REVISTÃ DE CULTURÃ ISTORICÃ SI DE CINSTIRE A EROILOR NEAMULUI,

Anul XVI • Nr. - ( 7- 8)

201

II 1 2 4 4

5

NICOLAE IORGA

Col. NICOLAE ANTONIE, dr. OVIDIU CÎRSTINA,dr. GEORGE COANDĂ, dr. ION DINCĂ, dr. AGNES ERICH, col. DAN GÎJU,

col. (r) IULICĂ MATEI, Î.P.S. dr. NIFON MIHĂIłĂ, col. (r) EMIL-CORNELPETRESCU, prof. MIHAI STAN, col. (r) GHEORGHE ŞERBAN,

gl. bg. (r) STAN BĂDICA,

CONSILIUL DE COORDONARE EDITORIALA

Revistă distinsă de cătrecu

pentru

Uniunea ZiariştilorProfesionişti din România

„respectul dovedit faŃă de istorieşi profesionalism în abordarea teoretică”

DIPLOMA / PREMIUL DE EXECELENłĂ

: Monumentul Eroilor RevoluŃiei Române de la Titu-DâmboviŃa

Revista poate fi citită şi on-line la adresa www.bibliotheca.ro/reviste/eroica

ASOCIAÞIA NAÞIONALÃCULTUL EROILOR �REGINA MARIA�

FILIALA �MIHAI VITEAZUL� DÂMBOVIÞAApare ºi sub egida SOCIETÃÞII SCRIITORILOR

TÂRGOVIªTENI, SOCIETÃÞII DE ªTIINÞE ISTORICEDIN ROMÂNIA, UNIUNII ZIARIªTILOR

PROFESIONIªTI DIN ROMÂNIA,cu sprijinul familiei colonelului (r) Gheorghe ªerban

Anul XVIIINr. 1-2(47-48)2015

Acest numãr se distribuie gratuit

S U M A R

REVISTÃ DE CULTURÃ ISTORICÃ ªI DE CINSTIRE A EROILOR NEAMULUI

l Eroii neamului românesc � apãrãtori ai credinþei ºi patriei strãbune � ÎPS DR. NIFON MIHÃIÞÃ / 3l Eroii sunt ai naþiunii române! � VISARION NEAGOE / 4l Recunoºtinþã eternã Eroilor Martiri din Revoluþia Românã � ION BADEA / 6l Întoarcerea în Paradis � MIHAI STAN / 7

Studii � Cercetãri � Opinii � Mãrturisiri

l În Târgoviºte, acum un sfert de secol, la vreme de revoluþie � GEORGE COANDÃ / 12l La un sfert de secol de la Revoluþia Românã: Ridicã-te, Gheorghe! Ridicã-te, Ioane! � CONSTANTIN VOICU / 19l La Boteni în Decembrie 1989 � MARIAN PAVEL / 24l Revoluþia Românã din 22 decembrie 1989 � în Târgoviºte ºi judeþul Dâmboviþa � PETRE DRÃGUÞOIU / 27l Comandantul ultimului ordin � DAN GÎJU / 31l Un simbol al devenirii româneºti � Constantin Brâncoveanu (2) � ALEXANDRU MANAFU-TÂRGOVIªTE / 36l Înfãptuirea statului român unitar ºi independent sub domnia lui Mihai Viteazul � IULICÃ MATEI / 39l Consideraþii privind actul istoric de la 23 august 1944 � MARIAN CURCULESCU / 42l Scriitori militari dâmboviþeni: Victor Negulescu. Din iubire ºi speranþã pentru România; Titus Popescu. Între o viaþã cazonã ºi scris � VICTOR PETRESCU / 44l Presa dâmboviþeanã interbelicã despre monumentele închinate eroilor dâmboviþeni � GEORGETA TOMA / 47l Tanchiºtii Regimentului 1 Care de Luptã de Ziua Crucii, 14 septembrie 1942, la Cotul-Donului, Tanais � GHEORGHE ªERBAN / 49l Colonelul (r) Gheorghe ªerban, noul preºedinte al Filialei �Mihai Viteazul� Dâmboviþa / 52l Constantin Tãnase, Alexandru Manafu-Târgoviºte, Manole Costache / 53

2

Explicaþie necesarã

untem obligaþi, în spiritul respectului pe care îl datorãmcititorilor ºi colaboratorilor noºtri, sã precizãmurmãtoarele.� Acest numãr al revistei �Eroica�, ajunsã, înfruntând

numeroase vicisitudini, în al optsprezecelea an al apariþiei sale,ar fi trebuit sã fie încredinþat publicului cu prilejul împlinirii unuisfert de secol, în decembrie 2014, de la victoria RevoluþieiRomâne.

Organizaþia noastrã � nonguvernamentalã ºi nonprofit caregim �, neavând posibilitãþi de finanþare, este nevoitã sãapeleze la subvenþii, sponsorizãri sau la contribuþiile propriiale unor membri. Cum acestea ne-au lipsit, am fost nevoiþi sãapelãm la unele oficialitãþi care ne-au promis sprijinul. Acestepromisiuni nu au fost onorate.

Aºadar, cu o întârziere de o jumãtate de an, numãrul dedicatRevoluþiei Române, apare acum, cu prilejul Zilei Eroilor. Sejustificã. Revoluþia Românã din Decembrie 1989 a fostînfãptuitã prin eroismul poporului român.� Þinând seama de apariþia sa la praznicul ÎnãlþãriiDomnului � Ziua Eroilor, am adãugat editorialul semnat deÎPS dr. Nifon Mihãiþã, Arhiepiscop ºi Mitropolit al Târgoviºtei.

3

Eroii neamului românesc � apãrãtoriai credinþei ºi patriei strãbune

u mare evlavie, sãrbãtorim, an de an, la patruzeci de zile de laÎnvierea Mântuitorului Iisus Hristos, marele eveniment alÎnãlþãrii Domnului, prilej cu care pomenim pe toþi eroii

neamului ºi ai credinþei noastre strãbune.Înãlþarea Domnului face parte din iconomia Sa dumnezeiascã de

mântuire a oamenilor ºi se referã la faptul cã, finalizându-ºi misiuneaSa pãmânteascã, Domnul Iisus Hristos ne-a dãruit modelul desãvârºitei îndumnezeiri a firiiSale umane, prin ridicarea ei în slava Tatãlui. Intrând întru mãrirea Sa, de-a dreapta luiDumnezeu - Tatãl, Domnul Hristos nu pãrãseºte niciodatã lumea în care S-a întrupat ºi careeste creaþa Sa, ci continuã sã fie întotdeauna prezent, viu ºi lucrãtor în ea, prin intermediulDuhul Sfânt, oferindu-ne pildã de existenþã ºi nemurire.

Înãlþarea la cer este o paradigmã de urmat pentru fiecare dintre noi în parte, cãci princomuniunea cu Mântuitorul Hristos ne deschidem spre propria noastrã desãvârºire prinintermediul harului dumnezeiesc.

Toþi avem datoria înãlþãrii din pãcat ºi din întuneric, dintr-o viziune materialã ºi pãmânteascãîngustã, la modul de vieþuire al Fiului lui Dumnezeu Întrupat, pentru a oferi luminã, speranþã ºiîncredere celor de lângã noi, pentru ca prin înãlþarea propriilor noastre vieþi sã aprofundãmcomuniunea frãþeascã ºi sã zidim, întru mai bine, societatea noastrã contemporanã.

Încã din vechime, Înãlþarea Domnului a fost asociatã cu pomenirea tuturor eroilor credinþeiºi ai þãrii noastre, cãci ei ºi-au jertfit vieþile, înãlþându-le la cer, pentru apãrarea valorilor creºtineºi româneºti, pentru dãinuirea prosperã ºi liberã a neamului nostru. Aici ne gândim la toþiacei fii ai patriei noastre, din cele mai vechi timpuri, trecând prin Rãzboiul de Independenþã,cele douã mari conflagraþii mondiale, perioada comunistã sau la perioada contemporanã,cu soldaþii jertfiþi pe diferite fronturi de luptã pentru apãrarea vieþii ºi a demnitãþii umane.

Armata românã este alãturi de Biserica strãbunã, stâlp ºi temelie a demnitãþii ºi responsabilitãþiinaþionale, a celor mai profunde valori ale acestui popor, cãci este vorba de douã instituþii strategice,esenþiale pentru supravieþuirea noastrã ºi pentru progresul nostru în istorie.

Timp de bucurie ºi mulþumire, dar ºi de pioasã recunoºtinþã, sãrbãtoarea Înãlþãrii Domnuluieste ºi un simbol al depãºirii oricãror obstacole ºi greutãþi ale vieþii, cãci existenþa noastrãeste destinatã îndumnezeirii ºi veºniciei, de aceea, ea nu trebuie copleºitã de nimic din celemateriale ºi pãmânteºti, superficiale ºi perisabile.

Aº dori sã evoc, cu recunoºtinþã ºi apreciere, contribuþia deosebitã a domnului generalConstantin Tãnase, de curând trecut la cele veºnice, personalitate remarcabilã ºi activã încadrul Asociaþiei Naþionale Cultul Eroilor �Regina Maria�, fiind ºi unul din fondatorii revisteide culturã istoricã ºi de cinstire a eroilor neamului �Eroica�.

Fie ca Domnul Iisus Hristos, Cel Înviat din morþi, sã dãruiascã veºnicã odihnã tuturoreroilor noºtri, care au contribuit la zidirea, consolidarea ºi dãruirea neamului nostru românesc.

Înaltpreasfinþia Sa doctor NIFON MIHÃIÞÃArhiepiscop ºi Mitropolit al Târgoviºtei

4

General maior(r),profesor universitar doctor

VISARION NEAGOEPreºedintele Asociaþiei Naþionale

Cultul Eroilor �Regina Maria�

Eroii sunt ai naþiunii române!(Alocuþiune rostitã la Cercul Naþional Militar din Bucureºti

la 12 septembrie 2014 cu prilejul Simpozionului naþional dedicat împliniriia 95 de ani de la crearea Asociaþiei Naþionale Cultul Eroilor �Regina Maria�)

-au împlinit 95 de ani de la înfiinþarea � prin Înaltul Decret-Lege nr.4106, semnat de Regele Ferdinand � a Societãþii �Mormintele EroilorCãzuþi în Rãzboi�. A fost un act firesc al unei societãþi româneºti caretrecuse printr-un mare rãzboi soldat cu sacrificii umane imense ºi care punea problema datorieimorale ºi creºtine de a-ºi manifesta recunoºtinþa faþã de cei cãzuþi pe câmpurile de onoare.Prima datorie era îngrijirea mormintelor, cu tot ce presupune aceasta: refacerea ºi regruparea lor,ridicarea de semne durabile la cãpãtâiul celor cãzuþi, crucile eroilor devenind bornele istoriei naþionalemoderne. O altã datorie era aceea de perpetuare a amintirii eroilor, a faptelor lor de glorie ºi sacrificiuprin monumente, scrieri, ceremonii militare ºi religioase. Românii au avut întotdeauna un cult al morþilor,care s-a manifestat ca o recunoaºtere implicitã a sacralitãþii strãmoºilor noºtri. Eroii cãzuþi cu sabia înmânã, apãrând vetrele familiilor lor, vetre care, puse una lângã alta, alcãtuiesc þara întreagã � au avutparte de o comemorare specialã. Cultul eroilor despre care vorbim s-a manifestat ca un adevãratfenomen naþional dupã încheierea primului Rãzboi Mondial ºi realizarea României Mari, prin unirea într-un singur stat a tuturor þinuturilor locuite de români. El a fost întreþinut de forma organizatoricã oficialã aacestei organizaþii care a adunat în rândurile sale personalitãþi de prim rang ale societãþii româneºti cuautoritate moralã, putere politicã, credibilitate ºi autoritate socialã, capabile de mobilizare ºi acþiune.Desfãºurându-ºi activitatea sub înaltul patronaj de onoare al Reginei Maria ºi sub preºedinþiaefectivã a Patriarhului Miron Cristea, în strânsã legãturã cu Armata Þãrii, Biserica neamului ºi ªcoalanaþionalã � Societatea �Mormintele Eroilor Cãzuþi în Rãzboi� s-a transformat în 1927 în Societatea�Cultul Eroilor�, devenind mai apoi, dupã moartea reginei, în 1940, Aºezãmântul Naþional �ReginaMaria� pentru Cultul Eroilor. Este perioada cea mai însemnatã din istoria acestei asociaþii, a acesteimiºcãri culturale în ultimã instanþã, prin ceea ce a fãcut pentru conservarea ºi edificarea memorieieroice a românilor. Aceastã societate ºi-a manifestat autoritatea legalã asupra administraþiilor locale,a sprijinit iniþiativele particulare de ridicare a operelor comemorative de rãzboi ºi a amenajat în formãdefinitivã 110 cimitire de onoare. Aproape cã nu a rãmas localitate, sat sau oraº, în care sã nu seridice, mai ales prin contribuþia obºteascã, obeliscuri, troiþe, monumente în memoria cetãþenilor lorcãzuþi pentru apãrarea þãrii, jertfa din care a putut fi clãditã Unirea cea Mare...În 1943, în plin rãzboi, un raport al societãþii arãta cã mai erau de reconstruit 69 de cimitire aleeroilor din Primul Rãzboi Mondial, alte 13 cimitire urmând a fi desfiinþate prin strãmutare ºi centralizare.Pânã atunci fuseserã mutate în cimitire definitive osemintele a 200.759 de militari români ºi strãini. Înbaza convenþiei internaþionale existente, 1598 de eroi au fost repatriaþi din ºi în strãinãtate.Se cuvine sã menþionãm cã societatea a avut aceeaºi atitudine de respect ºi acelaºi tratamentfaþã de toþi cei cãzuþi în rãzboi, indiferent de armatele cãrora le-au aparþinut. Un exemplu este Mausoleulde la Odorheiu Secuiesc, pe care îl amintim în acest sens iniþial, dar pentru vandalizãrile naþionalist-xenofobe prin care a trecut pânã în zilele noastre...Ultima conflagraþie mondialã a generat alte sute de mii de morþi pe toate fronturile. Actul de la 23 august1944 a dus la scurtarea rãzboiului, dar a avut ºi multe consecinþe rele pentru armata românã. Tancurilesovietice nu au adus numai trupele de ocupaþie, ci ºi o ideologie care a stricat tradiþiile ºi rânduielile româneºti.Noile autoritãþi instalate dupã rãzboi au considerat campaniile din Primul Rãzboi Mondial drept acte imperialiste,

5

de cucerire, aºa încât eroii ºi monumentele lor au fost lãsate în paraginã, dacã nu cumva au fost distruse.S-a socotit cã toþi cei care au luptat dincolo de Prut, împotriva Uniunii Sovietice, ar trebui consideraþicriminali de rãzboi. Mulþi generali ºi ofiþeri întorºi de pe front au fãcut ani grei de puºcãrie, ignorându-secu bunã ºtiinþã cã militarul nu face altceva decât îºi îndeplineºte datoria ºi îºi respectã jurãmântul,executând ordine în îndeplinirea unei decizii politice generale ºi majore care nu-i aparþine. Nu a contatcã majoritatea dintre cei condamnaþi au luptat ºi în rãzboiul antifascist. Cine trebuie sã ia iniþiativareabilitãrii acestor militari? Are Armata Românã un organism care sã-ºi asume aceastã acþiune?Dupã cum se ºtie, în 1948, Aºezãmântul Naþional �Regina Maria� pentru Cultul Eroilor a fostdesfiinþat. Bunurile ºi patrimoniul, precum ºi arhiva au fost în mare parte distruse. Mormântul OstaºuluiNecunoscut a fost exilat din Capitalã la Mãrãºeºti, considerându-se cã acolo îi este locul, multemonumente au fost ciuntite, altele ajustate, ca sã corespundã noilor vremi ºi noilor viziuni.Abia dupã 1966, când s-a renunþat la ideea cã România a dus un rãzboi imperialist în 1916-1919,atitudinea ostilã s-a mai nuanþat, marile mausolee fiind deschise publicului. În 1968 s-a descoperitvaloarea moralã ºi spiritualã a monumentelor comemorative de rãzboi ca argument motivaþionalpentru apãrarea patriei. Cu toate acestea, eroii cãzuþi în Rãsãrit au rãmas pe mai departe excluºi dinamintire, fãrã drept de monument ºi cruce...Decembrie 1989 a fãcut sã renascã speranþa ºi a adus, tot pe sângele jertfei, libertatea. Au venit,însã, ºi haosul, lipsa de autoritate, pervertirea valorilor, indiferenþa ºi jaful la drumul mare.Pe fondul vidului legislativ ºi a lipsei de asumare a responsabilitãþii, sute de monumente au rãmas fãrãplãcile de bronz, pe care erau înscrise numele eroilor. Au fost furate busturi de bronz ale unor generali,amplasate pe socluri ori integrate pe monumente funerare. Din Cimitirul Bellu Militar au fost furate patrustatui din bronz a câte 1000 kg � deci, în total 4000 kg! � de la Monumentul Eroilor de la Turtucaia. Este denecrezut cã poliþia noastrã nu a reuºit nici pânã astãzi sã-i afle pe hoþi. Dar, oare, au fost cãutaþi vreodatã?Noii îmbuibaþi ai capitalismului românesc au intrat cu neruºinare peste parcelele eroilor, ridicându-ºipropriile cavouri. Ceea ce se întâmplã de ani buni în Cimitirul Eroilor din Târgu-Jiu este inadmisibil. ªitotuºi, nimeni nu spune nimic! Dar în situaþii deplorabile se aflã ºi alte cimitire ale eroilor. Multe cimitireºi morminte au fost lãsate în paraginã, unele dintre ele sfârºind prin a dispãrea definitiv. Alte monumenteau fost falsificate din motive xenofobe, aºa cum s-a întâmplat în judeþele Covasna ºi Harghita. Dinpãcate, pânã în 2003, nu a existat nici o bazã legalã pentru a acþiona.Dupã cum se ºtie, la 19 noiembrie 1991 s-a înfiinþat Comitetul Naþional pentru Restaurarea ºiÎngrijirea Monumentelor ºi Cimitirelor Eroilor, prima organizaþie, dupã evenimentele din decembrie1989, care avea ca obiectiv cinstirea memoriei eroilor. Fãrã fonduri, fãrã susþinerea unor prevederilegale, persoanele grupate în aceastã asociaþie, în majoritate militari în rezervã, au încercat din rãsputerisã se opunã avalanºei de abuzuri ºi profanãri. Principala armã a fost informarea autoritãþilor, dar ºiintervenþia directã cu voluntari, cu sprijinul mai mult decât generos al unitãþilor militare.Pânã în 2003, când a fost adoptatã Legea nr. 379 privind regimul mormintelor ºi operelorcomemorative de rãzboi, aceastã asociaþie a fost singura instituþie din þarã care s-a ocupat de CultulEroilor. S-a bucurat de ajutorul Armatei ºi de sprijinul moral ºi spiritual al Bisericii, respectiv al Patriarhiei.Pe baza acestei legi, în 2004, s-a înfiinþat Oficiul Naþional pentru Cultul Eroilor, organ de specialitate aladministraþiei publice centrale, în subordinea Guvernului, învestit cu autoritate în materie asupraadministraþiei locale ºi cu puterea de a supraveghea integritatea ºi construirea operelor comemorativede rãzboi, dar ºi cu puterea de a finanþa unele obiective.Fostul comitet, înfiinþat în 1991, având filiale în toate judeþele þãrii, s-a transformat în AsociaþiaNaþionalã Cultul Eroilor �Regina Maria�, continuând sã existe, în paralel ºi în relaþie de cooperare cuOficiul Naþional pentru Cultul Eroilor. Spiritual ºi moral, Asociaþia noastrã se considerã continuatoareatradiþiilor inaugurate în 1919 de Regina Maria ºi Patriarhul Miron Cristea...ªi pentru cã astãzi sãrbãtorim împlinirea a 95 de ani de la înfiinþarea Societãþii �Mormintele EroilorCãzuþi în Rãzboi�, aº dori sã vã reamintesc cã în 2018 se împlineºte un secol de la împlinirea idealuluiromânilor: Unirea cea Mare. Asociaþia Naþionalã Cultul Eroilor �Regina Maria�, împreunã cu alteasociaþii, a luat iniþiativa ridicãrii unui Monument al Unirii la Alba Iulia. Este o iniþiativã pe cât de mãreaþã,pe atât de dificilã. Suntem conºtienþi cã vom reuºi numai dacã vom obþine un sprijin larg, inclusivguvernamental, în acest scop...Începând de azi, 12 septembrie 2014, lansãm public Drapelul de identificare al Asociaþiei NaþionaleCultul Eroilor �Regina Maria�.Eroii vin din trecut. Ei nu sunt numai ai Asociaþiei Naþionale Cultul Eroilor �Regina Maria�, ai OficiuluiNaþional pentru Cultul Eroilor, ai Armatei sau ai Ministerului de Interne. Eroii sunt ai naþiunii române ºifiecare dintre noi, indiferent de rang ºi poziþie socialã, are datoria moralã faþã de ei! Fiecare dintre noiºi toate instituþiile Statului Român!

6

Economist ION BADEApreºedintele Asociaþiei Luptãtorilor

din Decembrie 1989 Dâmboviþa (ALD)

Recunoºtinþã eternã Eroilor Martiridin Revoluþia Românã

iua de 22 Decembrie 2014 reprezintã data comemorãrii a 25 de anide la izbucnirea Revoluþiei Române în toatã þara dupã fuga Ceauºeºtilorcu elicopterul de pe clãdirea Comitetului Central, când s-a ºi profilat

triunghiul eroic Timiºoara-Bucureºti-Târgoviºte, care vor deveni oraºe martir.Drumul de la revoltã la revoluþie era deschis pânã la prãbuºirea dictaturii comuniste ºi ceauºiste.Încã de la orele 8:30, tancurile de la UM 01303 Teiº s-au îndreptat sub comanda cãpitanului TudorCiupitu spre Bucureºti, iar dupã orele 11:30, la anunþarea sinuciderii generalului Vasile Milea, salariaþiide la COST, SARO, ROMLUX, UPET, de la alte unitãþi economice, sociale, culturale, de învãþãmântetc. au pornit masiv spre palatul administrativ, simbolul puterii politice locale, ºi primãrie. La sediuladministrativ erau în dispozitiv scutierii miliþiei municipale, iar anunþul prin portavoce cã au ordin sãtragã, a îndârjit manifestanþii, care au pãtruns în forþã în sediu, au aruncat pe ferestre portreteleCeauºeºtilor, maculatura comunistã ºi le-au incendiat. Se formeazã primul nucleu al revoluþionarilorformat din colonel MAp N. Gheorghe Alexe, Ion Nastasia, Dumitru Cuºmir, Pompiliu Nedelcuetc. (primii doi devenind, ulterior, ºi preºedinþi ai Asociaþiei Luptãtorilor din Decembrie 1989 �Dâmboviþa), care orienteazã manifestanþii spre alte obiective ce trebuiau ocupate, respectivInspectoratul Judeþean Dâmboviþa al MAI, Miliþia municipalã, Redacþia ºi tipografia ziarului �Dâmboviþa�,Muzeul Judeþean de Istorie Dâmboviþa, care, într-una din sãli, gãzduia expoziþia �Nicolae Ceauºescu� epoca de aur� etc. Dupã o scurtã escalã la Snagov, elicopterul cu soþii Ceauºescu se îndreptã sprejudeþul Dâmboviþa, li se interzice aterizarea la UM de la Boteni ºi au aterizat între pista aerodromului ºiDN la IAS Titu, însoþiþi de maior Florian Raþ, cãpitan Marian Rusu ºi doi membri ai echipajului. Aufost reperaþi întâmplãtor de ing. Marius Popescu, Romeo Moise, Viorica Bârlea, Ion Badea, iardupã un drum sinuos pânã în Târgoviºte ºi în municipiu, ajung la Centrul pentru protecþia plantelor dela Priseaca, de unde au fost capturaþi de subofiþerii de miliþie Enache ºi Paise, iar în final au ajuns lasediul Inspectoratului judeþean. În seara de 22 decembrie 2014 au fost predaþi de revoluþionarii careocupaserã sediul, în frunte cu Petre Ilie ªtirbescu, la UM 01417 Târgoviºte, unde ºi-au gãsit sfârºitulprin executare, în urma unui simulacru de proces, pe 25 decembrie 1989, în Ziua Sfântã de Crãciun.Asupra UM 01417, condusã de ºeful garnizoanei Târgoviºte, colonel Andrei Kemenici, s-au fãcutdiversiuni ºi presiuni, cerându-se cele douã �colete� de �trupe speciale�, altfel cazarma va fi spulberatã.Revoluþia ºi-a urmat cursul victorios, în Târgoviºte, ºi în judeþul Dâmboviþa, ca ºi în þarã, tributul desânge al martirilor fiind de aproape 1300 la nivel naþional ºi 42 în Dâmboviþa. La cei peste 2000 derãniþi în þarã, în judeþul Dâmboviþa au fost mai multe zeci. Revoluþionarii au schimbat sistemul comunistcu cel democratic al libertãþii, pluripartidismului, vieþii parlamentare. ªi tocmai ei, mã refer la cei autentici,care au asigurat desfãºurarea vieþii politico-sociale prin guvernele care s-au aflat la cârma þãrii audevenit victimele lor ºi ale corupþiei. Regimul Traian Bãsescu ºi guvernul Emil Boc le-a suspendat ºiLegea Recunoºtinþei nr. 341/2004, din anul 2010, tãindu-le drepturile ºi lãsându-i muritori de foame, curate în bãnci ºi casele garanþie. Aºa cum au fãcut ºi cu bugetarii ºi pensionarii. În orice þarã civilizatãdin lume existã Legea Recunoºtinþei, de fapt o indemnizaþie modestã, pentru urmaºii martirilor, rãniþilor,luptãtorilor cu merite deosebite în Victoria Revoluþiei Române din Decembrie 1989, de la carecomemorãm 25 de ani pe 22 Decembrie 2014.

7

Întoarcerea în Paradis(Fragmente de roman)

Profesor MIHAI STANPreºedintele Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

ntr-una din cele mai respectabile ºi respectate reviste dinDelureni (�Gloria�, pe care de vreo 15 ani buni o editeazã G.C.)deþin o rubricã pe care am intitulat-o �excerpte� considerând eu

cã un comentariu istoric (social, politic, de geocivilizaþie) poate firedus, dupã enunþarea succintã a opiniilor autorului-comentator la

redarea unui fragment cheie din scrierile unor somitãþi în materie, ºi cititorii au constatatcâtã dreptate am.

Revenind la subiectul Revoluþiei din decembrie (discuþia din cancelaria ªcolii Noastre),în sprijinul celor spuse despre �complotul ruso-maghiar� voi înºira, în cele ce urmeazã,fragmente redate de pe benzile pe care le-am înregistrat în urmã cu 25 de ani, în direct.Spuneam undeva în �Agendã� sau în �Registru� cã posed peste 50 de casete (mai precis 58)înregistrate în timpul Revoluþiei, materiale pentru � gândeam eu atunci � o istorie adevãratã,carte pe care n-am mai scris-o poate ºi dintr-un difuz sentiment de nesiguranþã. Nesiguranþãfizicã, vitalã desigur. Prea mulþi inºi au murit dupã Revoluþie fie în accidente greu de explicat,fie din cauze pe care nimeni niciodatã nu le-a mai cercetat. Procesele Revoluþiei? � o straºnicãpãcãlealã.

Dar sã dãm cuvântul casetofonului, martor cinstit al dezinformãrilor ce aþâþau rãzboiulcivil.

21 decembrie 1989, �Europa liberã�, Emil Hurezeanu: �În desfãºurarea elementelor tragicede la Timiºoara, reprimarea sângeroasã a miilor de cetãþeni ai României, copii, femei, bãrbaþi,români, germani ºi maghiari a fost dezlãnþuitã ºi dusã la îndeplinire de trupe ale Miliþiei, detrupe de intervenþie ale M.I., deci ale Securitãþii ºi se pare, doar în mod secundar, de unitãþiale Armatei [�] Masacrul de la Timiºoara ordonat de factorii politici responsabili ºi dus laîndeplinire de unitãþi ale forþei represive, predominant ale Securitãþii, este în actualul contexteuropean o excepþie tragicã�.

21 decembrie 1989, ªerban Orãscu: �Radio Budapesta a informat cã un medic de la unspital din Timiºoara a confirmat telefonic în Ungaria cã rãniþii români au nevoie de ajutoaremedicale. [�] Trupele româneºti au confiscat rezervele de sânge ºi medicamente din spitale,astfel cã pacienþii nu pot fi trataþi. Medicul a mai informat cã Securitatea a arestat patru mediciîn timpul nopþii iar o maºinã a spitalului a fost distrusã�.

Europa Liberã: �Agenþia de ºtiri Taniug relevã cã în mod deliberat rãniþii sunt lãsaþi sãmoarã, fiind îngropaþi apoi în morminte comune�.

�O femeie de origine germanã (cãreia nu i se dã însã numele, n.m.P.) a povestit cã lamorga Spitalului Central din Timiºoara sunt munþi de cadavre�.

Excerpte

8

E. Hurezeanu: �Suntem informaþi, de asemenea prin telefon, de la Timiºoara, cãsecuriºtii înarmaþi au pãtruns în spitale, au aruncat pe fereastrã documentele ºi au tras îndoctori pentru cã aceºtia voiau sã îngrijeascã oamenii rãniþi în timpul demonstraþiilor dinultimele zile�.

Acelaºi E. Hurezeanu: �O pereche polonezã intervievatã de televiziunea maghiarã adeclarat cã unitãþile armatei trãgeau ieri într-o mulþime de aproximativ 3000 de oameni dinArad. Am vãzut ºi eu imaginea la televiziune, o polonezã spunea cã a vãzut cu ochii ei studenþicãrora li s-a ordonat sã iasã din clãdirea Universitãþii, unde fuseserã sechestraþi, au fost puºila zid ºi împuºcaþi�.

E. Hurezeanu prin filierã N.C. Munteanu: �N.C. Munteanu a fost sunat la telefon. Cineva(sic!) i-a spus cu o voce gâtuitã de emoþie: cifra victimelor înregistrate ºi a arestãrilor discutatela Cabinetul 2 de partid, în cursul serii de miercuri, într-o reuniune de urgenþã ºi secretã aacestui organism, sunt urmãtoarele: 4632 de morþi, 1282 de rãniþi în spitale; ºi cifra mi separe foarte micã � 13214 arestaþi ºi 7613 condamnaþi la moarte�.

Manipulãrile prolifereazã mai ales la TV Bucureºti: prin diabolicul Teodor Brateº:22 decembrie. 1989: �Spre TVR, înainteazã 2000 de teroriºti, coloane de blindate de

teroriºti ºi antiteroriºti se îndreaptã cãtre televiziune�.22 decembrie 1989, începând cu ora 19:00, spicherii anunþau în transã: �Sã nu pãrãsim

lupta! Elementele criminale trag în mulþime. Sã nu pãrãsim strãzile! Lupta continuã pânã lavictorie. Televiziunea sã fie apãratã. Lupta nu s-a încheiat!�. (Desigur cu mulþimile în stradã,proiectatul rãzboi civil avea mai multe ºanse sã fie �declanºat� � n.m.P)

�Suntem informaþi cã în restaurantele din oraº se dã bãuturã în mod gratuit[...]. Grupe dedeclasaþi furã, distrug, ucid, compromit[...]. Securiºtii ºi-au lepãdat uniformele ºi se dedau lajafuri�. (Avertizare alarmistã cu acelaºi scop � n.m.P.)

�Radioul este atacat de trupe de securitate. În jurul strãzii Galaþi sunt case conspirativeunde se aflã securiºti. Pe strada Batiºtei, colþ cu Alexandru Sahia este o unitate de Securitate.Trebuie trimise unitãþile Armatei acolo[...]�. (Idem)

�În Sibiu se trage cu mitralierele grele. E nevoie de ajutor din partea aviaþiei�.�Securiºtii au otrãvit apa la Sibiu ºi Timiºoara�. �La Braºov teroriºtii au ocupat o tipografie

ºi câteva instituþii. Populaþia sã iasã în stradã�. (Din nou apel la ieºirea în stradã, obsesiaacestor inºi ce urmau fidel etapele scenariului � n.m.P.)

�Facem apel la constructorii Casei Poporului sã se prezinte la C.C. pentru a da informaþiidespre bunkere ºi tuneluri. Acolo continuã sã se ascundã securiºti fanatici, în stare de orice.Cetãþenii sã iasã în stradã pentru a opri fanatismul ºi distrugerea�.

�În bunkerul de la Casa Scânteii se aflã un grup al M.I. care refuzã sã se predeadetaºamentului de pazã. Solicitãm sprijinul urgent de la Armatã[...]; arhitecþii au relatat cãintrarea în bunkerul de la C.C. se aflã sub scara de la poarta C. Acolo sã se ia mãsuri ca sãnu poatã sã-ºi facã mendrele fanaticii ãºtia de securiºti�.

�Aeroportul din Boteni cere sprijinul populaþiei din zonã. Unitãþile militare trebuie sãzdrobeascã acest atac[...]. Sunt grupele acestea de teroriºti fanatici. Existã aceastã practicãa securiºtilor de a se îmbrãca în soldaþi ai Armatei. Cei competenþi trebuie sã acþioneze�.

�Reactorul atomic de la Piteºti nu este bine apãrat. Cetãþenii sã ia mãsuri[...]. În spateleCircului de Stat, lângã fabrica de pâine, se aflã, de asemenea, un grup de securiºti. Uite câtesedii aveau în Capitalã! La Braºov, tineri care au bãut peste mãsurã umbresc sãrbãtoareanaþionalã. Vã daþi seama, cei care sunt beþi ºi deþin armament[...]�.

�Trei grupuri de teroriºti, plecaþi din Piaþa Palatului, se deplaseazã cãtre Radiodifuziune,pe strada Temeºan. Urmeazã sã se alimenteze cu muniþie în punctele Povernei, Moxa ºi

9

Lemnea. Toþi cei aflaþi pe traseu sã nu-i lase sã acþioneze�.�La Palatul Telefoanelor, etajul 3, existã încã securiºti�.�La Centrala telefonicã din Drumul Taberei se duc lupte. Unitãþile militare din ªoseaua

Olteniþei sunt atacate. Ministerul Apãrãrii este atacat. Spitalul Budimex este atacat. Avemde-a face cu un plan pregãtit dinainte. Cât de bine au fost organizaþi!�.

Alãturi de Brateº, Mircea Dinescu, Ion Caramitru, Gelu Voican Voiculescu, Petre Popescu,George Marinescu, Mihai Lupoi, Victor Ionescu, Silviu Brucan ºi Diosig Ion amplificã starede neliniºte ºi nesiguranþã.

Petre Popescu: �Grupe rãzleþe ale Securitãþii care urmãresc sã destabilizeze (??). Înapoinu se mai poate da. Sã dãm o ripostã hotãrâtã! Apel pentru blocarea ºoselei dinspre Bãneasade cãtre Armatã ºi cetãþeni, ºoferi cu basculante. La Petrãchioaia, lângã Gãeºti, s-a descoperitun aeroport subteran. Facem apel la autoritãþi ºi populaþie sã ia mãsuri�.

Victor Ionescu: �Vãduvele celor din Braºov, cãzuþi în urmã cu doi ani sub gloanþeleSecuritãþii mulþumesc tuturor cetãþenilor României[...]. La Casa Republicii, un grup de securiºtieste alimentat cu muniþii de cãtre maºini cu tricolor ºi trag în oameni! Nimeni nu trebuie sãdoarmã. Ieºiþi pe stradã, pentru a preveni instaurarea unei noi dictaturi. În comuna Buftea dinS.A.I., miliþia refuzã sã colaboreze cu noile organe. Aºteaptã ordin special. E drept cã încomunã e ordine ºi liniºte�.

Aþi înþeles ce se urmãrea prin apelurile disperate ale acestor inºi ce se numeau ei între eiluptãtori anticomuniºti? Desigur, planul ruso-maghiar de a declanºa un rãzboi civil.

Este momentul sã spun cã, nesigur pe unele înregistrãri de pe casetele mele au fãcut oconfruntare extrem de utilã, reþinând chiar câteva însemnãri cu cartea generalului Victor Negulescucãruia îi mulþumesc ºi pe aceastã cale. (Victor Negulescu, �Diplomat în uniformã în focul rãzboiuluidin umbrã (evocãri ºi judecãþi critice)�, Editura �Valiza cu cãrþi�, 2014.)

Se pare cã ordinul dat de generalul Mihail Vlad ca trupele de Securitate sã predea armeleArmatei ºi sã se retragã în cazãrmi a anihilat planul celor care urmãreau declanºarea unuirãzboi civil, iar Revoluþia devenea a poporului cum s-a vãzut din �prima revoluþie transmisã îndirect la TV�. Ce a urmat se ºtie, din pãcate�!

Mânat de nu ºtiu ce demon, sau poate cu sarcinã de la PDT sã-l apere pe Neptun în ochiiintelectualilor din Delureni (cei din ªcoala Noastrã, deocamdatã) Filerot readuce, în pauza mare,pe tapet discuþia din ziua anterioarã despre planul ruso-maghiar de dezmembrare a României.Se vedea cã omul îºi exersase discursul, iar argumentele deºi cam subþirele, prezentate cuvervã, pãrând astfel spontane, ar fi putut fi acceptate de asistenþã, mai ales de cãtre cei pentrucare întâmplãrile din Decembrie 1989 rãmâneau în mare parte, obscure, ei acceptând (credeºi nu cercata!) poziþia oficialã � o revoluþie e drept popularã, naþionalã, dar totuºi declanºatã deLaszlo Tõkeº care, cât ar fi el de ungur ºi sigur deconspirat spion AVO, are totuºi un merit pecare deja istoricii contemporani i l-au recunoscut, iar Neptun l-a ºi decorat cu Steaua Românieianul trecut.

� Micuþule diversionist, îl persiflã Vãlimãrescu, nu ºtii dumneata cã în materie de istorievorbesc doar documentele, scuzã-mã, dar alegaþiile dumitale sunt nu numai lipsite de temeiulistoric, dar sunt pur ºi simplu fanteziste.

� Nu e adevãrat, domnule deputat � era o ºmecherie a lui Filerot care arunca asupra luiVãlimãrescu cel puþin bãnuiala cã susþine idei ale partidului sãu aflat în opoziþie � tot ce amrelatat e consemnat în presa vremii.

� Tinere domn, îl readuse dl. Meleca, la adevãrata sa dimensiune pe Filerot, n-ai înþelescã trebuie, în materie de istorie, ca afirmaþiile sã se sprijine pe documente?

� Vã mulþumesc domnule profesor, mi-aþi ridicat mingea la fileu, rog asistenþa sã asculte

10

câteva însemnãri din agenda mea, ºi când zise �agenda mea� mã gratulã cu un zâmbetmaliþios. Excerptele, de data aceasta sunt din cartea �Fereºte-mã, Doamne, de prieteni� cusubtitlul �Rãzboiul clandestin al Blocului Sovietic cu România�, bloc în care Ungaria era vârfulde lance în �conflictele� cu România lui Ceauºescu.

� Unde se poate gãsi cartea, întrebã dl. PinaVizibil tracasat, Vãlimãrescu rãspunse numai zâmbet:� Cartea semnatã de Larry L. Watts a apãrut la Ed. Rao în 2011�� Haide domnule nu-l mai întrerupeþi cã acum se duce pauza ceru cu o voce care nu

admitea replicã dl. Caliopi, profesorul de latinã, urmaºul Ollãneºtilor, ce-i drept � nu uita sã ospunã profesorul � al unei ramuri sãrace a acestei familii istorice a Delurenilor.

� Mã voi limita la simpla lecturã, îl aprobã Vãlimãrescu.�Pânã când va sosi momentul potrivit pentru un atac, vor trebui menþinute relaþii paºnice

cu România, însã trebuie folositã orice ocazie pentru a o izola diplomatic, iar în Transilvaniatrebuie sã-ºi menþinã activitatea o organizaþie iredentistã activã�. (Amiralul Miklos Horthy,octombrie 1919)

�Este limpede cã guvernul rãspunzãtor nu poate angaja toate mijloacele necesare pentrua-ºi atinge scopul, din motive politice [...] activitatea împotriva românilor din nordulTransilvaniei poate fi efectuatã numai de patrioþi maghiari fãrã funcþii oficiale, cu sprijinulsecret al guvernului maghiar [...] Celor angajaþi în acþiunile împotriva României trebuie sã lise asigure deplina imunitate�. (Plan adoptat de guvernul maghiar, decembrie 1941)

�Înþelegem cã guvernul responsabil nu se poate implica dincolo de un anumit nivel ºinu poate întreprinde mãsurile care ar conduce la atingerea scopului, deoarece, din mo-tive politice, aceasta ar fi imposibil... De aceea, activitatea împotriva românilor din nordulTransilvaniei poate fi dirijatã ºi executatã numai de persoane private, de câþiva patrioþimaghiari, de o societatea restrânsã grupatã în jurul acestora. Totuºi, o astfel de activitatesolicitã inevitabil sprijinul secret al guvernului maghiar, altfel autoritãþile locale s-ar lovide un obstacol insurmontabil. De aceea, este necesar ca patrioþii maghiari caredesfãºoarã astfel de activitãþi sã acþioneze numai cu aprobarea tacitã ºi cu sprijinul se-cret al forurilor superioare�. (propunere înaintatã de Atzél ºi Héjjas primului-ministru LászloBárdossy, în noiembrie 1941)

�Pentru a justifica represiunile oficiale împotriva românilor, membrii «Rongyos Garda»vorbitori de românã, îmbrãcaþi în costume naþionale româneºti ºi dându-se drept români, vorlansa atacuri teroriste împotriva unor grupuri de nemþi transilvãneni ºi maghiari�. (Document445, p. 600-602; apud Larry L. Watts, op. cit., p. 134)

� ªi ca o concluzie îl voi cita pe Laszlõ Tõkes � Popa Dracu, cum e numit de românii careºi-au dat seama de uriaºa manipulare la care au fost supuºi:

�Dacã maghiarimea va ºti sã-ºi uneascã forþele, atunci ea se va transforma într-o armatãcapabilã sã loveascã�.

� Extraordinar, exclamã fãrã voie Ella Lucescu.� Uite domle Filerot care sunt prietenii lui Neptun ºi ce ne pregãtesc ei acum când puþine

zile ne despart de la împlinirea unui secol de la Marea Unire�

11

12

Doctor GEORGE COANDÃMembru al Academiei Americano-Române

de Arte ºi ªtiinþe din SUAProfessor Honorificus al Universitãþii

�Valahia� din Târgoviºte

22 decembrie1989. Iatã, derulat peore, filmul revoluþieiromâne ºi în Târgoviºte.Orele 9.30-10. ªeful Direcþiei SecuritãþiiStatului, generalul Iulian Vlad, ordonã ca în întreagaþarã inspectoratele de Securitate sã treacã subcomanda garnizoanelor Ministerului ApãrãriiNaþionale, ceea ce s-a întâmplat ºi la Târgoviºte.Ora 11.02. O coloanã de tancuri de la UM01303 din zona Teiº de sub comanda cãpitanuluiTeodor Ciupitu, porneºte în marº spre Bucureºti.Codul misiunii: �Magul�. Maiorul Constantin Enuþã,în acel decembrie cãpitan ºi comandant decompanie, descrie astfel în cartea sa de dezvãluiri�Cod «Magul» sau Aºa a fost� acest moment:�Ne punem în miºcare [...] Ieºim la asfalt, undedoi soldaþi, îndrumãtori de circulaþie, de la PlutonulCIC, au oprit circulaþia pe comunicaþia Târgoviºte-Câmpulung pentru a putea trece coloana detancuri.Uºor, viteza creºte ºi odatã cu ea cresc ºidecibelii produºi de motoarele în funcþiune ºi deºenilele tancurilor.În reþeaua de lucru radio a batalionului,altãdatã plinã de voie bunã ºi comentarii haioase,acum se aºternuse o liniºte dureroasã. Aceastãliniºte a deplasãrii nu a þinut prea mult. Zgomotulcoloºilor de oþel în marº au scos pe stradã ºi laferestre oameni care priveau la noi uimiþi.Primii au fost lucrãtorii de la grupul de ºantiereºi de la IACMMR...

În Târgoviºte, acum un sfertde secol, la vreme de revoluþie*

* Acest �jurnal de revoluþie� este reprodus din �IstoriaTârgoviºtei. Cronologie enciclopedicã�, ediþia a III-a,autor George Coandã, apãrutã la Editura Bibliotheca,Târgoviºte, 2014; autorul a participat activ, în Târgoviºte,la revoluþia românã din 22 decembrie 1989.

Lumea ne privea cu urã ºi spaimã. Ar fi doritsã ne opreascã, dar nu îndrãzneau nici sã miºte.Aproape cã nici nu mai respirau.Priveau la noi tãcuþi ºi îndureraþi.Trecem în iureº prin mai multe localitãþi, sateºi comune. Peste tot oamenii au ieºit în stradã...Cei care ºtiu despre ce este vorba [...] secomportã ciudat ºi diferit. Unii ne compãtimesc, alþiise tem pentru noi, pentru soarta noastrã, femeile ºibãtrânii plâng, iar noi începem sã înþelegem tot maimult cã viaþa noastrã este împletitã cu a lor. În sateledin apropierea Târgoviºtei sunt puþini cei care neprivesc cu rãutate ºi foarte puþini sunt care ne facsemne sã nu tragem.�Orele 11.30-13.30. În piaþa din faþa Palatuluipolitico-administrativ al judeþului se strâng, maiales dupã ce la Televiziunea Românã s-a anunþatcã ministrul Apãrãrii Naþionale, generalul NicolaeMilea, s-a sinucis, formând o masã uriaºã întãlãzuire, locuitori ai Târgoviºtei în stare de revoltã.Un dispozitiv de scutieri, comandat decomandantul Miliþiei municipiului, cãpitanOctavian Floricel, încearcã sã stãvileascãpãtrunderea în palat. Comandantul dispozitivuluianunþã totuºi prin portavoce: �Stimaþi cetãþeni,poliþia este cu dumneavoastrã, lãsaþi sã neretragem.� Odatã cu comandantul, miliþienii dindispozitiv aruncã scuturile ºi pãrãsesc piaþa.Mulþimea revoltatã ia cu asalt primãria, unde seaflã ºi sediul Comitetului Municipal al PCR; primul-secretar ºi primar al municipiului, Ion Nicolae,este alungat de târgoviºteni. Este aleasã ºiinstalatã noua conducere: Valeriu Liþã,preºedinte al Consiliului Municipal al ForþelorRevoluþionare Patriotice ºi Democratice, devenitla scurt timp, în aceeaºi zi, Consiliul Municipal alFrontului Salvãrii Naþionale; membrii: VictorAntofie, ªtefan Avram, Adrian Colan, Marius

13

Costache, Alexandru Constantin, GheorgheDascãlu, Alexandru Fozza, Ion Gavrilã, StelianMihãilã, Tiberiu Mihai, Constantin Manolescu,Tudor Niþu, Adrian Oltei, Gheorghe Oprea, IonPârneci, Virgil Popescu, Ion Roºu, DorinStaicu, Gheorghe Stan, ªtefan Vãncicã,Valeriu Visarion. Este luat, de asemenea, cuasalt, Palatul politico-administrativ al judeþului(Comitetul Judeþean al PCR ºi Consiliul Popularal judeþului); din pãcate unii dintre asaltatoridevasteazã birourile unor servicii. Primul-secretarºi preºedinte al Consiliului Popular, PantelimonGãvãnescu, se predã revoluþionarilor.În jurul orei 14.00. Este ales ad hoc ConsiliulProvizoriu Judeþean al Frontului Salvãrii Naþionale:colonelul Gheorghe Alexe, preºedinte; PompiliuNedelcu, secretar; Ion Nastasia, Ion Alexandru,Gheorghe Florin Mageriu, Gheorghe Niþoiu,Vasile Duþã, Ion Calafeteanu, Virgil GabrielPãun, Constantin Lãzãrescu, Remus Niþã,Petre Cristea, Ioan Viºan, Laurenþiu Vasile,Remus Diaconu, Ion Udilã, Gheorghe Badea,Eugen Brojbeanu , Mihai Costel, IoanaBragorenco, Titu Mihãilã, membri.Orele 15.25-15.30. Se constituie la tipografiaoraºului ºi în redacþia ziarului �Dâmboviþa� grupulde iniþiativã pentru editarea cotidianului�Dâmboviþa liberã�, subtitrat �Ediþie specialã aConsiliului Judeþean Dâmboviþa al FrontuluiSalvãrii Naþionale�: George Coandã (responsabilde numãr), Henri-George Coandã, Romulus-Gandy Georgescu, Lucian Grigorescu ,Valeriu Liþã, József Pilder, Lucian Penescu ºiDumitru Mitrescu. Este, dupã miezul nopþii,primul ziar din provincie al revoluþiei anunþat deTeleviziunea Românã Liberã; a fost dus laBucureºti de József Pildner, Anca Cernãu ºiCostel Simion. În �Declaraþia colectivului deredacþie al ziarului «Dâmboviþa liberã»� serelevã: �Declarãm cã sîntem un ziar al poporuluiromân ºi vom sluji cu sacrã datorie poporuluiromân, cã vom spune adevãrul ºi numai adevãrul,cã vom face totul pentru a informa cu probitatecetãþenii judeþului. În acest fel vom servi cucredinþã Patria, Poporul, contribuind la bunul mersal vieþii economice, sociale ºi spirituale�.Declaraþia întruneºte adeziunea deplinã a echipeiredacþionale din acel moment: George Coandã� care, la 23,45, dã �bunul de tipar� pe primulnumãr al �Dâmboviþei libere� �, Alexandru Ilie,Constantin Nãstase, Ion Neagu, Mircea Niþã,Sorin Popescu, Florea Radu, Petre Staicu ºiGabriela Stan.(Pânã în ianuarie 1990 �Dâmboviþa liberã�îºi va schimba de trei ori subtitrajul, astfel: �Gazetã

a tuturor forþelor patriotice ºi democratice dinjudeþul Dâmboviþa�; �Gazetã independentã deopinie, atitudine ºi informare din judeþulDâmboviþa�; �Cotidian independent�.)Dupã-amiazã. Nicolae ºi Elena Ceauºescusunt pãrãsiþi de elicopterul prezidenþial la o marginea ºoselei naþionale Bucureºti-Piteºti, lângã bazamilitarã aviaticã de la Boteni, de unde au fostpreluaþi în �Dacia� proprie de doctorul NicolaeDeca, de la Spitalul din Gãeºti, acestatransferându-i într-o altã �Dacie� în comunaVãcãreºti, a localnicului Nicolae Petriºor. Suntconvinºi cã vor fi salvaþi de primul-secretar laComitetului judeþean de partid, PantelimonGãvãnescu, care le garantase telefonic cã înDâmboviþa este liniºte. Dar localnicul din Vãcãreºtiîi lasã în voia sorþii la Inspectoratul Judeþean pentruProtecþia Plantelor de la ieºirea din Târgoviºte spreCâmpulung.Victor ªeinescu, inginer principal al acestuiinspectorat a povestit în exclusivitate, în presaromâneascã, pentru cotidianul �Dâmboviþaliberã� în serialul �40 de minute din ultimul drumal dictatorului� realizat de Lucian Grigorescu, ºipublicat în ianuarie 1990, dupã ce mai înaintefusese contactat de BBC ºi �Paris Match�, cums-a trezit pe neaºteptate, la uºã, cu soþiiCeauºescu:�La un moment dat, a apãrut un individ livid,foarte agitat ºi, gâfâind, (este vorba de NicolaePetriºor, n.n.) ne-a spus «Am în maºinã peCeauºescu ºi pe Ceauºeasca. Am venit sã-i lasaici». «Unde-i ai?» am întrebat eu. «În curte, înfaþa uºii.» � mi-a rãspuns. O colegã ºi-a pusmâinile în cap. «Ia-i de aici ºi du-i unde-oi ºti»,dupã care, imediat am rãmas în birou doar cu celcare ne anunþase «bomba». Colegii au plecat înalt birou. Ieºind, i-am spus celui cu maºina sãrãmânã cu mine. Mi-a rãspuns cã în nici un cazºi am pornit amândoi spre maºinã, din care aucoborât întâi dictatorul. ªi-a îmbrãcat paltonul ºiºi-a bãgat mâinile în buzunare, mãsurându-mã cusuperioritate ºi rãutate de sus pânã jos ºi invers,iar la semnul meu a pornit spre birou. În urma luia pornit ºi Leana. Au uitat sã dea ºi bunã ziua...În uºã, dictatorul m-a întrebat în ce birou sãintre. I-am arãtat unde (era vorba de biroulinspectorului ºef, inginer Petru Dan Pãun n.n.).Pe acest traseu i-am întrebat ce s-a întâmplat,de ce-au fugit ºi n-au explicat ce s-a întâmplat laTimiºoara...Dictatorul a rãspuns precipitat, cu urã: «A fosto loviturã de stat a trãdãtorilor de þarã cu ajutorulstrãinilor». Leana a adãugat: «Armata a trãdatpoporul». Apoi au intrat în biroul inspectorului ºef,

14

unde funcþiona televizorul la care ne uitasem euºi colegii mei...Încã nici nu realizam importanþa momentului.Încercam sã nu-mi pierd cumpãtul... Intrând, elm-a întrebat �Ce eºti tu aici?� I-am spus cã suntinginer principal, la care a mormãit un «Bine»...Vã propun o parantezã. Cu puþin înainte de«cãderea cortinei», En. Ce. cum îi spuneam, launa din ultimele teleconferinþe cu care ne-a«onorat» ne-a recomandat «sã hrãnim poporul cumagion � aºa a spus � ºi cu ghiveci!».Dupã ce-am intrat în birou, ei înainte ºi eudupã, m-am gândit în prima clipã sã-i încui, darmi-am dat seama cã nu aveam decât cheia de layalã. Mi-am zis dupã aceea cã dac-ar fii observatputeau deveni agresivi. În mers trebuia sã gãsescºi soluþia sã nu pierd prada. Au venit în biroulsecretarei dupã mine. Atunci am înþeles cã auintrat în panicã ºi mã supravegheazã...Televizorul era deschis. Câteva minute amurmãrit cu toþii secvenþele extraordinare care sederulau rapid. Colega mea, adresându-se lui En.Ce., l-a întrebat: «Sã sting televizorul?» la careel, uitându-se cumva surprins, a rãspuns:«Stinge-l». Tot colega, pusã pe interviu, a reluat:«De ce n-aþi rãmas la Teheran?», En. Ce.contrariat a rãspuns printr-o întrebare: «De ce sãrãmân acolo?»...Ne apropiem de punctul culminant. Mã uitamspre ei ºi mã gândeam cum de-am ajuns noi sãfim conduºi de fosilele din faþa mea. N-am avutprea mult timp de cugetat cã En. Ce. mi-a propus«Du-ne undeva». «Sã ne ducã la Palat» � aadãugat cerând aprobarea numãrului 2. Leana aintervenit ca arsã � de parcã fãcuse nu ºtiu cereacþie chimicã: «N-ai vãzut ce e la Palat? Sã neducã la pãdure... E aproape (e vorba de pãdureade la Priseaca n.n.). Le-am rãspuns cã nu potsã-i duc cã-i omoarã lumea (ºi mã gândeam, sãfiu sincer, cã trebuie sã-i predau vii). Iritat, En.Ce. a sãrit: «Dumneata n-ai beneficiat de nimicdin partea partidului nostru?». I-am rãspunsîntrebând: �De ce sã beneficiez?» (ºi în gând «Num-aþi exclus voi din partid? ªi-apoi ºi cât am fosteu eram din masa cotizanþilor, nu a profitorilor...»).A rãmas blocat ºi o vreme a tãcut. Apoi simþeamcã trebuie sã scap ºi sã iau decizia sã aduc pecineva. Dar Leana mai ales nu mã slãbea cuprivirea. Mã cam înfuriasem...M-am decis, în sfârºit, sã le spun cã suntobligat sã le anunþ prezenþa ºefului meu direct Ausãrit ca arºi ºi au început întrebãrile. Cine e? Cepoate face? Ce...? Ce...? En. Ce. a început sã seuite tot mai des la ceas, au acceptat sã dau te-lefon. Mi-a rãspuns ºeful, i-am spus sã vinã

imediat cã avem oaspeþi. Când i-am spus pe cineam, ºeful a crezut cã mint. Am insistat ºi atuncimi-a zis: «Bine. Fã-le o cafea dacã ai ºi þine-i devorbã. Trage de timp». Mi-am dat seama cã eranevoie de timp...Când am zis cã oaspeþii sunt En. Ceauºescucu doamna, el a ºi sãrit. «Nu spune cine!». Eraprea târziu însã. Lansasem informaþia. Era pen-tru prima oarã când le spuneam numele (înmanierã originalã! n.n.) cu oarecare plãcere. ApoiEn. Ce. m-a întrebat dacã vine repede. Eraimpacientat, evident. L-am liniºtit. «Soseºteimediat!». Minutele treceau greu, sunt sigur cã ºipentru mine ºi pentru ei. Am ieºit din birou cugândul sã mai dau un telefon. Am intrat în labo-rator, Leana dupã mine, scai. Nu ºtiam ce sã fac.Am privit-o direct. S-a uitat fix la mine ºiapropiindu-se mai mult mi-a spus: «Ascunde-necã om te facem». Am împins-o uºor, am ieºit pecoridor ºi am pornit grãbit spre poartã. Spremarea bucurie sosise o «Dacie» albã, a radaruluide poliþie cu doi subofiþeri care m-au întrebatimediat unde sunt. Le-am explicat. Au apãrut ºicei doi în uºã. Se uitau speriaþi. Unul din subofiþerile-a explicat cã trebuie sã meargã la sediul miliþieisã-i ocroteascã de mânia poporului. La insisten-þele noastre au urcat. Mi-am zis: «Doamne ajutã!»,iar când unul din subofiþeri mi-a fãcut cu ochiulzâmbind am fost sigur cã orice s-ar întâmpla,orice intenþie mârºavã ar putea avea cineva, ceidoi bãieþi îºi vor îndeplini misiunea ºi-i vor ducepe cei doi pe drumul fãrã întoarcere.Dintr-o mãrturie a sergentului major IonEnache � avansat la gradul de cãpitan curânddupã revoluþie �, inseratã în reportajul-interviu�Cum a ieºit un tiran din istorie�, publicat în serialîn �Dâmboviþa liberã� din februarie din 1990, ºtimce s-a întâmplat în continuare:�Pe drum, maºina radar a miliþiei este reperatãde câþiva oameni aflaþi într-o altã maºinã, aceºtiacrezând cã tiranii vor fi fãcuþi scãpaþi. Izbescmaºina-radar în care sunt cei doi, în spate, ºi-oîmping pe trotuar. Subofiþerul de miliþie aflat lavolan ia strâns viraj stânga ºi coboarã de petrotuar. În acelaºi moment maºina este din nouizbitã în spate. Subofiþerul accelereazã, ia alt virajstrâns ºi iese din coliziune.Maºina � radar face un ocol preventiv pe maimulte strãzi ale municipiului ºi, în jurul orei 18.30,pãtrunde prin poarta dinspre podul de cale feratãîn curtea Inspectoratului Ministerului de Interne...�(Facem precizarea cã, dupã coliziune, cei doisubofiþeri au pãrãsit oraºul ºi au adãpostit maºinaîntr-un stufãriº, la 20km de Târgoviºte, în satulRãþoaia al comunei Bucºani.)

15

Ora 18.30. Nicolae ºi Elena Ceauºescusunt predaþi Inspectoratului Judeþean de Miliþie.În reportajul-interviu publicat în �Dâmboviþaliberã� din februarie 1990, Petre ªtirbescu,tapiþer, primul care l-a interogat pe NicolaeCeauºescu, ºi care, în fruntea unui grup derevoluþionari au luat cu asalt ºi au ocupat încã dela ora 15 Inspectoratul Judeþean al Ministerului deInterne, declarã în premierã: (Discuþia are astãzivaloarea istoricã de autenticã anchetãrechizitoriu.)�Un ostaº, care face de gardã la etajul I, îlanunþã pe Petre ªtirbescu cã, în camera dealãturi a comandantului Miliþiei judeþene au fostaduºi de câteva clipe cei doi tirani � NicolaeCeauºescu ºi Elena Ceauºescu S-a repezit, într-un suflet, acolo, Nicolae Ceauºescu ºi ElenaCeauºescu erau în picioare, evident speriaþi, subsupravegherea sergenþilor majori din miliþieConstantin Paisie, Ion Enache ºi AndreiOsman. Au mai venit apoi locotenentul-colonelConþ ºi maiorul Mareº, din forþele armate. Celordoi dictatori li se face semn sã se aºeze pe fotoliu.Sunt percheziþionaþi. Surpriza, stupoarea chiar, lis-a întipãrit pe chip. «De ce?» � întreabã dictatorul.«Sã nu cumva sã aveþi obiecte dubioaseasupra dumneavoastrã» � limpezeºte situaþiamaiorul Mareº. «Nu avem aºa ceva» � rãspundedictatorul. În poºeta «savantei de largã reputaþiemondialã» sunt gãsite medicamente, evidentstrãine...Abia atunci � îmi spune interlocutorul �Nicolae Ceauºescu ºi Elena Ceauºescurealizeazã întregul adevãr: sunt arestaþi în numelepoporului român...Petre ªtirbescu îºi continuã cu însufleþirepovestirea. Dupã percheziþie, NicolaeCeauºescu ºi Elena Ceauºescu sunt duºi, subpazã, pentru mai multã siguranþã, în alt birou, alfostului Inspectorat al Ministerului de Interne. Aicia avut loc discuþia dintre Petre ªtirbescu ºi dic-tator.Dictatorul (cu glas nefiresc, simulând o«pãrinteascã» uimire): «De ce m-aþi adus aicicopii?»Petre ªtirbescu (cu hotãrâre, neimpresionatde falsa uimire a dictatorului, rãspunde derutant):«Pentru cele rele ºi cele bune fãcute».Dictatorul (încercând s-o ia pe ocolite): «Ceanume am fãcut?»Petre ªtirbescu (acuzator): «Aþi ordonat sãse tragã în demonstranþi, la Timiºoara, undeaþi omorât foarte mulþi copii, chiar ºi oamenicare nu au participat la demonstraþie.Nevinovaþi, deci! Acelaºi lucru l-aþi ordonat ºi

la Bucureºti unde se trage ºi în momentul defaþã»Dictatorul: (cu cinism): «Nu este adevãrat!»Petre ªtirbescu (netulburat): «Esteadevãrat. Pãcat cã televizorul este într-o altãcamerã. Aþi fi vãzut cu ochii dumneavoastrãce aþi fost în stare sã faceþi»Dictatorul (tot cu cinism): «Dacã securiºtiiau tras ºi-au fãcut datoria»Petre ªtirbescu (justiþiar): «Sunt comunistºi toþi cei care se aflã acum în sediu suntcomuniºti. ªi noi o sã ne facem datoria!»(Dictatorul tresare neplãcut surprins).Dictatorul (vehement): «Dacã eºti cuadevãrat comunist, eºti un trãdãtor!»...Petre ªtirbescu: «O sã vedem pânã laurmã cine este trãdãtorul!»(În birou se lasã o liniºte grea, ca o pâclã încare dictatorul vrea «parcã» sã se ascundã, sã-ºi piardã urma, sã nu mai vadã chipurile, privirilecare-l iscodesc ca un sfredel acid.)Dictatorul (oarecum zeflemitor): «Ce am maifãcut?»Petre ªtirbescu (acuzator): «Aþi lãsatpoporul fãrã mâncare ºi cãldurã mai mulþi ani.Pentru ce aþi fãcut acest lucru?»Dictatorul (tot cinic): «Este adevãrat. Amfost nevoit s-o fac.»Petre ªtirbescu: «De ce?»Dictatorul (ca ºi cum ar fi gãsit o scuzãdemnã de crezare, mai mult decât plauzibilã, dar,de fapt, este o fugã de... rãspundere): «Amcumpãrat petrol ºi gaze din U.R.S.S. Înschimbul acestora am convenit sã dau carneºi alte alimente. Din cauza ruºilor sunt înmomentul de faþã aici. (Dupã o clipã de revoltãmutã învineþindu-i chipul). Eu nu am fãcut nimicpentru þara asta ºi pentru Târgoviºte? V-amfãcut combinatul siderurgic, platformaindustrialã. Aici am fost arestat. ªi asta esterãsplata pe care mi-o acordaþi voi mie?»...Petre ªtirbescu: «V-am spus de la începutcã sunteþi aici pentru cele rele fãcute. Veþi dasocotealã în faþa poporului»Dictatorul (mecanic): «Ce-am mai fãcut?»Petre ªtirbescu: «Aþi ordonat demolareasatelor. Aþi luat pãmânturile oamenilor pânãîn spatele caselor. De ce aþi fãcut aceasta?»Dictatorul (se ridicã de pe fotoliu ºi ameninþãcu pumnul întins): «Ce sate am demolat?»... (Nu-ºipoate stãpânii nervii, tremurã, se învineþeºte,aproape þipã, uitã pentru moment situaþia în carese aflã): «ªi spune, mã, ce-am mai fãcut?»...Jos, în curtea inspectoratului aºteaptã unARO. Celor doi li se ordonã sã urce. La volan se

16

instaleazã colonelul de securitate Dinu. Petreªtirbescu, cu o bãnuialã, i se adreseazã: «Aveþigrijã ce faceþi cu ei. Dacã nu-i duceþi acolounde trebuie cu mine nu veþi avea nici un felde scãpare!». Îi rãspunde ferm maiorul Mareºdin forþele armate: «Dacã sunt eu aici, te rog sãai încredere!».Maºina porneºte. Dupã un sfert de orã seprimeºte confirmarea cã maºina a ajuns ladestinaþie: la o unitate militarã. Toatã lumea dininspectorat rãsuflã uºuratã. Petre ªtirbescu maiales.� (Indiferent de opiniile ulterioare ale domnuluiPetre ªtirbescu � echilibrate ºi lipsite de patimã�, ºi chiar de unele opinii apãrute ulterior faþã deNicolae Ceauºescu, autorul a înþeles sã nuopereze �cosmetizãri� ale acestui reportaj-interviu.Precizãrile dintre paranteze aparþin domnuluiPetre ªtirbescu, chiar dacã, poate, unele suntexagerate, datoritã stãrii de surescitare ºi de urãpublicã în care domnia-sa l-a �anchetat� peNicolae Ceauºescu. În momentul realizãriireportajului-interviu, numele unor participanþi dinMinisterul Apãrãrii Naþionale ºi din Ministerul deInterne la acþiunea de arestare a cupluluiCeauºescu, au fost protejate � s-a cerut acestlucru presei � prin omitere sau �acoperire� doarcu iniþiale, iar ale soþilor Ceauºescu, au fost, deasemenea, amintite cu iniþiale, la cererea expresã,în numele revoluþionarilor.)Ora 19.30. Comandantul GarnizoaneiTârgoviºte, colonelul Andrei Kemenici, ºicomandantul UM 01417 � unitate de apãrareantiaerianã �, raporteazã generalului VictorAthanasie Stãnculescu cã i-a reþinut pe Nicolaeºi Elena Ceauºescu în aceastã unitate, aduºiîntr-un ARO militar de colonelul Gheorghe Dinu,adjunct al Securitãþii dâmboviþene, ºi de maiorulde armatã Ion Mareº, conducãtor al echipajului-escortã.Pentru întãrirea pazei unitãþii, la cerereacolonelului Andrei Kemenici ºi a ConsiliuluiJudeþean al Frontului Salvãrii Naþionale sunt trimisela Târgoviºte de la Întreprinderea �Automecanica�din Moreni 12 TABU-uri cu revoluþionari ºi membriai Gãrzilor Patriotice.23 decembrie. Colonelul Emil-CornelPetrescu, la acea vreme cãpitan al ArmateiRomâne, numit comandant al unei grupe deapãrare a centrului municipiului, în interviul �ªi laTârgoviºte au rãmas nedezlegate uneleenigme din decembrie 1989�, publicat în ziarul�Dâmboviþa� din 22 decembrie 1997, tot înpremierã, a fãcut urmãtoarele mãrturisiri:�Mi s-a dat misiunea de a sigura apãrarea ºiordinea zonei cuprinsã între Muzeul de istorie �

fostul Tribunal Judeþean �, Casa-Atelier�Gheorghe Petraºcu�, sediul Romtelecom, CasaArmatei, piaþa �Doi brazi� ºi muzeele scriitorilordâmboviþeni ºi al tiparului ºi cãrþii vechi româneºti.O zonã de supraveghere militarã vastã.Din punct de vedere strategic, trebuia sãîmpiedicãm eventuale atacuri pe direcþiaC.J.F.S.N. ºi asupra Poºtei, de unde s-ar fi pututtransmite anumite mesaje, semnale, comenzi,creându-se o stare de confuzie, de panicã ori dederutã la nivelul decizional al noii puteri...În seara zilei de 22 decembrie 1989 am intratîn dispozitiv instalându-mi punctul de comandã înMuzeul de Istorie, luând imediat mãsurile deasigurare militarã. În jurul miezului nopþii eram cutrupa adunatã în faþa muzeului, în stradã, când,deodatã, s-a auzit o fâlfâire de palete chiardeasupra noastrã. Cum strada era puterniciluminatã n-am putut observa ce era în vãzduh.Cred ºi astãzi cã a fost vorba de un elicopter. Certeste cã, asupra noastrã, s-a executat foc demitralierã. Din fericire nimeni nu a fost rãnit, dargloanþele �muºcaserã� din ºosea. Am dat ordinde mascare.Dar asta nu a fost tot. Dupã ora 2.00, dinspreactualul rectorat al Universitãþii �Valahia� unde, peatunci, se afla o secþie a Bibliotecii Judeþene ºiun depozit al Apãrãrii Locale Antiaeriene, s-a trasdin balconul clãdirii asupra militarilor aflaþi înstradã, fiind grav rãnit soldatul Nimerenco. Amrecuperat cartuºele cu care s-a tras ºi, surprins,am constatat cã ele nu existau în dotarea ArmateiRomâne. Le-am pãstrat ºi, deci, afirmaþia o potproba. În balconul din care s-a tras n-amdescoperit decât cartuºele iar cine a tras pur ºisimplu s-a volatilizat. Cine a tras? Enigma pânãastãzi a rãmas nedezlegatã...Nu la mult timp dupã faptul enigmatic amintitºi dupã ce l-am trimis pe ostaºul rãnit la Spitaluljudeþean, într-un moment de liniºte am auzit cumcineva umbla prin podul Muzeului de istorie ºiîncerca sã forþeze uºile, dinspre interior, închise.Deja intrasem într-o anumitã stare de panicã.Dimineaþa m-am dus în pod, împreunã cudirectorul Muzeului judeþean, ºi am descoperiturmele specifice ghetelor de... paraºutiºti militari.Cine a fost? Ce a urmãrit? Nu ºtim.Un alt eveniment ciudat s-a petrecut înnoaptea de 23 spre 24 decembrie. De laC.J.F.S.N. am primit ordin sã interceptãm omaºinã dubã �TV�, care, dupã toatesemnalmentele, va trece prin zona mea deresponsabilitate, venind dinspre Pucioasa fiind,pare-se, încãrcatã cu armament. Putea intra înTârgoviºte ori pe podul �Mihai Bravu�, spre Calea

17

Domneascã, ori pe podul de la Teiº, cuposibilitatea de a se înscrie, apoi, fie pe aceeaºiCale Domneascã, fie pe str. Breziºeanu. Ampostat, deci, ostaºi pe ambele variante, iar eu,împreunã cu doi militari ºi cu profesorul Nãstase,de la Muzeul Judeþean, ne-am instalat la rãspântiade la Piaþa �Doi Brazi�. Spre ora 2.00 am fostanunþaþi cã o maºinã dubã a intrat pe str.Breziºeanu doar cu poziþiile aprinse. M-amdeplasat la Casa-Atelier �Gheorghe Petraºcu�. Amsomat, maºina a oprit � era, într-adevãr, un �TV�dubã �, ºoferul a coborât din cabinã, a justificatcã trebuie sã ajungã la Miliþia Judeþului, ceea cemi s-a pãrut curios, iar la controlul pe care amvrut sã-l facem a avut o oarecare opoziþie.Deschizând uºile am descoperit în maºinã lãzide muniþie clasicã. ªoferul, la presiunea noastrã,a declarat cã, de fapt, ducea muniþia la Securitate.Împreunã � conform ordinului primit � am mersla C.J.F.S.N. Acolo l-am predat colonelului Badea.Mai târziu, întâlnindu-mã cu ºoferul, acesta mi-amãrturisit cã avusese de îndeplinit o misiune, însãs-a ferit sã-mi spunã în ce a constat aceasta. Debunã seamã, încã o enigmã...�Elicoptere silenþioase � din care, deasemenea, s-a executat foc � au apãrut, în cursulnopþii de 22 spre 23 decembrie, ºi în suduloraºului, deasupra magazinului universal�Chindia�, iar din lunca Ialomiþei, de peste drum,a þâºnit o luminã puternicã, rotitoare, dispãrând înînaltul cerului, aºa dupã cum a declarat colonelulGheorghe Badea, comandantul GãrzilorPatriotice din judeþul Dâmboviþa.În aceeaºi zi, colonelul Andrei Kemenici estesomat sã predea unor trupe speciale cele �douãcolete� (Nicolae ºi Elena Ceauºescu), altmintericazarma va fi atacatã ºi aruncatã în aer. Dealtminteri, de dimineaþã, locotenent-colonelulGheorghe Badea, comandatul judeþean alGãrzilor Patriotice, a avut intenþia sã atace în forþãunitatea militarã unde erau arestaþi Nicolae ºiElena Ceauºescu.(N.B. Este de reþinut cã a fost semnalatã înTârgoviºte, în zona Catedralei Mitropolia ºi a Caseide Culturã a Sindicatelor, prezenþa unor autocaresovietice, iar cetãþeni vorbind limba rusã ºi stricatromâneºte sunt surprinºi în diferite locuri, încâteva puncte pe centura municipiului, în centruºi pe Calea Domneascã, executând foc de pistolmitralierã).24 decembrie. În redacþia �Dâmboviþeilibere� ºi în tipografie se pregãteºte febril a douaediþie specialã revoluþionarã a ziarului. Dar, în jur,deodatã, se declanºeazã puternice tiruri de armãautomatã. E un vuiet de iad.

George Coandã în cartea sa �O cetate, opatrie, o lume� descrie astfel ceea cetârgoviºtenii au numit �bãtãlia de la ziar�:��Ora 10.00. Se trage dinspre cãminul denefamiliºti � de care ne despart doar vreo cincizecide metri �, în redacþie ºi tipografie. Grupa de militari,�aliaþi� cu civili din gãrzile patriotice, ne apãrã deteroriºtii în combinezoane negre pe care-i zãrim,câteva clipe, fãcând salturi scurte spre pavilionulcomercial în construcþie (�circul foamei�, cum îispun târgoviºtenii), dupã care dispar în neant.Opt ore s-a tras în draci cu arme automate �locotenent-colonelul comandant al grupei mi-a datun tub de cartuº ca sã-l pãstrez drept amintire �,un tanc ºi douã transportoare blindate au atacatîn forþã, revoluþionarii care ocupaserã redacþia aurupt-o la fugã ºi, spre searã, dupã ce într-o macaraau fost împuºcaþi un terorist � ºi ãsta a dispãrutfãrã urmã � ºi un cetãþean, care urcase sã-lcoboare de acolo, �rãzboiul de cartier� a luat sfârºitºi noi am scos ziarul.�Iatã numele temerarilor apãrãtori ai redacþieiºi tipografiei: locotenent-colonel inginerGheorghe Bobeicã, comandantul grupei,locotenent inginer ªtefan Filip, sergent majorVasile Florea, caporal Constantin Radu (ziuade naºtere ºi-a sãrbãtorit-o la datorie), MarcelMunteanu, Cristian Constantin, soldaþi, SorinBanu, Dorin Angheloiu, Viorel Ignat,Constantin Petre, Nicolae Dobrescu, NicolaeNegre, Gheorghe Stanciu, din personalulmuncitor civil, ªtefan Tinca, Dragoº Soceanu,Constantin Ivan, ªerban Ene, Viorel Anghel,maiºtrii militari.În interviul �Aici s-a hotãrât soarta revoluþieiromâne�, publicat în cotidianul �Dâmboviþa� în22 decembrie 1992, au fost fãcute, pentru primaoarã, urmãtoarele dezvãluiri (cel care a depusmãrturisirile-document este colonelul Ion Mareº,atunci maior):�Exact, în 24 decembrie, spre orele 17.00,cineva, telefonic, ne-a alertat cã trenul personalspre Ploieºti, care era pe punctul de a pleca dinGara de Sud, va fi atacat. Aºa cã m-am deplasatcu un tanc într-acolo. Trenul n-a fost atacat.Prezenþa, însã, a unui mare numãr de oamenipe podul rutier ce traverseazã reþeaua de caleferatã, mi-a creat convingerea cã ceva sepetrece într-adevãr acolo. La faþa locului, în zonapieþii ºi a redacþiei, se aflau, deja, un alt tanc, unA.B.I. ºi un T.A.B. M-am îndreptat spre cãminulde nefamiliºti, pãrãsit atunci, unde, la etajul III, amvãzut foc la gura þevii. Am luat hotãrârea sãînconjurãm acel bloc cu douã tancuri, eudeplasându-mã prin pasajul subteran cu intenþia

18

de a bloca retragerea teroriºtilor. Am revenit lasuprafaþã fãrã nici un incident. Am concentrat toatecele patru mijloace de luptã spre locul de unde amvãzut cã se trage, am somat prin megafonul A.B.I.-ului sã se predea ºi am deschis focul cuarmamentul automat. Ni se striga din mulþumeacare se strânsese: «Cu tunul! Cu tunul!»...Îmi amintesc cã pe 25 decembrie ºeful de lotºi un muncitor de la ºantierul complexuluiagroalimentar s-au prezentat la unitatea noastrãaducându-ne o pereche de pantofi ºi un încãrcãtorrotund de pistol mitralierã � inexistent în dotareaArmatei Române � gãsite acolo. Tipul deîncãrcãtor descoperit putea fi întâlnit doar îndotarea fostei armate sovietice.�Un medic din Târgoviºte a mãrturisit într-odeclaraþie cu referire la data de 24 decembrie:�Pe întreg parcursul zilei cred cã mi-au trecutprin mânã zece rãniþi cu diferite leziuni provocateprin împuºcare. Dintre aceºtia, cinci mi-au atrasatenþia prin aspectul fizic ºi prin gravitatea rãnilor.Aceºtia erau tunºi scurt, aveau un facies rotund,tip mulatric-palid, buze groase, ochi rotunzi, nu-ºietalau durerea ºi nu vorbeau.�25 decembrie. Prima zi a Crãciunului. Circulãzvonul, încã din zori, printre militari ºi civili, cã Flotaa VI-a a Statelor Unite ale Americii din Mediteranaa înãlþat în aer 600 de elicoptere care se îndreaptãspre Târgoviºte cu misiunea de a lansa un desantîn zona staþiei PECO de la Rãzvad, þinta fiindcazarma unde sunt reþinuþi soþii Nicolae ºi ElenaCeauºescu. În acea cazarmã aceºtia sunt judecaþide cãtre un tribunal excepþional format ad hoc degeneralul Victor Athanasie Stãnculescu; colonelmagistrat Gicã Popa, preºedintele completului,colonelul magistrat Ioan Nistor; acuzator: maiorulprocuror Dan Voinea; avocaþi ai apãrãrii din oficiu:Constantin Lucescu ºi Nicolae Teodorescu. Defaþã la proces au fost Victor AthanasieStãculescu, Gelu Voican Voiculescu ºi VirgilMãgureanu. Condamnaþi la pedeapsa capitalã,Nicolae ºi Elena Ceauºescu sunt executaþi prinîmpuºcare în aceeaºi zi în curtea interioarã acazãrmii UM 01417 de un comando comandat decãpitanul Ionel Boeru, de la baza militarã aerianãde la Boteni. Înainte de pronunþarea sentinþei decondamnare la moarte, Nicolae Ceauºescu arecitat ultima strofã din �Deºteaptã-te române�, imncare, în acele clipe era cântat de revoltaþi înCapitalã. Iar înainte ca plutonul de execuþie sãdeschidã focul a strigat �Trãiascã RepublicaSocialistã România liberã ºi independentã�. VictorAthanasie Stãnculescu, pentru a-i impresiona ºimotiva pe paraºutiºtii din comando, le spune cãsoþii Ceauºescu au depus în strãinãtate fabuloasa

sumã de 200 milioane de dolari.Într-o addenda la interviul �Ceauºescu a muritdupã legile lui�, publicat în ziarul �Dâmboviþa�,numãrul din 22 decembrie 1995, AndreiKemenici, ridicat între timp al gradul de general debrigadã, a fãcut, în premierã, aceastã deconspirare:�Cerându-mi ba sã-l duc la I.M.G., ba la Malu-cu-Flori, mi-a atras atenþia cã nu soarta lui este înjoc, ci a României. Mi-a spus cã s-au fãcut niºtejocuri la nivelul marilor puteri, cã þara este în pericolsã disparã de pe harta Europei, cã sovieticii nevor lãsa fãrã Moldova, cã ungurii, ajutaþi de Occi-dent, ne vor lua Transilvania, cã din România nuva mai rãmâne decât Muntenia ºi cã va urma unadevãrat haos�.Din interviul publicat în �Dâmboviþa� din 22decembrie 1992, mai aflãm:�Dar un rãzboi... radioelectronic tot a fost. ªine-a dat multe dureri de cap, fãcându-ne sãtragem în... fantome. Vizualizam lumini deelicopter în noapte, care piereau nu se ºtie unde,[...] pe ecranele noastre radar au apãrutnenumãrate þinte, care executau un atac asupraunitãþilor. Aceste atacuri erau dublate de semnaleradio. Ni se transmiteau fel de fel de mesaje. Darnu prea ºtiam cine este pe fir. Chiar am fostameninþaþi, «pe scurtul» comandantuluigarnizoanei, instalat în 17 decembrie, cã unitãþileunde se aflau Ceuaºeºtii vor fi spulberate. Chiaraºa s-a spus: spulberate. Numai o datã, cinevacunoscut, generalul Rus, comandantul AviaþieiMilitare, ne-a comunicat cã tot ce zboarã esteinamic. Astfel a început calvarul unor unitãþi dinTârgoviºte ale Armatei Române.Aºadar, pe radar, noaptea apãreau, repetat,câte 5-10 þinte. O datã au apãrut deasupracomandantului. Se regla tirul tunurilor antiaerieneºi comandam: «Foc!». De fapt, toatã lumeatrãgea. A doua zi sã fii vãzut curtea cazãrmii!Cãlcai pe un «covor» de tuburi de cartuºe trase.Într-o noapte i-am scos pe Ceauºeºti ºi i-am þinutîntr-un T.A.B. pe lângã combinatul de oþeluri,încercând, în acest fel, sã evitãm un posibil asaltal teroriºtilor asupra unitãþilor.Sã revenim la þinte. Se autodistrugeau înexplozii spectaculoase, vizibile cu ochiul liber.Erau probabil... baloane. Veneau dinspre sud. Afost, asta e sigur, o diversiune radioelectronicãcu þinte false, premeditat dirijate spre noi.�În Târgoviºte, între 23-25 decembrie au cãzutrãpuºi de gloanþe � trase de nu se ºtie de cine niciacum � 100 de militari ºi civili. (În ianuarie 1995,municipiul Târgoviºte este declarat, prin DecretPrezidenþial, semnat de Emil Constantinescu,�Oraº Martir� al revoluþiei române).

19

La un sfert de secol de la RevoluþiaRomânã: Ridicã-te, Gheorghe!

Ridicã-te, Ioane!(Revoluþia din mesteacãn ºi stolul de vrãbiuþe)

eºi vremea eitrecuse demult, toamna

se încãpãþâna sãplece, iarna încã maiodihnea în sãlaºulrece al norilor, astfel

cã, aceastã incertitudine a anotimpurilor, lãsa întreele o pajiºte plãcutã de primãvarã, aproapeinexplicabilã, pentru cã decembrie trecuse dejumãtate ºi ºcolile dãduserã ºcolarilor mult-aºteptata vacanþã de iarnã. Oare ce prevesteaaceastã stare?Era dimineaþa zilei de 17 sau 18 decembrie1989, la Casa Pionierilor din Târgoviºte, azi PalatulCopiilor, o instituþie de învãþãmânt de la care se fãceaplecarea comandanþilor instructori de pionieri, adicãa directorilor educativi, cu o parte dintre activelepioniereºti din ºcoli cãtre tabãra de la Dobreºti-Moroieni, pentru pregãtire, în vederea perfecþionãriiactivitãþii organizaþiilor de pionieri din judeþ.

�Salut-salut�, �Sãrut-mâna�, �Sã trãiþi�, �Sã trãiþi�ºi poate alte forme de salut, cãci nici �Salut voiosde pionier!� încã nu se topise de adevãratelea pânãla acel moment, rãsunau sub coroanele arborilorde la Casa Pionierilor, pe când soarele începusesã-ºi treacã degetele lui de raze prin bunã-dimineaþaacelei zile de vacanþã de decembrie.

Ici-acolo, grupuri restrânse de elevi, pãrinþi ºicadre trãiau frumos ºi emoþionant clipa dedinaintea îmbarcãrii în autocare ºi a plecãrii cãtretabãra �Cãprioara�. Maxim o orã, o orã jumãtatene mai despãrþea de prispa dâmboviþeanã aMunþilor Bucegi, timp în care se lansau veºtiacoperite de diplomaþia fiecãruia dintre aceia care,din diferite surse aflaserã cã, la Timiºoara, �cete

Profesor CONSTANTIN VOICUPublicist-comentator

de revoluþionari de o formaþie dubioasã�începuserã sã se miºte într-un mod nepermis deregulile cetãþeneºti normale, punând în încurcãturãorganele de partid ºi de stat de la acea vreme.Dupã Congresul al XIV-lea al P.C.R. din noiembrie1989, ascultând programele de radio de la EuropaLiberã sau Vocea Americii, seara mai ales, într-ocamerã a apartamentului meu care mi se pãreamai retrasã de urechile vecinilor de bloc, l-am auzitpe Silviu Brucan, nume nou la acea vreme pentrumine, sau pe Dan Deºliu pe care-l ºtiam din cãrþilepe care le aveam în biblioteca personalã,aruncând pe piaþa mondialã fel de fel de idei ºi deanalize ale sistemului comunist, intrat în �crizãpoliticã de sistem�, ºi cã Preºedintele României,Nicolae Ceauºescu, se încãpãþâna sãpãrãseascã sistemul ºi cârma. De data aceasta,ultimele informaþii nu le mai aveam. Ciuleam ºieu urechile, când într-o parte, când în alta, sã afluce se întâmpla, cu adevãrat, în þarã ºi la Timiºoara,ºi care era poziþia oficialã sau mai puþin oficialã ademnitarilor comuniºti.

O voce chiar ºi-a dat cu pãrerea cã s-ar puteaanula activitatea noastrã pe linie de pionieri de latabãra �Cãprioara�. Dar cine putea sã aprobeaceastã pãrere, când partidul era în toate, chiarºi în problemele de pregãtire teoreticã ºi politicã anoilor generaþii care urmau sã intre peste câþivaani în rândurile UTC-ului? ªi ce putea însemnasã împãrtãºeºti astfel de propuneri? Pânã laurmã, copiii erau copii, cei de faþã urmãrind a fipregãtiþi pentru autoconducere, fapt ce pãrea sãtransparã mugurii democraþiei ºi ai libertãþii de ideiîn cadrul organizaþiilor �ªoimii Patriei� sau �depionieri�, dar în linia partidului ºi a ideilor novatoareale �celor mai iubiþi�. Cine gândea atunci cã �cei

20

mai iubiþi� deveneau �cei mai huliþi, cei mai hãituiþiºi cei mai împuºcaþi?�

Într-un mesteacãn, un stol de vrãbiuþe sejucau vesele, parcã-ºi topeau aripioarele lortremurãtoare într-o logodire sfântã cu primele razeale acelei dimineþi de decembrie, coborâte parcãdin ochii mãnãstirii care adãposteau capulvoievodului viteaz ºi cu trupul legãnat de brazdelestrãmoºeºti. Ninse cu sânge ºi dragostejertfelnicã de un meºter Manole ori de-o Anãprinsã între cãrãmizile iubirii veºnice, strunele-mivibrau cuvintele în expresii care, ca ºi vrãbiuþele,nu credeam cã timpul le va cerne din starea lorde binecuvântare într-una de înfiorare ºi groazã,la ce aveam sã aflu ºi sã trãiesc în lunile careurmau când, dupã câteva zile, aveam sã-l aud peacelaºi Silviu Brucan, despre nãzdrãvãniilesinistre ale revoluþiei, cum cã ºaizeci de mii demorþi zac pe scena revoluþionarã a þãrii.

�Cum, atâta rãu a fãcut Nicolae Ceauºescuacestei þãri, condamnându-ne la o baie popularãde sânge, în aceste vremuri în care Europa ºilumea începea sã se miºte?� îmi ziceam în minte,neînþelegând cum aºa, dintr-odatã, focul nu maiardea mocnit, cineva aruncând paie pe foc ca sãasiste la un spectacol fãrã de margini, regizoriiîndemnând populaþia sã punã mâna pe arme(care arme, de unde arme?) sã apere televiziuneaºi bruma de libertate, pentru cã �dictatorii au fugit�.

Atâta veselie s-a descãrcat în curtea tabereide la Cãprioara, de parcã jocul vrãbiuþelor semutase în jocurile �generaþiei de aur� pe carecomunismul le construise în anii lui de glorie.

Dupã consumarea unor probleme organiza-torice, totul a intrat în normalul unei vieþi decomunitate ºcolarã. Nimic nu prevestea miºcãrilede stradã ce urmau sã inunde întreaga þarã, urmãritecu sârg ºi interes de serviciile de spionaj strãine careafluiserã în România în scopuri turistice.

Nopþile treceau liniºtite, somnul copiilor învãluitde cãldura odihnitoare ale tãciunilor aprinºi în vatrasobelor, de parcã flãcãrile vorbeau între ele cumcã, în câteva zile, tinerii, cu mâinile curate, ºi cu�Tatãl nostru� pe buze, cu flori în mâini ºi culumânãri aprinse, ieºeau, cu piepturile goale, sãînfrunte duºmanul nevãzut ºi sã împingã revoluþiaînainte, ca pãsãrile care împing semnele ceruluicu aripile lor, purtându-ºi destinul, unii cãtre soare,alþii cãtre stele, absorbiþi de tricolorul cãruia i sedeschisese o poartã cãtre zorii altei ere, în chiarinima lui simbolicã. Prin acea fereastrã evadau

generaþii ºi visuri cãtre alte dimensiuni, ale uneisocietãþi mai bune, care sã reaºeze energiilecreatoare într-un mãnunchi de redeºteptarenaþionalã.

Venise ºi ziua, ºi ceasul se apropia cu paºirepezi cãtre starea naþiunii. Ne pregãteam sãintrãm în sala de studiu ºi de dezbateri. Dar n-ammai apucat. Vrãbiuþele din fiecare copil ciripeau cucântecul lor necuminte în lanurile de iarbã seceratãpe scrumul unor vremuri ce urmau a se termina însunete de tobã ºi trompetã. �Adunarea!�. Dar�adunarea� nu se mai realiza. �Adunarea!�. Dar�adunarea� nu se mai auzea. Adunarea! Dar�adunarea� se risipea prin curtea taberei de la�Cãprioara�. Începea revoluþia. Bucurie mare. �Acãzut dictatorul!� �Care dictator, domnulePreºedinte?� �Nu ºtiþi care?� �Nu! L-a prins cineva,l-a dus la�?� Vãzând cã nu înþeleg, preocupat fiindde supravegherea �activului copilãresc� de afarã,îmi ºopteºte cã �Ceauºescu a plecat!� �Dar cumsã plece, cã el era doar �comandantul suprem alforþelor armate�� �Care armate? Nici ele nu maiºtiu ce sã facã, pentru cã, la Timiºoara, pastorulTökes încerca o împãcare cu Dumnezeu, pe cândalþii spãrgeau vitrinele magazinelor ca sã seaprovizioneze direct ºi gratis din munca claseimuncitoare care acum, mãrºãluieºte strigândlozinci�. �Dar nu s-au spart lozincile?� �Da, cu armede foc�. �Doamne, fereºte!� �De ce?� �Sã se ridicepopulaþia! Repede, la televizor!�

Dar ce sã vezi? Singurul televizor caremergea era acela din camera administratorului.Doar sonorul mai rãmãsese de el. Imaginea sedusese de mult. Ecranul era negru, negru de tot.O beznã sonorã anunþa cã dictatorul pãrãsisenava comunismului. Vorbea Mircea Dinescu,poetul care se fãcuse capitalist încã din vremeacomunismului, devenind �Proprietarul de poduri�.Ce carte admirabilã din timpul tinereþii melepoetice! Deodatã, uºa se deschide, intrã fiul meu,Rãzvan, îl opreºte câteva clipe de ascultare, dupãcare, în gura mare, mã întreabã: �Tatã, e VoceaAmericii?� Toþi am rãmas muþi. Rãzvan al meurestabilise liniºtea ºi încetase orice comentariu.�Nu, tatã, e Vocea României!�. �Atunci, hai tatã,acasã, cã televizorul nostru e mai bun ca acesta!�L-am strâns în braþe ºi mi l-am aºezat pegenunchi. Era încã mic. Avea doar 9 ani ºi cucravata de pionier la gât. �Tatã, îþi dau cravata?��De ce?� �S-o pui tu la gât. Eu vreau una nouã, cavocea României, ºi cu tricolorul mai aprins! Cred

21

cã, la ºcoalã, tovarãºa învãþãtoare o sã neschimbe cravata cu una liberã ºi fluturând în vântca drapelul unitãþii�. �Te rog, înceteazã! Vreau sãfiu atent la cei ce vorbesc la televizor. Rãmâi ºi tusau te duci sã te joci?� �Mã duc sã mã joc�.Vrãbiuþa din el �cirip-cirip� de câteva ori ºi zburãpe o spiralã a coloanei. Istoria avea sã se repete:�Jos, Ceauºescu!� Doar �Jos, Ceauºescu!�pentru cã ceilalþi de sub el aveau sã se instalezeîn structurile puterii salvatoare � Frontul SalvãriiNaþionale. Se fãceau ºi se desfãceau jocuri.Patrioþii, dacã n-ar fi fost ei, þara era ori ruptã oriocupatã. Patrioþii erau adevãraþii frontiºti ai salvãriinaþionale. Ei aveau sã sfârºeascã cei dintâi, ceicare au priceput ce ni se punea la cale. Memorialor este omagiatã doar la aniversãrile Revoluþieidin Decembrie, prea puþin faþã de adevãrata lorvaloare din jocurile istorice ale momentului.

În tabãrã, activitãþile de instruire pioniereascãîncetaserã. Programul era de voie, activitãþi rec-reative. Nici cadrele didactice nu comentau preamult evenimentele. Nimeni nu ºtia ce avea sãurmeze. Zvonurile cã apa urma sã fie otrãvitã ºicopiii puºi în pericol ne-a creat o stare de panicã.Directorul Administraþiei Taberelor ªcolare, prof.Cornel Popa, ne-a calmat ºi ne-a asigurat cãsursele de apã din munte sunt puse sub pazã.Ne-a anunþat cã a doua zi, pe la ora 10,00, vaveni cu autocarele ºi cu maºina miliþiei sã nescoatã din tabãrã. Urma sã fim pregãtiþi.

Unitãþile ºcolare, directorii lor ºi pãrinþiifuseserã anunþaþi de Inspectoratul ªcolarJudeþean.

Ne-am îmbarcat în autocare. Drumul spreTârgoviºte a fost plin de emoþii. Grupuri de cetãþenicu steaguri în mâini se deplasau pe strãzileoraºelor Fieni ºi Pucioasa. Miliþia crea drum liberautocarelor. Maºinile, pentru identificare, purtaupe parbrizele din faþã cartoanele scrise cu negru�Tabãra pentru elevi ºi ºcolari «CãprioaraMoroieni»�. Era un element de siguranþã pentru aajunge la destinaþie.

Târgoviºtea ne aºtepta, revoluþia era în toi ºiºtirile curgeau anapoda pe programele naþionalede televiziune ºi radio. Revoluþia nu ierta pe nimeni.Se cereau victime pentru motivarea acþiunilorconduse de emanaþii evenimentelor. Bine cã n-aureuºit atâtea victime câte aveau programate.

Seara de 22 decembrie am petrecut-o acasã,la Târgoviºte, cu fiul meu Rãzvan, dupã cetrecusem sã vãd revoluþionarii din Piaþa Palatului.

Noaptea s-a tras în oraº. Zgomoteleînfiorãtoare îþi dãdeau impresia cã cei care tragsunt alãturi de tine, în dormitorul celãlalt. Rafalelemitralierelor îþi strecurau în suflet pulberi de foc.

Simþeai cã nici în casã nu aveai siguranþã.deºi cartierul în care locuiam se afla la o distanþãavantajoasã faþã de Primãrie ºi de centrul civic aloraºului. În jurul orei 22.00, mã aºez cu bãiatulmeu pe holul din interiorul apartamentului, înpoziþia culcat, pentru a nu fi loviþi de vreun glonterãzleþ care ar fi avut traiectoria chiar pe geamurilecasei noastre. Panicat, Rãzvan a rãbufnit: �Tatã,dacã murim?� Ca sã-l îmbãrbãtez, i-am rãspunscã nu vom pãþi nimic, dar nici exclus nu este. Pedeasupra, suntem �bãrbaþi�! Dupã ce bubuiturileau încetat, o perioadã ne-am uitat la televizor, apoiam adormit.

Oraºul rãsuna de viforniþa revoluþiei. Toatã þaraera în picioare. Serviciile strãine reuºiserãoperaþiunea. Alarmele false circulau de la o tobãla alta. Lunetiºtii þinteau în draci, acolo unde li sepãrea cã reacþiile sociale creºteau în matcã ºidãdeau pe dinafarã. Teroriºtii! Ce teroriºti?Comédie: ai lor, nu ai noºtri! Lumea, incitatã,dãdea nãvalã pe câte unul �de-al nostru� care lise pãrea mai dubios ºi �dã-i ºi umflã-l�, de-isãreau, bietului, dinþii din gurã ºi sângele pe nas.Apoi era adus ºi la televizor, sã-l vadã þara, mâniaproletarã sã creascã ºi mai mult.

Din când în când, telefoanele sunau de la minela scriitorul George Coandã, de la �Dâmboviþaliberã� (schimb de impresii, alte opinii fulgerante),apoi cãtre Bucureºti, cu soþia mea, Mimi, carerãmãsese captivã într-un apartament din zona�Basarab�, la veriºoara ei primarã, medicstomatolog la Fieni, navetistã, Mariana, fiicaunchiului Stan ºi a mãtuºei Mãrioara. Plecase laBucureºti, la cursurile de perfecþionare aprofesorilor de biologie-chimie, dar n-a mai reuºitsã se întoarcã, pentru cã scânteile revoluþieiîncepuserã sã se ridice sus, cât mai sus, de parcãun curcubeu enorm le înghiþea pe toate ºi când learunca pe pãmânt se fãceau þãndãri, focul sestingea, dar când se reaprindea ºi mai tare pocneaîn universul groazei.

Pe 23 decembrie, dupã-amiazã, am plecatcu bãiatul la Ghergani, în vacanþã, la bunica Aurica,unde avea sã rãmânã pânã la începutultrimestrului al doilea, în ianuarie, dupã revoluþie ºidupã sãrbãtori. Legãtura feroviarã cu Bucureºtitrebuia fãcutã la Titu, cu personalul care venea

22

de la Craiova. În garã la Titu, un �neica-nimeni�reuºise sã convingã pe toþi cei care aºteptamtrenul, ori la Târgoviºte, ori la Gãeºti, ori spreBucureºti, cã la Sibiu sunt cinci mii de morþi, secalcã pe cadavre, pentru cã Nicuºor, fiul luiCeauºescu, comandase o baie de sângeîmpotriva revoluþionarilor, în calitatea lui de prim-secretar al Comitetului Judeþean de Partid. �Cumtovarãºe, chiar cinci mii? întrebai eu. De undeºtiþi?� �Cum de unde ºtiu? Chiar de la Sibiu vin!Sângele curge gârlã în centrul Sibiului�. �Hai, numã-nnebuniþi!�. M-am speriat enorm. M-amînchinat, l-am rugat pe Dumnezeu în gând, sãmã ajute sã ajung cu bãiatul la soacra ºi lacumnata mea, sora soþiei mele, la Mavrodin,teferi. Intrase groaza în mine. Dacã ne împuºcãºi pe noi cineva, nevinovaþi?! Începusem sã re-gret cã am plecat pe drum. Mai bine rãmâneamacasã, la Târgoviºte, ºi eram sigur de viaþa meaºi a bãiatului.

Pe 24 decembrie 1989, începând cu ora 9.30,mã aflam la sediul ziarului �Dâmboviþa liberã�, învizitã la scriitorul George Coandã. Aveam sã aflude la el ºi de la ceilalþi din redacþie cã GeorgeCoandã a avut curajul �sã-ntoarcã ziarul�. Era unrisc asumat. Ce se-ntâmpla dacã lucrurile se-ntorceau? Era imposibil. Ce nu ºtiam noi, ºtiaualþii. Ne-o copsese în cancelariile strãine. Dupãcâþiva ani mi-am dat seama cã revoluþia ne-ofurase cei mai iuþi de mânã. Ceauºeºtii aveausã sfârºeascã tragic în bãtrâna mea de Târgoviºte.La �circul foamei� încã se mai trãgea. ªi mai tarese trãgea în ziua de Crãciun. La telejurnalul desearã al zilei naºterii Mântuitorului nostru IisusHristos, aveam sã aflu cã soþii Ceauºescu aufost executaþi. Clipe de coºmar. Începuse sã secânte �Deºteaptã-te, române!� care avea sãdevinã Imnul Naþional al României. ªi dupã 25 deani mi-e groazã de ceea ce s-a întâmplat atunci.

Acum, cei mai mulþi dintre noi suntem liberi ºifericiþi cã sirena de la UPET nu mai adunãmuncitorii. Nici SARO, nici ROMLUX, niciCombinatul de Oþeluri Speciale, nici, nici, nici...N-a mai rãmas nimic în picioare. �Noile ruinuri aleTârgoviºtei� ar fi fost poezia pe care ar fi scris-oVasile Cârlova, dacã nu, între timp, s-a ºi nãscutaltcineva s-o scrie.Unii dintre cercetãtorii fenomenului românescspun cã ne batem noi cu pumnii în piept cã amfost în stare sã facem o revoluþie când, de fapt, afost o ordinarã loviturã de stat, ca în Irak sau

Panama. Ce cãutau trupele sovietice la graniþanoastrã de est, în 22 decembrie 1989, gatapregãtite sã intre în þarã? ªi de ce zburdauserviciile strãine pe teritoriul României, în timpulrevoltei populare, dupã care li s-au deschisgraniþele ca sã pãrãseascã teritoriul þãrii noastrecât mai iute? Pe ce s-au dus cele 100 de miliardede euro, datoria publicã pânã acum, bani pe caretrebuie sã-i plãteascã generaþiile viitoare? Cu cevor fi de vinã copiii, nepoþii ºi strãnepoþii cã i-amîndatorat pentru greºelile noastre? De ce ne-amdistrus economia? Cum este posibil ca din cincisute de parlamentari o sutã sã fie penali? Zeci depreºedinþi de consilii judeþene cad în cãtuºeprecum fluturii în plasã. Alþii ca ei se pregãtesc depuºcãrie.

Dupã 25 de ani, cineva mai încearcã sãrepare Podul de flori de peste Prut, care s-a rupt�.

Discrepanþa dintre o mânã de îmbogãþiþi airevoluþiei ºi sãrãciþii oraºelor ºi satelor româneºtide pe întreg teritoriul þãrii a crescut ca o prãpastiegreu de trecut ºi de urcat.

Atâþia ani justiþia a acþionat doar la comandãpoliticã. Bogãþiile þãrii se scurg în bãnci strãine.Jocul imperiilor încã n-a murit, iar noi ne-amrestructurat armata pânã când am condus-o lamuzeu sau în filele unor reviste de istorienaþionalã.

Limba românã a triumfat la Chiºinãu, dar ezdrobitã de transnistrenii moscoviþi. Moldovenii auinvadat spaþiul românesc al patriei-mame încãutarea identitãþii ºi-al mijloacelor de trai. Copiiirezultaþi dintre românii de dincolo ºi de dincoacede Prut , probabil cã vor duce ºi-n viitor luptepentru Marea Unire.România, dupã 25 de ani, a devenit þara tuturorrelelor posibilitãþi: droguri, pervertire moralã, traficde carne vie, sexualitate exacerbatã, foarte mulþiasistaþi social, pensionari fãrã numãr ºi fãrãvârstã, specialiºti fãrã carte ºi fãrã experienþã,copii abandonaþi, crime, omucideri, pruncucideri,adevãrate pete pe obrazul unei þãri decãzute, darmai ales lipsa locurilor de muncã. Azi se trãieºtemai mult din ºmecherii.

Trei milioane de români deja au pãrãsit spaþiulnatal în cãutarea mijloacelor de trai, deºi dorul deþarã îi arde ºi-i usucã în fiecare zi.ªi cu toate acestea, þara se schimbã ºi-n bine.Câteva reforme sunt de rãsunet, speranþa cãRomânia îºi va gãsi normalitatea, dar asta necostã ºi timp ºi bani.

23

România îºi aºteaptã fii acasã. Dar cum?Ea � româncã þigancã frumoasã, el � român

þigan ºi frumos. Dupã ani de muncã, s-au hotãrâtsã se întoarcã acasã. Gheorghe al lor fuseseºcolarizat în Spania, cu limba de predare spaniolã,deºi ºtia limba românã cum Mãnãstirea Dealu ºtiape dinafarã Capul lui Mihai Viteazul, duhulnaþional unitar al marelui voievod. A alergat cubraþele întinse cãtre þarã, dar þara lui l-a primit cuostilitate.

Ajuns la Târgoviºte, Gheorghe al nostru s-aînchinat în faþa Curþii Domneºti, la spiritulvoievozilor români, apoi s-a înscris în clasa a VI-ala o ºcoalã ce de curând împlinise un numãr im-portant de ani. Nu era chiar atât de bãtrânã încâtsã nu-ºi mai înþeleagã ºcolarii. ªi, cu cât o ºcoalãe mai bãtrânã, cu atât metoda ei de predare emai înþeleaptã. La sfârºitul clasei a VI-a, Gheorghea rãmas repetent. Târgoviºtea nu l-a mairecunoscut, deºi aici se nãscuse ºi aici crescuseîn primii lui ani de viaþã. Cu mare dor venise deaiurea ºi cu mare dragoste poposise aici, peþinuturile natale.

Câtã durere avea sã trãiascã acasã, alãturide pãrinþi, de bunici, de vecini ºi strãmoºi.Profesorii pe care-i gãsise la ºcoalã nu mai eraudascãlii de altãdatã. Oare strãinii se mutaserã înþara lui?

Spania devenise þara lui maternã? Iar acumîn ce þarã se afla? De ce nu ajunsese încã acasã?De ce românii nu mai erau români? Lacrimile îicurgeau pe obraz. De pe obraz picurau în undeleIalomiþei, sã i le ducã la vale. Cãci poate, la vale,era adevãrata lui Târgoviºte. Dar Gheorghe arãmas tot în clasa a VI-a. La aceeaºi ºcoalãstrãveche. Stã singur acasã ºi plânge, cãci singurse simte ºi la ºcoalã. Pe facebook colaboreazãcu foºtii lui colegi ºi prieteni de clasã din Spania.Limba spaniolã n-o va uita niciodatã.

Viseazã la clipa când se va întoarce printre ailui, într-o þarã strãinã. Cãci þara de baºtinã a rãmasdeparte; departe ºi de români, ºi de þigani! �ªi dacãva rãmâne din nou repetent, ce se va face? Câteclase de-a ºasea va strânge în ghiozdan? ªi cumse face cã dintr-un român normal, ajuns pe altecoordonate geografice, sã devinã, în Târgoviºte,un �spaniol� batjocorit de români?�Mama lui, o româncã frumoasã, cu un discurscotidian cursiv, strãbate în limba românã strãzilecopilãriei sale, strãzile voievozilor de la CurteaDomneascã. O singurã limbã cunoaºte mai bine,

cea de acasã, cãci limba romani a pierdut-o demult. De fapt nu ea, bunicii sãi. Cu atât mai multGheorghe al ei. �Oare de aceea l-o fi lãsatrepetent? Aceasta sã fie cauza?� se întreabã, deuna singurã, pe stradã, venind sã vorbeascãdespre bãiatul ei cu diriginta clasei.

� Domnule Profesor, vã rog, luaþi-mi bãiatulla consiliere, la sprijin de învãþãturã, sã nu mairãmânã ºi anul acesta...

ªi lacrimile îi îneacã plânsul discret. Alãturide ea se aflã mama ei, la fel de frumoasã, ca oþigancã româncã veritabilã. Poate cã ºi ea veniseacasã, tot din Spania. Era puþin mai bãtrânã ºi cumult mai tãcutã. Greutãþile vieþii poate îi stinseserãglasul, rugãminþile ºi rugãciunea vârstei. Mãmãsura cu privirea, de sus pânã jos, ca un fel demulþumire. Cumva era convinsã cã gãsise în mineun sprijin pentru nepoþelul sãu? Luminile dimineþiide octombrie îi jucau pe tâmplele timide flori decireº ce aduceau ca niºte fulgi albi de zãpadã.Clopoþelul de pauzã încã nu sunase. Ceasul dinperete aºtepta clipa cea potrivitã pentru astfel demoment.

Afarã începuse caravana electoralã. Furtunade mesaje nãvãli pe culoarul din faþa ºcolii.Peste câteva zile avea sã vinã duminicaalegerilor unui nou preºedinte de þarã. Sunt 25de ani de la Revoluþia din Decembrie 1989. ªice rãspuns sã le dau eu celor douã femeiajunse, din întâmplare, la uºa cabinetului meude educaþie specialã? Nu cumva îndemnul�Ridicã-te, Gheorghe! Ridicã-te, Ioane!�?

Iar dacã nu vã ridicaþi, rugaþi-vã pentru sufletulcelor cãzuþi în Decembrie 1989, sã-i aºezeDumnezeu alãturi de sfinþii lui cunoscuþi ºinecunoscuþi, sã li se asigure odihna veºnicã încalitatea lor veritabilã de eroi, cu toþi eroii neamuluiromânesc, iar celor de azi, revoluþionarilor,neînfricaþilor în lupta pentru valorile democraþieieuropene, mult noroc ºi sãnãtate , tuturor celorcare trãiesc ºi simt româneºte, oriunde s-ar aflaprin lumea asta, ºi sã nu uite cã �la gurile Dunãrii�o þarã strãveche �România � priveºte mai sus destele pentru gloria pãmântului strãmoºesc.

Trãiascã în veci patria mamã ºi neamul nostrueroic, constant ºi drept în faþa lui Dumnezeu ,îngenunchind doar la memoria înaintaºilor,ridicându-se spre �viitorul de aur� pe careEminescu ni-l dãruia cu cuvântul ºi cu pana sa.

Stolul de vrãbiuþe, altele, încã mai zburdã ºi epace în mesteacãn. Ajutã-le, Doamne!

24

o n d i þ i i l edeosebit decomplexe în

care a avut loc Revoluþia românã, ca urmare arezistenþei ºi apoi a încercãrii cupluluiCeauºescu de a se folosi de armatã, dar ºi dealte forþe militarizate, au condus la o multitudinede erori ºi greºeli ce au avut urmãri tragicepentru populaþia participantã la revolta dindecembrie 1989.

În dupã-amiaza zilei de 17 decembrie1989 orele 16.30, zi de duminicã, am plecatde acasã cu destinaþia �la pãrinþii mei �, cândpe strãzile Târgoviºtei, am vãzut alergând,echipaþi de luptã, militari. Am dedus cã erauagenþii care anunþau cadrele din garnizoanãcã se dã alarmã de exerciþiu sau de luptã. Amîntors maºina p.p. spunându-i soþiei cã seîntâmplã ceva ºi cã probabil am sã primesc ºieu semnalul de alarmare, fie telefonic fie prinreleul de anunþare. Chiar aºa a ºi fost, la uºaapartamentului se afla Anghel Constantinmecanicul de bord al acelui faimos elicoptercu nr. 74 aterizat forþat la km 13 lângãautostrada Bucureºti-Piteºti, ce executase omisiune de recunoaºtere, cu o zi sau douã înurmã deasupra capitalei ciuruit fiind ºi pe careîn 25 decembrie avea sã purcedem al ridica înzbor sau tractat. Am înþeles cã e vorba deexerciþiu de alarmã, dar nu credeam cã va fivorba de �Radu cel Frumos�, Costicãconfirmã cã despre el e vorba. M-am dus latelefon ºi când am ridicat receptorul am auzitpe un ton hotãrât ºi scurt �Executaþi Radu celFrumos�. Eu am rãspuns pe loc �Am înþeles�,

La Boteni în Decembrie 1989

Comandor inginer (r) MARIAN PAVEL

�Adeseori revoluþia înseamnã un ospãþ pe careîl dai flãmândului, dupã care va muri a doua zi.�Nicolae Iorga

aveam astfel convingerea cã parola estevalabilã. În acel moment, soþia îl întreabã peAnghel când ne vom întoarce ºi cât va dura,la care acesta îi rãspunde sec �...dacã ne vommai întoarce�� soþia neºtiind cã era adevãrataparolã de rãzboi, care a mai fost folositã doarîn momente grave din istoria României, unasemenea indicativ îngrozitor nu rãsunaseniciodatã în urechile noastre. Am crezut cãRomânia este atacatã, în pericol, dat fiindevoluþia evenimentelor ca urmare a escaladãriiacþiunilor diversioniste ale unor forþe�revoluþionare� ce au culminat cu mãsurileordonate în toate punctele fierbinþi din þarã. Amurcat în maºina p.p. cu numãr de înmatriculare1-DB-8608, (maºinã cu care am executat înperioada ce a urmat misiunea de a aduce dela U.M. 01417 Târgoviºte, 2 TAB-uri cu toatãunitatea de foc, însoþit de lt.maj. Furtunãºef.serv.auto, maistru militar armurierAndreescu ºi plutonierul auto Stanciu Mihai),am mai cules ºi alþi 2 colegi, dupã care în vitezacea mai mare am ajuns la unitatea deelicoptere 01901 Boteni. În unitate atmosferaera încãrcatã. Fiecare avea atribuþiunispecifice funcþiilor ce le deþineau, pregãtindelicopterele pentru a fi apte sã executemisiunile de luptã ce aveau sã le execute, iarîn pauze unii fãceau câte o partidã de fotbal.Evenimentele din þarã se precipitau, zvonurilecirculau. În acele momente am avut certitudineacã se întâmplã ceva foarte grav pentru noiromânii din România. Militarii paraºutiºtiaparþinând U.M.01842, ai Bateriei de A.A. deapãrare a aerodromului ºi a unitãþii de rachete

25

comandat de lt.maj. Tabarcea, se aflau deasemenea pregãtiþi de a apãra atât spaþiulaerian cât ºi cel terestru.

Astfel, în ziua de vineri 22 decembrie 1989,regimentul de elicoptere de la Boteni era înalarmã de luptã, ca de altfel tot ce reprezentagarnizoana Titu-Boteni. Comandantulregimentului, maiorul Ioan Suciu, primiseordin de dimineaþã, de la generalul Iosif Rus,sã se pregãteascã pentru misiuni ordonate lasediul CC al PCR. Dupã anunþul de la radio,de la ora 10.59, despre moartea �trãdãtorului�Milea, Suciu s-a organizat ca pentru rãzboi.Trei zile mai târziu, în ziua Sfintelor Sãrbãtoriale Crãciunului pe 25 decembrie 1989, un altelicopter al U.M.01901 Boteni pilotat de unechipaj al cãrui comandant era cãpitanul PopaAlexandru, avea sã transporte cadavrelecuplului Ceauºescu de la Târgoviºte laBucureºti. Plecaþi în fugã, soþii Ceauºescu ausperat cã vor fi apãraþi de elicoptere de luptã,bine înarmate. Acestea nu s-au ridicat însã dela Otopeni. Mult-aºteptatele elicoptere desprijin, cu militari, armament ºi muniþie la bord,s-au dovedit o himerã. Apropierea de bazamilitarã de la Boteni unde, dacã ar fi aterizatcuplul, ar fi asigurat nu numai protecþia, dar ºiun teatru de rãzboi devastator ce avea sãtransforme câmpul într-o mare de sânge aºacum s-a petrecut la sediul TVR, unde au sfârºito parte din camarazii unitãþii de paraºutiºtitrimiºi sã o apere ºi care au fost �gãzduiþi� însala de sport a U.M.01842 Boteni, dar nu afost aºa. Aterizarea a avut loc în apropierealocalitãþii Sãlcuþa, de la sud de Titu. �Pista deaterizare� era un lan de orz de toamnã de toatãfrumuseþea. Toate elicopterele se aflau în aerla punct fix, gata de atac când în cãºtile staþieiradio s-au auzit în repetate rânduri vorbelegeneralului Rus �Coborâþi elicopterele, lãsa-þiisã plece, Coborâþi elicopterele... Dupãîncercãrile nereuºite de a lua legãtura cu ceidin elicopter, comandantul Suciu a pãstratordinele de foc, escadrilele au aterizat, dar nuau oprit motoarele, amintind-le faptul cã ceicare piloteazã sunt ca ºi noi, ºi nu sunt vinovaþide nimic, ordonând comandantului bateriei A.A

sã nu deschidã foc asupra lor cu cele 8 tunuri,cã îi spulberã. Era o situaþie deosebitã ºi înobiectiv ne apãrea ca duºman, o þintã inamicãºi era normal, pe de o parte ca frecvenþa delucru a Aeroportului Otopeni sã nu fie aceeaºicu frecvenþa de lucru a PCZ a elicopterelor, darºi cu echipamentele de recunoaºtere aapartenenþei statale (SOD-ri care din ordin aufost demontate în primãvara lui 1989) ºi maiales cã e posibil ca intenþionat piloþii sã refuzea comunica, datã fiind situaþia dificilã în carese aflau. Dupã ce Nicolae ºi ElenaCeauºescu au fost lãsaþi în câmp, maiorSuciu a ordonat la S.L.A sã vopsim cocardelede pe burta elicopterelor, care erau sub formãde stea � sã le facem sub formã de drapel,adicã dreptunghiulare, ºi sã decolãm deurgenþã, sã facem o cercetare aerianã pe toateºoselele din împrejurimi. Cãutãrile au fostanemice în schimb maiorul Stan s-a întors dinmisiune cu o gaurã de proiectil în fund, dupãce a aterizat cu I.A.R.-316 ºi I.A.R-330 PUMAcu nr. 74 a aterizat forþat la km 13 de peautostrada Bucureºti � Piteºti. Militarii de laBoteni nu i-au gãsit pe Ceauºeºti deºi aceºtiaau stat 23 de minute în câmp deschis, la câtevasute de metri de cazarmã. La scurt timp s-aaflat vestea cã soþii Ceauºescu au fost prinºiºi reþinuþi într-o locaþie ce nu poate fi dezvãluitãdin considerente de securitate. În elicopterulcare a aterizat la Sãlcuþa se aflau pe lângãNicolae ºi Elena Ceauºescu ºi Emil Bobu,Manea Mãnescu, maiorul Florian Raþ(aghiotantul lui Ceauºescu) ºi cãpitanulMarian Rusu (aghiotantul Elenei) pilotulVasile Maluþan, copilotul Mihai ªtefan ºimecanicul Stelian Drãgoi. Se înserase, era oorã de relativã relaxare, când am primit ordinsã pregãtim douã elicoptere I.A.R-330 Pumapentru misiune, care au fost luate în primire demaiorul pe atunci Pilot comandant de escadrilãDiaconu ºi maiorul pilot Zamfir zis Calu. Dupãpregãtirea preliminarã ºi nemijlocitã, punctulfix cu motoarele pornite am aºteptat cele douãcolete care s-au dovedit a fi, cine credeþi?Manea Mãnescu ºi Emil Bobu, care tocmaifuseserã capturaþi, reþinuþi ºi urmau sã fie

26

transportaþi cãtre o destinaþie necunoscutãnouã. Arãtau îngrozitor ºi la propriu ºi la figurat,aceºtia rãsturnându-se într-un ºanþ, recunoscuþiºi predaþi organelor de ordine constituite înzonã. I-am ajutat sã urce în elicopterul pilotatde maiorul Diaconu, þinându-i de mijloc, iarcând am vrut sã mã îndepãrtez, ManeaMãnescu a precizat �Sã aveþi mare grijã degeantã cã sunt documente importantepentru þarã�. ªi cele douã elicoptere audecolat. Nu dupã mult timp, când mã aflam înzona punctului de control, când îºi anunþaserãprezenþa gãrzile patriotice conduse delocotenent-colonelul Gheorghe Badea, dar ºisosirea unei companii de ostaºi de securitatede la Câmpina, colegi cu cei din companiadecimatã la Otopeni comandatã de un maior ºiun lt.major, care sã asigure paza bazei aerienedin Boteni, se aude un zgomot surd în preajmaGaz-ului ºi al punctului meteo, dupã careurmeazã zgomote de focuri de proiectile detoate calibrele. Elicopterul pilotat de mr. Zamfirºi echipajul cãzuse. Dat fiind mãestria pilotului�Calu� acesta ºi echipajul au reuºit sã sesalveze. Diversiunile, rãzboiul radioelectronic,

dezinformãrile erau în continuã derulare. Planuldiabolic care a provocat aproape o mie demorþi, câteva mii de rãniþi, zeci de mii deluptãtori ºi tot atâþia revoluþionari atât din rândulmilitarilor de carierã, al militarilor în termen, alstudenþilor instituþiilor militare ºi civile, cât ºi alcivililor, dupã fuga lui Ceauºescu , îndecembrie 1989, are aceleaºi ingrediente ºila Târgoviºte ºi la Sibiu, dar ºi în Cluj, Mureº,Timiºoara: militari nepregãtiþi, ordineticãloase, arme împãrþite aiurea, gãrzipatriotice zeloase ºi zvonuri despre teroriºti.În fosta reºedinþã domneascã, în decembrie�89, au murit ºapte militari ºi cinci civili.Pierderile Tâgoviºtei sunt mult mai mari, pentrucã mulþi militari nevinovaþi, din Titu de laU.M.01842 paraºutiºti ºi din Câmpina, au pieritîn mãcelul din zona Otopeni, la TVR Bucureºti,numele acestora sunt încrustate în marmuramonumentelor dar ºi în memoria celor care i-au cunoscut. Trupurile lor au coborât însânul primitor al gliei natale, dar spiritul n-a murit. Din înalturi, el vegheazã, alãturi deceilalþi eroi ai Neamului, la liniºtea ºilibertatea acestei þãri.

Monumentul Eroilor Revoluþiei Românedin Decembrie 1989 de la Titu

27

Revoluþia Românã din 22 Decembrie 1989 �în Târgoviºte ºi judeþul Dâmboviþa

Profesor PETRE DRÃGUÞOIU�Luptãtor cu merite deosebite pentru Victoria

Revoluþiei Române din Decembrie 1989�

ealizând o retro-spectivã a eve-n i m e n t e l o ristorice desfãºurate în Revoluþia Românã dinDecembrie 1989 în Târgoviºte ºi în judeþul

Dâmboviþa, cu mijloacele analitice ale istoricului,dar ºi ale jurnalistului, cât ºi ale luptãtorului par-ticipant la acestea în miezul lor, constatãm rolulimportant al perimetrului acesta, ºi realitateasintagmei cã aici a fost închis triunghiul eroicTimiºoara-Bucureºti-Târgoviºte. Acestea vordeveni oraºe martir, iar la 25 de ani comemorândRevoluþia Românã, menþionãm cã suntîndreptãþite, lãsându-ºi obolul lor de eroi, rãniþidin rândurile luptãtorilor cu merite deosebite pedrumul epocal de la revoltã la revoluþie, la capãtulcãruia s-a încheiat un regim, un sistem totalitar-dictatorial, comunist, cu unul democratic, în loculcelui al Ceauºeºtilor ºi acoliþilor. În ziua de 22Decembrie 1989, dupã ora 11,30, când s-a fãcutpublicã sinuciderea generalului Vasile Milea ºidupã fuga cu elicopterul de pe Comitetul Centralal Partidului Comunist Român, a lui Nicolae ºiElena Ceauºescu, salariaþii de la UPET, COST,SARO, ROMLUX, de la alte unitãþi economice,sociale, culturale, de învãþãmânt etc. au izbucnitspre palatul administrativ (simbolul puterii locale)ºi primãrie. S-au aruncat portreteleCeauºeºtilor ºi acoliþilor, maculatura comunistãpe ferestre ºi s-au ars, ca ºi la primãrie. MuzeulJudeþean Dâmboviþa, redacþia ziarului�Dâmboviþa�, Inspectoratul Judeþean de Miliþie ºiSecuritate, ºcoli, instituþii de culturã etc., obiectiveîn care au pãtruns manifestanþii orientaþi deprimul nucleu revoluþionar (primul nucleurevoluþionar CONSILIUL JUDEÞEAN ALFRONTULUI SALVÃRII NAÞIONALE) format lapalatul administrativ al judeþului.

Procesul ºi execuþia lui Nicolaeºi Elena Ceauºeºcu

Simulacrul de proces din Sfânta zi deCrãciun, din 25 decembrie 1989 i-a dus în faþaplutonului de execuþie. Începând din seara zileide 22 spre 23 decembrie, s-au organizatprimele patrule, sub comanda coloneluluiGheorghe Alexe, formate din revoluþionari ºimilitari înarmaþi. Dezinformãrile diverse sematerializau în zeci de telefoane despre atacuriale teroriºtilor în diferite zone din oraº, primitela UM 01417 Târgoviºte, unde erau deþinuþiCeauºeºtii, sediul Consiliului Judeþean alF.S.N. de la palatul administrativ, primãrie,inspectorat, muzeu, inclusiv cele despreotrãvirea apei ºi alimentelor, pentru a creapanicã în rândul armatei ºi populaþiei. Numeroºirevoluþionari din Târgoviºte, Moreni, Pucioasa,Gãeºti, Titu etc. s-au deplasat la Bucureºti lachemãrile TVR, sã apere principalele obiectiveale Capitalei, unii cu preþul vieþii. Lista cu numelecelor care ºi-au dat viaþa pentru libertate ºidemocraþie în Revoluþia Românã, trecuþi peMonumentul Eroilor Revoluþiei din Piaþa �MihaiViteazul� din Târgoviºte cuprinde: MarianAnghel, C. Marian, Petre Barbu, Adrian A.Cristea, Costel Dascãlu, Dumitru Drãguþ,Nicolae Dumitru Dumitrescu, NicolaeDumitrescu, Adrian Paris Iclodean, MariusIonescu, Petriºor Cristea Matei, Gigi Mihai,Ion Nae, Valeriu Radu Negulici, MariusNicolae, Constantin Mãnescu, Ion N. Pintea,Petre I. Puiu, Lazãr Rotaru, Sorin Savu,Aurel Simion, Jean Stanciu, Nicolae Stoica,Florin Cãtãlin Vladu, Nicolae Zaharia. Seadaugã ºi cei 48 de rãniþi. La solicitareacolonelului Andrei Kemenici, a C.J.F.S.N.,

28

unde locul colonelului Gheorghe Alexe, capreºedinte, a fost luat de profesorul IonNastasia, Comitetul orãºenesc FSN Moreni,condus de prof. Flavius Moþoc a trimis 12 tab-uricu echipaje formate din revoluþionari pentru pazaUM 01417 din Târgoviºte, unde se aflauCeauºeºtii ºi care a fost atacatã cu foc înrepetate rânduri, inclusiv noaptea, din podulLiceului �Voievodul Mircea� de vizavi.Diversiunea a continuat cu telefoane repetate laUM 01417, solicitând comandantului AndreiKemenici sã fie predate �trupelor speciale� celedouã �colete� (Ceauºeºtii), în caz contrar,cazarma va fi spulberatã ºi Târgoviºtea va fi rasãde pe suprafaþa pãmântului. În aceste condiþii aapãrut ºi primul numãr �Dâmboviþa Liberã�,primul ziar din provincie prezentat la TV RomânãLiberã în noaptea de 22-23 decembrie.

URSS ºi SUA s-au implicatîn Revoluþia Românã

Este de menþionat precizarea istoricului,general brigadã (r) profesor universitar doctorCristian Troncotã, redactor ºef la �Vitralii �Lumini ºi umbre�, publicaþie editatã de AsociaþiaCadrelor Militare în Rezervã ºi în Retragere dinServiciul Român de Informaþii, pentru a înþelegeºi din contextul istoric internaþional al RevoluþieiRomâne din Decembrie 1989: �Într-un interviupublicat de revista «Magazin Istoric», generalulGRU ex-sovietic, Cinghiz Abdulaev, desprecare revista «Vitralii» a mai fãcut câtevareferinþe, accentueazã unele comentarii extremde interesante ºi relevante pentru contextul ºiactorii evenimentelor din decembrie 1989 dinRomânia. Aceste evenimente «nu trebuie ruptedin contextul evenimentelor internaþionale»,«Moscova ºi Washingtonul au dorit înlocuirealui Ceauºescu ºi au fãcut presiuni în acest sens.Bineînþeles cã a existat ºi o intervenþie strãinã»din Uniunea Sovieticã au sosit peste 800 de�turiºti�, iar din Ungaria peste 2000, în perioadapremergãtoare revoluþiei, n.n.). Despre execuþiaCeauºeºtilor, recunoaºte cã poate ficatalogatã ca «un act de barbarie», ce nu poatefi comparat decât cu execuþia þarului Nicolaeal II-lea împreunã cu familia sa (cei 4 copii ºisoþia) în 1918. Cu toate acestea, în opinia sa,actul a fost «o execuþie demonstrativã», pentrua «arãta ce se întâmplã cu liderii care nu se vor

retrage la timp». Concluzia sa este ºi maicategoricã: «circumstanþe externe, ºi nu interneau impus ritmul» evenimentelor. URSS, decomun acord cu principalele þãri occidentale, aacþionat pentru rãsturnarea regimului de laBucureºti în decembrie 1989. Fiind într-un spaþiude influenþã sovieticã, normal cã la pupitrul decomandã s-au aflat ruºii. În acest sens, CeaslovCiobanu, fost consilier la cabinetul luiGorbaciov în acea perioadã a mãrturisit:«înainte ca Ceauºescu sã pãrãseascã clãdireacu elicopterul, l-a invitat pe ministrul-consilier alambasadei sovietice, V. Pozdneakov ºi-aacuzat Uniunea Sovieticã de a fi susþinutmiºcãrile de protest». Implicarea strãinã s-adatorat ºi faptului cã, spre deosebire de celelalteþãri comuniste est-europene, în România nu aexistat, la nivelul conducerii superioare a PCR,o disidenþã perestroikiste pe care Moscovas-o poatã utiliza. Chiar dacã agenþii serviciilorsecrete sovietice ºi est-europene nu eraudisidenþi, aceºtia însã acþionau informativ.Serviciile secrete sovietice au coordonat ºiactivitatea informativã pe teritoriul României acelorlalte servicii de informaþii ale þãrilorsocialiste, în special ungare ºi iugoslave. Aºacum s-a dovedit documentar, sovieticii aveausurse la cel mai înalt nivel al conducerii de partidºi de stat din România. Dupã fiecare întâlnire aCPEX, Moscova ºtia în cele mai mici amãnuntece s-a discutat ºi ce s-a hotãrât. Cu o astfel devulnerabilitate în domeniul apãrãrii ºi securitãþiinaþionale, la care se adaugã toate celelaltecauze de orbire politicã (izolarea internaþionalã),economicã (un sistem economic bazat pe otehnologie învechitã, criza energeticã ºi dematerii prime) ºi socialã (scãderea nivelului detrai sub limita suportabilitãþii) «regimul ceauºists-a prãbuºit logic ºi legic», dupã cum spunearegretatul academician Florin Constantiniu�.

Diversiuniºi acþiuni antirevoluþionare

În cadrul acþiunilor antirevoluþionare, în searazilei de 22 decembrie, dupã orele 22,00 a fostadus la sediul C.J. FSN de cãtre ec. Ion Badea,ºeful complexului restaurant �Valahia�Târgoviºte, actualul preºedinte al AsociaþieiLuptãtorilor din Decembrie 1989 Dâmboviþa(ALD), un individ, Mihai Deliu, responsabilul

29

camerei de ascultare din hotel, care a filmat cuo camerã activitatea revoluþionarã care sedesfãºura în faþa ºi intrarea sediului palatuluiadministrativ. Adus în faþa Consiliului JudeþeanFSN, a fost recunoscut de fostul sãu coleg defacultate, profesorul Florin Mageriu,revoluþionar, care l-a anchetat ºi a aflat cã spionarevoluþionarii, fiind ºi lectorul politic al miliþiei ºial securitãþii de la Dâmboviþa (iar ulterior, dupã1990, a fost avansat). Printre alþi suspecþicapturaþi de revoluþionari, aºa numiþii teroriºticare au acþionat la Târgoviºte a fostConstantin Dumitru, angajat la UPET, carela halta Teiº a tras cu arma din autoturismulMoskvici nr. 1 DB 258 în baricada organizatãacolo, a fost predat comandantului Garnizoanei,colonelul Andrei Kemenici ºi trimis sub pazãla Bucureºti. Un plutonier major ºi un militar întermen de la o unitate din Caransebeº, înarmaþicu pistoale mitralierã ºi muniþie de rãzboi, aufost duºi la sediul miliþiei municipale. Un subofiþerde poliþie ºi un civil rom au deschis focul asuprarevoluþionarilor care patrulau în raionul XI, dintr-unapartament din zona cofetãriei �Magnolia�, cuo puºcã mitralierã. Menþionãm prezenþa în oraºa unor �turiºti� ruºi care, dupã cum precizeazãCristian Panaitescu, fost ofiþer activ, au traspe centurã ºi în oraº, focuri de armã automatã,însã fãrã a face victime.

Alte puncte fierbinþi ale Revoluþiei

La Muzeul de Istorie Dâmboviþa se afla untezaur arheologic, istoric ºi artistic cu obiectedin patrimoniul cultural naþional de o valoareinestimabilã, unele unicate, chiar de valoarepatrimonialã universalã. Pe 22 decembrie 1989paza instituþiei a fost asiguratã de o grupã demilitari, sub comanda cãpitanului Emil CornelPetrescu, în prezent colonel (r), la care s-auadãugat câþiva revoluþionari, Jean Venete,Iulian Stelian, Lucian Drãpeþ º.a. Muzeul afost atacat în 3 valuri de câteva sute demanifestanþi, cei mai mulþi romi, care cereau�tezaurul�, dar au fost îndepãrtaþi pânã la sosireapazei, diplomatic, de muzeografii GloriaGabriela Radu, Maria Georgescu, GabrielaNiþulescu, Constantin Nãstase, PetreDrãguþoiu, explicându-li-se cã este un bun alpoporului, închis în seifuri, iar militarii (care încãnu sosiserã) au misiunea de a-l apãra cu orice

preþ. Le-a fost îndreptatã ºi canalizatã atenþiaîmpotriva regimului comunist spre panourileuriaºe cu Ceauºeºtii ºi �operele� lor, pe carele-au distrus ºi ars în stradã. A mai existat unmoment foarte greu, în dupã-amiaza zilei de 23decembrie, când focul de arme din jurul muzeuluis-a intensificat, iar sute de pe oameni de pestradã s-au retras speriaþi în clãdire, þipând,plângând ºi stârnind mare panicã în jur.Cãpitanul Emil Cornel Petrescu a reuºitîmpreunã cu revoluþionarii sã calmeze lumea,iar când focul de arme a încetat temporar, sã-iscoatã în siguranþã din sala de conferinþe de laetajul I, unde erau gãzduiþi, ºi sã plece pe ladomiciliile lor. În noaptea de 23-24 decembrie,instituþia a fost supusã unui tir de arme, iar unuldintre militarii de pazã a fost împuºcat, glonþulperforându-i un picior. Cãpitanul Emil CornelPetrescu a ieºit imediat în stradã, cu pistolul înmânã, acoperit de militari, ºi a reuºit sãneutralizeze focul de arme. Gloanþele care aurãnit militarul, recuperate din faþa instituþiei, au,dupã opinia colonelului (r) Emil CornelPetrescu, compoziþia materialului ºi calibruldiferite de cele din dotarea autohtonã a militarilorromâni. Spre miezul nopþii, jocul armelor s-aintensificat ameninþãtor, iar dupã transportarearãnitului cu ambulanþa la spital, Lucian Drãpeþa solicitat, telefonic, sprijin coloneluluiGheorghe Alexe, care a trimis imediat douãtab-uri. Începând din dimineaþa zilei de 24decembrie, Emil Cornel Petrescu a formatcâte o echipã mixtã din militari ºi revoluþionari,care patrulau prin rotaþie în sectorul zonei de laBiserica Catolicã, Poºta Veche, parcul Chindia,Calea Domneascã, Colegiul Naþional �IenãchiþãVãcãrescu�. Alt punct fierbinte a fost sediulredacþiei ºi tipografiei ziarului �Dâmboviþa.Activitatea a început de la orele 15:30, dupã cumprecizeazã responsabilul primului numãr�Dâmboviþa Liberã�, George Coandã, care adat �Bun de tipar�. ªi aici a venit un grup demanifestanþi: �Seara ºi în cursul nopþii, redacþiaeste ocupatã de cine vrei, ºi de cine nu vrei,unii au figuri dubioase ºi stau ciucure în sala deconsiliu, mai mult somnolând [�] îºi fac apariþiaºi vreo trei «comandouri» care, zor nevoie, vorsã punã mâna pe redacþie ºi sã instituie�cenzura «în numele revoluþiei». Le explic«liderilor» acestor «forþe de ºoc» cã, tocmaiasta, «cenzura de partid» ucisese democraþia

30

liberei exprimãri a presei�. Dupã orele 10:00se deschide focul dinspre cãminul denefamiliºti aflat la 50 de metri. �Grupa de militari«aliaþi» cu civili din gãrzile patriotice, ne apãrãde teroriºtii în combinezoane negre pe care-izãrim, câteva clipe, fãcând salturi scurte sprepavilionul comercial în construcþie («Circulfoamei», cum îi spun târgoviºtenii), dupã caredispar în neant. Opt ore s-a tras în draci cu armeautomate [�] un tanc ºi douã transportoareblindate au atacat în forþã�.

Semnificaþia Revoluþiei Românela comemorarea a 25 de ani

Revoluþia Românã din Decembrie 1989 afost privitã din unghiuri diferite de istorici, analiºtipolitici, jurnaliºti, unii cu metodã logic-ºtiinþificã,cu profesionalitate, alþii empiric ºi chiar cudiletantism ºi interese politice obscure. Cadruldeclanºãrii acestui eveniment istoric epocal,care a schimbat un sistem social, comunist,cu altul democratic este complex, datoritãfactorilor diverºi care l-au generat, interni, dar

într-un context extern determinant, în primul rândde poziþia celor douã superputeri, URSS, ceamai interesatã de zona geopoliticã ºigeostrategicã ºi SUA. Acestea au monitorizatpermanent societatea româneascã, prin prismanemulþumirilor, au impulsionat, manipulat ºiaccelerat desfãºurarea evenimentelor, indirectprin spionii acoperiþi din ambasade ºi prin�turiºtii� trimiºi în România, unii acþionând directla transformarea revoltei populare (datoritãlipsei alimentelor, a cãldurii ºi a opririi energieielectrice) în revoluþie. Dacã în celelalte state est-europene, care au fãcut parte din sistemul(�lagãrul�) comunist, desfãºurarea eveni-mentelor a îmbrãcat caracterul �revoluþiilor decatifea�, în România aceasta a fost sângeroasã,cu peste 1200 de morþi ºi câteva mii de rãniþi.În perioada 16-21 decembrie au fost pestedouã sute de decedaþi în Timiºoara, primul oraºliber de comunism din România, judeþulDâmboviþa fiind pe locul al treilea, cu 48 dedecedaþi ºi 47 de rãniþi, capitala ocupând loculîntâi. Semnificaþia Revoluþiei Române la 25 deani este cã libertatea ºi democraþia încã suferãmult prin clasa politicã care �a confiscatrevoluþia�, cum spun cei care au înfãptuit-o ºitrãiesc în sãrãcie.

La 25 de ani de la izbucnirea RevoluþieiRomâne, �Luptãtorilor cu merite deosebitepentru Victorie�, le urãm �La Mulþi Ani!�

Monumentul Eroilor Revoluþiei amplasatîn Piaþa �Mihai Viteazul� din Târgoviºte

Numãrul 1 al ziarului �Dâmboviþa liberã�,primul ziar al Revoluþiei Române apãrutîn decembrie 1989 la Târgoviºte, ºi pe care s-a dat�Bun de tipar� de cãtre redactorul responsabil,împuternicit de revoluþionari, jurnalistul George Coandã

31

e a u º e s c um-a privit cuochi de fiarã

hãituitã. Din pupilele luidilatate rãzbãteau totuºi sclipiri vagi, de încredere.Tonul pe care mi-a vorbit însã se vroia sigur, ºimai degrabã poruncitor decât rugãtor: «Sã aiîncredere în generalul Stãnculescu, mi-a zis.Executã tot ceea ce-þi ordonã el! Pentru cã pe ell-am numit, azi-dimineaþã, ministru al ApãrãriiNaþionale...». Am înþeles, tovarãºe comandantsuprem!, i-am rãspuns dintr-o impecabilã poziþiede drepþi. ªi aºa am fãcut. Am fost ultimulcomandant de unitate, din armataromânã, ultimul ofiþer, de fapt,cãruia Ceauºescu i-a mai datvreun ordin în calitate decomandant suprem pe lumeaaceasta. ªi pe care l-am executatîntocmai, cum scrie la regulament.Adicã, l-am pus la zid. ªi nu ammiºcat un deget când plutonul deexecuþie l-a ciuruit. Pãi, nu ziseseel cã sã execut tot ceea ce-mi vacere generalul Stãnculescu?!�

Relatându-mi acel dialog, deacum aproape un deceniu, purtat cupreºedintele Nicolae Ceauºescu �ajuns prin forþa împrejurãrilor atunci,în decembrie 1989, în unitatea pe care se întâmplasã o comande el �, generalul de azi AndreiKemenici1 mi-a zâmbit mai degrabã straniu,derutant, insidios. ªi nu am realizat, pe moment,dacã a glumit sau chiar îl încerca o vagã pãrere de

Comandantul ultimului ordin*

Colonel DAN GÎJU,Director adjunct al Editurii Militarã

rãu. Am înþeles mult mai târziu cã aceasta era încãuna dintre reþetele supravieþuirii lui. Executase unordin. Nici mãcar fostul comandant suprem dacãar fi înviat din morþi n-ar fi avut ce sã-i reproºeze,darãmite Dumnezeu! Interviul luat acum 15 ani �când oare au trecut ºi, mai ales, cum?! � pentrucotidianul �Realitatea dâmboviþeanã� din Târgoviºtea fost provocat de o avalanºã de articole apãrutãsubit în presa târgoviºteanã, ºi în primul rând în ziarulcitat, în preajma aniversãrii revoluþiei, prin caregeneralul Andrei Kemenici, relativ recent trecut înrezervã, era atacat din toate poziþiile pentru diverseinfracþiuni legate de acel dramatic moment petrecut

în unitatea sa pe fundalulevenimentelor de acum cunoscute.Cum directorul de atunci alrespectivului cotidian în care fuseseatacat Kemenici, jurnalistul JózsefPildner (1956-2008), nu avea niciuncontact cu fostul comandant algarnizoanei, iar acesta din urmã nuavea încredere în niciunul dintrejurnaliºtii târgoviºteni, am acceptat sãfac pe intermediarul astfel încâtPildner, pe care-l ºtiam bine întrucâtpublicasem deja o carte la EdituraRealitatea Dâmboviþeanã, sã-ºi poatãmenþine în continuare poziþia sa deziarist imparþial, care nu face jocul

nimãnui, adicã, mãcar în privinþa evenimentelor dindecembrie, pe de o parte, iar pe de altã parte,generalul Kemenici sã-ºi poatã expune propriul sãupunct de vedere, cu atât mai mult cu cât, dupã oîndelungatã tãcere, transmisese unele semnale cã,într-adevãr, venise timpul sã vorbeascã. În ce mãprivea, aflat la început de carierã în presã, era primulmeu interviu pe aceastã temã ºi nici pe departe nu

1 Fragment din cartea de interviuri Revoluþia inocenþilor,în curs de apariþie la Editura Favorit, Bucureºti.

GeneralulAndrei Kemenici

32

bãnuiam cã, pânã la urmã, se va aduna atâta mate-rial cât sã se contureze o carte. Altminteri, dacã aºfi ºtiut, poate cã aº fi proiectat o cu totul altã strategie,una în orice caz mai închegatã ºi, implicit, maiprofundã.

Din acel amplu interviu2, în mare parte în picioareîncã ºi azi, la un deceniu de la publicare, inclus dejaîn cartea Revoluþia inocenþilor, care va ieºi de subtipar pe la finele anului în curs, am selectat pentru�Eroica� fragmentul de mai jos, în amintirea acelorzile de foc de acum 25 de ani, când alegând sã vinãla Târgoviºte, Ceauºescu ar fi putut abate asupraoraºului mult mai multe nenorociri decât cei câþivamorþi înregistraþi pe monumentul din faþa Mitropoliei,modul discret ºi echilibrat în care a acþionatcomandantul garnizoanei de atunci, azi generalul înrezervã Andrei Kemenici, fiind mai mult decât demnde apreciat.

� Aºadar, pe 22, seara, comandantul supremv-a fãcut o vizitã inopinatã... Colonelul Kemenici,un comandant al unei unitãþi militare oarecare,faþã în faþã cu comandantul suprem, temutulNicolae Ceauºescu. La ce v-aþi gândit în primulmoment când l-aþi vãzut acolo, singur ºi nejutorat,la mâna dumneavoastrã?

� Regret cã i-am obligat, într-un fel, sã doarmãîmbrãcaþi. Mi-au cerut pijamale, mi-au cerut câteceva. Dar îmi era tare teamã sã nu se sinucidã.I-am supravegheat tot timpul. ªi mâncarea eraverificatã. Totul! Au vrut sã stea unul lângã altul,adicã sã ºadã în acelaºi pat. M-au chemat sãverifice, probabil: �Uite, colonele, mi-a zis ea,Ceauºeasca, ãsta � era vorba despre ofiþerul careîi pãzea � nu ne lasã sã stãm în pat amândoi�.Am fãcut pe niznaiul: Cum sã staþi în patamândoi?! Pânã la urmã, au mai aþipit puþin acolounde se aflau, unul lângã altul, chiar ºi pe scaun.Ea, grijulie, îi mai fãcea câte un masaj, pe la umeri,pe la genunchi... Cred cã în ultimii douãzeci deani n-au fost mai apropiaþi ca atunci, ca înmomentele acelea. Cei care i-au supravegheatvã pot da foarte multe detalii desprecomportamentul lor în acele zile ºi nopþi deaºteptare. Dar, cum v-am mai precizat, aºabãtrân, Ceauºescu mai pãstra încã spiritul deaventurã din tinereþe! De pildã, îmi cerea sã iaudouã-trei TAB-uri pe care sã îmbarc cei mai buniofiþeri ºi sã mergem la Bucureºti. În alte condiþiide loc ºi de timp cred cã ar fi reuºit sã fie foarteconvingãtor. �Uite ce e, îmi zicea, eu sunt un bun

ochitor. Sã-mi dai ºi mie o armã bunã, cã vreausã particip ºi eu la luptã...� Dacã vedea cã numarºez pe ideea lui încerca sã mã convingãspunându-mi cã sunt indus în eroare, cum este,de altfel, tot poporul. De la el am auzit prima datãexpresia �terorist� ºi explicaþia cã tot ceea ce seîntâmpla era nimic altceva decât opera agenturilorstrãine. Era chiar obsedat de acest aspect. Faptulcã a pus totdeauna mai presus factorii externidecât pe cei interni în declanºarea ºi, apoi, înderularea evenimentelor � adicã a considerat ºia încercat sã le sugereze ºi celor care erau dispuºisã-l asculte cã pericolul vine din afara þãrii, nudinãuntru � am considerat atunci cã este o maregreºealã de-a lui. La un moment dat, ne vorbeanumai despre �agenturili� � cum pronunþa el, caun veritabil þãran oltean � americane sau ruseºti.Nu a vrut sã se uite la televizor, ce-i drept, nici noinu i-am pus unul la dispoziþie, dar mã mai întrebadespre una, despre alta... Altãdatã, a vrut sã ºtiecine conduce þara. Normal, i-am spus cã IonIliescu. În momentul acela, Elena Ceauºescu asãrit ca arsã, privindu-l cu reproº: �Vezi, Nicule,dacã nu l-ai terminat?!� I-am dat câteva detalii,apoi, ºi despre Dinescu, despre Caramitru...Despre aceºtia doi s-a mulþumit numai sãcomenteze ca pentru sine. �Ce, ãºtia suntnebuni?� Dar când i-am pomenit despre SergiuNicolaescu, iar a sãrit, de data aceasta ºi mairevoltatã: �Ãsta ce mai vrea? Nu i s-a dat tot? Cãnu a fost unul, în þarã, sã i se dea mai mult! I s-audat cai, i s-au dat bani, sã facã filme; a fãcut oporcãrie de filme!... A cheltuit nu ºtiu câte milioane,a plecat în strãinãtate când a vrut, nimeni nu l-aoprit... Ce mai vrea?�

� Acum, discutând la rece, dupã ce au trecut,iatã, aproape zece ani, ce credeþi cã îl adusese,de fapt, pe Nicolae Ceauºescu în faþadumneavoastrã, în acea posturã, de pribeag înpropria lui þarã?

� Aventura... Spiritul lui de aventurã, asta l-aadus aici ºi, de altminteri, peste tot prin lumeaaceasta. A fost un aventurier, cum au fost, suntºi vor mai fi mulþi în þara asta, la nivel foarte înalt.Fusese în toatã lumea, în Anglia, în America, înChina, în Africa, peste tot fusese el, un simpluþãran oltean. Poate cã exagerez, dar asta a fost,un þãran. Care a vãzut lucruri extraordinare. ªi,ambiþios cum era, a vrut sã facã ºi el lucruriextraordinare. Sã-l pomeneascã urmaºii. Nu

33

conta cu ce preþ fãcea aceste lucruriextraordinare. Nu s-a gândit cã ceea ce el a vãzutîn Anglia, sau în China, de pildã, era rezultatul asecole de muncã ºi sacrificii a generaþii întregi. Apopoare întregi, dacã avem în vedere caracterulimperialist al unora dintre marile state ale lumii pecare el a vrut sã le copieze în anumite puncte,mai mult sau mai puþin esenþiale. A vãzut ºi a vrutsã facã la fel, dar în timp scurt, dintr-o bãtaie depalme. [...]

� Vã rog, domnule general, sã comentaþi oaltã acuzaþie care vi s-a adus prin intermediulpresei locale, anume cã, la proces, v-aþi eschivat.Adicã, solicitat fiind sã faceþi parte din completulde judecatã, nu aþi acceptat, obligându-i pe uniidintre subordonaþii dumneavoastrã sã �joace laînaintare�, cum ar veni...

� Doresc sã se ºtie un lucru cert: nu am forþatpe nimeni sã participe la proces. De altfel, unuldintre ofiþeri participa activ la procese, fiind asesorpopular, conform legislaþiei de atunci. Dar chiarºi pe acesta l-am întrebat dacã vrea sã participela un proces deosebit. Procese erau tot timpul,dar acesta era unul deosebit, aºa cã i-am precizatdin prima clipã cã nu e un proces oarecare. Iar el,fãrã sã se gândeascã prea mult, a rãspunsafirmativ. Era cãpitan atunci. Anul urmãtor i s-amai dat un grad ºi de atunci nu a mai urcat nici otreaptã. Mai arãtaþi-mi dumneavoastrã un ofiþer dinarmata românã care are nouã notãri la rând de�Foarte bine� ºi nu a fost avansat. Vedeþi undeam ajuns? Cu toate cã în 1989 am vrut cu toþiiacelaºi lucru, adicã sã fim liberi ºi egali în libertateanoastrã, acum se interpreteazã diferit. Unii obþinîn fiecare an câte un grad, iar alþii, care au uncomportament profesional ireproºabil, nu-l obþinnici mãcar la termen. Dar asta este altã problemã.Esenþial este cã oriunde ar fi aterizat, Ceauºescuar fi avut aceeaºi soartã. Acelaºi tratament l-ar fiprimit. ªi la Craiova, ºi la Slatina... Orice unitatemilitarã i-ar fi asigurat protecþia. Doar eracomandantul suprem, nu? Orice comandant, însituaþia mea, ar fi acþionat la fel. Adicã ar fi gânditcã trebuie sã-i asigure protecþia pânã va fi supusjudecãþii þãrii. ªi vreþi sã mai ºtiþi ceva? Oriundear fi ajuns, ar fi sfârºit la fel. Adicã ar fi fostexecutaþi. Dar eu, în primele zile dupã ce l-amreþinut, nu puteam intui una ca asta. De fapt, casã lãmuresc un alt aspect, nici mãcar nu se poatespune cã i-am reþinut, de arestat nici atât nu se

poate discuta. I-am protejat, asta este expresiacorectã a acþiunii noastre din acele zile. I-am þinutîn siguranþã, nu i-am reþinut. Este o diferenþã nunumai de nuanþã. Chiar dacã Nicolae Ceauºescu,la un moment dat, vãzându-se încadrat de soldaþiînarmaþi, mi-a strigat oarecum intrigat: �Ce seîntâmplã aici, m-aþi arestat?� I-am rãspuns cã nicivorbã, tovarãºe comandant suprem, nu sunteþiarestat, noi doar vã protejãm. ªi aºa a ºi fost. Nuaveam mandat de arestare pe numele lui � pentrucã nici nu fusese emis un asemenea act � aºacã nu-l puteam aresta. Dacã aº fi afirmat vreodatãuna ca asta, acum aº fi fost judecat pentru reþineresau arestare ilegalã. Nu m-ar mira! Noi n-am fãcutdecât sã-i þinem în siguranþã pe Nicolae ºi peElena Ceauºescu, atât.

� Sã înþeleg, aºadar, cã pentru dumneavoastrã,pânã-n 24 decembrie 1989, când s-a emis mandatde arestare pe numele lui, pe Nicolae Ceauºescul-aþi considerat � chiar dacã nu l-aþi tratatcorespunzãtor � comandant suprem al armatei?

� Da, sigur cã da! Bineînþeles cã ºtiam cãpoporul are altã poziþie, dar noi nu puteam permitesã adoptãm o comportare identicã. Din pãcate,acest lucru nu l-a înþeles nici mãcar comisiaparlamentarã3. Ceauºescu era într-o stare desuprasolicitare maximã, pãrea nebun, dupã cumv-am mai spus. ªi de câte ori mã vedea mãîntâmpina cu reproºul: �Eºti un trãdãtor, colonele!�Era o situaþie tare neplãcutã pentru toþi. Normal,ca sã nu-l mai aud cum mã face trãdãtor, nu maitreceam pe la ei, mã interesam despre ce fac ºice vor de la subordonaþi.

� ªi nu a trimis dupã dumneavoastrã? Poatecã voia sã vã transmitã ceva, personal, ceva cenumai comandantul unitãþii trebuia sã afle ºi sãºtie...

� M-a chemat de patru�cinci ori... Nu-miconvenea, cum am spus, dar uneori devenea in-sistent ºi nu aveam încotro. Parcã îl aud: �Bãi,colonele, tu chiar nu-þi dai seama ce faci? Pãi, tunu mã trãdezi pe mine, mã! Tu trãdezi þara asta,poporul român... Nu-þi dai seama ce rãmâne dacãeu cad? Nu rãmâne decât Muntenia, colonele...Ungurii vor lua Transilvania, ruºii vor lua ce a mairãmas din Moldova, sârbii Banatul, bulgariiDobrogea, ºi cine va rãspunde? Tu, colonele!�Astãzi, când ºtiu mai multe, zâmbesc îngãduitorºi mã rog lui Dumnezeu sã-i ierte pãcatele, daratunci, mã uitam la el ca la un nebun.

34

� Nu v-a momit cu nici o recompensã? Cufuncþii sau cu grade, tentaþii general valabile pentrumilitarii tuturor timpurilor...

� Pe mine, nu! Însã celorlalþi doi ofiþeri, maimici în grad, care au fost tot timpul în preajma lor,am auzit cã le-ar fi fãcut diverse propuneritentante.

� Pânã aici e OK! Dar cum vã apãraþidumneavoastrã în faþa unei acuzaþii atât dedezonorante, cum este aceea de trãdare?

� Invariabil, îi replicam una ºi bunã: Tovarãºecomandant suprem, noi vã protejãm, vã apãrãm...Cum se poate sã vã trãdãm noi pedumneavoastrã?! Parcã simþisem eu cã acestecuvinte au darul sã-l mai liniºteascã. De fapt,tactica aceasta cu asigurarea protecþiei fuseseadoptatã, involuntar, cred, din primul momentcând a încãput pe mâna noastrã, a armatei.Pentru cã, încã de la început, de când am aflat cãau fost aduºi la sediul Securitãþii, peste drum deunitatea noastrã, i-am spus lui Mareº: �Ia-i ºi adu-iîncoace!� Nu i-am dat lui Mareº niciun detaliu, i-amzis aºa, la modul general, ca ºi când ar fi avut deadus douã geamantane. Or, Mareº, când le-acerut sã vinã cu el, le-a motivat din proprie iniþiativãcã o face spre binele lor: �Am venit sã vã asigurãmprotecþia, pentru cã aici nu sunteþi în siguranþã�.ªi l-au urmat încrezãtori. Aºa cã asta a fostmisiunea pe care ne-am asumat-o.

� ªi Ceauºescu v-a crezut. Mai mult sau maipuþin. Pânã când consideraþi cã a fost convins cãîi asiguraþi protecþia?

� Cu siguranþã cã veþi rãmâne surprins! ªtiþipânã când? Pânã la terminarea procesului.Reþineþi, categoric! Trebuie sã menþionez cã unuldintre motivele pentru care procesul s-adesfãºurat aºa cum s-a desfãºurat � ºi din acestpunct de vedere nimeni nu trebuie sã se considerevinovat, nici Dan Voinea, nici apãrarea, nicicompletul de judecatã � este cã NicolaeCeauºescu nu a crezut deloc în realitateaprocesului ºi, ca urmare, nu l-a luat în considerare.Pur ºi simplu a crezut cã este un aranjament, deaceea se ºi uita mereu la ceas ºi, probabil, cã seîntreba: Cât va mai dura, oare, mascaradaaceasta? El vãzuse elicopterele. ªi dacã urmãriþiatent filmul4, puteþi observa ceva extrem desugestiv. Când a coborât din transportor, ajutatde maiorul Boboc, ºi a dat cu ochii de elicoptere,Ceauºescu a cãpãtat instantaneu o vitalitate

deosebitã. Or, eu îl vãzusem cât de pleoºtit arãtacând urcase în TAB, aºa cã am remarcat imediatschimbarea radicalã a stãrii sale generale. Pentrucã, de la o vreme, tot îi spusesem cã intenþionãmsã-l ducem viu ºi nevãtãmat la Bucureºti, lateleviziune, unde, de fapt, chiar el îmi ceruse sã-iaranjez ca sã ajungã. Desigur, de la un momentdat, vãzând cã trece timpul ºi nu-mi þinpromisiunea devenise ºi mai suspicios, nervos,irascibil. ªi-mi era din ce în ce mai greu sãcomunic cu el, mai ales când trebuia sã iauanumite mãsuri impuse de situaþie, cum s-aîntâmplat, de pildã, de câteva ori când, de teama�teroriºtilor� sau a vânãtorilor de recompense �deºi încã nu se pusese un preþ pe capul lor, darmã gândeam cã vreun nebun care vrea sã intreîn istorie ar face orice ca sã-i lichideze, cumva �trebuia sã-i îmbarc în transportor ºi sã le schimblocaþia, adicã sã-i transform din þintã fixã în unamobilã, mult mai greu de depistat ºi de distrus. ªimereu tot trebuia sã-i îmbrac în þinutã militarã �pentru camuflaj, în primul rând � ºi sã le dauexplicaþiile de rigoare. Cel mai uºor a fost cândam fãcut-o pentru ultima datã, adicã în dimineaþaprocesului. Ca de obicei, când le-am adus hainelecivile, cã rãmãseserã în uniforme, m-au întrebatpentru ce sã se schimbe iar, ºi atunci le-am spuscu cea mai mare sinceritate cã vin cei de laBucureºti sã îi ia. ªi chiar mi-au citit sinceritateape faþã, cred, pentru cã acesta era adevãrul,stabilisem mai înainte cu Stãnculescu toatedetaliile. Tovarãºe comandant suprem, i-am zislui Ceauºescu, peste o orã-douã vin niºteelicoptere sã vã ducã la Bucureºti... Sã-i fi vãzutcum au percutat, cu toatã bãtrâneþea lor ºisurmenajul de pânã atunci! Întineriserã cu zeceani. Ceauºescu, foarte tacticos, ºi-a pus paltonul,apoi cãciula, Elena Ceauºescu basmaua... ªi auurcat în transportor foarte sprinteni, fãrã sã maicomenteze nimic. Sperau... Speranþa nu le pieriseniciun moment pânã atunci. Auzind ºi vãzând apoielicopterele � a cãror apariþie nu fãcea decât sãconfirme teoria cu Bucureºtiul ºi televiziunea �s-au liniºtit de-a binelea. Nu mai zic cât s-auluminat la faþã când l-au vãzut pe generalulStãnculescu! Cã doar el îi urcase în elicopter, laBucureºti, când fugiserã. Probabil le sugerase cãtot ca sã-i protejeze a fãcut-o. ªi, ce ºi-or fi zisacum: �Uite, domn�e, a venit sã ne ia înapoi!�Ceauºescu era atât de convins de acest lucru,

35

încât nu-ºi mai ascundea emoþiile, ºi chiar i-a zissoþiei lui, ceva mai rezervatã ºi cu gândurile aiurea:�Stai liniºtitã, e Stãnculescu�.

� Cred cã ºi dumneavoastrã abia aºteptaþisã scãpaþi de o povarã atât de... delicatã.

� Da, m-am bucurat, dar, ca ºi Ceauºescu,nu m-am bucurat prea mult. Ba, chiar mai puþin,extrem de puþin. Aº putea spune cã nici nu amavut vreme sã mã bucur. Pentru cã în momentulcând a aterizat elicopterul cu generalulStãnculescu, acesta a coborât, a pornit spre mine,eu spre el ca sã-i dau raportul ºi, întâlnindu-neundeva, pe la mijlocul distanþei, dupã ce mi-astrâns mâna m-a apucat de braþ ºi mi-a zis: �Haisã mergem!� ªi am pornit-o cãtre elicopterul cucare venise. Între timp celelalte elicoptere care îlînsoþiserã rãmãseserã în aer, pentru acoperire,îmi imaginam. Dupã câþiva paºi eram lac desudoare. Din cauza emoþiei... Gata, mi-am zis,s-a terminat cu Kemenici! Mã gândeam cã nu amacþionat cum trebuie, cum ar fi vrut cei de laBucureºti, ºi cã acum venise scadenþa. Pânã lascara elicopterului nu am scos un cuvânt, mãblocasem. Abia când sã pun piciorul pe primatreaptã, intuiþia, poate, sau altceva, mi-a dezlegatlimba ºi am reuºit sã articulez: Unde sã mergem?�Pãi, acolo unde îi þii!... Unde i-ai dus?� În aceaclipã mi-a venit inima la loc. Pur ºi simplu uitasemamãnuntul cã în ziua precedentã eu îi raportasemcã nu îi þin în unitate pe cei doi. De câte orivorbisem cu el la telefon ºi mai înainte, bãnuindcã suntem ascultaþi, nu deconspirasem niciodatãcã îi am în unitate, sub ochii mei, dimpotrivã,creasem ºi întreþinusem iluzia cã i-am dus la locsigur, undeva la þarã, la vreo 25 de kilometri deTârgoviºte. Îmi amintesc cã pe data de 24decembrie, când nolens-volens iar a venit vorbasã-i dau detalii despre treaba acesta, generalulStãnculescu a sãrit ca ars: �Eºti nebun?! Vezicã rãspunzi cu capul�, mi-a zis. Apoi, dupã ces-a mai gândit un pic, m-a întrebat: �Cum sesimte?� Anticipasem oarecum întrebareaaceasta, aºa cã i-am rãspuns cã, pe moment,nu îi pot spune exact, pentru cã trebuie sã iaulegãtura cu ofiþerii care îl apãrã. ªi, ca sã fiu ºimai convingãtor, i-am cerut, plin de respectuoasãsolicitudine: Daþi-mi voie sã iau legãtura cu ei �cu ofiþerii mei, adicã � ºi vã raportez. Am pusreceptorul în furcã, am aprins o þigarã, am ceruto cafea ºi m-am sfãtuit cu locotenentul-colonel

Dinu. Dupã vreo trei-patru minute dejahotãrâserãm sã-i raportez cã NicolaeCeauºescu se simte rãu, ca sã-i urgentãmplecarea, sã scãpãm de grija lui. Am stat cu ochiipe ceas ca sã mai treacã alte câteva minutebune, sã parã cã legãtura nu se poate obþine chiaraºa de uºor. Asta se întâmpla, aºadar, pe datade 24 decembrie, spre searã. Dar nu au apucatsã se scurgã decât vreo cinci-ºase minute cãne-a sunat Stãnculescu, foarte nerãbdãtor: �Ei,cum se simte coletul numãru� unu?� Nu prea binei-am rãspuns eu prompt, mimând o îngrijorarede complezenþã, e pe cale de alterare... De fapt,nu minþeam, acesta era adevãrul, cã erau bãtrâniºi bolnavi. Poate cã am amplificat puþin... Nu ambãnuit nicidecum însã cã jocul acesta al nostru,adicã al lui Dinu ºi al meu, avea sã precipiteevenimentele atât de rapid, de dramatic, deneprevãzut. În primul rând mi-a interzis categoricsã-i aduc la Bucureºti, de teamã sã nu seîntâmple ceva neplãcut pe drum, am crezut iniþial.Iar în cursul serii mi-au trimis un mesager cu unpachet cu medicamente. Gest care m-a derutatºi mai mult, cã în primul rând nu am fostpreavizat, ºi nici nu am ºtiut cum sã-l interpretez.NOTE:1 Generalul de brigadã (r.) Andrei Kemenici s-a nãscut

la 25 noiembrie 1936 în Bicaz, judeþul Neamþ. Tatãlsãu a fost mecanic de locomotivã, iar mama casnicã.A absolvit Liceul �Petru Rareº� din Piatra-Neamþ,dupã care, timp de ºase luni, s-a angajat ca impiegatde miºcare. Au urmat alte ºase luni în care a lucratca mecanic de locomotivã, împreunã cu tatãl sãu,calificându-se la locul de muncã, dupã moda vremii.În 1955, în vreme ce îºi efectua stagiul militar într-ounitate de pontonieri din Arad, a fost selecþionat ºitrimis sã susþinã examen pentru admiterea în ªcoalaMilitarã de Ofiþeri Activi de Radiolocaþie ºi ArtilerieAntiaerianã de la Braºov, pe care o va absolvi treiani mai târziu. Va îndeplini diverse funcþii de comandãla nivel unitate. Anul de graþie 1989 îl va surprinde lacomanda U.M. 01417, implicit a garnizoaneiTârgoviºte. În acel moment, avea gradul de colonel.A ieºit la pensie în 1996, la cerere.2 Vezi �Realitatea dâmboviþeanã�, numerele apãruteîntre 9-31 martie 1999, materialele cu titlul De lasoldat la general, Despre procesul Ceauºeºtilorºi nu numai º.a.m.d.3 Este vorba despre Comisia Senatorialã de cercetarea evenimentelor din decembrie 1989.4 Filmul colonelului Ion Baiu.

36

Un simbol al devenirii româneºti �Constantin Brâncoveanu (2)

Colonel (r) doctorALEXANDRU MANAFU-TÂRGOVIªTE

Analist politico-militar

m insistat asupra aspectelor militareavând în vedere afirmaþia Bãlcescului:�Bãtãlia de la Zãrneºti din 21 august

1690, câºtigate de Brâncoveanu cu armataromânã ºi turceascã, fu cea din urmã în carevechile noastre legiuni se luptarã în mare bãtãlierânduitã. Aci, românii îºi luarã adio de la slavamilitarã!�. Ce s-a întâmplat cu armata þãrii � cualtã ocazie.N. Iorga îl caracteriza astfel: �osândit sã nufacã politica armelor, Constantin Brâncoveanua fãcut în schimb marea politicã a culturii�. Merituleste cu atât mai mare, dacã þinem seama depoziþia Þãrii Româneºti, aºezatã între cele treiimperii � Otoman, Habsburgic ºi Rusesc.Profesorul Iorga mai afirma: �Când Nordula vrut sã meargã spre Sud, când Occidentul avrut sã se atingã de rãsãrit, aici s-au întâlnit;iar mare parte din dramele ºi greutãþilerãzboaielor au fost suportate de NeamulRomânesc cu consecinþe dramatice, inclusiveprin jafuri teritoriale.�Relaþiile diplomatice ale domnitorului cuFranþa, Rusia, Angli, Turcia, Suedia au fostvaloroase, având în vedere ºi personalitateaconducãtorilor acestor þãri (Ludovic al XIV-lea înFranþa, Petru cel Mare în Rusia, Carol al XII-lea înSuedia, etc.).Relaþii intense ºi special au fost ºi cu Moldovaºi Transilvania.Prin tratative diplomatice cu Poarta intenþiona sãpunã domn în Moldova pe ginerele sãu Constantin,acþiune care, dacã ar fi reuºit, ar fi constituit primulpas spre unitatea naþionalã a românilor.În întreaga sa activitate, Constantin

�Este un lucru mare, când ºi în nenorocire,pãstrezi intenþia care corespunde datoriei morale�.Nicolae Iorga

Brâncoveanu s-a remarcat în ceea ce priveºteînvãþãmintele, cultura ºi artele ºi, în special, înapãrarea credinþei strãbune � ortodoxia, avândsprijin din partea mitropolitului Teodosie pânã înanul 1708, când a decedat, precum ºi încontinuare de la Antim Ivireanul (1708-1716).În perioada 1694-1695, ConstantinBrâncoveanu a înfiinþat Academia de la Sf. Sava� una din cele mai importante instituþii deînvãþãmânt din aceastã parte a Europei, �Colegiulpublic pentru pãmânteni ºi strãini�.În paralel cu Academia domneascã de la Sf.Sava funcþionau ºi alte ºcoli, în incinta unormãnãstiri, unde se preda în românã ºi slavonã.Aºa au fost ºcolile de la mãnãstirile SfântulGheorghe Vechi ºi Colþea, unde se pregãteau diecipentru cancelariile domneºti, preoþi ºi dascãli. Încâteva mãnãstiri au luat fiinþã biblioteci cu lucrãriprocurate din mari centre culturale din apusulEuropei. Se remarcau bibliotecile de la mãnãstireaMãrgineni (ctitoria lui Constantin Cantacuzino,postelnicul) ºi biblioteca mãnãstirii Horezu, ctitorialui Constantin Brâncoveanu.Încã înainte de a ajunge domnitor, el a ridicatdouã palate de reºedinþã, unul la Potlogi,Dâmboviþa (1698-1699) ºi unul la Mogoºoaia,lângã Bucureºti (1702).Dupã ce s-a urcat pe tronul Þãrii Româneºtia ctitorit în Bucureºti trei biserici, pe locul unoramai vechi: biserica Sfântul Ioan cel Mare sau�Grecesc�, demolatã în sec. XIX; bisericamãnãstirii Sf. Sava, de asemenea demolatã însec. XIX; biserica Sf. Gheorghe Nou, existentã ºiazi în centrul capitalei, recent restauratã. Înaceastã bisericã au fost depuse în anul 1720

37

osemintele ctitorului, aduse în ascuns de laConstantinopol de soþia sa, doamna Marica.În 1706 a mai zidit o bisericã în Doiceºti,Dâmboviþa.Împreunã cu unchiul sãu, spãtarul MihaiCantacuzino, a ridicat mânãstirea de la RâmnicuSãrat, cu hramul Adormirea Maicii Domnului,închinatã mânãstirii Sfânta Ecaterina de la MunteleSinai. În vara anului 1690, a pus piatra de temeliea celei mai de seamã din ctitoriile sale �Mânãstirea Horezu (sau Hurezi) cu hramul Sfinþiiîmpãraþi Constantin ºi Elena. Printre alte mânãstirictitorite sau refãcute: mânãstirea Sâmbãta deSus, mânãstirea Surpatele, mânãstirea Polovraciºi mânãstirea Turnu din Târgºoru Vechi, Prahova.A sprijinit biserici ºi mânãstiri ale credinþeistrãbune din Transilvania ºi mai ales MitropoliaBãlgradului (Alba Iulia) ºi Arhiepiscopia ÞãriiArdealului, aºa cum rezultã din documenteleexistente (convenþia din 21.08.1681, actul de daniedin 1698, actul de donaþie a moºiei Meriºani, Argeº).Din aceste acte de danii rezultã fãrã echivoccã ele au constituit acte testamentare aledomnitorilor Þãrii Româneºti, începând cu MihaiViteazul � primul unificator al Neamului ºi încheindcu Constantin Brâncoveanu, întrerupere deter-minate de Curtea de la Viena, în urma treceriiTransilvaniei sub stãpânirea Imperiului Habsburgic.Aceste hrisoave, pe lângã altele, dovedesc cuprisosinþã relaþiile bune care au existat între româniidin Þara Româneascã ºi cei din Þara Ardealului.Hotãrârile privind aceste danii în bani rezultã cã erauluate de domnitor împreunã cu boierii ºi sfetniciisãi (Divanul) care respectau dorinþa înaintaºilor ºicare cunoºteau situaþia credinþei strãbune aromânilor din Transilvania, situaþie menþionatãastfel: �Pentru cã o ºtim pe aceastã SfântãMitropolie cã se învãluieºte ca o corabie în mijloculvalurilor mãrii, fiind între multe vãluri de eretici ºi senãpãstuiesc de la dânºii în multe chipuri (variante)�.*

Având în vedere poziþia lui Brâncoveanu,obligat sã negocieze cu cei mari ºi puternici,pentru a pãstra integritatea þãrii, în anul 1711,sultanul a hotãrât sã se rãzbune. Pentru aceastaa pus la cale un plan, aplicat abia dupã trei ani,când Brâncoveanu probabil nu mai bãnuia nimic.(În anul 1709, o conjuncturã europeanãnefavorabilã ºi greºelile politice ale lui ConstantinBrâncoveanu au dus la dezastrul familiei. Atunciregale Suediei, Carol al XII-lea a fost învins dePetru cel Mare la Poltava.

Pentru prima data în istorie, scãpatã deameninþarea suedezo-germanã, armata rusã aintrat pe teritoriul Moldovei, pentru a lupta cusultanul.Brâncoveanu a cãutat o alianþã cu ruºii. I-ascris lui Petru cel Mare promiþând ajutor înaprovizionarea armatei. Þarul i-a transmismulþumirile sale ºi 300 pungi de aur pentru plataserviciilor. Prudent, domnul a cãutat sã menþinãun echilibru între cele douã tabere. El ºi-a adunatoºtile în tabãra de la Urlaþi, Prahova, aproape degraniþe cu Moldova.În cazul în care ruºii ar fi vrut sã intre în ÞaraRomâneascã, se alia cu ei. El intenþiona însã sãrãmânã de partea turcilor, dacã aceºtia ar fi fostmai rapizi.Planurile i-au fost date peste cap de vãrul sãu,spãtarul Toma Cantacuzino, care, împreunã cumai mulþi boieri, a fugit în tabãra þarului. Speriat,Brâncoveanu i-a trimis lui Petru cel Mare cele300 de pungi înapoi, iar turcilor proviziile,contribuind la eºecul militar al þarului în bãtãlia dela Stãnileºti, pe Prut.)În anul 1713, toate rudele lui, Cantacuzinii,care îi sprijiniserã pânã atunci domnia, seîntoarserã împotriva lui.Brâncoveanu pregãtea la vremea aceeanunta fiului sãu Radu cu fata lui Antioh VodãCantemir, care se afla la Istambul. Pentru a nusupãra Înalta Poartã, a trimis o scrisoaresultanului, împreunã cu 4 000 de galbeni ºi o blanãde samur.În acea perioadã, Ali Paºa, comandantuloºtilor otomane, pregãtea o acþiune militarãîmpotriva Sfântului Imperiu Roman de NaþiuneGermanã, motiv pentru care s-a decis sã-l scoatãpe Brâncoveanu din joc înainte de începerealuptelor. Viclean, i-a comunicat cã Poarta nu seopune cãsãtoriei.Brâncoveanu a trimis la Istambul un convoi,condus de domniþa Bãlaºa ºi soþul ei. Era pe lasfârºitul iernii anului 1713, când domniþa Stanca,una din fiicele domnitorului, s-a îmbolnãvit grav.Înaintea morþii ea a avut o viziune: pe peretele dinfaþa patului a apãrut o ceatã de turci care îl duceaupe tatãl ei în lanþuri la Istambul.Deºi Brâncoveanu fãcuse mari eforturipentru a-I convinge pe otomani cã gestulspãtarului Toma Cantacuzino (trecerea de partearuºilor în timpul rãzboiului ruso-turc din 1711) nuexprimase ºi voinþa sa, o nouã acuzaþie s-aadãugat la adresa voievodului. Învinuit, dupã cumspunea cronicarul turc Mehmed Raºid cã�adunase multe bogãþii pentru a se opune ºi

38

pregãti o rãscoalã, aºteptând sã-ºi arate dorinþade a domni în chip absolut independent�, împreunãcu familia sa a fost dus la Istambul ºi închis laEdiculé (închisoarea celor ºapte turnuri), iar toateaverile sale confiscate.Duminicã, 15 august 1714, ConstantinBrâncoveanu, împreunã cu fiii sãi (Constantin,Radu, ªtefan ºi Matei) ºi ginerele sãu IanacheVãcãrescu au fost uciºi în prezenþa sultanului, carea �invitat� la acest spectacol reprezentanþii þãrilorcreºtine ºi puternice din Europa (Rusia, Franþa,Germania, Anglia, Veneþia, Olanda ºi Suedia).Ianache Vãcãrescu, ginerele ºi sfetnicul prin-cipal al domnitorului, a fost decapitate primul.Au urmat fiii cei mari, Matei, mezinul, a fostgata sã renunþe la creºtinism: �Dã-mi voie sã-mitrãiesc tinereþea. Mai bine vreau sã fiu mahomedan,decât sã mor nevinovat�. Brâncoveanu s-aîmpotrivit, iar cãlãul a tãiat ºi capul copilului.În ziua în care împlinea 60 de ani, desãrbãtoarea Sfintei Fecioare Maria, ConstantinBrâncoveanu însuºi a îngenuncheat ultimul înfaþa gâdelui. Capetele celor ºase au fost plimbatepe strãzile Istambulului, în vârfuri de suliþe, iartrupurile aruncate în mare. Doamna Marica a auzitvestea în închisoare. Cu ajutorul PatriarhieiConstantinopolului s-au pescuit cadavrele, careºi-au gãsit odihna veºnicã în insula Halki, într-oveche mânãstire greceascã, ridicatã de împãratulIoan al VIII-lea Paleologul.Gheorghe ªincai descrie astfel martiriulvoivodului: �Odatã cu Brâncoveanul au pierit ceipatru feciori ai lui, cãrora el le-a grãit în ceasulmorþii: �Iatã, toate avuþiile ºi tot ce am avut, ampierdut! Sã nu ne pierdem încã sufletele � Staþitare ºi bãrbãteºte, dragii mei! Sã nu bãgaþi seamade moarte! Priviþi la Hristos, mântuitorul nostru,câte a rãbdat pentru noi ºi cu ce moarte de ocarãa murit. Credeþi tare întru aceasta ºi nu vã miºcaþi,nici vã clãtiþi din credinþa voastrã pentru viaþa ºilumea aceasta��.Aceasta zicând el, porunci împãratul de letãiarã capetele, întâi ale feciorilor, începând de lacel mai tânãr, ºi pe urmã a tãiat capul luiConstantin Brâncoveanu ºi aruncarã trupurileîn mare.ªi creºtinii dupã aceea, aflându-le, le-auastrucat la Patriarhie� (Cronica românilor ºi a maimultor neamuri).În 1914 este descoperit mormântuldomnitorului în biserica Sfântul Gheorghe Nou dinBucureºti, iar în 1992, BOR a sanctificatdomnitorul ºi fiii sãi.Despre Brâncoveanu, Iorga susþinea faptul

cã: �nu greºelile politice i-au adus mazilirea ºidecapitarea, ci intrigile unor boieri ºi a unor strãinide Neamul Românesc�.A fost ultimul domn pãmântean, care a navigatîn apele tulburi ale intereselor celor mari ºi puterniciai etapei istorice respective.�Pe ultimul drum a dovedit conºtiinþã martiricãcare �trãieºte absolutul fãrã sã fie fanaticã,lumineazã fãrã sã ardã, îl înalþã pe om dincolo defire fãrã sã fie nefiresc, depãºeºte graniþeleomenescului fãrã sã fie inumanã, forþeazã limiteleobiºnuitului fãrã sã ajungã o extremã ºi ni-laminteºte în final pe Dumnezeu, fãrã sã sesuprapunã cu El.Conºtiinþa martiricã este profund salvatoare.Ne salveazã de la înecul istoric. Ea este un para-dox izbãvitor ce anuleazã în chip firesc instinc-tual de conservare atunci când este vorba deapãrarea chipului lui Dumnezeu. Iese astfel în modnebãnuit din lanþul cauzal al naturii, aducându-neo naturã superioarã. Contrazice flagrant raþiuneaomeneascã, ascultând de o altã raþiune, de cea alui Dumnezeu.Conºtiinþa martiricã nu negociazã nimic cuconºtiinþa prigonitorilor ei. κi vede firesc de drumulcrucii. Cine va cãlca pe acest drum va simþi fiorultainic al acestei conºtiinþe.� (Dan Puric).Constantin Brâncoveanu � omul, rãmâneun simbol al demnitãþii, credinþei ºi deveniriiRomâneºti.Sã ne aplecãm cu pietate ºi recunoºtinþãasupra memoriei acestor modele de conduit.NOTE1. N. Iorga. Istoria Românilor, vol. II, ediþia a II-a,

Bucureºti, 1936.2. Gh. ªincai. Cronica românilor ºi a mai multor

neamuri, Bucureºti, 1978.3. Miron Constantinescu, Constantin Daicoviciu, ªtefan

Pascu. Istoria României, Editura Didacticã ºiPedagogicã, Bucureºti, 1970.

4. N. Iorga. Istoria poporului românesc, Edituraªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1985.

5. N. Iorga. Valoarea politicã a lui Constantin VodãBrâncoveanu. Conferinþa þinutã la Ateneul Romândin Bucureºti în ziua de 15 august 1914. Vãlenii demunte, tipografia Neamul Românesc.

6. A. D. Xenopol. Istoria românilor din DaciaTraianã.

7. Pr.acad. Nicolae M. Popescu. Viaþa ºi fapteledomnului Þãrii Româneºti ConstantinBrâncoveanu, Editura IDACO, Bucureºti, 2013.

8. N. Bãlcescu. Scrieri militare alese, Editura Militarã,Bucureºti, 1957.

39

omnul care aunit pentruprima oarã

cele trei Þãri Române,din noiembrie 1599pânã în august 1601 a

fost Mihai Viteazul, devenind personalitateistoricã, foarte apreciatã. În istoria românilor afost, este ºi va fi foarte respectat ºi apreciat,pentru faptele mãreþe pe care le-a înfãptuit întimpul domniei sale. Obiectivul principal aconstat în unirea tuturor românilor din ÞaraRomâneascã, Transilvania ºi Moldova, precumºi obþinerea independenþei faþã de ImperiulOtoman.Mihai Viteazul, având calitãþi deosebite,pânã sã fie numit domnitor, a fost numit: bande Mehedinþi, în anii 1588-1590; mare stolnic,în anul 1590; mare postelnic, în anii 1591-1592ºi ban al Olteniei, în anul 1593. Deoarece aaspirat la tronul þãrii, l-a determinat pevoievodul Alexandru cel Rãu, sã-l condamnela moarte în anul 1593. A fost salvat deoarececãlãul, când l-a vãzut, s-a speriat ºi a aruncatsabia, pãrãsind eºafodul, din Bucureºti.Mihai s-a dus la Constantinopol, la unchiulsãu Iane Epirotul. Fiind sprijinit de unchiul sãu,de Sigismund Báthory, de alþi demnitaristrãini ºi beneficiind de faptul cã sultanul, nu-lmai voia domnitor pe Alexandru cel Rãu, l-anumit domnitor, în septembrie 1593. Pentrunumire a plãtit 500.000 de galbeni,împrumutându-se la trei prieteni. În octombriea fost dus la Bucureºti ºi a luat în primiredomina.

Înfãptuirea statului român unitarºi independent sub domnia

lui Mihai Viteazul

Colonel (r) IULICÃ MATEI

Mihai, ca voievod, era foarte nemulþumit,pentru faptul cã în 1593 tributul cãtre Poartãajunsese la 155.000 de galbeni. Pe lângã banise mai dãdeau mari cantitãþi de grâu, orz,miere, unt ºi sare, ca provizii pentru armataotomanã. Mai mult se stabiliserã în þarãstrângãtori de biruri turci, care terorizaupopulaþia. În aceastã situaþie a hotãrât sãînceapã revoluþia împotriva Porþii, pentru aobþine independenþa. Ca sã aibã succes aîncheiat alianþã cu Sigismund Báthory ºi cuAron Vodã, în octombrie 1594, pentru a luptaîmpreunã împotriva turcilor. În urma înþelegeriicu Sigismund au sosit la Bucureºti 2000 deostaºi ardeleni, conduºi de Albert Király.

Deoarece strângãtorii de biruri au atacatpalatul domnesc, l-au determinat pe Mihai sãînceapã rãscoala. I-a chemat pe toþistrângãtorii, din þarã, la visterie, pentru a le dabirul. În ziua de 13 noiembrie 1594, când s-auadunat toþi, au fost uciºi. Aceeaºi soartã auavut-o ºi cei 2000 de ostaºi turci. Ulterior aatacat cetatea Giurgiu, dar nu a fost eliberatã,pentru cã a venit un ajutor de la Rusciuk. Înianuarie 1595 au fost atacate ºi eliberate,localitãþile: Târgul de Floci, Hârºova ºi Silistra.Sultanul nemulþumit a trimis o armatã la Giurgiupentru a-l înlocui pe Mihai cu Bogdan Sasulºi alta la Silistra pentru a-l înlocui pe AronVodã, deoarece ºi el mãcelãrise turcii din Iaºi.În urma atacului oastei muntene, cele douãarmate otomane au fost învinse. În luna martieAron Vodã a atacat ºi eliberat Turtucaia ºiBabadagul, iar Albert Király, cetatea Brãila.

Sultanul nu a tolerat situaþia, deoarece

40

rãscoala reprezenta o triplã pierdere, pentruimperiu: de ordin politic, militar ºi economic.Pentru aceasta a hotãrât sã atace cele trei ÞãriRomâneºti ºi sã le transforme în paºalâc.Mihai ºi-a dat seama, cã sultanul îl vaatacat. În aceastã situaþie a cerut ajutor militarlui Sigismund, chiar dacã acesta prevedeasã ocupe Þara Româneasca ºi Moldova, casã ajungã rege al �Daciei�. A început cuarestarea lui Aron Vodã, înlocuindu-l cuªtefan Rãzvan. Delegaþia Munteanã asemnat la Alba Iulia, la 20 mai 1595, un actcare prevedea: Þara Româneascã sã fiesubordonatã Transilvaniei, îndeplinind tot ceeace prevedea Sigismund ºi astfel va primiajutor împotriva turcilor. Mihai a semnatumilinþa, pentru a primi ajutorul, de care aveanevoie, deoarece nu reuºise sã încheie oalianþã cu Rudolf al II-lea.

Sultanul a trimis armata spre Dunãre,comandatã de Sinan-paºa, cu scopul de acuceri Þara Româneascã ºi sã înlocuiascãtiranul, cu fostul domnitor Mihnea. Chiar dacãarmata munteanã s-a opus, turcii au trecutfluviul pe la Giurgiu, îndreptându-se spreBucureºti. Mihai a organizat dispozitivul deapãrare pe râul Neajlov, la Cãlugãreni, cu cei15.000 de ostaºi împotriva celor 100.000 deturci. Sultanul a început atacul la 15 august1595, dar au fost respinºi de armatamunteanã, sprijinitã de ardelenii comandaþi deAlbert Király. Mihai a retras armata laStoieneºti, lângã Bran, pentru a primi ajutorulpromis de aliaþii sãi. A doua zi turcii, dacã nuau mai gãsit inamicul, s-au îndreptat spreBucureºti, ocupându-l la 15 august. La 26 au-gust au intrat în Târgoviºte ºi au construit ofortãreaþã de apãrare, unde s-au aºezat 3500de ostaºi cu 40 de tunuri.

La începutul lunii octombrie, la Bran, a sositSigismund cu 37.000 de ostaºi ºi 63 de tunuri.În acelaºi timp a sosit ºi ªtefan Rãzvan cu3000 de ostaºi ºi 22 de tunuri. La 6 octombrieau atacat ºi eliberat cetatea Târgoviºte, iar la12 octombrie ªtefan Rãzvan a eliberatBucureºtiul, în timp ce Mihai ºi Sigismund îiurmãreau pe turci spre cetatea Giurgiu, pecare au eliberat-o la 26 octombrie. Dupãvictorie, Mihai a mutat capitala la Târgoviºte,

pentru a repara casele distruse din Bucureºti,de cãtre turci.

În anul 1596 Mihai ºi-a îndreptat politicaspre trei direcþii: statornicirea unor raporturi deegalitate cu Sigismund; împãcarea cu sultanulpentru a reface þara ºi negocierea cu Rudolfal II-lea, pentru a-l ajuta la nevoie. La 20 iulie1597 sultanul Mehmed al III-lea, îl recunoaºtepe Mihai ca domnitor pe viaþã ºi a redus tributulla jumãtate. La 9 iunie 1598 voievodul s-aîntâlnit, la Mãnãstirea Dealu, cu împãratulRudolf al II-lea, unde au semnat Tratatul deprietenie ºi alianþã militarã. Prin acest tratatvoievodul a recunoscut suzeranitatea Austrieifãrã a plãti tribut, iar împãratul îi va asigura banipentru acþiunile militare antiotomane.

În vara anului 1599 situaþia Þãrii Româneºtidevine foarte criticã, deoarece în Transilvaniaºi în Moldova domneau duºmani ai lui Mihai,prieteni ai turcilor ºi ai polonezilor. AndreiBáthory ºi Ieremia Movilã s-au pus de acordsã-l înlãture pe Mihai, chiar i-au cerut sãpãrãseascã þara. El nu a fost de acordspunând: �Nu-mi voi lãsa nimãnui þara ºimoºia, pânã ce nu voi fi târât pe pãmânt...�.Cum sultanul ºi regele Poloniei îi promiseserãlui Andrei Báthory sã fie domn ºi în Moldovaºi în Þara Româneascã, l-a determinat peMihai sã conceapã �Planul Dacia�, careprevedea unirea tuturor românilor sub o singurãdomine.

În toamna anului 1599 a hotãrât sã punã înaplicare �Planul Dacia�. La 4 octombrie armataromânã a intrat în Transilvania: o coloanã,condusã de Mihai Viteazul, spre Braºov,pentru a se întâlni cu secuii, duºmani aiBáthoreºtiilor; altã coloanã condusã de fraþiiBuzeºti, pe valea Oltului, spre Sibiu. Oºtile s-auîntâlnit la ªelimbãr. Bãtãlia dintre munteni ºiardeleni a avut loc la 18 octombrie, la ªelimbãr.Mihai a obþinut victoria ºi a intrat în Sibiu, fiindbine primit de sibieni. Andre Báthory a fugit,fiind prins de secui a fost ucis pe dealulGrigoremberg. De la Sibiu s-a îndreptat spreAlba Iulia, în care a intrat fãrã luptã la 1noiembrie, fiind primit cu bucurie. În urmasuccesului teritoriul Transilvaniei a intrat subautoritatea lui Mihai Viteazul, care ºi-a luat titlude: �Domn al Þãrii Româneºti ºi al Ardealului�.

41

Cum în Transilvania avea funcþii importanteîn conducerea þãrii nobilimea maghiarã ºi ceasãseascã, faþã de cea românã, Mihai s-astrãduit sã modifice aceastã organizare. Încapitala þãrii, Alba Iulia, a constituit Sfatul cunumãr egal de boieri români ºi nobili maghiari,iar în cetãþi a pus cãpitani de ai sãi, cu trupecorespunzãtoare. În cele trei Diete þinute s-auvotat: valoarea contribuþiei sociale, sumaimpozitului la 6 florini pe poartã; rechiziþii devite, cai ºi nutreþ; pedepsirea nobililor care vormaltrata iobagii ºi obligaþia domnitorului de anu afecta interesele privilegiaþilor.

În primãvara anului 1600 a luat decizia dea stãpânii ºi Moldova, profitând de faptul cãPolonia nu era capabilã sã intervinã în sprijinullui Ieremia Movilã ºi cã sultanul îl recunoscusepe fiul sãu, Nicolae, ca domnitor în ÞaraRomâneascã. La 4 mai 1600 intrã în Moldovape valea Trotuºului ºi se întâlneºte cu armatafiului sãu. La 10 mai a cucerit Bacãul, iar la 16mai a intrat în Suceava fãrã luptã. Baba Novaca întrat în Iaºi, iar cetãþile Ghilia, Tighina,Cetatea Albã ºi Ismail au revenit lui Mihai. Aopus rezistenþã Hotinul, unde se ascunseseIeremia Movilã cu o parte din curteni. La 26mai 1600 Mihai Viteazul se intitula �Domn alÞãrii Româneºti, al Ardealului ºi alMoldovei�, la Iaºi. În scurta unire, el a pãstratneatinsã entitatea statalã a celor trei principateromâneºti ºi a fost recunoscut de Rudolf al II-lea ca domn al Þãrii Româneºti ºi al Moldoveiºi guvernator al Transilvaniei.

Consolidarea poziþiei lui Mihai a grãbitunirea forþelor politice interne ºi externeîmpotriva sa. Primul pas l-a fãcut Dieta de laTurda, din septembrie 1600, care s-a rãsculatîmpotriva lui, deoarece a acordat unele înlesniriiobagilor ºi preoþilor români. Cum armata erala Bucureºti, pentru a învinge rãscoala, a cerutajutor lui Rudolf al II-lea, care l-a trimis pegeneralul Basta. La 18 septembrie 1600, luptaare loc la Mirãslãu. Întrucât Basta s-a aliat curãsculaþii, Mihai a fost învins. În acelaºi timppolonezii au întrat în Moldova ºi l-au instalatdomn pe Ieremia Movilã. Mihai se retrage înÞara Româneascã, pentru a o apãra împotrivapolonezilor. În lupta de la Bucov, din 26octombrie, polonezii au obþinut victoria ºi Mihai

s-a retras în Oltenia, iar pe tronul ÞãriiRomâneºti a fost instaurat Simion Movilã. La25 noiembrie Mihai a reluat lupta la Curtea deArgeº. Fiind înfrânt a luat calea pribegiei laViena, pentru a cere ajutor lui Rudolf al II-lea,sã recucereascã tronul.

La 12 ianuarie 1601 a ajuns la Viena ºidupã douã audienþe la împãrat a primit ajutormilitar pentru a-l înlãtura pe SigismundBáthory, revenit pe tronul Transilvaniei. Pentruaceastã acþiune împãratul i-a cerut sã seîmpace cu Basta. Lupa a avut loc la Gurãslãu,la 3 august 1601, unde Mihai a obþinut victoria.În drum spre Alba Iulia, la Cluj, o delegaþiemunteanã l-a înºtiinþat cã a fost înlãturat SimionMovilã ºi cã îl aºteaptã ca domnitor. Nouasituaþie l-a îngrijorat pe Rudolf al II-lea ºi fiindconvins cã Mihai nu va ceda Transilvania a pusla cale asasinarea lui. În dimineaþa zilei de 9august 1601, în tabãra de la Câmpia Turzii,Basta a trimis un grup de ostaºi germani cuordin sã-l aresteze pe Mihai, sau sã-l ucidãdacã se opune. Când au intrat în cort Mihailuând sabia sã se apere, a fost împuºcat,decapitat, corpul ciopârþit ºi îngropat pe furiº.Comisul Radu Florescu i-a luat capul ºi l-adepus la Mãnãstirea Dealu, unde se aflã ºi înprezent.

Prin tot ce a înfãptuit în timpul glorioaseisale domnii, Mihai Viteazul a rãmas eroulnaþional al tuturor românilor. Meritul lui istoric afost realizare unirii politice a românilor ºi aþinuturilor româneºti. Opera sa a influenþatpozitiv generaþiile, care l-au urmat, sã punã maipresus de orice realizarea Statului NaþionalUnitar Român. Evenimentul s-a realizat la 1Decembrie 1918, când s-a constituit RomâniaMare. De aceea poporul român nu l-a uitat ºinu-l va uita niciodatã.NOTE� Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. II,

Ed. BIC ALL, Bucureºti, 2007, p.181-190, 193-196,198-207;

� Mircea Muºat, Ion Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român unitar, Ed. ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, Bucureºti, 1983, p. 144-162;

� ***, Istoria militarã a poporului român, vol. III,Ed. Militarã, Bucureºti, 1987, p. 135-136, 139-140,143-158, 164-167, 180-196, 201-216.

42

Consideraþii privind actul istoricde la 23 august 1944

n istoria contempo-ranã a României,actul istoric de la23 august 1944, princare þara noastrã a ieºitdin alianþa cu Germaniahitleristã (în fapt, dinalianþa cu Axa) ºi s-a alãturat Naþiunilor Unite(URSS, Marea Britanie, SUA) reprezintã uneveniment deosebit. Pentru a înþelege semnificaþiaacestui eveniment, trebuie vãzut ce s-a întâmplatîn perioada precedentã. În vara anului 1940, într-un context internaþional nefavorabil, România apierdut câteva teritorii: Basarabia, Bucovina denord ºi þinutul Herþa anexate de URSS în urmaultimatumului din 26 iunie 1940, nord-vestulTransilvaniei luat de Ungaria prin Diktatul de laViena din 30 august 1940, Cadrilaterul încorporatde Bulgaria în urma Tratatului de la Craiova dinseptembrie 1940. Astfel, dupã bucuria înfãptuiriiRomâniei Mari în 1918, au venit aceste cedãri careînsumau o treime din teritoriu (99 790 km 2) ºi otreime din populaþie (6 161 317 locuitori).1Venit la conducerea statului în septembrie1940, generalul Ion Antonescu s-a orientat peplan extern cãtre Germania cu scopul de a refaceintegritatea þãrii: în octombrie 1940 a permisintrarea trupelor germane în România, la 23noiembrie 1940 a semnat Pactul Tripartit(Germania, Italia Japonia) iar la 4 decembrie 1940a încheiat Acordul economic româno-german pezece ani. Mai mult, la 22 iunie 1941, Antonescua angajat România în rãzboiul antisovietic alãturide Germania, sperând sã elibereze teritoriileromâneºti luate de URSS. Speranþa s-a împlinitla 27 iulie 1941, când aceste teritorii au fost rein-tegrate României.Dupã 27 iulie 1941 a început o nouã etapã,cea a rãzboiului dincolo de Nistru, continuat deAntonescu la cererea lui Hitler. Armata românãa dus lupte grele în Crimeea, Caucaz, Stalingrad,

Profesor doctor MARIAN CURCULESCU

suferind mari pierderi. Dezastrul de la Stalingrad(septembrie 1942-februarie 1943) l-a convins peAntonescu de faptul cã Germania nu putea sãînfrângã armata sovieticã ºi cã trebuia gãsitã osoluþie salvatoare pentru România. Ca urmare,în primãvara anului 1943 l-a autorizat pe MihaiAntonescu, ministrul de externe, sã iniþiezecontacte cu puterile occidentale.2 Acesta a�sondat� terenul la Berna, Vatican, Lisabona,Madrid, Stockholm, Ankara, Cairo. Liderulopoziþiei, Iuliu Maniu, cãuta la rândul sãu sã iacontact cu Occidentul pentru a gãsi o modalitatede salvare a þãrii. Dar aceste demersuri erausortite eºecului din cauzã cã SUA ºi MareaBritanie hotãrâserã în cadrul conferinþei de laCasablanca (14-24 ianuarie 1943) sã impunãGermaniei ºi aliaþilor ei �capitulareanecondiþionatã�3. În mod asemãnãtor, la conferinþade la Moscova (octombrie 1943), SUA ºi MareaBritanie au decis cã vor �acþiona împreunã în toateproblemele privitoare la capitularea ºi dezarmareaduºmanului cu care se aflau în rãzboi�.4Influenþaþi de mersul evenimentelor militare ºide faptul cã în Italia, Mussolini fusese înlãturat dela putere, (iulie 1943), liderii PNL ºi PNÞ au început�sã ia în calcul posibilitatea destituirii lui IonAntonescu de cãtre regele Mihai ºi a formãriiunui guvern care sã scoatã þara din rãzboiul purtatalãturi de Germania împotriva URSS�.5 Caurmare, ei i-au adresat regelui mai multe scrisoriîn care îi cereau scoaterea României din rãzboi.La rândul sãu, regele era interesat ca înlãturarealui Antonescu sã aibã o largã bazã politicã ºi sãse sprijine pe partidele istorice (PNL ºi PNÞ), aicãror lideri erau cunoscuþi în þarã ºi în strãinãtate.6În acest context, regele ºi colaboratorii sãi(Constantin Viºoianu, Grigore Niculescu-Buzeºti, Ioan Mocsonyi-Styrcea) au purtatdiscuþii cu Iuliu Maniu-liderul PNÞ, cu C.I.C.Brãtianu-liderul PNL ºi cu alþi fruntaºi ai acestorpartide.

43

Este important de subliniat cã în septembrie1943, dupã depãºirea multor bariere ideologice,s-au stabilit contacte între cercurile Palatului re-gal ºi P.C.R. Între timp, contextul extern se agrava,cãci în cursul lunii martie 1944, trupele sovieticeînaintau spre Prut. Era tot mai evident pentru forþelepolitice cã trebuia gãsitã o soluþie salvatoare. Înmartie 1944, Barbu ªtirbey a plecat la Cairo caemisar a lui Iuliu Maniu ºi a început negocierile cuAliaþii, rãmase însã fãrã rezultate. S-au purtattratative ºi cu delegaþii URSS la Stockholm, paralelcu negocierile angajate la Cairo de emisariiopoziþiei ºi, deopotrivã ai lui Antonescu cureprezentanþii SUA, Marii Britanii ºi URSS7. LideriiPNÞ ºi ai PNL s-au adresat în mai multe rândurilui Ion Antonescu, cerându-i sã scoatã þara dinrãzboi sau sã demisioneze8. Demersul lor arãmas fãrã ecou din cauzã cã Antonescu le cereasã-ºi asume responsabilitatea guvernãrii, iaraceºtia evitau un rãspuns clar. Pe 12 aprilie 1944,guvernul sovietic i-a propus guvernului român sãcapituleze ºi sã încheie armistiþiu cu NaþiunileUnite. Ion Antonescu a respins condiþiile,considerându-le exagerate9. În plan intern, dupãlungi tratative, la 20 iunie 1944 s-a creat BloculNaþional Democrat format din PNL, PNÞ, PCR ºiPSD, având ca obiective încheierea armistiþiuluicu Naþiunile Unite ºi revenirea la un regim demo-cratic. În lunile iunie-iulie 1944, forþeleantiantonesciene (BND, Palatul regal etc.) audefinitivat planul tehnico-militar care prevedeaarestarea lui Ion Antonescu ºi a colaboratorilorsãi în cursul lunii august 1944.Pe plan extern situaþia se agrava, La 20 iunie1944 a început ofensiva sovieticã pe frontul Iaºi-Chiºinãu, realitate care impunea grãbirea puneriiîn aplicare a planului tehnico-militar stabilit de forþeleantiantonesciene. Este important de precizat cãpe 22 august 1944, Ion Antonescu s-a declaratgata sã semneze un armistiþiu cu Naþiunile Unite,cu condiþia sã aibã asentimentul scris al opoziþiei,lucru care însã nu s-a realizat din cauza ezitãrilorlui Iuliu Maniu ºi C.I.C. Brãtianu.10 În acest con-text, pe 23 august 1944, Ion Antonescu, venit înaudienþã la Palatul regal a fost arestat în biroulregelui Mihai, acþiune urmatã de arestarea altordemnitari. S-a format noul guvern condus degeneralul Constantin Sãnãtescu în care intrau ºireprezentanþi ai partidelor din BND. În aceeaºi zis-a difuzat Proclamaþia regelui cãtre þarã în carese anunþa noua orientare externã a României ºisfârºitul dictaturii.11 S-au adoptat mãsuriimportante: s-a repus în vigoare Constituþia din 1923(unele prevederi fiind suprimate), au fost promul-

gate decrete-legi referitoare la amnistia generalãºi eliberarea deþinuþilor politici. România redeveneao monarhie constituþionalã, partidele politice îºireluau activitatea, s-a desfiinþat cenzura, s-aacordat dreptul de întrunire. Dar, în contextul deatunci, armata sovieticã a ocupat România ºi,treptat va fi impus regimul bolºevic12. Trupelesovietice au luat prizonieri peste 130 000 de militariromâni pe care i-au deportat în URSS.Actul de la 23 august 1944 a luat forma uneilovituri de stat. Acest act a avut o importanþãinternaþionalã, deoarece a grãbit prãbuºireafrontului hitlerist în Balcani, contribuind totodatãla scurtarea rãzboiului în Europa. Dupã 23 august1944, armata românã de aproximativ o jumãtatede milion de oameni a luptat pentru eliberareaRomâniei, a Ungariei, Cehoslovaciei ºi Austriei,aducându-ºi contribuþia la victoria finalã aNaþiunilor Unite din mai 194513. Pe 12 septembrie1944, România a semnat un înrobitor armistiþiucu Naþiunile Unite iar în calea sa avea sã sedeschidã dureroasa experienþã a regimului de tipcomunist impus de Stalin.NOTE:1. Keith Hitchins, România (1866-1947), Bucureºti,

1994, p. 444.2. Ibidem, p. 469.3. Nicolae Ciachir, Marile Puteri ºi România (1856-

1947), Bucureºti, Ed. Albatros, 1996, p. 306.4. Relaþiile internaþionale în acte ºi documente, vol.

II, p. 146.5. Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor

patru regi (1866-1947), vol. IV, Mihai I, Bucureºti,Ed. Enciclopedicã, 2001, p. 44.

6. Ibidem, p. 45.7. Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor

în secolul XX, Bucureºti, Ed. Paideia, 1999, p. 444.8. Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor

patru regi (1866-1947), vol. IV, Mihai I, Bucureºti,Ed. Enciclopedicã, 2001, p. 45.

9. Istoria românilor, vol. IX, România în anii 1940-1947, Bucureºti, Ed. Enciclopedicã, 2008, p. 169.

10. Ioan Scurtu, Istoria contemporanã a României(1918-2007), Bucureºti, Ed. Fundaþia România deMâine, 2007, p. 100.

11. Bogdan Murgescu coordonator, Istoria Românieiîn texte, Bucureºti, Ed. Corint, 2001, p. 367.

12. Herman Kinder, Werner Hilgemann, Atlas deistorie mondialã , vol. II, Bucureºti, Ed.Enciclopedicã, 2000, p. 489.

13. Ioan Scurtu, Istoria contemporanã a României(1918-2007), Bucureºti, Ed. Fundaþia România deMâine, 2007, p. 105.

44

Profesor doctorVICTOR PETRESCU

Istoric al culturii

Scriitori militari dâmboviþeni

rozatorul, publicistul, monografistul ºi înprimul rând militarul cu o fructuoasã carierã,se naºte pe 16 mai 1934 în comuna Runcu,judeþul Dâmboviþa. Participant de primã anvergurã,fin observator al evenimentelor ante ºi post decem-briste, rememoreazã fapte ºi întâmplãri puþincunoscute despre o Românie �în jocul de interese almarilor puteri�, creionând �durerile� sale.Cursuri primare în comuna natalã, celegimnaziale la Pietroºiþa, apoi Liceuldin Pucioasa. Absolvent al ªcoliiMilitare de Ofiþeri �Sf. Gheorghe�(1955) ºi a Academiei de ÎnalteStudii Militare (1969). Urmeazãcursuri de specialitate ºipostacademice (pentru pregãtireapersonalului diplomatic; de ataºaþimilitari; de Stat Major). Carierãmilitarã, mai întâi comandant desubunitate ºi unitate la Oradea(1955-1966), ofiþer operativ, ºefsecþie în Direcþia de Informaþii dinMarele Stat Major (1969-1977). Înperioada 1979-1990, ataºat militar,aeronautic ºi naval la Roma. În 1990 primeºtedificila misiune de a înfiinþa ºi conduce Direcþiade Contraspionaj a Ministerului Apãrãrii Naþionale,instituþie nou creatã, cu atribuþii majore însiguranþa naþionalã. Este consilier al MinistruluiApãrãrii Naþionale ºi locþiitor al ªefului StatuluiMajor al Forþelor Terestre. Se pensioneazã în1996 cu gradul de general de divizie.

Publicã articole pe diverse teme în �TalkShow�, �La datorie�, �Observatorul militar�,�Jurnalul Naþional�. Prezent în emisiunile �ProPatria� ale Televiziunii Române. Membru fondatoral Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni (2005). Distinscu premii ale acesteia în 2007 ºi 2008.Debut editorial în 1999 cu �Spionaj ºicontraspionaj. Din viaþa ºi activitatea unuiofiþer de informaþii (1966-1996)�.Fostul ºef al Serviciului deContraspionaj al MApN înfãþiºeazãamintiri, fapte, întâmplãri trãite saucunoscute ale perioadei în care aactivat în serviciile speciale alearmatei, privite deseori critic laadresa unor �responsabili politici ºimilitari ai vremii�, care au �sãvârºitgreºeli, unele deosebit de grave, dincare am avut cu toþii de suferit�.Cartea este cititã cu interes ºidatoritã stilului alert, adesea viratspre oralitate, dar mai ales faptelorsenzaþionale pe care ledevoaleazã.Aceeaºi abordare în celelalte volume: �De lainformaþii la contraspionajul militar� (2000);�Din durerile României. Greºelile trecutului neavertizeazã� (2001); �România în jocul deinterese al marilor puteri� (2002); �Spionaj ºicontraspionaj. Între ezoteric ºi diafan� (2003);România ºi nerãbdarea istoriei (2005 ºi 2006);Singur cu destinul. Însemnãri ºi reflecþii (2007

Victor Negulescu.Din iubire ºi speranþã pentru România

45

ºi 2013); Preþul fatal al puterii. Puterea teprosteºte destul (2010); Jurnal tainic (2012);Diplomat în uniformã. În focul rãzboiului dinumbrã (2014), scrise din dorinþa autorului de a fi�o chemare spre aducerea-aminte a dramei trãitede poporul nostru obligat, din momentulcristalizãrii sale, sã trãiascã într-o permanentãstare de asediu ºi luptã�.Monografia comunei natale, �Runcu îneternitate. Mituri, legende ºi realitãþi� (2008)se doreºte o continuare a preocupãrilor altorscriitori pe acest subiect, aprofundânddocumentat noi aspecte despre vechi familii, îngeneral despre locurile natale.În privinþa evenimentelor la care a fost actorºi martor conchide: ��dacã procesulcomunismului ºi al celor ce ni l-au bãgat în casãconstituie o necesitate ºi un moment de dreptateºi reparaþie istoricã, judecarea celor ce se facvinovaþi de actualul dezastru economico-socialal României se putea însemna un nou începutsalvator, în ceasul al doisprezecelea, pe caleaprimenirii ºi moralizãrii clasei noastre politice�.Este atitudinea unui militar, aflat deseori în centrulevenimentelor, pe care le-a trãit ardent,influenþându-le direct sau indirect, cãlãuzindu-secu onestitate, de o mare iubire ºi speranþã îndestinul poporului, þãrii sale, România.

Scrieri:Spionaj ºi contraspionaj. Din viaþa ºi activitatea unuiofiþer de informatii 1966-1996. Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 1999; De la informaþii la contraspionajulmilitar. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2000; Din durerileRomâniei. Greºelile trecutului ne avertizeazã. Târgoviºte,Editura Bibliotheca, 2001; România în jocul de intereseale marilor puteri. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2002;Spionaj ºi contraspionaj. Între ezoteric ºi diafan.Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2003; România ºinerãbdarea istoriei. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2005,2006; Singur cu destinul. Însemnãri ºi reflecþii. Târgoviºte,Editura Bibliotheca, 2007, 2013; Runcu în eternitate.Mituri, legende ºi realitãþi. Târgoviºte, Editura Bibliotheca,2008, 2009; Preþul fatal al puterii. Puterea te prosteºtedestul. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2010, 2011; Jurnaltainic. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2012; Diplomat înuniformã. În focul rãzboiului din umbrã. Târgoviºte,Editura Bibliotheca, 2014.Referinþe:Popescu, Mihai Gabriel. Memoria dascãlilor noºtri.Vol. III, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 1999, p. 144-147;Petrescu, Victor. Scriitori ºi publiciºti dâmboviþeni.1900-2004. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2005, p. 162-163; Stan, Mihai. Conferia. Convorbiri ºi confesiuni.Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2009, p. 245-260; Stan,Mihai. Lecturi empatice, vol. 2, Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2013, p. 38-43; Stan, Mihai; Petrescu, Vic-tor; Coandã, George. Societatea ScriitorilorTârgoviºteni. Din istoria unei grupãri literare.Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2013, p. 236-238.

Titus Popescu. Între o viaþã cazonã ºi scris

oet, prozator, eseist, publicist, animatorpentru mediului cultural al celor ce auîmbrãcat haina militarã, generalul TitusPopescu nu ºi-a uitat meleagurile natale. Vede lu-mina zilei, pe 25 mai 1913 în comuna Malu cu Flori,judeþul Dâmboviþa. Studii liceale la Câmpulung-Muscel, urmate de cele de la Facultatea de ªtiinþe,secþia matematicã a Universitãþii dinBucureºti (1934; 1936; 1939),precum ºi de cele militare, absolviteîn 1950. Militar de carierã, ajuns lagradul de general, are ºi preocupãriliterare încã de pe bãncile liceului.Debut cu poemul �Colindulvânzãtorului de lãmâi�, la ziarul�Universul� (1934). Colaboreazã la�Adevãrul�, �Adâncim brazda�,�Secera ºi ciocanul�, �RevistaArtileriei� ºi �Revista Aeronauticii�.Primele versuri apar în antologiile�Cadenþe� (1978), �Vâsle înfrãþite�(1979), �Ceasurile împlinirii� (1980).

Ca veteran de rãzboi pune bazele Cenaclului�Vasile Cârlova� (1978), iar din 1992 esteîndrumãtor al Cenaclului �Eroica� al Cercului MilitarNaþional.Acesta se va face cunoscut în mediul culturalal Capitalei ºi nu numai. Sprijinã activitateacreatoare a unor tinere talente. Marea majoritatea volumelor sale apar la Editura�Vasile Cârlova�. Se stinge din viaþãla Bucureºti, în 24 iulie 2011. În 1977editeazã �Monografia comuneiVãleni Dâmboviþa�. Urmeazãlucrarea �Artileria antiaerianã încampania eliberãrii� (1984).Se distinge în special în mono-grafie, prin arta portretizãrii, tonulfiind unul ºugubãþ, cu accente deironie ºi autoironie. Apar familiiemblematice ale satului natal:Popescu (propria-i familie),Blidaru, Diaconescu, Braniºte,Diþescu, Catrinescu.

46

Volumele de versuri �Flori ºi ispite� (1969),�Azur în penumbre� (1985), �Cadenþe libere�(1986), �Rapsod în crepuscul� (1996) ºi �Zodiatrandafirilor� (1997) ne dezvãluie o fire sensibilãfilozofând asupra existenþei umane, în cadrul generosºi tulburãtor al naturii, care îl ajutã sã învingãvicisitudinile vieþii. Poezia sa abordeazã tonalitãþidiferite de la teme majore, ca aceea a eroilor neamuluiºi pânã la cele în care umorul fin se împleteºte cuautoironia. Astfel, compune un imn închinat eroilor:�Presãraþi pe-a lor morminte / Ale laurilor foi / Spre afi mai dulce somnul / Fericiþilor eroi��. Îndeamnãca sã �Scrieþi în cãrþile de aur / Cântecul nemuritor /ªi pe sacrele morminte / Puneþi lauri ºi cu flori�.(�Imnul zilei eroilor�). La polul opus, propune drept�creaþie ºablon�: �Vrei sã scrii? Vrei subiect? / Vezi,alege drumul drept? / Scrie cã-i belºug în Þarã, / C-a-nflorit laleaua iar! / Cã trãim în libertate / ªi-amspãlat ºapte pãcate� (�Creaþie ºablon�). Practicã cutalent epigrama, dar ºi poeme haiku. Dintre ele:�Valurile vin / Salutã þãrmul ºi pleacã / E sãrbãtoare?�(�Vizitã?�) sau �Frunze lente; / Un cântec nou colindã/ Sã-ºi ia rãmas bun�� (�Vine toamna�). Autorul sedeclarã deschis �fiul zãpezilor incandescente subcare adoarme cuminþenia satului�.Prozele �Jocul dialectic între sacru ºiprofan� (1990), �Orizont deschis� (1994),�Girlande cu pelin� (1995), �Sunt fiulpãmântului� (1997), �Antimonii telurice� (2000),�Efemeride în Crepuscul� (2002), consacrãtalentul sãu în a portretiza pe cei cu care a intrat încontact în lunga sa existenþã sau a realizat descrieriale naturii încãrcate de sensibilitate.Se dovedeºte un fin psiholog, având harul uneinaraþiuni captivante, în special în proza scurtã,sesizând deseori contraste între idealuri ºi realitãþi.Cu o savuroasã autoironie îºi face �autobiografia�:�Mã numesc vrabie ºi m-am nãscut la cracacioplanu lui din vrãbii sãrmane. Tata se ocupa cuciuguleala pe o costiºte prãpãditã. A trãit retras ºinu i-a plãcut sã se ia în cârd cu nimeni�. Dupãetalarea etapelor de viaþã parcurse, încheia: �Avândorigine avicolã sãnãtoasã ar fi pãcat ca postul cerutsã mi-l ciuguleascã te-miri-cine�.Numeroase volume sunt dedicatememorialisticii de rãzboi, unor colegi de carierãmilitarã ai scriitorului general: �MedalionGeneralul Nicolae Dãscãlescu� (1980),�Veteranii pe drumul Onoarei ºi jertfei în aldoilea Rãzboi Mondial� (2000, în colaborare),�În primele linii de foc� (1981, în colaborare).Într-un catren inspirat îºi caracteriza astfelexistenþa: �Asta-i viaþa mea fugarã / Dar cu dragostede þarã, / O Istorie dospitã / Dor în griji ºi dinamitã�.

Scrieri:Flori ºi ispite: versuri. Bucureºti, Editura Litera,1969; Monografia comunei Vãleni-Dâmboviþa.Bucureºti, Editura Litera, 1977; Retrospectivãmatematicã. Bucureºti, Editura Litera, 1978; MedalionGeneralul Nicolae Dãscãlescu. Bucureºti, EdituraLitera, 1980; Repere evolutive (în matematicã).Bucureºti, Editura Litera, 1980; TraiectoriileAntiaeriene ale Eliberãrii. Bucureºti, Editura Militarã,1984; Artileria antiaerianã în câmpia eliberãrii.Bucureºti, Militarã, 1984; Azur în penumbre: versuri.Bucureºti, Casa de Culturã �Mihai Eminescu�, 1985;Cadenþe libere: versuri. Bucureºti, Vasile Cârlova,1986; Matematica de vacanþã. Bucureºti, Editura Sport-Turism, 1986; Jocul dialectic, între Sacru ºi Profan:prozã. Bucureºti, [s.n.], 1990; Cartea de Onoare: eseu.Bucureºti, Editura Vasile Cârlova, 1990; Orizontdeschis: mini-roman. Bucureºti, Editura Vasile Cârlova,1994; Caleidoscop matematic elementar: prozã.Bucureºti, Editura Vasile Cârlova, 1995; Mântuitorul:eseu. Bucureºti, Editura Vasile Cârlova, 1995; Povestiricazone ºi... eterogene: prozã. Bucureºti, Editura VasileCârlova, 1995; Roza gândurilor: eseuri. Bucureºti,Editura Vasile Cârlova, 1995; Ghirlande cu pelin.Bucureºti, Editura Vasile Cârlova, 1995; Amintiriadiacente: prozã. Bucureºti, Editura Vasile Cârlova,1996; Rapsod în crepuscul: versuri. Bucureºti, EdituraVasile Cârlova, 1996; Zodia trandafirilor: versuri.Bucureºti, Editura Vasile Cârlova, 1997; Sunt fiulpãmântului: prozã. Bucureºti, Editura Vasile Cârlova,1997; Doi generali de excepþie: prozã. Bucureºti,Asociaþia Naþionalã a Veteranilor de Rãzboi, 1997;Esenþa iubirii: eseu. Bucureºti, Editura Vasile Cârlova,1997; Aventurile lui Kuklin-Boy: prozã. Bucureºti,Editura Vasile Cârlova, 1998; Poemul vieþii în stilepistolar: prozã. Bucureºti, Editura Vasile Cârlova,1998; Secvenþe din jurnalul intim al doamnei X:eseuri. Bucureºti, Editura Vasile Cârlova, 1998; Albumdiversity: prozã. Bucureºti, Editura Vasile Cârlova,2000; Antinomii Telurice: prozã. Bucureºti, EdituraVasile Cârlova, 2000; Divertisment Caleidoscopic:prozã. Bucureºti, Editura Vasile Cârlova, 2001;Efemeride în Crepuscul: prozã. Bucureºti, EdituraVasile Cârlova, 2002; Carte de onoare nr. 2 (AntologieHomeopaticã): prozã. Bucureºti, Editura Vasile Cârlova,2003; Contribuþii la monografia comunei Malu cuFlori. Vol. 3, Bucureºti, Editura Vasile Cârlova, 2006.Colaborãri:În primele linii de foc. Bucureºti, Editura Litera,1981; Veteranii pe drumul Onoarei ºi Jertfei în al doileaRãzboi Mondial. Bucureºti, Editura Vasile Cârlova [f.a.].Referinþe:Petrescu, Victor; Paraschiva, Serghie. Dicþionar deliteraturã al judeþului Dâmboviþa. 1508-1998, Târgoviºte,Editura Bibliotheca, 1999, p. 186-187; Petrescu, Victor.Scriitori ºi publiciºti dâmboviþeni. 1900-2004.

Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2005, p. 196-197.

47

upã PrimulR ã z b o iM o n d i a l ,d â m b o v i þ e n i i ,continuând tradiþia1,înãlþau imnuri de slavãºi simboluri de amintire ºi recunoºtinþã pioasãeroilor, ce au picat în ºanþuri zdrobiþi de obuzesau sleiþi de puteri, pentru ca sângele lor, dinjertfa neprecupeþitã a vieþii lor, sã se închegepentru alþii o viaþã mai bunã.Urmaºii au cinstit memoria acestor bravieroi, atât prin înãlþarea unor momentecomemorative, cât ºi prin serbãrile cu caracteromagial.Cu prilejul zilei eroilor participanþii: maselepopulare, intelectualii satelor, autoritãþilor civileºi militare, preamãreau ºi cinsteau faptele devitejie ale înaintaºilor, care se jertfiserã pentruunitatea naþionalã a tuturor românilor într-unsingur stat unitar, independent.Cea de a 50-a aniversare a zilei eroilor s-aþinut la Liceul Militar � Mãnãstirea Dealu �, undes-au þinut cuvântãri omagiale de cãtrecomandantul liceului, Pascu, ºi profesorul deistorie Al. Vasilescu, iar �corul ºi orchestra aufost ireproºabile�, eroii au declanºat �poeziipatriotice�2. La Târgoviºte, s-a sãrbãtorit a 50-a aniversare a zilei eroilor, dupã un ritual spe-cific vremii3, sãrbãtorirea a culminat cu unfrumos program artistic, care din cauza ploii�nu s-au putut cânta decât 2 bucãþi corale ºis-a þinut o cuvântare omagialã de C.C.Giurescu4.

ªi în satele dâmboviþene se þineaumanifestãri de adâncã recunoºtinþã adusãmemoriei eroilor. Cu un deosebit fast a fostsãrbãtoritã la Voineºti ziua eroilor, la care auparticipat masele populare ºi autoritãþile lo-cale, manifestare ce a culminat cu�desfãºurarea jocurilor sportive cu premii�5.Sub impulsul moral intern, dar ºi ca o cerinþãizvorâtã din articolele 225 ºi 226 ale Tratatuluide la Versailles, a apãrut în 1920 societatea�Mormintele eroilor cãzuþi în rãzboi�. Articolelestabileau, pentru semnatarii tratatului,�îndatorirea de a întreþine mormintele tuturorsoldaþilor, deci ºi ale foºtilor adversari �îngropaþi pe teritoriul statelor respective, de aprocura la cerere, liste complete ale celor morþi,de a colabora la repatrierea osemintelor ºi dea identifica mormintele sau ridicareamonumentelor comemorative�6.În judeþul nostru, locuitorii au continuattradiþia ridicãrii unor astfel de monumente, iarinaugurarea lor contribuia încã un prilej derecunoºtinþã adusã jertfei eroilor. De multe orimonumentele comemorative ale PrimuluiRãzboi Mondial cumuleazã ºi alte evenimenteistorice importante ca 1877, 1913 sauamintesc bãtãlii la care au luat parte fiii satuluisau personalitãþi locale ce s-au distins înaceste lupte.7Monumentul eroilor de la Bilciureºti-Socetua fost inaugurat la 15 mai 1921, în prezenþaautoritãþilor judeþene ºi locale8, la care au luatparte locuitorii satului ºi a celor din jur cinstindastfel eroismul consãtenilor. Monumentul este

Presa dâmboviþeanã interbelicãdespre monumentele închinate

eroilor dâmboviþeni

Profesor GEORGETA TOMA,Cercetãtor ºtiinþific

48

ridicat în amintirea eroilor din sat de cãtrefamilia N.N. Ghiþã, constituind totodatã ºi unsemn de pioasã dragoste pentru fiul lor maimare, Gogu, mort în rãzboi. Monumentul pareo operã de artã, �fiind scos din cea mai curatãmarmurã, de dãlþile maeºtrilor Stork ºiSantalen din Bucureºti.�9De cele mai multe ori, fondurile necesareridicãrii monumentelor comemorative eraustrânse de un comitet ales de locuitorii satului,ca de exemplu: în satul Sturzeni, comunaPriboiu, �s-a ridicat un frumos monument încinstea eroilor cãzuþi pentru apãrarea patriei,fondul necesar a fost strâns din iniþiativa unuicomitet având ca preºedinte pe dl IonConstantin ºi sprijinul preotului din localitate,Haralambie Oprescu.�10Monumentul eroilor din Vulcana de Sus afost ridicat �prin cotizaþia consãtenilor, aºa cumarãta primarul Grecu�11 în cuvântul sãu de lainaugurare.Ministerul de Rãzboi a luat iniþiativaînfiinþãrii unor comitete comunale, care sã aibãîn grijã cimitirele militare, însã �se pare cã elenu pot face prea mult, ºi atunci, alãturi decomitetele oficiale, toþi românii ar putea punemâna la aceastã operã sufleteascã�.12 Faþã deaceste cimitire presa dâmboviþeanã iaatitudine în sensul cã încearcã sã li se dea oatenþie pe mãsura jertfei eroilor ce odihnesc înele, combãtând astfel neglijenþa celor care s-au ocupat de îngrijirea lor.În punctul Viiºoara, pe ºoseaua Târgoviºte-Voineºti, pe stânga ºoselei, este cimitirulmorþilor români, iar pe dreapta cimitirul morþilorgermani (bavarezi), cimitire de care�posteritatea nu ºi-a adus aminte de eroi,fiindcã ruina este pe ambele cimitire�.13

Cimitirul militar de la Uþuþoaia, unde suntîngropaþi sute de soldaþi, �pãrea îngrijit, lipsescnumai cruci la unele morminte, îngrãditura estede piatrã, iar monumentul fãcut din lespezi

uºoare, înfãþiºând parcã triumful morþii�.14Cimitirul militar de la Târgoviºte avea un as-pect îngrijit, datorindu-se în mare parte�stãruinþei ºi pietãþii d-nei Stematiu dinTârgoviºte, prezidenþa Crucii Roºii�.15

Alãturi de întreg popor, dâmboviþenii auºtiut sã-ºi cinsteascã morþii, sã-ºi slãveascãeroii, nu numai prin înãlþarea unor monumentecomemorative sau simple cruci de lemn, ci ºiprin imnuri de slavã adresate lor.NOTE:1. G. Vlãºceanu, C. Nãstase, �Monumente de la 1877

închinate eroilor dâmboviþeni�, în revista�Valachica�, 1977.

2. �Vremea nouã�, nr. 7-8, 1 iunie 1928.3. Ziua eroilor a început printr-o slujbã religioasã,

sãvârºitã la biserica domneascã, în prezenþaautoritãþilor civile ºi militare, a elevilor de ºcoalã ºi atrupelor de garnizoanã. Dupã terminarea slujbeireligioase, întreaga asistenþã s-a îndreptat sprecimitirul eroilor de la Teiº, în �Vremea nouã�, nr. 8,15 iunie 1928.

4. �Vremea nouã�, nr. 7-8, 1 iunie 1928.5. �Viitorul Dâmboviþei�, nr. 18-19, 26 iunie 1921.6. C. Cãzãniºteanu, �Revista Cultul eroilor, România

eroicã ºi monumentele militare�, în �Revistamuzeelor ºi monumentelor�, nr. 2, 1977, p. 60.

7. �Viitorul Dâmboviþei�, nr. 14, 22 mai 1921.8. �Steaua Dâmboviþei�, nr. 36, 5 iunie 1921. �Dupã

serviciul divin, N.N. Ghiþã predã monumentul pecare-l dãruieºte comunei. Primarul Andrei R. Naeia în primire monumentul. A luat cuvântul N.Vasilescu, arãtând luptele în care au cãzut eroii aceleicomune, mulþumind familiei N.N. Ghiþã pentru faptapatrioticã, ridicând pe propria-i cheltuialã acel monu-ment, mulþumind ºi dlui Stork care era de faþã�.

9. Ibidem.10. Ibidem, nr. 34, 3 februarie 1921.11. �Vremea nouã�, nr. 21-22, 1-15 noiembrie 1929.12. �Steaua Dâmboviþei�, nr. 3, 31 octombrie 1920.13. �Viitorul Dâmboviþei�, nr. 13, 15 iunie 1921.14. �Steaua Dâmboviþei�, nr. 3, 31 octombrie 1920.15. Ibidem.

49

Tanchiºtii Regimentului 1 Care de Luptãde Ziua Crucii, 14 septembrie 1942,

la Cotul-Donului, Tanais*

Colonel (r) GHEORGHE ªERBANIstoric militar

Scurt istoricn paginile pres-tigioasei revistedâmboviþene�Eroica�, în

repetate rânduri am avutonoranta posibilitate de a publica articole dedicateevoluþiei armei tancuri în armata românã, insistândpe prezenþa acesteia în garnizoana Târgoviºte înperioada 1919-2015.

Este dificil sã prezinþi selectiv, într-un spaþiurelativ restrâns, la aproape 96 de ani de existenþã,a acestei redutabile arme de luptã în armataromânã.

Este o onoare pentru mine, ofiþer tanchist, sãsubliniez faptul cã valul istoriei i-a aruncat petanchiºtii dâmboviþeni, sub conducerea unorcomandanþi participanþi în Primul Rãzboi Mondial,într-o uriaºã confruntare mondialã, în ordine, îndouã puncte cardinale Est ºi Vest, în diverse teatrede operaþiuni.

Urmare a unei puternice agresiuni diplomatice,politico-militare fãcutã de Rusia Sovieticã ºi caurmare directã a Pactului Ribentrov-Molotov, prinÎnaltul Decret Regal (Î.D.R.) nr. 1124 din 26februarie 1941, în garnizoana Târgoviºte, i-anaºtere prima mare unitate de tancuri din armataromânã, Divizia 1 Blindatã (D.1.Bl.).

De reþinut ºi pentru unii contestatari, estefaptul cã la data înfiinþãrii acesteia (D.1.Bl.) cele

File de istorie militarã româneascã

douã unitãþi de tancuri componente, Regimentul1 Care de Luptã (R.1.C.L.), comandat de colonelulEmilian Ionescu ºi Regimentul 2 Care de Luptã(R.2.C.L.), comandat de colonelul AurelSãndulescu, se gãseau cantonate în garnizoanaTârgoviºte.

Acþiuni de luptã ale tanchiºtilor românipe frontul antisovieticD.1.Bl., care avea în compunerea sa de

luptã cele douã regimente de tancuri, douãregimente de vânãtori moto (R.3, R.4), un regi-ment de artilerie (R.1), Grupul de specialitãþimoto (Câmpina) ºi formaþiuni de tip batalion:pionieri moto (B.8), transmisiuni (B.1), alteformaþiuni ale marii unitãþii (M.U.), avea sãparticipe la acþiuni de luptã, pentru eliberareastrãvechiului pãmânt românesc Basarabia, laOdessa, Cotul-Donului, în zonele Kuban,Crimeea, la bãtãlia Moldovei º.a.

Sorþii rãzboiului aveau sã poarte tanchiºtii îndiferite forme de organizare, pe teatre deoperaþiuni diferite, atât în Est cât ºi în Vest, într-unspaþiu imens de acþiune ºi manevrã, la una dintrecele mai mari conflagraþii din istoria omenirii, carepentru România avea sã dureze 1159 de zile.

Aceste acþiuni de luptã purtate de tanchiºtiidâmboviþeni aveau sã se termine în anul 1945, lafinalul rãzboiului, în Cehoslovacia ºi Austria.Constituie un titlu de mândrie evidenþiereafaptului cã la data de 12 mai 1945, tanchiºtii dinR.2.C.L. se gãseau în localitatea Dobsis, opriþi dinordinul �aliatului sovietic� la 20 de km de Praga.

Este notorietate faptul cã tanchiºtii R.1.C.L.,cu un devotament generat de un patriotism aparte,

* Tanais � veche cetate anticã situatã la gura fluviului Don,fondatã de greci, în secolul al VII-lea I.H., unde a funcþionato importantã piaþã comercialã. De-a lungul anilor a avutun lung ºir de stãpâni, veneþieni, genovezi, tãtari, mongoli,turci, situaþie finalizatã în anul 1774, când a trecut substãpânirea ruºilor.

50

au eliberat capitala Basarabiei româneºti de pestePrut, Chiºinãu, la data de 15 iulie 1941.

Conform unor reguli ale rãzboiului aplicateîntotdeauna pe câmpurile de luptã,sublocotenentul Aurel Marinescu a ridicattricolorul românesc pe turla Bisericii �SfântaTreime�, gest care restabilea un drept istoric. Deremarcat cã ofiþerul fãcea parte din batalionulcomandat de maiorul Gheorghe Spirescu(B.1.C.L.) originar din comuna dâmboviþeanã Guraªuþii, viteaz ofiþer care avea sã cadã la datorie, ladata de 18 august 1941, în luptele din localitateaKarpova, Ucraina1.

În ziua de 23 august 1941 tanchiºtii R.1.C.L.se aflau angajaþi în luptele pentru ruperea celui deal doilea aliniament de apãrare al Odessei, încentrul dispozitivului de luptã se gãsea Compania3 (Cp.3), comandatã de cãpitanul VictorGrabinschi (B.1.C.L.). Tanchiºtii dâmboviþenipurtau, la acea datã, lupte grele pe comunicaþiaMaiaky-Oddesa.

La data de 1 septembrie 1941, tanchiºtiiR.1.C.L. aveau sã fie înlocuiþi cu cei ai R.2.C.L.ºi, conform documentelor militare ale vremii,unitatea a fost retrasã de pe front, pentru refacere,ºi în ziua de 15 septembrie 1941 �intrã în cazãrmilesale din Târgoviºte�.2

La scurt timp, în luna noiembrie 1941,guvernul german avea sã decoreze pentru meritedeosebite, dovedite pe câmpurile de luptã, maimulþi ostaºi români, printre care ºi din R.1.C.L.,respectiv colonelul Emilian Ionescu , uncomandant de campanie ºi un comandant de plu-ton, cu ordinul german �Ritter-Kreuz� � Cruceade Fier clasa a II-a3.

Pentru tanchiºtii R.1.C.L., rãzboiul nu seterminase. Timp de 163 de zile în perioada 2martie � 10 august 1942, Regimentul avea sãparticipe la o instrucþie complexã, ziua ºi noaptea,desfãºurând exerciþii ºi aplicaþii tactice, trageri deluptã, inclusiv în premierã exerciþii de cooperarecu aviaþia.

Acþiuni de luptã purtate de tanchiºtiiR.1.C.L. la Cotul-DonuluiDupã completarea cu efective, pânã la

necesarul de rãzboi, cu tehnica de luptã, unitatea,în urma unui ordin special al führerului Hitler, afost dotatã cu un numãr de tancuri tip T-3 ºi T-4,iar la data de 21 august 1942, avea sã primeascãordinul de retrimitere din nou pe frontul antisovietic,

în cadrul aceleaºi D.1.Bl.Cu admiraþie semnalez faptul cã în funcþia de

comandant secund al marii unitãþii de tancuri, lacerere (atenþie!), a fost numit colonelul AlexandruPastia, comandant în acea vreme al ªcoliiSuperioare de Rãzboi. Distinsul ofiþer avea sãcadã la datorie în timp ce conducea o gruparetacticã în luptele de la Cotul-Donului.4

Noul drum de luptã al regimentului avea sãse deruleze în condiþii deosebit de complexe, peo iarnã ruseascã, lucru ce a afectat foarte multtehnica de luptã ºi capacitatea combativã apersonalului care o deservea. În documentelemilitare se consemneazã cã la 21 septembrie1942, �timpul a fost frumos, noaptea foarte rece,a îngheþat apa în bidon�.

Dintr-o situaþie statisticã, pe linie de logisticã,aflãm cã R.1.C.L. i-au fost repartizate dupãajungerea în zona acþiunilor de luptã, numai 45de cãciuli, 31 de perechi mãnuºi de lânã, 12 pãturiºi 5 salopete îmblãnite. Comentariile cred cã suntde prisos.

Vântul nemilos anunþa venirea iernii siberiene,pentru care tanchiºtii români nu erau suficient deantrenaþi. Într-un mod necamaraderesc, germaniialiaþi îºi asiguraserã întâietatea în ocupareapuþinelor clãdiri existente în zonã, la distribuþia cuprioritate a lemnelor, lãmpilor de petrol, sobelorº.a. Cu toate acestea rãzboiul avea sã continue.În consecinþã tanchiºtii aveau sã fie vestiþi, îndimineaþa zilei de 19 noiembrie 1942, prin�uraganul de foc� desfãºurat de artileria sovieticã,faptul cã celebra operaþie contraofensivã de laCotul-Donului a început. La aceastã mare bãtãlietanchiºtii regimentului, în cadrul D.1.Bl., aveau sãparticipe cu demnitate, curaj ºi eroism la luptecrâncene pentru intrarea definitivã în istorianeamului.

La comanda D.1.Bl. se gãsea generalul dedivizie Radu Gherghe*5, care, la data de 6 martie1943, dupã predarea comenzii acesteia, avea sãspunã: �Glorioasele fapte de arme ale Diviziei 1Blindate din iarna anului 1942 la Cotul-Donului vorstrãlucii de-a pururea în istoria rãzboiului nostrusfânt împotriva bolºevismului cotropitor.�

Revenind la drumul de luptã al regimentului,în ºase zile, în perioada 20-26 noiembrie, în faza* A comandat D.1.Bl. în perioada 10 ianuarie 1942 � 20

martie 1943. În Primul Rãzboi Mondial, cãpitan fiind,comandant de batalion, �în zilele de 19-20 noiembrie1916, în luptele de la Videle, Bãlãria, Stâlpul ºi Epureºti(în cadrul bãtãliei pentru Bucureºti) ºi-a fãcut pe deplindatoria�.

51

iniþialã s-a aflat în ofensivã, ulterior trecând la luptegrele, la încercuire ºi pentru ieºirea din încercurire.Arhivele militare consemneazã faptul cã tanchiºtiiau reuºit sã iasã prin luptã din trei încercuirirealizate de trupele sovietice. Presiuneaformidabilã a acestora nu a dat rezultatul dorit,cel puþin pentru D.1.Bl., cei rãmaºi în viaþã nefiindnevoiþi sã ia drumul captivitãþii în temutele lagãrede prizonieri din Siberia.

Istoriografia militarã nu evidenþiazã suficientde bine aceastã realizare excepþionalã, încondiþiile unor pierderi mari în personal ºi tehnicãde luptã, în contact nemijlocit cu inamicul tanchiºtiiR.1.C.L. reuºind sã se retragã în ordine pe odistanþã de aproximativ 250 de km.

În lupte grele de apãrare pe râul Cyr, în zilelede 28-29 noiembrie, plutoanele de tancuricomandate de sublocotenenþii Gheorghe Buduºi Virgil Petrescu, se aflau în ofensivã pentrucucerirea unei cote la sud-est de localitateaCernºervskaia.

Retras de pe front pentru o nouã refacere,începând cu data de 31 decembrie 1942, dupãstaþionãri, regrupãri, unele completãri cu efective,zile de carantinã, la data de 29 martie, ora 5 ºi 17minute, R.1.C.L. avea sã soseascã din nou îngarnizoana Târgoviºte.

Preot militar, român ortodox,în luptele de la TanaisAlãturi de ostaºii regimentului istoria

consemneazã la loc de cinste activitatea preotuluiunitãþii, cãpitanul (r) Ioan Munteanu, care alãturide ceilalþi preoþi militari ai diviziei au asigurat opermanentã, diversã ºi plinã de har activitatepastoralã, în condiþiile câmpului de luptã pentruîntregul personal.

Pânã la începerea luptelor de la Cotul-Donului, preotul a botezat mai mulþi copii ruºi dindiferite localitãþi din zonã, destinându-le drept naºiofiþeri din regiment, copiilor dându-li-se certificatede naºtere în limba rusã.

A oficiat servicii religioase cu un altar �decampanie�, a predicat întregului personal cuprilejul zilelor importante naþionale ºi religioase.În timpul luptelor a oficiat slujbe de înmormântarepentru cei cãzuþi la datorie.

Arhivele militare, fond R.1.C.L. aratã faptul cã,la 3 decembrie 1942, �a avut loc o slujbã religioasãde pomenire a eroilor regimentului cãzuþi în lupte�.Aceleaºi documente ne prezintã ºi un caz

deosebit de interesant, care aratã perseverenþaacestui cleric dominat de un sentiment patri-ot ic deosebit, care înþelegea sã apliceperceptele religiei, cu tenacitate, pe acest teribilcâmp de luptã.Înainte de începerea luptelor descrise foartepe scurt, detalierea acestora urmând sã o facemîn perioada urmãtoare, fondul arhivistic referitorla unitate, la data de 14 septembrie 1942, de ZiuaÎnãlþãrii Sfintei Cruci, consemneazã cã preotulmilitar a fãcut prin raport scris o intervenþie, demnãde misiunea sa, comandantului, colonelul EmilianIonescu.

Dincolo de faptul cã putem sã admirãm relaþiilede cooperare, elegante ºi ferme între comandanþiºi preot, demne de toatã lauda, nu ne rãmâne decâtsã reproducem o parte din conþinutul raportului:�...luni 14 septembrie 1942, Ziua Crucii, sã seacorde pentru programul religios o orã pentrusãvârºirea Sfintei Liturghii ºi a împãrtãºit pe ostaºiicare nu au avut posibilitatea sã se împãrtãºeascã.Rugãm a dispune ca pentru aceastã zi sã seserveascã meniu de post, dat fiind semnificaþiaacestei zile pentru oastea creºtinã�.

Vizitat în anul 1997, �la începutul iernii�, decãtre istoricul militar colonel (rtg.) GeorgeGheorghiu, la Focºani, preotul Munteanu fiindatunci pãrinte protopop, confesorul militar pefrontul de la Cotul-Donului, în finalul unei lungiconversaþii, avea sã-i declare: �Ostaºii,subofiþerii ºi ofiþerii regimentului, flãmânzi ºidegeraþi, nu s-au lãsat copleºiþi de situaþiile greude imaginat prin care au trecut... Amintirea loreste ºi acum vie în inima mea�.6

Pregãtirea psihologicã pentru luptãdesfãºuratã de preot cu �armele� religiei dãduserãroade. La Tanais nici obiceiurile noastre creºtineºtin-au fost învinse.NOTE1. Colonel (rtg.) George D. Gheorghiu, Tancurile,

95 de ani de existenþã în armata româniei. 1919-2014, p. 135.

2. George Coandã, Istoria Târgoviºte. Cronologieenciclopedicã, Târgoviºte, Editura Bibliotheca,2014, p. 398-399.

3. Colonel (rtg.) George D. Gheorghiu, Tancurile,95 de ani de existenþã în armata româniei. 1919-2014, p. 137.

4. Ibidem, p. 177.5. Ibidem, p. 208.6. Ibidem, p. 209.

52

ineri, 17 aprilie a.c. în Sala Oglinzilor de la Cercul Militar din Târgoviºte s-au desfãºuratlucrãrile Adunãrii generale anuale a Filialei �Mihai Viteazul� a Asociaþiei Naþionale CultulEroilor �Regina Maria�. La aceste lucrãri au luat parte general-maior (r) Visarion Neagoe,preºedintele Asociaþiei Naþionale Cultul Eroilor �Regina Maria�, inginer Ion Marinescu, prefectul judeþuluiDâmboviþa, jurist Daniel Cristian Stan, primarul interimar al municipiului Târgoviºte, colonel inginerNicolae Antonie, comandantul Garnizoanei Târgoviºte, care au þinut sã adreseze mesaje de salutadunãrii. De asemenea, a fost transmisã, în numele ÎPS doctor Nifon Mihãiþã, Arhiepiscop ºi Mitropolital Târgoviºtei, binecuvântarea Înaltului Arhiereu.Cu acest prilej, colonel (r) Gheorghe ªerban a susþinut raportul de activitate al filialei pe anul2014, punându-se în evidenþã faptul cã în judeþul Dâmboviþa s-a acordat o grijã deosebitã îngrijirii ºiprezervãrii monumentelor ºi cimitirelor de eroi, cã au fost întreprinse o seamã de manifestãri, laCercul Militar ºi în unitãþi de învãþãmânt menite sã trezeascã spiritul patriotic ºi iubirea de patrie. Auurmat aducerea la cunoºtinþã a situaþiei vizând veniturile ºi cheltuielile filialei de cãtre comandorul (r)Marian Pavel ºi a raportului comisiei de cenzori ºi a programului de acþiuni 2015, prezentatã decolonel (r) Emil-Cornel Petrescu. Atât raportul de activitate, raportul de venituri ºi cheltuieli, cât ºiprogramul de acþiuni au fost aprobate în unanimitate de cãtre participanþii la adunare.Încheierea lucrãrilor, generalul-maior (r) Visarion Neagoe, potrivit prevederile statutare, în modexcepþional, a supus spre validare alegerea, care a avut loc în Comitetul director al filialei din 16ianuarie a.c., a colonelului (r) Gheorghe ªerban în funcþia de preºedinte al acesteia, ca urmare aîncetãrii din viaþã a generalului de brigadã (rtg) Constantin Tãnase. Totodatã, a fost supus aceleaºivalidãri ºi locotenent-colonelul (r) Marius Dumitru, pentru funcþia de vicepreºedinte. Ambele validãris-au fãcut cu unanimitate de voturi.În vederea conferinþei naþionale a Asociaþiei Naþionale Cultul Eroilor �Regina Maria� a fost propusãºi aprobatã componenþa delegaþiei filialei: colonel (r) Gheorghe ªerban, profesor Constantin Voicuºi comandor (r) Marian Pavel. (Observator)

Colonelul (r) Gheorghe ªerban,noul preºedinte al Filialei

�Mihai Viteazul� Dâmboviþa

INFO-CRONICÃ

53

In memoriam

General de brigadã (rtg)CONSTANTIN TÃNASE �

erou al Transfãgãrãºanului

e neaºteaptate, dupã ce abia împlinise 82 deani de viaþã trãitã la înalta tensiune a faptelor debine, generalul de brigadã (rtg) CONSTANTINTÃNASE, prim-vicepreºedinte al Asociaþiei Naþionale CultulEroilor �Regina Maria� ºi preºedinte al Filialei �Mihai Viteazul�Dâmboviþa ne-a pãrãsit la 20 februarie 2015, refugiindu-seîn eternitate. În urma sa a lãsat un sincer regret.E greu sã-þi cuvintele în astfel de momente, sã intri înarmonie cu ceata de îngeri ºi sfinþi care încãlzescUniversul, ca dincolo de bucurii ºi necazuri, un alt erou alneamului nostru sã pãtrundã acolo, sus, într-o altã viaþãºi-ntr-o altã dimensiune, în lumea celor drepþi, unde nu existãdurere, întristare ºi suspin, ci numai o viaþã veºnicã, plinãde iubire ºi credinþã, ca un soldat al bunãtãþii ºi-al mileistrãmoºeºti.Despre generalul-erou CONSTANTIN TÃNASE, se potspune cele mai frumoase cuvinte, pentru cã a fost un omexemplar, cinstindu-ºi atât cariera cât ºi familia, virtuþile ºionoarea sa ostãºeascã fiind model pentru mai tinerii sãi colaboratori.Dar multe vor rãmâne nespuse, pentru cã viaþa sa a fost plinã de fapte bune, o viaþã închinatãÞãrii, patriei strãbune, prin jurãmânt militar, dovedind dãruire, abnegaþie ºi devotament pânã înultima clipã a domniei sale.Generalul CONSTANTIN TÃNASE a lãsat în memoria timpului nenumãrate fapte de muncãºi de viaþã ce nu trebuie uitate, pentru cã ele au dovedit istorie pentru generaþiile viitoare. Aici m-aºreferi la modernizarea celei mai spectaculoase construcþii fãcute de eroii neamului nostru, cepoate concura cu oricare dintre minunile lumii � Transfãgãrãºanul, în cadrul cãreia o verigãimportantã a fost generalul CONSTANTIN TÃNASE.Colonelul Ion Bratu, în cartea sa �Transfãgãrãºanul, aºa cum a fost�, nota: �Rezultateleexcepþionale obþinute de acest ofiþer, nu numai pe ºantierele economiei naþionale, ci în întreaga saactivitate, inclusiv dupã trecerea sa în rezervã, îl recomandã ca unul dintre liderii militari de primãmãrime ai generaþiei sale, un model de profesionalism, probitate civicã ºi moralã demne de urmat.Cel care a avut onoarea de a conduce ºi realiza aceastã sfântã lucrare a fost colonelul ConstantinTãnase, cel care împreunã cu o echipã de specialiºti militari ºi civili ºi numeroase efective demilitari în termen, cãliþi în luptã cu muntele au definitivat fizionomia celebrei cãi rutiere transalpine.�Dar ca viaþa sã-i fie ºi frumoasã ºi fericitã, alãturi de eroul nostru, ºi la bine ºi la greu, a statdistinsa lui soþie Maria Tãnase, care i-a dãruit doi bãieþi, ºi ei pregãtiþi tot în arta militarã, ca semnde continuitate peste timp ºi istorie.ªi pentru cã în orice aventurã existã ºi sacrificii, unii dintre realizatorii acestei grandioaseconstrucþii au plãtit cu viaþa � militari ºi civili � devenind eroi. Acesta a fost ºi unul dintre motivelecare l-au determinat pe generalul Constantin Tãnase sã nu abdice de la viaþa militarã nici dupãieºirea la pensie ºi pânã în ultima clipã a vieþii sale, fiind prim-vicepreºedinte al Asociaþiei Cultul

54

Eroilor �Regina Maria� Bucureºti ºi preºedintele Filialei �Mihai Viteazul� Dâmboviþa, funcþie pe careºi-a onorat-o exemplar, încât pentru noi cei care facem parte din aceastã structurã patrioticã, decinstire a eroilor neamului, este o pierdere grea.Titlurile de Cetãþean de Onoare al municipiului Târgoviºte, Meritul Cultural cls. I în Ordin deCavaler, ori membru al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România sunt calitãþi dobândite, dupã ceo bunã perioadã a fost Comandantul Clubului Steaua Bucureºti al Armatei.Un om, o epocã, un destin � acesta a fost cel pe care astãzi îl conducem pe ultimul drumpãmântesc, generalul de brigadã(rtg) CONSTANTIN TÃNASE. Sincere condoleanþe familieiîndurerate iar celor de faþã sã-i pãstreze prin timp amintirea.Iar acum, în loc de Adio, am sã vã spun �Sã trãiþi, domnule General!� pentru cã dumneavoastrãveþi trãi în memoria noastrã, în sufletele noastre, în lecþiile de virtute ºi devotament, nu vã vom uitaniciodatã pentru cã nu meritaþi sã fiþi uitat!Meritaþi toatã dragostea noastrã, acum ºi-n vecii vecilor. Amin!Dumnezeu sã-l ierte!

upã o îndelungatã luptã cu o neîndurãtoaresuferinþã, colonel (r) doctor ALEXANDRUMANAFU-TÂRGOVIªTE, un reputat istoricºi analist militar, patriot, fost, o vreme, prim-vicepreºedinte al Asociaþiei Naþionale Cultul Eroilor�Regina Maria�, ºi-a luat bun rãmas de la viaþapãmânteascã plecând în veºnicie la 17 februarie 2015.Din când în când, pãmântul sfânt al Târgoviºtei secutremurã de durere, cã alþi fii ai neamului nostru trecdin viaþã în nemurire, iar noi, cei care mai rãmânem ovreme, parcã suntem mai singuri, o lume dispare, cutoate cã alta vine din urmã pentru mersul prin timp înainte.ªi cum sã nu se cutremure de durere când, pentrucolonelul doctor ALEXANDRU MANAFU-TÂRGOVIªTE însemna �lumea copilãriei ºiadolescenþei mele� ºi în continuare am sã citez dincartea �Picãturi de suflet, Pulbere de stele�, de pecoperta cãreia, printr-o fereastrã de inimã, un copilpriveºte viitorul, poate Maria Neea, nepoþica scriitorului, ºi din care �Târgoviºtea înseamnã istorieºi vis, dulcea limbã româneascã, sentimente, vise ºi cântec de dor. În acest pãmânt sunt iubiþii ºidragii mei pãrinþi, aici sunt dascãlii ºi mulþi dintre colegii mei, aici sunt speranþele începuturilor�.Urmând firul cãrþii cu �Dor de Târgoviºte�, se încheie cartea amintitã, ca un testament cãtregeneraþiile viitoare, în special cãtre urmaºii domniei sale, pentru cã �Târgoviºtea este CurteaDomneascã cu Turnul Chindiei ºi bisericile din incintã, Mãnãstirea Dealu cu simbolul primei uniria românilor � Mihai Viteazul, cã mai înseamnã totodatã credinþã ºi spirit, Muzeul Tiparului, Casade Arme, maica Smara, Grigore Alexandrescu ºi Ienãchiþã Vãcãrescu, dulcea limbã româneascãºi Sfânta Bisericã Românã.

Târgoviºtea înseamnã Bulevardul Castanilor ºi ªanþul Cetãþii.Oamenii locului sunt încã comoara cea mai de preþ.

Colonel (r) doctorALEXANDRU MANAFU-TÂRGOVIªTE �

un istoric patriot

55

embrii Filialei �Mihai Viteazul� Dâmboviþa aAsociaþiei Naþionale Cultul Eroilor �ReginaMaria� sunt profund îndureraþi de plecarea pedrumul veºniciei a celui ce a fost locotenentul-colonelul (r)MANOLE COSTACHE.Om de o caldã generozitate, ºef al comisiei de revizie aConsiliului director al Filialei �Mihai Viteazul� Dâmboviþa,locotenent-colonelul (r) CONSTACHE MANOLE a avut înexistenþa sa mari iubiri: familia, Armata Românã, pe care aslujit-o cu devotament, romanþa ºi pictura.Împreunã cu buna sa soþie, doamna Maria Costacheºi-a crescut cu demnitate copiii, ca ofiþer ºi-a fãcut din armatapatriei o raþiune de a fi, iar din picturã ºi din romanþã ºi-a trassevele sufletului sãu însetat de frumos, expoziþiile pe care areuºit sã le organizeze depunând, în acest sens, emoþionantãmãrturie.Locotenent-colonelul MANOLE COSTACHE ne-a lãsatîndureraþi dupã ce, vreme îndelungatã a înfruntat cu temeritateo dramaticã suferinþã, mereu având chipul luminat de speranþã ºi credinþã în Dumnezeu.Acum, la definitiva despãrþire, adio prietene ºi Cel de Sus sã te aibã în veºnica Sa pace!Familiei cuprinsã de zãdarnicul durerii îi transmitem sincere condoleanþe.

Târgoviºtea înseamnã sfinþii mei pãrinþi, vecinii, prietenii din copilãrie ºi adolescenþã, dascãliide nepreþuit.�Pentru marele cãrturar �Târgoviºtea înseamnã o lume. Tot ce e mai scump în aceastã lume ºiîn aceastã viaþã!

Copilul din mine duce dorul Târgoviºtei.Sã nu uiþi fiule, niciodatã� (acestea sunt citate din cãrþile Domniei sale).Cu siguranþã cã fiul nu va uita niciodatã lecþia ºi testamentul distinsului sãu tatã, cum nici noinu-l vom uita, crezul lui patriotic, mesajul sãu prin timp, conform cãruia �moºtenirea lãsatã de buni

ºi strãbuni nu trebuie sã treacã în uitare, iar din lecþiile istoriei sã desprindem drumul drept, cãtrelumina viitorului�.Iatã ce comori de înþelepciune a lãsat în urma lui istoricul ºi scriitorul militar, ALEXANDRUMANAFU-TÂRGOVIªTE pentru umanitate, pentru români ºi târgoviºteni, întotdeauna trãind ca�Fiu al Târgoviºtei, bolnav de istorie, în dragostea de Þarã ºi de oºtirea sa�, aºa cum l-a definit, cumulþi ani în urmã, colonelul doctor Mircea Dogaru, sau avocatul prof.dr.ing. diplomat Ilie Popescu,cel care remarca �formaþia academicã a autorului prin cunoaºterea profundã a fenomenului militarreflectat într-un stil cursiv structurat, prin judecãþi de valoare ºi curajul de a pune în paginã de carteadevãruri incontestabile, dar deranjante pentru unii, într-o epocã în care cultul eroului a fost înlocuitcu acela al trãdãtorului�.Adio, prietenul nostru drag!Nu te vom uita niciodatã!Lecþiile tale vor rãmâne fãclii vii în sufletele noastre.Dumnezeu sã te ierte!

Locotenentul-colonel (r)MANOLE COSTACHE �

un pasionat al culorilor

56

MEMBRII DE ONOARE AI FILIALEI�MIHAI VITEAZUL� DÂMBOVIÞA

A ASOCIAÞIEl NAÞIONALECULTUL EROILOR �REGINA MARIA�

Col. ing. NICOLAE ANTONIE (Târgoviºte), prof. VIORICA ARGHIR (Târgoviºte), gl. bg. (r)PAVEL BABEU (Târgoviºte), arh. DUMITRU BARBU (Târgoviºte), gl. bg. (r) STAN BÃDICA(Târgoviºte), dl. GHEORGHE BREBEANU (Runcu), jr. ADRIEAN BUDOIU (Fieni), IULIANBUIBÃR (Rãscãieþi), dl. VIOREL CISMARU (Ocniþa), dr. GEORGE COANDÃ (Târgoviºte),lt.-col. (r) MANOLE COSTACHE (Târgoviºte), d-na MARIA COSTACHE (Târgoviºte), dr.MARIAN CURCULESCU (Târgoviºte), mr. AURELIAN DRÃGAN (Târgoviºte), jr. EMILDRÃGHICI (Vulcana-Bãi), ing. DRAGOª DUMITRU (Târgoviºte), lt.-col. (r) MARIUS DUMITRU(Târgoviºte), lt.-col. dr. ing. SORINEL ENACHE (ªotânga), mr. pr. MIHAI FLUTURE(Târgoviºte), ing. IULIAN FURCOIU (Târgoviºte), col. COSTEL GAVRILÃ (Târgoviºte), col.DAN GÎJU (Târgoviºte), ing. SERGIU ILIE (Viºina), col. CRISTI IONESCU (Târgoviºte), jr.dr.IVAN-VASILE IVANOFF (Târgoviºte), CONSTANTIN MARICESCU (Aninoasa), col. VICTORMARIN (Târgoviºte), Î.P.S. dr. NIFON MIHÃIÞÃ (Târgoviºte) col.(r) IULICÃ MATEI (Târgoviºte),dl. GHEORGHE MOCÃNESCU (Lucieni), gl.bg.(r)dr. NECULAE NÃBÂRJOIU (Târgoviºte),pr. ALEXANDRU NEDELEA (Voineºti/Izvoare) gl. dvz. (r) VICTOR NEGULESCU (Runcu),cmdr. ing. (r) MARIAN PAVEL (Târgoviºte), prof. MARIOARA PAVEL (Târgoviºte), col. (r)EMIL-CORNEL PETRESCU (Târgoviºte), conf. univ. dr. VICTOR PETRESCU (Târgoviºte),ing. DANIEL PRIPU (Târgoviºte) plt.-adj. ADRIAN ROBU (Târgoviºte), ec. EMILIAN RUSU(Târgoviºte), col. VALENTIN SANDU (Târgoviºte), col. GHEORGHE SÂRBU (Târgoviºte),pr.prof. ION STAN (Târgoviºte), prof. MIHAI STAN (Târgoviºte), dr. SORIN STOICA(Târgoviºte), col. (r) CONSTANTIN ªERB (Voineºti/Izvoare), col.(r) GHEORGHE ªERBAN(Târgoviºte), cpt. (r) CÃTÃLIN TÃNASE (Bucureºti), gl. bg. (r) CONSTANTIN TÃNASE(Târgoviºte), dna MARIA TÃNASE (Târgoviºte), lt.-col. VALENTIN TORCICÃ (Târgoviºte),col. (r) IFIM TROFIMOV (Târgoviºte), prof. ALINA MAVRODIN-VASILIU (Târgoviºte), dr.TEODOR VASILIU (Târgoviºte), prof. CONSTANTIN VOICU (Târgoviºte).

BIROUL EXECUTIV: Gl. bg. (r) CONSTANTIN TÃNASE � preºedinte de onoare (post-mortem),col. (r) GHEORGHE ªERBAN � preºedinte, prof.dr. GEORGE COANDÃ � prim-vicepreºedinte,prof. CONSTANTIN VOICU, cmdr. ing. (r) MARIAN PAVEL, lt.-col. (r) MARIUS DUMITRU �vicepreºedinþi; col. (r) IULICÃ MATEI � secretar; col (r) EMIL-CORNEL PETRESCU, dr. MARIANCURCULESCU, pr. vic. ION STAN, jr. EMIL DRÃGHICI, col. (r) IFIM TROFIMOV, ing. NicolaePosta, prof. MARIOARA PAVEL, ec. MARIA TÃNASE � membri; gl. bg. (r) Pavel BABEU, gl. bg.(r) BÃDICA STAN, plt. adj. ADRIAN ROBU, d-na MARIA COSTACHE � membrii supleanþi.COMISIA DE CENZORI: col. GHEORGHE SÂRBU, mr. AURELIAN DRÃGAN � membri.

CONSILIUL DIRECTOR JUDEÞEAN AL FILIALEI �MIHAI VITEAZUL� DÂMBOVIÞAA ASOCIAÞIEI NAÞIONALE CULTUL EROILOR �REGINA MARIA�

������� ������ ������ � ��������� ��������

����� ������� ����������� �� ����� �� �� ������� ������

�� � ����! ����� ������ � ���� ��� � � ����� ����

���� ��" #��� ��� $� ���� ��������� ��� $� ����� ��

�����!

%&�'�����

�������

�()*() ��+,)+� �

���+,��

������ ������ � ���������

�������� ��-,�� ���,�

%&�'�����

����� �������

���� ������� �� � ����� �� � ���� �� � �� ���

���� �� �� � � ��� �� �� �� � �� ���� ������ � ��

������� �� ���� �� ����� ������� ���������� ��

��� � � � ��� �������� ��� �������� �� ���� ������

� ��� �� �� ����� �� ����� ����� ����� �� ��� ��

��� ����� �� ��� ��������� �� � ��� � ��� � �� � ��

��� �� ���� ������ �� ���� �� ����� �� �� ������ �������� �� ��

��� �� � �� �� �� ���� �� �� �� ��� � ��� �� � ���

��������

����� ��� ��� �� � ���� � ����� �� ������� �� �� ��������� ��� ��

� � � � � � � � � � � � �

� � � � � � � � � �