P R O P R I E T A R :

S O C . AN. „ U N I V E R S U L " B U C U R E Ş T I , B R E Z O I A N U 23

D I R E C T O R Ş I A D - T O R D E L E G A T , S T E L I A N P O P E S C U

î n s c r i s ă s u b No . 163 T r i b . I l fov

A B O N A M E N T E :

a u t o r i t ă ţ i şi i n s t i t u ţ i i 1000 ici d e o n o a r e 500 „ p a r t i c u l a r e 12 l u n i 360 „

6 l u n i 1U0 „

R E D A C Ţ I A şi A D M I N I S T R A Ţ I A

B U C U R E Ş T I I S t r . B r e z o i a n u 23

T E L E F O N 3.30.10

APARE SĂPTĂMÂNAL

P R E Ţ U L 6 L E I

A N U L L I N r . 2 5

S Â M B Ă T A 20 I U N I E 1942

R e d a c t o r r e s p o n s a b i l : M I H A I N I C U L E S C U

1 1 d e ION OANÄ

Ult ima operă a subtilului gân­ditor face parte din „trilogia valorilor" care în sistemul său filosofic împlineşte , trilogia cu­noaşterii" şi t,trilogia culturii". „Religie şi spirit" urmează astfel studiului „Artă şi valoare", fiind pe aceeaşi linie a problematicei axiologice. Fenomenul relig.os care circumscrie preocupările lu­crării de faţă, e privit dintr'un unghiu filosofic. Autorul preci­zează că perspectiva empiric-ştiinţifică din oare ar putea fi privită aceas iă problemă e i nep­tă une i viziuni de ansamblu, iar perspectiva teologică din care deasemenea se poate pleca (şi o-bişnuit, de aici se porneşte) in ex­plorarea acestui subiect, suferă de carenţa altui neajuns: „Pozi­ţia teologică faţă de fenomenul religios apare totdeauna alterată de credinţa că o anumită religie este privilegiată, aceasta datorită unei pretinse origini neumane sau graţie unei pa r t i cu l a re r e v e ­laţi i de natură divină". Investi­gaţia se operează deci pe tărâmul filosof ei religiei, autorul propu-nându-şi să arate „cum se con-stituesc valorile religioase ale spi r i tu lu i u m a n " înţelegând prin acesta din urmă spiritul uman creator de cultură.

După ce în prlme'e şapte capi­tole ale lucrării ni se arată fe­nomenul religios sub d.feritele sale forme de manifestare, (deia Inzi până la creştinism), insistân-du-se asupra stării mistice care „se integrează în ordine umană ca şi al.e fenomene ale sp i r i tu 'u i

creator" în alte două capitole se insistă, cu o pătrundere nu dintre cele comune, asupra „credinţei-cutremur" a lui Sören Kierke­gaard şi asupra „rel.giozităţii-fior" a lui Goethe, pentru ca in cele din urmă să ni se prezinte o definiţie a religiei care e în­soţită de un minuţios examen a-supra teoriilor existente in acest domeniu şi în special asupra ca­tegoriei „sacrului" in concepţia lui Rudolf Otto, — ultimul capi­tol fiind destinat unei generale lămuriri a stării de extaz mistic.

In întâia parte a studiului pa care o numim (dealtfel destul de impropriu) descriptivă, ni se ara­tă — pe lângă expunerea celor mai principale forme de reli-giuni — legătura ce există între factorii stilistici şi fenomenul re­ligios ca atare. Numai ţinăndu-se seama de această condiţionare, se

va puica explica аг ce la Inzi divinitatea e supl.nltă de „golul metafizic"; de ce la Chinezi în structura religiozităţii nu intră orizontul indefinit „de rotocoale" al lui Tao; de ce la Perşi reli­giozitatea se reduce în ultimă a-naliză la conştiinţa că insul uman trebue să colaboreze ca „aliat po­litic" cu Dumnezeu care promo­vează „sănătatea cosmică', pe când la vechii Greci acezstă re­ligiozitate e dependentă de „spa­ţiul mărginit intramundan" în care zeii Olimpului convieţuiesc

'Cu oamenii întro „familiaritate ieiarhică".

Cu toate că starea mistică e în­deobşte privită ca desfăşurânclu-

CONSTANTIN B Â R N E A N U Sfeştanie la ţ a r ă

Sunt câteodată ceasuri când spiritul mă copleşeşte până în a-gonie şi atât de dureros existen­ţa mea se consumă în suprema existenţă a spiritului, că toată fiinţa-mi este ca un rug care arde, necontenit arde. Iar insis­tenţa macerantă a lucidităţii în toate aceste acte de cunoaştere tragică mă înfioară. Câteodată sunt capabil să-mi urăsc şi con­ştiinţa, că prea sunt altfel decât om şi acest „altfel" ince.4 mă a-propie mai mult de spaţiul de­monic, decât de cel divin.

Deaceea, adeseori gândesc că Dumnezeu ar face cei mai demn lucru — dacă mi-ar lua înapoi spiritul, lăsându-mă o simplă materie neînsufleţită — care să trăiască dincolo de sine însăşi, fără nici un control şi fără nicio suferinţă. Nu mai îmi pot supor­ta prezenţa în lume, tocmai pen­trucă sunt convins că nu între­gesc cu nimic planurile lumii. Nu este asta o sinceritate chinui­toare ? Recunosc că stric -irmo-nia generală, pentrucă dezarmo-niile mele sunt mai necuprinză­toare în ea şi mai ofensive decât liniştea şi comodităţile biologice ale lumii. Lumea îmi apare prea în exterior şi de câte ori s t3U faţă în faţă cu diformele ei fe­te, îmi dau seama câtă dezordi­ne inconsecventă şi zadarnică prezintă lumea mea interioară.

Nu înţeleg de ce Dumneieu m'a creiat, când văd bine că nu folosesc cu nimic nimănui. Me­reu mă găsesc ori înaintea ori înapoia vieţii, dax niciodată în

d e L A U R E N Ţ I U F U L G A

timpul prezent. Nu ştiu cine este de vină. Eu n'am încercat sâ mă sacrific până la sfârşit pentru ceva. Nu m'am dedicat niciune; ordine spirituale. N'am fost ca­pabil să iubesc nicio femee, nici măcar un om simplu şi comod n'am putut fi. Ştiu o mulţime de lucruri, am citit sute şi mii de cărţi, mi s'au descoperit chiar câteva mistere extraordinare -dar tot n'am afiat nimic. Am în­văţat jocul stelelor, dar în nici-una din ele nu m'am găsit. Am văzut oameni născându-se şi mu­rind, dar n'am avut niciodată re­velat a naşterii sau morţii mele.

Şi toate acestea din cauzq spi­ritului meu, din cauza acestei b.estemate prelungiri a focului sacru din actul antidivin al lui Prometeu. Toate astea, pentrucă sunt prea lucid de toate câte se petrec în jurul meu şi la evolu­ţia sau regretul cărora nu not lua parte. Merg mereu contra timpu­lui meu istoric — şi dacă n'aş cunoaşte istoria filosof iei sau n'aş fi fost învăţat să mă închin unui singur Dumnezeu, m'as crede un om primi.iv şi păgân. N i jicnejte ataşamentul şi per­sistenţa vieţii. Oriunde intru, ori­unde m i refugiez, orice salvare caut — viaţa se târăşte pe ur­mele mele ca un şarpe neertă-tor. nu m i părăseşte niciodată, pe mine mă vrea mai muit decât pe ceilalţi.

( U r m a r e în p a g i n a 3-a)

s e dincolo de coordonatele uma­ne, totuşi ea poartă pecetea ca­tegoriilor s t i l i s t i c e . Autorul ara­tă aceasta intemeindu-se pe o so­lidă argumentare. Dar în consti­tuirea fen&menului rel.gios, pe iongă aceste stări extremiste se întâlneşte şi o alta mai frecventă: credinţa obişnuită. Această ere-ainţă nu însemnează o religiozi­tate anemică; ea e susceptibilă de extreme tensiuni. E deajuns sa ne gândim la acel tipic reprezen­tant al orientării protestante, la boren Kierkegaard. Marele său cutremur e „o religiozitate în care se amestecă agitaţ.a lăuntrică, e-jortul, problematizarea, hotarî-rea, cugetul..." Spunând acestea însă, іпфІісЛ am pus la temelia credinţei acelaşi mănunchiu de factori s t i l i s t i c i p e c a r e i - a m gă­sit şi la baza s tăr i i m i s t i c e , ( in s p e ţ ă , la Kierkegaard, caractens-ttcde spiritualităţii protestante) Aceste categorii subconştiente le vom putea urmări şi în poliva­lenta „religiozitaie-fior" a lui Goethe, unae concepţia despre un „Dumnezeu truns-ііпапелѵ' pzr-m.te asimilarea unor v a r i i e . e -hinute. mat mu.t cnuir: iiisdţi l e -v c i c ţ i a au í tná , a t u n c i cărui ex.std, cu tcaie ca la prima vedere pure caapi,et sircină ae plăsmuirile u n i u n e şi ăed и « « . і « « і Jactoruot autsat., la o mat aieniu cercetare se oúabivá cu suferă acţiunea шоач.аикле a m a t r i c e i s t i l i s t i c e .

Această cupita-la importanţă a fac.o mor SLt.i6i.ci m consiiiui-rea valoruor religioase oaaiă sta­bilită, autorul trece — iu punea c o n s t r u c t i v a a siuaiului — la de-fvnvrea rel.giei.

Schleid iiuu.her definise religia ca jiniii seitíiiiteiuUí „Oepeiuten-lít <itt.o.Kuj.iOí.aie" p e ь*ге ontul н »iM.eojCU j a r a ûe a o s o . u t , u e tïutiiM*eu, Awcustu „ЕЕМ.т^ІИИ-iwéUïe a i c n g l c i ' , eut $t i u p u i n í í c t l et ta lujintt, anjincfie ii.su. nuj'iat 0 anuiii.ta rengtosuaie; -„i et.g.o-ztiatea roiiiuiUiCa ae iiusuiuari panitisïe ". DeJMUfitie lut ivtax acheter şi f~i*i X niich sunt a^a-bïmenea neiiiuiiaîiiiioii. e, t.uructt permit ingtooaiea s u b a c e e a ş i e -i.cneiă iiu numai a specrj te waţ i i 1 e l t e i é t , c i ş i a исішиі p o e t i c (a acheter) şi a metafizicei (la Til-licttj. i^uc.an bUi.ga propune ur-muM/areA aejintfţe: „lieug.a cir-'•umSi,rte, in onoare din varian­tele ei , c a p a c i t a t e a di auio-tuia-itzare s a u c e u a i o - d e p a ş t r e a J i -.itj.ei umane i n c o ) e : u ţ t e ideală cu t o a t a existenţa, сшг rnai aies în c o r e i a ţ i e іаеам cu ultimele ele­mente sau coordonate ale miste­rului extsienţiut in genere pe cart omul şi le revelează s a u ş i te socoate leveiate".

Această capacitate de auto-iotal.zare sau ae auto-depăşire „în c o r e l a ţ i e ideală"' c u luumele coordona.e ale mtsteru.ui exis­tenţial, nu poate fi niciodată per­fecta, absoluta, n x t c h i a r în s t a ­re-a d e extaz, deoarece ea e în­frânată de înseşi funcţiile cate­goriale de natura stilistică ce stau ta baza ei . (Să se observe perfec­ta încadrare a a c e s t u i fapt in or­dinea generală a sistemutui filo-sojic biagian, unde Marele Ano­nim, prin frânele şi cenzura tramcendentă, împiedică revela­rea misterului exisienţial).

In ordinea spiritului uman — p e pragul acestei tentative de a r t v e i a re l i g ia , s e g ă s e ş t e înveci­nată cu metafizica, arta şi ştiinţa. Prin ce se deosebeşte de acestea? „In artă... care s e realizează pe un plan de in tu i ţ i e . . . încercările revelatorii nu pr.vesc neapărat elementele ultime sau coordona­tele î n s e ş i ale misterelor existen­ţei, ci orice m.ster şi orice as­pect al acestuia". In ş t i i n ţ ă , care se. realizează pe un plan de con­strucţii schematice şi conceptua­le, încercările privesc deasemenea orice mister. (Atât arta cât şi şti­inţa corespund unor interese par­ţiale ale fiinţei umane). Metafi­zica însă tinde să reveleze coor­donatele ultime ale misterelor existenţiale, ca şi religia. Deose­birea constă în faptul că „ m e t a -fizica participă prépondérant sau exclusiv pe calea cunoaşterii la ordinea pe care omul şi-o reve­lează. Prin religie, fiinţa umană se auto-totalizează în faţa ordi-nei ce şi-o revelează, adică fiinţa umană participă la ordinea în chestiune cu cunoaşterea, cu e-fectele, cu voinţa, cu presimţirea, cu i n t u i ţ i a , c u imaginaţia şi cu tot fondul subconştient al dorin-

i 'Crmare in pag ina 6„a)

Perspective E greu să reiei u n fir pe care l -ai

î n t r e r u p t : de p e depăna t ura cu ghem capetele i ţelor î n ş u r u b a t e - s p a r c ă nicj n ' au f o s t v r e - o d a . ă ca­pete , şi ghemul p a r c ă s'a născu' , pe de -a ' n t r egu l aşa, închis , ca u n ghe -vin t .

A m î n v ă ţ a t să î n n u m ă r i ţe le în care a fost ţ esu tă pânza, şi să d e o ­sebesc de masor, borangicul . N ă ­f rama aleasă in degete de a iesă-t u r a cu spata , înc re ţu l de pielea găini i s u b al . i ţă , şi a l t e m u l t e t e r ­t ipur i ie..it-.i-.}.., i - L u t U u i c e u c m e ­ser ia t ru faşa de bă rba t , d a r ca re n u m a i e le l ipsiseră sufletului , ca să se s i m t ă s u t l t i . P e ncs imţ . i e , a î n ­căput a n u - m i m a i l i tot u n u dacă b o a r e a de а і ш и ш roşu iese don uâ-ta«ură or i u.n u i .- .u .a :e o în t r eaga pe rspec t ivă de l u m e şi d e via ţă , ca re ti se uesci i ide piezjş sau c u n a s -i&jş, daco i.o u > i , ue-a . * ungut s au d e - a l a tu l răztit tmlui a e ţesut, d u p ă c u m ţi-o cerc lucru l Elâ.n *oţ p e c a t e le vuuerezi p n n i i u u - i i - 1 .

Încep i s a ie Ш.іѵоі, d u p ă şcoala* aceas ta p e care ţ t -o tace s - v e . ^ a , илсл d ia оа.аіига s a u d in urse&iá s a u ЯіЛл, ia ţesutul d m t â i щ і ш ш і , c o i i . - > . c . . . j . . K ' suCci l -ce a ie t u l iedului Ос-ы ИЛВШІУЕЩ ш versu-L., şi cou-

s te ia ţ iue idi-i-urti 4 n geiujcM- A le să -t u r a de i aaaa - і іші -па a JűoimiuiUi, su i l e tu i şi l umea s a u b rodi t d u p ă izvoaáe u-easeme .:ea d a r pereche , şi n u ţ i -e tot una sa ş.iii ce- i bă tu t ş< ce-i u i z u i n t.iic: «.ugctui cei m a i truxaş începe să se muo.uscä u ü c a - í de c a n s p á negliiiljiă sau de b j i a u g . c , şi pa r ' c ă lo t m a i bLie i -ar ѵеоц sa лі.ѵ ca-i u.-. b u r u . a n a ы і і ţ i

toarsa , decâ t ca u r m ue p r e ţ a i ia .pimii sa le i l - au to rs v i e .mu-A i t s t o c r a i t i c u l borang .c v ine d in ѵімдое» şi încă u-íi Ѵілсше :е

n e v e r t e b r a t a n u l a r , scârbo^ c a ba­tere msaş i a le mate r ie i .

Viermele e şi el f ă p t u r ă şi ivoate f ă p i u n l e u n a sun t în Domniţ i . .t . .s v ă z a i bai>e care făceau p o m a n ă şl praz.j ic p e . u r a gànaaiu i de u a . u . i ' i k . f i i n guguaşă, і п а л і . е die a* o pu.ca spaime ca sâ se n u r ar . peze : babele ş. .au că zădărn ic i se ră i.u sbor şi o che . i iare şi vâduv i se ră r a -zeie s o a r e . u i de ogl inda u . .or a i . p i pâ lpâ i toare .

Păciu.ui lor se i spăşea î n să m a i c u r â n d decât p r i n mi los tenie şi aca­tiste, p r i n ţ e să tu ra firelor de soa re concent ra t , p e care v ie rmele j e r t l i t n 'o bănu i se măca r , lipic.os şi b iu-rocra t ic cufundat în necon tea i t a iui m u n c ă inconştieniiă: d e v o r a r e a i r u n -zeior de agud.

Borang icu l ieşit d i n mâ in i l e ce 'mpăr t i se ră pomeni , ce r ş indu-ş i m â n t u i r e a , e r a el însuş i s e m n u l mân tu i r i i ; n u - i e da t oricui, î n ­t r ' adevăr , s ă - ş i v a d ă rodu l mâin i lo r s t r ă luc ind a semen i f lamur i lor de crin pur , ceresc s b u o t i t e sp re azu -rur i , şi inexpl icabi l , din mâzgă .

Agudu l îng răşa t c u gunoa ie şi pântecu l unei v ie tă ţ i toa tă n u m a i pântec , a u puitut da lumini i u n co­responden t în în tune r i c : noap tea borangicul foşneşte c a razele, şi a-pele lu i incons tan te clipocesc in

beznă a s e m e n i unde lo r de soare s t r ânse în nămolu r i , de cu ziuă. sub f runze a d u m b r i t o a r e de nufer i şi l ipani .

Bucur i a cr is ta l ină a rezul ta tu lu i ignoră bucuros cauzele eficiente, a-semenî moş ten ' /o r i l c r i luştri ai unei sp lendide aver i , pu rcese din umiln, d i sp re ţu i t a m u n c ă a s t rămoşulu i fabr ican t de t â r n u r i ; şi Ie m a i şi r enea?ă dacă i se ivesc, inopor tun , în faţă.

Ehei, câ te , d a r câte , n u înveţ i d in dep r inde rea — b ă r b a t fiind şi cur t ezan al slovei — ne lua te io r în seamă ocupaţ i i femeieşt i !

Războiul de ţesut oferă u n anii mit wclT-anschaung, ca re Pe l imoa pre ten ţ ioasa a că r tu ra r i lo r se poate n u m i • expe r i en ţ ă : ca expe r i en ţ a războiulu i .

înveţ i , afli, confrunţ i , şi nu - ţ i v ine a crede. Tra in ica şi a l ba p â n z ă de in, pu t e rn i că şi s implă , a s e m e n e a î n ca rac te r munc i to ru lu i ţ ă r an , d ă i z şi blajin, eviaviOj şi ne i . .dapieoat , aceas ta p ro le t a ră a p ă t u r i l o r , r u ­ra lă , a sp ră l a p u r t a t şi i a r ă teriii-p u r i de fabricaţ ie , i e s e * toa tă d.n

lu jeru l debil a l u.iei p i a m e a că ­re i Uoare p l ă p â n d a c j n i u r e a z â in sii tc.uiiea ue.oi cinci p c . a . e и.ьа-ѵаиі, cu gene n a s e d e . iu d e - a s u p r a unor c r âmpe ie de azu r n e s p u s de l impeue, nev^novaţ-a o ^ h J o r a l -baş l r i de codană- Li da, f loarea a-ceasta cu euUtaţie de p e n s on і г а д -Cfc-z şi cu tradiţia modes t ie i p e bia-souiui, inscris i n ai iioiiiui.og.a v r e -u -ne i heiibor^,.erii, su i iu-ul aces tor corole ce se s c u i U . â la a t a ige rca oblei mai inoiens ive gâze, e t r a i ­nic şi a lb şi cu mi ros de busuioc curat ; ca aşternu.ur i i le c-nsi-.e a le nunţiilor sáná .oase , şi ca iile înflo­r i te cu a lesá tur i ,aie codanelor ce-ş i v a n . u i ă t r u p u l sve.it ş i pretxos, ia hatra-

Mul te şi neaş t ep t a t c - s c iudate le în tocmir i a le firii, şi g reu de ş t iu t i a r ă pe rspec t iva piezişă ori c u n n e -zişă de-a iu i igul b a i á i u r ü or i u r ­zelii, la războ iu l tasni ic .

Ci eu, înnui i iărai id m e r e u iţele în câte a loîii ţ e su tă p â n z a sufletelor, m ' a m fost dep r .ns a le cunoaş te p e de -a - ros tu l , d in t r 'o ochire şi fă ră să le ma i împung cu vâr fu l acului ori ungh ia .

D a r t i ru l î n t r e r u p t odată , g reu se mai poa .e r e ,ua . i -ar 'că d e p ă n a t u r a pe ghem n ' a avu t nic icând capete şi pa r ' că n u erau , unu l la m.ne . a l tu l la d u m n e a v o a s t r ă , cliliiorii mei, în legă tu ră .

Şi ia tă , r even ind aici, î n t r e pagini , spa l tu i i , corec tur i şi coloane, n u - m i pot iăsa n ă r a v u l r epede depr ins , repede învechi t .şi g reu de ui ta t , al n u m ă r ă t o r i i i ţelor. Şi 'ncep a cău ta să aflu, pc i i t ru f iecare om întâ lni t , s t r u c t u r a ţesă tur i i lui şi m a l e r i a -lul. Şi tot n e d u m e r i t sun t , dacă a-r is tocra ţ ia e a borangicu lu i , ori a inului , şi dacă d e înf i r ipăr i le lui t r ebu ie s ă fie t ru f a ş cineva, sau de izvod ?

ION F R U N Z E T T I

MARIUS BUNESCU Compoziţ ie

P A P A Z O G L U Peisa j u r b a n

I I

Femeea impudică este poate сза mai autentic ş l orfâei u n : n . n a : impuctOwJ-ѳа esie rîcano-^terôa рэ faja а сокісц-ѳі ea - i i t - c iö ue іесерюьоі S e x u a l a íer.iei:, supuse pr.n natura cLrint.i şi stăpan.r.i ізаг-baiuidi. irnpUdoarea m i à i U i à toa.e іогт^ы аэп/a.e şi ecn.vc-ce pe cari le .au raia{CJa omtre baíbaj . ş i íenie..

* In amintirile sale Amb.oJse Vollard, ne^gusiorul de

tablouri, povesteşte aceas.á noeuma in.ampi.;re : un с/іпаюг, care lefuzuee să-l c u m p a . e auua pa.ua

Cézanne, sóű cuvant ca in exiwjj.a ior ішрвгівс-tă artistui lăsase cu negl.jenţă pete аіоэ, — .-a ашэ-mat după mai mult imp să-i arate alte două ta-biouu, tot de Cézanne, cumpărate în străinaiate, ş i car. prezentau aceitaşi lacune ae cu.oare ca ş . pri­

m e l e . Care n'a tost m_rarea lui Voi.aid recunoscând in e i e aceieaşi pânze, desconsiderate aitădaia, p o cari e. Ie vănduse de a t u n c i unui colecţ.cnar s t r ă i n şi cari ajunseseră prin această filieră în posesia ce­lui ce ie refuzase şi nu ie ma, recunoştea 1

„Iis aegottbnt les vôtres, heinl î. sipanea amato­rul... Je vois ce que vous aLez m e due. Dans mes Сэ/anne i. y a аиэз. ass parues blanches. D'accord. Mais dans ceux que vous m'aviez présentés c'était du „раз fini" tand s que dans les m.ens, les bkuicş c'est „du voulu". Această mică poveste dei.neşte bine poziţia personag.u.ui universal pe care Paul Zariiopol ia num t „ubiquul Mitică", fajă cu ar^a moderna. El nu pricepe că deformările din tablou­rile unui Maiisse, P . c s s o sau Modigliani suni re-zu.tariia necesară a unei log.ci interioare a spaţiu­lui plastic al tabloului, a unui ritm propr.u de croa­ţie. El vrea să şt .e că artistul poate, dncă vrea, să facă şi opere academice, după t picurile muzeelor de provincie. In cnipul acesta se s.mte complice cu artistul la graţioasa fantezie a „impe.hcjei vo .te". Ubiquu'l Mitică vrea .să fie în canf.aenţă, altiéi e ve­xat f indcă nu pr.cepe. Peniru a-1 lămuri pe el a scris André Gide: .Accordons que mouvement et imagi-nation lui m a n q u a n t ; qu Ji ait du s'en passer plutôt que voulu s'en passer, peu m'.maorie s. le résultat poéLque est le même". („Nouv. Prétextes": Baudö-laire e t M. Faguet).

* Cult devli, semldcct t e naşti. Dacă te-ai născut

semidoct, nu vei deveni niciodată cult. Sem doctis-mul nu e în funcţie de întinderea cunoştinţelor, c. de asim larea lor şi de structură personală. După cum nici parvenitismul nu e chestiune de canLtaiea ave­rii dobândite, ci de cal.tate personală.

* Egoistul, dacă n'are şi cinismul egoismului său,

e antipat-c, căci n'are nici um haz. *

A gândi sentimental = a nu gândi. *

Nu-ţi cer să fii conrecvent cu ce ai gândit odi­nioară, ci cu сэ gândeşti acum. Pretenţia aceasta э modestă; totuşi e realizată rar.

* Există o laşitate în domeniul ideilor şi al gândi­

rii. Nu cunosc nimic mai josnic şi mai dssgustălor decât transacţiile cu gând.rea.

Aţi observat, cred, prin publicat'ile, hai să zicem: filosofice, cari apar de un timp încoace, mai ales la noi, abuzul care se face de litera majusculă la în­ceputul unor cuvinte car. pr.n natura lor sunt msn.te să lase o impres e de cugetare profunda şi abstractă: Omul, Fapta, Ide sa, Acţiunea, Existenţa, Mitul, Im-plin re, Mântuire, etc., etc. Această manie îm. pare a fi simptomul unei superficialităţi generale, a unei lipse de preerz-une şi de tsrmrni bine def.niţi în găn-d re. Majuscula aureolează cuvântul cu o bănuială vagă de profunzime, îi creează un „halo" menit să-t estompeze limitele de semnlf caţie dându-i asrul unei imprecizii măreţe. Es.e ,crsd, o manieră facilă de a expedia o sumă de noţiuni al căror caprins poate nu e limpede şi complet d.ferenţ at în mintea autorilor acelor ser eri, dar a căror întrebuinţare c i majusculă le provoacă o stare de euforie ş. o înaltă opinie despre ei înşişi, opinie, pe care desigur, ur­mează a o impărtăş. şi ctitorii lor.

AX. PALEOLOGU

UNIVERSUL LITERAR 20 IUNIE 1942

• • ^en t ru i că o r a tatâtoirAJ fuses© f ixată pent ru- 6 şi j u m ă t a t e d i ­minea ţa , l a 6 şi 35 miniute n u se a f lau în r e s t a u r a n t u l găr i i decâ t d o u ă t re imi d in n u m ă r u l celor hotărâţi s ă p lece la şeză toarea „Universu lu i L i t e r a r " de là P l o ­eşti. Cei prezenţ i , în p ic ioare în j u r u l mese i cârjpite d in t r e i e x e m ­p la re as imetr ice împreuna t e , p â n ­d e a u uşa r e s t a u r a n t u l u i gării* p r in care u r m a să v ină e l ibe ra -toa rea s p e r a n ţ ă a împl ini r i i n u ­măru lu i . Consumaseră , scri i tori i noştr i , d u p ă p re fe r in ţe le m a i m u l t sau m a i pu ţ in prohib i ţ io-niiste a l e fiecăiruia, ba o litiruţă şi-iun sifon, b a o chioftea rece ş i -un ţap, ba — domnişoare fiind ori la regim, câ te virie-utn p r o ­d u s lacta t . Se af lau în j u r u l cu­r ioasei în jghebăr i de mobile , m a ­es t ru l Ion Mimu|lescu, ou e t e rna - i p ă l ă r i e de pa iu se rv ind succesiv de a c o p e r ă m â n t şi venitüator, Coca F a r a g ó m a d o n a genera ţ i i lor nerecrutlate,, George ö o r u l Du­mit rescu, a r i s tocra t şi b la j in oa un lo rd compromis p r in mezalir-an ţ ă . Cons tan t in Poste ln icu , or­gan iza toru l s t a r t u lu i bucureş tean (pen t ru Ploeşt i organiza toru l fu­sese Leonida Secre ţeanu , e roul poet p rahovean) , ş i mulţii, (foarte puţind "faţă d e cifra scontată) alţi i .

R u m o a r e a creştea. în r â n d u r i l e scr i i tor i lor : se comen tau a b s e n ­ţele şi se p a r i a p e n t r u ser iozi ta­tea lor.

— Ce-i cu Ştefan Bac iu? i n t e r ­pelă c ineva d i n g r u p p e f ra te le său de cruce, T r a i a n Lai eseu.

— Vine, v ine! r ipos tă Lalescu jovial, p e ton d e che lne r solici­t a t : Lalesiau . avea eufor ia s o m ­nu lu i deficient şi a l i tnuţei .

— Vine,- d a r când? se nelinişt i Mineu-Lehl iu , care î n par t i cu la r n u m a i e a u t o r d e sch i ţe u m o r i ­stice, şi vede v i a ţ a în t ragic . Un megaiton acoper i r ăspunsu l . Se a n u n ţ a p l eca rea t r enu lu i spre Ploeşt i , ,paste cinici m i n u t e " . So r ­ţ i i fiind a runca ţ i , d-41 Postelnicu, pu rcede vi te jeşte , d u p ă o s u m a ­r ă n u m ă r ă t o a r e ca re ne a d u c e a -m i n t e de p rove rbu l ou toamna,, să obţ ină biletele necesa re „dus întors" , la cassă.

- ,Răspunsul t a r d i v se precizea­ză acum, îna in t e d e s t a r t u l . d e ­cisiv: Ştefan Baciu n u v ine din r ă z b u n a r e .

— Cum d i n r ă z b u n a r e ? — Ca să boicoteze g r u p a r e a : e

convins că nici o şezătoare n u poa te a v e a succes fără el.

La o masă separa tă , în târz ia ţ i i Teodor Scar la t şi Ion F r u n z e t i încearcă să reedi teze eroic p o ­vestea logofătului T ă u t u : cafe­lele sun t p r e a fierbinţi,, p res iunea ore i p rea emoţ ionan tă şi p lă tesc fără să-şi fi sorbi t cafeaua. T â r ­ziu, în t ren, când povestesc p ă ­ţania , cu r eg re tu l accen tua t de un pers i s ten t vid în reg iunea ga ­str ică , Teodor Soarlalt a r e i m ­p r u d e n ţ a să a d a u g e ,că n u m a i ca -iteaua sa. fusese nea rgă , ceeace s t â rneş t e r u m o a r e tendenţ ioasă p r i n t r e camaraz i i care, se ştie, îi invidiază sp lendida cu loare .

D R U M U L

e o succesiune de şuiete. S 'au g rupa t ş i - ş i încearcă p u ­

ter i le î n a p rovoca rusul celor­lal ţ i . Un g rup m a i cu seamă, p l a ­sat ,,în calea călători lor", în cen­tului culoarului , indignează bu r -ghejii paşn ic i : e î n el umor i s tu l Minou-Lehl iu .

A r e un „şar t " special la bancuini Lehl iu. Irezist ibi le! Infail ibil i r e ­zistibile! Deodată , respi ra ţ i i le se opresc. Umor is tu l caută ou ochii împre jur , în văzduh , p r i n culise, ca un p r e m i a n t la se rbarea d e an :

— ,, Cine d racu ' o spunea p 'as ta ! a r t icu lează el cu p a r a ­pon! Şi se s t â rneş t e râsu l : u m o ­r i s tu l u i tase poanta .

— Biletele v ă inog ! se răs teş te , politicos d e altfel , da r p ă t r u n s d e ro lu l cosmic ce-1 împl ineş te , şeful t r enu lu i , c ă t r e p r i m u l g rup .

Ca şcolarii p r inş i f u m â n d în... foyerul n e p e r m i s a l l iceului , scri i tori se bâ lbâe . Ochii şi de ­getele a r a t ă c ă t r e d. Postelnicu. Secre ta ru l d e r edac ţ i e a l U n i ­versu lu i literari n e - a a d a p t a t p e toţi. Scoa te b i le te le — t e a n c —

I N T R E Ѵ1Л SI P O E S I E — O ş e z ă t o a r e e u s u p r i z e

şi n e n u m ă r ă ou dege tu l : unu , doi, trei.. .

— СеЧ aista ? s e in te resează omul cu ro l cosmic şi eu m a n ­şetă cui c i f ru C. F . R. P leca ţ i la nun tă în cortpore ? Cu plotonu?. . .

•— Şezătoare l i t e ra ră , n e n e ! îl in terpelează familáiar şi super io r ca reva

— Ei, b a n u ! se î nc run tă „să-fu'..."

Cum şeză toare l i t e ra ră ? F ă r ă Ştefan Baciu ! ? Cine-a m a i a u ­zit ?

N A U F R A G I A T U L DIN H A L T Ă

Se n u m ă r ă absenţ i i , c a să se modifice p r o g r a m u l . George D o ­ru l Dumi t rescu p regă t i se o p r e ­zen ta re eare t r e b u i a modif icată conform si tuaţ iei . De p e l is tă l i p ­sesc car ica tur i ş t i i , 'Umoriştii, a r ­heologii is torici a i u m a n i t ă ţ i i d e la facerea lumi i p â n ă azi şi d e ma i îna in te p â n ă d e - a c u m şi p u -•nuirea ş i e t ţe tena : N e a g u R ă d u -Iescu ş i George Voiinescu. Ba n u : George Voinescu şi N e a g u R ă d u -lescu. B a n u : Neag.. . ; d a r în fine... n ' a m să pă ţ e sc nimic , sper, p e n t r u v i n a d e a n u - i fi p u t u t sorie p e a m â n d o i de-odaită : u n u i tot t r e b u i a să fie ' înaintea 'celui­lalt, ch iar ş i în l ipsă.

Se comen tează : dece n ' a u v e ­ni t ? U n d e s u n t ? Ebţetera. Şi se imsislta p e e t ţ e t e ra .

C ineva p r o p u n e : N e a g u n ' a veni t p e n t r u c ă şt ia că v a ven i Voinescu.

— Bine, d a r Voinescu ? — Ei, Voinescu n ' a ven i t p e n ­

t rucă şt ia că v ine N e a g u ! S e cons ta tă l ipsa l u i NJcbita

Tomescu şi a lu i M a t e i A l e x a n -drescu. A s t a e p r e a d e tot . Nici nenea Matei , d o m n u l e ?

T renu l se opreş te î n t r ' o ha l t ă oarecare . Cineva face haz de là fe reas t ră : — Ia u i t a ţ i - v ă l a Domnul acela ,cu p a n a m a şi ha ine cadr i la te , culm m a i a l ea rgă de là vaigon l a vagon. S igu r să-ş i a ş t e a p t ă consoar ta !

— C e ? Cum ? Ce fel ? S t u p o a r e genera lă . So ţu l imjpa-

cient es te ...dar nu, n u s e poate. . . şi totuşi... este el... e s t e nenea.. . nenea M a t e i în persoană ?

— Ce- i icu d u m n e a t a Domnule? Se m i r ă p re făcu t ind igna t c ineva d i n grup.. .

— P ă i s ă vedeţ i , începe nenea Matei . Şi p e c â n d ceilal ţ i a ş ­t eap tă s ă v a d ă c e v a d in spusele gâfâi te a l e Mlialuluti poe t ce-şi t amponează congesionat f runtea ou batisrta, t r e n u l s e p u n e în mi şca re n e p ă s ă t o r ca însuş i s i m ­bolu l impas ib i l i tă ţ i i m a t e r i e i e -terne , fa ţă d e t r a n s p i r a ţ i a p a l p i ­taţ i i lor omeneş t i .

— P ă i să vedeţi. . . Matei A lexandreseu îş i f lu tură ,

expl ica t iv p a n a m a u a . — o p a ­n a m a în t reagă poves tea , DonY-lor !

D I V E R T I S M E N T E X O T I C O -F E U D A L

L â n g ă p a n a m a u a l u i Nenea Matei , t r e s t i a d e b a m b u s svel tă şi du lce 'care e m ă m i c a n o a s t r ă a t u tu ro r , Coca Farago , oomplec-tează decoru l exot ic .

— Mă, pu i i m e i du l ţ i ! se a -l intă ea cal in, p e lângă fiecare. Şi nu s e d ă dusă p â n ă când, câ te o poantă mai.. . „pointue". . . n 'o siperie. Coca F a r a g o r â d e copi lă­reş te şi p r iveş te copilăreşte. V â r s t a e i r ea l ă es te d e 15—18 ani , şi ş i -o v a p ă s t r a p â n ă la cen tenar . D a r s lăb ic iunea ei r ă ­m â n e a t i t ud inea m a t e r n ă fa ţă d e „puii" ei. Şi şi-i r ec ru tează , c a n ­d idă Şi lil ială, d e pesite tot. D e ­veni ţ i „ p u i " p r i n adop ţ iune , n e simţim ocrot i ţ i şi micuţ i . U n s t r a n i u sen t imen t d e infer ior i ta te ne s t ăpâneş te . S ingu r m a e s t r u l Minui!es(cu p r o c l a m ă : „pe fa ta as ta eu a m p u p a t - o în tâ i" . Şi p u p a t u l m a e s t r u l u i Minulescu ane funcţ ie consaoran tă : e ca u n

sacerdoţ iu c e ţ i - s e t r a n s m i t e c â n d te p u p ă m a e s t r u l : o aco ladă î n feudele l i terelor . A ş a c u m se zice : ,,1-a t u n s că lugăr" se p o a t e zice : ,,1-a p u p a t poe t" .

Noroc însă că „măicu ţa" Coca Fanago n ' a r e aceeaş concepţ ie sacerdota lă a să ru tu lu i . Aiitifel, câţ i poe ţ i n ' a r m a i fi, Doamne , în ţ a r a a s t a !

D u p ă l anur i l e geometr ic a ş e ­zate p e scena t u r n a n t ă a p r i v e ­liştii d e l à fereaisltra t renulu i , c is­t e rne le greoaie ce se ivesc a n u n ­ţ â n d u r b e a pe t ro lu lu i r o m â n ş i -a revoluţ i i lor d e '24 ore , p a r n i ş te apocal ip t ice apariţi i , p a h i d e r m e : în (propriul lor no ro iu p â n ă Ia râ t , c is ternele do rmi t ează leneş de-aCiumgul liniei fera te .

— Bagajele, s t r igă cineva. Nu oifcaiţi outferele ou ' talent !

Mă s imt tentait s ă - m i s v â r l p e fereas t ră se rv ie t a : d in cur ioz i ­ta te , Smi daise Teodor Sca r l a t să- i •păstrez volumul , şi măi 'n-t rebarn ce s 'ar face fără t ex tu l scris. Răspunsu l l - a m a v u t la ş e ­ză toare :

Soar ia t fascinează publ icul care , văzândiu-1, vede n e g r u în fa ţa ochilor , ş i u i t ă să m a i a s ­cul te . (N. R. Poa te aşa s e i a c e că a p l a u d ă ?).

PĂMÂNTUL. . . F Ă G Ă D U I N Ţ E L O R

G a r a Ploieşt i a r e o fa imă m e ­r i ta tă . S i s t emul e i de pasa je sulbr-terane, caire-ţi amin tesc ha l te le d e m e t r o par is ien , es te excelent p e n t r u ocazii so lemne. Devine

posibilă do r in ţ a d e a , , intra în p ă m â n t " .

Se ţ in d i scursur i p e peron , şi se s t r â n g mâin i . Maes t ru l M i n u ­lescu e î n ve rvă .

Ceremonia durează , în c iuda pro tes te lor s tomaca le a l e scr i i to­rilor, ca re n u s 'au p u t u t a lege ou maire l u c i u d in g raba delà, B u c u ­reşt i . Fiecare , spiritualist-spiri-tualist , idar v o r b a a i a : „pa t r i a şi d r e p t u l m e u !"', d o a r n u degeaba s u n t e m l a Plodeşti.

Nosta lg ia u n u i m i c b i r t u l e ţ c u be r e r ece şi r i m ă ca rn ivo ră la bare, ge face c u a r d o a r e soterică s imţi tă . De aceea scri i tori i pro­testează c â n d câ ţ i va ga lan ţ i ,„fe-del i d ' a m o r e " îşi încorda l i rele t r ubadu re ş t i /în onoa rea u n u i t r en şcolar de excursionis te , c a r e se găseşte tocmai t r a s l a peron.

Bu leva rdu l Gării s e deschide c a u n Champs-Elysées a l u r b e i republ icane va lahe .

Maes t ru l Minulescu d e a p ă n ă amin t i r i . A e r u l d e sulb cas tan i îi face b ine ş i - i s g â n d ă r e memor i a sen t imen ta l ă : Caragia ie p lanează pes te tot. Ii îratâ'linim efigia în bronz, în f a ţ a l iceului P e t r u şi Pavel , u n d e v a a v e a loc şeză­toarea. D a r n u n e op r im decâ t să - l sa lu tăm. Al te le s u n t ţe lur i le sp i r i tua l i smulu i r o m â n acum. — Ei, să fi fost în Iodul bus tu lu i iui N e n e a lancu , cel cu „berea c u măsură" , câ rc iuma lui Nenea lancu , era a l tceva ! D a r aşa...

B u s t u l lui Nenea l a n c u ne-a p r iv i t în ţe legător . Desigur , e l n u s 'ar fi p u r t a t altfel .

As igura ţ i de con t inu i t a t ea ou t rad i ţ i e p l ecăm împăca ţ i , pe g r u p e ca s ă n u spe r i em bir taş i i , la a c u m u l a r e a reze rve lo r p e n t r u impres ionarea publ icu lu i .

„ I N T R Ă M !"

Episoadele aces tu i popas a r fi . p rea nemi los s ă fie povest i te , p e v r e m u r i l e aces tea de criză. Au

omagia t scr i i tor i i , cu măsu ră , p roduse le podgori i lor p r ahovene .

Au vizi tat ha le le „unice în E u ­ropa", şi s 'au ho tă r î t să revină , odată şi odată, în r e s t a u r a n t u l delà p r i m u l etaj p e n t r u o mică şezătoare . . .gastronomică.

In sfârşi t , t impul sosise ba mai şi t recuseră câ teva m i n u t e pes te o r a p r o g r a m a t ă în afişele m a r ; ce împu iau oraşu l cu v e s ­tea even imentu lu i regizat de „Căminu l cu l tu ra l M a r e l e Voe-vod Mihai" , cu concursul d- lor ... etc. etc-

—• U n d e sunt , bă, afişele alea, î n t r eabă Teodor Scar la t , că ru ia a tenţ ia — deobiceiu d e t ip d i s t r i ­but iv c u m sade bine poeţi lor •— i se m a i d is t r ibuise încă pe ca­lea p lăcu t p rez ică toare a v e n e ­lor încălzite de popasuj p r e l u n ­git lângă pas iunea lui Dab i j a -Vodă.

— Astea sunt ! repl ică scur t Virgil Oarianopol , a r ă t â n d u - i un afiş pe ca re se p u t e a citi

P r i m a da t ă p r i m a MARE CIRC M A R E

Jazz — negru — jazz Muzică — feerie — d a n s

Animale — exotice — a n i m a l e 100 ar t i ş t i 100

Scar la t n u t e rmină afişul : „Asta e o a luz ie pe care n 'o p e r ­mit", se indignă el-

P a s ă - m i - t e râse te le cont inui do Pe tot p a r c u r s u l d r u m u l u i işi găs iseră m o m e n t u l să devină e-ficiente pen t ru s i s temul ne rvos al poetu lu i „Ingr idéi" . Scar la t pu r t a un ,-ballon-seide ' ' a lb ca f loarea imacu la tă de c r in din care in te resan tu l său cap - b r u n ieşea ca u n imens catifelat b o n d a r în t r ansa polenizări i . Mai cu s eamă a n n u ţ u l „ jazz-ne-gru- jazz nu - i 'convenise. Se r e ­s e m n a : — „ î n t r ' a d e v ă r ,de noi e vorba. Ia tă te a n u n ţ ă în spe ­cial pe t ine, Virgi le : an imale e-xotice !

F E B R A SUCCESULUI

P e sălile l iceului P e t r u şi P a ­vel, c lădire m o n u m e n t a l ă şi i m ­pozantă ca o -aripă de un ive r s i ­tate, forfoteşte lumea. Mare le amf i t ea t ru e plin şi l ume tot mai soseşte. Pub l icu l e de toa te v â r s ­tele dar d e o s ingură categorie : iubitori i d e cu l tu ră . Trecuţ i p r in cancelar ia d i rec toru lu i , a că ru i neu i ta tă amab i l i t a t e n u s ' a d e s -m.inţit p â n ă la u r m ă , scr i i tor i i au s e m n a t în car tea de a u r a l i­ceului şi în cea a căminulu i cu l tu ra l „Voevodul Mihai" . Se afla de faţă şi pă r in t e l e Socianu, cinst i tă faţă bisericească, iubi tor de f rumos şi ar t is t cu sufletul el însuşi .

D. prof. Şerbănescu, d i rec to ­rul 1 iceului, ospi tal ierul p ro fe ­sor de filosof ie, n u ' e ra secondat decât de omul ş t i inţelor precisa: na tu ra l i s tu j profesor S a v n T o ­vărăş ia domnii lor lor n e - a fost p lăcu tă p â n ă la plecare , şi n e - a u r m ă r i t că ldura pr imir i i şi după .

I n t r ' una din încăper i le vecine cu scena, scri i tori i îşi p regă tesc glasul, ţ inu ta şi versuri le- Ah, culisele ! Ce miraculoasă facul ­t a t e de a t r ans fo rma oameni i în pa ia ţe ve le i t a re a u ! Organ iza ­torii genti l i , nu s 'au amesteca t p rea mul t ,

De-ab ia dacă del icate ţea poe ­tului Leonida Secre ţeanu , in i ­ţ ia torul şezătoarei , a cutezat să le p u n ă confraţi lor în vede re p l a ­fonul m a x i m a l d e d u r a t ă : două poezii. Nimic ma i mul t . Totuşi plafonul a fost călcat ,,chiar a-tunci când en tuz iasmul pub l i cu ­lui n ' a r fi cerut -o .

Sec re ţeanu regre ta l ipsa lui L a u r e n ţ i u FUlga. N e - a m asociat la r egre tu l său : împot r iva p ă ­rer i i că n u m a i proza umor is t i că poa te fi ap lauda tă , p ă r e r e pe ca re p ă r e a s'o împăr tă şească Min -

cu-Dehliu, f ă r ă gri ja p rove rbu lu i cu t u r t a şi cenuşa. A m a v u t în sch imb proza tor i i p rahoven i , cari n e - a u onora t cu l ec tu ra : d-ni i Dragomirescu şi Bonciu. Grupul p r a h o v e a n ma i n u m ă r a p e d. Voican şi L a u r e n ţ i u Cuzen, a le cărui p o r t r e t e revuis t ice d e f e ­mei (Blonda şi b runa) ş i - au gă­sit succesul mer i t a t .

Lipsea din g r u p u l p r a h o v e a n poetul Ştefan V. Ionescu cel care a dec re ta t Ploeşti i „mor ­m â n t al scr i i torului necunoscu t" .

A m a v u t p lăcerea să- i a v e m pe toţi î n t r e noi d u p ă şezătoare , la m a s a delà H a n u l Galben , lo­cal c u surprize- Surpr ize le n ' au lipsit, tot t impul .

După că lduroasa p rezen ta re a poeţi lor , î n t r ' un gen elegant, şi abi l de causer ie cu publ icul a re ţ inu tu lu i , de altfel, şi f legma­ticului poe t George Doru l D u m i ­t rescu, Coca Farago , speake r - i ţ a şezători i a începu t să a n u n ţ e cu glasul ei calin (—apariţia ei î n -voal tă şi glasul n u m a i ,au s t â rn i t aplauze) — alfiabetic, ca la şcoală, poeţii-

Maes t ru l Minulescu a ce ru t să fie lăsat la sfârşi t . Sp i r i tua la - i mo t iva re a dispus publ icul .

P e scenă int ră , cadr i l a t şi fără panama , Mate i Alexandresou . Şi-a învins t racul ş i-a citit c u m n u se poate ma i f rumos. Pub l icu l a răsp lă t i t poe tu l azu ru r i lo r şi al leagănelor de îngeri , c u m se c u ­vine. Emoţ iona t ca u n copil, M a t e i se m i n u n a ; „e a doua oa ­ră când mi se î n t âmplă s ă -mi s tăpânesc firea. Eu, eu s u n t un emotiv . Publ icul m ă zăpăceşte .

Dar m' 'am s t ăpân i t . Ce zici, ai fost lin sa lă ? A m a v u t succes?"

In t r l adevă r , nici o şezătoare l i t e ra ră n 'a avu t în v r e - u n oraş de provinc ie românească,, publ ic ma i a t en t şi m a i cald. Se cuv ine subl in ia tă aceas tă a tmosferă de comuniune sp i r i tua lă şi de i n ­t imi ta te d e m n ă , ca un omag iu p e n t r u oraşul aces ta a t â t d e b â r ­fit, şi pe ned rep t bârfi t , p e n ­t r u p r e t i n s u l său acon templa t i -v ism, p e n t r u p r ac t i smul lui n ă s ­cocit şi p e n t r u „lipsa d e î n ţ e l e ­ge re faţă de p r ezen ţ a sp i r i tu lu i" . Ploeşti i s 'au reabi l i ta t . N e a ş t e p ­tat- Publ icu l p a r e s ă fi fost ma i select decât î n a l t e o raşe î n ca re succesul este cunoscut de m a i na in t e : gus tur i le masse i s u n t i n ­var iab i l sen t imenta l i s t -du lcege şi ap l audă melancol ia bana lă a poetului d e t ip ca r te -poş ta lă i l u s ­t r a t ă s a u d e abţ ib i ld . Ploeşteni i a u făcut excepţie . Au ap rec i a t b ine în ţe les concesiile făcute p r e ­fer inţe lor lor, „Poeţi i pub l i cu ­lui, Virgil Car ianopol şi T r a i a n Lalescu, 1-a fascinat şi d e da ta aceas ta . Cei pu ţ in „Benjaminul l i terelor române" , c u m repe ta toată lumea, d u p ă b u t a d a lui George Dorul,, def ini ţ ia lu i L a ­lescu, a făcut publ icu l să del i ­reze. Are T r a i a n Lalescu o f i ­gu ră şi u n glas a t â t d e ' p u r e , a t â t de ap rop i a t e d e ceeace pub l i ­cul c rede în g e n e r e d e s p r e poet , a t â t d e mişcă toa re p r in însăşi ex i s ten ţa lor încâ t e imposibi l să rezişt i ten ta ţ ie i de a-1 avea aproape , d e a-1 s ă r u t a frăţeşte. Lalescu este fratele suf le tului f iecăruia. F u r t u n a de ap lauze ce i -au î n c u n u n a t „Scr isoarea m a ­m e i " şi „Dora Lu ' (disciplinat, Lalescu n ' a depăş i t p lafonul i m ­pus), p ă r e a să n u se m a i s fâ r ­şească.

Foa r t e aprec ia t a fost şi a r d e ­leanul Ion Th . Шеа- M i r e a s m a t r ad i ţ iona lă a poeziei a rde l ene

(în linia Coşbuc, Goga, Cotruş) a făcut pub l icu l să s imtă ceva din fiorul unei ne împl in i r i e x i s t e n ­ţ iale. O clipă, în fiecare t r ă i a ţ a r a . Versur i le lu i Ion Th. I l e a a u fost ca u n mani fes t şi ca o misa solemnls. . .

Coca F a r a g o a rec i ta t ca u a înger bo lnav şi ca u n poseda t de ceruri . „Manuscr i s" , a fost buca­ta care a r ă m a s p e buzele t u t u ­ror. Coca Fa rago posedă da ru l d e a r ă m â n e pe buzele tu turor , ca o cavat ină, t r is tă , sau ca un su râs . A citit f rumos, scanda t ^i

•cu t imbru l lui cald, înna l t e l e - i ve r su r i şi George Doru l D u m i ­trescu, discret , pe r suas iv şi d e ­plin. Un alt Dumit rescu , Victor George Dumi t rescu , t e m p e r a ­m e n t de spadas in şi t r u b a d u r înmănunchea te în aceeaş fiinţă, v e r s u r i de războiu a tâ t de ac tua ­le. In acelaş gen excelează poe ­tul Leonida Secre ţeanu , fratele nos t ru p loeş tean căru ia - i a d r e ­săm aici cei ma i f ranc şi cama­raderesc salut. Şezătoarea i se da toreş te lui, şi tot lui clipele de încân ta re t ră i te :

„Noi s u n t e m cei ce n e - a m n ă s ­cut a doua oară" , ş i -a t u n a t e -courile până.-, hă t !.-. în s t r ă ­fundul conşt i inţelor celorlalţi . Leonida Secre ţeanu „Cneaz pes t? fu r tun i " este şi cneaz pes te su­flete, p r in va r i e t a t ea şi profun­zimea mij loacelor pe care le s tă ­pâneş te . Poetu l Al. Raicu şi-a cet i t cu mul t ă cu loa re în glas, ve rsur i l e estetiste, de raf inat fer­ven t al emoţi i lor r a r e , înve l i te în cochilie exotică. Un succes n e o ­bişnui t p a r e c'au a v u t „e rme t i ş -tii ' ' . De u n d e în t r e culise, p e când toţi ceilalţi îşi scontau, siguri de ei, reuşi ta , Simion Stolnicu şi Ion Frunze t t i , f raţ i î n t r ' u n acelaş păca t art is t ic , a l spuse lor pe l imba n e - t u t u r o r a , se consul tau dezolaţi unu i p e a l tu l a supra s e ­lecţiei bucăţ i lor d e citit, — „acu să te văd, f ra te î n t r u sufer in ţă , e rmet icule , p e u n d e scoţi c ămaşa ! Cum naiba au să poa tă fi r e cep ­tate, d in t r 'o s i n g u r ă lec tură , şi făr t ex tu l scris îna in tea ochilor, ca la ora de r e t rove r s iune la t i ­nă, poeziile noas t re ?'', rezul ta tul a fost cu to tu l a l tul : e rmet ic i i noş t r i a u fost înţeleşi , împot r iva p reveder i lo r , şi apreciaţ i . Pr i le j pen t ru Simion Stolnicu să ,,cadă la da ru l beţiei d e pădure" , în lo­cuind însă p ă d u r e a cu podgoria

R â n d u l r ândur i lo r neg re de melancol ie a l e coloratului Teo­dor SOarlat, l e -a impus lumina in te r ioară de cer estival , total con t ras t an tă cu real i tă ţ i le c h r o -

mat ice a l e poetulu i . „ Ing r id " a adus în sa la supra- încă lz i tă , p a r ­fum de fiord scand inav şi de răcoare a lbă . L a u r m ă d e tot, d u p ă ce se consumase şi p roza gazdelor . a lă tur i de r euş i t a sch i ­ţă a umor i s tu lu i aprec ia t M i n c u -Lehliu, m a e s t r u l I o n Minulescu , r ăs fă ţa tu l publ icu lu i la toa te ş e -zători le, a adus vesel ia unei î n ­cheieri cordiale, cu veşnicele- i „în oraişu'n care p louă d e t r e i ori pe s ă p t ă m â n ă " , cu r o m a n ţ e l e - ; a rh icunoscu te şi totuşi b i sa te in daiir , c u g lumele- i a t â t de o p o r ­tune , aprec ia te de un publ ic u n a ­n im admira t iv- Maes t ru l a î n ­cheiat s c u t u r â n d u - s e de n o i a n u l aplauzelor , şi t r ecându- l e toate la a d r e s a „vi i toarei splendide ge­nera ţ i i " ,

EPISOD P A S T O R E L I A N

Aproape că n u m a i e nevo ie să fie scr is episodul acesta . Se în ţe lege: m a s ă cu d i scu r su r i — uneor i uşor polemizante , şi cu ep ig rame deci belşug, acce le ra t e ca t empo îşi iu ţ i te cu piper , pe măsură ce cadour i le s t ic lelor goa­le se înmul ţeau- O a tmosfe ră colegială, caldă, c u m n u m a i la Ploieşt i se poa te găsi . Cân tece - -ah, neu i ta ta l i turghie la ică i n t o ­na t ă de ba.su] profund care e p ă ­r in te le Socianu — şi ma i cu s e a ­mă declaraţ i i de pr ie tenie ve ş ­nică.

Acest „oraş cumpli t de n e g u s ­tori ' a re un spir i t al lui. P â n ă şi H a n u l Galben , în care a v e a loc banche tu l , n u e un. local b a n a l : pereţ i i s u n t tapisaţ i cu p ic tur i , d in t r e care unele s e m n a t e d e n u ­me cunoscute , iar a l t e le da tor i t e în p a r t e ch ia r pa t ronu lu i . P a t r o ­nul Hanu lu i Galben este u n v e -chiu ar t i s t d i le tant , ca re pictează şi scrie în orele l ibere , c â n d in locu-i veghează a sup ra m e r s u l u i r e s t au ran tu lu i p a t r o a n a de o r i ­gine franceză, consoar ta D-sa le .

L - a u cunoscut p e P a n a i t I s t ra t i al cărui p o r t r e t îl ţ i n la loc de cinste, în ga le r ia n e n u m ă r a t e l o r opere de a r t ă a le casei . Şi es te ma i ales, p a t r o n u l H a n u l u i G a l ­ben, un m a r e amic a l scr i i tor i lor O vorbă d e duh , un ca t ren , s t r e ­cu ra te în „ca r tea d e a u r " a H a ­nului , l - au î n c â n t a t m a i m u l t d e ­cât argint i i grei lăsaţ i la casă de organizator i i recepţiei .

La r ându- i , ne -a se rv i t c u ep i ­g rame , g a r n i t u r ă la exce len te -le-i f r ip tur i ; ep ig rame cu sos îmbe l şuga t de..- vin,

I - a m lăsat p e camaraz i i mei de condei la m a s a d e s u b u m b r a r u l din cu r t ea hanu lu i , u n d e se con­t inua p e la o r a 6 d u p ă amiază , cheful.-, d e r igoare . Şi vor m a i fi s t ând şi az i acolo d a c ă n u c u m ­va vor fi p lecat , v o r b a b a s m u ­lui.

Eheei , Ploieşti.. . Ploieşti . . .!

C R O N I C A R U L A N O N I M

C r o n i c a m u z i c a l ă O P E R S O N A L I T A T E A C U L T U -R H B U L G A R E : D N A R A I N A

K A T Z A R O V A

P e l in ia de con t inu i ta te a r e ­la ţ i i lor cu l tu ra le r o m â n o - b u l g a -re , as tăz i o r ea l i t a t e p l i nă de f rumoase făgăduel i p e n t r u v i i to­r u l f iecăruia d in cele două p o ­poare , vizi ta şi confer in ţa la Bucureş t i a d -ne i Ra ina K a t z a -r o v a - K u b u d o v a a j a lona t o foar­t e i n t e r e san tă n o u ă e tapă .

D - n a K a t z a r o v a este o pe r so ­na l i t a t e b ine cunoscu tă n u n u ­m a i î n Bulgar ia . Notor ie ta tea d-sa le î n domeniul ştiinţific a l folklorului , es te eu ropeană . î n ­t r e a g a d-sale pu t e r e de cerce ta ­r e s'a concen t ra t în t r ' o v i a ţ ă de convinsă şi in imoasă l aboare , a-s u p r a e lemente lor a r t e i muz i ca ­l e p o p u l a r e bu lga re şi b ine în ţ e ­les şi s t re ine . Nici o p r o b l e m ă n u - i es te necunoscu tă . I a r î n a-celea r id ica te în special de for­m e l e ş i aspectele pa r t i cu l a r e a le folklorului bulgar , au to r i t a t ea d - sa l e este unică .

C u m şi când a a p ă r u t v i a ţ a p e p ă m â n t ? I a t ă , a s t a este o î n t r e ­b a r e :

— M a e s t r e, n e - a m a d r e s a t no i i lus t ru lu i s a v a n t d. Grog, dis t insul profesor pens io ­n a r d e l a p e n ­s iunea „ M a d a m Roza" 1) — m a e s ­t r e , v ă r u g ă m , a m dori să l u m i ­n ă m popu la ţ i a şi a s u p r a aces tu i p u n c t în tuneca t .

E s t e o î n t r e b a r e , h o t ă r î t , d a r oare cafeaua cu l a p t e n u se b e a şi d i m i n e a ţ a ?

— M ' a i c o n v i n s , t i n e r e ş i v a ­loros coleg, m a i a les cu aces t d i n u r m ă a r g u m e n t — r ă s p u n s e d. Grog. Şi a m să - ţ i r ă s p u n d !

— Vai m a e s t r e » va i ! n e - a m b u c u r a t n o i î n t r e no i , d e ş i n u e r a m decât u n u l s ingur . Atunci ,

IV.

- Apariţia vieţii pe pâmant -

1) Tre i feluri şi deser t inclusiv.

care este t eo r ia dv. în aceas tă pr iv in ţă , f i indcă — mi i de s u n e ­t e — t r e b u e s ă ave ţ i u n a !'*

D. Grog dec lară , p r i v i n d u - n e : — Ah ! Es te felul s ă u de a se e x p r i m a

în zilele î n ca re îl s u p ă r ă v r e o bucă ţ ică d in coaja une i p r u n e din compotul de là p r ânz .

— S u n t m u l t e Iteorii în p r i ­v i n ţ a Vieţi i : b io log i i n u s ' a u p u s încă de acord. I n ce m ă p r iveş te — accen tua d. Grog cu u n z â m ­be t l a rg specific m e m b r i l o r p e n ­siuni i la „ M a d a m Roza" — eu,

găsesc că v i a ţ a e foa r te frumoasă-D a r a i d r e p t a t e . C u m e a p ă ­

r u t v i a ţ a p e pământ . . . P ă r e r e a mea , t i n e r e şi d is t inse coleg, es te că viaţa.-. f

— ..-a apărut . . . — .-.PC", — .•.neaşteptate.. . Ei ѵеиі că

ş t i i t i n e r e şi d i s t i n s co leg . D e ce te pref ăceai ?

— O, v ă r o g , m a e s t r e , «a s * mai a d u c pu ţ i nă va r i a ţ i une în aceas t ă p roză şti inţifică. Va să z ică , f ă r ă g l u m ă m a e s t r e , n u m ' a m înşe la t când...

— Nu, câ tuş i d e pu ţ in . Dea l t ­fel, o veche l egendă c a r e s 'a p ă s ­t r a t deallungul t impulu i , şi p e care eu o voi da as tăz i lumini i , n e certifică au ten t i c i t a t ea aces­tei pă re r i .

I a t ă ! I n t r . o zi , do i oameni . , c e t ă ţ e n i p a ş n i c i , s t ă t e a u d e vorbă , to lăni ţ i p e n i ş te roci a-zo ice . Dîscutaju, s ă z i c e m , d e s ­p r e p r o b l e m a g u l e r e l o r e n g l e ­zeş t i , c â n d , d e o d a t ă , î ş i d ă d u r ă s e a m a că î n c e p s ă t r ă i a s c ă . Viaţa îşi făcuse apa r i ţ i a !

C u m au af la t aceas ta , specu­

lanţ i i a u şi început s'o s c u m ­pească.

Imed ia t , î n t r ' u n comun elan, s 'a decis ca aceas tă epocă să se n u m e a s c ă „ e p o c a p r o t e r o z o i c ă " .

E lanu l bieţ i lor o a m e n i es te lesne de înţeles , ca şi su rp r i za lor . Astăzi , după a t â t e a mi l ioa­n e d e a n i , n i s e p a r e f o a r t e f i­r e s c s ă t r ă i m ; b a u n e o r i c h i a r d e s t u l d e p l i c t i c o s .

P e n t r u ei însă , v i a ţ a e ra o î n ­t â m p l a r e foar te agreabilă-

D a r l u m e a n u s t ă p e loc ! E -p o c a pro te rozo i ică , i m e d i a t c ă z u

în desue tud ine . O a l t ă epocă se a r ă t a ia. or izont , s p e r a n ţ ă ăe v ia ţ ă n o u ă : ,,epoca paleozoică", adică v i a ţ ă veche . Şi apoi a l ta , şi alta. . .

C Â T E V A CONSIDERAŢIUN1 F I L O S O F I C E

I a t ă deci, în r ă s t i m p d e n u m a i câ teva mi l ioane de an i , câ te sch imbăr i s ' au pe t recu t . Şi toarte d a t o r i t e n u m a i s e t e i a c e s t e i a a o m e n i r i i d e f o r m e no i . N u e r a oa r e b u n azoicul?—veţi î n t r e b a . .

La ce bun s ă - l sch imbi cu p r o -t e r o z o i c u l ? Şi) î n s fârş i t . . . p r o -t o z e r o i c u l , d e c e t r e b u i a d e s ­f i in ţa t ? Ca să fie înlocuit la r â n ­dul lui-.. Şi credeţ i că epoca p a ­leozoică a r ă m a s mulltă v r e m e în gra ţ i i le mul ţ imi i ? Vă înşelaţi . . . Pe s t e câ teva mi l ioane de ani , ce­tă ţeni i , în se tea lor d e nou ta t e , a u în locui t -o cu mezozoicul...

A h ! D o a m n e , n e s t a t o r n i c ă o m u l ţ i m e a Par,c'-ar fi o f e m e e r e a de muscă !

G E O R G E V O I N E S C U

Direc toare a secţiei muzica le d in muzeu l de e tnograf ie d i n S o ­fia, deşi p â n ă a c u m în condi -ţ îuni p rac t ice destul de dificile, d - n a K a t z a r o v a a creat o bază defini t ivă acestei secţii, i - a a g o ­nisi t u n ma te r i a l nepre ţu i t , d â n -du- i o î n s e m n ă t a t e şi propor ţ i i c a r e i - au a s igu ra t în ş t i in ţa e t ­nografiei muzica le bu lga re şi p e n t r u muzica bu lga ră u n ro l e x ­cepţ ional şi u n a m p l u v i i tor în noile aşezăr i a le muzeu lu i , ca re în c u r â n d î i vo r oferi cele m a i m o d e r n e condi ţ iun i de funcţ io­n a r e .

Confer in ţa d -ne i K a t z a r o v a de sp re cân tecul popu l a r bu lga r şi toa te observa ţ i i le de a t â t de v iu in te res p e care l e - a făcut la „so­c ie ta tea compozi tor i lor r o m â n i " u n d e a fost de t re i ori în vizită, a t r a s ă de bogăţ ia şi in te resu l e x ­cepţ ional a l ma te r i a lu lu i s t r â n s de profesorul Brăi lo iu , l a „ m u ­zeul r omânesc de e tnograf ie" , în „muzeul sa tu lu i " , n ' a u a d u s n u ­m a i d o v a d a sp i r i tu lu i şt i inţific ver i tab i l şi a u n o r a m ă n u n ţ i t e p r egă t i r i şi exper i en ţe a l e d is t in­sei s a v a n t e bu lgare . A u a v u t m e ­r i t u l şi da ru l , î n acelaş t i m p , d e a descoperi n e n u m ă r a t e vechi l e ­gă tu r i , apropier i , s imi l i tudin i î n ­t re a r t a popu la ră r o m â n e a s c ă şi bu lga ră ca re a u a d u s dovada vie că, s t r â n g e r e a r apo r tu r i l o r cu l tu ­r a l e r o m â n o - b u l g a r e de astăzi n u este ceva nou, da r o s i m p l ă r e -înoire , spr i j in i tă de u n t r e c u t i n ­discutabil .

I a r aces tea toa te a u fost o u a ­tâ t m a i p ă t r u n z ă t o a r e şi m a i gră i toare , cu câ t d - n a K a t z a r o v a a veni t în mi j locul ascul tă tor i lor şi a l special iş t i lor r o m â n i ou f i ­g u r a i m p r e g n a t ă de v ă d i t ă s im­pat ie , cu t o n u l m a r t o r a l u n e i c red in ţ i p l i ne de conv ingere î n t eme iu r i l e pr ie ten ie i a le căre i vest igi i a p ă r e a u d in cuvin te le d -sa le şi al cărei p rezen t es te în re înf lor i re .

Vizita d-nei Ka t za rova a d e s ­chis de aceea perspec t ive deose­bi te în aceas tă direcţ ie , înscr i in -du - se ca o cont r ibu ţ ie caldă, cu­p r inză toa re şi semnif ica t ivă în ac ţ iunea de în te ţ i re a legă tur i lor sp i r i tua le r o m â n o -bu lgare .

ROMEO A L E X A N D R E S C U

20 IUNIE 1942 UNIVERSUL LITERAR 3

Note italiene C O N S I D E R A Ţ I I A S U P R A P O E Z I E I E R M E T I C E

aşa va spune G. Ungaretti. Deci, considerarea lumii din

afară ca făcând parte din noi In accepţia comună, adjectivul înşine, o c iuda tă identitate dintre

„ermetic" e sinonim cu „de neîn- om şi n a t u r ă . C ă u t a r e a une i ţeles", cu „fără şir", adică tot una lumi ideale, primitive, unde poa-cu ceeace' se cheamă „cai verzi te dispune chiar şi de n e t u r b u -pe pereţi". Iar când întovărăşeşte râtul mers ăl t impulu i . şi substantivul „poezie", — sus- — Vedi d inanz i a no i ceptibil şi el la cele mai originale il t empo s'è f e rma to , interpretări — cuplul „poezie dă ca exmplu Tommaso Giglio, ermetică" devine o etichetă apli- aceste două simple, dar turbură-cabi lă literaturii neserioase; a toare ca un descântec, versuri ale oricărui fel de literatură bănuită lui Gătto. că ar aspira la titlul de poezie. Singurătatea omului nu-i nici

Deaceea oamenii serioşi nu ci- motiv de melancolice melopee, tesc poezii ermetice: şi ca să nu nici de imnuri ridicate pentru greşească, nu citesc nici un fel slăvirea unicităţii exemplarului de poezie. Adică nu citesc poezie uman: în poezia ermetică singu-modernă. Pe cea serioasă, ne- rătatea devine o forţă şi aceasta ermetică au citit-o doar în şcoa- e poate una dintre cele mai im-lă, au făcu t -o r ezumat , a u a n a - portante caracteristice ale poeziei l izat-o, îşi mai amintesc şi câteva ermetice. Unui nou conţinut spi-rânduri memorizate sub teroarea ritual îi va trebui şi o nouă hai-catalogului, sau pe când erau în- nă, un limbaj adecuat care dă drăgostiţi, şi s'a terminat cu formei exterioare a poeziei er-poezia. Omul poate trăi foarte met ice o a n u m i t ă obscur i ta te , b ine şi fără poezie! Mai ales fără care e de fapt numai aparenta, poezie ermetică, scrisă „fără cap O obscuritate care e tocmai ex-şi fără coadă", din care p r icep i p res ia unei lumi îndepărtată de tot atât de puţin — adică nu simpla realitate, a unei lumi din pricepi nimic — dacă o citeşti afară de realitate. Cei care soeo-chiar delà sfârşit. t e s c poezia ermetică drept „un

Pentru unii din cei care hulesc ?ir de vorbe fără înţeles", por-înainte de a cunoaşte obiectul rtesc în judecata lor — sau în hulei lor, vom traduce câteva Itpsa lor de judecată — tocmai pasagii d in articolul Tommaso delà l imbaj . Necunoscându-i sem-Giglio intitulat ,.Idee sul la poesia nificaţia, cuvântul

NOTE GERMANE

ermet ica" , a p ă r u t în „Mer id iano di Roma" nr. 22 a. c.

Autorul găseşte poeţilor con­temporani i taJieni ca un Unga­retti, Moniale, Gatto, Quasimodo sau Sinisgalli — cu toa te deose­bitoarele lor puncte de vedere — şi unele caractere comune care sunt înseşi ca rac te re le poeziei ermetice, a nonei tendinţe poetice.

„Domină în poezia ermetică — spune Tommaso Giglio — mo­tivul singurătăţii, a unei irepa­rabile şi veşnice singurătăţi, care ne îndepărtează de tot în iluzia de a atinge adevărul. Nu o sin­gurătate inertă sau pasivă, ciulin contră, alergând în căutarea unui adevăr. Singurătate care se în­verşunează până la extrem în acea contopire a omului cu uni­versul, care ne apropie lumea externă, făcându-ne s'o p r iv im drept creaţia noastră, devenind, astfel, ea însăşi operă de artă.

Poesia è il mondo l ' uman i t à la p ropr i a vi ta f iori ta dal la paro la è la l impida m e r a v i g ü a di u n de l i r an te f e rmen te .

le r ă m c ne greşită inter-străin, dându-i o

pretare. „Poezia ermetică — încheie T-

Giglio — n u este numai o ma­nieră, şi limbajul ei aerian, în­depărtat, uşor ca un freamăt nu e caracteristica ei esenţială. Poe­zia ermetică are în ea ceva mult mai intim, mai adevărat şi mai sincer s imţit .

Ea e m a i mul t decât o formă: este o intimă comuniune sp i r i ­tua lă a poeţilor, care are un con­ţinut al său propriu, original, şi care determină şi aceas tă comu­n i ta te de expresie sintactică.

Frica de a descoperi secretul lucrurilor, sensibilitatea înspăi­mântată de a fi pe punctul să in­tuiască adevărul si .să se găsea­scă faţă în faţă cu lumea obiec­tivă, este factorul cel mai impor­tant care determină obscuritatea expresiilor şi a limbii ermetis­mului. Forma ta inică a acestei poezii este oglinda exterioară, structurală, a unui adevăr as­cuns, a unei lumi poetice intime, plăsmuită din secrete şi mistere, dar care trăeşte la baza poeticei ermetismului".

SORACTES

Ce sp/un gândiri şi cânturi, oare, Nelămuriri şi toate icâte dor? Nu'in visul întârzietor, Ci'n cuib de-Amiază, clar izvor, Seninuri a rd , întregitoare... Noi, până canid vom da de soare, Slăvim aposul meteor...

Zeiţă, zână plutitoare, Nu ralbdă'n sân al crudei raze dor, Şi, singură, ni-e tuturor Stăpână, când ne-a prins uşor, — Ca'n abur crengi aninătoare, — Cu trup suav... Mergând spre soare, Slăvim aposul meteor.

O, tu, ce'n crâng pari curgătoare Şi ipărul storci pe mun/ţi pădurilor ! Nou leagăn dă cărărilor, Cârîd larma tinereţii 'n icor, Răsună'n pas, — prevestitoare ! Compactă fii ! Mergând spre soare, Slăvim aposul meteor...

Cum ne-a'niţeles, amăgitoare! Ea-şi toaree'ndătă lâna mai cu spor... Din tot ce-i cânt premergător, Vedem părelnic un picior Şi, rar, o mână 'ndemnătoare... Singurătăţi. ...O, drum spre soare! Ni-i drag aposul meteor.

Cu sprinten salt, lunecătoare, Ni-s repezi năzuinţele'n pripor. Prin ierburi şi pe stanici, de zor, Avântul orb, e şovăitor... Căzând, se'nalţă, să'mpresoare Tot ce'mpresoară... N'avean soare... Luptăm cu-aposul meteor.

Şi... ceasuri trec, îngrozitoare... Şi anii, poate, trec în zbor... Prin neguri n'avem ajutor

Şi ceaţa-i fluviu şi fior Al nopţii veşnice... Ne doare Tot ce ne-a desfătat. Spre soare, Luptăm cu-aposul meteor!

Blând, ne-a cuprins, — ne'ndurătoare Curând... Veşmânt, culcuş îmbietor. Şi'n toţi1 e-um singur călător, Neputincios cu cei ce mor, Umbriţi, pe stânci iclătmătoare. E tinereţea'n drum spre soare... Prin vremi... cu-aposul meteor.

Scântei, arar, licăritoare, Se-aprinid în drum... se sting fulgerător, Nădejdi lăsând în urma lor O clipă... — Gând mântuitor, Păstrează, tu, comori de soare, Sub negru-aposul meteor!

Credinţa'n drum netemătoare, Greşit vedea'n vrăjmaş ocrotitor Şi'n vis câştig zăbovitor! De-ar trece jocu-ameţ'itor, Ni-i viaţa chezăşuitoare, Că lua-vom drumul drept spre soare, Ferind aposul meteor!

Minune, furci ridicătoare Кцр ceaţa şi din cer se'imfig în nor Şi'n munte piaptănă răzior, Topind povara crengilor Şi-a frunţilor neştiutoare ! O... ce zadarnic dram în soare, Slăvind aposul meteor!

Pierdută ceaţă trecătoare, O, farmec zării, ameninţător! Din steagul supt, multicolor, Un fir mai deapănă'n mosor, Căldura, binefăcătoare; Ci, cu-ale noastre mâini, în soare, Cruţăm aposul meteor...

ŞTEFAN STÄNESCU

ESTE OARE

numaidecât festivă atmosfera ne­cesară sonetului ?

Nu se pot întruchipa, în catre­nele şi terţinele lui, şi esenţele î ndrăznesc cu m â n d r i e să b a t ă m a i infuze, mai încărcate cu ira- v i i c a suf le tu l t ău ; deaceea ţional şi autentic ale psihicului ^ 8 * cântece le s ă - ţ i r ă s u n e !

Cr i t icaş t r i lor gura l iv i îitigădu-ie- le mic imea d e a vesteji şi l ău -

b u n ă voie p â n ă a c u m şi n u dor i să placi , cu pue r i l ă despera re , mediocr i tă ţ i i deşa r t e .

Ch i a r dacă-ş i s t r ânge p u m n i i r ău t a t ea , ma i r e sp i ră suflete car i

nostru ? Cine a hotărît ca severele-i ca­

noane să nu poată cuprinde şi alte privelişti decât pe acele lu­minate de toridul sau blândul soare, — întotdeauna însă n u m a i s tea siau soare , — Bl a r t e i rigide, cristaline, rigid de cristaline şi cristalin de reci ? Ce trebue să primeze : schelele cu ajutorul cărora Meşterul Manole îşi urcă

da când una , când a l ta şi de a n u cupr inde n ic iodată un i t a t ea unu i spir i t .

Scu r t a lor o ţ ă r î r e v a t r ece t oa ­tă, — tu însă s cu tu ră de p e t ine josnicia zilei când r i tmu l sfânt te duce în sus" .

N u este însă, n ic idecum, vor ­ba, în aces te ve r sur i , de „ l an ţu ­r i l e " sonetu lu i , ci de acele cu car i

şi zidirea legendară, — sau sufletul ^ încă tuşează mediocru l , f luc­

t uan tu l şi, n u ra reor i , meschinu l , ,ce-zic-alţi i ' .

Deşi se consideră n u m a i m o ­des t spicui tor d e spice care vine în u r m a seceră tor i lor Francesco Pe t r a r ca , Luis de Carnoëns şi F r i ed r i ch Rücker t , P l a t en n u - i r ă m â n e d a t o r cu r ă spunsu l nici

Indefini t iv, dece a t â t a sbatere , dece a t â t a d i s p e r a r e şi a t â t a t r u ­dă zadarn ică ? O sufer in ţă ridi­colă, ca re tot ma i pers is tă ş i -mi mac ină neconten i t zilele şi som­nul. N u - m i este admis nici m ă ­car visul — categor ia viselor h a -

C O N F E S I U N I (Urmare din pag. I-a)

Mă îngrozeşte şi permanenţ - i aş v r e a şi eu să fiu omul acestui vieţii, a vieţii genera le ca re este veac, să fiu omul a n o n i m ai g loa-

care simte, vede> se consumă se real izează în z idire ?

Schema şi, deci, scheletul me­tric şi al rimei din economia poe­tică a sonetului, nu sunt decât mijloace de condensare şi maxi­mă filtrare, măsuri de cea mai riguroasă prevenire formală a ivirii umpluturilor şi mijloace de eliminare a zgurii. Din acest punct de vedere, sonetul e mai pretenţios decât puriştii S t é p h a n e Mal l a rmé şi S te fan 'George, sau, în orice caz, le-a anticipat, cu veacuri în urmă, doctrinele poe­tice. Din acest punct de vedere sonet iş t i nu pot fi decât marii îndrăgostiţi ai formei.

Dar sonetul nu mărgineşte ce­rurile lăuntrice incluse în ceeace ni se pare mai potrivit a numi fond faţă de în aparenţă mai materiala formă. Cu o condiţie însă : Nimic zornăitor şi nimic de prisos să nu-i altereze melo­dia în limitele şi în puritatea că­reia se pot desăvârşi toate ele­mentele lui.

Cine nu-şi dă seama sau neso­coteşte, în mod voit, această con­diţie existenţială poate înjgheba duium de versificaţii, cu rimă şi ritm, cu sens limpede şi puse pe cuvinte în ţinută de cea mai ele­gantă rigoare, fără să fi pătruns („Numai piu ş t iu să m ă culc aici în incinta sonetului, căci a numi confor tabi l , /Deobiceiu cioplesc

P L A T E N

chiar unu i Goe the când ol impi­cul delà W e i m a r zeflemeşte so­ne tu l , socotind că a r fi o fo rmă ca re t e - a r obl iga s ă şi r ecu rg i la cleiuri câ teoda tă sp re a obţ ine ceva u n i t a r : „Nur weiss ich h ie r mich n ich t bequem zu be t ten , Ich schne ide sonst so ge rn aus ganzem Holze, U n d m ü s s t e n u n doch auch m i t u n t e r l e imen" .

luc inan te , în ca re h i m e r a să se to t una e u moar t ea în f ragmente , tei^ dus inconşt ient s p r e toa te sonet poemul oare îndepl ineş te cu p lăcere d in l e m n u l în t reg . Şi identif ice cu idealul — în * ''"* "* ' * A " ~ ca re s ingur s ă -mi creez a l tă d u m n e z e ­ire. Oa re n u m i - a u fost dea juns a t â t a ispăşire, a t â t e a l a c r ămi v ă r s a t e fără rost şi a t â t a î n t u n e -

Şi faptu l că-i sunt obl igat cu a- prăpăs t i i le . D a r n u pot, n u şt iu t â t ea serv i tu t i şi umi l in ţe , d e tot cine m ă opreşte , n u - m i găsesc felul... Mă îngrozesc deasemenea , nicăir i sensul , m ă s u r a f i inţări i pas iun i le sp i r i tu lu i p e n t r u a l tce- mele biologice. Nu po t sau p u r şi va (nu ştiu ce necunoscut şi n e - s implu refuz... sa t i s făcător încă, d a r c a r e va t r e - Nu cred absolut în n imic şi

care? De ce n u v ine c ineva să D u i s ă vină, îl aş tept !). Adeseor i dece să m ă c o n d a m n a ţ i p e n t r u mă înve ţe să cred î n al tceva, d e - n u m a i m i - a d u c a m i n t e că sun t necredin ţe le m e l e ? N u cred — finitiv şi nesdrunc ina t , p r i n ca re om şi că doar t r u p u l aces ta m e - şi es te aşa de s implu , de comod, să m ă m â n t u i ? r i tă s tupef ian tu l t ră i r i i . Şi doar este aşa de du re ro s să spui că

nu crezi — aşa ca şi c u m ai s p u -• i i . . p . . . . , » . . - ,m, - . . . — • — n e : astăzi n u - m i es te foame 1

Vedeţi în ce groaznică ech iva -Cronica plastică

Deschiderea „Căminului Artelor a

ţin. Mult prea puţin. De aceea nu pot reuşi în sonet

decât maiştrii riturilor poetice. Cei ale căror gesturi nu sunt gratuite nici în cea mai subtil şi mai inu t i l n u a n ţ a t ă traiectorie a mânii ce săvârşeşte jertfa misti­că supremă. Cei ce se spirituali­zează sau se рвіЫгваиа integral în clipele slujbei divine a scrisu-

l en ţă cu zoologismul u m a n a m lui . Cei ce simt şi şt iu c ă a u o a juns ? Deaceea mi - i scârbă de toţi oameni i ca re lucrează şi

n u m a i formal i tă ţ i le consacrate 3 1 t r e b u i a c u m a to tuş i s ă m a i ale ritmului şi rimei, e p r e a pu- î n c l e i e z câ teodată") .

Salonul Oficial (III) m â n c a e b u n u l cel m a i d e seamă , p e oare - l p r imi t , a p r o a p e toa te sun t in te resan te . Spi-posedăm. cuim, cele două a l e M E R I C H I I R Â M N I -

In afară de săli de expozi ţ ie , m a i s u n t t a - CEANU, acele a l e sensibi lului şi de l ica tu lu i care p r i n p rezen ta r e , ţ i nu tă şi î n c u r a j ă r i b lour i le d in raft, c a r e scoase, i au loc u n u l DRÄGUTESCU, aceia a lui A U R E L D I A C O -

Două even imen te a r t i s t i ce de o covârş i ­t oa re impor t an ţ ă a u m a r c a t aceas tă p r i ­m ă v a r ă . U n u l es te S A L O N U L OFICIAL,

cred în minun i . Nu exis tă m i ­nun i . T r e b u e să în ţe lege ţ i odată p e n t r u t o tdeauna că to tu l es te sor t i t pieir i i .

Mi- i t eamă, însă, că sun t aşa

răspundere, — u n legământ.

P L A T E N

a fost u n u l d in poeţii g e r m a n i car i îşi dădeau s eama de toa te

şi a fost p r i m u l ca r e

„CHIAR ŞI P E T I N E —

i se adresează , tot în sonet, P l a ­ten, — „chiar şi pe t ine, p u t e r -nicule, p e t ine p e c a r e acum câ ţ i ­va ani t e - a m m a i văzu t negând cu zeflemea profunda m e a f i in­ţă, — p e t ine însuţ i t e n u m ă r azi p r i n t r e ai mei, p r i n t r e aceia ce se b u c u r ă de favoarea mea .

Căci cine e p ă t r u n s de ceeace es te adânc adevăra t , ace lu ia for­ma t r ebu ie să i se supună , — iar ceeace poa te p ă r e a per iculos c â r ­paciului , p e m a i s t r u t r ebu ie să- l desvălu ie dumnezeeş te .

Cui îi încolţesc în p iep t p u t e ­rea şi p rea p l inul , acela s t ăpâ -

de inut i l — că nici moa r t ea s 'ar ş i -a scr is sonete le cu conşt i in ţa n e S t e > c u d r eap t ă m â n d r i e c u -p u t e a î n t â m p l a să n u - m i m a i fie luc idă că îng răd i r i l e îşi a u ro s tu l v â n t u l şi se mişcă uşor chiar şi 'n

j u s t e (premii şi cumpără r i ) d a t e a r t i ş t i lo r a î n s e m n a t o e ră n o u ă în v i a ţ a noas t r ă p l a s ­tică ; i a r ce lă la l t desch iderea „CĂMINULUI A R T E L O R " , î n t r ' u n cad ru cu to tu l occ iden­ta l , oferind p e n t r u p r i m a oară în ţ a r a n o a ­stră un d e b u ş e u p e r m a n e n t p ic ture i şi s cu lp ­ture! , aşa cum se obişnueş te 'n s t r ă ină t a t e .

„CĂMINUL A R T E L O R " adăpos teş t e în ?o-calul Galeriilor Cretzulescu 45 (p re lungi rea a rcade lor l ibrăr ie i Buholz) o p r e a f rumoasă

câte u n u l p e ş e v a l e t ; î n t imp ce p r iv i to ru l NESCU, G E O R G E T A VINTILESCU, ION confortabi l ins ta la t , soa rbe cu nesa ţ u n in - MUSCELEANU apoi a COCÄI MEŢIANU, te r ior d e p ă d u r e a lui ANDREESCU, s a u te r ib i l de L. Gr igoresc iană — d in p ă c a t e — acea mi racu loasă p a s ă r e a rg in t ie , pe care tot ce b i n e a r fi să-şi u i te pa l e t a profesoru lu i ANDREESCU ne în t r ecu tu l nos t ru pic tor , î n - şi felul lui d e a punie în pag ină ! A m r e g r e t a t t r 'o zi de del icată şi sobră insp i ra ţ i e a p u s - o infinit să n u fi p u t u t vedea expozi ţ ia lui pe pânză . M I R O N CONSTANTINESCU la P r o p a g a n d ă ,

* socotind după acua re l a p remia tă , că p rezen ta S'a vorbi t m u l t d e p remi i l e SALONULUI des igur u n in te res deosebit .

OFICIAL ; n e m u l ţ u m i ţ i c a t o tdeauna s 'au I n sculp tură , s e re levă — a t â t câ t o p e r -„Drumul n o u " în

lor şi n u t r e b u i e cl int i te . Sf idarea p e ca re o a r u n c ă , ,gu-

ra l iv i lor c r i t i caş t r i " щ ch ia r p r i ­m u l d in cele 62 de sone te e, oa­r ecum, confesiune şi p r o g r a m :

„Des leagă- te de toa te acele de

expozi ţ ie a florilor, în i n t e r p r e t a r e a celor găsi t des tu i . Cunoaşte ţ i p r o v e r b u l f rancez „on, m i t e l u m i n a nepr ie ln ică * - — ne peu t con ten te r tout le m o n d e e t son bronz a l domnulu i B A R A S C H I ; a m ă n u n ţ i t m a i de seamă a r t i ş t i a i noşt r i . Tre i p e r s o n a ­

l i tăţ i se re levă v iguros deasup ra unu i a n ­s a m b l u foar te b ine a lcă tu i t şi p rezen ta t . Una absolu t magnifică a m a e s t r u l u i necon­tes ta t a l florii Ş T E F A N LUCHIAN, ce le la l te a le lui F R A N C I S C Ş I R A T O şi T H E O D O R PALLADY, a l e căror tonur i d e caldă p r o s ­p e ţ i m e sun t cu a d e v ă r a t f e rmecă toa re . Ou deosebire buche tu l ga lben a l lui FRANCISC ŞIRATO, rad iază o p u t e r e d e v ia ţă şi o b o ­găţ ie de culori căreia cu g r e u îi poţ i rezis ta . O s p u n e m cu a t â t ma i mul t , cu cât felul d e ­seori e s tompat şi vaporos , c u c a r e s e e x p r i m ă d o m n u l Ş IRATO, n u in t r ă cu to tu l în v e d e ­r i le noas t r e . De d a t a as ta însă, a m fost cu ­ceri ţ i S u p o r t â n d covârş i toarea vec ină ta te , ION Ţ U C U L E S C U a l ă t u r i d e THEODOR P A L L A D Y î m b i n ă în aco rdu r i noi o s eamă de tonur i s u m b r e şi v i b r a n t e .

père". . . cu d rep t c u v â n t ! s tudia t , c u vechi mij loace. M I C H E L - A N -S'a rost i t s a u s'a scris şi f raza u r m ă t o a r e : GELO nu-1 lasă să d o a r m ă p e d o m n u l B a -

cum e posibi l să fie p r e m i a t , A u t o p o r t r e t u l " raschi , e foarte frumos să mai ai astăzi ase-lui NUNI DONA ? La care , r ă s p u n d e m — menea crez. D e p a r t e de a fi pompier , c u m ne în t reba ţ i , şi din in i ţ ia t ivă p r o p r i e — i s'a „ i ronic" se in t i tu lează domnia - sa , c r e d e m că da t pen t rucă , măcar odată, la u n S A L O N s t a tu i a d - sa le es te o l u c r a r e d e suf lu la rg OFICIAL, o l u c r a r e l ips i tă d e academis i. p l ină d e a v â n t . S u n t bucăţ i a d m i r a b i l s tu -t r ebu ia r ecompensa tă . Măca r odată, o lucrare diate , „le m o r c e a u " cum s p u n e Francezu l — tână ră , clară, b ine compusă , p l i nă d e accent , poa t e pu ţ i n — în d a u n a în t regulu i , me r i t a să fie relevată . . . Vedem în catalog „ in t e rp re t a r e d u p ă f igura

N u se ş t ie — p e n t r u c ă n u a fost u r m ă r i t ă Mareşa lu lu i" de ION GR. ÎFOPOVICI c a r e — n u se ştie, ce s i l in ţă ş i -a da t N U N I D O - a r e la P r o p a g a n d ă un cap m i n u n a t a l M-NA, d e p a t r u a n i încoace, p e n t r u a izbuti S. R E G E L U I M I H A I I (dealtfel Majes ta tea ceeace a e x p u s a c u m la Salon. N u se ş t ie Sa a r e t r ă s ă t u r i e x t r a o r d i n a r d e e locvente d a r eu şt iu. Se prea: poa t e s ă fi ş t i u t - o şi pen t ru da l tă , vezi şi capul l u c r a t d e B a -ju r iu l — î n or i ce caz — a p r e s imţ i t - o ! raschi) .

î m i p a r e r ă u că n u pot vo rb i d e m u l ţ i d in Aceas tă

dată . Dar a tunc i , c ine m ă cau tă şi nu m ă găseş te ? Cui a p a r ţ i n cu adevă ra t , d e n u v ine n i m e n i să m ă ia m a i r e p e d e şi să mă păs t reze p e n t r u s ine ? Dece s imt în m i n e clocotind înger i l ipsi ţ i de n e m u r i r e ş i ch i a r demoni d e l an ţu r i p e cari l e -a i p u r t a t pes te fire, z b ă t â n d u - s e ? P e n t r u ^ Dumnezeu , să se sfârşească oda­tă cu u r î t u l aces ta îngrozi tor . Da ţ i -mi r a iu l înapoi , î n toa rce ţ i -m ă d in sp re moar t e , op r i ţ i -mă aci... Dece m e r e u î n t r e cer şi pămân t , n ic iodată n e p u t â n d a-j u n g e cerul şi nici ame ţea l a p ă ­m â n t u l u i ? U n d e eşti, cel ce mă cauţ i ? U n d e ?

P â n ă acum a m t ră i t m e r e u î n ­t r e l imite, m e r e u î n t r e ce r t i t u ­dini . Tocmai acestea m ' a u opr i t a deveni cel adevă ra t . A m fost copil ş i - am plâns , î n s p ă i m â n t â n -d u - m ă , la p r i m a reve la ţ ie a a p a ­ri ţ iei stelelor. M ' a m îndrăgos t i t şi de chipul m e u din oglinzi, dar de câ te ori a doua şi a t re i zi ii

Exis tă un ceas nepo t r iv i t al u r î tu lu i , p e c a r e nu -1 p u t e m în­lă tura . S 'ar p ă r e a că tocmai în ceasul acela, echi l ibrele cosmo­sului s 'au r u p t şi n u ma i p u t e m fi oameni ai p ă m â n t u l u i .

Dar , de acum toa t e se vor sfârşi, încet - încet . Calm, calm. T r e b u e să fiu ca lm. Z a d a r n i c îmi crispez m â n a p e b r a ţ u l a l tui om, în deşer t m a i s t r ig ş i -mi p roc lam efemera n e m u r i r e . Mă aş teap tă a l tceva, decât o u r c a r e la cer

cupr insu l r imelor grele. El îşi taie, î ndemâna t ec şi s i­

gur , fără a înclci v reoda tă , t runch iu l fugar al cânteculu i şi, ceeace face el, este din l emn în ­treg ' .

Deşi n u le amin teş te în sonetul în care este vo rba de Pe t r a rca , Luis de Camoens şi Rücker t . so ­ne te le lui Shakespea re au fost, în a n u m i t e pr iv in ţe , izvorul de inspi ra ţ ie cel ma i admi ra t p e n ­t r u P l a t e n ;

„Cu orice loz tu t ragi cel ma i b u n număr , căci cine, asemeni ţ ie e în s t a r e să p ă t r u n d ă aşa de adânc în cea ma i p rofundă in i ­m ă ? Când înoepii s ă cânţ i tu, a -m u ţ i m ca niş te nevolnici a m u ţ i ­tori .

Nu caprici i le v r eune i fete ţ i - au s t ingher i t somnul , — da r te vedem, mereu , l u p t â n d cald p e n t r u p r ie ten ie : Amicul t ău te Ş t iu bine , a m conşt i in ţa deşertă­

ciunii mele: Căci m i e n u - m i este scapă d i n l a ţu l femeilor, i a r ă fru _ pe rmis să m o r p e n t r u fer icirea muse ţea lui e glorie şi îngri jo

v e d e a m înc run tă r i Î e V ' s u fe ream de l u m i i ' ° ' d e c â t e o r i n ' a ? f i m u " r a ^ e . p . e f r u . . , moar t e . P o a t e câ teoda tă a m fost r i t . Ъиешов Caş fi lăsa t în u r m ă P a n a la gri j i le car i t e rod, u şi zeu şi sfânt şi înger — însă i

expozanţ i i Salonului, n u m a i p e n t r u că n u a m loc destul . In sch imb, li s e vo r r e p r o d u c e

Cele două p r e ţ i o a s e p â n z e a l e m a e s t r u l u i d in ca ta log bucăţ i le , p e m ă s u r ă ce a p a r e G E O R G E P A T R A Ş C U (ar t r ebu i încă pu ţ i n Universu l l i te rar . Nici, o a cua re l ă s labă n u s'a p lecate , ca să n u lucească) s u n t luc ra te d in acelaş m e t a l cu scl ipir i incandescente , pe care i - le cunoaş tem. N e - a î n c â n t a t şi: n e - a plăcut m u l t micul , d a r del ic iosul buche t al domnulu i CIUCURENCU. î n t r ' a d e v ă r , nici u n u l d i n t ab lour i l e p r e z e n t a t e n u e ind i ­ferent , f iecare r ep rez in tă o ope ră d e va loa re ; de aceea e inut i l să m a i citez cei la l ţ i e x p o ­

zanţ i , toţ i cu n u m e b ine cunoscute .

Cât p r iveş te sălile, ingenios a m e n a j a t e , n u a v e m decâ t cuvinte d e îna l t ă l audă p e n t r u ele, s u n t m a i m u l t decât f rumoase şi l u m i ­noase, sun t şi cu gust a lcă tu i te . Scu lp tu r i l e d -ne i CELINA EMILIAN, Sn special măş t i l e , pa t ina t e cu un v e r d e d e cel mai p las t ic efect, ne^au încân ta t . Vi t r inele cu cărţi;, l ega t e de d o a m n a C A T E R I N A DULFU, se po t socoti una din reve la ţ i i l e aces tu i an .

Ne p a r e n e s p u s d e b ine , că to t o femee, d o a m n a DULFU, este în f run tea acestei î n j ­ghebăr i . Să n u se c readă că n e p ă r t i n i m sexui , p e n t r u c ă facem p a r t e d i n el, d a r î m ­p ă r t ă ş i m p ă r e r e a f ranceză — şi e o bucu r i e de câte or i p u t e m să o cons t a t ăm — că R o - N U N I DONA N a t u r ă m o a r t ă

^ t e r p r e t a r e " o găs im n u m a i în catalog, oa re dece?

Fotograf ia tă , p a r e a fi o o p e r ă de m a r e a n v e r g u r ă , ieşind cu totul d in comun .

Să fi s u p ă r a t „ in t e rp re t a r ea" c â n d a fost aşezată p e soclu?

S o a r t a in te rpre tă r i lor , doa r ş t im că n u - i să placă!...

Din pu ţ ine le Juc r ă r i a l e d - lu i P O P O V I C I , desenur i colorate v ă z u t e d e noi , d e d u c e m că a r e o pe r sona l i t a t e cu to tu l a t r ă g ă t o a r e şi pe ca re să s p e r ă m să o v e d e m a f i r m â n d u - s e în s eu lp tu ră ) c â t d e c u r â n d .

In r e d a r e a l inişt i tă şi p u r ă a M I L I T Z E I PATRAŞCU, figura, p lu t ind pa r ' că î n sferele inspiraţ iei , a scr i i torului Liv iu Rebreanu , se de taşează d in blocul d e m a r m o r ă cu o ca lmă demni t a t e .

Vom n u m i apoi p e CRISTEA GROSU, Ş T E F A N BAEŞAN, E L E N A SEHOVA, fă ră să e x c e p t ă m m a e ş t r i i a junş i d e a c ă r o r fai­mă n u se m a i vorbeş te , c u m s u n t IOAN J A ­LEA jsi CORNEL M E D R E A c u apo r tu l lor în to tdeauna d e p r i m ord in şi p r i n t r e noi cele doua capete a l e lui I O N J I G A , p l ine de p r o ­mis iun i p e n t r u vi i tor .

T e r m i n cu r e g r e t u l de a n u fi p u t u t m e n ­ţ iona p e toţ i acei ca re o m e r i t ă .

L U C I A D E M . BALACESCU

den t i t a t ea aces tor funcţi i d ivine mă plict isea şi m ă amăgea . A -L 'um n u m a i sun t n imic şi totuşi sun t aşa de fericit ! Dacă va t r e ­bui , însă, să profesez c e v i — a-tunci s ingura m e a profesie v a fi aceea a ant i is tor ioului , a an t i sp i -r i tu lu i .

o l u m e m a i ferici tă !.. Dacă în locul lui, apoteozezi toa te şi p â n ă f iecare d i n t r e noi s 'ar ivi câ te şi du re r ea p e care el te lasă să u n Iisus, a tunc i l u m e a a r fi şi 0 s u f e r i !

mai t rag ică decât în a p a r e n ţ a ei Oricât de m u l t t e - a r supăra , de acum, p e n t r u c ă unu l p e al tul l ipsi tul d e suflet, t u n u te laşi n e - a m crucifica ş i -a r r ă m â n e să de el şi vezi, cu dure re , v i e rme le sufere florile, stelele, apa, p i e t r e ­le, v ă z d u h u l .

Totuş , p a r e - m i - s e că ma i m i - i Simt , dealtfel , că m ă scu rg m a - r ă m a s ceva. Fuga , r e n u n ţ a r e a ,

poi, m e r g deanda ra t e l ea sp re n u r e in t eg ra r ea în ma te r i e . Vreau şt iu ce — şi -mi es te ind i fe ren t să m ă în tunec definitiv, v r e a u să ce o să se în tâmple . Vedeţi , cea r ă m â n o s implă expres ie a fi tn-ma i m a r e melancol ie o t răesc p e ţei. Tot ceeace a m mai scris îna-

viciului în cel m a i f rumos t r a n ­dafir".

GEN P E CÄT DE D I F I C I L

la prima vedere pe atâta de greu, sonetul poa r tă , oa şi acel p r i e t en shakespeurean, viermele viciului

m a r g i n e a propr i i lo r mele r ă s t u r - in te de aces te pagini , le consider î n rnai frumos trandafir. Vi­nar i , m â h n i r e a cea m a i adâncă anula te , pen t rucă a m min ţ i t . Nu

o a m în faţa absenţe i m e l e d in m a i m i - a d u c a m i n t e desp re ce t imp. Sun t p r e a s ingur şi n imen i a n u m e e ra vorba . N u m a i pe a-n u mă ocroteşte. S u n t pă ră s i t în ceasta o valorif ic ca p e cea ma i mij locul lumi i şi nici eu în sumi s inceră şi u l t imă confesie publ i -n u m a i m ă găsesc. Dumnezeu că. Toa te celelal te au fost s in is -m 'a p i e r d u t p r i n t r e î n tunecă r i l e t r e creaţ i i a le spi r i tu lui . A d e v ă -firii, ia r p rov iden ţ ia lu l m e u î n - r u l aces ta este, d e sus , de là p r i -ger m 'a părăs i t . mul r â n d p â n ă la s e m n ă t u r ă .

Deaceea îmi este urât în l ume , Căci d in clipa as ta a m renun-mi -e s t e u r î t î n t r e a t â t e a lumin i ţ a t p e n t r u t o tdeauna la t u r b u r a ­şi a t â ţ i a oameni . Dece oa r e s imt r i le spir i tului , nu^l m a i am, nu-1 u r î t u l aces ta ca p e u n r eve r s a l ma i simt. T r e b u e să recunosc că meşter dacă poţi. parad isu lu i? M i - e u r î t şi doa r a m deveni t în sfârşi t S u p r e m a I a r ă Platen a fost un mare nu sun t unic, ci s u n t e m doi, zece, Nul i t a te . meşter al sonetului german, o mie, mi l ioane de oameni — şi la toţ i n e es te la fel d e u r î t L A U R E N Ţ I U F U L G A T R A I A N C H E L A R I U

ciul aces ta îi poate lua farmecul tuturora accesibil , des tă inu indu- i numai ini ţ ia ţ i lor în sensaţi i le ce­le mai rafinate ale vieţii. Totuşi, departe de a fi perimat, — şi do­vada o avem, la noi, în opera u-nui Cornel iu Moldovaniu şi în re­centul volum de împliniri şi re­velaţii ale d-lui Ion Pi l lâ t , sone­tul, ca orice lucru defini t iv, deci valabil peste timp, rămâne şi pe vi i tor forma care te obligă să fii

UNIVERSUL LITERAR 20 IUNIE 1942 =====

CENTENARUL MALLARME ŞTEFAN G E O R G E D E S P R E

M A L L A R M É

Stefan George cel d intâ i care după uriaşi i Romant i smulu i , a culcerit în l imba g e r m a n ă con­t emporană acea împă ră ţ i e suf le­tească în care vorbele m ă r t u r i ­sesc o v ia ţă şi o rea l i t a t e s u p e ­r ioare, ş i -a a r ă t a t a d m i r a ţ i a faţă de M A L L A R M É pr in n u m e r o a s e t raducer i din opera aces tu i poet .

I a t ă câteva f r agmen te d in t r ' un capitol de p roză consacra t m a r e ­lui poet francez. (Lobreden a u s T A G E und TATEN, Aufzeich­n u n g e n und Skizzen von Stefan George ed. G ü n t h e r u. Co. B a r ­lin).

Orice artist vrednic de acest nume a dorit măcar odată în viaţa lui să se exprime într'o limbă de care mulţimea pro­fană să mu se poată servi, sau să-şi aşeze vorbele astfel încât numai cel init iait să le afle în­ţelesul adânc... întunecimi me­lodioase se găsesc şi la Pindar, şi la Dante şi mUlte chiar la l i m p e d e l e Goethe. •

Să n e gând im la acele ta inice vorbe şi v ră j i ca re s 'au p ă s t r a t în popor ou o ne îndoelnică p u ­t e re de v indeca re şi care r ă s u n ă ca niş te chemăr i de d u h u r i şi de zei ; la vechi r u g ă c i u n i care n e - a u a d u s m â n g â i e r e f ă ră ca să n e fi gând i t la con ţ inu tu l lor, la inexpl icabi le cântece şi ve r su r i din v r e m u r i s t r ăvech i care însă când sun t ros t i te , r e v a r s ă pes te noui t a l azur i de p lăcer i ş i de ne ­cazur i r e îno ind pa l ide a m i n t i r i ca re a semeni u n o r suror i î n d u ­r e r a t e n e în t ind m â i n i a d e m e n i ­toare . •

Iată de ce, Poete, tovarăşii fi discipolii îşi spun atât de bucu­ros „maestru", fiindcă tu eşti cel mai greu de imitat şi totuşi ai atâta putere asupra lor ; fiindcă toţi năzuesc către cea mai înaltă perfecţiune în sens şi sunet pen­tru a putea sta în faţa ta ; f i ind­că tu păstrezi mereu o taină şi ne laşi să credem în acel frumos tărâm care singur este veşnic.

(Tradus de Al. Phi l ippide)

L A VIE DE M A L L A R M E DE H E N R I MONDOR

P r i n t r e cei care ş i -au consa­c ra t v ia ţa cul tu lui poe tu lu i care a scris D u p ă amaiza u n u i F a u n Doctorul Henr i Mondor este, fără îndoială, unu l d in cei ma i pasio­naţ i şi m a i dasinteiresaţi în a c e ­laşi t imp. P robab i l că n ' a r fi da t niciodată publ ic i tă ţ i i r ezu l ta tu l la care a a j u n s p r in cerce tă r i l e lui p l ine de dragos te şi de a d ­mira ţ i e , dacă v r emur i l e grele nu l -a r fl silit să se r e t r a g ă щ acea ­s tă m ă n ă s t i r e pe oare a r t a o oferă ace lora care ştiu să- i h ă ­răzească to t ce a u m a i b u n î n ei .

Luc ra rea lui este cea mai i m ­p o r t a n t ă a l ă t u r i d e aceea a lui K u r t Wais, a p ă r u t ă în 1038 la München .

Henr i Mondor nu e nici critic, nici l i tera t îşi a s ta e foar te bine. De m a r e a poezie n u te aprop i i cu fraze de cri t ic , ci cu m u l t ă u m i ­l inţă şi o m a r e dragos te . Aşa face şi au to ru l nos t ru care ne prez in tă n u foar te m a r e n u m ă r d e inedi te da to r i t ă că rora el evocă via ţa poetulu i . De fapt, el

lasă scrisorilor, anecdote lor şi operei gri ja de a a r ă t a lup ta de fiecare clipă înfăţ işată de sfor­ţa rea c rea toare a profesorului de engleză care o v ia ţă în t reagă a d u s război is tovitor pe două f rontur i , acela a l mizeriei m a t e ­riale şi a l creaţiei .

(R. B.)

ed. Gal l imard N.R.F. Pa r i s 1942

SONETELE: O M A N I E Dintr'o scrisoare către Cazalis: „Vei râde poate de mania mea

de-a seri sonete — nu vei râde, fiindcă şi tu ai făcut sonete deli­cioase — dar p e n t r u mine sone­tul e un mare poem în mic; ca­trenele şi terţetele îmi par cân­tece întregi, şi câteodată stau trei zile ca să-i echilibrez părţi­le pentrucă totul să fie armo­nios şi să se apropie de frumos..."

(E vorba de sonetul Renou­veau. Mallarmé are douăzeci de ani).

N E P U T I N Ţ Ă SAU CULTUL F R U M O S U L U I ?

Ceiace s'a numit neputinţa lui Mallarmé e această admirabilă exigenţă de artă pură şi mân­drul dispreţ al unui tânăr sărac faţă de orice improzivaţie pripi­tă şi fructuoasă.

(Mondor)

P R A G O S T E DE VACANŢĂ

Dragos tea vieţii lu i : „...Ştii t u că s u n t u n neghiob

şi că m ' a m lă sa t p r i n s î n cursa pe care o în t insesem î n t r ' u n stufiş d in ţ a r a Dragoste i? Ză r i s em аіюі o fată destul de d răgu ţă , dist insă, t r i s tă . E g e r m a n ă ş i g u v e r n a n t ă î n t r ' o familie de aici . S u n t d e - a -tunc i şase săp tămân i . M ă a t r ăgea ; n u ş t iu cum, a m î n c e p u t o c u r t e înverşulna ă. Refuzuri , fugii, spa i ­me , roşeli d in p a r t e a ei; t enac i ­ta te d in t r ' a mea . Insfârş i t , de câ­t eva zile s'a îmblânz i t şi a m î n ­ceput s ă i n t r u în v i a ţ a ei. Ca ţoa le guve rnan te l e oare s u n t în ­t o tdeauna declasate , c a a r e u n fa rmec melancol ic ca r e ş i -a p r o ­dus e îectul a s u p r a m e a a ş a că m ' a m cam îndrăgos t i t .

Când a m văzu t as ta , a m înce r ­ca t să lupt , p res imţ ind o m u l ţ i m e de necazur i ; s i ' ua ţ i a ei p e c a r e p u t e a m s'o sfărlîim, deoarece d e ­p inde în î n t r e g i m e de p u r t a r e a ei? spionajul oraşelor mici , t impu l p ie rdu t . L u p t a nul face decât să a ţ â ţ e .

E a e t r i s tă aici şi se plict iseşte. Eu suis1: t r i s t ş i m ă pl ict isesc.

Din cele două melancol i i a l e n o a ­s t r e a m p u t e a face o fericire. N ' a r fi de m i r a r e ca ea să înceapă să m ă iubească pu ţ in ; s u n t s igur că a m i n t r a t deja î n v i a ţ a ei. P o a t e fac o prost ie . Ba nu, n ' a m să m a i fiu a ş a de s ingur în t impu l vacanţe lor .

(Scrisoare că t re Cazalis din 4 Apri l 1862)

_ De fapt, n ' a m a i fost a ş a de s ingu r f i indcă cea p e ca re o iubea a deveni t d o a m n a Mal l a rmé . NAŞTEREA H E R O D I A D E I SAU

J U R Ă M Â N T U L P O E T U L U I

...Şi a c u m m ' a m pus h o t ă r î t p e lucru. Mi-arn început însfârşiit Herodiada . Cu spaimă, f i indcă inventez o l imbă care t r e b u e numa idecâ t să ţâşnească d in t r 'o poetică foarte , foar te nouă, pe care aş p u t e a - o defini în două vorbe: Să zugrăveş t i nu luc ru l ci efectul pe ca r e lucrul îl p r o ­

duce. Versul, aici, n u t r e b u e deci semănătoare care s'au adunat în CUM LUCRA M A L L A R M É să эе compună din cuvinte ci d in noi din cele dintâi vremuri şi intenţ i i şi t oa t e vorbe le t r ebue să d s p a r ă în faţa sensaţidlor... Vreau — în tâ ia oară în v ia ţa mea — să izbutesc. N 'aş ma i p u n e m â n a în v ia ţa mea p e o pană dacă aş fi învins .

J U R Ă M Â N T U L UNUI P O E T DE 22 DE A N I

II Dint r 'o scrisoare către Cazalis

din Martie 1866. ...Aşadar am a-ţi povesti trei

luni, în linii foarte mari... Le-am petrecut lucrând cu înverşunare la Herodiada, lampa mea ştie ! Am scris uvertura muzicală, care e încă aproape în stare de schi­ţă, dar pot să spun fără îngâm­fare că va fi de un efect nemai­pomenit şi că scena dramatică pe care o cunoşti nu e faţă de aceste ve r su r i decât eeiaice esfe o vulgaiă image d 'Epinal com­parată cu o pânză de Leonardo da Vinci. îmi vor mai trebui încă trei sau patru ierni ca să sfârşesc această operă, dar atunci voi fi făcut insfârşi t ceiace visez să fie un Poem demn de Poe şi pe care poemele lui nu-l vor în­trece.

Ca să-ţi vorbesc cu această

proclamând, în faţa Nimicului care este adevărul, aceste glori­oase minciuni ! Acesta e planul

P r i m a versiune : LE P I T R E C H Â T I É

Le vierge, le vivace et le bel aujourd'hui Le vierge, le vivace et le bel aujourd'hui, Va-t-il nous déchirer avec un coup d'aile ivre Ce lac dur oublié que hante sous le діѵте Le transparent glacier des vols qui n'ont pas fui !

Un cygne d'autrefois ee souvient que c'est lui Magnifique mais qui sans espoir ee délivre Pour n'avoir pas chanté la région où vivre Quand du stérile hiver resplendé l'ennui.

Tout son cdl secouera cette blanche agonie. Par l'espace infligée à l'oiseau qui le nie Mais non l'horreur du sol où le plumage est pris

Fantôme qu'à ce lieu son pur éclat assigne Il s'immobilise au songe froid de mépris Que vît parmi l'exil inutile le Gygne.

Sone t — Lui Basil Munteanu

Virginul azi cel mândru şi cel însufleţit Ne-o sparge el cu aripi de vânt şi de beţie Uitatul lac ce-l fură sub ger ou nostalgie Strălimpezile sloiuri de sbor neîsbăvit ! O lebăda din timpul apus şi-a amintit Măreţ dar fără 'ndeonnuJl sâ scape din sclavie Că n'a cântat ţinutul în care să revie Când sterpului iernatic urîtul i-a sclipit. S'o scuture: lung gâtul ei iot de alba moarte Ce pasării, negând-o, zăpada îi împarte. Dar nu de glod şi groază ce penele i-au prins. Nălucă 'n locul unde lucite albă leagă. Cum împietreşte — lasă regesc dispreţul nins într'un exil zadarnic s'o froeneaslcă 'ntreagă.

Trad. die ION PILLAT

P o u r ses yeux , — p o u r nage r d a n s c e s lacs d o n t les qua is Sont p l a n t é s d e b e a u x cils qu ' un m a t i n b leu p é n è t r e , J 'a i , Muse , — moi , son p i t re , e n j a m b é l a fenê t re Et fui n o t r e b a r a q u e où fument tes qu inque t s .

Text definitiv :

Yeux, lacs avec m a sa in te i v r e s se de r e n a î t r e A u t r e q u e l 'h is t r ion qu i d u ges te évoqua i s C o m m e p l u m e l a su ie ignoble d e s qu inque t s , J ' a i t roué dans le m u r de t oile u n e fenê t re .

U L T I M E L E R Â N D U R I SCRISE bil lard. Duja rd in e l ângă doamna Méry L a u r e n t , Duce t şi T h a d é e

M A L L A R M É (Văzut de Gauguin)

volumului meu liric şi acesta va fi poate titlul lui, Gloria Minciu­nii sau Glorioasa Minciună. Voi cânta cu disperare".

Mallarmé va lucra toată viaţa la acest poem şi se va gândi la el chiar cu două ceasuri înainte de moarte.

„Recomandăr i cu p r iv r e la hâr t i i le mele

„ (Pent ru când mă vor citi d r a ­gii mei).

Mamă, Geneviève, „Spasmul cumplit de înăbuşi­

re pe cave l-am suferit adineauri poate să se reproducă în cursul nopţii şi să m ă doboare. Atunci nu vă veţi mira că mă gândesc la grămada semiseculară a note­lor mele, care nu va face decât să vă încurce, fiindcă nicio pa­gină din ele nu poate să ser­vească. Numai eu singur aş pu­tea scoate ce este... Aş fi făcut asta dacă ultimii ani lipsind nu m'ar fi trădat. Aşadar, a rde ţ i

T Note despre Mallarmé Dest inu l l i t e r a r al lui S t é ­

p h a n e M a l l a r m é îmi evocă î n ­to tdeauna u n t i t lu d in Balzac : La r eche rche de l 'absolu. M a l ­l a r m é a fost un cău tă to r de absolut . Des t inul lui a fost să p r o p u n ă vi i torului câ teva sp lendide en igme şi să r ă m â ­n ă p r i n s for ţă r i le lui, dacă n u p r in rea l izăr i le lui , ca un exemplu durab i l de îna l tă v ia ţă sp i r i tua lă în s lu jba unei f rumuseţ i imposibile s a u cel pu ţ in inaccesibile omulu i de astăzi .

P u ţ i n e l e rea l iză r i ale lui Ma l l a rmé a u r ă m a s cu u n c iudat aspect de f ragmente ,

] de ru ine p e u r m a une i c u m ­pl i te l up t e î n t r e in ten ţ ie şi faptă .

î n v ă ţ ă t u r i l e lui , m a i m u l t poate decât opera lui , a lcă-tuesc p a r t e a lui durab i lă . Ce­iace el a p ropovădu i t în t rece ou m u l t ceiace a construi t .

„A sugera — ia tă visul..." P r i n aceas tă scur tă frază, ca re a deveni t m a i t â rz iu p r o g r a ­mul u n u i î n t r eg cu ren t l i t e ­rar , M a l l a r m é resp inge ex ­pres ia d i rectă , imag inea foto­grafic exactă , descr ipţ ia p r e ­cisă şi î n acelaş t imp re sp in ­ge pa thosu l şi d iscurs ivi ta tea , e locvenţa şi pas iunea .

In Ma l l a rmé e rau doi oa­meni (ca in noi toţi , de a l t ­fel). Unu l era îndrăgos t i t de n e l ă m u r i t ş i de obscur, de vis nebulos şi sensur i ocul te , cău ­tă tor de absolu t şi de esenţe ; celălal t avea respec tu l formei r ig ide , al regule i clasice, a l disciplinei şi al cons t rânger i i a r t i s t ice .

Din colaborarea acestor doi a ieşit o operă cur ioasă şi unică în felul ei, r a t a t ă în b u n ă p a r t e , d a r u lu i tor de r eve la toa re în pă r ţ i l e ei izbu­t i te . I n cele m a i p l ine şi m a i cizelate v e r s u r i cu p u t i n ţ ă s 'ascunde u n fond obscur, o expres ie eliptică, muzica lă şi nepree isă :

L'ère d 'au tor i té se t rouble L 'orsque, s a n s n u l motif, on dit De ce mid i q u e no t re doub le Inconscience approfondi t

Que, sol de cen t iris, son site, Ils saven t s'il a b ien é té . Ne po r t e pas d e n o m que cite L'or d e la t r o m p e t t e dtEtté.

Din aces te opt foar te muz i ­cale versur i , doa r u l t imu l a-duee o imagine imedia t i n t e ­l igibilă : A u r u l t rompe te i de Vară . Acesta este de altfel unu l d in procedeele lui M a l ­l a r m é : D in t r ' un bloc de ve r ­sur i s t ră luc i toare d a r f ă ră s e n s intel igibi l ţ â şneş te de ­

odată u n ve r s care luminează şi pe celelalte, f ăcându- le şi pe acestea, dacă nu in te l ig i ­bile (aceasta la Ma l l a rmé n u se î n t â m p l ă niciodată) da r cel pu ţ in capabi le d e - a sugera j u m ă t ă ţ i de sensur i , n e l ă m u ­r i te d a r pu te rn ice impres i i , fugitive imedia t ce cauţ i să le defineşti .

A r t a iui M a l l a r m é n u des ­chide por ţ i la rg i . I n t r e d e s -ohide. D r u m u l p e care ţ i - l a r a t ă nu-1 vei cunoaş te n i ­c iodată p â n ă la capăt . Dar îl vei bănui mereu . Din două sensur i p e oare ţi le oferă, poţ i a lege unu l . Dar le poţ i a lege pe a m â n d o u ă ; şi, din a l ă t u r a r e a lor, u n a l t rei lea, poate , se va despr inde .

I a t ă de ce f rumuseţ i le pe ca re le găsim în opera lui (a lcătui tă în p a r t e a ei cons­t ruc t ivă d in vreo şaizeci de poeme şi câ teva poeme în proză) a p a r f r a g m e n t a r e şi fără şir, fulgere în negură , aşchii de soare în în tuner ic . Cele m a i f rapante , dacă nu cele ma i adânci , sun t acelea ieşite d in t r a n s p u n e r i c iuda te de sensaţi i , în imagini ca a-cestea :

„..des calices De mes robes, a r ô m e a u x

farouches délices, Sor t i ra i t le frisson b lanc de

ma nudité.. . . Ce b lanc vol fe rmé

Care e evanta l iu l închis , sau

Vert ige ! voici que frissonne L'espace comme un g r a n d

baiser Qui, fou d e na î t r e p o u r

pe rsonne , Ne peut jail l ir ni s 'apaiser.. . sau Coure le froid avec ses

silences de faulx... T rompe t t e s tout h a u t d'or

p â m é sur le vélir...

Es te desigur aici o a r t ă foa r t e ra f ina tă , făcută d i n mul t ă medi ta ţ ie , î nde lung chibzuită, în ca re aşa zisa in ­sp i ra ţ ie n u m a i a r e nici cel ma i mic loc da r care nu ex ­clude, totuş, pa thosu l şi s b u -ciiumul, ca în poemul ne i sp ră ­vit a l Hered iádé i , cu ve r su r i sc râşn i te şi s t rânse , ca n iş te că tuşe :

J ' a ime l ' hor reur d 'ê t re et je veux

Vivre p a r m i l'effroi q u e me font mes cheveux,

Pour , le soir, re t i rée en ma couche, rept i le

Inviolé, sent i r en la chair inut i le

Le froid sc in t i l lement d e ta pâ l e clarté,

Toi qui te meur s , toi qu i b rû les des chasteté ,

Nui t b lanche de glaçons et d e neige cruel le!

E x e m p l u l lui M a l l a r m é a re va loare p r in ceeace el a v r u t ma i m u l t decât p r i n ceeace a făcut. El a v ru t , î n t r e altele, să despr indă poezia din d is ­curs iv şi din real , a t r i bu indu - i cal i tă ţ i de cunoaş t e re p r i n vis, de înă l ţ a re în absolut , de a-dânc i re în inconşt ient . Opera lui, care a p a r e de m u l t e ori ca o s t ră luc i tă chinezerie , n u real izează decât p r e a pu ţ i n acest lucru . Sensul p e ca re fă ră îndoia lă că M a l l a r m é a v ru t să i-1 dea s'a p i e r d u t oda tă cu el şi opera r ă m â n e pecet lu i tă p e vecie. î nce r că ­r i le de expl icare , în f runte cu aceea, vo luminoasă şi s avan tă , a lu i Tr ibaude t , r ă m â n fără nici u n folos genera l . Oricine adânceş te pe M a l l a r m é îi gă ­seşte u n sens, d a r e ab su rd să se vorbească aici de u n sens valabi l p e n t r u toa tă lumea , un sens ou p u t e r e de lege.

Tot d in aceas tă pr ic ină , a imi ta p e Ma l l a rmé este o î n ­t r ep r inde re cu to tu l fără rost . î n v ă ţ ă t u r i l e lui , exemplu l lui de cău t a r e a f rumosulu i a b ­solut s u n t v redn ice de u r m a t . P a u l Valé ry este unu i d in t r e cei ca re a u t r a s foloase de pe u r m a acestor î n v ă ţ ă t u r i şi a aces tui exemplu . Dar opera lui , a f a r ă de une le a s e m ă n ă r i superf ic ia le de ton, n u mai păs t rează n imic din M a l l a r ­mé. Ta ina m a l l a r m e a n ă , a t â t de r a r d a r a t â t de t u r b u r ă t o r rea l iza tă în câ te u n ve r s :

Le t r a n s p a r e n t glacier des vols qui n 'on t p a s fui...

F u i r ! là-!bas fuir! je sens que des o iseaux sont ivres

D'êt re p a r m i l ' écume incon­n u e e t les flots...

E t t u fis la b l ancheu r sanglo­t a n t e des lys !....

La sol i tude b leue et s tér i le a frémi...

N ' a m a i p u t u t t r ece în m e ­di ta ţ ia g r a v ă din C imet iè re m a r i n a lui Valéry , m o n u ­m e n t f rumos d a r greoi, rece şi s t e rp , nici î n Narcisse, nici în La j eune P a r q u e . Inco-municabi lu l a r ă m a s incomu-nicabil . P o a r t a s p r e vis pe ca re M a l l a r m é o deschidea , în t r ' ad ins , doar p e j u m ă t a t e , r ă m â n e îndă ră tn i c închisă p e n t r u cei care vor să - i fu re ta ina .

AL. P H I L I P P I D E

Natanson . Vai l la rd e î n t r e Men-dès ş i Routjon. Dierx , n u de ­p a r t e de M a r t h e Mellot , e cu

Bonniot şi Uzanne . Soare le s > ă l u c e ş t e p e r â u , p e

acoper işur i , p e l u n t r e a c a r e î i e r a d ragă . I n a e r e o că ldu ră dulce . Cântecul m u r m u r a t a l d u p ă a m i e ­zilor d e v a r ă face s ă v ib reze c â m ­pia . Câ ţ iva ţ ă r a n i în h a i n e d e Duminică , c â ţ i va l un t r a ş i şi c a n ­tonier i s 'au a l ă t u r a t poeţi lor .

Când a j u n g e m p e c l ina l in iş ­t i tă ş i la locul î n care s u n t mor ţ i i din S a m o r e a u Şi Valvins, n imen i n u m a i obse rvă b ine s fârş i tu l ce ­remoniei , a ' â t d e p u t e r n i c i zbuc­neş te emoţia.

I n mij locul une i d iscre ţ i i c a r e face ca p leca rea poe tu lu i s ă s e ­m e n e ou v i a ţ a lui, aces t minuscu l cortegiu a r a t ă o imensă d u r e r e . Sicr iul e acoper i t d e flori s t r ă l u ­ci toare . Se v ă d m a r i l e coroane

. t r imise de Revue b lanche şi Mercu re d e F rance . Roujon îna in-

s i cwanfă , eu care sunt victima eternă a descurajării, trebue să zăresc adevărate splendori!

Din nefericire, adâncind până într'aiăta versul, am dat de două abisuri, care mă umplu de des-nădejde. Unul este Neantul la care am ajuns fără să cunosc Budismul, şi sunt încă prea mâhnit ca să mai pot crede chiar în poezia mea şi să mă aşez din nou la lucrul pe care gândul a-cesta copleşitor m'a făcut să-l părăsesc.

. Da, ştiu, nu suntem decât for­me vane ale materiéi — da r su-Ыіті totuş pentrucă am inven­tat pe Dumnezeu şi sufletul no­stru. At&t de sublimi, dragul meu ! încât vreau să dau spec­tacolul materiei care are con­ştiinţa că este şi care în acelaş t imp se avântă nebuneşte în in­sul acesta, deşi ea ştie că nu poate fi acest vis, cântând Sufle­tul şi toate divinele impres i i a-

O A S O C I A Ţ I E A P O E Z I E I E U R O P E N E

„Iţ i plate lucrtutrlle m a r i : l a t ă unu l d in ele... Capi ta le le secţiw-ni lor f ranceze s u n t p a r i s si A v i g ­non.

„Dragul m e u ,e vo rba p u r si s implu de o breas lă . S u n t e m c â ­ţ iva că ro ra n e e d r a g u n luc ru d i spre ţu i t : e b ine ca s ă ş t i m câţi sun t em şi să n e cunoaş tem; cei absen ţ i s ă se c i tească şi cei că lă ­tor i să se vadă" .

(Scrisoare lu i Mis ' ra l ) Se gândea l a Spania , I ta l ia , A n ­

glia.

Ce depa r t e e civilizaţia d e a p rocura bucur i i l e s tăr i i de v i s ! Ne p u t e m m i r a că n u exis tă în orice m a r e oraş o asociaţ ie d e

visători p e n t r u a spri j ini u n j u r ­na l oare să înregis t reze even i ­men te le în l u m i n a p ropr i e a v i ­sului .

tează p â n ă l â n g ă g roapă , spune , în nume le p r ie ten i lo r , cu greu, c â ' c v a vorbe de ad io şi, zgudui t de p lâns , n u poa te sfârş i . M e n -dès face semn lui Va lé ry s ă ros tească omagiul t i ne r i lo r d a r toţi, vech i tovarăş i şi t i ne r i disci­poli, p lâng , şi Valéry n u poa t e vorbi .

Rod in s p u n e celor d e l â n g ă d â n ­su l : „ C â t t i m p a r e s ă m a i t r e ­bu iască na tu r i i c a s ă re facă u n as'ffel d e c r é e r ? "

(Mondor, L a Vie d e M a l ­l a r m é 2 vol. Ga l l imard 1942)

U L T I M A MODĂ

Pen t rucă să câşt ige ceva bani , Ma l l a rmé publ ica o rev is tă d e m o d ă : Ultima modă, gazetă m o n ­denă şi famil iară r ea l i za t ă cu concursul , în ce p r iveş te moda , a m a r i l o r croitori , — tap i ţe r i — decoratorii, r e s taura to r i , hor t icu l ­tori, ama to r i d e bibelour i şi de sport.

Colaboratori i lu^ l i t e r a r i sun t : Théodore de Banvi l le , Léon Clo-del, François Coppée, A lphonse Daudet , Sully P r u d h o m m e , Vi l -l iers d e l ' I s le -Adam, Zola, etc.

In real i ta te , în afară de cola­bora rea p rop r iu zis l i t e ra ră , el s n g u r face toată gaze ta şi s em­nează : M a r g u e r i t e d e Ponty , Miss Sat in , le chef de bouohe chez B rèhau t , o c i t i toare a i sa -ciană, o cas te lană bre tonă core -spondemţi a n o n i m i X, Zizi m u ­la t ră din S u r a t i şi chiar Ol im­pia, negresă.

R A I N E R B I E M E L

tot: nu există nicio moştenire li­terară, dragii mei. Nici măcar să nu arătaţi asta cuiva; refuzaţi orice amestec curios sau amical. Spune ţ i că n u s'ar p u t e a păsi nimic, ceiace de altfel e adevă­rat şi voi, singurii oameni din lume în stare să respectaţi în­tr'adevăr o întreagă viaţă de ar­tist sincer, credeţi-mă că trebue să fi fost foarte frumos. Aşa că nu las nvcio hârtie inedită afară de câteva frânturi tipărite pe care le veţi găsi lângă Un coup de dés şi Herodişîda, terminată dacă soarta va vrea".

Mallarmé moare la câteva cea­suri după ce a scris acest testa­ment.

D R U M U L DIN URMĂ

Vreo ireizecî de persoane din­t r e care n ic iuna n u - ş i s t ăpâneş i e p lânsul , însoţesc s icr iu l l a c imi­t i rul din Samoreau , l ângă Valvins .

Rodin e cu Reno i r ca re a con­dus -o pe domnişoara J e a n n i e G o -

L'AZ UR De l'éternel azur la sereine ironie Accable, belle indolemment comme les fleurs, Le poëte impuissant qui maudit son génie A travers un désert stérile de Douleurs.

Fuyant, les yeux fermés, je le sens qui regarde Avec lintensité d'un remords at terrant , Mon âme vide. Où fuir? Et quelle^'huit hagarde Jeter, lambeaux, jeter sur ce mépris nav ran t?

Brouillards, montez ! versez vos cendres monotones Avec de longs haillons de brame dans les d e u x Que noiera le marais livide des automnes Et bâtissez un grand plafond silencieux !

Et toi, sors des étangs léthéens et ramasse En t 'en venant la vase et les pâles roseaux, Cher Ennui, pour boucher d'une main jamais lasse Les grands trous bleus que font méchamment les oiseaux

Eneor ! que sans répit les tristes cheminées Fument, et que tàe suie une errante prison Éteigne dans l 'horreur de ses noires traînées Le soleil se mourant jaunâtre à l'horizon !

—Le Ciel est mort.—Vers toi, j 'accours ! donne, ô matière, L'oubli de l'Idéal cruel et du Péché A ce martyr qui vient partager la litière Où le bétail heureux des hommes est couché,

Car j ' y veux, puisque enfin ma cervelle, vidée Comme le pot de fard gisant au pied d'un mur, N'a plus l'art d'attifer la sanglotante idée, Lugubrement bâiller vers un trépas obscur...

En vain ! l'Azur triomphe, et je l'entends qui chante Dans les cloches. Mon âme, il se fait voix pour plus Nous faire peur avec sa victoire méchante, Et d u métal vivant sort e n b l e u s angélus !

Il roule par la brume, ancien et traverse Ta native agonie ainsi qu'un iglaive sûr ; Où fuir dans la révolte inutile et perverse ? Jej suis ha'nité. L'Azur ! l'Azur ! l'Azur ! l'Azur !

STÉPHANE MALLARME

AZURUL Batjocura senină a cenuui etern. Trufaş nepăsătoare ea florile, 'împovăra Blestemele poetului nevolnic, ce s'aştern De-aluhgul unor sterpe deserturi de calvare.

Fugind, cu ochii orbi, ffl simt privind — jeratec, In sufletu-mi, cu forţa căinţelor târzii. Fugi ! Unde ? Care noajpte s'o stfâşii, şi sălbatec S'o svârl peste dispreţu-i sfâşietor, fâşii ?

Ci creşteţi, neguri ! verse-şi cenuşa voastră In zdrenţe lungi de pâlcă leşia peste cier Şd mlaştinile toamnei azurul să-l înneoe. Zidiţi-! sub uriaşe tavane de tăceri.

Şi tu, din Iacul Lethei trezeşte-te, şi-adună In calea ta, nămolul şi galbenul lui stulh, Plictis iuibiit ! Şi-astupă c'o mână veşnic bună Spărturile albastre de aripi, din văzduh.

Şi încă ! Fără preget să-ţi fumegi hornul bont Trudit cotlon, şi dâra de fum iscat va stinge 'n Rătăcitoarea carceră a negrelor funingeni Făclia soarelui pălind la orizont.

E mont Auzul ! Tie, Materie, 'închinare ! Dă->mi tu uitarea : Visul să nu mai chinuiască Un biet martir ce vine să'mpartă ieslea'n care Adoarme fericita cireada omenească !

Căci vreau, pentrucă 'n finie azi cugetul golit Ca vasul cu boială izbit de un perete Nu-mi mai sulemeneşte suspinu 'n nimb de mit, Să gust lugubrul morţii obscure pe 'mdelete.

In van ! Azurul birue; în van ! L'aud cum cântă In clopote. Şi inima-mi se face graiuri ca Mai mult izbânda lui să ne 'nspăimânte. Şi aur viu ţâşneşte 'n albastru Osana !

Rostogolit prin ipâele, străvechiu, el îţi străpunge Născânda agonie, tăiş de paloş dur ; Fugi ! Unde ? (Răzvrătire zadarnică. Te-ajunge. Sunt hărţuit. Azur ! Azur ! Azur ! Azur !

Trad. d« ION FRUNZETTI

rece

20 IUNIE 1942 5

Cronica l i terară

„ STRANIUL PARADIS " de Lcturenţiu Fulga

(Editura Universul, Bucureşti, 1942) Rareo r i l ec tu ra căr ţ i lor m a i

provoacă î n noi acel s e n t i m e n t de s u r p r i n d e r e îşi m i r a r e na ivă p e ioare-1 î n ce r căm în m o m e n t e l e de sup remă l ibe r t a t e in te r ioa ră când t r ă i m în a fa ra oiriilcăror d e ­pr inder i a l e sociabil i tăţ i i . Ac tu l creaţ ie i l i t e ra re a junge prin. r e ­pet i ţ ie o funcţie obligatorie a culturii , una d in formele ins t i tu­ţ ionale i n t r a t e în obişnuinţe le vieţii sociale. în comuni. L u c r u l l i t e ra r în sine n u m a i este pr i le j de u imi re , mul t ip l ica t p r i n t r a ­di ţ ie p e d imens iunea t impu lu i concret , în perspeictiva m e r e u a -dânlcită a istoriei l i t e ra re .

Pu ţ i ne căr ţ i m a i t u r b u r ă de­pr inder i le , r ă s t o a r n ă cr i ter i i sau le sd runc ină t emeiur i l e şl; n e î n d e a m n ă să g â n d i m cu puter i nea ju to ra te la acest lucru e x t r a ­ord inar c a r e este o ca r t e şi la neobişnui ta pu t e r e d e sociabili­t a te a cuvintelor . „Straniul Pa­radis" e o astfel d e car te , — vio­lentă pen t rucă iese din obişnuin­ţa l i tera tur i i , p r i n forţa i r e v e r e n ­ţioasă a t e m p e r a m e n t u l u i , ,a i n -geniului sau geniului , p e care şi-1 e x p u n e cu os tenta ţ ie au toru l . În­t r e b a r e a asulpra st i lului . în e x ­pres ia lui concretă, scriptică, , încă nu s e poa te p u n e în cazul lui L a u r e n ţ i u Fulga .

Bogăţ ia conţinuiturilor sufle­teşti şi a semnif ica ţ i i lor covârşeş ­te p reocupăr i l e d e expres i e şi ţ i ­nută literară,. S t i lu l căr ţ i i e dea ­ceea ne îngr i j i t p e alocurea, con­fuz uneor i , iar t e r m e n i i i m p r o ­prii. Accentul e pus pe insp i ra ţ ie nu pe e laborare , — adică p e o a -nume s t a re d e tens iune şi a r d e r e iăuintriiică, pe o infinită a sp i r a -ţ iune c ă t r e idea l i t a te şi t r a n s -cendere a sensor ia l i tă ţ i i p r i n r e ­verie e x a l t a t ă s imbol s a u iluzie. „S t ran iu l P a r a d i s " da to reş te prea pu ţ in l i te ra tur i i în ţe leasă ca t radi ţ ie şi depr indere a u n u i luaru organizat . Deaceea nu p e c lemente d e compoziţie şi p e co­respondenţe in ter ioare de echil i­b ru a l înţelesuri lor cu plas t ic i ta ­tea formelor se spr i j ină s t ruc tu ­r a nuvele lor din „Straniul Para­dis" ci pe cre iarea unu i c l imat excepţ ional în ca re persona je le cărţ i i trăiesc cu e x a l t a r e convin­gerea p redes t ină r i i lor şi r e v e ­laţia p e care şi-o pr i le juiesc unele altora.

într 'o no tă in t roduc t ivă La ­uren ţ iu Fu lga îşi p rev ine cit i tori i a supra unei împre ju ră r i c a r e dă o u n i t a t e esen ţ ia lă prozei djin

, Straniul Paradis", p r i n r even i rea ei c u s t ă ru in ţ a implacabi lă a unui dest in, î n ex is ten ţa f iecă­ruia d i n eroii nuvele lor . Aceas tă î m p r e j u r a r e îi în rudeş te , d â n -d u - l e un ae r de familie, ia.r cărţ i i acel c l imat specifilc care n u poa te fi identif icat în v reunu l din aspecte le sensibi le ale vieţii desfăşura tă în r a p o r t u r i l e concre­te a le spaţ ia l i taţii şi ex is ten ţe i sociale. Ia tă , c u vo rbe l e p rop r i i a l e au toru lu i , î m p r e j u r a r e a c a r e s ingular izează p e eroii nuve le lor sale :

„In cartea această vă veţ i î n -iâlni iau oamen i peirechi, doi, m e ­r eu câte do i — şi d r a m a acestei dual i tă ţ i e cu a t â t m a i sfâşietoa­re, cu cât n u se po t despă r ţ i în nici u n fel u n u l d e al tul , n u se pot deslega defini t iv — pen t rucă o soa r t ă necunoscută ş i abjectă , u n înger a l în tunecăr i i or i u n zeu dmplacabil — to t îi) m â n ă înainte , m e r e u unu l lângă a l tu l — ca să se ispăşească u n u l p e al tu l , isă se î n d u r e u n u l p e a l tu l , sa c r e a d ă că astfel vor înv inge l imita impusă d e m a i înainte".,

Obse rva rea acestei dua l i t ă ţ i ca o lege a existenţei , omeneş t i dela ca re n imeni n u s e poa te sus taa-ge, pot r iv i t c ă r e i a „al doilea in­t e rv ine ca o condi ţ ie ne c e sa r ă a împl ini r i i des t inu lu i celui la l t" , a m a i fost des igur făcută , î n t r e al ţ i i d e S c h o p e n h a u e r (fiecare îşi caută î n v ia ţă .complementul ideal , pe rechea sor t i t ă , d u p ă r a ­po r tu r i d e compensa ţ ie î n t r e î n ­suşir i le fizice şi m o r a l e a le ce­lor doi par tener i ) . N u in t e re sea ­ză ansă or ig ina l i ta tea s u b a s p e c ­tul teoretic, a observaţ iei , ci for­ţa in tui t ivă , in tens i ta tea vizio­n a r ă ou care aces t adevă r es te t r ă i t p â n ă la extaz, d e m e n ţ ă s a u siinufcidare d e personagi i le ,,Straniului Paradis". In „Taina Soniei Lu i ceva" poves t i torul cu­noaş te b u c u r i a exta t ică p r i n a lă­t u r a r e a în iub i r e d e femeea ca­re- i e ra sor t i tă :

„In ceasur i le acelea nu eram prezenţi , n u n e s i m ţ e a m rea l i tă ­ţ i le nud ice ; e ra p r e z e n t ă n u m a i semnificaţia acelei cununi i , doa r bea t i tud inea p e c a r e a t â t d e bo­gat ne-o acorda u n i t a t e a icorpo-la lă . Deaceea n 'am cons idera t n ic iodată dragos tea m e a ca u n păca t sau u n dezechi l ibru Sn o r -

d.nea micului n o s t r u un ivers , ci tocmai o sp i r i tua l izare a cărn i i . Căci ident i f icarea n o a s t r ă n u că­p ă t a un con tu r u m a n şi exter ior , ci o p l ină t a t e cerească şi o d u m ­nezeiască bucur ie 1 ' .

Conşt i inţa an t ic ipa toare a pre ­des t inăr i i es te l impede rost i tă d e poves t i tor la începutu l comf esi li­nei sale:

„Sunt convins însă, că p e n t r u f iecare om în p a r t e — exis tă doar o singură femee egală lui , ca re i-ar putea apar ţ ine . Exis tă acel t ip de femee, c a r e fără să t e fi auzi t vorbind, fără să t e fi văzu t chiar ştie că e născu tă a-n u m e p e n t r u t ine. N u m a i ţ i e ţ i s'ar dăru i , n u m a i t u fiind în s t a r e s'o desăvârşeş t i în p ropr iu l ei dest in".

E convins de acel absolut — nec p lus u l t r a — care a î n s e m ­na t p e n t r u el d ragos tea Soniei Lui'ceiva: „sunt în via ţa unui! o m în t âmplă r i a t â t de perfect s fâr ­şite, că duipă ele nu m a i poa te u r m a inimic altfel",, I a r î n al t loc notează „prin ea m ' a m redă ru i t mie însumi" . Ia tă deci femeea in te rven ind „ca o condi ţ ie nece­sară a împlinir i i des t inu lu i celui ­lalt", condiţ ia dobândi r i i p l en i -tudinei şi a uni tă ţ i i in te r ioare , a desăvârş i r i i î n t r u absolu t . Mot ivul aces ta a l iubi te i i-deale îl în tâ ln im în toa te n u v e ­lele şi el creiază c l imatu l d e î n ­fr igurată a ş t ep t a re şi adora ţ i e exta t ică , acela care n e - a î n d r e p ­tăţi t să r e l evăm carac teru l esen­ţial l iric al prozei lui L a u r e n ţ i u Fulga.

P robab i l , iceiva din aceas tă t e n ­siune lirică se da to reş t e şi spir i ­tului vârs te i au toru lu i , d a r t e m ­p e r a t u r a a rder i i in te r ioare a prozei sale, viziunea d r a m a t i c ă a existenţei d i la ta tă până la h a l u ­cinaţie, — aces tea s u n t t r ă să tu r i p e r m a n e n t e care ţ in d e s t ruc tu ra

. in t imă a t a l en tu lu i său. In n u v e l a „Vân t d e Oc tombr ie"

ni se s p u n e d e doi prietenii, Gr i -şo,r Eron im şi P a v e l Botez, cari fără să şt ie u n u l d e a l tu l se î n ­tâ lneau în t r ' un p a r c — n ' a r e i m ­por t an ţă dacă aevea sau î n în ­chipuire doar — cu I u b i t a ideală „mul t a ş t ep t a t a " -sau „mul t v i ­sata" . Nici Gr igor Eronim, nici Pave l Boteiz n u r i vorb iseră vreo­da tă . Unu l îi spunea Solitara, al tul Azuria, f iecare p e n t r u el însuşi . Dar în t r ' o zi, Iub i t a se si-nuicide şi unu l d in îndrăgostiţ i , o găseşte moar tă p e o bancă din pa rc . Cu tot a m ă n u n t u l concret al mar ţ i i şi al scenei d e un ma­cabru grotesc î n caire femeea e dusă pe b r a ţ e d e t recător i la a m ­bu lan ţ a salvări i , rea l i t a tea r ă m â ­n e m a i d e p a r t e covârş i tă de sem­nificarea t rag ică a faptului de conşt i inţă t ră i t de Eron im G r i ­gor, de acea p roec ta re pes te a-pareinţele concrete , a sfâşieri i lui lăuntr ice . S u n t câ teva pag in i d e c forţă linilcă îşi o in tens i ta te e x t r a o r d i n a r ă în ca re identif i -c â n d u - n e cu sufer in ţa nedncăpu-1ă şi inexpres ib i lă a îndrăgos t i ­tului t r ă im noi înş ine procesul ha luc inan t al irealizării real i tă ţ i i , în care peisajul fizic, ges tur i le oameni lor şi mot ivă r i l e lor s e r e ­compun într 'o pr ivel iş te inedită, cu o m i r a r e n o u ă :

,,Căzu o frunză, căzu a doua, şi încă una şi a l ta ş i al ta . Toa tă g i ă d i n a s e p răvă lea . Copacii se sgâ l ţâ i ră d i n p ă m â n t şi scâr ţâ i ră . S ta tu i le t r e m u r a u şi implorau

veşnicia. Era în toate, p â n ă î n irădăcini, o cădere genera lă , o descompunere unanimă). S ă r b ă ­toarea agonii lor d i n Octombr ie . Ui te o frunză, u i t e u n o m spân ­zurat , u i te o sticlă cu vin. T o a m ­na! Octombr ie! Agonia cea m a i regească. Nici soare , nici, noap te . In spaţ iu l aicela sfâşietor se a b ă ­tea p rop r iu l t i m p al lui 1 E ron im i i r igor , t i m p u l în care da rea niu-m a l să m o a r ă şi să ui te . Oameni i i se p ă r e a că m e r g c a m a i m u ­ţele, f iecare d u c â n d u - ş i în spate Crucea. U n copil se aplecă să ri­dice o frunză.

Nebunula , n ' o lua! îi s t r igă Eronim. E pl ină d e lacr imi şi s u ­ferinţă.

Copilul ige u i t ă îrafricat s p r e el, to tuş i o iridiică

O fată f rumoasă îşi înă l ţ a se faţa în sus, ca să se î m b e t e de căderea frunzelor.

— Nu, ha luc ina ta ! îi s t r igă E ron im Mai b ine acope,r,ă-ţi o--braj i i . T o a m n a î ţ i v a lăsa p e buze şi p e t â m p l e peceţ i n e g r e şi n imen i n u t e -o m a i iubi .

F a t a aceea f rumoasă se ui tă la el înfr icată, d a r cont inuă să-ş i îna l ţe faţa m a i sus".

I n pa rc , d ina in tea bănci i p e care m u r i s e Iubi ta , cei do i î n ­drăgost i ţ i aş teap tă m â n ă î n m â ­nă, covârşi ţ i , a p a r i ţ i a ei p e care in acea a tmosferă d e î n v ă l m ă ş i r e apr igă a donului şi ha luc ina ţ ie a simţuri lor , o a ş t e p t ă m î m p r e u n ă cu ei:

„.Se isca d e u n d e v a d i n necu­noscut u n p a r f u m t a re d e m i r e s ­m e streine, c a r e se apropia î m ­b ă t ă t o r şi adormi tor . Ex tazu l în «•ceasta s t r an ie revela ţ ie , creştea cu cât m a i clar se auzeau paşii sp i r i tu lu i ei liber...

Amândo i îşi î nă l ţ a se ră priviri­le înspă imânta ţ i , strângâmldu-şi to t ma i m u l t mâin i le . S 'ar fi p u t u t c rede că e o fază d e n e ­bunie la ten tă d a r nu, căci ea e r a cu adevă ra t . Venea p lu t i toa re şi uşoară , zâmbind . T o t î n ves t ­m i n t e roşii, to t u imi tor d e fru­moasă , d a r a t â t d e vie că a m â n ­doi îi fugiră îna in te s'o î n t â m ­p ine

'So l i ta ra ! . — Azur ia ţ s t r igară ei înfio­

ra ţ i , a ş t e p t â n d să le r ă s p u n d ă F r u m o a s a necunoscută se apro ­

pia neşovăind şi cu fiecare pas m a i înspre lumea lor, creş tea i emăriginirea în j u r u l ei E r a a t â t a m ă r e ţ i e în u m b l e t u - i rega l a t â t a pur i t a te , că şi arbor i i s e închinară , s ta tue te le îşi p lecară capetele şi păsăr i l e îi s ă r u t a u ha ine le .

— Cine eşti?, r ă spunde -ne , cine eşti? s t r igă înebuni t nefe­r ic i tu l P a v e l Botez.

Ochii îi scăpărări i , g lasul se spa r se uscat . Ea se af la doar la doi paş i în fa ţa lor, l u m i n ă t o a r e ca o s tea d e sus şi majes tuoasă ca o regină. Doamne , d e u n d e ai răsăr i t -o şi c u m de-a i c r e a t - o a n u m e p e n t r u nod? Cine eşti?

— Sutit I luz ia ' r ă spunse z â m ­b ind f rumoasa necunoscută" .

Ca acestea sun t încă m u l t e p a ­gini i n „Straniul Paradis", a su­pra cărora ci t i torul v a r even i r ec i t indu- le cu acelaş interes p a ­sionat cu care n e în toa rcem m e ­reu înse ta ţ i la esenţ ia la Poezie ca şi c u m a r fi vorba d e p ropr iu l nos t ru dest in , — după osteni toa­re le ră tăc i r i dea lungui prozelor diverse.

M I H A I NICULESCU

Note româneşti PUSTIUL ROŞU

se n u m e ş t e iromanul cunoscu tu ­lui poe t George lonaşcu. A p ă r u ­tă zilele acestea, ca r t ea iui G e o r ­ge lonaşcu înfăţ işează diitorii ior un n u m ă r de episoade d r a m a t i ­ce, cupr inse în pe r ioada 1939— 1941, t oa t e g rav i t ând î n j u r u l e -venimenjtelor c e - a u p r eceda t i n ­vada rea Bucovinei d e nord , t r e ­când apoi i a sufer in ţe le d e to t soiul cauza te d e s c u r t a s t ă p â n i r e bolşevică şi i tenminându-se în v a r a a n u l u i t r ecu t .

Eroi i r o m a n u l u i Pus t iu ! roşu se de taşează d in filele v o l u m u ­lui, t r ă i n d i n t ens o v ia ţă abuiciu-ma tă ; fap te le descr ise d e a u t o r sun t p l i ne d e ver id ic şi n u lasă nic iun m o m e n t să s e v a d ă e x c e ­sul d e imagina ţ i e la p l ă m ă d i r e a acţ iuni i ; George lonaşcu a t r ă i t el însulş o /bună pan te a căr ţ i i a-oesteia ieş i tă d in t r ' o t rag ică ex ­per ien ţă personală .

P R Ă V Ă L I A D I A V O L U L U I de

M I R C E A S T R E I N U L

P e s t e câ t eva zile v a a p a r e „ P R Ă V Ă L I A D I A V O L U L U I " , r o ­m a n în d o u ă vo lume , d e Mi rcea Sitreinul- Ac ţ iunea p r ime i p ă r ţ i a aces tu i roman începe î n j u r u l a n u l u i 1900 şi se t e r m i n ă c u i n t r a ­r ea î n a c ţ i u n e a Românie i , a l ă ­tu r i d e German ia , î m p o t r i v a R u ­siei Soviet ice. Dea lungu i celor 900 de pagin i a p r ime i pă r ţ i , a u ­toru l î ncea rcă s ă r e d e a opoziţ ia om — m o a r t e î n t o a t e s t r a t u ­r i le sociale. H a l u c i n a n t u l episod al r e t r age r i i d in 1940, zilele s u m ­b r e a l e domina ţ i e i bolşevice, p r e ­c u m şi d o r u l d e ţ a r ă a l celor car i n u s e p u t u s e r ă re fugia l a t imp , s u n t r e d a t e c u m u l t ă s incer i t a te .

IN NUMĂRUL VIITOR vom publica, în continuare, interesantul reportaj „Tipuri bucureştene", al colaborato­rului nostru Paul I. Daniel.

SUNT

sau n u t r aduce r i l e a c a p a r a n t e î n ­d e p ă r t â n d l i t e r a t u r a na ţ iona lă , i a tă o p r o b l e m ă ca re n e p r e o c u ­p ă as tăzi , î n t r ' u n ch ip foa r t e d e s -vol ta t .

Se serile m u l t î m p o t r i v a lor , i a r un i i ]e iau a p ă r a r e a , d a r n u s'a a j u n s încă l a o p ă r e r e def in i t i ­v ă car i să definească ro s tu l lor . Şi to tuş i ches t iunea es te p e câ t de însemnată , p e a t â t d e del icată .

P e n t r u ce? P e n t r u c ă t i r a ju l căr ţ i lo r t r a ­

duse se menţ ine , c u o u imi toa re ho t ă r i r e r id ica t , p e c â n d l u c r ă ­r i le or ig inale s u n t veşnic p r iv i t e cu îndoială .

Pub l i cu l c i t i tor n u es te î n to t ­d e a u n a fin şi pr iceput . Totuş i p e r m a n e n t a lu i s impa t i e p e n t r u t r aduce r i n e poa te d a d e gândi t .

N u se v a fi p r i c e p â n d el cine şt ie cât, d a r c u m se exp l ică f ap ­tu l că u r m ă r e ş t e că r ţ i d e au to r i ca Sigr id Uradset. Zisohka, Schen-zinger, Char les Morgan , etc., mai d e g r a b ă decât a l t e opere , p e car i n u .le v o m n u m i p e n t r u a n u a-duce prejudic i i . Or icâ t d e incul t a r fi ci t i torul , f ap tu l to tuş e ciu­dat . Mai cu seamă, când sun t şi a l te e x e m p l e car i n e a j u t ă î n p ă ­re rea n o a s t r ă : Un p o r t l a Răsă r i t a d-lui R a d u Tudorán , a epuizat p r i m a edi ţ ie în câ t eva zile. Şi n u es te nici t r aduce re , nici a d a p t a r e .

Aceas t ă car te n ' a fost î n d e p ă r ­t a t ă d e p e p ia ţă d e v r e o t r a d u ­cere .

P u t e m a tunc i să n e î n t r e b ă m : t r aduce r i l e î ndepă r t ează de ope­re l e or iginale , s a u aces tea a t r a g t r aducer i l e ?

T O T U Ş I

toadutaarille n u s u n t r e d a t e totdea­u n a în t r 'o formă exce len tă (?!)•

C r e d e m că n u s 'a luitiait „cazul" u n u i iCelebiriu r o m a n oare a t r ebu i t să fie r e t r a s d e p e p i a ţ ă d i n p r i ­c ina t r aduce r i i dezas t ruoase . Fe-n o m e n u l aces t a es te însă , în t r ' o m ă s u r ă oarecare , genera l iza t — deoarece ou mici excepţ i i t r a d u ­cerile dim l i t e ra tu r i l e s t r ă i ne sun t p u r şi s imp lu ca tas t rofa le . Oriice -cânte d i n aces t ea poa t e fi — va i ! — ceti tă c u c re ionu l r o şu în mână. . .

U n a d i n excepţii , este r o m a n u l „ J e n n y " d e cu rând a p ă r u t î n l i ­brarul. D. Gea.ige ОшЬапц, t r a ­ducă to ru l r o m a n u l u i lui Sigr id Undset , c a r e a d a t d o v a d ă de foarte m u l t ă p r i cepere ş i d e s imţ l i terar , n i se p l â n g e a zilele t r e ­cu te : iMi-e c a m teamă să n u m ă ia l a bă t a i e c c t ó r a t i i - i t a d u c a t a r i care se vor vedea... ned rep t ă ţ i ţ i de t r a d u c e r e a mea .

S t â n d şi judecând ' d rep t , a r e omul d r e p t a t e .

D a r n i se p a r e că şi „jgenul" i n a u g u r a t d e ceilalţi v a t r ebu i să dispară.. .

S C R I F I N CAPITALA. . .

U n colabora tor ad (revistei nioai-sltre, p lo ieş tean gelt-begeţ, s e effila ieri l a p r â n z înttr'o bodegă, d i n oraşu l e u s t a tu i a l iber tă ţ i i , cu câ ţ iva d i n t r e pUblaldştM locali .

P â n ă l a orele... douăşipe t r e c u t e fix, s e oonsurnase carnea u n a Hută st icle m a r i c u b e r e „Azuga" .

Sp i r i t e l e e r a u o a r e c u m înf ie r -bânlfiate d e 0,25% tăirie a bere i ,şi f iecare c rezu d e cuviinlţă că e cazul să se l a u d e c u rev i s te le Şi ziarele la oa r e colaborează.

La un m o m e n t d a t u n u l d i n t r e cei d e fa ţ ă se ad resează poe tu lu i Fio rea Voican, fostul co labora tor a l „Biletelor d e papaga l " , icäre n u m a i contenea e u elogierea p r o ­pr iu lu i s ă u scris .

— Ce tot te lauzi, m ă , că scrii? De căratei ani , n ' a m m a i v ă z u t u n r â n d scr is d e t ine î n rev i s t e l e şi gazetele laOale.

— Pairdon! î i ;răs|punsle Ш d i s ­preţ poetul . E u n u sc r iu l a fi­ţuici le voas t re , sicriu î n Capi ta lă .

— A r e d rep t a t e , n i ă ! inlterveni co labora toru l nos t ru . Voican n u minte . L - a m v ă z u t - c u ochi» m e i scr i ind toată -ziua... c ă r ţ i pos ta le şi scrisorii recomandate . . .

Ş A P T E PITICI . . .

In aceia? zi şi la aceia? bo­degă, Filarea Voican, poet şi a -dep t 'convins al lui Bachus, ca să dovedească celor prezenţi că poe­ziile lui întrec icu mult, în cali­tate, pe ale altora, сіШ o poezioa­ră gingaşă, scrisă pentru cei mici. Versurile începeau cam aşa:

„Şap te pit icei Toţ i ou iminei , In m a r e alai , Pornesc p r in susa i" , etc., e tc .

După ce termina de citit , u m ­flă o sticlă de pe masă şi turnă tot conţ inutu l pe gât.

— Ei? Aşa e ică-i grozavă? în­trebă poetvH, ştergându-şi gura cu mâneca hainei.

— Bună, Voicane! strigară cu toţii.

Vn mmut mai târziu, colabo­ratorul nostru rupse de pe masă o bucată de hârtie, pe care scri­se în grabă câteva ve r su r i fi cite;

Şap te piticei, Toţi cu iminei , Văzând că t u bei, P â n ă devii clei, Şi când cânţi faci pâs ,

S 'au porn i t p e r â s Ş i - au făcut p e ei S ă r m a n i i d e ei!.,.

Efectul fu catastrofal. Voican, neputând suporta ironiile, trânti sticla de duşumea, strigând:

—> Eşu un animal! — Ce fel de animal sunt? în­

trebă, naiv parodistul. — Oaie! Că eşti prost ca ea! Celălalt improviza imediat a-

cest catren:

Din câ te a n i m a l e s ân t P e faţa în t r egu lu i p ă m â n t , Doar oa ia- i s lăbic iunea sa: Fi indcă ea veşnic s t r igă : „bea!"

IN U L T I M A V R E M E

ant icar i i a u deven i t cei m a i cău­taţi l ibrar i . Fi indcă, s p r e deose ­bire d e a l te t impur i , a c u m se de s ­fac m a i m u l t e biblioteci d a r şi p e n t r u c ă Sn m a r i l e l ibrări i , n u găseşti t o t d e a u n a ce cau ţ i . Căr ­ţ i le cele m a i feluri te , uneor i în legă tur i e legante , a u deven i t o-biecte d e m a r e c i rcula ţ ie . Din n e ­fericire, şi p r e ţ u r i l e lor s'aui u r c a t în r a p o r t cu cererea. D e m u l t e or i vezi dori tor i să c u m p e r e ceva, u i -t â n d u - s e cu du re r e la u n inabor ­dabi l p r e ţ a şeza t p e o coper tă a-t r ă g ă t o a r e : Balzac în edi ţ ia P l e ­iade (rari tăţ i) Pascal , Vol ta i re , etc.

Zilele t r ecu te , s 'a v â n d u t u n S tendha l în edi ţ ia p l e i a d e c u 3000 lei. Şi e r a vorba n u m a i d e Roşu şi Negru .

A u t o r u l acestor r â n d u r i cerea an t i ca ru lu i (dela ca re a s u r p r i n s aces t p re ţ ) edi ţ ia oper i lor lui M i -nulescu şi n u o găsea.

Ş E Z Ă T O A R E A L I T E R A R Ă

dela Chiş inău, «are a a v u t loc Dumin ică 14 I u n i e 1942 î h sa la Tea t ru lu i Express , p u n e încăoda-t ă p r o b l e m a fes t iva lur i lor cu l tu­r a l e şi scri i tor iceşt i î n provincie-N u m a i p e n t r u f ixa rea r a p o r t u r i ­lor de cunoaş te re î n t r e m a r e l e publ ic şi scri i tori i cunoscuţ i d o a r d in căr ţ i , d a r îndeosebi p e n t r u p r o p a g a n d a na ţ iona lă — m a i cu s e a m ă î n oraşe le provinci i lor de c u r â n d dezrobi te . Es te o ches ­t i une ca r e a r t r ebu i s ă d e a . d e gând i t a t â t forur i lor super ioa re d e p ropagandă , cât şi Societăţ i i Scri i tor i lor — care în t r ' o s t r â n s ă co labora re a r p u t e a a junge la r ezu l t a t e d e m n e d e toa tă l auda .

Ш

N ' a r fi o a r e b ine , î n aces t caz, să se revizuiască şii une le t i p ă ­r i t u r i r o m â n e ş t i ? Fa ţ ă d e o ce ­r e r e a t â t d e m a r e d e căr ţ i , este t r i s t să n u p u t e m găsi cel pu ţ in au to r i i r o m â n i şi a c u m să fie fă­cuţ i „ m a i " cunoscuţ i .

S u n t c â t eva a m ă n u n t e ca r e t r ebuesc amint i te , re fe r i to r l a ş e ­ză toarea dela Chiş inău, P r o p u s ă şi având Ioc s u b auspici i le M i ­nis te ru lu i P ropagande i , p e n t r u ca re d. Al . B ă d ă u ţ ă — Sec re t a ­ru l Genera l al min i s t e ru lu i m e ­r i t ă toa tă recunoş t in ţa , şezătoa­r ea a p rezen t a t u n in t e r e s s u r ­p r inză to r . I n imensa sa lă a Tea ­t ru lu i , scr i i tor i i a u fost a ş t e p ­taţi d e a p r o a p e 3000 de aud i to r i

— î n f a ţ a c ă r o r a s ' a d e s f ă ş u r a t u n v a r i a t şi b o g a t p r o g r a m l i ­t e r a r . C a r a v a n a , suib condluce-r e a p o e t u l u i D . I o v ş i a ' P r . G e o r g e A . P e t r e — c o m p u s ă d i n G e o r g e D o r u l D u m i t r e s c a , Teodor Al . M u n t e a n u , L a u r e n ţ i u Fulga , AI. Raiou, Cons tan t in Sa l ­cia — a fost m ă r i t ă de p rezen ţa scr i i tor i lor b a s a r a b e n i N . D u n ă -reaniu, Sergiu Mate i Nica, Sabin Velican, V. Ţepordei , Sergiu Roş ­ea, Iorgiu Tudor , etc.

D a r , a s u p r a a c e s t e i ş e z ă t o r i v o m r e v e n i c u u n a m p l u r e p o r ­t a j s ă p t ă m â n a v i i t o a r e .

3loşiorii-de- Юеае C Â N T E C E NOUI

E-o viaţă-aici, mai vânătă, mai stinsă In burgul vechi de care îmi legai Adolescenţa mea trudită şi învinsă — Năvod de stele, vis şi putregai.

îmi paré toamna mai fără conture Cu miros de răşini şi die inert Decât laldată barca ei uşure Ce reteza nădejdile pe sfert.

Alţi oameni defilează pe'nserare Ca să-şi înghită, porţia de timpii Burghezi mărunţi , .el nu duc în spinare Nici besne mari, nici ţăndări din Olimp.

încătuşat pe-o rână .în restrişte A amuţi t şi parcul ca un gând. Pe bănci nu'ncearcă nimeni să mai rişte Să-i gâtuie tristeţile, râzând.

Şi totuşi câtă pulbere subţire Nu se cernea din soare pe aicäi. O ! burgul meu frumos din amintire Azi parcă din cavouri t e ridici !

ION PENA

Getei plecate în vis In care floare să-ţi ghicesc făptura? In care ciripit de păsărică să-ţ i ascult Sglobiul iras, ice-ţi înflorea, demult, Grădina-obrajilor şi gura ?

In care stea ţi-ai pitulat privirea învăpăiaţilor tăi ochi ce-odată 'n Mai, Au coborît itoţi îngerii din raiu, Ca să aprindă'n mine — jar (nestins — iubirea ?

In care trestie, din toate, să ladmir ' O boiului tău lină legănare ? Şi 'n oare buclă de lumini (solare Comoara părului să ţi-o resfir ?

Din «are murmur de izvor primăverin Să chem la mine caldul t ău cuvânt, S'oprească'n loc cumplitul vânt Ce-mi bântue prin suflet nemilos, hain?

Şi'n care sbor de porumbe1!, ta astă primăvară, Să urmăresc cum sufletul ţi-1 porţi Pe sub înalte, albăstrite foolţi, : Pe cari cu diamante seiafa le presară ?

Mi-ai fost cândva іаеѵеа şi soare cald şi'ndeirrm ; Azi urc, în dorul tău, numai Golgote ; Te simt în preajma (mea în tot şi'n toate Şi totuşi despre t ine nu am un singur semn.

CRISTOFOR V1TENCU

Comentarii mici (II) S U P Ă R A R E A P O E T U L U I

A u rca t scările redacţiei cu pă­lăria trasă pe ochi, p u r t â n d sub b r a ţ u n caet . Păşea cu băgare de seamă, privind în jur, ca nu cum­va să se lovească de vre-unul din oamenii care goneau pe săli. Când a ajuns în faţa uşii, şi-a potrivit nodul cravatei, apoi numai a bă­tut în geamul mat, încet şi cati­felat, ca nu cumva sâ deranjeze pe cei ce tăceau, credea el, în spatele lui. A intrat apoi cu a-ceeaşi catifelată modestie, între­bând de unul dintre cei ce se aflau întâmplător pe-acolo. După ce s'a prezentat, cu scuzele de ri­goare (şi cât de inutile), pentru „deranj", a încredinţat i n t e r lo ­cu toru lu i s ău câteva file detaşate din caet. „Spre consultare, iar dacă nu sunt bune — la coş !", a ţinut să mai adauge. Poesiile, au luat întâmplător calea caşului, pentrucă în afară de un ,,cer în­stelat" şi nişte „ochi ca mura" nu mai era vorba de cine ştie ce lucru nou.

...Eri a sosit la aceeaş i redacţie o mică foiţă dintr'un dulceag fund de provincie. întâmplător, unul dintre cei ce erau acolo, a des­chis-o şi a dat cu ochii de două coloane subliniate cu creionul chimic. Injurii la adresa revistei a că re i ospitalitate o ceruse — şi mai apoi, la aceea a omului care îi cercetase manuscrisele cu o în­ţelegere, pe care nu o acordă nici­odată acelor ale' sale.

Cetindu-i invectivele, „maes­trul" (!!) de până mai eri a avut doar o singură părere de rău : aceea că stilul micului pamflet nu era cine ştie ce măestrit — ci d impot r ivă , c l ămpănea din toate încheeturile, şi încă la fiece rând...

N O T Ă DESPRE GRABĂ O remarcă pe care de multă

vreme încă vroiam s'o facem, este aceea că o mare parte din ma­terialul pe careA primim la acest colţ, este conceput sub tristul şi neesenţialul semn al grabei . File întregi, smângălite în fuga con­deiului, improvizate aproape, se îngrămădesc una peste alta, anu-lându-se prin nestatornicia pe care chiar au tor i i lor le-o im­primă. C.

Delà poésie la trudă (adică la artizanat) nu e decât un singur pas, pe care nu fiecare ştie însă să-l facă şi să-l respecte. O spu­nem aici sincer şi răspicat că niciodată nu vom da curs unor astfel de producţiuni, mai ales când ne gândim la Poetul, care în cine ştie ce colţ al zării, şterge pentru a suta oară o virgulă, ca s'o aşeze în cele din urmă la ve-chiu-i loc, la fel de stângaci şi de incert. Graba omoară poesia.

Spunem aceasta cu tragicul sentiment pe care uneori ţi-l dă o revelaţie, o spunem mai cu sea­mă gândindu-ne la o prezenţă care până şi în clipa de faţă — cu mult dincolo de noi — n e mustră cu un zâmbet pe cât de iertător, pe atâta de trist.

UN P O E T A P A R T E

este poate domnul D. Missir, care şi-a intitulat volumul de debut : „Macabre". Va trebui să spunem că acest simbol este căutat, cel puţin într'o măsură oarecare, dar singularizarea pe care şi-a im­pus-o poetul este un semn care trebue' remarcat. Când destui cântăreţi ai liricei noui cântă e-lanurile vajnice şi impetuoase, în chip de liliac, d. D. Missir, cântă oase cadaverice, femei moarte, umbre stranii şi parcuri haluci­nante. E drept că o doză de ro­mantism nu poate fi exclusă din acest cosmos, dar aerul poesiei d-lui Missir este interesant în măsura în care e singular. Mari i lui înaintaşi, Poe, Baudelaire, Nerval şi Chamisso au frecventat cu o cu totul altă temperatură aceste zone, dar niciodată lucru­rile nu pot fi epuizate.

Aşa că volumul d-lui Missir e un mic tot din care lectorul atent nu se poate să nu reţină cel pu ­ţin ceva.

ŞTEFAN BACIU

N. B. — Manuscr ise le se t r imi t la redacţ ie , m e n ţ i o n â n d u - s e po pl ic : p e n t r u Ş te fan Baciu . Şi r ă s ­punsur i l e : Arist . St., Al. T. T., V. P . Nect., L. C. I. Har., Melinte V. A., El. Slăv., P. Mirom., Nicola, A. Firavu, Virgil Const., M. Gh. G., Radu Căi, L. C, I. G. Poiană : Nu ! Şt. A. D. : Da. Sandu D., M. Pit., M. Miasn. I. Scut. : Altele .

UNIVERSUL LITERAR 20 IUNIE 1942

Mamei si surorilor mele Piereta, Voleta, Ioana II

Treceau doi flăcăi nan ţ i şi veinici p e d r u m u l dughene lor , ţ i nând î n b r a ţ e f iecare câte u n mieiuşel alb. Se u i t au i n d r e a p t a , în s t ânga să cau t e muş te r i i .

— Câăă t le daii i , î n t r eabă Ha in ik . Băe ţ i ifi vedeau d e d r u m , se făceau că n u aud . — Cu căăă t? Nu auziţ i i i? Ce t răşe ţ i i i p e a icea dacă n u v inde ţ i? Hai i i !

Cu căaăt , n u auzi ţ i i i haii i? Gr..gore r ă s p u n d e fără să în toarcă capul : — àûû lei buca ta . — Cu p iel iş icăăăa? Dacăăă le da ţ i cu d o u ă şi p ie l iş icăăăa, le i a u eooo. Băeţ i i s a u făcut ia r că n u aud . — Hai treii i suleee.

Mieii e r au fnumoşi, ineâr l ion ţa ţ i şi biânzi . Crescuseră c u copilii şi d o r m e a u pe pa t cu ei.

— Haidăăă ţ i i i în provul ie , să mai i i v o o o r b i m — Aesta e p re ţu l , n u m a i a v e m ce vorbi . — Ь-Пе, ücorn Gr igo ie da r să- t cămăr i i m. — F ă r ă cântar , dacă - ţ i p lace , d a c ă nu, ha i Niouîiae. — Nu, n u vidii de n u m , d i ci v aţi s u p u r a t drjaaa? Puf t i i im! B ă e ţ i au p u s miei i p e ce .dacu l lui H a . m k . Mi t i i a u începu t să sbiexe: — Bheee, Ыіеге şi al ţ i miei r ă s p u n d e a u d in ograda lui Hainik .

Ha in ik c u m p ă r a s e mu l ţ i miei ca să a ibă d e tăcut ipenbru Paş t i . Lacom, i -a r id ica i a e p i c o a r e r e uincia:ăt ca să v . d ă dacă sunt graşi . Mi~ii aveau ochii î n spă imân ta ţ i şi sb ie rau de_ţi r u p e a u in ima. S e a d u n a s e r ă la c ă -săpia lui Ha in ik j idani tineri., b ă t r â n i şi copii, ca să vadă t â rgu ia la . D e -oda . ă Ha in ik a t rân t i t miei i în t r 'o p a r t e ca o bestie. Mieii b lânzi s a u sper ia t d e lov i tu ră şi. fugeau a c u m pe ce rdac a l u n e c â n d Hain ik l e -a m a i t r a s şi u n picior ca să se a s t â m p e r e şi săraci i s 'au ghemui t unu l în a l tu l î n t r ' un colţ d e cerdac. Kăsuf lau iu te şi a v e a u capu l plecat , u i t â n d u - s e cu ochii m a r i în'.r o pa r t e , sp re băe ţ i .

— Aşaaa scumpii i , n u şt iu dacăăă a m să po t v inde e a r n e s e p â n ă mâini i , n u şt iu zouuu!

— Ia l a să -mă , d o m n u l e Hainik , n u c u m v a vre i să n e spu i că a i p lă t i t s cump? De p c m a n ă i - a m d a t !

— Mersi i i , de t ş a p c m a n ă ! Ar ihenda to t ăn a r a n , în ju ra p e j idoveşte şi n u m ă r a para le le în p a l m a băeţalor.

Când Grjgore şi Nicu s a u în tors sp re d r u m , miei i a u lua t_o la fugă după ei. H a i n i k i-a p r in s d e p ic icare , i -a svâr l i t cu r ă u i a t e la locul unde - i pusese ad ineaorea .

— Chiar dacă vă r u u u p picioarele n u - m i ma i pasă , că n u m a a a i ave ţ i n e e e v c i l să fiţi sănătoş i d e a c u m . A m i ţ i ă h ! a mi ţ i ăh ! spunea j idanu l pe evree j te . Afacere bună .

Mieii sb ie rau d u p ă flăcăi ca după oi. Meee, т е е г ! Deodată , pe d r u m u l umezi t de v r e m e a p r imăver i i , se a u d e un t ropă i t

de cal. Pave la , una din t ine re le bcerca ice ale « m a c u l u i d i n Pceni , v ina l a Sălceni să-ş i r idice scr isor i le de là Poş tă . Aşa făcea p e or ice virerne^ în fjecare zi, i a rna şi v a . a .

— Cea m a i iu te d in t r e dudui , s p u n e a u oameni i . M e r e u se sfădea cu j idani i şi le c ău t a pr ic ină . E ra călare p e u n ca l

măre ţ , neg ru şi lucios. Pave la e ra îna l tă p ă r u l cas taniu şi ochii d e c ă -p r ioa . ă .

— Ce-i cu voi, m ă i Grigore? — Păi , a m v â n d u t mieii la casap. — Ce? şi i -a tă ia t? — Nu a a v u t încă t impul , cred. — Cum? Mieii cei frumoşi? * ; — Da, duducă . — Păi , n u ţ i - a m spus că ţ i - i c u m p ă r eu? — N e - a m gândi t că ave ţ i şi m a i a i e şi ce să m a i c u m p ă r a ţ i , d a r zău

dudus , îmi p a r e r ă u d e mie lu tă . — Cum, şi mie lu ţa? I a lasă_l pe mine . T a r t a n u l d racu lu i . Haideţ i d u p ă

mine ! — Păi.. . duducă.. . a m lua t bani i . — Ce bani? Ii d a u eu bani . Haide ţ i ! Băs ţ i i s';,u l u a t d u p ă cal. A u a.,uns la Hainik . Pave la a s t r iga t că t re

c r â ; m a lui L u p u : — Ia ţ ine calul, moş G h e r m a n e ! Pave la a săr i t de pe cal. — Pă i sigur, d u d u c u ţ ă . Moş G h e r m a n p ă d u r a r u l ieşea d in c râşma lu i Lupu. Era roşu ia fa ţă

şi a v e a pofiă d e vorbă . Venise c u b a b ă - s a să tâ rguiască p e n t r u Sfintele Sărbă io r i .

— H ; i moşnege, că se face târziu. — Cum fi'meie, po t să las calul duducă i d e capul lu i? Să se sperie?

D o a m n e fereşte! — Da'ce, să-1 ţ ie u n flăcău. — Ce să pue m â n a flăcăul? Se pr icepe el la cai, cum m ă pr icep eu?

T rebue pu t e r e ! Is os b ă t r â n ! — Pă i tocmai că eşli os bă t r ân , n u te băga în t r egh i l e t iner i lor . Să- ţ i

dele calul un picior, în şanţ t e lasă. — Ia fugi de a icea! Şi. ce vorbsş t i a şa t a re? — Hă, hă, hă, r â d e a u oamenii d e pe pode ţu l lui Lupu . Lasă-1 mă tuşe ,

că-i t â n ă r . — Ia u i . e , vezi mietale, că r âd d e t ine, dacă eşt i de.. . — Du_te s ingură la tâ rguel i . Mie n u - m i t r ebue n i m i c — Pă i , d ă - m i bani i . '• ••• — Nu a m .

— Fii cuminte , omule . — Nu a m bani , a i înţăles?

— Uiie, d c m n u l e ! S'a ză ghit moşneagu l . Cap d e bostani ce e ş t i ! ! ! Mă tuca Pe t răch ioa ia a plecat de lângă Moş G h e r m a n , foar te supăra tă .

Iar el a î ncepu t să cânte . î n t r e d in ţ i , îşi pusese b r a ţ u l în f râul ca lului şi îşi răsucea o ţ ' g a r ă cân tând aga le :

,,Lasăăă luuumea să vooorbeascăăă ,thuuumea este răăă"...

şi se ch i t ea p e v ine şi u i t â n d u - s e sp re b a b a lui când spunea „ lumea este r ă ă ă "

„na, na, ni, na, nă, na, ni, na, na „şi-am s'o frâng în braţeee ,,uite aşaaa"

se ch i ' ea i a r şi se u i ta sp re d r u m u l pe care-o luase b a b a lui, f ăcându- i de depa r t e „sâc", „sâc", î m p r e u n â n d amândo i p u m n i i .

— Hă, hă , hă , r â d e a u oameni i d e pe pode ţu l lui Lupu . Da 'çe- i , Moş G h e r m a n e , îi faci în c iudă mă tuşe i ? P e cine ai s'o s t rângi în b ra ţ e , moşule?

In t impul acesta se auzea o m a r e cear tă la Hainik . Glasu l lui e r a ma i pu t e rn i c şi d e o obrăznic ie nemaipomeni t ă .

de G E O R C E T A M I R C E A C A N C I C O V — Adicăăă , ce vraii i i , s ă - m i ieiiii m a r f ă î n d ă ă ă r ă ă ă t ? As ta es te i m p u -

sibiiil ! — Ia ascul tă , m ă i t a r t ane , dacă n u - m i da i mieii , i n t r u cu ca lu l pes te

t ine . — F ă ă ă a s t ăăă , ş i -ai să vezi ce a r e s ă pă ţească caluuu.. . — Măi Grigore , ia c au t ă miei i ! Mieii e rau d u p ă uşă, legaţi d e pic ioare şi suflau greu . — U n d e sunt , d o m n u l e Hain ik , s p u n e f rumos, că duduca ţ i - i p lă teş te . — N u - m i t r e b u u u i bani i i , a i auz i t ? Nu d a u m a r f ă a meee . Ai p r i c e -

p u u u t ? — Ia ascul tă Hainik , s p u n e Pave la , dă mieii şi vorbeş te f rumos. — Ceee, eouuu, n u vu rbesc frumooos? Da d u m i t a vu rbeş t i f rumocos cu

mineee? Ş'apoi e u s u n t în d rep tu r i l eee meleee. N u d a u u u mleii i , iouuu vurbesc f rumos.

— Domnu le Hain ik , fii cuminte , c'o păţeş t i , s p u n e Grigore . — Nu a m ce păăăţ i i i . As ta es te a meee ! Pave la ş i -a p ie rdu t r ăbda rea şi a s t r iga t la el : — Lasă vorba Hainik , şi i -a t r â n t i t o î n j u r ă t u r ă d e surugiu . — Na, as ta este i l igant? C u u u m v u r b e ş t i u a ş ; a a ? De mic oooopilăăă ti

cunosc şi a ş a a a pă ra l eee m u l t e e e a che l tu i t m a m ă ă ă cu voi la Pa r i s ! Păca t de a v e r e e e . p e r d u t ă ă ă , m a i b ineee o a r u n c a la rupăăă .

Al tă î n j u r ă t u r ă i-a t ras Pave la şi a eşi t pe uşă . Apoi a veni t cu ca 'u l p e pedeţ , t r a s d e dârlog, t ropa, t ropa . Era u n

sgomot d e pa rcă se t ăvă leau poloboace p e podişca lui Hainik . — A s t u m p u r u - t e ! N u m a i capul ca lu lu i a in t r a t în oda ia p u t u r o a s ă cu mi ros d e ca rne

crudă, împuţ i tă . — A s t u m p u r u - t e ! Ce crezi că m i e mi_e fr leăăă? Hain ik s'a dus d u p ă tejghea. — De ce n u mi- :di i p lă t i t oaseleee, c a r e le-a i c u m p u r a t p ă n t r u câini

deunăzi i i? Ai lăsaaa t dator i i pi şocolată la P o m a n ă şl la Meyer ş ' acumaaa vrai i i să faci cu miine jocâ a s ' ă ă ă . n u mer jeee cu т і п е г е , n u mer j eee !

Pave la iar 1-a î n ju ra t p e Ha in ik :

— Taci, că- ţ i d a u d u g h e a n a jos, ob răsn ică tu ră , h a r h ă r e . — Uite mieii , s t r igă Grigore . Hai c 'aveţi zile ! Nicu şi Gr igore ş i - au lua t

mieii . Pavela , în t i m p u l aces ta îl a ţ â ţ a la vo rbă pe Hainik . El r ă m â n e a to t

după te jghea şi se u i ta cum luau mieii . Pave la , l inişt i tă, d ă d e a z a h ă r calului în p a l m ă . — Hoţilor, bandi ţ i lor , pezeven th i , go lan i ci sun te ţ i , s t a ţ i binişor, n u

prădaţ i ! ! ! Deoda tă H a i r i k a începu t să vorbească ca înebuni t , d e ab ia în ţe legea i

ce spunea : — As ta es te t r eabă d e boeroa icăăâ? P i u i ! Ruş inăăă ! — Taci , Ha in ik ! — Iaca n u taaac , n u v r a u u u să t aaac . Ş'apoi şi v ra i cu m i n e ? spune

Hs 'n ik , d in ce în ce ma i obraiznic şi iute. Dijába a cheltui i i t cu educaţ i i i , c'aşa eforasnic n ' a m auzii i t . Dacă aţ i făcut da tor i i la Păr i l i s , n u e ra sä, faceţi în Sălceni ! Şi tocote p a t r u sunte ţ i fără mi lăăă .

P a v e l a r â d e a d e se p r ă p ă d e a , văzând în ce ha i e r a Hainik . — - Eu sun t acasá la mine , şi sun t s tupun . — F r u m o s s tăpân , n ' a m c e zice. — Di çiii răăăzi , n u a i diciii! Să p lungi m a i bine, a s ta se cheamăăa

i u r t .ruşinos şi Ia r u m u n i şi la j idani . Gr igore şi Nicu în t impu l aces ta a u eşit pe uşe ş i -au r even i t i u t e înapoi

fără miei . — Haide ţ i , m ă i băe ţ i , că se obrăzniceş te rnusu Hainik , d i n cale a fară ,

s p u n e Pave la iot râzând . Nicu s t ă tea l ângă te jghea . Ha in ik a v e a s p u m e la gu ră şi bolborosea,

îna in te : — Şi să racă твтааа looor a vundu t p ă m â n t ca să-i p lă tească datori i ,

f rumocos ? As ta c u m se c h e a m ă ă a ? Eo zic la ele a c u m ă ă ă şarlataneee' , cupiii f ă răăăă u n g r a m di mint i i .

Nicu s a repezi t la Ha in ik şi 1-a r id ica t de c u r e a u a de là pan ta lon i î n sus şi i-a spus :

— Dacă n u taci, d c m n u l e Hainik , îţi d a u d r u m u l d e sus . — Şăzi, n u fă e r i m ă ă ă ! Gh iva l t ăăă ! Ghiva l tăăă! Săăăr i ţ i i i omini buni i

S tăi binişor domn Nicu. Nicu îl r id .că d in ce în ce m a i sus şi I-a aşezat cu h u r t a d e a ' u n g u l

te ;ghelei , tot ţ inându_l de curea . Ha in ik dădea din pic ioare . Roza, d i n când în când, deschidea uşa şi spunea :

— M ă duc la pos tuuu de j anda rmi i i ! Şi i a r închidea uşa d e g r a b ă . — Dă d r u m u l d o m n u u u Gr .gore scooote m â n a d u p ă mineee, a i în ţu les?

Măgar ce eştiii. Ticăloşşii.. . — Aşa? Ha i a t u n c i ! Şi Nicu cu pa lma ceala l tă i-o t r a s o b ă i a e sănă toasă pe p a r t e a cea. raal

ro tun j i tă , r âzând : să înve ţ i a l t ă d a t ă să m ă faci măgar . . . Ţipând, H a i n i k zicea :

— Nu pi d u m i t a te făceam maga.r. L a s ă - m ă ă ă ! L a s ă - m ă ă ă ! Ci crezi că reuşeş t i să mă exaspirezi , să n u crezi.

H : h a m u l venise îşi s tă tea în uşă, u i t â n d u - s e l inişt i t chipuri le , d a r cu ochii îndrăci ţ i , s tup ind s â m b u r i d e bos an.

— Ştieee n u m a i să h r ă n e a s c ă ă ă c â n i i aeşt ia păcătoş i şi hoţ i i , c a r e fură m a i r ă u ca lupiiii f lumunzi i . Aşa de r ă u u u se poa r t ă î n to tdeauna cu m i ­neee, d u d u c a di la Poen i ! Dăunăz i a dat d r u m u u u la toa t i păsă r i l e d in cuşcăăă care c u m p ă r a s e m p ă n t r u negus tor ieee ş 'su s b u r a t p e toa te cope_ t i şur i leee tâ rgulu i . Aça anugan tăăă n u au vizut ochi mei i i ! Zlc-zeu. Cum, uom b u t r â n să fug d u p ă eleee ? Se poa te aşa civaaa ? Iaca, a m p i e r d u t a -proapi i i două mii i lăiiii, a s ta es te frumooosss? Acei m a i nemiloş i cu min i sun t Pavela, şi Ioana . Ati.tă tot, zic-zo!

— Cum le spui pe n u m e , domnu le Ha in ik? S ă t e audă , apo i să ştii c'ai s'o pă ţeş t i şi m a i r ă u ? — Vuăs? Vuăs?

— Diceeee, ce lucru mareee este a s taaa? Da'oe? La re j ină Angliei n u se spune ,,Vic;orie", fă ră să spune m e r e u rej ină? Di ce să se suuupereee? At i la tot, zic-zeu.

Nicu îl lăsase d e c u r e a şi Ha in ik s'a da t jos de p e tejghea, d e p a r c ă n u se în tâmplase nimic . Vorbea cu p u m n i i s t rânş i ca să-şi a r a t e s u p ă r a r e a .

— Dăunzi m 'a spir ia t a şa de rouuu , ven ind pe d r u m , a s t ăăă de a f a - ă l ă — şi a Eră tat p e Pave la cu b r a ţ u l — care vu rbeş t e cu p ă d u r a r u l , m ' a a juns cu bo tuuu l de la cal p e ceafă meee . Aşa m ' a m speeeriat , c 'am să r i t in r upăăă . Pu t eam, D o e m n e e e fireşteee, s ă - m i r u u u p civa. „Să-mi dai banii , că spu i domnu lu i Frifect !" s t r iga cl t a r e ca să a u d ă Pave la d e afara .

Pave la a ingrat în p răvă l i e şi îi spuse r â z â n d lui Ha in ik : — R ă m â i sănătos ! Or ivoar mus iu Ha in ik la r e v e d e r e ! — Ce, n u ai să pluteşt i i i i i i? — Nu, c a m auzit obrăznici i le pe care le -a i spus. БЬіегзі ca porcul! — Ci, a m spuuus ieuuu civa? Vuăs? Minc iun ' , zic-zeu, şi se u t a că t r e

băeţi . A m spus n u m a i că datoreş t i pa ra le la P o m a n ă p e şocolată ş i c'ai da t oase la câine as ta scârbos. , M a i e renvor l ăăă ! "

— Du-te'n.. . . — Na ! Vuăs ? Oi. Asta e f rumos d ' a eum ? E, veeezi că i a r ăăă m ă

super i? — A t â t a s u p ă r a r e să -mi dea D u m n e z e u Sfântul . Dacă n u făceai gălăgie,

p l ă t eam miei i de două ori m a i mul t . — Să n u - m i pluteş t i d e douuuă ori m a i mu l t ! Să p 'u teş t i . ti rog cu_

rect . Ci cupil eşti! Şi te cunosc de când era i la ţ â ţ ăăă , şiii venea i cu m s n c ă ă ă p e ici, ciii oum' t i i i şi f rumos e ra i ! Şi Ro^-ă. soţie, vă dădea r o ş ­cov; şi cucute i , ah , vei, ci s c h i m b a r e !!! Ca un în jăr era i . Si t r ă ' a l aşa cu m â n u ţ e l e că t re mine şi Ha in ik a r ă t a cu mâ in i l e lui c u m făcea P a v e l a când era. mioă.

— Gura , Hainik , că t e u r c p e cal , şi t e duc în d i rec ţ ia râpei , tac i ! Ia! Urca ţ i - l m ă i băeţ i p e Şoimu.

— Na, na, a s ta n u — niciodată , că fac m o r t e e e d e om. — Ce spui toa te parş iveni i le a s t ea mincinoase? Crezi că o s ă - m i fie

mi lă de t ine? Casap pucios c e eşt i! P;.vela a eşit d in p răvă l i e , s'a u r c a t p e cal şi a s t r iga t d i n d r u m lui

f i a i n k pe j i dăneş t e : —- A miţ iăh , a mi ţ iăh . — Ce obraznică fa tăăă! E r a în s ta re să m ă urce şi ţie calu aes ta r o u

şi pir iculos, u c r imă a r fi fost — săracă Rozăăă, v ă d u v ă ă ă r u m u n s a ! ! Oi vei! Ha in ik vo rbea p l â n g â n d ap roape .

H a h a m u l a i n t r a t la Hain ik , apoi au e ş ' t amândo i pe pode ţ şi se u i tau , negr i la faţă şi ciudoji , c u m urca Pave la dealul . Băeţ i i m e r g e a u ou miei i în b ra ţ e , r â z â n d d u p ă cal, făcând vorbă cu Pavela .

Câţ iva o : m e n i m e r g e a u spre Poeni . Unii p e jos, alţ i i în că ru ţă . — Ce faceţi cu mieii , duducă? — Ii da ţ i d 'n pa r t ea mea M a r ei, p e n t r u gemeni , finii mei . Mielul b ă ­

ia tu lu i şi mie lu ţa fetei. S ă - i aduc i în tâ i acasă , să le p u n câ te o pangl ică la f lecare.

— A m înţeles , duducă . — Vezi ce unit pă ţeş te omul , dacă - i obraznic, spune Grigore că t re Nicu. — Da ' ce crezi c'a scăpat da mine , spune Pave ' a . A m s'o în t reb pe m a m a

dacă e adevă ra t că mă ducea la Sălceni când e r a m copil ; d e n 'o fi a d e ­văra t , lasă-1 p e mir»?.

— N u - i adevăra t , duducă , spun băeţ i i . V'o spus as ia ca să fiţi ma i d o ­rn oală cu el. Pă i , n u ne s p u n e m a m a că duduca n u vă scotea nici afară , d e I r că să n u răci ţ i , şi era să vă ducă la Sălceni? In colb şi în t â r t ă n i m e ? Măi, a l d a c u l u i j idan! Uite ce i_a t recut p r in m i n t e !

— Nu i -am t r a s deajuns, s p u n e Nicu. — Lasă-1 mă , r ă spunde Grigore. Ar fi fost fericit să-1 ba ţ i b ine , n u aşa ,

d a r să n u - i iei miei'., t a r t a n afurisit . J i d a n porc, ce să m a i vo rb im! H a h a m u l şi Ha in ik se tot u ' t a u la deal , cu mâin i l e în şo 'dur i , făcând

ochii mici şi s tup ind a m â n d o i for.n'.e iute sâmburi , de bostan , unu l p e a l tu l . A u s t a t un t i m p fără să vorbească, apoi Ha in ik s'a enerva t r ău .

— Şi scandal ! Ce a r u g a n t ă , г т su m ă rog la s inagogăăă să cadăăă di p i caaal în rupăăă , să r u p i gâtul , se r u m u e s t r u m b ă ă ă . N3., as ta a m să fac eo, şi deoda tă repede şi ciudos, H a ' n i k spune ascuţ i t , p l ângând :

— A m să c răăăp d e c iudăăă ! Na !!! — p t iu copiii ş i r l ă t ă n a t â i a tot, zic-zo! • Clcooiele s u n a u u l t ima denie . Teaca dădea ră spunsu l . D a s r ă ' u l D u d ă u

se dădea iu t e jos d in c lcpoini ţă , m a i seu u r a un covor în og rada b i se r i re i , se repezea apoi la toacă şi iar în elepoin .ţă şi ia r la u n ţol r u p t . î ş i dădea pă lă r i a p e cap, ba p e ceefă, fugind deia u n a la alta^ apoi a început să cân te fâ rnă ind în biserica în tunecoasă , cu u n capă t de l u m â n a r e , ca să vadă la citit.

— Mătuşă Casandră , ia auzi pe D u d ă u cum mior lăe , t a r e a m a i î m ­bă t r ân i t şi s'o făcut rău .

— Ei, aşa - i omul când îmbă t râneş t e . Ce v ra i , Aris t i ţo , a şa s u n t e m de acum, parcă voi tot t ineri veţ i fi? Lasă , că nepoţi i tăi tot a şa a u să spua do t i ne ma i târziu , că eşti b ă t r â n ă şi încurc i lumea .

P ă r i n t e ' e nu venise încă. Ae ru l era cald. In amurgu l roşiatic, pădu r i l e pe dea lu r i se vedeau negre . P r i n a c r u l u m e d d e p r imăva ră , venea mi ros de flori crude, ab ia ieşi te de sub p ă t u r a de frunze. Rândunc le le s b u r a u şi îşi cău tau cuibur i le , chlscuind în văzduh. Bărba ţ i şi femei su iau înco­voiaţ i dealu l bisericei, că le e r a m a i uşor la urca t . Femei , t iner i , b ă ' r â n i , ţ ineau ca le o l u m â n a r e subţ i re , cu capătu l învel i t în t r ' o ba t i s tă , ca să n u se topească ceara d e căldura, mâin i i . Cornul p ă d u r a r u l u i se auzea iarăş , ca a n u l trecut. . .

LUCIAN BLAGA S! PROBLEMA CREDINŢEI felor şi speranţelor, al etosului său, mai mult, cu tot felul de a gândi ra ţ ional şi iraţional, mai mul t chiar, cu tot felul de a gândi şi de a simţi magic".

Prin „auto-tatalizare" şi „auto-ăepăşire" autorul înţelege mini-mum-ul şi maximum-ul de reli­giozitate între care pendulează starea religioasă; expresia „în corelaţie ideală" (din definiţia re­ligiei) însemnează că procesul de cuto-totalizare sau de auto-depă-şire a fiinţei umane şi felul in care insul uman îşi revelează ul­timele coordonate ale misterului, „se determină reciproc, şi anume pe un plan ideal, adică aşa cum o idee e în stare să determine fiin­ţa umană şi structurile ei e în stare să determine conţinutul şi forma unei idei". Această core­laţie ideală e extrem de impor­tantă pentru diferenţierea feno-

(Urmare d in pag . I-a)

menului religios de cel metafizic „In creaţia metafizică nu inter­vine necondiţionat procesul de cuto-totalizare sau de auto-depă-şire a fiinţei umane. In orice re­ligie, însă, se s abileşte neapărat o corelaţ ie ideală între procesul de auto-depăşire a fiinţei umane şi chipul sub care se face reve­larea coordonatelor exis tenţ ia le" .

Tot ceea ce e element arhaic într'o religie (motive mitice, ma­gice, simboluri, acte rituale, etc.), se datoreşte aceluaşi proces al corelaţiei care angajează porniri­le permanente ale fiinţei umane. (Arhaicitatea religiei — m a i ales p r in гигеіе aspecte mitice şi ma­gice — a dus la falsa interpre­tare psihanalistă a religiei). Fe­nomenul religios rămâne astfel precis delimitat, fiind totdeauna sub semnul categoriilor stilistice., ca orice creaţie a spiritului uman.

Printre variatele şi mul t ip le le elemente ale religiozităţii, cel mai stabi l este sentimentul „sacrului". Rudolf Otto a făcut din el esen­ţiala categorie a oricărei stări re­ligioase, desgropându-i semnif i ­caţ ia or iginară . Sacrul sau „nu-minosul" cum îl mai numeşte Otto (delà ,numen") apare astfel pentru sufletul omenesc ce sesi­zează obiectul religios ca „înfri-coşetor"; de aici, o seamă de a-r r ibute care îl definesc: ma je s -tuos, de o ardoare devorantă, mi-rabi l , fascinant , august. După Otto, categoria sacrului e esenţa re l ig iozi tă ţ i i (Trebue să notăm că „sacrul" e o categorie şi a obiec­tu lu i religios oa a t a r e , n u numai a stării religioase din subiect) . Lucian Blaga r idică însă subtila obiecţie că „fiinţa religiei nu con­sistă într'unul din elementele ei bănuit a fi constant între diferite

elemente care toate, fără excep­ţie, pot fi variabile", prezenţa constantă a sacrului în fenomenul religios se explică prin aderenţa ce o are cu gândirea magică, gândire ce se pretează foarte uşor unei apropieri de misterul exis­tenţial. Rudolf Otto precizează că în evoluţia pe oare o suferă sa­crul în vieaţa religioasă, el apare din ce in ce mai mult impregnat de elemente raţionale.

Mutabilitatea sacrului care e supus transferului asupra altui obiect (un obiect se poate desa-craliza, iar „sacrul" să treacă a-supra altuia), face pe Lucian Bla • ga să ridice îndfăzneaţa ipoteză că „sentimentul sacrului are pen­tru existenţa fiinţei umane în o-rizontul misterului şi în vederea revelării, acelaşi rol pe care erő­sül îl are pentru existenţa omu­lui în lumea concretă şi în vede­rea conservării fiinţei umane". (Notăm că această ipoteză ar avea sorţi de izbândă numai în cazul când prezenţa şi prioritatea „sa­crului" asupra celorlalte elemen­te ar putea fi constantă şi în me­

tafizică, artă şi ştiinţă, deoarece şi acestea fiind creaţ i i culturale, au ca finalitate revelarea miste­rului. Afară de aceasta, va trebui să privim sacrul numai oa o ca­tegorie a subiectului, căci nu ve­dem cum el ar putea deveni — in sensul precizărilor lui Otto — o categorie a obiectului şt i inţei , de pildă).

Punctul nevralgic al concepţiei lui Oito să mai ales în faptul că „de o parte el pretinde că sa­crul angajat în vieaţa religioasă se pătrunde tot mai mult de ele­mente raţionale, de altă parte el încearcă să echivaleze esenţa în­săşi a religiei cu sentimentul sa­crului". Dar atunci când caută sensul primar al sacrului, Otto face o reducţiune spre i ra ţ ional , în care „orice sublimare prin ra­ţionalizare şi eticizare a sacruiui e destinată să altereze religia în chiar esenţa sa. Punctul său de plecare e astfel negat de ultimele sale concluzii.

Definiţ ia religiei propusă de Lucian Blaga are o înfăţişare al­gebrică, după cum însuş i m ă r t u ­

riseşte: „Algebrică, — întrucât în formularea ei intervin o seamă de termeni cari exprimă valori abs t rac te , cari de fiecare dată ar putea fi înlocuite cu alte mă­rimi". Caracterul acesta algebric e întru totul justificat şi cu strin­genţă cerut de faptul că fenome­nul religios e determinat de fac­torii categoriali stilistici, care pot fi — şi sunt — diferiţi delà re­ligie la religie. General, valabili­tatea definiţiei blagiene e astfel evidentă.

Aşezând factorii stilistici la baza religiei, Lucian Blaga se gă­seşte pe o poziţie opusă faţă de Nichifor Crainic, care urmărind problema stilului in cultură afir­mă — în „Nostalgia paradisului" — că „Stilul în desvoltarea isto­rică a ' unei culturi e creaţia Bi­sericii". In fond, opoziţia semna­lată constă în faptul că auorul „Nostalgiei paradisului" priveşte stilul instituţionalizat, osificat în forme, pe când Lucian Blaga îl priveşte genetic, în însăşi struc­turarea sa, şi-i precizează factorii care îl determină. Deaceea, când

Nichifor Crainic afirmă că stilul instituţional privit ca „suma no­telor caracteristice aie unei arte", „durează peste schimbarea oame­nilor şi a veacurilor, fiindcă ace­ste note sunt imprimate de anu­mite instituţii cu o vitalitate per­manentă şi aceste instituţii sunt Bisericile", — negl i jează faptul că înainte de a fi impus de Bi­serică, acest stil a fost constituit potrivit unor categorii abisale. Astfel, stilul bizantin n ' a fost creat prin impunere ins t i tu ţ iona­la, ci s'a zămislit din aceste încli­nări categoriale. „Religia—spune Lucian Blaga—poate să ocupe i-neori un loc central în cultură datorită complexită'H sale, dar ea nu se poate swbstitwi matricei in­conştiente creatoare de stil căci ea însăşi este supusă unei matrici şi-i îndură tiparele".

Divergenţa de păreri pe care am semnalat-o la cei doi gândi­tori este însă o problemă tangen­tă studiului de care ne-am ocu­pat. Deaceea ne-am mărginit la a o aminti numai.

ION O A N A

TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătită în numerar eonform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.939