ANUL XXXVI NV 1 1 Februar'e 1020

UNIVERSUL «HrecUr ; STtLlA.N POPLSCU.

Х Е е я е Т Ш ŞI ЛВШІ5ТКЛТШ R b V I b i A HRB'I UL 25 « A N I

U, 5ТШЯ ВШ0ІЯМ11, 11 S Ă P T Ă M Â N A L A Abonament 10 Lei pe an

S U M A R : Al. Macedonski . . . . Caii m vrii Victor fc.ftimiu . . Sfârşit de toamnă Lia Hârsu . . . , . După examen Emil Isac . . . . Clopotele, Tunurile C-tin Kâuleţ . . . . Baia Domniţei Lîzi Panta Sonet Nichita Macedonski . Mărgăritare I). lacobescu , N ocini nu utiimei nopţi B. Sotaco'u Amintiri Lucia T . loan Ce tristă-i noaptea afara V. Christodoreseu 'Amintirile unui pri­

zonier Gemi-Zam Cele trei roze Petre Ghiaţă m oglindă Russu Ardeleanu Intr'o noapte de iarnă Victor A. Baca log iu . Din Oăeşti la

Bucureşti N. N. Sârbulescu Tudor Vladimirescu

Mişcarea Literară : N. Macedonski . . Cronica literară ; Ion P i l l á t ; . . . Grădina dintre ziduri

M UNIVERSUL LITERAR «

LA ADMINISTRAŢIA ZiARDLDI

„UNIVERSUL"

Zodie şi carte de petrecere . . Lei 1,— Memoriile regelui Carol 17 voiu-

me, Golecţia complectă . . . : „ lö.— Carol I Regele României . . ; . „ 2.— Principele Carol Anton de Hohen-" ! zollern . t . „ 1.50

Memoriile Principesei L n i s a a - Saxoniei „ 1.50

813 Isprăvile M Arsène Lupin . * „ 2.50 Păţaniile minunate ale Ini Petre ^Schlemil . . . . . . . . r « 1.— Regina bucătăriei • - * .< 2.50 Conversaţiuni moderne in 6 limbi 3.50 CălătoriaJn India 2 volume . . 3 -Dragoste din alte timpuri 2 voi. „ 2 -Tragedie cerească . 1.50 Boaie venerice . . . . . . . „ L -Călăul din Berlin 8 volume colec-

ţ i a c o m p l e c t ă # . . . . . , . 1 0 -

SE GĂSEŞTE DE VÂNZARE URMĂTOARELE VOLUME :

UNIVERSUL LITERAR C A I I ' N G R I I

de ALEX. MACEDONSKI

Lume mu3tâ la şosea. Cuza-Vodă treco pe sub teii înfloriţi, Mreazma înbată, şi soare veisel •petíte fot In t răsuri , şi pe jos, cârduri de cucoane care mai de care mai gătită. Cele mai mul­te, çî-au lustruit «fcasa obrajii cu a p ă de castraveţi, sunt suleme-mite-maşti, 'şi-au încondeiat tâmplele cu vine albastre, şi şi-au- lungit sprâncenele şi ochii. Mal toate poartă rochi subţiri de tari&ttto sau do voal, pe deasu­p r a fustelor de mătase . Uncie dintre pălăriile Юг, «unt. parizie-neşti, nu glutnăl meărcate de flori, ori garnisite cu cireşe şi cu coacăze, şi scumpe foc, — **4 cum ee şi cuvine să le vân dă cela două murţante de nw-

Mad*melo Bario şi Bri-ot2).

Dintre cucoane, vreo trei mai eiocoaice ca celelalte, sunt îm­brăcate tn grenadină neagră s in dantele, prin care li ^e văd gàtui şi umerii, spă-'at) cu săpun Thridaec de la Paris de-ăl cu care dă şi împăratul pe obraz: A la Reine des abeiws, şj nu mai puţin, trânti te in trăsurile lor, cu' vizitiul ş: feciorul îm­brăcaţi tn livrele serioase cu alN? cuvinte. în livrele ce nu bat Ta ochi — ele se uită pe sub ge­ne la Cuza, de câte or; Vodă, ca­ic trece tn sfârâitul .oţilor se tace că nu le vede, cu toate că

1) delà franţuzeşte : тагсЫп-Ides (neguţătoresc.v

2) Numele adevărat al celei dintâi era Barîeu. Doamna Ba-rieu, după mai mulţi an: de co­merţ, sla. uetraa la Par is cu o frumoasă avere. Tovarăşa ei a urmat să ţină magazinul, dar, din cauza multor cliente rele tíe plată, a păgubit tot ce câştigase. Urmaşi a i doamnei Brio], în Ro­mânia, sunt, astăzi, d. ar-hitect Briol, şi doamna Briol-Beşlcgea.-nu. cunoscuta modistă, ,

nu se indoeşte că, înainte de a -se încheia primăvara, le va cu- ; noaste mai de apruape — O! ; prea de aproape chiar... •

Priveliştea din trăsuri, pe lân i gă că era ademenitoare, se înfă- ! ţişa, adesea, şi nespus de nosii-, mă. cu mfolările cu câte şapte ; fuste scrobite puse peste mato- : cnavele născocite de maişantăiia j din Paris , după luarea tie fran- S cezi a turnuiui Malacnw, de ,'a ! Sebastopoi, Aceste unelte ale gă- ' telfi femeieşti erau ca un fel de | târnuri de prins peşte, răstur- j nate cu gura, î:i jos, ş, schimbau j pe cucoane în nişte go^gogea rlăi de fân tu mişcare. îşi aveau, cu toate aceste, şt ele rostul: Pu deoparte dau: iprüejul fabricilor ! de mătăsuri delà Lyon să az- \ varie pe pieţele Europe; sute şi j sute de raii de metrii pe tună, j iar pe de alfa, puteau - - la ne-voe — să. ascundă sub ele pe t i ­nerii prea 'levenţi pe care' nan-circa dragostei îi arunca la- ge- j nuchii femeilor măritate, іосшаі in clipa când .ie auzeau la uşii pusurile bărbaţilor. j

По altfel, ii'itt tn Koiviariht. căi ; ii in Franţa, e romantici! timp j al lui Napoleon al ТШеа şi «I ! împărătesei lui. Eugeni», iar. ia j Bucureşti. egeri| diplomatic oii-] cial al prea ipu terei acestor doui j admirabili aventurieri, e Rè-c'ard3)., nespus de craidonul Béclard, după care multe b w u - j reştence din lumea mere se pră- j pădese. El. şi vestitul de muie-i ratic Beizadea Mitică i ) , sunt j cocoşii capiîa'ei. după cum fu- j sese înaintea lor un alt ciapcân, j

3) El s'a cu o fată a Retrăgându-lăeat acolo nil, urmaşi

•4) Fiu al Voda. Fost regele Carol

căsătorit mai târziu lui Barbu Catargi.

se în Franţa, el a fii, din care, proba-vor mai fi trăind,

iui Grigore Ghika- j prim ministru eub ' etc.

mult îndrăgitul de fuste princi­pe lorgub).

Luxoase cât se poate, trasurile merg legănate de zânganirea po­doabelor de argint a le hamuri-, ior. Zâmbete şi salutări se duc peste şosea, delà o margine a ei la cealaltă, şi in lot, lungul ei. Seninătatea unui trai fără griji prea mar i e pe toaie fe­ţele Domnie pământeană, şl ' primăvară. Primăvară a soa­relui, cât şi a ţârei.

In aleie, salcâmii şi teii îşi iiina' zăpada. Briliantele strălu­cesc in agrafe, scânteiază, in cer­cei şi în inele. Ochii, sunt noap­te cu pulbere dc nestemate Jn ea. .sau cer cu albăsirimea pe-, ruzelei.

Consulii, demnitari i tânărului star. ofiţerii unei o.şti csită cai din pământ, mişună, cu ţiărţi de so are pe fireturile şi pe, .decora-^ (.lunile ior. f

Dur o trăsură mat ou va?.ă ca. celelalte cea a ministrului de război —- se iveşte, nălucă. Vi­zitiul şi feciorul aii livrele ce se apropie de rele Domneşti: frac \errle. galonat 'cu argint; jiletcă .roşie- de postav, şi pantaloni de catifea de coloarea fioarei de mac. ce se nicheie cu catarami, ceva mai jos de genuchi, peste nişte дІіШгеЪ) de postav nău* tiu. cu nasturi de sidef. ' ;;

ComandantuJ-şef al oştjrej ',şi-a sfârşit tocmai trebile milifăreşti, ca secretar de s tat la înalta Dre^, gătorie ce-i e încredinţată, şi ee află în trăsură. Zăbalele N ţăeă-nesc. Caii îşi ţin capetele în ,

. . I ; i rx 5) Fiu al lui Vodă Ştirbei Е І

în vârstă de 87—88 de ani şi i trăeşte lângă Paris, la Courbe- j càie, pe Sena, într 'o strălucit*! proprietate a sa: Castelul de Se­eon. S'a căsătorit cu văduva \ui Fouirf. ministrul de finanţe a J lui Napoleon III, şi a Î.Şiiat pi fiicele acesteia, •»' ~"

6) Jambiere,

f K _ ÜKIVERgt'L LITEftAR '

p ă m â n t , şi fug. Negre ca aripa corbului, coamele lor iàtiàie. Ca şi coamele dc negre, cozile lor ec târăsc in pulberea drumului. Copitele s imt văcsuite şi lustrui­te. Şi , de s u s pană jos. părul ior e negru ; mau nici o pută : c a i ce par ai iadului. Aşa i-a ті dorit însă. ,comandannil-şef ;i| oştirei, ministrul de răzh'ij, şi c a p u l - m a r e l u i ştab 7) Domnesc.

Cinci sute de galbeni, nu tre­ceau in acea vreme cu uşurinţă, dintr'o m â n ă in alta. Cu toate •ceste , atât detese pe e ; .

Şi cât se trudise pună să-i idescopere, negrii cu totul, pre­cum , î i v r u s e s e . Găsise — cam Cu două luni înainte — şi t»t U acelaş geambaş — nişte cai cuie m â n c a u foc. Dar ce folos? Erau roibi, nu negrii.

Geambaşul, pricepu pe loc ce o m este Excelenţa Sa. ti cern. de aceea, răgaz de două săptă­m â n i , 1n care termen, aveau srf-i sosească, — zicea el — nişte a-»enonea cai din Ukrajna, iar Excelenţa Sa, se Învoi uşor să

\ 7) Stat-eutjor. '

aştepte, i a r . a c u m , ţ a t f i că-j a-v c i i l a t r ă s u r ă , ş i tală c ü c i . nu nuuiai c ă / . b u r a u ca gândul , dur umblau ş i in ll.«'>rţu.i'i.

O f i ţ e r u l s ă u ele o r d o n a n ţ ă nu s c ş t i a , p e a l u n e i , c e o i'cf ac слМтч. — Cápiianiil l . i z u — un f e c i " i - c u n d e Ifrritiii / м / ( 7 и ' ( і , i l a r c a r e e h e ' l u i . s e n m l ţ ' h a n i p o c a i - - l e d e s c h i s e s e u i i i ü e . - p r o a l e a f l a v à i ' s l a ( l u p ă Cl : i j t .

l i î n h ă m a s e . a p o i , l a •< c a ­b r i o l e t ă ş i i e ş i s e r ă b u n i . t i r a d a r f i e s e c a . i n t r e c e r e a ' o r p e ş o ­s e a M ( i s ă y (. u j i , ) ] ; t c j j i n d . C â n d ! r ă s u r a a j u n s e |;i , |1 d o i ­l e a i n u l . M ă r i a S a . c ă r u i a jj p l ă ­c u r ă . І-.-І i r ' l ) i i - e iitjlti"triiiliil - ă a f l e r u t i - a p l a t . i t g e n e r a l i i ' , ş i i n i i l e u ă s i l .

D u r i a i ă c ă . f r u m u s e ţ e a a c e l e i z i l f i c u s o a r e s e î n t u n e c ă m a i i u t e d e c â t c l i p e - i i d i n o c h i . U n l i e r d a M i r ă . c e .se | - e . , ; e z i p e I i e -g ù u d u e d e l à m i a z a n o a p l c . d e a ­s u p r a ş n ^ c l c i . î i i c e p - . i vft . j i n a i - o e d i n p l i n u p ' n a i e c u b o l b i - i ' o ş i .

i 8) adiotant. adiutant; franţu-! zeş'e: adjutant, aide-de camp.

Cel care o tuli înaintea tutu» lor fu. fireşte, . VódaV Celcirtlle trăsuri, ou burdufurile puse. cu coşurile rid cate, glonţ după el. Cu toate aceste, caii care fu­geau mai iute, erau tot ai co-maudiruiui armatei. Ei se ţi­neau morţiş de trăsurti Domni­torului. Ar ii rntrecut-o- chiar-, -ilai- respectul legii mâini le vizi-liu'ui. Se întâmplă însă cevsi de necrezut: Caii se făcuseră por­tocalii, roţii, galbeni, şi chiar al. başti'ii, aveau toate fetele c u r c u ­beului pe ei, dar numai negrii nu mai erau.

Mnsca'ul c'e geambaş poic-de câine in puterea cuvântu­lui — ii 'vopsise dÍD creştet la tălpi — şi zoaie'e murdare ee curgeau de pe ei îşi lăsau dâra pe noroiul şoselei.

Vodă care. îi văzuee alergau?" alături de trăsura lui. făcut mult haz de schimbarea lor 'a faţă. •'

I.a urmă, râse" şi Şlnb-Ghichb-rahi!, dar mi atâta cât » râs geambaţul , care o lua^e djn vre­me la sănătoasa şi trecuse Nis­trul la ai săi.

Alex. Maefcionsjü

S f â r ş i t d e t o a m n ă Mă 'ntorc tâiziu, spre ziuă, pe drumuri dezolate... O frunză ţipă jalnic in vântul care bate, Na-i nimeni la fereastră si nimeni nu-i pe stradă Pe cer aleargă norii in sarnbră cavalcadă.

Aleargă norii vineţi; balauri, codri, nave Ce vin să-mi obosească privirile bolnave... Mă 'ntorc tâiziu... La mine o inimă nu bate Nici şoareci, nici speranţe : pustiu... singurătate...

Pe ziduri joacă umbre, se 'nalţă şi se lasă Perefi-s reci şi umezi... A fost un mort in casă ? Pe streşini umblă vauiul, cu paşi de somnambul Se-adună, se desface, se 'ndoaie ca un sul.

Se sbate, strigă, urlă, suspina ca o marc... De ce-i aşa de trista a vântului chemare ? Mă 'ntind s'adorm... zadarnic... încet se jace zJ*, Ca mâne ji-va iarnă, ca mâne n'oiu mai ji !

Victor Eftimiu

' 5 UNIVERSUL LITERAR M

f t e e t e r ç r ultimei nopţi Fotoiii largi, penumbră gri, frig umed, şi puţin Parfum de roze albe in declin...

iar noi tăcem : jn farul nostru liniştea suspină Mui senzitivă ca o violtnă, Şi fiecare vorbă ce am spune Ar rupe amoniu unei strune

In gesturiie tale mă cufund ^ in gesturile tale ce ascund Ceva covatescent sau muribund.

Penumbră gri, frig umed şi târïiu. Au leşinat molatic trandafirii, ţi< lat în oglinzile destăinuirii S'a reflettat imensul tău, pustia. Şi totuşi. Ce dulce-i să priveşti cum liniştit. Pluteşte 'ntre pustiu şi infinit O lună. roasă, tristă, dembdată,% Ш me Шппі stinsul altădată, :

4 », lacoBescti

S O N E T Iţi aminteşti romanţa de iubirea Ce-am făurit-o într'o caldă seară? Era un cânt gţngaş de primăvaruj Un cânt pătrunzător de fericire.*'

Şi când plutea parcă'n întreaga fire Acordul ce pe coarde sta să moara\ Ştiind că totuşi dragostea-i fugară/ Noi o cântam nebuni în amăgire.

Ne-am îmbătat dc falşele-i cuvinte Ce-mi pasă dacă vraja lor ne minte Şi dacă strajă ne va sta sfârşitul I

Mânaţi acum de-o patimă nebună, Neştiutori sub farmecul de lună, Intr'un sărut închidem Infinitul.

v Uzi Paßt»

POEME IN PROZA

C L O P O T E L E , TUNURILE . . de EMIL 1SAC -

«f-Când oamenii s'au iubit fi simţeau că gurile lor nu pot lauda îndeajuns pe Dumnezeu, au turnat clopote.

— Vestiţi clopote iubire şi dragoste şi rugăciune şi nă­dejde, şi 'n glasul vostru vor­bească sufletul Iui lsus.

—• Clopotelor. — Şi a-ţi veitit totdeuna

pace şi viaţă şi a-Ji petrecut la nuntă pe* mireasa şi la mor­mânt pe obosit._ Şi a-ţi che­

mat din întuneric pe nou nă­scut. Clopotelor blânde, clopo­telor...

— Şi când oamenii nu s 'au mai iubit şi simţeau ea gurile lor nu mai pot lauda în d e -ajuns pe Dumnezeu, au tur­nat din clopote tunuri.

— Şi tunurile turnate din clopote au 'nceput să laude pe diavolul . Şi gura tunului a făcut din copil, orfan şi din mireasa si mamă, văduva. Şi

graiul tunului a vestit pe lume: ură şi sânge păcate şi durere.

— Şi când oamenii iar să: vor iubi, din tunuri să vor turna iar clopote.

Si lsus va coborî din înălţi­me şi vor 'ngenunchia no­roadele : şi sufletul celor ucişi? de tun se va ridica în ceriu,* în dangătul clopotelor : iubiţi-1

vă şi nu vă ucide-ţi oamenilor.1

Nu mai turnaţi tuburi din cl*"^ pb ta*

D U P A E X A M E N de LIA HÀRSU

<• Cu. t o a t ă v r e m e a u r â t a şi m u r d ă r i a de pe s t rada . Făn i ca Cornescii n u Se s imţise nici o-jdată m a i m u l ţ u m i t ca în z b i a

lceiea. Se dăduse jos din t rani г лаші e lec t r ic Şi d^pă ce şi a-p r insese o t i g a ' a s t a i n loc şi Ára ş t ia încotro s'o ja, când se «P«meni <-a-1 bate un prieten P e u m ă r . ff !.Mă Făujeo. ina. ia r te an t r â n t i t . * F a n k ' » tresari

,.C'e, cine ?" * Vorbe le astea • і ы - v r a d e .

,a iuus- Înţelesese. P ä * u w jar Şa examen. 1 O lau ca nebun pe bu 'evard i inöpre facul ta te . Si-si z iœa :

,,'А$». nu se poui<\ ŞL dat'â » a m . Stillt. Parca alţii a»* J ' ă s -pum mai bine! Şţ an trecut" .

f u m mergea aşa repede, în­c e p u sa i .Se i n v â r t <.>•«$& pr in j o i n t e î n t r eba rea pusa l a e x a . jmenul d a 1 eu irei zile in urmă" f,0 lege. poa(e fi abrogata iprin desuetudine sau prin ; «ea.i con t ra r iu ?" f. S t ă t u s e a tunci n ă u c fără aft-şi d e a seama d e înţelesul

, Î n t r ebă r i i . f . .Gândeşte-te. d-le Cornc-seu" L a adăoga t profesorul .

*• D e geaba . Nu înţe legea ni-tn'ic 1 se pusese ca o ceaţă pe

, to in te . Şi acum, ü ven i din-

tr 'o da tă răspunsul în gând cu o precjziune uimitoare.

„Aceas tă chest iune se leagă d;.' chest iunea de a ş t i dacă a-l ă tu r i cu legea şi ca isvor le-gis 'a t iv , ігеЬце s ă considerăm şi cu tuma sau obicejul ş i ' . . .

A ' .nns t ' ia facul ta te . Тгеігіша tot. Era tocmai

ехашел la acela? profesor, in­tră în sala. Pe c a t e d r ă l o n a ş -cu sta înfipt ca uu paf. l i şe i i . l>ca chelia ca o bila dp bi­liard.

Pun i ca «e ;.tşe/ă. >n bancă . Ам.аіра la în t rebăr i l e puse de Jonascu studenţi lor şj Parcă f'i'a un făcut, ş t ia r ă s p u n s u r i ­le c a apa .

,.1V (•<•• mi m ' a în t rebat şi pe mine a şa '." candi ej. Şi o ciu­da g rozava '4 cupr inse d m ţ r ' o -dat ' t . Jii cele din u r m ă ejuda se nrt íö» II in furie. S i m ţ e a o porn i re cumpl i tă să se repea­dă la îonaşcr, şi s ă i i s b e a ^ ä ţeasta capului de z»d.

Se асцій ieuc.de şi eşi c a n e b u n dn sal**. Pe săp ţe facul­tăţi i m i şunau , s tuden ţ i i . 0 ciu-due nost imă î | pr iv i z â m ­bind. De abia o salută , îm­brânci pe câţ iva oar i î i ínü>ie-1 dicau d rumul şi eşi în s t r adă .

Aeru l rece îl m a ' potoli . D a r fur ia t o t nu-j t recea. UHe. щрпаі oda tă să . l pocnească pe

Ionaşcu î n eap şi Pa reă j-aT u i t a r ă u l pe oare i l*a făcut .

Ii t recu p r i n eap casa p ä -r ip tească , vorbele b ă t r â n u l u i : . i a r nenoroeftuje î o să îmbă­t r âneş t i în facultate"» o f ta tu l т а т п Ч : „ F ă n i e ă maica , пц t e

gândeşti . . . p â n ă eând î " Cădea doar pen t ru a t W »

oară la examen. O luă încet Pe calea Victo­

riei. Hude să se ducă ? Aoasăf Atât îi mai 4 i»ea 1

I n t r ă ja Terasă . Trecu prio mate sălile. U n loc nu »e maj tiăsea. In tiala d e bi l iard , doui jucau o. pa r t idă in te resan tă . Dmii necunoscut».

La vederea . bilelor nou i . s t ră luc i toare , P a n i c i геѴіги *n minte chelia hji Ionaşcu» sala de cursur i , e x a m e n u l ; auzi în urechi : -,dacă o l ege poa te sa fie abrogată. . . desue­tudine. . . usaj . . . c u t u m a "

Se repezi e a un nebun,, smulse tacul din m â n a unnja d in t re jucă to r i şi isbi eu pu ­tere în bilele albe şi ecl ipi toa-re . Bilele pocniră, u n a din ele s ă r i do u n cot în sus şi se ro s ­togol j apoi сц u n sgomot sec pe scândur i le m u r d a r e a;le ca. feuelei.

F ă n i c ă răsuf lă u şu ra t , zâm­bi vesel ca do eine Ştie ce is­p r a v ă şi ieşi p e uŞă înce t fără să se m a i u i t e î n a p o i .

Ce TRI5TA-I NOAPTEA AFARA... Prin noaptea fără stele Amarnic plânge vântul Înfiorând pământul, lór gândurile mele fiu dânsul plâng şi ele IM noaptea ßrä stele

Şi singură, pustie, Privesc cum arde focul Şi-mi plâng încet norocul Aii-e dor de ce-o să fie Mi-e dor de-o bucurie. Că's singură, pustie

Ce tristă-i noaptea ufarâ, Şi una câte una Cad lacrimile 'ntfuna Şi afară ca o fiară In lanţuri, vântul sbiară, Şi-i tristă noapte-afară

Cu'ncetul iot apune, Viaţă, fericire, Durere şi gândire... Aş vrea, dar nu pot spune, Spre cer o rugăciune Când lotul, tot apune-

Prin noaptea fără stele, Ce falnic plânge văntul înfiorând pământul, Şi gândurile mele Cu dânsul plâng şi ele In noaptea fără stele I

7 35

MĂRGĂRITARE

NIKITA MACEDONSKl

de

in somnul lau ѵіьаі, iubito, şi cûtà vreme ai dormit ; Pe alba pernă, părul de aur 'ţi-am resfirat şi te-am pi ivit Iar orele care trecură, — schimbăndu-le'n mărgăritare, Mi le-am făcut mătănii scumpe, pe care timpul nu e'n stan Să le distrugă, nici să şteargă din duioşica razei lor: Căci toate clipele iubirei au să dispară ca un sbor t

De flăcări, sau ca visul care te coprinsese, — zâmbitoare, Şi nu 'fi- 7 mai aduci aminte ; a fost şi visul o splendoare Oe lux, de aur, de plăcere... păreai adesea în extaz, iar focul din cămin, frumoaso, te 'mbujorase pe obraz... Acum s'a stins... şi e spre ziuă ; doar luna, singură veghlază " Pe norul alb carc-o 'nconjoară, din care cad şi schinteiază Prin aer, fulgii de zăpadă, ce-şi tremură argintu'n vânt. Atât de alb este pămânitd că par'ca n'am fi pe pământ T, $i-alât de cald e în odaie, — că feeria de afară, — f ,

S'ar zice că s'a rată astfel, mai dulce noaptea să ne pară ') Vezi par'ca ninge cu lumină, cu fluturi, cu shintei, cu flori!:.., Iar luna albă te priveşte dintre zăpezile din nori,

iluminându-te cu raze, ce vin de sus ca să-ti desmierdt i

Pleoapele întredeschise pe ochii tăi de noapte verde... Şi-această oră ce se 'nşiră subt ochii tăi, e tot un dar . Pentru mătăniile rare, — e ultimul mărgăritar I *

Niklte Ma«ttfo»»kf

B A I A D O M N I T E I ( F R A G M EI INI T")

- DRAMĂ IN 4 ACTE DE CONST. RÂULEŢ — <~ \

Anton, este încredinţat ca so­ţia s;< il ijişoală. H cunoaşte a-mainul — pictorul Dan - - şi s e va răzbuna. A prins scrisoa­r e a lui că t re ea. ştie că el o aşteaptă, că este hotărât sa se omoare daca ea nu vine la or;i anumita . Se duce el şi intra in

, »teüerul pictorului tocmai :ând acesta se pregutea s;i se

im puste

ACTUL AL Il-lca SCENA \ a

Dan si Anton ANTON (încruntat). — D ta

esti Dan ? . DAN (Decepţionat). — Eu,

d-le. ANTUN. - Ma cunoşti pe

m ine ? DAN (Dăndu-se innapaî). Nu,

i le. n'ain cinstea. ANTUN. — Ciudat ! Pr ives-

jC'DJa bine. Nu ui 'aj văzut itici odată ?

DAN tMirat, reţragându-se). — Niciodată !

ANTON. — Sigur eşti de asta ?

DA/V ( Reti ăgându-se din nou). — Cred ca da.

ANTON. — Atunci de ce fu si de mine ?

DAN. — V a m făcut loc, d-le. ANTON. — Am atât câ t îmi

trebue. (fonic). Nu găseşti că e r>rea m a r e distantă între noi?

DAN. — Poftiţi, die, n'aveti 4e cât să innaintati .

ANTON. — Adică să te ur­m ă r e s c ? (Ciudat). Ar fi t â r tiu.

DAN. tPlictisit). - - la ascul­tă, d-le, in Jefinittv ce doriţi delà mine ? V a n i «pus : sunt pictorul Dan. Cu cine am cins­tea ?

\NTON. _ Vei afla-o. mai a r / i u . Eu sunt un sol.

DAN (Xe'lnmerit). -• Nu vii itt'Cletr.

ANTON. — Sunt aici ca şa lămuresc. (Cu o intimitate euşntffnoafut). Mă aşteptai? _

DAN. (Tnt mai n< d'un uit I.

- - Cum era s,â va a ş t ep t ? AN ION. — Păreaţ i , totuşi,

nerăbdător când am intrat ? D A N . ..- Va înşelaţi, d le. ANTON. - - Prin urmare nu

aşteptai pe nimeni " D A N .

veste ! ANTON.

Asta nu va pri-

Esti s i g u r ? As­cultă. Cutu se tace că eşti în picioare ?

DAN. — Ce întrebare este a s t a ? Ce-ati zice dacă eu v'aş întreba de ce vedeţi cu ochii, de pildă.

ANTON. — Au văzut atât Je târz iu . încât r a ş scoate !

DAN. — Poate aţi greşit ca­mera ? Aici « No. 13.

C. Râuleţ

ANTON- — L'ai ales pentru rec lamă ?

DAN. — Observ că eu sunt mai cuviincios : eu mă adre­sez la plural.

ANTON. — Pentru câ noi suntem doui !

DAN. — E surprinzător mo­dul cum aţi intrat aici si mai surpr inzător încă tonul şi. mai ales, l imbagiul d-v.

ANTON (Tare). •— Nimic nu e mai surprinzător aici de cât d-ta. Asculta : nu încape îu (loială oii ti'ehue sa ai p e aici pe undeva, iu buzunar sau pe supt репі.ч v.v. r e \ o ! \ e r încur­cat.

DAN. (Năucit). - * Ш unde ştiţi ? (Cu spaimă). Ce e asta?

ANTON. — Aşa e ? Ei. vezi ca sunt bine ігаогиіяІ ? Scoa­te-1, repede şi trârae$temă la Pământ . — până-mai e vreme. Sa nu-mi aduc aminte. (Cu răutate). Că pe urnă... (Stà-tm). F ă cum îti^spon ea, tine­re ; foloseste-te^e on moment de nebunie, cane va trec* re­pede. Mai aveam o curioritate artistică, dar rerrant. (Isi br cfuciseazà braţele). Aide, na' pierde timpirl. Trage.

DAN. — Dar cirte eşti d-ta ? ANTON. — Ti-am spus : un

sol. Sunt sora! naej alte îumi, al lumii căreia trai vândut 8 0 -fletul.

DAN. — rlu nu пті-агй ѵаи-dut sufletul rtimimn.

ANTON. — Ai uitat. Ai fi in t ra t într'o krme imát явй in a re de cât asta — $i « a i veche. Şi hrmeâ acea te eer* acum. (Bizar). N'o auzi cura te chiamS ?

DAN. (Strângându-şi tem­plele). — Ori eu sunt nebtm, ori...

ANTON. _ OJasul ei seamă­nă cu al unei femei.

DAN. — Nu înţeleg nrmic. ANTON. (Revoltat). — Tof

nu înţelegi ? D-ta m 'ai uimit, m'ai năucit de când am intrat aici . /

DAN. — Eu pe dv .? (Indig­nat). Să isprăvim comedia ! Cine sunteţi şi ce doriţi delà

H ii ne ? ANTON. — Eşti prea ceie-

bm ca să-i minte un nume *tit cîe coniun ca al meu. Cu toate «'•e.şiea ar trebui poate s ă i cn-noşti fură sa-1 auzi dm gura ui ca. (Cu o linişte căutată). Dar stai liniştit', nu eşi diti pa­cea veefotică. in care. ai pr.e-fer-at să intri . (Părinteşte). Să nu unii raci '.resturi, nici miş­cări, nici fraze, fi ar sta atât

tTKIVFRSUL L ITERAS

de bine cu braţele încrucişate pe piept !

DAN. (încremenit). — Dar oer t tm c e ?

ANTON (Uitându-se la ceas, răspicai). Peratru ca d-ta (Pau­ză) e$ti mor t de cel puţin doua ore .

DÁN (Cu un râs căsnii). — E r a m sigur ca aici o sa ajun­ge ţ i ! Sunt eroul ioiletoarului .Mortul Viu".

ANTON. — Nu, d-ta e s t i : viui mor t .

DAN. — Viu! mort, sau mor­tul vin, puţin îmi pasa : tot unt e. D a r dv., ca re staţi de vorbă cu mine , ce sunteţi ?

ANTON. (Grav). — Eu sunt chiar moar t ea !

DAN. — Era fatal- Sa înee; tara , d-ile, s ă încetam ! Va aaar tur i sesc că nu mà impre ­sionează de loc vorbirea dv.

ANTON (ironic). — Se vede. DAN- — DL ca din astfel a«

vizite dv. vă faceţi o meser ie , #aca sunteţi Hipnotizator, ghv eitbr, prezicător, M U asa ceva, ront stata *a mă execut. Cât mi. costa şed in ţa?

ANTON. — O s'o plăteşti la wrmâ.

•DAN. — ..La urmă" e acum. M 'am suturat î

ANTON. — Atunci se vede » esta s;»«Ut r ă u ?

DAN Si daca aş f i ? ! ANTON. — Eşti cel dintâiu ,

mor t care sc impacien tează . DAN (Scos din fire). — Nu ,

vă dau voc sa rnai r e p e t a t a- j cest cuvânt ! Eu nu sunt mor t . •

ANTON Uiur dc toi'L — D-ta i eşti m o r t dc cel puţin două ! ceaiur i , .чац tot dc atâta v reme ;

; eşti un om de n imic — daca i nu cumva nu erai de maiîna-i-nte.

DAN (Părând ca se luminea­ză). — Scrisoarea ! Acum va cunosc in sfârşit ! D. Marin Anton...

ANTON. — Fără îndoială ca pentru a ti satisface această legit imă cur iozi ta te te-ai în­to rs un moment din groapa, dar, „contezi" tot aco lo? M'ai văzut, in s f â r ş i t eşti fericit ? (Răcneşte). Eu sunt ! Uitá-tí* bine la mine si înţelege ceea ce nu pot să-t i spun ! A mea este femeea a cărei piele a i ju­puit-o şi a i s p â n z e r a f o în cui !

! Ui tă- te la mine şi vezi dacă *unt_omu! caro sä poată răbda •bătaia asta de joc ! De ш an în t reg te-ai strecurat intre m i :

ne şi soţia mea, de un an întreg mi-ai furat-o, de un an între,? t r emur de fericire, de un an în t reg — de câjid est i d-ta ce­lebru — sunt batjocura r u d e lor, prietenilor şi s t răini lor , !

pentru ça toţi mă cunosc: când trec pe s t rada, aud ..asta e" ьаи „nu-1 ş t i ţ i ?" Sau „uite băr­batul !" De un зй^ întreg ni m a i am tovarăş». «îe viată, nici» soţie, nici nimic, în vreme ce d-ta, tot de un an întreg. d»ca nu şi mai de mult, iaci orgii prin hoteluri cu cinstea şi cu inima m e a !

DAN. — Nu e adevărat ! ANTON. _ Uită- te la mint

si pricepe iaca mai pot ii amă­git şi acum. Tălliaru.le, ce ai avut cu rniuc. fu casa mon. cu viata mea, ce rău ti-am făcut? Pentru ce mi-ai zdrobit ferici­rea ? Spune !

DAN. — D-na Anton e ne -

vinovată. ANTON (Toijulii-i voi'ba, cu

voce puh-rnica), -•• întoarce-te rlar înnapoi ! (Scoate revolverul $i înnain-. tează cu el intin.-\ in spre piep­tul im Dan). Canal ie ! f Trage).,

Dan. Invit in im mă, cad'7. ' Anton ii pune ><:vnlvenrj longa mâna dreapta, jo* si. dupa, m Inso o srrisnare ne mase. esc fard figouiot. O clipa dp tareJ'e desăvârşită pc scenă, apoi se aude o haine in tise : lo înec-rmt dîscrrfo. apoi din ce in ce IIX'll !!:!•(•• K

A M I N T I R I Pierdut, — departe'n urma mea adoarme satul ; Se sting luminile ca ochii'nchişi în noapte... Şi-mi iac ne-un maldăr proaspăt de lucerna, patul, In privegherea-atîtor stele, umbre, şoapte...

Odihnitor, pleoapele-mi întredeschise Cuprind dm larg a stelelor înfiorare. Ascult povestea nopţei şi, pornesc pe vise... — Pornesc pc cer şi carul mic şi carul mare:..

E ora, citul şi'n casele de oameni buni, Tuşind, butucul povesteşte, stând la vatra, — /soiavi ae dragoste şt lupte din străbuni...

Mi-uduc. umilite... din chmuit... Un ctine latră. Barbu Solacohi

UNIVERSUL LITERAR

AMINTIRILE UNUI PRIZONIER

INA CEA DIN „VALEA R O Z E L O R M

de V. CR1STODORESCU

Kiculîiiţa. Ghiduşe], nu bă<>_ t andru d c v r -o '21 d e ;ч»i .'fi­ter iii ;i'L (i'i Ie-:'- i 'eK'iiiii'Mi d e träfgafon. aHim-at d e .-"ar­t a cuí)'-'h-ioa>fi, in лiJ.!(«->-fil "i'i-teri lor prizonieri r omân i , diu lagáruj bulgăresc. Hn.şeovo,

i ' r a s i m P a t l 4 ' . şi cu " -c h n m u r i .

Nu. fae.ea jtiiiiii z 'uu. aUeo-V a de eut lot lelni de năzdră­văni i . Kl făcea vesel ia l a g ă ­ru lu i .

•IiJtr'<j aj, ey ujei odaţa, l'a.ni üÄzui a b ă t u t .şi p l iu de dosnă-«le'jde ; bunii t v - i avusese î i se t e rminase r ă de. lunit şi fcujgurui 1) încetase d e a m a i i i servi t la ofiţeri, fiind înlo­cu i t cu «> i 'crjui 'ü de a rde i ve rz i .

'Atunci, ce s'a gândi t Ghi­duşe ' ыі-şi iacii şi |u i o poznă, prea păcăl i re p c inujti si ae iun ţ iuец cu orice chip sa—şi jspu-şeaH'-ă păcateje.

Sa vedeţ i aetinia. c u m a nă­scocit el pozna.

P l i v i n d :t* iju copilaş de ..eietiiiâ", — eâej a-'ra. n u m e a ei j ' o bulgar i - - , euju dădea iu -t r ' o cioară, .şi c irm !a un m 0 " arit'nţ ilar. e 'o ; i ra loviífi rle Ьцп eíizu a p r o a p e ) i j 0 ; j l ' i a , Jn pâ­mant, idea ii \ i-nî ea pr in mi­nune . Se hotăr î nur şi simian-«Uil'ă ee. cumpără cb 'u ra . en I î e^a , 21 d o b â n d i t a pr in colc-e-ta . s'o pue iu t r ' o fr igare şi ь"и mănânce .

•.X'avi.i d- iuei ' i i şi îiiij>âr- j

taş i câtorva c a m a r a z i mijlo­cul dibaci do a ьч ospina. '"e gând i că un e s t e de eût o ssjui-phl inciţi prii re l'.iPii'l ea. і щ mănâncă (Геі noştri ciori şi c[ 7tu voia. -a fie omul *au in-ii bine zis. omuleţul închipui r i -

1) ü á r i e a i i ' u a i i ' U i a l a iiulg;i-геа.-Сіі, f ă c u t ă diu g r â u şi apă . i;:i i'e' do coliva-, l'ă'ră '.'••<-bár şi iu r.i nuci .

" J l M'jneda bulgăreaţi"».

! lor. Ţ inea să dea o lect 'e bu | . j guri lor , eari diu t 'aura псошс-І ui|J. |i»r silesc pe c reş t in i NI ! m ă u â n c e carne uelbgiuj 'ă de

ciori şi. sa-şj bufă joc şi de e[ amăgiiulu-se cu ca rne de vâ­na i , eâucl iu r ea l i t a t e n u c.i'a îdl-ecva de cáj, ca rne de ,,Cio-Uie". (Sinonim eu cioară) .

JVjeti Up, po/auişj şi ei. a-nuiiţa în tot lagărul ea Nicu­lăiţă ц eumPărj , t o c ioară şi t'uLo. iu r u p i u l eaPulni s'o mă năuce. Toţi c amaraz i i discu. ' a u cu a p r i n d e r e fa.ptul sub . Jocot. Nicu lă i ţă Ghjdnşel şi n i . mânu i uii-i v e n e a кі c readă . Se l'oi'ma o eoiuibiutie. a l easă piiii sufragiul universul , din­tre, c ăp i t an i i coi mai in v â r s ­tă, diu «are. făcea, parie, .şi li­nul din ac tual i i min iş t r i , ca re ameu iu ţa pe Niculăiţă ец U"i-jneterea in Cu r t ea .Marţială, d iu ţ a r a , dacă v a comi te un astfe] de a t e n t a t la legile cre­şt ine iu v igoare .

Niculăiţă, nu so supuse. Şj poate că nici ef nu sa ' r i'j î n ­c ă p ă ţ â n a t pana Ja sfârşit în aceas l ă idee bizară d a c ă tiu inlerveneau şi al t i doi ofiţeri, auxâuxioi j luşţr i profesori de l iceu. Aceştia euni a u z i r ă t e ! şi g â n d i r ă la o buuă afacere şi! î n t âmpinând p c . Ghiduşei ín | p r agn] bunicei. i opri C U ace­ste cuv in te : ,.0-je «'fiter, a v e m onoare să ne рго/еніаці . Lo­col. Mâncar i e i Oh., profesor de şti inţe natura 1!« şi Locot. lînboj 1- ' I . s, profesor do ma-t ' -mutici .

(JbiiliiSel. ţ iuând --d a acu ta a sciMisa. - - a ş a o r ecomanda la 1 oţ i — prexentâiidir.so şj el i i i l raba pe cei ofiţeri ee dore-e. 'Răspunsul lor fu s e n i l : . .Sindem informaţ i că a-ti c u m p ă r a t o p a s a r e •— C|e veiica gi"'. a M i - i y.icâ cioa' 'ă)— vá piopijui'in să facem ip iPre-mia <> combinaţ ie" .

—- Ce I'e! d e couibiuaţ-iCj r ă S'j'Ulbt- (ihiduşel.

! — U -voaa t ră veţ i pune s â r e a " şi noj 100 dc p r u n e afu­mate , ea intr 'ast t 'cl fă prepa-

! răni o delicioasă înăncafe . Niculăi ţă , care-şi închipuia

eă s t imabil i i au clici do ffju-т й . voi să-i îndepăr teze — eum nu e r a de al tfel obiceiul

! lui — p r i n cuv in te c a m aspre . Dar Loeot Mâncftriei Gh.. şi L t . Baboi I spa s c ă r o r a pe r s ресЦѵа unc-i m â n c ă r i gus toaee îi făcea să-şi s u g ă buzele, «e

j hotărâsiexă să istăruiască şi sa nu cedeze de cât d u p ă oe vor m â n t u i u l t imu 1 lor argrumeat convingător oum că propune­rea o ser ioaeă şi foa r t e avan­ta joasă pen t ru ambe le p ă r ţ i . , con t r ac t an t e .

Alunecând discut junea Pe a . cest te ren , lui Ghiduşei, jœ*pi-r ându - i inci 'edere profesorii începură negocierile. î n t â i «*«' l ă m u r i t ehest i i inea cea mai por tan tă , dacă n u c u m v a « r fi v r ' u n pericol, m â n c â n d a astfel de ,.i>asăre". Nâtnra l i s -tul avu pr imul şi ul t imul cu­vân t . „ P a s a r e a e r a g ă s i t ă bu­n ă pent ru m â n c a r e . Jn conti­n u a r e a discuţiei conditAtuilor contractului- profetori i *u*ti« lieati eă apo r tu l lor fiind des . tul de m a r e u r m a ca, s a r e a 3) să fie adusă de Niculă i ţă . P a r sentenţios şi ca u n paef co. muisoriu Ghiduşei refuză a-ceas 'a , a r g u m e n t â n d că din con t ră . . .pasărea" luj e d e m a î m a r e p re ţ , î n t r u c â t e a e esen­ţ a ţd d a t ă t o a r e a dc bun gust a inâneărei .

Profesor i i fură nevoiţ i să cedeze.

Ьі bietul Nicuiăi ţa . vesel ca n. făcut o p r e a f rumoasă achi­ziţie, cu mânecftle suveleate până în cot. cu sabofii d e lemn în jucioarelc goale .şi c u Pan-ialouii lui n e g r i bufanţi , păşi. în tovărăş i t de cej doi iluştri

3) Sarea costa pc vremea a-eeia în B u l g a r i a 15 \e'( kgr .

6

mâncăeioşi sp re .л*а'ра roze­lor".

Va lea rozejor e r a locxil unde ofiterji. uoştri i pr izonier i a-veaa î n g ă d u i n ţ a de la coman­d a n t u l lagărului să-şj p r e p a r e în maş inu te speciale n u m i t e furnale, p a p a r ă s a u urz ic i fierte. I se zicea va l ea rozelor p e n t r u eă se găsea ' n r eg iunea und« se p r epa rase in a] te v re ­muri, r enumi t e l e pa r fumur i din trandafiri...

Niculait-'ă avea iu i r 'o m u t i n fnrnalul ş l ' n eea-la'tft u " cea­un, miele a v e a să. op;irea-ea cioara pent ru a <> curata, d p pi­ne şi mai a»oi undo a v e a să -şi p repa re , mâncarea, aşa «le d e . aUcioasă d in cioară şi p n i ü c ai ' l imate.

.....Şi au gă t i t p r u n e eu pa­să rea faraonilor , i a r când fier­t u r a e ra înspre sfârşit , la o r i . zont apărea , zur indu-se. doini ca re ce aduceau, câte o pâine

ia l'at 1 '!! ol j teri pr izonier i pe "i . şi е.-нѵ d e p : i ţ r i i z i ( e întregi, nktя--'еi"â s ă tna i . - o ş e u s c ă .

Krá o sârb.-iIonre în tot In gârul şi o frenesjo pentru X'i-cubiitu ei C°inu.

JJ;,f Njeulai ta CîÎii'iiişol. tot bot . n u n ii şîbiiii. іцПг.ей ii li­niai ргцпеіе. aruncând, c a r n e a <:••-• cioară şi tra>e o .... .înmă­rit o <'e. chin! eelor doj оаігігпі de Şii 'nia caro c ina ră cu o poftă пешаі pomeni tă .

V. Ohrî<?todoreseu.

IN OGLINDA ! CELE TR6I ROZE Suni frumoasă ? 1

Da Wii-e sufletul o carte învechită Netofii ştiu s'aleagă câteodată. Dc nimenea ciiită Uite-mi părul Păn' acum! lung Mi-e sufletul o carte învechită Pe umeri In care zac trei roze 'nsânqerate • mi acopăr sânii albi Trei roze cu trei feluri de parfum.,. L'am stropit Cu-atâtea lacrimi 'Mi-e sufletul o carie învechită Şi atât parfum In care zac. trei roze 'n sângerate : De flori. — Plăcerile, Părul meu..M iubirea Pe umeri şi Ertarea! Lung Din lacrima'nchegatc A sorbit atâtea arome Şi păstrate De săruturi De mii de ani Nebuneşti ! ! In cartea cu file'ngălbenile . . . Părul meu Ca frunze de castani.. De-atâtea ori

'Mi-e sufletul o carte necitită Mi-am legat cu el 'Mi-e sufletul o carte necitită Amanţii. In care dorm trei versuri

Negrul ochilor Ca noaptea'ntunecată

Pe alei, • \ Ochii mei

Funerare ! Mi-e sufletul o carte necitită Şin ea găseşti atâtea ne'nţelesuri.^

Negrul ochilor Ca noaptea'ntunecată

Pe alei, • \ Ochii mei

O farsă şi un logos de'ngropnre !

Atâtea patimi Au aprins Şi-au stins

In ei.

'Mi-e sufletul o carte ne'nţcleasă Atâtea patimi Au aprins Şi-au stins

In ei.

In care-i scris un hymn de proslăvire Acelor ce-au ştiut să nu mai fie

Atâtea patimi Au aprins Şi-au stins

In ei. Şi să sfârşească plânsul pe vecie,,, Nu'nţeleg

Şi să sfârşească plânsul pe vecie,,,

Eu 0! sufletu-mi c cartea cea aleasă Cum se poate '-. In care dorm trei versuri

Cineva sâ-şi piardă mintea Í Funerare ;

După o fată j Trei roze cu trei feluri de parfum',

Rece ! Găsite şi culese din margine ele drum,

Simplă, j O ! sufletu-mi e cartea cu'nţelesuri

Çe nici ochii cumsecade ; Şi'n ca stă scris cu slovele de sânge N'a 'nvăţat ' c Că moartea este singura 'Nălţare Sâ 'neondeească ? Si vuntea ce-o mai treci spre Nemurii

Petre Oh iată ~ 'Gemi-Zav

60

î n s e m n ă r i v e c h i : ,

INTR'O NOAPTE DE IARNA de N. RUSU ARDELEANU

...Cè пгцЦ îniî p lace zăpada ei ee bine-veni tu 'jjii eşti jn-eomnie! E miezul noptei , d a r f ă r ă înfuncrec ; sun t obosit, da r î n minte m i se-apr ind a-tâ4a amin t i r i . . .

I u b e s c m u ] t i a m a ş i 'mi a-ä u c а гп іще eu b u c u r i e de toa te emoţiile calde <"ari m'au desmiierdat in iernele. t recute. Kăseolesc. fă ră bă şt>u pen t ru ce. zilele c a r i a u fost a i e m e ­le, ş i d in no i anu l lor desprind o amiöt 'fe c iuda tă , — amin ­t i r ea unei al te nopţ i de insom­nie t r ă i t a astă, v a r ă :

E r a u n în tunerec des şi Tântn l . acest suflet de a r t i s t , s u e r a a m e n i n ţ a t o r p r i n văz­duhu l opac-. S t ă m la fereas t ră c u p r i n s de s t a r e a c iuda ta ca­r e .te faee s ă s imţ i m a i intens ft»arnea de v i a ţ ă . De oda ia , fă ră sa aud sgomot do Paşi. un g la s în ţepă to r сд şuci'ul vân­tului , mă în t r ebă d in besuă ;

L a ee t e gândeş t i ? S c r u t a i noap tea şi mi se

p a r u că zuMese doi ochi fos-f arici .

—• Ce. n u m ă cunoşti? a d a -ose srlasul

— A!... exc lamai şi., s e scur­se ră câ teva clipe greoae . apoi v â n t u l î ncepu d in nou şi cu m a i mul tă m â n i e să t u r b u r e noaptea , f ăcând u n hne t s ini­s t ru , lovind crengi le teilor din i a t a ca.sei eu a t â t a cruziiru* î ncâ t s ă r m a n e l e sco teau vae-4e dure roase .

F ă r ă să v r e a u Şi fă ră să glii cesc c ine mi-a vorbi t , i-a m r ă s p u n s ş o v ă i n d Pr in t r ' o a'ca î n t r e b a r e :

— I ţ i pjaee vremea . is ta? — Iubesc în tunerecu l ş i v i ­

je l ia! Numai î h astfel d e nopţ i îm i pla^e s ă umblu . 'J'-ni tTuese î u bc^nă ş i m ă nul r? i i : c u ea..." •

Glasul Ini ca re 'm i în ţepa c r é e r a i dându -nu fiori tio moarfe , î i în tă rea spusele în ţr'm m o d eţraaim, ,;

In tunereeu l s e făcea tot m a i des .şi vântul s e p resch imbase în vijelie, ß a m u r i , frunze şi fjori se v ă e t a u s t r iv j te iu im-brăţ i serile să lba tece a J e ae ru­lui ră.svratit d e r o t a ţ i a nebu-ná a P ă m â n t u l u i ş i л іцгеаи neşt iu te în beznă.

A r a r c â t e o c l ipă dc aca l ­m i e înf ioră toare ,

J n î m p r e j u r a r e a a c e e a , fată î n f a ţ ă c u cineva... cunoscut pa r ' că . d a r nevăzut , starti e u ochii pironiţ i î n n e g r u l nop­tei, a i u r i t d e sgomotul vijeliei, p i e rdu t i n t r ' o medi ta re аясцв-s ă p e ca r e n u mj-o amiute.se. D e oda tă to t sgomptul aceia a-m e n i n t ă t o r mi s e P ă r u o i d e e bolnava ; u n m a j e r a nici o cu loare : negru l d i spă ruse şi'n ]ocu-i nu e r a n imic . N u m a i ce­v a cjndat, un grand ne lămur i t , o p r i v i r e fosforieă. î m i s tăpâ­ni a t u n c i t o t sufletul.. . H i p ­notizat , a ş t e p t a m n e r ă b d ă t o r şi s igur , ceva nou, — u n c u ­vân t ne m a i auz.it, sau o în­t âmpla re e x t r a o r d i n a r ă . (A-ş t e p t a r e a oceea mi s e P a r e a z i nebunie) . — Soar t a a fost în­să ea t o tdeauna in e l jPele deo­sebi te , i ronică: gjasul acela s t ranju, totul împre ju r , a

T ă-cut...

^Nu mai p u t e a m rămâne, in s t a r e a aceea. . . p r imejd ioasă . iVe'sbufjnd să_mi u r m ă r e s c i-m a s i n a ţ i a cea a t â t de bat jo­cori toare uneor i , a m închis fereas t ra , m a n i c u f u n d a ' i « -tr ' t in fotoliu ş i a m închis ochii sp r e <a-mi ce rce ta nijutea.. Gă­sii o P a r t e d in în tune r i cu l ;:-ce]ei nopţi , ş i pe iei Pe colo "câteva lumini pâ lpâ i toa re .

Restul e ra sub s t ă p â n i r e a tt-nei P u t e r i mister ioase şj ob­scure . Pl ic t is i t de a c e a s t ă pri­velişte i n t e r i o a r ă a m dese iii p ochii m a r i p e ceasornicul ca-'e a v e a u.n tfi-e-tae. e n e r v a n ţ i e . rau t re i Şi J u m S t a t e . A f a r a r â ^ t a l se potolise 9* ţ i c a - t a r i

grele şi repezi cădeau în. s t r a ­da şi pe acoper iş . tm i&ii а,-cordur i originale.

Am scos din поц capul p e fe reas t ră . Nu se a u z e a decât răpă ia la g r ă b i t ă a picăturilor, de iploaceari aveau un înţelee iiiiji :ti;r în î 'oaPtea aceea. E i a p i r ' e ă o l u n e . l ips i tă d e <jou-•şUiitţa vieîei sale — poate ?i. din cauza in tnnereculu i oPac. o l ume siraplă şi totuşi cu o m a r e î n s e m n ă t a t e ; o lume ca­r e s t r ăbă t ea spa ţ iu l d e su& Până jos ,fără voinţă , împl i ­nind .'Kstfcl o lege e te rnă , eu totul necunoscută ei. F i e c a r e p ică tură e r a o vjată, n ă s c u t * sus în forma aceea treeătoa- 1

re . ca re de acolo şi p â a ă jo*. des făşura î n t r eaga ei ene rg i e Pentru o cauză eu nepu t in ţ ă do bănui t . In scur tu l Şi vija" l io te i ei d r u m . ea s 'a lup ta t eu î n v e r ş u n a r e , d a r fă ră o voinţă personala şi fără moţi-ve perfect jus t i f icate ; şi i a lup ta ei oa rbă şi ne în t r e ­ruptă p â n ă j o i în m o r m â n t , câ te seliiuibărj n ' a -suferit, câte isbâir/.i sau ni franger n'a a v u t şi în fine a j u n g â n d la capa tul drumului ©i> ce-a de­venit s ă r m a n a Pică tură , câad ea poate v isa nesfârşi tul . . .

Soar ta acestor n e n u m ă r a t e Picături de ploae mă chinuia , n i* ump]ea de revol tă перщір cioasű şi de un nemărginit , desgust. .Ştiam că ele pot o-, gl indi tot. cerul, ea se vor d e * p ă r ţ i curând de p ă m â n t ; e r am s igu r că vor p 'u t i ia* peste bo j t a a lbas t ră şj p l in i de minuni s ă r u t a t e de lumina as t re lor . şi totuşi e r a m cu a . tâi ma' 1 n e d u m e r i t : de ce a* t u t a sbucium de ee nu răih»* nnde-va odată. Pen t ru totdt»a», una, de ce e o veciojeă m»5-. care , do ce. a fâ t de mul t e ei de c u r i o a s e t r a n s f o r m a ţ i ? Oare « m a i mu l t a fericire, dacă feri­cirea o fi всооці a«t»lor aatir

UNIVERSUL LIJERAft fi

r i i , în v i a t a as ta de mişcăr i i>esfâr.şito si b izare? Sj de ee nu eunOiiştcni legi. (I,. ce ne povest im n u n i u i basme?.. .

E s t ran iu cä ' i n ' amintesc toate acestea, că revăd asa de c lar noaptea aceea neagră , de iusoiiinie. c;ii'e iui |e-a s t recu­r a t in minte , spre i n ( l i s t a r e a inimei mele... P ica tur i le de jdoae Pe cari le-am gândi t în noap tea aceea de. va ra . iţui suge rează aJte idei eu ' ï oa se : n u «tiu cum. pr ivind frumoas,-. cădere a fulgilor de zăpadă afbi şi strălucii ori. parVă. re-^ád acele p ică tur i . — schim­ba t e eu desăvârş i re .

I a r min tea , ironică înij s p u ­ne : ele a u căzut pe n ă m a u t şi au ispăşit in noroi v ina sa | -băteci i lor dip scurta, vijelioa­sa sj ne în ţe leasa lor exis tenta Pe dr ipnul de sus-jos. i a r apoi Dum"ezcul Jor. soarele, 'e-a iertat ?i le-a r id icat iar în a-

. potooz.a zâmbetelor sale cajde, sub o forma ideala.

. . .fad fulgii de zăpadă sj mi-amjutesc de p ică tur i le de p 'oae. da r fulgii albi p a r " in -gerj. Ce s t ră luci tor i sunt ! Ce forme m i n u n a i e a " 1 P lu tesc ca i u l r ' u n vis de d ragos t e n e . PauiâuU'asc/i . In c|ipa când se a t i n g p.-ir'că 'şi Ş O p t e s i ; ]alj ( 'e şi se s ă r u t ă feciorelnic. Xu' i lupiă oarbă intre ei, n u s pa­timi- "ti e vijelie. F i eca re fu |g este o fiinţă divină. Gingaşi , făj'ă sgoniot. ca n jş to vi.se invă |ueac negru l pământ , io-t r 'uu giiiigiu alb si s t ră luc i tor cu ref lexe т ц і ^ е о і о г е . Pá­rnán tul . b izara şi n e b u n a fj-inţă n e b S u u ' t ă dc paraz i ţ i i ei, înghja ţă respectuos la aPro-Pjerea lor şi se înseninează î«I de o veste Ьцпа, târzie Şi lini­şt i toare, ijj î* astreje cerului ii s ă r u t ă cu n i a i m u ' t ă d r a ­goste.

Ziua, soarele înal tă o Par te

din imaculaţi i fulgi, i a r celor '•e r ămân , le dă p r i n razele [li' s c ă r i teeri feerice.

O, câ do senin, cât d e des -nUerdaţor si de f rumos e u n fulg de zăpadă ce vine ea un înger , pe p ă ţ n â n t u 1 n e g r u şi murdar . <•

Ла. jubese iarna, nia ' niuţ t decâi vara . X"ai ' (ca de v a r a e în tunecoasă când pe pă­m â n t c a d Picături dese Si g r e -'e. djn nori i amenin ţă tor i . Dar în noaptea , as ta сегці e 'nă­buşit de nea. şi totuşi p re tu t in ­deni vă.<l lumină. . . P r iv i r i l e mele pot să îmbrăţ işeze tot o-r izontul . P ă m â n t u l e mai [uţuinos ca ceru] şi o Hnişte albă îi învăjue goana.. . iar mi­nuna ţ i i fuTgi cad ne înce ta t , c^ o b inecuvân ta re d : a stele, ea ui.şte vise îngereş t i , ca n i ş t e suflete c-yiidide. Si a tâ t sun t t l e

frumoşi сц f i ' s j v r e a să'i s ă ru t şi să't îmbrăţ işez pe toţi...

Ce m u l t imi Plac-e i a r n a ! V N. Kussu Ardeleana

DIN GÄESTI LA B U C U R E Ş T I de VICTOR A. BACALOGLU

Nea IordacLc este supărat foc. Naţionaliştri hau trasară pe tfeară tocmai când credea că va fi alee dipotaf. Găeştiul a fost ingrat eu un vechiu negustor şi un mai vechiu alegător. Coana Luxa, soţ ia Dumnealui , nu m a i are astâmpăr din cauza nervilor, 5ar Zambilica p'ăpăuda floare a târgului, v a pierde din avanta-giéle situţiei sale de viitoare par­tidă!

Supăraţi de acest necaz, Nea lordaohe "intr-o conferinţă iu t i . mă, avută cu ai săi. au hotărât. »ă.plece pentru 3 zile la Bucu­reşti să mai uite de nevoi, iar Cbcoaoete saşi mai tărgui iască càtç ceva în vederea apropiatei ierna.

Zis şi făcut. Cum insă se p r ă . bmtţ^s'*]iU.egA,mai.J!Ue. au lăsat, trenul pe seama celor ce ;ui ; imp ie pierdut şi-au pu^ p^tnl ionul щ mişcare. ,

Marghioalo, vezi de jur­nale să mi le păstraţi, mai a les ~Seumu e atâta nevoe de hârtie; s ă nu umble c ineva la butoiul din pivniţă; vezi de lem­ne să nu se topească.. . de_o veni prefectul în vizită, spune-i să m ă slăbească... ni'am. săturat <Je alegeri. . .

— Marghioalo, ai grije de casă, pritoce»to varza, spocşte cuhnia, vezi de porc şi de păsări, d a c o ta ta vaca, m a i întreabă pe moaşa, - _ de-ale îngrijirei...

— Marghioale), vezi de sticlefe ş i iepuri; să nu furo cineva .«garda Ini Azorică. Dacă v ine Bibilica şi Giglca s p u u e j e «'am plecat ia Bucureşti. . . Şi aşa por­ni tau U'jt'ril, lăsatul pe Mar­ghioala scremuta Di-lor în culmea fericirii: ce daţ, dracului o. a_ •p'n'du'Vu donm'ii idècater; 1

Când au ajuns In Capilari n'a fost chip să găsească un col­ţişor... 'au cotrobăit toată scara, până târziu. . . de abia a u dat peste u n han, ca vai de om, c u o odăiţa şi un pat... încă fata se cam ..jena" să intre dar ce vrei?

Iu voiaj rm poţi fi c'a acasă. Paiul in care se culcă Iordache

şi Luxa c a m trosnea l a cele 100 kgr. a le u n u i a şi aproape tet a-tàt ale celuilalt . Zambil ica cu l ­cată pe-o canapea din t impul lui Ipsi lante, s imţea teluri le c u m Ii lovea coastele.

Dimineaţa , în Cişmigiu.' t u i Ioreake ia plăcut insula Monte-Carlo. Luxiţei peştera, ZambÜi-chei alea de trandafiri .

Dejunul l'au luat cum. au pu­tut pe bulevard — nu voiau e j a (li>-wltttti, sil epaiezo BucUTéstó-uí: După- masă , fiecare îşi avea pro« craniul ticluit, lorduke se ducea' la Cameră, să vadă *i el saue«

t i

'62 3

fuarul de unde i e r.osc legi.'c ţ i I ordinea in Stat. Coana. Luxa i urina sa. viziteze i>o Calicei , ve- j icliea prietenă din şcoala Cuibul, cu bar~a. apoi cu Zâmbi'leu pe la prăvălii dupa targue'i . Seara trebuiau sa, .se întâlnească la ..Ripglfi-'. J

ЛѴа. lortlake iulră eu greutate ! în sala şedinţelor — 1-a ajutat I uşi-rut caro printr'o c i n e i d e n ţ a j fer'rPu 'ча ţ i el din Gűc?ü. As- [ p e ^ U l balei î-a plăcut, a visant | ii' borri si ţărani şi militari... iu | iura î n loji ş î cucoane. N"a prea inţelci ce se vorbeşte peaco'u. a priceput insă că й<» ram ceartă, că se ira^e cam mult clopotu'. ci preşedintele parcă fot creşte \iizù:id eu ochii. Lvind pe stradă ochii ; se învete'iră. ia ve-t'eroa alâtor femei irumuase >:ii гсч-.hiï scurte, ciorapi străvezii ş; decolteu;''] ameţitoare. ..Se. cu noaste domnule că lipseşte ştofa în ţară' . Şi filosof and asupra vremurilor din trecut м-а tim-pui'ii!"T prezent' 1, se îndrepiu. a_ gale. ac/ale spre cofei uri» П"с-g'er.

Coana JLiua şi Zambilira, îa «•va. •!• după am.'azi, îşi Ute apă­rui la Coana Caliopi. Bucurie genei'üiu, uiângileri, pupături. .Salqnuî era aproape plin de lume 4-! ambe_s''xe inclusiv uniforme, t i f i poteau «'aşteaptă ceva. Se serv; dulcea?» de gutui şi giu-girliilc.

— 12, cucoanelor şi -boerilor poftiţi de varanja ţ i la partide, l'asa niLtc era логЬа <'e joc d-e cÎJiţi. Coana Caiiupi in acea zi Juca í înesc".

Ve Luxa o aşeză la un loker de familie .,5 lei toţi în m i z ă 4 . / 'втЬШса trecu la piano nude caută ,,Colca -n í/'acíittí/a'' şi ..Rouir, lai Dumnezeu-', pe când i'."polul, gazde', un pPttotiier de rezerva, ii ţ inea bonul ,,sa *e cuUx hliut dă se scoale (atu".

•li.ru! si a urinat cursul —. :іссаГр. masă ş;-a fă.< ut ..eaniota -'. Luxa. a depu> f-'pre fructificare cà'.fva sutişoare, iar Zambilica a împrăştiat ofturi şi regrete.

Scara se întâlniră, cu toţii — nr fi d ' T J t r-u la nuffia l& un birt mai răsărit. Dar, ghinion, Jn toata părţde pliu de s igur din cauza ..cjiinătălci''. Trecâad prin Sărindar, văzură, l u m i n ă vie ia Maxim neşt i ind c c j aeo'o, scoborâră seara şi pă­trunse» în cochetul «talon unde goliciune^ tronează. Printre me­se începură dansurile ttmerieane. Coana Luxa шаі ruşinoasă, lăsa din când in viind'capul în jos, nea Iordake râdea sá se strâmbe, iar Zanibilica urmărea cu inte­res amestecarea picioarelor şi ondulări le ritmice a le jocului. Din ce in ce atmosfera devenea mai ridicată, căldura m a ţ î n ă ­buşitoare, şampania se suia Ta cap. Şi când violetul dnmineţei

colora- ferestrele localului, repre­zentanţi i Găeştilor, scuturaţi de frânei, se întorceau Ta hotel... şi n'au dormit prea bine.

Dejunul, Pau luat in camerS. c u m a u putut, iar pe ia orele 2 se suiau în poştalion spre a-ţl relua reşedinţa paşn ică delà Găeşti.

,,Ce ţi_e cu capitala domnule! Frumos oraş ş\ frumoase femei neică.. . si ee ciorapi, pânză dô păiajen! Bree!"

Şi când clopotele poştalionului anunţă parinjcH Găe$teni, c&. fa­mi l ia Iordaehe revenea la càJSflln, vecinii toată maala.ua 1* eşi întru întâmpinare, cu ochii cercetători şi curiozităţi ueatä-pânite. F u r ă nevoiţi a_t pr imi p% toţi, a destupa două sticle dé În­fundat şi a se da istorisirilor.

Aproape maveau ce spune — e û t e s i trei exagerau faptele §i întâmplările. Găeştlul Insă a fost fericit — el a trăit zece tUb din povestirile rscursionlştiWr —. din atmosfera adusă din CĂpL tală. Şi s incer ipar'că regretau că... n'uu stat mai mult la Bu­cureşti i

Acum Nea Ioróáche aşteaptă alegerile de const i tuantă să-şi pună din nou candidatura, C»a_ na Luxa care s'a lăsat de ,,pokcr'< aşteaptă poate acum şi o face târgueli şi Zambilica:

Ani— v i su l meu să mă mărit iu Bucureşti'' , ;

Victor A, "acaloglu

P I N T R E C U T U L . N O S T R U G L O R I O S

T U D O R V L A D I M I R E S C U Izvoarele istorice când! nu se

întemeiază i « doenmetiie reale o m i o r üutentlcitote ar putea, fi uş«>r şi sigur controlată, sunt mai totdeauna іаінл dat fiind muil iplitatca interpretărilor gre şito ce sc pot naşte.

•Savanţii interpretează greşit, poporul nu pricepe fc.au inlloreş-te faptele, şi c n f u z ' t t e genera­lă, deci cu fit,ál, m a i periculoa­să. In cazul nostru, şi e rar — \ n m avea prilejul să, ne t-.ervini de unul dintre cele m a l s igure

izvoare istorice: fapte văzute, povestite prin viu grai dé autor, si astfel sperăm s ă punem în justa ei lumină fapta istorică că însemnată a neamului ro­mânesc, ltcvoluţia din 1821. al cărui erou ne-a fost prezentat do istorici si publicişti într'o lumi­n ă artificială, neverosimilă, toc­mai din interpretarea greş i tă a unor documente. Avem fericirea s ii auzim povestirea ţpHiiîî do farmec şi interes, spusă, de un

1 distins institutor diu Baia

do Aramă, Й. N. Sârbule*-cu, ca unul cară cuâoftţta tipr tclo dtela părintele său; „cum şl eu aflat-am delà părintele meu Ioniţă Sârbu, ce dacă a âvuţ 17 ani fost-a în p a n d u r i i lui Tudor, ca ciubucar şi fecior <fc masă, el, feciorul lui Dumitru Sârbu, venit din Bitolia in Baea şi eu meremetul 'zidurilor îhdè-letnlcindn-se". Povestirile eunt ieste măsuri i do atrăgătoare,, făcute îatr 'o limbă cura t rôtnâ-nw*că, pline de amănunte Irtte*

UNIVERSUL LITERAR

rasante cari fără îndoială vor fi i cât se poate de bine primite do ] eititorti noştri. Interese de or- j tídu technic ne silesc să impar- • tim în mai multe părţi povesti­rile şi să le publicăm în mai «uite numere.

V. Г .

TINKRETEA LUT TTDOR '• I

Băiat de eătean clin Vladimir (sat în Gorj) pleacă la 10 ani sa înveţe ceva, sá se pricopsească; şi cum şooalelo nu fiinţau, un­chiul său, omul boerului Glogo-veanu,, îl alipeşte pe lângă cur­ta» boereascä delà Craiova. JLa curtea lui Glogovcanu avea să so formeze, aă-şi făurească tâ­rfa voinţei sale ce nu cunoştea piedica. Treptat ciela servelnic ajunse fecior de masă, clielar, vătaf la curte, şi în u rmă băiat d* încredere al juipâniţei Glogo­vcanu. Ţinea mult la el. şi tre-c ind în Rueia îl luă cu ca, fi­indcă numai în el se bizuia că nu va da pe faţă boerului Glo­govcanu dragostea vinovată din tre ea şi uu general rus.,, şi ge-neiiiluil făcutu-l-a prapurgic fi-in<f atât de isteţ. So întâmplă că t'boeröL- Glogovcanu prinde scfjeoriiţli alo generalului şi nu m a | ЩЯі pe vinovata jupânită eă ШоаШртМі Ruei.a, Anii urmă­

tori Tudor vine la Par i s în ace­leaşi conditumi, şi ac i—se zice

. vede pc Napoleon în pună putere; îndrăzneşte prin ajuto­rul Generalului sâ-i vorbească .şi. p l â n g â n d cearcă >să-i poves­tească, despro ţara sa. despre fraţii lui ce îu suferinţă sc a-flau.

Pl in rte. speranţă şi încălzit, de făgădueliîo marelui împărat se întoarce in ţară şi Glogovcanu îl faco ipistat. Cutăva vreme tre­bui s ă ui te 1'шці ee-i încălzise sufletu-i tânăr şi entusiast .

Pleacă trimis de hoer să vân­dă vite peste munţ i şi vânzăn-du-lo cu preţ opreşio pentru el 100 de gailieni. Ispravnietil de Ilovăţ. eu care fusese, îl purăşlo boerului ee se mânie grozav, dân. du-1 afara. Se bucura însă de protecţia conitei, c'u-e venind la moşie — primăvară •— ii face carie c>e bun slujitor şi pentru eă se rudea cu ispravnicul de Cerneţ. stărueşte pe lângă aces­ta die il face ţie Tudor vătaf în plaiul Clo.şanl, având atribuţia rte a a d u n a ludele (birul) pur­tând din loc, în loc traista eu răboaje (chitanţe f Seilte diu lemn) . Era însă şi u n dibaci ve­chil (avocat), cum şi un bun lio-tarnîc.

(Hotărnicia moşie i Cloşani în­tre moşneni şi boerul Marghilo­m a n de e l este făcută) . Ca ve­

cii'1 Rii*ţineo n r i ' i üo l e reni a les l-i l lucurcş t i in ca re venea toar­te des , lua p â r l e a celor obidi ţ i , s-> s t r ă d u i a penirii dânş i i îşi ve­ni t -a T u d o r odatii la. d ivan , ia zi ce ploua cu băşici şl n ic i o-t ' un iă luiiul, p l in de l u t şi m u ­iat pună p i eùrna ;", « p r i n s la g r a i foarte, d'itii-l-a a f a r ă di­v a n u l z ieându- i : Ffârlogarnle! Mai m u l t s-a m â n i a t a t u n c i , giăi iniu-le: Veni-va şi v r e m e a

л « t n . K u m sfîi ;-'ua-;.. ie 1) « f i s ­ei iur in cuiul іц c a r o a t â r n ă ju -pâuese ' e V fju sin? fesurile!

Ja r pe c â n d T u d o r l up t a mi m u l t ă dragos'.e p en t ru iêeia sa, ce a l â t de m ă r e a ţ ă şi-o închi­p u i e , ,-ra p r i e t enu l ep iscopulu i l l a r a m şi al J.oeruaii M " u n g ă — sufletele i n i ş că re i ce s ă n ă ş t e a în râc- re . [;.• ne s imţ i t e—cu c a r e pune. : ia cale o u - i i - n v n n i l u-pirj ce aveau să în dej-Unească, se î i n â i n p ' ă ea пюак* tic vioarii' îndoclnică d o m n i t o r u l Caragea . T u d o r plecă din Bucureş t i , de u n d e -— (a i ându - se în a s c u n s m o a r t e a — a l e r g ă la. Argeş la episcopul l l a r i on . la J iu , la. boe-ru! M o a n g ă , cu 1? a r n ă u ţ i î n a r ­m a ţ i . Şi ppcfra domn ragra la dânsul errr, şi tonte porţile ire-bvio. ,?<( ; л-е drseliuiä.

\ N. Sârij H Iesca

1) Sfârloagă-sfoară de opincă.

C R O N I C A L I T E R A R A Ас<#> W l u m de veieuri al lui

Ion P p ţ t , . — din care am publi­cat în 5 tHeai iu l t w u t »1 .JTniyor-•alai &|at" o poezie dintre c»le mai Oiracteriştice, Învederează tó* m** Ättlt faptul, că poetul este ^ " Ч Д О і * l n f l n * B v a t do evenl-^ n t # | *st«ioare care schimbă soart». >*роа/е1ог.

Pot at fie iStebeaie sau révolu. ţiunL>*- el rămâne închis între zidiirifcjjarădieei minunate pe care f i -a fNKt-o în închipuirea lui.

Raf* ©ri ee va Interoga de lup-tele, ptu întotdeauna sălbatice^ _ ale oamenilor şi atunei ya face a-ceesta numai ca să deplângă

pe acel cure ,,stau sà se omoare" în timp е.ѳ doui copii—tu două ţări protvnioo ,«o roagă lui Bum. nezeu pentru tatăl lor еяго so lup, tă în tranşee, încolo, în tot acest volum, Io ii Plllat. cântă tot <-o este frumos, tot ce farmecă pri­virea şi sufletul.

Viziunile lui sunt sugesUvo, і?дг cerul toamnei căreia poetul î> consacră multe versuri—este plin de stele.

Constelaţunile cerului feric-ifo il influenţează în ,.Leda şi Le­băda" ea şi iu „Logodna Mistică", unde iubirea ideală-'' învinge iu.

I r r e r păgânii, proslăviră m poema „Sr. tan".

Ooneepţîunca aceste'» este — do altfel, cu totul originală, cu t.cate că ar părea greu să fie aşa, deoarece aeei i subiect, a fo; t t r a ­tat, do toţi m a n i poeţi ai lumei „Volumul Grădina î n t r e ziduri-' întruneşte s imirea delicată şi a-vântul lyrie.

Versuri le sunt îngrijit* I " Tio sijyijr eă aceia ea re sunt îa-

miiiari eu cea niai înal tă freapui a l i lerature; moderne eeciile.'itale vor avei " adevărată plăcere c' (iad poeziile Iui Ion PiJîat,

ÍJikiía Macedónt:!'

. .DÉSUEQA, I .ioc: C|ara A. J ' a u l . 3 jocurţ: P . Gr Va l i im Iaşi

•Tolm ВнГ- Călăraş i . -M. P. I 4 t i n t e r .

4 j o c u r i : Tonescu (I C o n s ­tant in . S la t ina .

.» jocur i : .Xitescu A |c*xn ініічі ГГ. J iu . Grii i iberg I şac PJoeştj.

7 j ocu r i : Marm't'u Efs ta te Galaţ i .

8 jocuri; Vas i l ică Іопеы-и Ploeşti, Ş. V. Ioneecu Plot şt ' .

I I jocur i : Scbva r t z Marcii Gala ţ i . Mar ius Slatanovjei Buşteni .

12 jocur i ; Ion B a s s a r a b e a n n Ag^aba Argento iu . I . V. Călă­r a ş i .

13 jocürj; H e r m á n Novae Galaţ i . M a y e r ZiUbermau Ga-M*.

14 jocuri; M. D. G a r a <Js Nord, Aure l i a Вцпееа

Toate jocurile: Ioau şi S t . Vasiliu Bâr lad .

JOCURI DISTRACTIVE 1. Aritmogrif mito logic

I- 13 І4 i7 I ; 19 1 22 2 > •>., 27

30 31 3-

1 2 ü 4 zeiţa tinereţii 5 6 7 8 M 1 M insulă

I '6 inbmeetoriil unul stal 0 strigaiul unei păsări

ly4 numeral (ortic) • ' nume feminin

3 fabu is- grec Iniţialele de sus in jos ne dau

numele unui zeu , a că ui tută a fost Jupiter, iar finalele ae sus în jos ne dau numele unui zeu a cărui tata fuses- Apollo.

2. Ş R . A dc Const. Oiţă

Şarada ce v-o propun In trei părţi o descompun Prima parte de n'o ştiţi Ca pronume o găsiţi; A doua de o cătaţi Nota muzicală aliaţi ; Şi a treia inversata Munca la câmp ne arată Toate de le împreunaţi Nume de temee aflaţi.

3. ARITMOGRIF de St. V asiiiu

1 r 13 15 II 5 8 13 13 8 5 15 9 1 14 13

16 18 9 -17 UI 3 5 9 ,5 12 17 15 5 9 1 8 4

5 9 5 la

17 11 8

1

. Itctiittk Meriţi 5 idei i< Ihm

podi< ucruiifR ktUK supărat (•(.) nuni auciiM in mitologi* verb

lniţiaieie de sus in jos dan ou* mele unui cunoscut scriitor fran­ce' , iar finalele de jos în sus, Hu­mele unei opere a lui.

Vestim pe des legător i c ă soluţii le unei serii le pot trimite şi in c u r s u l săptămânei următoare , în­tru cât des legător i i d i n provincie nu a u p u t i n ţ ă «a tacă să ne par vina sota* ţiile prea de vreme» c u m pretindeam noi p â n ă a c u a i .

ü s ^ i ü i f e ü ar ui üi M L i \ i Y E A S i . L "