ANTRAXUL

DEF: Antraxul este o boala infecţioasa comuna mai multor specii de animale si omului,

produsa de Bacillus anthracis, caracterizata clinic prin evoluţie acuta, febra, tulburări

circulatorii, respiratorii si digestive, urmate de moarte, iar anatomopatologic prin aspectul

asfixie al sângelui.

SINONIME :

Boala mai este denumita (la om) si pustula maligna, buba neagra, edemul malign, boala

tăbăcarilor, boala scarmanatorilor de lâna, iar la animale, dalac, talan, insplinare. De

asemenea, se mai intalneste si sub numele de infecţia cărbunoasa, febra cărbunoasa

sau cărbunele bacterian.

ISTORIC : Antraxul este cunoscut din cele mai vechi timpuri fiind menţionat în scrierile

egiptene, arabe, ebraice si latine. în secolul al XVIII -lea Chabert corelează apariţia acestei

maladii cu păsunatul pe „câmpii blestemate" denumind-o ANTRAX (termen provenit din

limba greacă în care anthrakos=cărbune). Antraxul este mai fercvent în ţările cu climat

temperat si cald unde sunt condiţii favorabile sporulării germenilor.

ETIOLOGIE

- Bacilul antraxului Bacillus anthracis are habitatul in sol, iar rezistenta lui este

variabila, după cum este cazul de forma vegetativa sau de spori.

- Astfel, forma vegetativa este distrusa la temperatura de 55-60 °C, iar dezinfectantele

obisnuite o inactivează in 15 minute. Sucul gastric este nociv pentru formele bacilare,

iar in cadavrele nedeschise, sub acţiunea fenomenelor de putrefacţie, forma

vegetativa este distrusa in 4 zile, vara mai rapid decât iarna.

- Sporii, dimpotrivă, sunt foarte rezistenţi. Uscăciunea, putrefacţia sau sucul gastric nu au

nici o acţiune asupra lor.

- Dezinfectantele uzuale necesita un contact prelungit pentru distrugerea sporilor, acestia

nefiind distrusi nici prin procesul de sărare a cărnii sau a pieilor.

- Sulfamidele si antibioticele sunt active fata de forma vegetativa, dar sunt fara efect asupra

sporilor.

La om. antraxul se poate transmite prin manipularea cadavrelor, a produselor provenite de

la animale bolnave, prin consumul cărnii contaminate, prin folosirea obiectelor confecţionate

din piele, lâna, par, carne, oase etc, constituind o importanta problema de sănătate publica.

SURSELE DE INFECTIE:

Sursele primare sunt reprezentate de animalele bolnave (in special de cele cu forme

septicemice), de cadavrele animalelor moarte de antrax (surse de infecţie extrem de

periculoase, deoarece in cele deschise sau jupuite germenii sporuleaza iar sporii se

conserva foarte mult timp), ca si de toate produsele si subprodusele, provenite de la

animalele bolnave si moarte de aceasta boala (pieile, parul, oasele, carnea, lâna, sângele

etc)

Sporii persista in ele atât in starea lor bruta, cat si după prelucrare, iar obiectele

confecţionate din acestea (harnasamentele, incaltamine, curele, perii etc.) pot infecta

animalele si oamenii chiar după zeci de ani.

De asemenea, furajele de origine animala si ingrasamintele, precum si deseurile din

tabacarie pot conţine spori.

Sursele secundare de infecţie sunt reprezentate de obiectele, solul si apa care au venit in

contact cu materialele patologice. Pot constitui surse de infecţie si întreprinderile care

prelucrează produse animale, precum si instituţiile in care se lucrează cu animale bolnave

sau germeni patogeni : tăbăcarii, centre de ecarisaj, laboratoare etc.

MANIFESTARI CLINICE LA OM:

Antraxul la om se manifesta sub 2 forme: forma cutanata si forma viscerala sau

organica.Cărbunele cutanat este urmarea localizării agentului patogen la nivelul

pielii.Leziunea este denumita, după gravitate: pustula maligna sau edem malign.

Pustula maligna apare de obicei pe părţile descoperite ale corpului (fata, gat, membre) si

debutează cu o mica zona eritematoasa ce se transforma intr-o vezicula cu o serozitate

uneori hemoragica. Vezicula ulcerează iar ulceraţia se acoperă cu o crusta de culoare

neagra.

In jurul leziunii, se formează o zona mare de edem insotita de o coroana de vezicule. După

10-15 zile crusta cade lăsând in urma o cicatrice.

Bolnavul prezintă febra, respiraţie frecventa, puls accelerat, nesiguranţa in mers.

Când edemul este foarte intens se produce asa numitul edem malign ce evoluează cu stare

grava septicemica, drept urmare a pătrunderii germenilor in sânge.

•Cărbunele visceral poate avea localizare intestinala sau pulmonara.

Localizarea la nivelul intestinului debutează brusc cu febra, frisoane, dureri abdominale

puternice sub forma de colici, scaune frecvente, diareice, sangvinolente cu aspect

holeriform. Abdomenul este destins, balonat, splina mărita.

•Cărbunele pulmonar ia aspectul bronhopneumoniei cărbunoase cu febra, tuse cu sputa

sangvinolenta in care se elimina bacilii carbunosi.

DIAGNOSTICUL :

In toate cazurile in care se constata sau se suspicionează boala, trebuie efectuat examenul

bacteriologic, fie in laboratorul propriu al unităţii unde s-a efectuat tăierea (efectuându-se

frotiuri din organele unde bacilii se găsesc in număr mare, in special din splina, si

colorându-se prin metodele Giemsa sau Gram), fie se recoltează probe (ficat, splina,

limfonoduri, os lung nedeschis ) si se realizează frotiuri care se trimit la laboratorul Direcţiei

Veterinare si pentru Siguranţa Alimentelor judeţean si/sau la Institutul de Diagnostic si

Sănătate Animala (I.D.S.A.)- Bucuresti.

PREVEDERI LEGISLATIVE :

• Pentru protejarea împotriva antraxului, se efectuează vaccinări preventive obligatorii la

animalele din specii receptive, conform planurilor tehnice anuale de acţiuni sanitare

veterinare elaborate de Direcţia Veterinara si pentru Siguranţa Alimentelor.

• Este interzisa deschiderea cadavrelor de la animalele care au avut simptome suspecte de

antrax.

• In zonele in care exista antecedente de antrax, scoaterea la păsunat a animalelor

receptive este permisa numai după cel puţin 14 zile de la vaccinarea anticărbunoasa.

•- Se interzice folosirea sau industrializarea cărnii si subproduselor de la animalele receptive

la antrax, tăiate de necesitate, înainte de efectuarea examenului de către un medic

veterinar.

PREVEDERI LEGISLATIVE :

• animalele sănătoase, afebrile, din loturile contaminate se vaccinează de necesitate si se

ţin sub observaţie timp de 14 zile, iar in cazul apariţiei simptomelor se supun tratamentului

specific;

• cadavrele animalelor moarte de antrax se distrug in întregime prin ardere, îngropare

adânca sau la puţul sec;

• carnea si subprodusele de la animalele tăiate de necesitate pana la instituirea masurilor

de carantina, la care prin examen sanitar veterinar se diagnostichează antraxul, se distrug.

PREVEDERI LEGISLATIVE :

In locurile puse sub masuri de carantina se interzice:

•- introducerea de animale receptive;

•- scoaterea de animale receptive si produse de la acestea;

•- scoaterea furajelor si cerealelor care au putut fi contaminate de animale bolnave;

•- sacrificarea animalelor bolnave sau suspecte de antrax;

•- folosirea laptelui de la animalele bolnave. Acesta se va steriliza prin fierbere timp de o ora

si se va distruge;

•- accesul persoanelor străine.

•- Păsunile si locurile de adăpat care au fost folosite de efective de animale in care au

apărut cazuri de antrax vor putea fi utilizate numai pentru animale care au fost vaccinate cu

cel puţin 14 zile înainte si care se afla in perioada de imunitate activa.

•Boala se considera stinsa si masurile sanitare veterinare se ridica după 14 zile de la ultimul

caz de moarte sau vindecare, daca au trecut minimum 14 zile de la vaccinarea animalelor

receptive si s-a efectuat dezinfecţia finala.

TUBERCULOZA

Tuberculoza este o boala infecto-contagioasa, intalnita la om si la numeroase specii de

mamifere si de pasari domestice si salbatice,produsa de germeni din genul

Mycobacterium tuberculosis.

Tuberculoza este o maladie periculoasa, care, in cazul nedepistarii la timp si tratarii

inadecvate,poate duce la pierderea capacitatii de munca,invaliditate si deces.

Istoric,raspandire si importanta

Tuberculoza este una dintre cele mai vechi boli, ea fiind descoperita chiar si in mumiile

egiptene.si la scheletele umane din epoca de piatra. In 1810, Laennec efectueaza un

studiu clinic care i-a permis afirmarea unicitatii si specificitatii tuberculozei. Agentul

etiologic a fost descoperit in 1882 la data de 24 martie de catre medicul Robert Koch.

Etiologie

Tuberculoza este produsa de bacterii incadrate in genul Mycobacterium. In cadrul

acesteia s-au diferentiat in 3 tipuri uman, bovin si aviar , fiecare avand patogenitate

maxima pentru specia de animale la care s-au adaptat si o patogenitate mai redusa

pentru alte specii.

Ca structura antigenica , microbacteriile au fost incadrate in 4 tipuri antigenice distinctive :

-un tip al bacililor tuberculozei de tip uman si bovin care au o structura antigenica practic

identica ;-un tip al bacililor tuberculozei aviare ;-un tip al tuberculozei animalelor cu singe

rece ;-un tip al acidorezistentilor saprofiti.

Cel mai important agent al tuberculozei zoonotice este Mycobacterium bovis.

Micobacteriile sunt :

- germeni imobili, necapsulaţi, nesporulati,

- Gram pozitivi si acidorezistenti. Rezistenta bacililor la acţiunea factorilor fizici si chimici

este ridicata, conferita de un învelis exterior cerolipidic ; sunt distrusi in 10-15 ore de

acţiunea directa a razelor solare, in 10 minute la 70°C si in 30 de secunde la 100°C

La temperatura de refrigerare, raman viabili pana la 3 ani pe medii uscate.

Mycobacterium avium rezista peste 1 an la temperatura camerei; de

asemenea, acest germen rezista la temperatura (-192°C) si isi păstrează

intacte viabilitatea si virulenta după 200 de congelări si decongelări succesive.

Mycobacterium bovis ramane viabil peste 4 săptămâni in unt, in brânza

fermentata 4-5 luni, iar in laptele acidofil 15 zile.

Caractere epizootologice

Tuberculoza se intalneste la om si la foarte multe specii de mamifere si

pasari,carnasiere , cabaline si ovine.

Incidenta boli variaza in limite largi de la o specie la alta in stransa legatura cu

interventia factorilor favorizanti.Animalele din rasele perfectionate, exploatate

intensiv subalimentate, epuizate, supra-aglomerate sunt mai predispuse la

inbolnaviri.

Surse de contaminare

• Sursele primare sunt reprezentate in primul rand de animale bolnave ,care elimina

germenii in mediul extern prin jetaj,tuse,stranut,materii fecale,etc,contaminand

solul,apa,furajele,asternutul,ustensilele de ingrijire,etc,care devin surse secundare de

infectie.

• Germenii ajung in fecale fie din leziunile intestinale, pancreatice sau pulmonare,fie ca

sunt eliminati

• Secretiile vaginale, sperma, urina, pot contine germeni in cazul localizarii procesului

tuberculos la nivelul organelor genito-urinare, laptele,in caz de mamita tuberculoasa

si in fazele de bacilemie.

Carnea este in general mai rar si mai slab

virulenta, continand germeni mai ales in perioadele

de bacilemie si la animalele cu tuberculoza miliara.

Ouale de la pasarile tuberculoase pot contine bacili.

Mod de contaminare si cai de patrudere in organism

Caile principale de patrundere a germenilor in organism sunt respiratorie si digestiva.

Infectia pe cale respiratorie intervine mai ales la om si taurinele adulte si se

realizeaza in special prin inhalarea de aerosoli continand bacili proveniti in urma tusei,sau

de pulberi rezultate din uscarea si pulverizarea materiilor virulente.

Transmiterea infectiei pe cale digestiva,prin ingerarea apei si a furajelor

contaminate,este mai putin severa decat calea respiratorie deoarece o parte din germenii

ingerati sunt inglobati in continutul gastrointestinal si nu ajung in contact direct cu mucoasa

digestiva ,fiind eliminati

Aceasta cale este observata mai ales la:

tineret prin consumul de lapte contaminat,

porcii hraniti cu reziduuri de la laptarii,sau alte produse contaminate;

pasari si carnivore.

In afara focarelor,infectia tuberculoasa are o slaba tendinta de extindere.

Incubatie este de 4-12 saptamani, dar infectia poate sa persiste luni sau ani inaintea

aparitiei bolii. Un bolnav este contagios mai multe saptamani dupa inceperea tratamentului.

Cei mai expusi sunt copiii sub 3 ani si varstnicii, persoanele al caror sistem imun

Simptomatologie

Simptomatologia tuberculozei la animale este extrem de polimorfa , fiind conditionata

de:

In general , infectia tuberculoasa imbraca o evolutie cronica.

- La bovine perioada de incubatie este intotdeauna destul de lunga , atingind si adeseori

depasind 3-4 saptamani.

In forma cronica , tuberculoza pulmonara constituie localizarea principala a infectiei la

taurinele adulte , reprezentand 90-96% din totalul cazurilor.

Simptomatologia la om

Tuberculoza se manifesta prin stare de slabiciune generala, pierdere in greutate, febra si

transpiratii nocturne.

Simptomele tuberculozei pulmonare includ:

tusea persistenta,

expectoratii sangvinolente,

durere de piept.

La copii cu varsta mai mica,tuberculoza pulmonara se manifesta uneori doar prin

oprirea cresterii sau un retard staturo-ponderal. Celelalte semne si simptome depind de

localizarea bolii.

Diagnostic

- Diagnosticul tuberculozei se stabileste pe baza de datelor epizootologice,

anatomoclinice, cercetari bacteriologice, serologice si teste alergice.

La bovine datele epizoologice vor avea in vedere caracterul de boala de grajd cu

extindere insidioasa si relativ radiara in focar.

Diagnosticul clinic este foarte greu de stabilit avand in vedere evolutia adeseori

asimptomatica a infectiei cu manifestari necaracteristice.

Diagnosticul serologic urmareste punerea in evidenta a anticorpilor specifici in singele

animalelor purtatoare de infectii tuberculoase. Se utilizeaza in acest scop reactia de

aglutinare , R.F.C. si reactia de hemoaglutinare si hemoliza conditionata valoarea

diagnostica a acestora este in general inferioara testului alergic.

Diagnosticul alergic se face prin tuberculinoreactie sau testul tuberculinic

- El se bazeaza pe punerea in evidenta a starii de alergie ce se instaleaza in organismele

infectate cu bacilii tuberculozei folosind ca substanta revelatoare tuberculina.

La noi in tara se practica numai testul intradermic, cu tuberculina purificata de tip mamifer

sau aviar aplicat dupa doua procedee principale:- testul unic in care se foloseste numai una

din cele doua tuberculine si se obtin 3 categorii de reactii: negative, dubioase si pozitive.-

testul simultan in care se folosesc ambele tuberculine inoculate simultan la acelasi animal in

puncte separate.

Legislatia sanitar veterinara stabileste pentru tuberculoza urmatoarea conduita:

• In cazul in care la taierile obisnuite se intalnesc una sau mai multe leziuni se procedeaza

astfel:

Se opreste banda transportoare a carcaselor si organelor, se identifica carcasa,

capul, organele, masa gastrointestinala in care s-au gasit leziuni aplicand o eticheta ce

arata restrictii. Se anunta medicul veterinar care va lua deciziile privind destinatia carnii

si organelor.

• Animalele bolnave de tuberculoza provenite din centre de izolare sau unitati de asanare,

precum si animale reagente se vor sacrifica la sala sanitara, sau la sfarsitul

programului de taieri normale, in partida separata, urmata de curatirea mecanica si

dezinfectia salii.

• Se confisca in totalitate carnea si subprodusele comestibile la toate speciile de

animale in urmatoarele situatii :-Cand se constata stare de slabiciune avansata,

• -Cand se constata ca animalul este febril la examenul antemortem, iar la expertiza de

abator se constata leziuni de tuberculoza cu caracter infiltrativ,

• -Cand se constata leziuni de tuberculoza generalizata in mai multe organe, mase

musculare, articulatii si ganglioni,

4. Carnea si subprodusele se dau in consum conditionat dupa sterilizare (fierbere sau

autoclavare) si se fac confiscari partiale a organelor sau zonelor cu leziuni in urmatoarele

situatii :

- Cand se gasesc leziuni concomitente in doua organe sau in doua grupe de ganglioni

limfatici (cap si pulmon ; cap si masa gastointestinala),

- Cand se gasesc leziuni specifice in musculatura, articulatii, oase si grupe de ganglioni

aferenti,

In toate cazurile cand desi nu exista leziuni multiple care sa justifice confiscarea totala,

totusi exista modificari organoleptice ale carnii sau ale produselor comestibile,

5. Se fac confiscari partiale in urmatoarele situatii :

- Cand se constata leziuni numai la ganglionii din zona capului (submaxilari ori

retrofaringieni) se confisca doar capul

- Cand se gasesc leziuni in ganglionii intestinali (mezenterici) se confisca doar masa

gastrointestinala,

- Cand se constata leziuni in pulmon se confisca pulmonul insotit de trahee, laringe si

ganglionii aferenti,

6. Carnea si subprodusele provenite de la animalele care au reactionat pozitiv la testul

alergic dar la care nu s-au gasit leziuni specifice la examenul de laborator, se dau in

consum fara restrictie,

7. Sangele de la animalele cu leziuni se confisca,

8. Pielea , coarnele, unghiile, parul se pot folosi dupa o prealabila dezinfectie