. Pierderile provocate de astfel de restricþiitrebuie compensate financiar fie din fonduri europene fie din resurse propriiale statului membru în cauzã. Ca urmare, conservarea în siturileNatura 2000 trebuie fãcutã obligatoriu în parteneriat cu comunitãþilelocale, în special cu proprietarii ºi administratorii de terenuri. Fiecaredintre pãrþile implicate (statul român ca organ de reglementare ºi controlºi respectiv proprietarii/administratorii de terenuri, care deþin ºi respectivgospodãresc resursele) va avea întotdeauna, atât drepturi cât ºi obligaþii.
6 Cele prezentate la acest subcapitol se bazeazã pe informaþii extrase din Stãncioiu et al. 2008.
34
Nerespectarea acestora de cãtre una din pãrþi atrage dupã sine o penalizaresau chiar anularea formei contractuale în sine. Deci nu se poate vorbi deresponsabilitãþi ale proprietarilor ºi administratorilor (i.e. referitor larespectarea unor restricþii impuse de cerinþele de conservare) fãrã ca statulromân sã compenseze prompt eventualele pierderi financiare.
În România, în ciuda tuturor prevederilor legale care susþincompensarea pierderilor datorate funcþiilor de protecþie ale pãdurilor,pânã în prezent nu au fost acordate proprietarilor de terenuri forestierenici un fel de compensaþii. Situaþia devine ºi mai delicatã avândîn vedere faptul cã, proprietatea publicã a unitãþilor administrativ-teritoriale (din care, o suprafaþã considerabilã este propusã a fi inclusãîn Reþeaua Natura 2000), nu este eligibilã pentru acordarea decompensaþii din fonduri europene (conform Regulamentulul ConsiliuluiUniunii Europene nr. 1698/2005, art. 36b (iv) coroborat cu art. 46). Singurulact legislativ care face referire la compensarea pierderilor pentru aceastãformã de proprietate, este noul Cod Silvic (Legea 46/2008). Chiar ºi în acestcaz, se prevede compensarea pierderilor datorate strict prevederilor dinamenajamentele silvice ºi nu din alte planuri/reglementãri.
Important
* Pentru implementarea cu succes a Reþelei Ecologice Natura 2000,pierderile provocate proprietarilor de terenuri trebuie compensate.
* Eventualele restricþii în gospodãrire se vor datora numai unor cerinþespeciale privind conservarea habitatelor ºi speciilor de interes comunitarpentru care a fost desemnat un anume sit Natura 2000.
* Orice fel de restricþii trebuie atent analizate ºi aplicate, în special pentru anu cauza pierderi inutile proprietarilor de terenuri dar ºi pentru a nu creatensiuni între factorii interesaþi.
Important
Având în vedere cã Natura 2000 este o reþea ecologicã de interes naþional ºieuropean, eforturile de implementare a acesteia nu trebuie sã fie suportateexclusiv de cãtre o comunitate localã (indiferent cât de dezvoltatã ºi puternicãar fi aceasta). Aºadar, contravaloarea pierderilor datorate implementãrii acesteireþele ecologice trebuie acordatã tuturor tipurilor de proprietari (persoane fizice ºijuridice) ºi pentru toate tipurile de proprietate (atât proprietate privatã cât ºipublicã a unitãþilor administrativ-teritoriale). Doar astfel se poate realiza înteren o conservare realã a habitatelor ºi speciilor de interes comunitardin siturile Natura 2000.
35
3.5. Aspecte de reþinut
Natura 2000, chiar dacã este un concept European, iar structura modului deimplementare este clar stabilitã, responsabilitatea cât ºi detaliile implementãriirevin fiecãrui stat membru în cauzã. Ea nu trebuie privitã ca o obligaþieimpusã din afarã, ci ca o responsabilitate asumatã de fiecare þarã conºtientã deimportanþa conservãrii resurselor naturale la nivel european. Chiar dacãacest concept urmãreºte conservarea diversitãþii naturale împreunã cu ceaeconomicã, socialã ºi culturalã, aduce cu sine anumite reguli pe care societateaumanã trebuie sã le respecte.
Natura 2000 nu schimbã tipul de administrare ºi nici dreptul de proprietateasupra terenurilor. Decizia de a declara toate siturile de interes comunitarpropuse în România ca arii protejate aparþine exclusiv Statului Român ºinu este o condiþie impusã la nivel european. Indiferent de statutul acordat aces-tor situri, gospodãrirea lor trebuie sã asigure refacerea (acolo unde estecazul), pãstrarea ºi chiar îmbunãtãþirea stãrii de conservare favorabilã aspeciilor ºi habitatelor pentru care au fost desemnate aceste situri. Ca urmare,în anumite cazuri, necesitãþile de conservare pot atrage dupã sine restricþii îndesfãºurarea anumitor activitãþi ºi implicit pot produce pierderi financiare.Bineînþeles, în acelaºi timp pot exista situaþii în care prezenþa reþelei poateaduce beneficii suplimentare unei comunitãþi locale (e.g. etichetarea unorproduse ecologice, activitãþi de turism etc.).
Având în vedere toate cele menþionate mai sus referitor la aceastã reþea ecolo-gicã, conservarea habitatelor ºi speciilor de interes comunitar poate fi garan-tatã pe termen lung doar cu respectarea urmãtoarelor trei condiþii de bazã:
Numai printr-un parteneriat, mãsurile de gospodãrire (fie ele planuri de manage-ment sau doar mãsuri administrative sau contractuale) vor fi eficiente în atingereascopului fixat.
respectarea realitãþilor economice, sociale ºi culturale ale zonei înmomentul desemnãrii de situri Natura 2000, dar ºi dupã acest moment(în special la evaluarea activitãþilor care vor fi sau nu vor fi permiseîntr-un anume sit);
implicarea conºtientã a tuturor factorilor interesaþi (însã în principal aproprietarilor ºi administratorilor terenurilor în cauzã), ºi
compensarea promptã ºi obligatorie a pierderilor financiare datoraterespectãrii cerinþelor de conservare.
36
4. Silvicultura ºi conservarea biodiversitãþii
4.1. Definiþii
Pornind chiar de la etimologia cuvântului, conform celor douã cuvinte latine dinalcãtuirea sa (silva = pãdure ºi cultura = cultivare), silvicultura nu este altcevadecât cultura pãdurii (Florescu et. Nicolescu, 1996). Pe lângã aceastãdescriere simplã, de-a lungul timpului ea a mai fost definitã în diverse moduricum ar fi: arta producerii ºi îngrijirii pãdurilor sau teoria ºi practica controluluiîntemeierii, compoziþiei, structurii ºi creºterii arboretelor (Smith et al., 1997).Având în vedere faptul cã, încã de la începuturi, gospodãrirea pãdurior a urmãritimitarea proceselor biologice ºi ecologice care caracterizeazã ecosistemeleforestiere, silvicultura este consideratã de asemenea ca fiind ecologie forestierãaplicatã sau aplicarea ºtiinþelor silvice în conducerea pãdurii (Smith et al., 1997).
Reprezentând o intervenþie voluntarã a omului în evoluþia pãdurii, silviculturaeste ºi trebuie sã fie legatã direct de obiectivele ºi scopul societãþii umane ºi/ sauale proprietarilor (i.e. atunci când pãdurea are o importanþã naþionalã,interesele societãþii sunt prioritare celor ale proprietarilor). Aceastã realitate trebuiedeci reflectatã ºi în definiþia ei. Astfel ea a fost descrisã ca managementul pebaze ºtiinþifice al pãdurilor pentru o producþie continuã de bunuri ºi servicii(Daniel et al., 1979). Tot în acest sens „The Dictionary of Forestry” (Helms,1998) prezintã o definiþie mai cuprinzãtoare conform cãreia, silvicultura esteºtiinþa ºi arta de a controla întemeierea, creºterea, compoziþia, starea desãnãtate ºi calitatea arboretelor în vederea satisfacerii pe baze durabile anevoilor societãþii. Aºadar, modul de gospodãrire al pãdurilor este strictcondiþionat de necesitãþile societãþii, fie ele de protecþie sau de producþie, însãdesfãºurarea acestuia trebuie sã respecte obligatoriu principiile dezvoltãrii durabile.Aceastã nouã definiþie se înscrie în prevederile managementului durabil alpãdurilor (Sustainable Forest Management – SFM), termen definit în anul 1993(în cadrul Conferinþei Ministeriale asupra Protecþiei Pãdurilor din Europa,Helsinki – Finlanda) ca fiind ….gospodãrirea pãdurilor ºi folosirea terenurilorforestiere, într-o manierã ºi într-un ritm care menþine biodiversitatea, producti-vitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea lor precum ºi potenþialul acestorade a împlini, acum ºi în viitor, funcþiile ecologice, economice ºi sociale la nivel local,naþional ºi global. În plus acest mod de gospodãrire nu trebuie sã cauzeze dete-riorarea altor ecosisteme. Aceastã descriere subliniazã clar importanþa ºiobligativitatea gãsirii unor soluþii tehnice prin care silvicultura sã asigureconservarea biodiversitãþii în pãdurile gospodãrite.
37
Diversitatea biologicã sau pe scurt biodiversitatea este în general definitã ca„diversitatea vieþii cu toate formele ei ºi la toate nivelurile de organizare” (Hunter 1990).Aºadar conservarea biodiversitãþii este asociatã cu conservarea tuturor speciilorprezente în ecosistem în mod natural. Cu toate cã acest concept de naturaleþe esteunul foarte disputat (în special în Europa unde specia umanã este prezentã de mileniiºi impactul asupra naturii este ridicat) este recomandat ca indicatorii biodiversitãþii sãfie elemente caracteristice pãdurilor cât mai puþin alterate de cãtre om (Angelstam etal. 2004). O definiþie mai nouã ºi mai complexã este inclusã în Convenþia pentruDiversitatea Biologicã, adoptatã în cadrul Conferinþei asupra Mediului Înconjurãtor ºia Dezvoltãrii de la Rio de Janeiro (1992), ratificatã ºi de þara noastrã. Conform acesteia,biodiversitatea reprezintã „variabilitatea organismelor vii de orice fel (incluzând,printre altele, ecosisteme terestre, marine ºi alte ecosisteme acvatice) ºi complexeleecologice din care acestea fac parte; aceasta include diversitatea intra- ºi inter-specificã ºi diversitatea ecosistemelor”. Aºadar, în context modern, biodiversitateacuprinde atât compoziþia specificã a ecosistemelor (i.e. speciile de plante ºi animaledin ecosistem) cât ºi structura ºi funcþiile acestora (Noss 1990). Aceastã definiþieextinsã este logicã având în vedere faptul cã cele trei elemente sunt componenteinseparabile ale sistemelor naturale.
În ceea ce priveºte evaluarea biodiversitãþii, încã de acum câteva decenii, Whittaker(1960, 1972, 1975, 1977) susþinea faptul cã aceasta trebuie fãcutã la diferite niveluri ºiîn diferite moduri, în funcþie de scopul urmãrit. El recunoºtea douãmoduri de exprimarea diversitãþii biologice ºi deci douã categorii principale de biodiversitate:
Fiecare din aceste categorii, în funcþie de nivelul (scara) la care se estimeazãbogãþia taxonilor (ca mãsurã a diversitãþii biologice), a fost ulterior împãrþitã însubcategorii. Astfel, diversitatea taxonilor (i.e. diversitatea de inventariere)poate fi împãrþitã în 4 tipuri diferite (Whittaker 1977):
Diversitatea taxonilor, sau diversitatea de inventariere („inventorydiversity”) – se referã la înventarierea taxonilor prezenþi într-o anumitãzonã/ecosistem/comunitate;
Diversitatea de diferenþiere („differentiation diversity”) – se referã laschimbarea compoziþiei în specii între diferite locaþii.
diversitatea punctualã („point diversity” – pe suprafeþe mici, de ordinulzecilor ºi sutelor de m2; în interiorul unei unitãþi de tip alfa);
diversitatea de tip alfa (pe suprafeþe de la 0,1 ha pânã la 1.000 ha; la nivelulunei singure comunitãþi naturale);
diversitatea de tip gama (pe suprafeþe între 1.000 – 1.000.000 ha; la nivelde peisaj – landscape – format din mai multe comunitãþi naturale); ºi
diversitatea de tip epsilon (pe suprafeþe între 1.000.000 – 100.000.000 ha;o zonã formatã din mai multe peisaje – landscape – diferite).
38
La rândul ei, diversitatea de diferenþiere este cuprinde 3 subcategorii (Whittaker 1977):
Diversitatea biologicã - cuantificare
Indiferent de scara la care este abordatã, diversitatea de inventarierepoate fi exprimatã atât prin bogãþia speciilor (i.e. enumerarea speciilor prezentepe o anumitã suprafaþã) cât ºi prin abundenþa acestora (Barnes et al. 1998).În timp ce prima metodã atribuie aceeaºi importanþã tuturor speciilorprezente, atât celor comune/dominante cât ºi celor slab reprezentate/rare,cea de a doua cântãreºte prezenþa fiecãrei specii prin participarea (i.e. abundenþa) eiîn comunitatea respectivã. Astfel, dacã avem douã comunitãþi caracterizatede aceleaºi douã specii (i.e comunitãþi identice d.p.d.v. al bogãþiei în specii),se considerã mai diversã cea în care speciile au participare apropiatã (Krebs2001). Acest exemplu este ilustrat în Tabelul 1. Se poate observa cã primacomunitate este practic o monoculturã, în timp ce a doua este bine reprezentatãde ambele specii (i.e. ºi deci se considerã a avea o diversitate mai ridicatã).
Tabelul 1. Biodiversitatea - Diferenþa între utilizarea bogãþiei în specii ºi abundenþei lor (extras
din Krebs 2001)
Majoritatea specialiºtilor în domeniu acceptã deci cã este necesar ase folosi ambele metode pentru evaluarea biodiversitãþii uneianumite comunitãþi (Barnes et al. 1998). Astfel au luat naºtere aºa-numiþiiindici de biodiversitate care combinã ambele aspecte (i.e. bogãþia în speciiºi abundenþa lor) ºi care au fost denumiþi indici de heterogenitate(Barnes et al. 1998). Deºi existã o varietate de indici de acest fel (fiecare cuavantajele ºi limitãrile sale), cei mai adesea folosiþi sunt indicii Simpsonºi Shanon-Wiener. Fãrã a intra în detalii asupra metodelor de calcul aacestora (astfel de informaþii se pot gãsi în majoritatea lucrãrilor
diversitatea intracenoticã (“pattern diversity”) – se referã la schimbarea compo-ziþiei în specii între diferite puncte de eºantionaj din cadrul aceleiaºi comunitãþi;
diversitatea de tip beta – se referã la schimbarea compoziþiei în specii întrediferite comunitãþi naturale dintr-un peisaj (“landscape”);
diversitatea de tip delta – se referã la schimbarea compoziþiei în specii întrediferite peisaje (“landscapes”) de-a lungul gradienþilor climatici ºi fiziografici majori.
Abundenþa (%)
Comunitatea 1 Comunitatea 2
Specia A 99 50
Specia B 1 50
39
de specialitate) trebuie menþionatã aici principala diferenþã între cei doi indici(Barnes et al. 1998): indicele Shanon-Wiener este sensibil la numãrul despecii dintr-o comunitate (fiind deseori considerat mai mult ca un indice albogãþiei în specii) în timp ce indicele Simpson este influenþat de speciiledominante din comunitate fiind relativ insensibil la cele rare/puþin reprezentate(din care cauzã este considerat ca un indice de mãsurare a participãrii speciilorsau a omogenitãþii comunitãþii respective). De aceea, întotdeauna indicele alespentru evaluarea biodiversitãþii trebuie sã fie în conformitate cu scopul ales(Barnes et al. 1998).
La rândul ei, diversitatea de diferenþiere poate fi cuantificatã în numeroasemoduri. În general metodele de evaluare se bazeazã pe cuantificareasimilaritãþii în ceea ce priveºte compoziþia în specii între perechi de comunitãþi(Wilson et Shmida 1984; Magurran 1988; Wolda 1981). O nouã metodãcantitativã mai complexã ºi mai cuprinzãtoare în evaluarea diversitãþii dediferenþiere la diverse niveluri, este cea propusã de Loehle ºi Wein (1994).Aceasta ia în considerare nu numai speciile componente din comunitãþilecomparate, dar ºi abundenþa acestora ºi chiar aranjarea comunitãþilor în cadrulpeisajului. Pe lângã aceste surse bibliografice existã un numãr mare de lucrãride specialitate care cuprind informaþii ºi detalii privind utilizarea ºi utilitatea unorastfel de metode.
Având în vedere cele menþionate mai sus referitor la biodiversitate ºi lasilviculturã, este uºor de înþeles cã omul ºi societatea umanã au avut ºi auinfluenþe din cele mai diverse asupra diversitãþii biologice din ecosistemeleforestiere supuse gospodãririi. Intensitatea impactului antropic diferã în funcþiede natura intervenþiilor dar ºi în funcþie de suprafaþa afectatã (i.e. scara la carese produce interacþiunea). Abordarea gospodãririi pãdurilor din punct devedere al conservãrii biodiversitãþii trebuie facutã integrat, la toate nivelurile,de la arbori individuali ºi arborete cu suprafeþe restrânse pânã la nivel depiesaj forestier, bazine ºi masive pãduroase. De asemenea, datoritã situaþieicomplexe din zilele noastre, descrisã în partea introductivã a lucrãrii, seimpune o completare a viziunii clasice asupra diversitãþii biologice: omul ºisocietatea umanã trebuie considerate ca parte din ecosistem (i.e. direct legatede conceptul de diversitate), în special în cazul zonelor unde au existat înmijlocul naturii timp de secole sau chiar milenii. În astfel de zone, cu oîndelungatã tradiþie în ceea ce priveºte convieþuirea dintre om ºi naturã,biodiversitatea trebuie sã cuprindã ºi valorile culturale ºi sociale alecomunitãþilor locale. Îmbinarea acestor valori nu reprezintã altceva decâtaplicarea în practicã a conceptului de gospodãrire durabilã a resurselornaturale (respectiv a conceptului de gospodãrire durabilã a pãdurilor în cazulresurselor forestiere). Ambele concepte descrise în capitolele anterioare(PVRC ºi Natura 2000) se înscriu în aceastã viziune modernã asupraconservãrii naturii.
4.2. Rolul silviculturii în conservarea biodiversitãþii
Începând din 1990, evoluþia societãþii româneºti în condiþiile tranziþiei spre oeconomie de piaþã a influenþat major gestionarea resurselor naturale aleþãrii. Pãdurile au fost subiectul legilor privind retrocedarea cãtre foºtii propri-etari începând încã din anul 1991, în prezent suprafaþa retrocedatã deja ºicea prevãzutã a se retroceda în continuare acoperind aproximativ 66% dinfondul forestier naþional (MAPDR, 2005). Ca urmare, în ultimii ani am asistatla diversificarea formelor de proprietate asupra terenurilor cu destinaþieforestierã, în prezent existând 4 mari categorii/forme de proprietate (Legea46/2008 – Codul Silvic):
Aceastã diversificare a determinat implicit producerea unor schimbãri importanteîn administrarea pãdurilor (i.e. apariþia pe lângã ocoalele silvice de stat ºi a celorparticulare), precum ºi în domeniul exploatãrii ºi prelucrãrii masei lemnoase(dezvoltarea puternicã a domeniului privat; apariþia/existenþa în aceste domenii aunui numãr mare de companii – autohtone sau internaþionale), toate acesteaavând un impact deosebit asupra percepþiei societãþii referitoare la pãdure ºigospodãrirea ei. Adãugând la acestea ºi cazurile intens mediatizate denerespectare a regimului silvic ºi încãlcãrii altor legi privitoare la activitãþile dinsectorul forestier, în ultimii ani am asistat la asocierea strictã ºi greºitã asilviculturii cu exploatarea pãdurilor (mai ales exploatarea inadecvatã a lor),laturile cele mai importante ale acestei ºtiinþe fiind complet neglijate. Nu este demirare deci, faptul cã deseori silvicultura este asociatã cu reducerea biodiver-sitãþii ºi consideratã ca un pericol la adresa conservãrii acesteia.
Chiar dacã cele mai mari beneficii financiare directe ºi pe termen scurt rezultã îngeneral din valorificarea masei lemnoase, silvicultura are un scop mult mai largºi mai nobil, aºa cum pãdurea în ansamblul ei are un rol mult mai complex decâtcel de a produce lemn. Funcþiile de recreare ºi cele numeroase de protecþie pecare le exercitã sunt la fel de importante (în anumite cazuri chiar mai importante),chiar dacã sunt mai dificil de cuantificat în termeni financiari. Alunecãrile de teren,inundaþiile ºi viiturile catastrofale din ultimii ani produse în zonele cu exploatãri
40
fond forestier proprietate publicã a statului;
fond forestier proprietate publicã a unitãþilor administrativ-teritoriale(i.e. pãdure aflatã în proprietatea publicã a unor comune, oraºe, municipii);
fond forestier proprietate privatã a persoanelor fizice si juridice(i.e. pãdure aflatã în proprietatea privatã a unor composesorate, obºti);
fond forestier proprietate privatã a unitãþilor administrativ-teritoriale(i.e. pãdure aflatã în proprietatea privatã a unor comune, oraºe, municipii).
41
forestiere excesive, seceta accentuatã (în special pe timp de varã dar ºipe timp de iarnã), dereglãrile climatice (decalarea anotimpurilor, creºte-rea temperaturilor medii, înregistrarea unor extreme termice ºi pluviale)subliniazã importanþa deosebitã a pãdurii ºi rolul ei ca scut protector pentrucomunitãþile umane la nivel global.
Noul Cod Silvic (Legea 46/2008) subliniazã foarte clar rolul complex al silvi-culturii în conservarea printr-o gospodãrire durabilã a fondului forestiernaþional. Indiferent de forma de proprietate (publicã sau privatã), fondulforestier este considerat bun de interes naþional ºi trebuie în mod obligato-riu gospodãrit conform regimului silvic ºi de cãtre o structurã specializatã(i.e. ocol silvic). Conform acestei legi, principiile care stau la baza gestionãriidurabile a pãdurilor sunt urmãtoarele (art.5):
Aºa cum s-a menþionat anterior, silvicultura urmãreºte simularea proceselornaturale caracteristice ecosistemelor forestiere sau mai bine zis, prin inter-venþii, ea încearcã sã imite perturbãrile naturale caracteristice evoluþieipãdurilor (Hunter, 1999). Exemple de astfel de perturbãri sunt: competiþia
promovarea practicilor care asigurã gestionarea durabilã a pãdurilor;
asigurarea integritãþii fondului forestier ºi a permanenþei pãdurii;
majorarea suprafeþei terenurilor ocupate cu pãduri;
politici forestiere stabile pe termen lung;
asigurarea nivelului adecvat de continuitate juridicã, instituþionalã ºioperaþionalã în gestionarea pãdurilor;
primordialitatea obiectivelor ecologice ale silviculturii;
creºterea rolului silviculturii în dezvoltarea ruralã;
promovarea tipului natural fundamental de pãdure ºi asigurarea diver-sitãþii biologice a pãdurii;
armonizarea relaþiilor dintre silviculturã ºi alte domenii de activitate;
sprijinirea proprietarilor de pãduri ºi stimularea asocierii acestora;
prevenirea degradãrii ireversibile a pãdurilor, ca urmare a acþiunilorumane ºi a factorilor de mediu destabilizatori.
42
între specii ºi eliminarea naturalã, doborâturile ºi rupturile de vânt,alunecãrile de teren, inundaþii, incendiile, atacurile de insecte sau ciuperci,uscarea naturalã ºi multe altele. Efectele acestora asupra ecosistemuluiforestier sunt diferite în funcþie de modul în care se produc: izolat, grupat pesuprafeþe mici sau pe suprafeþe mari. Având în vedere multitudinea factorilorcare influenþeazã atât producerea perturbãrilor dar ºi amplitudinea ºi modullor de desfãºurare, precum ºi posibilitatea combinãri acestora (e.g. doborâ-turile de vânt sunt urmate de atacuri de insecte sau incendii) efectele lorasupra structurii ºi compoziþiei pãdurii pot fi foarte variate atât la nivel microcât ºi macro. Aºadar, pentru a creea ºi a menþine o astfel de diversitate deforme, trebuie folositã o gamã largã de intervenþii silviculturale. În plus, înfuncþie de rezultatul dorit, modul de aplicare al acestor intervenþii trebuie sãrespecte caracteristicile cheie ale acestor perturbãri naturale: periodicitateaproducerii lor, intensitatea ºi modelul spaþial (Hunter, 1999). În Figura 8 seprezintã o imagine simplificatã asupra structurilor ce pot fi create prin diversetratamente silvice.
Figura 8. Diverse structuri ce pot fi obþinute prin diferite intervenþii silviculturale (prelucratã dupãO’Hara et al. 1994)
Intensitatea intervenþiilor creºte de la stânga la dreapta (i.e. de la tãieri rase lacele de genul codrului grãdinãrit). Tãierile unice (de genul celor rase (a)) producarborete cu structuri uniforme (i.e. cu o singurã clasã de vârstã); cele carepromoveazã regenerarea prin înlãturarea treptatã a arboretului matern (de genulcelor succesive (b) ºi progresive (c)), în funcþie de perioada de regenerare, pot
a b c d
produce atât structuri uniforme dar ºi diversificate (arborete cu 2 clase devârstã sau cu variaþia vârstelor arborilor mai mare de 20 ani); tãierile selec-tive (cum este codrul grãdinãrit, tãierile de conservare º.a. (d)) producarborete cu structuri puternic diversificate (i.e. arbori de diverse dimensiuniaparþinând mai multor generaþii – este acoperitã întreaga gamã de vârste).Limitele trasate pe figurã au caracter orientativ (linie punctatã roºie – limitaîntre tratamente; linie punctatã verde – ochi deschis prin tãiere progresivã).Combinarea acestor metode, în funcþie de realitãþile din teren, pot producestructuri din cele mai variate.
În ceea ce priveºte biodiversitatea, nu trebuie ignorat faptul cã pãdurile suntsisteme dinamice, aflate într-o continuã schimbare. Ca urmare, fiecarestadiu de devoltare al arboretului, de la întemeierea lui pânã la regenerare,are în mod natural propria constelaþie de specii (Figura 9). Este deci absurda se considera cã doar arboretele/pãdurile aflate în stadiul de maturitate(i.e. pãdurile cu structuri divesificate, cu mai multe etaje de vegetaþie ºigeneraþii de arbori) au biodiversitate naturalã ºi cã aceasta este cea maimare biodiversitate pe care o pot avea ºi trebuie sã o aibe pãdurile.
Figura 9. Succesiunea stadiilor de dezvoltare a arboretelor (de la instalare pânã la maturitate-regenerare) ºi succesiunea speciilor adaptate diferitelor structuri (prelucratã dupã Hunter 1999).
În plus, este bine ºtiut cã numeroase specii, pentru satisfacerea necesi-tãþilor (hranã, adãpost, reproducere, creºterea puilor etc.), au nevoie destructuri diverse ale pãdurii (Hunter, 1990). Un exemplu simplu poate ficerbul care foloseºte poienile ºi pãdurile nou întemeiate (rege-nerãri, plantaþii – înainte de a închide starea de masiv) pentru hranã ºiîmperechere, pãdurile tinere încheiate (desiºurile) pentru a se feri de rãpitoriºi pãdurile mature pentru adãpost termic (Hunter, 1990). În acelaºi timpexistã ºi specii adaptate numai unei anumite structuri (i.e. anumit stadiu dedezvoltare al pãdurii), aºa-numitele specii specializate (“specialist species” –Peterken, 1996).
43
44
Figura 10 ilustreazã aceste douã situaþii folosind ca exemplu cerbul ºiciocãnitoarea.
Figura 10. Utilizarea diferenþiatã a structurilor arboretelor de cãtre specii diferite(prelucratã dupã Hunter 1999).
Aºadar, ideea de diversitate biologicã nu trebuie abordatã doar la nivel dearboret (i.e. subparcelã silvicã sau unitate amenajisticã) ci mai ales la nivelde pãdure (i.e. ansamblu de arborete) ºi chiar de peisaj forestier(i.e. landscape – Forman, 1995). Realizarea unui amestec de arborete îndiverse stadii de dezvoltare va asigura astfel întreaga paletã de speciicaracteristice tuturor stadiilor succesionale (i.e. asigurând o diversitate ahabitatelor, prin structuri ºi compoziþii, de la simple la complexe). Un astfelde mozaic este deci de preferat promovãrii aceluiaºi tip de structurã(i.e. utilizãrii aceluiaºi tip de tratament silvic sau a unor tipuri similareca efect asupra structurii) pe suprafeþe extinse, indiferent dacã la nivelde arboret aceastã structurã este una diversificatã. Un ansamblu de structuridiferite (uniforme ºi diversificate) la nivel de peisaj forestier ºi chiar pesuprafeþe mai mari, este beneficã nu numai din punct de vedere biologic (i.e.al conservãrii biodiversitãþii) ci ºi economic, permiþând practicarea uneigame largi de lucrãri agricole ºi silvice ºi deci convieþuirea armonioasãdintre societatea umanã ºi naturã.
Pentru a realiza structurile dorite ºi implicit exercitarea funcþiilor asociate cuaceste structuri, silvicultura trebuie sã îºi adapteze tehnicile la realitãþile dinteren. La fel cum diversitatea ºi complexitatea situaþiilor ce pot sã aparã înnaturã nu pot fi descrise complet în literaturã la fel ºi tehnicile necesareimitãrii acestor situaþii nu pot fi cuprinse detaliat în lucrãrile care descriu ºicele care reglementeazã gospodãrirea pãdurilor. Întotdeauna tehnicile se
vor adapta cerinþelor ºi se va alege o combinaþie de tehnici ºi lucrãri care vaasigura atingerea obiectivelor fixate. Aºadar silvicultura nu trebuie sãrãmânã închistatã în norme ºi definiþii stricte ale tratamentelor ce pot fiaplicate, ea nu trebuie sã fie „prescriptivã” (i.e. nu prescrie exact în detaliiceea ce trebuie fãcut în teren ºi deci nu restricþioneazã adaptareaintervenþiilor la realitãþile din teren sau aplicarea altor metode/tehnici utile înanumite cazuri particulare) ci doar „descriptivã” (i.e. ea descrie tehnicile cepot fi aplicate ºi efectele lor potenþiale, stimulând gândirea ºi creativitateacelor care gospodãresc pãdurile) (Smith 1972). În plus, complexitateaecosistemelor forestiere ºi diversitatea situaþiilor ce pot apãrea în fiecare cazîn parte ne obligã sã privim silvicultura ca o ºtiinþã într-o continuã evoluþie.Aºadar ea trebuie consideratã ca un management adaptativ al pãdurilor (i.e. sebazeazã pe cunoºtinþele existente însã urmãreºte o îmbunãtãþire continuã ºisistematicã a strategiilor ºi practicilor de gospodãrire pe baza experienþeiacumulate în timp – Smith et al. 1997). Doar astfel silvicultura devine nunumai o ºtiinþã ci ºi o artã a gospodãririi pãdurilor aºa cum este de faptdefinitã în “The Dictionary of Forestry” (Helms 1998).
45
46
5. Discuþii ºi concluzii
Creºterea rapidã a populaþiei umane la nivel global, în ciuda progresului dindomeniul ºtiinþei ºi tehnologiei, determinã o presiune tot mai mare asupramediului înconjurãtor. Rata ridicatã de extincþie a speciilor în ultimele deceniiconstituie principalul semnal de alarmã privitor la nevoia de conservare aresurselor naturale. Ca urmare, de-a lungul timpului au apãrut diversemetode de protejare a naturii, biodiversitatea fiind consideratã ca indicator alcalitãþii mediului ºi o dovadã a unei gospodãriri durabile.
Pânã nu demult, conservarea acesteia era vãzutã sub forma unui mozaicîn care zonele afectate antropic (i.e. zone intens gospodãrite, în carestructura naturalã a fost puternic alteratã) alterneazã cu aºa-numitesanctuare ale naturii din care omul ºi activitãþile sale (chiar cele tradiþionale)sunt complet excluse. Aceastã viziune nu mai este consideratã adecvatãavând în vedere atât faptul cã omul a fost prezent în mijlocul naturiide-a lungul mileniilor (i.e. excluderea totalã a sa ºi mai ales a activitãþilortradiþionale ºi durabile, nu reprezintã întoarcerea spre „natural”) cât ºifaptul cã existenþa ºi conservarea acestor insule de biodiversitate înmijlocul zonelor antropizate nu garanteazã perpetuarea tuturor speciilor maiales a celor care necesitã un habitat pe suprafeþe extinse ºi cu structuridiverse (ex. carnivorele mari, specii de pãsãri, mai ales cele migratoare).Ca urmare, în prezent asistãm la o schimbare a acestei viziuni,combinaþia celor douã extreme (gospodãrirea intensivã ºi conservareatotalã) fiind înlocuitã cu o nouã soluþie venitã sã rãspundã cerinþelor complexeale lumii moderne: societatea umanã cu valorile ei se integreazãîn mod durabil în peisajele naturale.
Un astfel de peisaj reprezintã un mozaic format din rezervaþii strict protejate,zone gospodãrite de cãtre comunitãþile locale pentru obiective multiple,pãduri naturale în care se practicã un management extensiv ºi durabil(pentru lemn ºi alte produse ale pãdurii) ºi plantaþii forestiere gospodãriteintensiv pentru satisfacerea necesitãþilor de lemn ale societãþii (McNeely1994). Figura 11 prezintã douã situaþii de acest gen, una din etajul colinar ºialta din cel montan. Prima zonã include localitãþi, terenuri cu destinaþieagricolã gospodãrite intensiv ºi pãduri de foioase care îndeplinesc diferitefuncþii (inclusiv un sit de interes comunitar propus pentru habitatul prioritar91H0 *Vegetaþie forestierã panonicã cu Quercus pubescens). Cea de-adoua subliniazã existenþa terenurilor agricole folosite pentru pãºunat dar mai
ales a terenurilor forestiere protejate (sit de interes comunitar propus pentruhabitatul prioritar 91D0 *Turbãrii cu vegetaþie forestierã) în mozaic cu celegospodãrite intensiv (molidiºuri regenerate prin tãieri rase ºi plantaþii).
Figura 11. Peisaje diversificate:
47
a. Zona satului Seleuº (jud. Mureº) cu pãduri, pajiºti ºi fâneþe, livezi de pomi fructiferi;
b. Munþii Nemira: în plan apropiat – plantaþie de molid, în vale – tinovul cu pin silvestru de la Apa Roºie,în plan îndepãrtat – pãºuni montane ºi pãduri de molid ºi fag aparþinând comunitãþilor locale din zonã.
În concluzie, aºa cum s-a menþionat ºi în capitolul anterior, definiþia biodiver-sitãþii trebuie sã includã ºi valorile sociale ºi culturale ale comunitãþilorlocale. Aºadar, omul ºi societatea sunt parte a ecosistemelor, scopul con-servãrii devenind convieþuirea armonioasã a comunitãþilor umane în mijloculnaturii. Categoric o astfel de soluþie reclamã gospodãrirea pãdurilor pentruobiective multiple. Aºa cum, cu secole în urmã, obiectivul principal (însã nusingurul) era producerea de material lemnos, în ultimele decenii asistãm lao schimbare radicalã, conservarea biodiversitãþii ºi producerea unor serviciide mediu (reducerea poluãrii atmosferice, combaterea eroziunii, asigurarearesurselor de apã, fixarea carbonului pentru combaterea fenomenului deîncãlzire globalã º.a.) devenind cel puþin la fel de importante sau chiar maiimportante în unele cazuri (Smith et al., 1997). Cu toate acestea, nu se poatespune cã definiþia silviculturii trebuie schimbatã. Nu obiectul silviculturii s-aschimbat ci asistãm doar la rearanjarea þelurilor ei (i.e. schimbarea importanþeilor) datoritã diversificãrii obiectivelor societãþii în condiþiile creºterii populaþieiumane ºi reducerii resurselor naturale. Aºadar silvicultura trebuie doar sã îºiadapteze tehnicile ºi tratamentele pentru a rãspunde cerinþelor tot mai diver-sificate ale societãþii de azi, mult mai complexe ºi mai dificil de realizat faþãde cele din trecut. Chiar dacã gestionarea resurselor trebuie gânditã la nivelglobal, atât tipul de intervenþii silvice permise cât ºi intensitatea acestoratrebuie decise de la caz la caz în funcþie de prioritãþile comunitãþii locale ºide realitatea existentã în teren. Aceasta însumeazã de fapt principiulcuprins în Convenþia asupra Diversitãþii Biologice conform cãreia trebuie „sãgândim global ºi sã acþionãm local” (Cristea et Denaeyer, 2004). Trebuieînsã subliniat ºi reþinut faptul cã, indiferent de scara de abordare, succesulactivitãþilor de management este condiþionat mai mult ca oricând de infor-marea, consultarea ºi implicarea în procesul decizional a comunitãþilor ºi atuturor factorilor direct interesaþi.
Cele douã concepte prezentate în materialul de faþã se încadreazã în aceastãnouã viziune asupra gospodãririi resurselor naturale în acord cu conservarea bio-diversitãþii. Ele nu sunt total distincte având în vedere faptul cã pãdurile din siturileNatura 2000 pot fi încadrate dupã caz, fie în categoria PVRC 1 fie în categoriaPVRC 3. Pe de altã parte, cu toate cã ambele concepte urmãresc conservareaunor valori deosebite, nu doar biologice ci ºi economice, sociale ºi culturale alesocietãþii umane, existã câteva mici diferenþe care meritã a fi menþionate aici:
48
Conceptul de Pãduri cu Valoare Ridicatã de Conservare este aplicabil lanivel global nu numai la nivel european (aºa cum este Natura 2000).
Comparativ cu conceptul de PVRC, Reþeua Ecologicã Natura 2000 nu serezumã doar la ecosistemele forestiere ci cuprinde întreaga gama de speciiºi habitate considerate a fi de interes comunitar (i.e. la nivelul UniuniiEuropene).
49
În timp ce identificarea ºi gospodãrirea adecvatã a PVRC este un procesvoluntar, prin care proprietarii ºi administratorii dovedesc practicareaunei silviculturi responsabile, implementarea Reþelei Natura 2000 este oobligaþie a fiecãrui stat membru al Uniunii Europene fiind una din condiþiileimpuse la aderare. Ca urmare, implementarea procesului la nivelnaþional este obligatorie ºi ca atare, reglementatã prin lege.
Atât Pãdurile cu Valoare Ridicatã de Conservare cât ºi Reþeaua Ecologicã Natura2000 au legãturã directã cu ecosistemele forestiere ºi gospodãrirea acestora.Chiar dacã silvicultura nu s-a rezumat niciodatã doar exploatarea resurselorforestiere (în principal producþia de lemn), acum este chematã mai mult caoricând sã contribuie la menþinerea biodiversitãþii printr-un managementresponsabil care sã corespundã nevoilor diverse ale societãþii umane din zilelenoastre. Complexitatea ecosistemelor naturale ºi faptul cã obiectivele degospodãrire, într-o lume aflatã în plinã schimbare, se pot modifica pe parcursulunui ciclu de producþie, ne obligã sã aplicãm ecosistemelor forestiere unmanagement adaptativ aºa cum s-a subliniat anterior. Doar printr-o adaptare ºiîmbunãtãþire continuã a modului de gospodãrire a pãdurilor se pot gãsi soluþiileoptime necesare unei convieþuiri durabile om – naturã.
În încheiere, autorul îºi exprimã speranþa cã informaþiile prezentate aiciprivind noile concepte referitoare la conservarea biodiversitãþii printr-ogospodãrire durabilã ºi o dezvoltare armonioasã a comunitãþilor umane înmijlocul naturii, vor fi utile atât în pregãtirea studenþilor din facultãþile cuprofil biologic ºi mai ales forestier cât ºi în educarea ºi conºtientizareacorespunzãtoare a publicului larg.
Autorul mulþumeºte pentru recomandãrile privind conþinutul lucrãrii fãcute de cãtre:
* Gabriel Lazãr – din partea Institutului de Cercetãri ºi Amenajãri Silvice din Braºov* ªtefan Bogdan Candrea Bozga – din partea S.C. Forest Design S.R.L., Braºov* Erika Stanciu, George Dinicu, Maria Mihul, Marius Turticã – din partea WWFDCP România
* Laura Bouriaud ºi Marian Drãgoi – din partea Universitãþii ªtefan cel Mare dinSuceava
* Irina Goia ºi Ioan Ghira – din partea Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca* Iuliana Gheorghe – din partea Universitãþii Ecologice din Bucureºti* Marian Tudor – din partea Universitãþii „Ovidius” din Constanþa* Hernea Cornelia – din partea Universitãþii de ªtiinþe Agricole ºi MedicinãVeterinarã a Banatului, Timiºoara
* Cristian Remus Papp – din partea Eco România* Candrea Adina Nicoleta – din partea Universitãþii Transilvania din Braºov.
De asemenea mulþumeºte pentru sugestiile primite din partea S.C. Green Steps S.R.L. privinddesign-ul lucrãrii.
50
6. Bibliografie
Angelstam, P., Persson, R., and Schlaepfer R. 2004. The sustainable forestmanagement vision and biodiversity – barriers and bridges for implementationin actual landscapes. Ecological Bulletins 51: 29-49.
Appleton M. R., Ghid pentru Elaborarea Planurilor de Management pentruariile protejate din România, Proiectul Managementul ConservãriiBiodiversitãþii din România RO-GE-44176
Barnes, B. V., Zak, D. R., Denton, S. R., Spurr, S. H. 1998. Forest Ecology,4th edition. John Wiley & Sons, Inc., New York – USA. 774 p.
Cristea, V., Denaeyer, S. 2004. De la biodiversitate la OGM-uri. EdituraEikon, Cluj-Napoca, 164 p.
Daniel, T. W., Helms, J. A., Baker, F. S. 1979. Principles of Silviculture, 2nded., McGraw-Hill, Inc., New York – USA, 500 p.
Djurberg, H., Stenmark, P., Vollbrecht, G. 2004. IKEA’s contribution tosustainable forest management. Ecological Bulletins 51: 93-99.
Florescu, I. I., Nicolescu, N. V. 1996. Silvicultura, Vol. I – Studiul Pãdurii.Editura Lux Libris, Braºov 210 p.
Forman, R.T.T. 1995. Land mosaics. Cambridge University Press,Cambridge, United Kingdom, 632 p.
Helms, J. A. (editor) 1998. The Dictionary of Forestry. Society of AmericanForesters, USA, 210 p.
Hunter M. L. Jr. 1990. Wildlife, Forests and Forestry: Principles of ManagingForests for Biological Diversity. Prentice Hall International Ltd London,370 p.
Hunter M. L. Jr. 1999. Maintaining biodiversity in forest ecosystems.Cambridge University Press, Cambridge, United Kingdom, 698 p.
Jennings, S., Nussbaum, R., Judd, N., Evans, T. 2003. The HighConservation Value Forest Toolkit, 1st edition, Part I: Introduction.ProForest, Oxford, UK. 21 p.
Krebs, C. J. 2001. Ecology – The Experimental Analysis of Distribution andAbundance, 5th edition. Benjamin Cummings, an imprint of AddisonWesley Longman, Inc., San Francisco, USA. 695 p.
Leahu, I. 2001. Amenajarea pãdurilor, Editura Didacticã ºi Pedagogicã R.A.,Bucureºti, 616 p.
Loehle, C., Wein, G. 1994. Landscape habitat diversity: a multiscaleinformation theory approach. Ecological Modelling 73: 311-329.
Magurran, A. E. 1988. Ecological diversity and its measurement. PrincetonUniversity Press, Princeton, NJ – USA, 179 p.
McNeely, J. 1994. Lessons from the past: forest and biodiversity. BiodiversityConservation 2: 2-20.
Noss, R. F. 1990. Indicators for monitoring biodiversity: a hierarchicalapproach. Conservation Biology, 4: 355-364.
O’Hara, K. L., Seymour, R. S., Tesch, S. D., Guldin, J. M.1994. Silvicultureand the changing profession of forestry: Providing leadership forimplementing shifting paradigms. Journal of Forestry 92(1): 8-13.
Peterken, G. F. 1996. Natural Woodland: Ecology and Conservation inNorthern Temperate Regions. Cambridge University Press, Cambridge,United Kingdom, 522 p.
ProForest 2003. The High Conservation Value Forest Toolkit. Part 3 –Identifying and manageing High Conservation Value Forests: a guidefor forests managers. Oxford, 62 p.
Schneider E., Drãgulescu 2005. Habitate ºi situri de interes comunitar C.,Edit. Universitãþii „Lucian Blaga” Sibiu, 167 p.
Smith, D.M. 1972. The continuing evolution of silvicultural practice. Journalof Forestry 70: 89-92
Smith, D. M., Larson, B. C., Kelty, M. J., Ashton, P. M. S. 1997. The practiceof silviculture – applied forest ecology, 9th edition. John Willey & Sons,Inc., New York – USA, 537 p.
Stãncioiu P. T., Lazãr, G., Tudoran, Gh., Candrea Bozga, ªt. B., PredoiuGh., ªofletea N. 2008. Habitate forestiere de interes comunitar incluseîn proiectul LIFE05 NAT/RO/000176: „Habitate prioritare alpine,subalpine ºi forestiere din România” – Mãsuri de gospodãrire. EdituraUniversitãþii Transilvania din Braºov
Tucker G. (ed.), Anastasiu P., Barbos M., Gafta D., Goriup P., Mountford J.O.,Paucã-Comãnescu M., Stãnciou P.T. 2008. Outline proposals for Natura2000 conservation measures under the National Rural DevelopmentProgramme. Prepared as part of PHARE project RO 2004/016–772.03.03/06.01
51
52
Whittaker, R.H. 1960. Vegetation of the Siskiyou mountains, Oregon andCalifornia. Ecological Monographs 30:279-338.
Whittaker, R.H. 1972. Evolution and measurement of species diversity.Taxon 21: 213-251
Whittaker, R.H. 1975. Communities and ecosystems, 2nd edition. MacMillan,New York – USA, 385 p.
Whittaker, R.H. 1977. Species diversity in land communities. EvolutionaryBiology 10:1-67.
Wilson, M. V., Shmida, A. 1984. Measuring beta diversity with presence-absencedata. Journal of Ecology 72: 1055-1064.
Wolda, H. 1981. Similarity indices, sample size and diversity. Oecologia 50:296-302.
*Comisia Europeanã - Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelornaturale ºi a speciilor de florã ºi faunã sãlbatice
*Comisia Europeanã - Directiva 79/409 EEC privind conservarea pãsãrilor sãlbatice
*Comisia Europeanã - Reþeaua Ecologicã Natura 2000 - website-ul oficial(http://ec.europa.eu/environment/life/life/natura2000.htm)
*MAPDR 2005. Raport privind starea pãdurilor României în anul 2005. MinisterulAgriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii Rurale.
*Ministerul Apelor, Pãdurilor ºi Protecþiei Mediului, 2000 – 5. Norme tehnicepentru amenajarea pãdurilor, 163 p.
*MCPFE 1993. Resolution H1 of the Ministerial Conference on the Protection ofForests in Europe. Helsinki, Finland
*Ministerul Silviculturii, 1986. Norme tehnice pentru amenajarea pãdurilor,Bucureºti, 198 p.
*Ministerul Silviculturii, 1988. Norme tehnice pentru alegerea ºi aplicarea trata-mentelor, Bucureºti, 98 p.
*ONU (Organizaþia Naþiunilor Unite) - Website-ul oficial al Diviziei pentruDezvoltare Durabilã (http://www.un.org/esa/sustdev/)
*WWF–DCP 2005. Ghid practic pentru identificarea pãdurilor cu valoare ridicatãde conservare – cooperare între World Wide Fund for Nature, Danube –Carpathian Programme ºi IKEA pentru proiecte în domeniul forestier. WorldWide Fund for Nature, Danube – Carpathian Programme, 103 p.
7. Index de termeni tehnici
54
B
biodiversitate
C
certificarea pãdurilor
certificarea managementuluiforestier
clasã de vârstã
grafice, peisagistice, geologice,paleontologice, speologice saude altã naturã, cu valoareecologicã, ºtiinþificã ori cultu-ralã deosebitã, care are unregim special de protecþie ºiconservare stabilit conformprevederilor legale.
A
amenajament silvic
arboret
arboret, structurã
arie naturalã protejatã
caracteristicã a arboretuluiexprimatã prin diverse elementestructurale atât în plan orizontal(e.g. compoziþia specificã, consis-tenþa, desime, densitate, grad deumbrire al arboretului, diametrulmediu al arboretului, suprafaþa debazã, diametrul mediu alcoroanelor, suprafaþa proiecþieiorizontale a coroanelor etc.) cât ºiîn plan vertical (etajarea arbore-tului, profilul arboretului, închide-rea arboretului, înalþimea medie,lungimea medie a coroaneloretc.) (5)
1. porþiune de pãdure dis-tinctã, omogenã sub raportulcondiþiilor staþionale, de vegetaþieºi structurã, suficient de întinsãpentru a putea face obiectulgospodãririi (minim 0.25 ha);2. ecosistem forestier elementar(15)
lucrare multi-disciplinarã cecuprinde un sistem de mãsuripentru organizarea ºi conducereaunei pãduri spre starea ceamai corespunzãtoare funcþiilormultiple ecologice, economiceºi sociale (15)
zonã terestrã, acvaticã sausubteranã în care existã speciide plante ºi animale sãlbatice,elemente ºi formaþiuni biogeo-
variabilitatea organismelor viide orice fel (incluzând, printrealtele, ecosisteme terestre,marine ºi alte ecosistemeacvatice) ºi complexele eco-logice din care acestea facparte; aceasta include diversi-tatea intra- ºi interspecificã ºidiversitatea ecosistemelor (4)
v. certificarea managementuluiforestier
procesul de verificare a modu-lui de gospodãrire a pãdurilordin punct de vedere al respec-tãrii anumitor reguli (stan-darde) de naturã legislativã,tehnicã, organizatoricã, socialã,economicã ºi ecologicã
diviziune în sistemul de clasifi-care a arboretelor în raport cu
55
clasificare funcþionalã apãdurilor (zonare funcþionalãa pãdurilor)
codriºor
codru bãtrân
codru grãdinãrit
codru mijlociu
compoziþia arboretului
D
desiº
dezvoltare durabilã
diversitate biologicã
vârsta lor. Clasa de vârstã estede 20 ani la pãdurile gospo-dãrite în regimul codru, de 10ani la cele de foioase tarigospodãrite în crâng ºi de 5ani la zãvoaiele de plop ºisalcie (15)
sistemul de încadrare a arbo-retelor în raport cu funcþia pri-oritarã atribuitã acestora (pro-tecþie sau producþie ºi pro-tecþie)
reprezintã faza de trecere lamaturitate a arboretului. Coin-cide cu perioada cânddiametrul mediu în arboreteste între 21 ºi 35 cm.Creºterile în înãlþime slãbesccontinuu, în timp ce creºterileîn grosime, volum ºi substanþãuscatã ajung sã culmineze ºiapoi sã scadã (v. ºi stadiu dedezvoltare) (5)
faza în care arborii bãtrânirãmaºi în picioare sunt la limi-ta longevitãþii fiziologice ºiprezintã evidente semne delâncezealã ºi uscare (v. ºi sta-diu de dezvoltare) (5))
tratament silvic ce constã înextragerea pe alese (dupãanumite criterii), de ici ºi decolo, a câte unui arbore sau
a unor grupe mici de arbori,regenerarea golurilor rãmasefiind asiguratã natural, dinsãmânþã. (v. ºi tratamentsilvic) (6)
fazã de dezvoltare care coin-cide cu perioada când dia-metrul mediu în arboret esteîntre 35 ºi 50 cm. Se considerãde fapt încheiatã când creº-terea curentã ºi medie aarboretului intrã în declin, fiindinferioarã pierderilor de bio-masã (v. ºi stadiu de dez-voltare) (5)
exprimã sintetic pondereaspeciilor de arbori dintr-unarboret
fazã de dezvoltare care începeodatã cu constituirea stãrii demasiv ºi dureazã pânã laînceperea elagajului natural (v.ºi stadiu de dezvoltare) (5)
reprezintã acel tip de dez-voltare care satisface nece-sitãþile prezentului fãrã însã acompromite ºansa generaþiilorviitoare de a-ºi satisface pro-priile necesitãþi (3)
v. biodiversitate
56
HH
habitat
hãrþi amenajistice
M
management adaptativ
management durabil al pãdurilor
E
ecosistem
F
fondul forestier naþional
funcþiile pãdurii
G
gestionare durabilã
gospodãrire durabilã
o comunitate de organismeîmpreunã cu spaþiul fizic încare trãiesc ºi cu care inter-acþioneazã formând o unitateecologicã (13)
pãdurile, terenurile destinateîmpãduririi, cele care servescnevoilor de culturã, producþieori administraþie silvicã,iazurile, albiile pâraielor, precum ºi terenurile neproduc-tive, incluse în amenaja-mentele silvice, în condiþiilelegii, indiferent de natura drep-tului de proprietate. (12)
v. clasificare funcþionalã apãdurilor
v. management durabil
v. management durabil
în lucrarea de faþã, termenulde „habitat” este folosit în sensul Directivei Europene92/43/CEE: “zone terestre sauacvatice, în stare naturalã sauseminaturalã, ce se diferenþi-azã prin caracteristici geo-grafice, abiotice ºi biotice”
materiale cartografice derivatedupã planuri topografice careservesc pentru punerea în evi-denþã a unor caracteristici alepãdurilor ºi a lucrãrilor ce trebuie executate; sunt lascara 1:10000, 1:20000 (pen-tru unitãþi de producþie dincadrul unui ocol silvic) sau1:50000 (la nivel de ocol silvic)(15)
management bazat pe cunoº-tinþele existente însã careurmãreºte o îmbunãtãþire con-tinuã ºi sistematicã a strate-giilor ºi practicilor de gospo-dãrire pe baza experienþeiacumulate în timp (20)
reprezintã gospodãrirea tere-
57
nurilor forestiere, într-un modºi într-un ritm care menþinebiodiversitatea, productivi-tatea, capacitatea de regener-are, vitalitatea lor precum ºipotenþialul acestora de a împli-ni, acum ºi în viitor, funcþiileecologice, economice ºisociale la nivel local, naþionalºi global. În plus acest mod degospodãrire nu trebuie sãcauzeze deteriorarea altorecosisteme. (14)
NN
nuieliº
P
parcuri naturale
fazã de dezvoltare ce începeodatã cu elagajul natural alarborilor ºi se considerãîncheiatã când majoritateaarborilor componenþi ajung ladiametrul de 5 cm. Creºtereaîn înãlþime, diferenþierea arbo-rilor ºi eliminarea naturalã seintensificã tot mai mult, înarborete amestecate existândpericolul eliminãrii speciilorîncet crescãtoare (v. ºi stadiude dezvoltare) (5)
creat o zonã distinctã, cu val-oare semnificativã peisagisticãºi/sau culturalã, deseori cu omare diversitate biologicã. (17)
acele arii naturale protejate alecãror scopuri sunt protecþia ºiconservarea unor ansambluripeisagistice în care interacþi-unea activitãþilor umane cunatura de-a lungul timpului a
parcuri naþionale
pãdure
pãduri artificiale
pãduri-perdele
pãdure, tip de ~
acele arii naturale protejate alecãror scopuri sunt protecþia ºiconservarea unor eºantioanereprezentative pentru spaþiulbiogeografic naþional, cuprin-zând elemente naturale cu valoare deosebitã sub aspec-tul fizico-geografic, floristic,faunistic, hidrologic, geologic,paleontologic, speologic, pe-dologic sau de altã naturã,oferind posibilitatea vizitãrii înscopuri ºtiinþifice, educa-tive, recreative ºi turistice. (17)
1. grupare deasã de arboricare trãiesc în strânsã interde-pendenþã între ei, cu celelalteplante ºi animale ºi cu factoriide mediu, realizând astfel ocomunitate de viaþã complexãdar unitarã, capabilã sã îndepli-neascã multiple funcþii ecolo-gice ºi social-economice (5)2. ansamblu de arborete
pãduri modificate esenþial subraportul compoziþiei ºi struc-turii (8)
v. perdele de protecþie
unitatea fundamentalã de
58
perturbare naturalã
plan de management
plantaþie
populaþia
prãjiniº
produse ecologice
un eveniment relativ discret întimp, care modificã structuraecosistemului forestier, schim-bând disponibilitatea resur-selor, a substratului sau amediului fizic (18)
pãriº
peisaj forestier
perdele de protecþie
perioadã de regenerare
clasificare tipologicã ce reu-neºte porþiunile de pãdureomogene ca vegetaþie ºi staþi-une, permiþând aplicarea cuaceleaºi rezultate a aceluiaºigen de mãsuri culturale (5)
ultima fazã din etapa tinereþii,începe de la diametrul mediude 10 cm ºi dureazã pânãcând acesta ajunge la 20 cm,încheindu-se de fapt odatã cuprima fructificaþie. Se caracte-rizeazã prin culminarea creº-terii curente în înãlþime, inten-sificare creºterilor în grosime,dezvoltarea susþinutã a sis-temului radicelar ºi realizareacelei mai bogate mase foliarepe unitate de suprafaþã (v. ºistadiu de dezvoltare) (5)
o reþea de pãduri, pajiºti, zoneumede ºi alte tipuri de habitatecare formeazã împreunã unmozaic heterogen (7)
vegetaþie forestierã instalatã înscopul protejãrii unor obiectiveeconomice sau sociale de acþi-unea negativã a unor factori demediu sau antropici.
este o subdiviziune a cicluluide producþie pe parcursulcãreia urmeazã sã se exploa-teze ºi sã se regenereze inte-gral o anumitã suprafaþã depãdure (6)
document oficial ce urmãreºterealizarea unui managementeficient, productiv ºi adaptabilal ariei protejate (1)
arboret rezultat în urma plan-tãrii sau chiar însãmânþãriiartificiale (i.e. de cãtre om)(10)
un ansamblu de indivizi înrudiþicare se reproduc sexuat,ocupã acelaºi teritoriu, au strã-moºi ºi descendenþi comuni,precum ºi un anumit fond degene (i.e. genofond) (19)
faza de dezvoltare care sereferã la intervalul de timp încare diametrul mediu al arbo-rilor este cuprins între 5 ºi 10cm. Creºterea în înãlþime seintensificã tot mai mult, eliminarea naturalã ºi elagajulnatural sunt active, competiþiainter ºi intra-specificã devin totmai susþinute (v. ºi stadiu dedezvoltare) (5)
produse agroalimentare obþi-nute fãrã fãrã utilizarea pro-
59
duselor chimice de sintezã, înconformitate cu regulile deproducþie ecologicã prevãzutede lege, care respectã stan-dardele, ghidurile ºi caietelede sarcini naþionale ºi suntatestate de un organism deinspecþie ºi certificare înfiinþatîn acest scop; aceste produsepot fi etichetate astfel încât sãinformeze cumpãrãtorul cãprodusele (sau ingredienteledin produse) au fost obþinute înconformitate cu metodele deproducþie ecologicã (16)
R
regenerare
regim silvic
rezervaþia biosferei
SS
silviculturã responsabilã
specia
specia, areal natural
specie ameninþatã
specie endemicã
specie periclitatã
1. puieþi ai unei specii dearbori, prezenþi în arboret 2. procesul de înlocuire a ge-neraþiei mature de arbori cuuna tânãrã (în mod natural sauartificial) (10)
un sistem de norme tehnicesilvice, economice ºi juridiceprivind amenajarea, cultura,exploatarea, protecþia ºi pazafondului forestier naþional,având ca finalitate asigurareagospodãririi durabile a ecosis-temelor forestiere. (12)
arie naturalã protejatã al cãreiscop este protecþia ºi conser-varea unor zone de habitatnatural ºi a diversitãþii biolo-gice specifice (17)
termen asociat cu gos-podãrirea durabilã a resurselorforestiere ºi gestionarearesponsabilã a acestora; v.management durabil alpãdurilor
o comunitate de populaþii carese pot încruciºa între ele ºicare sunt izolate reproductivde alte comunitãþi similare.Indivizii care alcãtuiesc ospecie se pot încruciºa sexuatnelimitat între ei, având unfond de gene comun (19)
teritoriul în care o specietrãieºte ºi se reproduce în modnatural (10)
specie care în urma evaluãrilornu se încadreazã în nici unadin categoriile: critic periclitatã,periclitatã, vulnerabilã, darcare prezintã indicii de a fiîncadrabilã în una din acestea,în viitorul apropiat (8)
specie care trãieºte în cadrulunui teritoriu limitat (i.e. existãdoar într-o anumitã zonã) (8)
specie în pericol de dispariþiedin mediul natural (i.e. starespontanã), întrucât îndeplineºte
60
etapã distinctã în dezvoltareaarboretelor caracterizatã prinanumite procese ºi trãsãturicaracterstice (5)
stadiu de dezvoltare (fazã de dezvoltare)
subparcelã silvicã
T
taxon
tãieri de conservare
specie rarã
specie vulnerabilã
stadiu succesional
stare de masiv
oricare dintre criteriile A – E dinsistemul de clasificare IUCNpentru specii periclitate7. (8)
specia ale cãrei populaþii suntreduse din punctul de vedere aldistribuþiei sau/ºi numeric ºi carechiar dacã nu sunt în prezentpericlitate sau vulnerabile riscãsã devinã. Aceste specii suntlocalizate pe arii geograficerestrânse sau sunt rar dispersatepe suprafeþe largi (17)
specie în pericol de dispariþiedin mediul natural (i.e. starespontanã), întrucât îndepli-neºte oricare dintre criteriile A – E din sistemul de clasifi-care IUCN pentru specii vul-nerabile8 (8)
o subdiviziune a procesuluisuccesional caracterizatã de oanumitã compoziþie specificãºi structurã (2)
momentul în care masa exem-plarelor componente realizeazão desime suficientã pentru caacestea sã se condiþioneze reci-proc în creºtere ºi dezvoltare.Doar prin atingerea stãrii demasiv se realizeazã mediulintern specific pãdurii (i.e. diferenþaîntre pãdure ºi grupare de arbori)
o porþiune de pãdure distinctãdin cadrul unei parcele,omogenã în ceea ce priveºtevegetaþia forestierã ºi condiþiilestaþionale însã diferitã dintr-unanumit punct de vedere deporþiunile vecine. În principiuse suprapune peste unarboret, însã nu întotdeauna.Este unitatea de bazã agospodãririi pãdurilor (11)
7,8 Detalii la adresa: http://www.iucnredlist.org/info/categories_criteria2001
un grup monofiletic de orga-nisme care se diferenþiazãprintr-un set de caractere ºieste suficient de distinct pentrua i se cuveni un nume; cate-goriile de bazã sunt: specia,genul, familia, ordinul, clasa ºiîncrengãtura (8)
fac parte din categorialucrãrilor de conservare; suntintervenþii silvotehnice aplicateîn arborete mature (ajunse la
61
tãieri progresive
tãieri rase
tãieri succesive
tratament silvic ce se ba-zeazã pe exploatarea printr-osingurã tãiere a arboretuluiajuns la termenul exploatãrii,regenerarea urmând sã seproducã (natural sau artifi-cial) în condiþiile bioecologicespecifice terenului descoperit(v. ºi tratament silvic) (6)
tratament silvic bazat pe parcur-gerea întregii suprafeþe de rege-nerat cu douã sau mai multetãieri repetate într-o anumitãperioadã, prin care se extragetreptat ºi uniform arboretul bãtrâncreîndu-se condiþii favorabileinstalãrii ºi dezvoltãrii sub masiva unui nou arboret (v. ºi trata-ment silvic) (6)
vârsta exploatabilitãþii de rege-nerare) cu rol de protecþie; nuurmãresc recoltarea de materi-al lemnos ca scop în sine, rolullor este acela de asigura per-manenþa pãdurii ºi a funcþiiloratribuite acesteia (9)
tratament silvic bazat peaplicarea de tãieri repetate,neuniforme, concentrate înanumite ochiuri împrãºtiateneregulat în cuprinsul pã-durii, urmãrind instalarea ºidezvoltarea seminþiºului na-tural la adãpostul masivuluipânã la consitutirea nouluiarboret (v. ºi tratament silvic) (6)
unitate taxonomicã de bazãa tipologiei forestiere, caregrupeazã toate arboreteleconstituite din aceeaºispecie sau amestec despecii, care se gãsesc insta-late în staþiuni asemãnãtoareºi vegeteazã la fel de vigurosºi care sunt capabile sãreacþioneze în acelaºi mod lamãsurile culturale ce li s-araplica. (21)
este constituit prin grupareacategoriilor funcþionale cugrad similar de intensitate afuncþiilor atribuite arboretelorcomponente
pãduri cu funcþii speciale pen-tru ocrotirea naturii pentrucare, prin lege, este interzisãorice fel de exploatare de lemnsau de alte produse fãrã apro-barea organului competent,prevãzut de lege (15)
pãduri cu funcþii speciale deprotecþie situate în staþiuni cucondiþii grele sub raport eco-logic, precum ºi arboretele încare nu este posibilã sauadmisã recoltarea de masãlemnoasã, impunându-se numailucrãri speciale de conser-vare (15)
tip de pãdure
tipul funcþional
tipul funcþional I
tipul funcþional II
62
tipul funcþional III
tip natural fundamental de pãdure
tratament silvic
U
unitate amenajisticã
pãduri cu funcþii speciale deprotecþie pentru care nu seadmit de regulã decât trata-mente intensive – cadru grã-dinãrit, cvasigrãdinãrit (15)
tip de pãdure instalat în modnatural, pe un anumit terito-riu, de mai multe generaþii,aºa încât prezintã o strânsãconcordanþã între vegetaþieºi staþiune. (21) (sinonim tipde pãdure aflat în stadiu climax).
în sens restrâns, reprezintãmodul special în care seface exploatarea ºi se asigurã regenerarea uneipãduri în cadrul aceluiaºiregim, în vederea atingeriiunui anumit scop. În senslarg, tratamentul includeîntreg complexul de mãsurisilvo-tehnice prin care o pãdure este condusã de la întemeiere pânã laexploatare ºi regenerare, înconformitate cu þelurile fixate (6)
v. subparcelã silvicã
Lista lucrãrilor utilizate pentru definirea termenilor din Index
(1) Appleton M. R., Ghid pentru Elaborarea Planurilor de Management pentru ariile protejate din România, Proiectul Managementul Conservãrii Biodiversitãþii din România RO-GE-44176
(2) Barnes, B. V., Zak, D. R., Denton, S. R., Spurr, S. H. 1998. Forest Ecology, 4th edition. John Wiley & Sons, Inc., New York – USA. 774 p
(3) Comisia Mondialã a Mediului ºi Dezvoltãrii, Raport - 1987
(4) Convenþia pentru Diversitatea Biologicã, adoptatã în cadrul Conferinþei asupra Mediului Înconjurãtor ºi a Dezvoltãrii de la Rio de Janeiro (1992)
(5) Florescu, I. I., Nicolescu, N. V. 1996. Silviculturã, Vol. I – Studiul Pãdurii. Editura Lux Libris, Braºov 210 p.
(6) Florescu, I. I., Nicolescu, N. V. 1998. Silviculturã, Vol. II – Silvotehnica. Editura Universitãþii Transilvania din Braºov, 194 p.
(7) Forman R TT 1995 Land mosaics. Cambridge University Press, Cambridge, United Kingdom, 632 p.
(8) WWF–DCP 2005. Ghid practic pentru identificarea pãdurilor cu valoare ridi-catã de conservare – cooperare între World Wide Fund for Nature, Danube – Carpathian Programme ºi IKEA pentru proiecte în domeniul forestier. World Wide Fund for Nature, Danube – Carpathian Programme, 103 p.
(9) Giurgiu, V.1988. Amenajarea pãdurilor cu funcþii multiple, Editura Ceres, Bucureºti, 289 p.
(10) Helms, A.1998. The Dictionary of Forestry. The Society of American Foresters, USA, 210 p.
(11) Leahu, I. 2001. Amenajarea pãdurilor, Editura Didacticã ºi Pedagogicã R.A., Bucureºti, 616 p.
(12) Legea 26/1996 Codul Silvic
63
64
(13) Lincoln, R. J., Boxshall, G. A., Clark, P. F., 1982. A dictionary of ecology, evolution and systematics. Cambridge University Press, Cambridge. 298 p.
(14)MCPFE 1993. Resolution H1 of the Ministerial Conference on the Protection of Forests in Europe. Helsinki, Finland
(15) Ministerul Apelor, Pãdurilor ºi Protecþiei Mediului, 2000 – 5. Norme tehnice pentru amenajarea pãdurilor, 163 p.
(16)Ordonanþa de Urgenþã nr. 34/2000 privind produsele agro-alimentare ecologice
(17) Ordonanþa de Urgenþã nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei ºi faunei sãlbatice
(18) Pickett, S. T.A., White, P.S. (eds.), 1985. The ecology of natural disturbance and patch dynamics. Academic Press. Orlando, p. 1-13.
(19) Raicu P., Coman, N., Stugren, B., Duma, D., Mãrãscu, F. 1998. Biologie – Geneticã ºi Evoluþionism, Manual pentru Clasa a XII a. Editura Didacticã ºi Pedagogicã R.A., Bucureºti, 221 p.
(20) Smith, D.M., Larson, B. C., Kelty, M. J., Ashton, P. M. S. 1997. The practice of silviculture – applied forest ecology, 9th edition. John Willey & Sons, Inc., New York – USA, 537 p.
(21) Negulescu E.G., Ciumac G. 1959. Silvicultura. Editura Agro-Silvicã de Stat, Bucureºti, 886 p.
8. ANEXE
Anexa I
Categoriile IUCN de arii protejate (preluate dupã Appleton M.R. )
CATEGORIA Ia: Rezervaþii Naturale Stricte: arii protejate administrate în special pentru interes ºtiinþific (echivalent în România – Rezervaþiile ºtiinþifice)
O zonã terestrã ºi/sau marinã ce include ecosisteme, caracteristici geologiceºi geomorfologice ºi/sau specii reprezentative sau cu o valoare remarcabilã,destinate în principal pentru cercetare ºtiinþificã ºi/sau monitorizare demediu.
CATEGORIA Ib: Zonã de sãlbãticie: arie protejatã administratã în special pentru protecþia zonelor naturale sãlbatice
O suprafaþã terestrã ºi/sau marinã întinsã, nemodificatã sau puþin modificatã,ce îºi menþine caracterul ei natural, fãrã a include aºezãri umane perma-nente sau semnificative, care este protejatã ºi administratã pentrumenþinerea caracteristicilor naturale.
CATEGORIA II: Parc Naþional: arie protejatã administratã în special pen-tru protejarea ecosistemelor ºi recreere (echivalent în România – Parcurile naþionale)
O zonã terestrã ºi/sau marinã desemnatã:
CATEGORIA III: Monument al Naturii: arie protejatã administratã în spe-cial pentru conservarea caracteristicilor naturale specifice (echivalent înRomânia – Monument al naturii)
O zonã ce conþine una sau mai multe caracteristici naturale sau natural/
sã protejeze integritatea ecologicã a unuia sau mai multor ecosistemepentru generaþiile prezente ºi viitoare,
sã excludã exploatarea sau ocupaþiile contrare scopului pentru care afost desemnatã aria ºi
sã furnizeze o bazã pentru oportunitãþi spirituale, ºtiinþifice, de edu-caþie, de recreere ºi vizitare, toate acestea trebuind sã fie compatibiled.p.d.v. ecologic ºi cultural.
66
(a)
(b)
(c)
culturale care au o valoare remarcabilã sau unicã datoritã raritãþii lor,reprezentativitãþii, calitãþilor estetice sau importanþei culturale.
CATEGORIA IV: Arie de Management pentru Habitat/Specie: arie prote-jatã administratã în special pentru conservarea naturii prin intervenþii de management (echivalent în România – Rezervaþii naturale)
O zonã terestrã ºi/sau marinã supusã unei intervenþii active de managementpentru a asigura menþinerea habitatelor ºi/sau îndeplinirea necesitãþilor unoranumite specii.
CATEGORIA V: Peisaj Terestru/Marin Protejat: arie protejatã adminis-tratã în special pentru conservarea peisajului terestru/marin ºi recreere (echivalent în România – Parcurile naturale)
O zonã terestrã, dupã caz având ºi zonã costierã sau marinã, unde interac-þiunea dintre oameni ºi naturã pe parcursul timpului a produs o zonã cu uncaracter distinctiv, cu o semnificativã valoare esteticã, ecologicã ºi/sau cul-turalã ºi deseori cu o înaltã valoare a diversitãþii biologice. Apãrareaintegritãþii acestei interacþiuni tradiþionale este vitalã pentru protecþia,menþinerea ºi evoluþia unei astfel de zone.
CATEGORIA VI: Arie Protejatã pentru Managementul Resurselor: arieprotejatã administratã în special pentru folosirea durabilã a ecosisteme- lor naturale
O zonã ce conþine predominant sisteme naturale nemodificate, administratespre a asigura protecþia ºi menþinerea pe lungã duratã a diversitãþii biolo-gice, furnizând concomitent un flux continuu de produse naturale ºi serviciipentru satisfacerea nevoilor comunitãþilor.
67
68
Anexa II
Aspecte referitoare la managementul Pãdurilor cu Valoare Ridicatã de Conservare
Aºa cum s-a subliniat în subcapitolul 2.5., nu numai identificarea Pãdurilor cuValoare Ridicatã de Conservare este importantã ci ºi gospodãrirea lor ulterioarã. Aceastã gospodãrire trebuie sã asigure refacerea, menþinereasau, dupã caz, îmbunãtãþirea Valorii Ridicate de Conservare identificate.În rândurile care urmeazã se prezintã câteva aspecte generale referitoare lamanagementul acestor pãduri. Informaþiile provin atât din Ghidul Practic pentru Identificarea Pãdurilor cu Valoare Ridicatã de Conservare (WWF - DCP 2005), dar ºi din discuþiile cu specialiºti silvici din cadrulFacultãþii de Silviculturã ºi Exploatãri Forestiere din Universitatea TransilvaniaBraºov ºi din cadrul Institutului de Cercetãri ºi Amenajãri Silvice – Filiala Braºov.
VRC1 Suprafeþe forestiere care conþin concentraþii de biodi-versitate de importanþã globalã, regionalã sau naþionalã
VRC1.1 Arii protejateÎn rezervaþiile ºtiinþifice este exclusã orice intervenþie. În restul suprafeþelor,în funcþie de specificul ariei protejate, se recomandã mãsuri specificetipurilor funcþionale I, II sau III, în funcþie de categoria de arie protejatã ºiobiectivele de management.
VRC1.2 Specii ameninþate ºi periclitateÎn cazul speciilor care depind de ecosistemele acvatice sau palustre, serecomandã ca tratamentele aplicate ºi activitãþile forestiere sã urmãreascãevitarea eroziunii solului ºi poluarea cursurilor de apã (sol, resturi deexploatare, rumeguº, deºeuri etc.). Pentru unele mamifere (lilieci), se recomandã menþinerea în arboret de arbori scorburoºi. În cazul pãdurilorcare prezintã valoare ridicatã de conservare pentru specii de pãsãri strictpericlitate, periclitate sau ameninþate, se recomandã asigurarea condiþiilorde habitat prin menþinerea vegetaþiei forestiere (arborescentã ºi arbustivã)care constituie habitat pentru aceste specii.
VRC1.3 Specii endemiceManagementul acestor pãduri trebuie sã urmãreascã asigurarea condiþiilor demenþinere a acestor specii prin diverse mãsuri, inclusiv de protecþie strictã, de la
caz la caz. Specialiºtii care identificã aceste VRC vor recomanda mãsurilede management cele mai adecvate având în vedere cerinþele speciilorendemice precum ºi gradul de dezvoltare ºi abundenþa acestora. În cazurileîn care menþinerea vegetaþiei forestiere este esenþialã, pentru a preveniinvazia ºi dezvoltarea altor specii decât cele endemice, intervenþiile sil-votehnice vor urmãri asigurarea continuitãþii pãdurii prin tãieri cu regeneraresub masiv. De regulã intensitatea acestora va fi redusã.
VRC1.4 Concentraþii critice temporare Asigurarea liniºtii în perioada de cuibãrit în perimetrele în care s-au identificatconcentraþii deosebite ale speciilor de pãsãri coloniale menþionate în Anexa 3.1a ghidului WWF - DCP (2005). Menþinerea în arboret a unor arbori scorburoºicare adãpostesc cuiburi ale unor specii de pãsãri de interes conservativ.Promovarea unei diversitãþi de specii ºi vârste în arborete. Se va evita tãierearasã, integralã, a trupurilor de pãdure. Prin mãsurile de management propusese va urmãri crearea unei succesiuni de vârste, care sã asigure continuitateavegetaþiei forestiere în cuprinsul trupurilor de pãdure. Asigurarea unui perimetrude protecþie de 150 m în jurul arborilor care adãpostesc cuiburi ale pãsãrilor criticpericlitate conform listei roºii (mãsuri specifice tipului funcþional II).
VRC2 Suprafeþe forestiere extinse de importanþã globalã,regionalã sau naþionalã, în care populaþiile speciilorautohtone existã în forma lor naturalã din punct devedere al distribuþiei ºi densitãþii.
Se recomandã tratamente bazate pe regenerare naturalã. Lucrãrile ºitehnologiile vor fi adecvate pentru:
VRC3 Suprafeþe forestiere care sunt localizate în sauconþin ecosisteme rare, ameninþate sau periclitate
Se recomandã tratamente cu tãieri în ochiuri (în cazul aniniºurilor ºi tãierirase în benzi) care sã creeze condiþii favorabile regenerãrii naturale ºi dezvoltãrii puieþilor speciilor forestiere. Alegerea perioadei de regenerare
pãstrarea integritãþii pãdurii;
promovarea structurilor corespunzãtoare tipurilor naturale de pãdure;
menþinerea integritãþii populaþiilor de specii edificatoare pentru pãstrareaecosistemelor în stare naturalã;
69
precum ºi amplasarea tãierilor vor fi corelate cu necesitatea realizãrii destructuri cât mai adecvate. În arboretele care îndeplinesc diverse funcþii deprotecþie se vor efectua lucrãri speciale de conservare care sã menþinã per-manenþa complexelor respective. Se vor interzice total orice lucrãri deexploatãri care ar putea sã afecteze mlaºtinile, stâncãriile, ochiurile destepã etc.
VRC4 Suprafeþe forestiere care asigurã servicii de bazãîn situaþii critice.
VRC4.1 Surse unice de apã potabilã ºi pãduri de importanþã deosebitãpentru bazine hidrografice ºi captãri de apã Aceste pãduri sunt încadrate în categorii de mare intensitate funcþionalã ºinecesitã mãsuri de gospodãrire adecvate în vederea menþinerii funcþiilor deprotecþie atribuite. Pentru aceste ecosisteme este esenþialã menþinerea unorstructuri optime sub raport hidrologic ºi anti-erozional. Structurile cât maidiversificate ca vârstã ºi etajare sunt cele mai eficiente. O atenþie deosebitãtrebuie acordatã ºi menþinerii unei densitãþi optime a stratului de arbuºti ºi acelui de litierã. Acestea sunt câteva considerente care ar trebui avute învedere la adoptarea mãsurilor de gospodãrire. Este de menþionat cã tãierilerase (mai ales cele pe suprafeþe mari) pot avea efecte dezastruoase, ºi ca urmare trebuie evitate. Se recomandã tratamente cu regenerare submasiv. Tratamentul tãierilor grãdinãrite ºi tãierile de conservare sunt celemai indicate, iar dintre tratamentele de codru regulat – tratamentul tãierilorprogresive – pentru care se recomandã perioade lungi de regenerare. De asemenea, se recomandã includerea în planurile de management a unorconsideraþii privind conectivitatea cu peisajul înconjurãtor.
VRC4.2 Pãduri critice pentru controlul procesului de eroziunePentru aceste pãduri se impune cu prioritate menþinerea acoperirii terenurilorcu vegetaþie forestierã arborescentã ºi/sau arbustivã. Mãsurile de gospodãrirevor fi diferenþiate ºi adaptate cerinþelor ecologice ale speciilor forestiere, potrivit stãrii ecosistemelor. În general sunt valabile recomandarile de la VRC 4.1.
VRC4.3 Zone forestiere cu impact critic asupra terenurilor agricole sau piscicole Pentru pãdurile definite ca fiind VRC4.3 se recomandã mãsuri de gospodãrireadecvate, care sã permitã realizarea þelurilor de protecþie stabilite. Cele maiindicate sunt lucrãrile de conservare care asigurã continuitatea funcþiiloratribuite. Ele vor fi diferenþiate potrivit stãrii ecosistemelor forestiere ºi însuºirilor ecologice ale speciilor respective.
70
VRC5. Suprafeþe forestiere esenþiale pentru satisfacereanecesitãþilor de bazã ale comunitãþilor locale (ex. subzis-tenþã, sãnãtate)
Regimul de gospodãrire poate fi codru sau crâng în funcþie de prioritãþilecomunitãþii locale (atunci când pãdurea aparþine statului sau comunitãþii încauzã). Actualele pãduri constituite din specii de codru trebuie menþinute prinmãsuri de gospodãrire durabilã, care sã asigure continuitatea ºi perenitateapãdurilor în apropierea comunitãþilor rurale dependente de aceastã resursã.
Se recomandã:
VRC6. Suprafeþe forestiere a cãror valoare este esenþialãpentru pãstrarea identitãþii culturale a unei comunitãþisau a unei zone.
Menþinerea pãdurii prin lucrãri de conservare în zona din imediata apropierea obiectivelor ºi aplicarea de tratamente cu promovarea regenerãrii naturaleîn arboretele din jurul acestei zone.
menþinerea actualelor pãduri de salcâm în subunitãþi de crâng pentru care seadoptã cicluri de producþie scurte;
îmbunãtãþirea structurii actualelor pãduri prin ameliorarea compoziþiei ºi con-sistenþei;
reconstrucþia ecologicã a pãdurilor degradate din jurul localitãþilor;
majorarea suprafeþei acestor pãduri prin identificarea de terenuri inapte pentru folosinþã agricolã ºi reîmpãdurirea lor cu specii care se preteazã lacicluri de producþie reduse (salcâm, plop ºi alte specii).
71
Notã
Mãsurile propuse în aceastã anexã sunt prezentate doar cu titlu informativ. Pentru mai multe detalii cititorii vor consulta ghidul în cea mairecentã variantã sau alte lucrãri de specialitate. Având în vedere impor-tanþa acestor pãduri, dezvoltarea unor mãsuri detaliate pentrugospodãrirea lor durabilã poate constitui tema unor investigaþii multidis-ciplinare în viitorul apropiat.
Anexa III
Încadrarea vegetaþiei forestiere în grupe, subgrupeºi categorii funcþionale
(preluatã dupã Ministerul Silviculturii – 1986
cu comentarii ºi note din Stãncioiu et al. 2008)
72
9Tipul funcþional este constituit prin gruparea categoriilor funcþionale cu grad similar de intensitate a funcþiilor atribuite arboretelor componente (MAPPM 2000-
5). O sintezã a acestora este prezentatã în Anexa VI.
10Conform Normelor tehnice pentru alegerea ºi aplicarea tratamentelor (Ministerul Silviculturii, 1988), în aceastã categorie sunt încadrate terenuri cu înclinare
mai mare de 35 grade (30 grade pentru cele pe substrate de fliº, nisipuri ºi pietriºuri).
73
74
11 Lãþimea zonei circulare a pãdurilor de recreare se stabileºte de la limita perimetrului construibil al localitãþii. Dacã suprafaþa pãdurilor situate în cadrul lãþimii
maxime este mai mare decât cea necesarã, se stabilesc ca pãduri de recreare cele mai corespunzãtoare acestui scop. În calcul se ia în considerare ºi
suprafaþa pãdurilor-parc.
75
12În prezent aceastã categorie nu mai este de actualitate.
13Arboretele situate de-a lungul celorlalte cãi de comunicaþie de interes turistic se vor menþine în aceeaºi categorie funcþionalã, încadrându-se în tipul funcþional IV.
14În aceastã categorie se încadreazã doar pãdurile din zonele de protecþie strictã ºi cele de protecþie integralã din parcurile naþionale.
15În aceastã categorie nu sunt incluse zonele de protecþie strictã ºi cele de protecþie integralã din parcurile naturale (tip funcþional I). Pãdurile din astfel de
zone pot fi incluse în alte categorii (e.g. 1.5.c, 1.5.e), în funcþie de obiectivul urmãrit.
76
16Aceastã funcþie se poate atribui în secundar ºi arboretelor încadrate deja în categoriile 1.5.a, 1.5.c – 1.5.f.
77
Anexa IV
Evaluarea stãrii de conservare pentru habitateleforestiere
(informaþii preluate din Stãncioiu et al. 2008)
78
În continuare se prezintã câteva explicaþii mai detaliate privitoare la infor-maþiile incluse în tabelul de mai sus.
17 Este pragul considerat acceptabil pentru ca starea de conservare sã fie evaluatã drept favorabilã.
79
1. Suprafaþa
Suprafaþa minimã
Cu toate cã suprafaþa în sine nu reprezintã o condiþie pentru includerea unui habitat în Reþeaua Ecologicã Natura 2000, în general, desemnarea de situri de interes comunitar nu este indicatã atunci când habitatul în cauzã ocupã suprafeþe prea mici întrucât menþinerea integralitãþii ºi a continuitãþii acestuia este dificil de asigurat.
Dinamica suprafeþei
Acest indicator se referã strict la diminuarea suprafeþei pe care existã habitatul de interes comunitar (pentru care a fost declarat situl).
Chiar ºi pentru cazurile în care diminuarea suprafeþei este sub pragul maxim admis prezentat în tabel, se vor lua mãsuri de revenire cel puþin la suprafaþa iniþialã (fie prin refacere pe vechiul amplasament, fie prin extindere într-o altã zonã).
2. Etajul arborilor
Compoziþia (specii – prezenþã ºi pondere)
În arboretele tinere trebuie privitã ca grad de acoperire al coronamentului, iarîn cele mature ca indice de densitate (pondere în volum).
Specii alohtone (inclusiv ecotipuri necorespunzãtoare)
În arboretele tinere participarea acestora va fi privitã ca grad de acoperire alcoronamentului, iar în cele mature ca indice de densitate (pondereîn volum).
Modul de regenerare18
Regenerarea generativã include ºi plantaþiile (dar cu puieþi obþinuþi dinsãmânþã de provenienþã corespunzãtoare – localã sau din ecotip similar).
18 Trebuie subliniat faptul cã Reþeaua Ecologicã Natura 2000 nu impune regenerarea exclusiv dinsãmânþã a habitatelor forestiere. Cu toate acestea, având în vedere efectele negative ale regenerãriirepetate din lãstari, este de preferat ca regenerarea generativã sã fie promovatã ori de câte ori esteposibil.
80
Aniniºurile reprezintã o excepþie întrucât, în mod natural, regenerarea vegetativã a acestora este foarte viguroasã ºi greu de eliminat/controlat.
În anumite cazuri (e.g. cazul stejãretelor de stejar pufos - habitatul 91H0), în prezent majoritatea arboretelor provin din regenerare vegetativã(lãstari). Aceasta nu va fi interpretatã momentan ca o stare de conservare nefavorabilã, urmând însã ca în viitor, regenerarea arboretelor sã se facã mai ales pe cale generativã (cel puþin în proporþia indicatã în tabel).
Consistenþa
Va fi evaluatã ca grad de acoperire al coronamentului. Având în vedere cã rariºtile ºi ochiurile stepice din stejãretele de silvostepã ºi cele de stejar pufos (habitatele 91I0 ºi respectiv 91H0), precum ºi rariºtile ºi ochiurile de mlaºtinã din turbãriile cu vegetaþie forestierã (habitatul 91D0) au în mod natural o consistenþã diferitã de cea a pãdurilor propriu-zise, în cazul acestora valoarea pragului minim din tabel va fi ignoratã.
Numãrul de arbori uscaþi ºiNumãrul de arbori aflaþi în curs de descompunereEste de preferat ca aceºti arbori sã fie de dimensiuni medii la nivel dearboret. În arboretele tinere (sub 20 ani), în care eliminarea naturalã estefoarte activã, aceºti indicatori nu au relevanþã.
3. Seminþiºul (în arboretele în curs de regenerare)
Compoziþia (specii – prezenþã ºi pondere)
Va fi evaluatã ca pondere din suprafaþa totalã acoperitã cu seminþiº.
Gradul de acoperire
Acest indicator nu se va estima în primii 2 ani dupã executarea unei tãieri deregenerare (mai ales în cazul celor cu caracter de însãmânþare).
Specii alohtone (inclusiv ecotipuri necorespunzãtoare)
Ecotipurile necorespunzãtoare se pot instala fie artificial (prin plantaþii sausemãnãturi), fie natural (în arborete mature cu ecotipuri necorespunzãtoarecare se regenereazã natural).
81
4. Subarboretul (etajul arbuºtilor)
Compoziþia floristicã
Acest indicator se va estima ca proporþie a speciilor corespunzãtoare tipuluinatural de pãdure din numãrul total de specii prezente. Se va þine însãseama ºi de stadiul de dezvoltare al arboretului.
5. Stratul ierbos
Compoziþia floristicã
Acest indicator se va estima ca proporþie a speciilor corespunzãtoare tipuluinatural de pãdure din numãrul total de specii prezente. Se va þine însãseama ºi de stadiul de dezvoltare al arboretului. Este de dorit ca evaluareasã surprindã atât aspectul vernal cât ºi cel estival la pãturii ierboase.
6. Perturbãri
Factorii de stres/situaþiile limitative care pot avea un impact major asupra habitatelor studiate sunt în general:
Cu toate cã anumite perturbãri (e.g. pãºunatul ºi trecerea animalelor prinhabitat, incendiile de litierã etc.) nu au un efect imediat ºi foarte vizibil asupraetajului arborilor, suprafaþa afectatã de acestea nu trebuie sã depãºeascã20 % din suprafaþa totalã a arboretului.
Pe lângã indicatorii prezentaþi în tabelul 1, mai existã o serie de caracteristicicare, chiar dacã nu sunt strict necesare în evaluarea stãrii de conservare
de naturã abioticã: doborâturi/rupturi produse de vânt ºi/sau dezãpadã, viituri/revãrsãri de ape, depuneri de materiale aluvionare,incendii naturale, secete etc.;
de naturã bioticã: vãtãmãri produse de insecte, ciuperci, planteparazite, microorganisme, faunã, uscare anormalã etc.;
de naturã antropicã: tãieri ilegale, incendieri, poluare, exploatarearesurselor (e.g. nisip, pietriº, luturi, argile, turbã, rãºini etc.), construireaunor obiective economice ºi sociale, dereglarea regimului hidric, erozi-unea ºi reducerea stabilitãþii terenului, pãºunatul etc.
82
favorabilã a habitatelor forestiere, trebuie avute în vedere ori de cât ori esteposibil. Spre exemplu, nu existã condiþii speciale din punct de vedere al cerinþelor Natura 2000 în ceea ce priveºte vârsta arboretului ºi structura verticalã (i.e. nu este obligatoriu ca arboretele sã fie bãtrâne sau sã prezinte o structurã verticalã diversificatã). Cu toate acestea, acolo unde suprafaþa acoperitã de habitatul în cauzã este suficient de mare, este de dorit ca gospodãrirea sã urmãreascã crearea unui mozaic dearborete aflate în diferite stadii de dezvoltare. În acest mod se pot atinge atâtobiectivele de management cât ºi cele privind biodiversitatea speciilor asociate unei astfel de structuri complexe. De asemenea, având în vedere cãproductivitatea arboretelor exprimã vigoarea de creºtere ºi starea desãnãtate a etajului arborilor, prin management trebuie urmãrit ca aceasta(i.e. productivitatea) sã fie corespunzãtoare condiþiilor staþionale locale. În ceeace priveºte gradul de acoperire al subarboretul ºi al stratul ierbos, este dedorit ca prin management acestea sã se menþinã în limite normale (þinând cont detipul natural de pãdure, de stadiul de dezvoltare al arboretului ºi de fenofazã).
Chiar dacã lucrarea de faþã abordeazã doar habitatele forestiere, trebuie însã menþionate ºi cazurile în care pãdurile adãpostesc specii importante din punct de vedere conservativ (i.e. specii ocrotite, rare,endemice, relicte sau periclitate, inclusiv specii de interes comunitar). Pentruasigurarea unei stãri de conservare favorabilã a acestora, gospodãrireapãdurilor trebuie:
sã asigure existenþa unor populaþii viabile;
sã protejeze adãposturile acestora (i.e. locurile cu vizuini sau/ºi cuiburide specii de mamifere/pãsãri), locurile de concentrare temporarã;
sã asigure, acolo unde este nevoie, coridoare necesare pentru conecti-vitatea habitatelor fragmentate.
83
Notã
Managementul pentru conservarea speciilor din habitatele forestierereclamã o abordare mult mai complexã ºi nu face obiectul lucrãrii defaþã. Având în vederea importanþa Reþelei Natura 2000, este imperiosnecesarã dezvoltarea unor mãsuri detaliate pentru conservarea acesto-ra în contextul gospodãririi pãdurilor. Ca urmare, implementarea înRomânia a unor studii interdisciplinare privind evaluarea, menþinerea ºirefacerea stãrii de conservare favorabilã atât pentru habitate cât ºi pen-tru speciile de interes comunitar, trebuie sã fie o prioritate atât pentruunitãþile de cercetare ºi învãþãmânt dar ºi pentru autoritãþilor respon-sabile de implementare ºi control.
19 Conflictele discutate aici se referã doar la prevederile Reþelei Ecologice Natura 2000 (aºa cum sunt ele definite la nivel european) ºi nu iau în considerare decizia României de a declara toate siturile de impor-tanþã comunitarã ca arii protejate. Restricþiile datorate acestei decizii ºi implicit conflictele cu mana-gementul actual al pãdurilor sunt diverse ºi de intensitãþi diferite nefãcând subiectul lucrãrii de faþã.
84
Anexa V
Posibile conflicte între managementul pãdurilor ºiNatura 2000
Conservare biodiversitãþii prin Reþeaua Natura 2000 urmãreºte refacerea (acolounde este cazul), menþinerea sau îmbunãtãþirea stãrii de conservare favorabilã aspeciilor ºi habitatelor de interes comunitar pentru care au fost desemnatesiturile de interes comunitar. Luând în considerare realitãþile economice,sociale ºi culturale locale, atât în procesul de desemnare al siturilor cât ºi în manage-mentul ulterior al acestora, pot apãrea diverse situaþii conflictuale între modulactual de gospodãrire al resurselor naturale ºi cerinþele Natura 200019.
Aºa cum este prevãzut ºi în articolul 8 din Directiva Habitate, cunoaºterea mãsurilornecesare menþinerii (sau refacerii) stãrii de conservare favorabilã în situri Natura 2000este deosebit de importantã pentru evaluarea costurilor financiare (i.e. a celor aferente compensãrilor pentru eventuale restricþii). În ceea ce priveºte pãdurile,administrarea acestora este supusã regimului silvic ºi reglementatã prin legislaþianaþionalã. Ca urmare, gospodãrirea lor se face prin planurile de amenajament silvic,elaborate dupã norme unitare la nivel naþional (indiferent de natura proprietãþii ºi deforma de administrare) ºi aprobate de autoritatea naþionalã care rãspunde de silvicul-turã. Aceste amenajamente silvice urmãresc gospodãrirea durabilã a resurselorforestiere ºi promoveazã tipurile natural fundamentale de pãdure. Ca atare,gospodãrirea conform legislaþiei actuale nu ar trebui sã contravinã cerinþelor ReþeleiNatura 2000. Cu toate acestea, în funcþie de condiþiile locale (naturale, economice,sociale, culturale), pentru conservarea anumitor trãsãturi ale ecosistemului forestier,dar mai ales pentru conservarea unor specii din cadrul acestuia (i.e. altele decât celede arbori), pot fi necesare mãsuri speciale care impun restricþii în modul tradiþional degospodãrire.
În rândurile care urmeazã se prezintã cu titlu informativ câteva exemple de posibileconflicte în ceea ce priveºte managementul actual al pãdurilor ºi prevederile ReþeleiEcologice Natura 2000. Cu toate cã acestea reprezintã cazuri rare, dacã apar trebuietratate cu promptitudine ºi seriozitate atât de cãtre administratorii de pãduri cât ºi decãtre organele de implementare ºi control. Aºadar, în principiu, managementul actualal pãdurilor poate intra în conflict cu cerinþele Natura 2000 în urmãtorele situaþii:
Când în amenajamentul silvic se prevede schimbarea compoziþieiarboretului: e.g. cazul aniniºurilor ºi altor habitate naturale din lunci carese doresc înlocuite de culturi de plop euramerican ºi sãlcii selecþionatesau chiar alte specii (fag, molid). Nu este cazul arboretelor parþial sautotal derivate la care este prevãzutã revenirea la tipul natural de pãdure,întrucât aºa cum s-a menþionat anterior, obiectul Reþelei Natura 2000sunt habitatele naturale.
Când amenajamentul silvic prevede menþinerea compoziþiei arboretului care însã este alcãtuit din alte specii decât cele întâlnite în mod natural în habitat (i.e. aici refacerea habitatului natural, adicã refacerea stãrii de conservare favorabilã, este imposibilã dacã semenþin speciile actuale). Fiind în special cazul arboretelor de specii exotice sau plantate în afara arealului pentru creºterea productivitãþii(i.e. utilizarea mai eficientã a condiþiilor staþionale, aceste specii avândo creºtere mai rapidã decât cele întâlnite în mod natural), revenirea la compoziþia naturalã în general implicã cheltuieli mari de instalare ºi conducere cât ºi o productivitate mai redusã. Este cazul culturilor deplopi euramericani, salcâm sau pini, care au înlocuit aniniºuri, stejãretede stejar pufos, brumãriu ºi alte pãduri naturale mai puþin productive în condiþii staþionale extreme. În astfel de cazuri refacerea tipului naturalnu implicã numai costuri ridicate dar ºi reducerea veniturilor obþinute.Compensaþiile necesare în aceste cazuri vor fi probabil mai mari ºi acceptarea de cãtre administrator, dar mai ales de comunitãþi, va fi mai dificilã.
Când suprafeþele neacoperite de vegetaþie forestierã (poieni, goluri) situate în fond forestier sau arboretele cu consistenþã redusã (0.1 – 0.2)sunt prevãzute pentru împãduriri/refaceri. Conflictul cu cerinþele Natura2000 apar când acestea constituie habitate de interes comunitar, uneorichiar prioritare. Exemple de astfel de cazuri sunt: rariºtile de stejarpufos ºi brumãriu cu ochiuri stepice care adãpostesc specii rare ºi une-ori chiar habitate rare (prioritare – cum sunt tufãriºurile de migdal pitic -Amygdalus nana); ochiurile cu exces de umiditate, mlaºtini de diversetipuri. Menþinerea acestor suprafeþe în starea actualã, în general nu constituie o problemã prea delicatã, întrucât împãdurirea/refacerea lor ridicã probleme deosebite nu numai financiare dar ºi tehnice (ºi de cele mai multe ori nu reuºeºte din cauza condiþiilor staþionale limita-tive). Este deosebit de important ca aceste suprafeþe sã fie menþi-nute în starea lor naturalã mai ales când se intenþioneazã
85
A. Managementul habitatelor forestiere
Important:
instalarea altor specii decât cele întâlnite în mod natural în habitat (e.g. salcâm, pin silvestru ºi negru). Trebuie menþionat cã acest punctface referire doar la cazurile în care lipsa vegetaþiei forestiere sau consistenþa redusã a acesteia are cauze naturale (i.e. ea se datoreazã condiþiilor staþionale limitative ºi în nici un caz activitãþilor antropice – în special tãieri ilegale).
Când suprafaþa de pãdure respectivã este (sau va fi în viitorul apropiat) pro-pusã pentru schimbarea folosinþei (scoatere definitivã din fond forestier) – uncaz foarte rar.
Când suprafaþa respectivã este situatã în afara fondului forestier (e.g. în fos-tele pãºuni împãdurite) ºi nu are plan de management care sã prevadãgospodãrirea ei în mod durabil.
În toate cazurile în care mãsurile pentru managementul siturilorNatura 2000 contravin prevederilor amenajamentului silvic, va trebuisolicitatã de la autoritatea centralã care rãspunde de silviculturã„derogare de la amenajament”. Ar fi indicat ca pentru aceste cazuri,problema sa fie rezolvatã cât mai repede (având în vedere importanþaReþelei Natura 2000).
Cel mai important este ca toate pãrþile implicate sã înþeleagã cã administrarea nu are legãturi directe cu estetica decât în cazurifoarte rare (e.g. pãduri de agrement), cazuri care nu fac obiectulReþelei Natura 2000. Pentru menþinerea aceluiaºi tip de habitat estenevoie ca succesiunea naturalã a speciilor sã fie controlatã (maimult sau mai puþin) ºi aceasta se face prin management activ. Înplus, pentru a putea acoperi toate tipurile de structuri/funcþii dorite,ar trebui ca în siturile Natura 2000 sã fie utilizatã întreaga gamã detratamente silvice, în funcþie de particularitãþile fiecãrui caz în parte(i.e. de la Tipul funcþional I – „Pãduri cu funcþii speciale pentruocrotirea naturii, pentru care, prin lege, este interzisã orice fel deexploatare de lemn sau alte produse fãrã aprobarea organului competent prevãzut în lege” la Tipul funcþional VI – „Pãduri cu funcþiide producþie ºi protecþie în care se poate aplica întreaga gamã atratamentelor prevãzute în prezentele norme20, potrivit condiþiilor ecologice, social-economice ºi tehnico-organizatorice”).
20 Ministerul Apelor, Pãdurilor ºi Protecþiei Mediului, 2000 – 5. Norme tehnice pentru amenajarea pãdurilor.
86
Este important ca toþi participanþii la implementarea acestui proces, dar în special autoritãþile statului sã înþeleagã cã prevederile planului de management se referã DOAR la habitatele ºi speciile pentru care s-a declarat situl (deci nu pentru toate speciile ºi habitatele prezente în sit).
Existenþa unei specii trebuie corelatã atât cu efectivele reale din teren cât ºi cu cerinþele reale necesare pentru existenþa acesteiaîntr-o stare de conservare favorabilã (i.e. nu este normalã instituirea unor restricþii generale în întreg situl, dacã se ºtie cã specia respectivã este doar într-o anumitã parte a acestuia ºi doar în anumite condiþii de habitat).
Restricþiile trebuie sã se refere strict la activitãþile care au impact asupra speciilor respective ºi la momentul în care acestea au impact negativ. Condiþiile speciale de gospodãrire trebuie sã se bazeze pe cercetãri de teren ºi rezultate din lucrãri de specialitate, nu pe pãreri personale, observaþii aleatoare ºi „experienþe personale”. Mai ales atunci când restricþiile se referã la perioadele dificile/vulnerabile pentru existenþa speciilor (împere-chere/reproducere, creºtere a puilor, iernare etc.) lucrãrile vor fi afectate în general doar ca moment de aplicare nu ca metodã. Faptul cã acum existã populaþii viguroase ale unor specii de interes comunitar chiar în pãduri cu rol de producþie, supuse managementului forestier activ, subliniazã posibilitatea meþinerii stãrii de conservare favorabilã a speciilor respective fãrã interzicerea gospodãririi resurselor forestiere.
Pentru asigurarea stãrii de conservare favorabilã a speciilor, trebuie avute în vedere toate condiþiile necesare acestora atât pentrureproducere dar ºi pentru hrãnire, protecþie termicã, camuflare etc.,condiþii care în general necesitã un ansamblu de structuri (adicã nu doarpãdure batrânã, arbori de dimensiuni mari, scorburoºi etc.). Ca urmare,mozaicul creat prin diverse metode silviculturale este în general benefic.
87
B. Managementul speciilor
În funcþie de necesitãþile menþinerii sau refacerii stãrii de conservare favorabilã aspeciilor pentru care s-a declarat un anume sit Natura 2000, modificãrile nece-sare a fi aplicate prevederilor amenajamentului silvic pot fi foarte variate. Chiar dacã este foarte greu de fãcut o evaluare generalã a impactului asupra moduluide gospodãrire actualã (fiind direct legat de specie ºi condiþiile locale), se potprezenta câteva idei ºi sugestii:
Restricþiile care vor prevedea fie excluderea de la tãiere a câtorva arbori la hectar (pentru a ajunge la dimensiuni mai mari, dimensiuni necesare pentru a servi drept habitat anumitor specii de mamifere, pasãri, insecte, ciuperci etc.) fie menþinerea arborilor cu cuiburi sau a celor scorburoºi ºi/sau putregãioºi, au efecte minore asupra managementului forestier ºi implicit asupra profitului obþinut de proprietari (i.e. diminuarea acestuia este nesemnificativã).
La fel cum pot exista prevederi care sã restricþioneze tãierile de arbori,la fel pot exista ºi prevederi care sã cearã crearea unor habitate printãierea/îndepãrtarea pãdurii. De exemplu, în pãdurea Thetford (sitNatura 2000 în Marea Britanie) se fac tãieri rase pe 300 ha anual pentrua produce habitat unei anumite specii de pãsãri al cãrei habitat naturaldin zona litoralã a fost distrus. Foarte probabil în România nu este cazulde aºa ceva având în vedere cã existã habitate naturale suficiente. Cu toateacestea pot apãrea alte cazuri cum ar fi:* înlãturarea salcâmului sau pinului plantat în ochiuri stepice din rariºtile de stejar pufos ºi/sau brumãriu sau * reinstalarea tipului natural de pãdure – înlocuirea arboretelor artificiale de salcâm, pini, plopi ºi sãlcii selecþionate instalate în locul unor arborete de cvercinee sau aniniºuri.
88
Important
În concluzie, la evaluarea modului de gospodãrire adecvat ºi implicit în cuantificarea restricþiilor ce se impun, trebuie obligatoriu ca toþi participanþii în cadrul acestui proces, dar în special reprezentanþii insti-tuþiilor cu rol de implementare, supraveghere ºi control (MinisterulMediului ºi Dezvoltãrii Durabile, respectiv Agenþia Naþionalã de Mediu cu subunitãþile din teritoriu – agenþii regionale ºi judeþene), sãconºtientizeze cã Reþeaua Natura 2000 (i.e. identificarea ºi descriereasiturilor) se bazeazã strict pe criterii ºtiinþifice ºi implementareaacesteia ia în considerare realitãþile economice, socialeºi culturalespecifice zonei. Ca urmare, nu trebuie pornit la drum cu prejudecãþi degenul: siturile Natura 2000 reprezintã rezervaþii de strictã protecþie (i.e.orice activitate umanã este interzisã) sau cã obligatoriu trebuie sãexiste restricþii faþã de modul actual de gospodãrire (i.e. necunoaºtereasau neacceptarea faptului cã Natura 2000 prevede doar gospodãrireadurabilã a habitatului/speciei ºi care, în anumite cazuri, poate sã fiecorespunzãtoare prin metodele actuale de management).
Anexa VI
Tipuri Funcþionale (preluate dupã Ministerul Apelor, Pãdurilor ºi
Protecþiei Mediului 2000 - 5)
89
90
21Ministerul Apelor, Pãdurilor ºi Protecþiei Mediului, 2000 – 5. Norme tehnice pentru amenajarea pãdurilor.