A n u l XVIII . A R A D , 9/21 Octomvre 1894. Nr. 4tl.

BISERICA si SCÓLA. Foia bisericescă, scolastică, l i t e ra ră şi economică*

I e s e o d i A t î l în s e p t e m â u ă : I>XJ3XIIVJECA..

P R E Ţ U L . A B O N A M E N T U L U I . P e n t r u A u s t r o - U n g a r i » :

Pe un an 5 fl.—er., pe Vs •» 2 fl. 50 or.. P e n t r u România şi s t ră ină ta te :

Pe un an 14 fr., pe jnmgtate an 7 frânei.

PREŢUL INSERŢIUNILOR: Pentru publicaţiunile de trei ori ce conţin

cam 150 cuvinte 3 fl.; până la 200 cuvinte 4 fl.; şi mai sus 5 fl y. a.

Corespondenţele sé se adreseze Redacţiunei „BISERICA şi ŞCOLA."

Ér b a n i i de p r e j m m e r a ţ i u n e l a T I P O G R A F I A DIECESANA în A R A D

înve ţăment i i l re l ig iuni i şi societatea.

Intre împrejurările, în cari ne găsim noi as­tădi, aşa ni-se pare, — cestiunea cea mai însem­nată şi cea mai urgentă e s t e : a da o direcţiune cât mai nimerită înveţământului religîunii în şcolele nóstre. în punctul acesta am amintit în numerul tre­cut, şi repeţim şi astădi, sarcina nu aparţine numai şcolei, ci alăturia cu şcola aparţine şi societăţii. Acesta cu atât mai Vârtos, cu cât în religiune şi în învăţământul religîunii forţa nu este întru atâta mulţimea cunoscinţelor, ci este formarea conseiinţei xeligióse, desvoltarea şi alimentarea c r e d i n ţ i i r e l i g i o s e î n e l e v în spiritul confessiunii şi individualităţii nóstre bisericesci şi naţionale ca po­por şi ca biserică autonomă. Ér în punctul acesta eredem, că societatea pote esercia o înfluinţă asupra tinerimii chiar mai puternică decât şcolă. Ca dovedii despre acosta, credem, că între altele ne pote servi faptul, că | în trecutul poporului nostru, pre când nu aveam şcole, şi pre când în biserică nu aveam or-ganisaţiunea trebuinciosă, poporul nostru a fost des­tul de puternic în religiune şi în credinţa strémo-şescă. înveţa pre atunci copilul principiele religiunîi în casa parintescă dela mama, şi dela tatăl seu, ér eşind afară din casă o înveţa dela omenii, cu cari venia în contact.

Astădi avem şcole mult mai bune ca în trecut, şi biserica nostră este organisată pre basele^f in te i evangelii şi pre basa desvoltării istorice prij sfintei nóstre biserici. Cu tote acestea se ici, pre colo, plânsori, că pentru înveţămentî giunii nu se lucreză de ajuns, nu se lucreză atâta, de cât avem trebuinţă între grelele împreju­răr i ale vieţii actuale

Nu voim, şi credem, că nici nu este bine se-scrutăm, dacă aceste plânsori sunt sau nu îndrep­tăţite. Un lucru înse aşa credem, că este bine, ca. se-1 amintim aici, şi anume, că în ceea ce privesce înveţământul religiunei, sc6la nu află sprijin destul în societate; er acesta lipsă de sprijin, aşa credem noi, provine din împrejurarea, că societatea n6stră astădi faptice este preocupată de multe alte griji şi necaznri, şi pre ici, pre colo, cu putinţă este, că» cestiunea, de caiea vorbim, se-i scape din vedere.

Astfeliu este starea şi sdrtea omului necăjit, ca atunci când este împresurat de necazuri, se-şi pună t6 tă puterea ca se-le delătureze. Necazurile înse de ori ce natură ar fi, nu le potem delatura şi cura. în mod radical mai nainte de a-le delatura causa. Şi fiindcă causa multor necazuri la noi pote se provină, din împrejurarea, că semţul religios nu este ali­mentat şi desvoltat în mesura, în carea îl recer multele trebuinţe de astădi ale poporului nostru, aşa ?

credem, că delăturarea necazurilor ce apasă atât de greu asupra umerilor noştri, se-o începem cu mai multă grîje de înveţământul religiunii!

Dar se-ne esplicăm !

înainte vreme înveţemântul religiunii era r e s ­trâns mai cu seamă la partea o b i e c t i v ă a re ­ligiunii. înveţa băiatul în şcdlă rugăciunile, cântarea bisericească şi catechismul. Şi acesta era pre atunci de ajuns, — pentru că de partea s u b i e c t i v ă , a religiunii, de c r e d i n ţ ă şi de plăcerea şi ten­dinţa de a trăi conform principielor creştinismului îngrija casa parintescă şi societatea. Şi atunci acosta­se potea, mai uşor, pentru că satele n6stre erau mai închise şi mai ferite de înriurinţe streină, de datine şi moravuri streine.

Astădi în învăţământul religiunii trebue se luc­răm, şi se producem în scdlă mai mult, şi anume tistâdi pre lângă cunoscinţele obiective din religiune, trebue se îngrijim cu tdtă consciinţa şi conscienţio-^itatea ca se desvoltăm Î D elev sâmţul de pietate •crestinâscă astfeliu, ca acest sâmt se fiă îa stare să-1 poveţuiâscă în tdte afacerile vieţii. Prin religiune avem se plantăm în elev pre lângă credinţa în Dumne­zeu : sâmţul şi spiritul de lucru, sâmţul şi spiritul de economia, sâmţul şi spiritul trebuincios pentru riâţa publică bisericească şi iubirea de datinele şi aşe-•dămintele ndstre bisericesci naţionale. Cu un cuvânt prin scolă şi încă din scdlă se formăm, şi desvoltăm sâmţul de pietate creştinescă al elevilor astfeliu, — ca acesta se fiă mentorul şi poveţuitoriul lor în spirit creştinesc pre tdte terenele vieţii în direcţiune bună, şi anume în acea direcţiune, în carea o recer trebuinţele vieţii şi desvoltării ndstre ca biserică şi ca popor.

Tdte acestea recer multă muncă şi multă stră­dania. Biserica şi şcdla ndstră au luat asupra-şi acâstă sarcină. Şi deci cu drept cuvânt potem se pretindem cu înteţire sprijinul societăţii în acesta direcţiune, Societatea va face mult serviţiu în acesta direcţiune, •dacă va îngriji, ca băiatul se vadă, că societatea, în carea dânsul trăiesce, este condusă în medul seu de gândire şi acţiune de aceleaşi idei şi de acelaşi sâm-"ţământ religios, carele i-se propagă în scdlă. De lipsă, ^ste adecă, ca părinţii se ferescă pruncii lor de a «udi vorbe necuviincidse, sudalme şi altele. De lipsă -este se vadă în casa părintâscă o casă adevărat •creştindecă, în carea domnesce iubirea şi disciplina -creştinâscă, şi carea este ferită de idei şi influinţe streine de datinele şi aşedămintele religiunii şi sfintei mdstre biserici.

Cu un cuvânt se cere, ca se punem în aplicare -cu rigdre şi cu tdtă consciinţa frumosul principiu pedagogic: „puero maxima debetur reverentia."

R e l i g h m e a l a Greci şi la Romani .

Grecii şi Romanii sunt popdrele classice ale an-iicităţii, în cari se concentrâză tdtă cultura lumii -vechi. La aceste popdre înfloresce arta şi şciinţa, şi pre aceste terene sunt popdre de model pentru tdte timpurile. în ceea ce privesce religiunea înse tdte sforţările acestor două popdre nu pot ajunge la cu-ndscerea adeveratului Dumnedeu. Din contră în religiune le găsim aprdpe pre acelaşi stadiu, în carele se găsesc

popdrele vechi orientale. Basa religiunii acestor po­pdre o formeză religiunile popdrelor vechi orientale. Se personifică adecă puterile naturii, şi se adoreză ca şi dei, er acestor dei li-se atribue chiar şi slă­biciuni omenesci. Aceşti dei nu sunt atot puternici, voinţa şi acţiunile lor sunt mărginite prin o putere mai mare, decât dânşii, prin s d r t e .

în privinţa creaţiunii lumii la Greci au esistat două păreri, una representată prin Homer şi alta prin Hesiod. După Homer lumea a emanat din O-cean, din marea primitivă, carea asemenea unui şerpe încunjură tot pământul. După Hesiod la început a esistat c h a o s u l . Din chaos s'a format pământul. Pământul a născut ceriul, munţii şi marea, er iubi­rea a dat vieţă succesive celorlalte creaturi.

La Greci, după credinţa poporului, <Jeii locuiesc în Olimp. Deii principali sunt următorii: l . Z e u s , deul tunetului şi al norilor. El este tatăl teilor şi al dmenilor. El este protectorul vieţii familiare, şi patronul vieţii de stat şi al regilor. 2. H e r a este sociia lui Zeus. Representeză ceriul senin şi liniscea. Este patr6na femeilor. 3 . P o s e i d o n este <Jeul mărilor şi al apelor. 4. P a l i a s-A t e n a este «Jeiţa înţelepciunii şi a sciinţei. 5. A p o H o n este $enl luminii şi al sdrelui. El înspiră pre poeţi şi profeţi. 5) A r t e m i s este deiţa munţilor şi a vânatului. 6. A r e s este deul furtunelor şi al resbelului. A-fară de aceştia se mai inehinau Grecii şi la o mul­ţime de alţi dei. Deilor li-se ridicau temple şi sta-tue, şi li-se jertfeau plante şi animale, în timpurile mai vechi şi dmeni. Pre lângă jertfă se ridicau şi rugăciuni de mulţămită şi cerere. In rugăciunea de cerere cătră $ei, grecii privesc un drept al omului, ca (Jeii se-i împlinescă dorinţa, dacă i-au adus jertfă.

Desvoltându-se în decursul veacurilor la Greci sciinţa şi în special filosofîa, religiunea vechia a p o ­porului nu mai pote mulţămi clasele culte. Şi deci filosofii s'au încercat cu armele sciinţei a resolvi în ­trebările cardinale ale vieţii în raport cu gradul de cultură, la carele s'au putut ridica. Dintre filosofii greci, cari au lucrat în acâstă direcţiune amintim aici pre Socrate, Plato şi Aristotele.

S o c r a t e ( 4 6 9 — 3 9 9 înainte de Christos) era de convingerea, că lumea este opul unei fi­inţe atotputernice, atotînţelepte şi atotsciutdre. 0 -chiul acestei fiinţe vede, şi îngrijesce de tdte. In lumea vedută tdte sunt aranjate după un plan bine-

< determinat şi unitar, şi deci esistenţa lumii presu-I pune esistenţa unei fiinţe supreme, dela carea dateză

ordinea şi unitatea, ce se observeză în lume. Acesta fiinţă de altcum, după Socrate, pote se aibă şi alţi dei ajutători.

învăţăturile lui P l a t o ( 4 2 9 — 4 3 8 î n . de Chr.) se reasuma în următorele :

Din eternitate a esistat un d e u s u p r e m , carele a dat esistinţă celorlalţi $ei inferiori şi m a ­t e r i a . Materia a fost la început în formă c h a o-t i c ă şi f ă r ă v i é ţ ă. peul suprem este inteli­gent şi perfect. întrensul este r a ţ i u n e a s u p r e m ă din carea s'au desvoltat ideile cele vecinice dumne­zeieşti, şi anume ideia b i n e l u i , a a d e v ă r u ­l u i şi a f r u m o s u l u i . După aceste idei raţiu­nea supremă a organisat materia chaotică, şi a for­mat lumea vădiită. Lumea vedoită este deci i c ó n a ideilor celor vecinice ale deului suprem. Ideile dum­nezeieşti sunt v e c i n i c e , ér icóna acestor idei, lumea vedntă este t r e c ă t o r e . La organisarea materiei chaotice, şi respective la crearea lumii Dum­nedău a creat mai ântâi s u f l e t u l l u m i i , carele a dat vieţă materiei chaotice. Acest suflet al lumii este răspândit în întregă lumea văzută ; şi sufletul omului încă este o parte a sufletului lumii. Pre lângă partea primită din sufletul lumii, Dumnedău a înzestrat sufletul omului şi cu raţiune din raţiunea sa dumnezeiască.

Plato distinge în sufletul omenesc două părţi, seau elemente şi anume r a ţ i u n e a , primită dela Dumnedou şi sufletul s e n s u a l primit din sufletul lumii. Sufletul sensual consista erăşi din două ele­mente, şi anume e l e m e n t u l i r i t a b i l , inima, curajul, şi e l e m e n t u l p o f t i t o r i u, aplecarea spre sensualism. După cum este stăpânit omul de unul, seau altul din element, din cari este format, sufletul omenesc, omul este mai aprópe, seau mai departe de Dumnezeu. Omul cel mai aprópe de Zei­ta te , este omul condus de raţiune, ér omul a-plecat spre sensualism este cel mai depărtat de deitate. Acesta este astfeliu şi în societatea ci­vilă, ómánii cei mai buni sunt filosofii şi în ge­nere omenii conduşi de raţiune, după ei vin ca clasă mai puţîn nobilă omenii conduşi de inimă, între cari Plato pune pre militari; a treia clasă sunt omenii de rfind, omenii aplecaţi spre sensualism: plugarii, industriaşii, neguţătorii şi femeile. Omenii conduşi de raţiune sunt cei mai virtuoşi pentru că virtutea con­sistă în c u n ó s c e r e a ideilor dumnezeieşti: a bine­lui, a adevărului şi a frumosului; ér păcatul isvoresce din rătăcire, din necunoscinţa binelui, a adevărului şi si frumosului.

Pentru pecate omul trebue se facă pocăinţă,, după credinţa lui Plato nu ca să scape de pedepsă,. dedrece pecate comite omul după Plato din motivul,, că nu cunosce ideile binelui, şi ale adevărului; ci pentru ca se-se emancipeze din rătăcire, şi prin esemplul seu se-contribue, ca alţiise-seferescă de pecate. Sufletele ome­neşti au e s i s t a t ş i î n a i n t e d e n a s c e r e r

înse din causă că au păcătuit pentru îndreptare t re ­bue se trăiască în corp omenesc. Sufletele, cari îtt acâstă lume se vor pocăi, după mdrte vor dobândi fericire, er cele ce nu vor face pocăinţă vor trebui se între în alte corpuri pentru espiarea păcatelor, e r sufletele însărcinate cu păcate neiertate, vor fi supuse unei pedepse vecinice.

După acest plan divin, pretinde Plato, ca se-se-organiseze şi societatea civilă, astfeliu, ca afacerile statului se-le îngrijescă şi conducă ămenii conduşi de-raţiune, filosofii, — având pre lângă sine în ajutoriu-pre 6menii de inimă, adecă clasa militarilor, — âr omenii de r6nd, omenii aplecaţi spre sensualism sunt chemaţi a servi numitelor două clase, adecă filosofi­lor şi militarilor.

A r i s t o t e l e susţine, că lumea esistâ dim eternitate. Dumnedău după Aristotele nu este crea-toriul lumii, ci numai causa primă a mişcării eterne a lumii şi r a ţ i u n e a s u p r e m ă , spre careaţîn~ tesce tot ce are esistenţă. Aristotele este creatoriul" legicei, dar în acelaşi timp omul, carele a motivat CU: argumente ale sciinţii teoria sclaviei.

* * *

L a E o m a n i (leii principali sun t : Iupiter,. uno, Minerva, Janus, Diana, şi Marte.

I u p i t e r este deul ceriului, şî capul tu turor deilor. El este în acelaşi timp Capul şi conducăto-riul nevăzut al statului roman, representantele pu­terii, onărei şi domniei poporului roman.

I u n o este sociia lui Iupiter, şi patr6na sec-sului femeiesc ca sociă şi ca mamă. întrensa pri-vesce poporul roman dreptul 'divin şi partea ideală, a căsătoriei şi a vieţii familiare.

M i n e r v a este deiţa întelepciunei şi protectd-rea ştiinţelor şi a artei.

I a n u s este <Jeu" luminii dilîi, sorele, ş i D i a n a este (Jeiţa luminii nopţii, luna. Janus se priveşce de portariul ceriului, carele dimineţa de s ­chide, er săra închide porţile ceriului, er din acest, incident se priveşce de începutul şi sfârşitul ori că­rei acţiuni, începutul şi sferşitul 'şi protectorul vieţii ămeneşci.

M a r t e la început s'a privit de deul puterii productive, mai târdiu însă s'a privit de deul bărbă­ţiei şi al vitejiei în resbel. Pre Marte Sabinii l'au numit Q u i r i n u s. Numele de Quirinus s'a dat şi lui E o m u 1 u s primului rege al Romii.

Afară de aceşti dei principali romanii mâi ado­rau cu mult respect şi cu mare groză o mulţime Infinită de dei, cari urmăresc necontenit pre om dela nascere până la mormânt.

Aceşti dei inferiori sunt de trei clase. La clasa primă aparţin g e n i i , din cari s'au format mai târ­diu M a n i i şi P e n a ţ i i . La clasa a doua aparţin 4eii f o r m u l e l o r d e r u g ă c i u n e întrebuinţate la cultul deilor ; âr la clasa a treia aparţin v i r t u ­ţ i l e personificate şi privite ca dei.

Sub g e n i u înţeleg romanii o putere creatoriă, o putere, carea dâ[ vieţă. Romanii disting un g e ­n i u g e n e r a l , protector al statului şi puporului roman, şi g e n i i ai singuratecilor indivizi, cari în­soţesc pre om în întregă vieţa şi anume dela nas­cere şi până la m6rte, ieau parte la bucuriile şi la durerile omului. Genii sunt patronii omenilor singu­ratici, ai familiilor, ai oraşelor şi ai poporelor.

Alăturia cu cultul g e n i i l o r s'a desvoltat la Tomani cultul m a n i l o r şi p e n a ţ i l o r .

După credinţa romanilor omenii de valore tre­cuţi din acesta lume îngrijesc de rudeniele lor şi după morte. Aceste suflete le adoră romanii sub tit­lul de m a n i şi p e n a ţ i . în onorea penaţilor (dei­lor patroni ai căsii) romanii, când steteau la masă, cântau versuri de laudă, prin cari se celebrau fap­tele frumdse ale părinţilor şi moşilor trecuţi din viaţă spre a escita în tineri tendinţa de a-i imita.

Religiunea în Roma este afacere a statului. Cu tote acestea la romani aflăm şi o ierarchiă, carea se «compunea din trei clase, şi anume: a) p o n t i ­f i c i i , b) a u g u r i i ş î c) s ă l i i .

Pontificii erau în serviţiul deilor principali ai statului. Ei erau scutiţi de serviţiul militar, foloseau pentru sine părţi din pământul statului, avea pre' lângă sine ca ajutorîu unii funcţionari subalterni, şi la sărbători ocupau un loc de frunte.

A u g u r i i esplicau din semnele, ce se arătau pre ceriu, voinţa deilor, fără de a căror consultare romanii nu înteprindeau nimic mai însemnat.

Sub S ă l i i înţelegeau romanii două colegii de câte 12 bărbaţi din cele dântâi familii romane, cari în luna lui Martie a fiecărui an făceau processiuni în Roma în on6rea deilor.

Cultul deilor constă Ia romani în : formule de­terminate de rugăciune, în jertfe şi processiuni. Ser-bâtorile ocupau la romani aprope a treia parte din an.

în ceea ce privesce sâmţul de pietate, sâmţul de dependenţă de dei la romani pâuă catră sfârşitul periddei, în care Roma a fost republică, — a fost fdrte puternic. Romanul în cultul deilor privea o afa­cere naţională şi satisfacerea ambiţiunei sale naţio­nale. Câtră sfârşitul acestei periode sâmţul de de­pendenţă al poporului faţă de dei a decădut în o măsură atât de mare, încât Cicero ( 1 9 6 - 4 3 îq.

j d. Chr.) dice, că pie timpul seu nici babele nu mai credeau în ceea ce învăţau preoţii şi augurii. Reli­giunea vechia romană, cultul deilor nu mai pdtea mulţămi spiritul desvoltat şi înaintat în cultură al poporului roman. Cu tote acestea fiind caracteristica poporului roman înclinarea şi tendenţa de a trăi în legătură cu Dumnedeu, — aflăm, că la romani pre timpul înfiiinţării bisericii creştine, — mulţi dintre romani, nesatisfăcuţi cu cultul deilor vechi naţionali, au adoptat dei şi religiune streine şi chiar şi reli­giunea mosaică.

Astfeliu popdrele cele mai culte ale anticitâţii clas-sice, cu totă sciinţa, la carea s'au avântat, nu pot cuntfsce pre adevăratul Dumnedjm, pentru ca se ser-vescă de mărturia vecinică pentru necessitatea desco­peririi dumnedeiesci, pentru- necessitatea venirii Mân-tuitoriului în lume, şi pentru divinitatea Mântuito-toriului Christos şi a sfintei sale biserici.

J P r o c a n o n . . Ce cuprinde în sine cele ce sînt de lipsă spre înţelesul cel deplin şi deseverşit al canoanilor şi atâta tóemela bisericescă, spre folosul mai cu samă

a Românilor, alcătuit şi întocmit de Petru Maior.

Anul de la Christos 1783.

[Continuare]

Adevărat, când privesc cu mintea şi cu inima la acesta paradoxă a Stăpânului nostru Iisus Hri-stos pildă, precum pre eriticî nu pociu să nu-i afuri­sesc şi să nu le blestăm învăţătura lor cea cu ot­ravă amestecată, aşa şi asupra a unor socotitori şi povăţuituri besericeşti purtare, nu pociu de mânie şi de râvnă duhovnicescă să nu mă aprind. Acestea neaducându-şi aminte în ce vrednicie, a cui epitropi si ce poroncă de la Arhipăstorul nostru Isus Hris-tos cu însuşi pilda lui întărită le iaste dată, atâta şi-au înălţat cornul, cât n'are nime den cei săraci mai

nici prin instanţie sau răvăsăl la dânşii, nu ca să fie slujiţi, precum au fost Apostolii de Hristos, ci ^spre mângăiare numai, să răsbată. B a fiuturează, su--due, blastămă pre supuşi, borăsc cuvinte ca acelea .«cât nici în gura unui rob osândit n'ar fi de-a să suferi. Batăr înfricoşatul jârtăvnic de-ar rămânea -scutit de acestea. Ba şi prin besenci pălmuesc pre preoţi , îi scarmănă, îi lovesc cu toiagul, pren tem­ni ţă cu furii şi cu curvele îi bagă împreună. Surle l a prânzurile lor ca la praznicul lui Navucodozor, ebucatele dease, sârbii înaintea lor cu frică şi cu cutră-mur, în vârful degetelor pipăind, nu călcând, necur­maţi şi nenumăraţi. Ba unii carii tocma ar trăbui să se areate cu pilda mai mici la atâta i-au tras gân­dul cel pământesc, cât neştiind cum s 'ar putea arăta mai mari şi mai cu vălfâ poroncesc ca câte doispră-dece dmeni împodobiţi pre umere cu thronul se-i porte în besârică. Oare carii îi îngăduesc să le să-cute picidrele şi să steiae în genunche înaintea feţii sale, mare dar să socotesc că le-au hăruit. Dau nu după aşăzământul canoanelor ci după nălucirea min­ţilor, unor preoţi titluri care îusămnează vredniciile cele mai mari în besârică şi-i rănduesc, apoi să le -slujascâ lor şi să fie supuşi slugilor lor, carea lor spre mare cinste a fi îşi nălucesc. „Iar eu sînt între voi ca cela ce slujaşte." Mare ruş ine! că mirenii întrec cu evlavia pre cei bisericeşti şi aceştia de la aceia trăbue să ia îndreptare.

CAP. V. *)

Acesta putere duhovnicească nu toţi, ci numai unii dintre creştinii o au.

Dintru acâleaş isv6re, adică den Sfânta Scriptură, tradania şi obiceiaiul sfinţilor părinţi dintru care am adeverit că în biserică iaste împărăţire sau stăpânire duhovnicesc!, ni se dovedeşte acesta putere sau îm­părăţire numai unora dintre creştini a fi dată pre­cum în aristocraţie, iar nu tuturor, precum în dimo-craţie. Căci Domnul Hristos pre unii numai au ales spre slujba evangheliei: „Şi se sui în mun te (<iice Marcu, cap. V. st ih. 13) , şi chemă la sine pre ceia ce vrea însuşi şi veniră cătră el şi făcu 12 ca să fie cu el, şi trimisă pre ei să propoveduiască". „Şi când fu la zio chemă ucenicii lui şi alegând din-

x) în capitalul următor Petru Maior dovedeşte că Biserica lui Christos n'are nici un centru pământesc in­st i tui t de fondatorul seu, ci că Bisericile respăndite pe suprafaţa Universului represintâ o confederaţie creştinescă şi a căreia centru ori autoritate este Sf. Scriptură şi Tra­diţ ia, de care trebue să se ţ înătdte Bisericile pop6relor în acostă universală împărăţie morală a lui Christos. Ten­dinţa spre centralisare pământescă este şi în contra Scrip-i u r e i şi în contra Tradiţiei Bisericeşti. împărăţia morală a lui Christos are ca centru numai Sinodul ecumenic, ca unul ce-i compus din toţi representanţii diferitelor pop6re din marea Confederaţie creştină. Atât Romano Catolicii cât şi Protestanţii au deviat în curgerea seculilor de la aces t mare princip, duşi de ambiţii lumeşti şi interese materiale, de la acesta înaltă şi măreţă Imperăţie a lui Christos.

tr'ânşii doisprădece, pre carii şi Apostoli îi numim" (Luca, cap. VI, stih, 13) . Drept aceia perind unul din ceşti doisprădece Apostoli, anume Iuda vînzăto-riu, cel unsprădece după înălţarea Mântuitorului la ceriuri au ales altul în locul lui spre purtarea dere<-gătorii apostoliceşti, arătând că nu-i pe lângă toţi creştinii puterea cea duhovnicească, ci numai pre lângă unii, prin alegere. Şi făcând rugăciuni z isără : Tu Domne, ştiutdre de inimile tuturor, arată dintru aceşti doi pre unul carele vei alege să ia sorţul sluj­bei aceştia şi a apostoliei dintru carea au eşit Iuda să meargă la locul lui, şi dediră sorţu lor şi cădu sorţul pre Mathia, şi împreună să rândui cu cei 11 Apostoli (Fapt. Apost. c. 6, s. 4 ) , şi cui s'au dat cheile împărăţii cerurilor, au altora fără de Apos­toli, şi au tuturor credincioşilor s'au zis : „Intra carea pre voi Duhul Sfânt v'au pus Episcopi, ca să paşteţi besârică lui Dumnezeu carea o au câşti­gat pren sângele său ?" Au şi Apostolii îmulţându-se creştinii şi neajungând însuşi la t6tă slujba n'au îa -credinţat acesta slujbă unora numai ? „Şi hirotoni­sind lor preoţi pe la Beserici rugându-se cu posturi i-au lăsat pre ei la Domnul, la carele au fost cre-dut" (Fapt. apost. c. 14, stih. 22) . Aşa au căpătat şi Timoteiu darul hirotonii cu carele să se sârguiască îl îndeamnă Sf. Pave l : „Nu te lenevi (dice 1 cătră Timoteiu, c. IV, stih. 14) de cel dintru tine dar, carele s'au dat ţie pren prorocii cu punerea deasupra a manilor preoţilor." Lui Tit încă au rânduit ca să pue preoţi sau arhierei la cetăţ i : „Pentru aceia am lăsat pre tine în Crit ca cele ce lipsesc să le toc­meşti şi să pui la cetăţi preoţi, dupe cum eu ţie am rânduit" (cătră Tit, c. 1, s. 5). Asemenea s'au ţ i ­nut acesta prin tote besericile şi după mutarea A-postolilor den lumea aeâsta, pe lângă unii adică nu­mai până astă-di au fost acea stapânie, a cărora şir şi hronologie, precum a tuturor preste măsura puterii mele iaste a o socoti, aşa a celor din scaonâle cele patriarşeşti a nu o scrie aci iaste a lipsi de prea mare folos cetitorii.

(Urmeză cronologia patriarchilor Romei vechi, ai T»-rigradului şi ai Alecsandriei. Red.)

CAP. V I 2 )

Puterea şi stăpănireă ceea dată Bisericii aseme­nea şi întocma iaste întru toţi Apostolii. Bater că alegând Mântuitriul pre cei doispre-

dece Apostoli, au vrut şi au hotărât, ca cel mai

z ) In caputului VI. dovedeşte eruditul istoric şi teo­log că Iisus Christos a învestit pe Apostoli cu puteri egale în totul şi că nici o prerogativă de autoritate n'a dat cui-va aparte. Probează tesa sa cu Sf. Scriptură şi cu tradiţia bisericâscă sau texte din sf. părinţi. De şi Petru Maior studiase la Roma şi era în formă unit, ini­ma lui însă, ca şi a lui Şincai şiBarnuţi şi a altora dintre bărbaţii Transilvăneni români, ce se cultivase în Apus, n'a fost alterată şi pătată de neeorectitudine faţă de con­fraţii sfii Români de pretutindeni, carii au fost şi au ră­mas Ortodoxi; şi nici mintea lor nu se putea forma după

mare întăi întră dânşii să fie Petru, precum de aciea rom dovedi, totuşi puterea, stăpânirea şi împărăţirea asemenea şi în tocmai precum lui Petru, aşa şi celor­lalţi Apostoli fiescăruia o au dăruit. Luminat acesta o arată şi Sf. Scriptură şi trădania sf. părinţi. Au numai cătră singur Petru şi nu cătră toţi Apostolii, fără nici o osebire satt deschilinire s'au dis aceastea: „Dirept aceia mergând înveţaţi tote limbele, bote­zând pre ei în numele Tatălui şi a Fiiului şi a Sfân­tului Duh, învăţănd pre ei să ţie tote căte am po-roncit voao; şi iată eu cu voi sint în tote zilele pană în sfărşănia veacului, Amin. (Math., c. 28 , s. 1 3 " ) . Cătră toţi, fără osibire s au (lis: „Iată eu trimit făgăduinţa Tatălui meiu preste voi, iar voi şedeţi în cetatea Ierusalimului păuă unde vă veţi îmbrăca cu putere de sus." (Luca, c. 24 , s. 49 ) . Aşijderea: „Pace voao, cum au trimis pre mine Pă­rintele şi eu trimit pre voi, şi acesta zicând au suflat, şi dise lor : „Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi lăsa păcatele, lăsa-se-vor lor, ori cărora veţi opri, oprite sînt" (c. 2 9 , s. 21) , Ce faci dară tu o omule osebire întru darurile dumnezeeşti, în carele n'au • ru t a face Hristos? ia-ţî ce e al teu şi te du. Au când era price în Beserică, precum au fost cea despre ©brăzuire şi despre célealalte legi a lui Moisi singur Pet ru sta la jedecată şi nu şi ceia-l-alţi în tocmai cu Petru? Cum se da judecata afară? cu numele lui Petru, pârutu-s'au mie ? Ba ce, cu numele tuturor. „Pârutu-s 'au Duhului Sfânt şi noao (Fapt, ap. c. 1 5 , s. 2 8 ) " . Nici a lui Petru numai, ci a tuturor Apostolilor porunci întocmai trăbuia să sé păzască: „Şi dacă mergea pren cetăţi le da învăţătură lor să păzască poruncile cele rânduite de Apostoli şi de bătrânii cei din Ierusalim (Fap. apost. c. 16, s. 4 ) . " Şi cătră Solonéni c. 3 , s. 4 : „Nădăjduim întru Domnul că cele ce poruncim voao şi le faceţi şi le veţi face." Au singur Petru canonea şi pedepsea? Au nu şi ceialalţi fără osebire t Precum St. Pavel pre curvariul cei vestit, cătră Corinténi, c. 5, s. 5 . S. Chiprian de la Cartaghen în cartea cea despre împreunarea Bcséricei, zice: „Tuturor Apostolilor după învierea sa în tocmai putere le dă. Acosta era, vezi bine, şi ceialalţi Apostoli ce au fost cu Petru, împodobiţi cu aceiaşi împărtăşire şi a cinstii şi a puterii ." Iar sf. Ambrosie, episcopul Mediolanului în Italia şi ucenicul marelui Vasilie, în cartea a I I . despre Duhul Sânt, dice : „Un dar strălucea întru acestea, pre carii un Duh i-au fost ales. Nici Pavel mai jos de cât Petru, macar câ-i temelia Beséiicii,

calapodul doctrinal al Ronoano-Catolicilor. Acesta pentru câ aceşti bărbaţi Români erudiţi simţiau romăneşce şi şciau că Unia cu Roma numai bine n a adus Romanilor în ge­nere , ci a băgat, ca alt Sârbe—Diobob—intriga, ura şi veninul între fraţii de aceaşi lege, de aceaşi limbă, de aceleaşi deprinderi şi de aceaşi origină. înţeleagă cei cuminţi de acuma, că Unia numai réu ne-au făcut şi că de ea nu s'au folosit în realitate poporul, ci nu­mai popimea, ceea ce nu-i corect nici după Dumne-<Jeu nici după omeni.

şi acest înţălept arhiclăditeriu, ştiind întemeia u r ­mele credetoarelor pop6re. Nici Pavel ziseiu, nevread-nic de soborul Apostolilor, cu cel dintăi întocma şii nimărui al doilea. Pentru că cine nu se ştie neasea-minea să face întocma." S. Chirii de la Alexandria în cartea 12 a tâlcuirei Evangheliului de la Ioan, încă f6rte frumos şi răşchirat despre aceastea cuvin-tează într'atâta, cât mărturia lui singură îndestulată-ar fi ca să astupe gurile împrotivnicilor: „Răspun-de-mi, zice, că putârea Duhului la toţi au trecut ş i sfârşitul dătătoriului au plinit. Iar au dat Hristos-nu unora deosebi, ci tuturor ucenicilor. Drept aceia o iau, batăr că uniî nu era de faţă, cu a dătăto­riului dărnicie, nefiind singur la cei de faţă conte­nită, ce în t6tă ceta sfinţilor Apostoli trecând."

(Va arma.)

I > I "V I O I f c S E .

* Sănţirea unei şc6le n6ue. Este o caracte­ristică plăcută a protopresbiteratului Butenilor, că deşi acesta în mare parte este situat pre locuri cam sterile, totuşi aci, an de an, se consânţesc edificii n6ue de bise­rici ortodoxe şi de şcdle naţionale confesionale.

Aşa Dominecă la 25 Septemvre a. c. s'a sânţ i t şcdla cea nouă a parochiei ntfstre N e" g r a, — o pa ro -chiă acesta, nici mare nici avută, şi totuşi, cum <Jice~ fdrte nimerit de multe ori „B i s e r i c a ş i S c 6 1 a"~ stimulată fiind de s i m ţ u l d e p i e t a t e c r e ş t i ­n e s c ă, a înălţat şi dânsa un edificiu şcolariu, carele corespunde exigenţelor pedagogice.

Sânţirea atinsei ndue locuinţe a Muselor naţionale românesei s'a îndeplinit prin părintele inspector em. cer-cual de şc61e, presbiter parochial de Ignesci şi Minead I o a n M u n t e a n u , câ delegat protopresbiteral, asistat; de preotul local părintele P e t r u A r d e 1 e a n u, în cooperaţiune cu docintele parochial L u p u R u f u din Ignesci şi a cântăreţilor din localitate, în presenţa câtorva-fruntaşi din ju r şi a poporaţiunei din Negra, carea con­cursese la s. biserică, cu faţa voitfsă, câ în prima 4 m a

a sântelor Pasci. A descrie amenunţit decursul întregului oficiu festiv,

trece preste preţiosul spaţiu al cadrelor Venerabilei nd-stre foi diecesane.

Me mărginesc numai a nota aci, că a doua di, s 'a. înfăţoşat un membru al comitetului parochial din locali­ta te , înaintea Domnului protopresbiter traetual, şi repor­tând oral, după a sa precepere naturală, neartificialâ, şi-drept-acea curată şi nefalsificată, decursul festivităţii b i ­sericeşti din <Jiua precedentă în Negra, s'a exprimat:

„ O h ! d e a m a v e a ş a s l u j b ă î n s. b i s e -r i c ă , b a r e m i d e p a t r u o r i p e a n , m u l t n e ­a m d e ş t e p t a . "

Apropos. Etă aci verificată logica genială, şi ch ia r profetică a Presânţiei Sale Prebunului nostru Păr inte Episcop diecesan, carele când cu arondarea protopresbi-teratelor <}icea: „Fie protopresbiteratele mai mici, câ se

3 2 7

tăriei, (aprinderei de maţ ). Sé se iee bătut cu niţel ZA­hăr şi sé se inghiţă aşa próspét şi durerile vor inceta . E de ajuns de se ia câte un albuş de ou îu 2 , mult î a 3 rânduri pe di. E demn de însemnat că in atari caşuri albuşul de ou nu serveşoe paţientului numai de medicina, ci şi ca nutrémènt totodată, ştiut fiind că in atari c a ­şuri pacienţii nu pot mânca, mai nimic.

* Păstrarea prunelor próspete. Pre când va veni notiţa asta în mână, va fi "cam târdiu pentru a n u l acesta, de a-i lua folosul, dar va fi bine ca se şi-o n o ­teze cetitorii foaiei nòstre pentru anii următori, că r a r ă póma este m i i plăcută, mai gustósa şi mai ||sénétosa d e cât pruna când e coptă bine, din care causă Românii noştri de pe valea Rodnei, fiî sufleteşti ai părintelui Da-mide şi a fie-ertatului Macaveiu, numai prunelor le ş i $ic poama şi sub póma ei inteleg numai pruna. Astfel fiind s'au cercat mulţi in multe chipuri a păstra prunele timp mai îndelungat, până colo iarna, şi unii au şi ree-şit. Doué metode de păstrarea prunelor próspete dăm ş i noi aci, pre cum urmeză : 1) Umple o sticlă largă l a gură cu prunele cele mai frumóse şi mai copte luate cu codă şi o astupă cu un stupuş de papură, apoi îngropa sticla cam l l / g metri in pământ. Astfel puse păstreză prunele forte bine şi la gust mai nuQsunt d e a se deosebi de fructele próspete - 2) Un mijloc pentru păstrarea p r u ­nelor in mSsură mai mare este următoriul : Punem p r u ­nele in butóie, tot un s t ra t de prune una lângă alta şi nn strat de hârtie tăiată mérunt ca tăiţeii, până s'a u m ­plut butoiul. Apoi îl înfundăm, legăm cruciş şi curme­ziş cu funii şi-1 băgăm in fântână, unde se stee tot i n apă, spânzurat in fune. Daeă-i butoiul bun, cât se n u potă străbate a p a in lăuntru, atunci şi in Mărţişor avem prune próspete şi gustóse. Minunea acesta o face închi ­derea aerului şi temperatura p e o formă (uniformă) ce domneşce in apa din fântână.

O o n v o o a r o. Pe basa conclusului conferinţei înveţătorilor din

tractul. Aradului ţinute în Pesca la 8 /20 . Iuniu a. c. se convocă conferinţa a II , din a. c. carea se va tiné în comuna Semlacu în 2 5 . Octomvre v. a.

P r o g r a m a : 1- Dimineţă.

1. L a orele 9 întrunire în s ta biserica gr. o r . rom. asistând la chemarea Duhului Sft. 2 . Deschi­derea şedinţei prin preşedinte. 3 . Cetirea şi auten­t i c a l a protocolului şedinţei premerse. 4 . Asculta­rea prelegerei în şcdlele învăţătorilor ; Gregoriu Roşu şi Lazar Ionescu.

II. Dupa ameadi. 5. Raportul presidiului. 6. Cetirea operatelor din i s ­toria şi geografia. 7. Disertaţiunî. 8. Propuneri. 9 . încassarea tacselor. 10. închiderea şedinţei.

Arad, la 1. Octombra st. v. 1894 . Ioan Efticiu m. p. Iosif Mololovanu m. p.

preşedinte. notariu. i i — 11 • — i i

-sse pdtă m a i d e s visitâ şi controla, dându-se cu oca-« u n e a visitaţiunei inveţătură poporului." — U n m a r -

~t u r o c u l a r . * Cununie. Dumineca trecută, în 2/14 Octomvre

c., şi-a serbat cununia în biserica ort. rom. din Buteni d l I u l i u B o d e a cleric absolut al diecesei Aradului cu d-ra C o n s t a n ţ a G u r b a n u fiică d-lui proto-presbiter Const. Gurbanu din Buteni.

Tot atunci şi-a sgrbat cununia în biserica ort. rom. din Oradea-mare dl A n d r e i u H o r v a t h cleric abso­l u t al OrăoŢii-mari cu d-ra E l e n a S e r b u , fiica d-lui

•notariu N. Serbu, din Chitighaz. — Felicităm tinerele părechi!

* Muaiealia. Cunoscutul şi neobositul dirigent a l corului din Lugoş, dl I o a n V i d u a edat acum de­odată patru piese noue musicale: B o b o c e l e ş i I n e l e , M o ţ u l l a d r u m , S e r e n a d ă , turtrele pentru cor bărbătesc şi T a c i b ă r b a t e pentru cor mixt cu soli.

Aceste frumdse composiţiuni ale d-lui I . V i d u se w r bucura, sigur, de aceeaşi primire simpatică din partea publicului nostru, de carea obicinuit sunt îmbrăţoşate piesele Dsale. — Unele din aceste piese sunt deja cunos­cute publicului nostru, fiind-că autorul lor le-a respân-d i t de mai nainte în foi hectografiate, der trebue se ob­servăm, că arangiamentul nou al acestor piese apărute acum în ediţiune estetică la institutul lithografic din Lipsea, se abate esenţial de cel cunoscut în foile hecto­grafiate, şi fiind prin urmare revăzute şi prelucrate din nou, le recomandăm cu tdtă căldura atenţiunei corurilor ndstre, ca piese ndue arangiate intr 'un stil musical fluent şi în conformitate cu firea limbei şi musicei ndstre ro­mâneşti; Comandele se fac la autor în Lugoş. «. m.

Papa şi castelar. „Pol. Corr." scrie, că Papa primind pe renumitul scriitor spaniol C a s t e l a r , au convorbit mult asupra socialismului. Castelar a dat es-presiă recunoscinţei sale, că capul bisericei catolice os-tenesce aşa de mult , de-a face se domnescă buna înţe­legere între diferitele clase sociale. Şi-a esprimat apoi bucuria, că Papa doresce susţinerea păcei şi l'a rugat se continue şi pe viitor o astfel de politică creştinescă. In decursul convorbirei, Castelar a declarat, că deşi el este de sentimente republicane, totuşi nu refusă spriginul pentru actualul guvern monarchist. Cătră alte personagii politice Castelar a declarat, că Spania are se mulţâmescă fdrte mult Papei, căci numai politicei acestuia este a-se mulţumi, că primejdiosul carlism a încetat. între îm­prejurările actuale, — $ise Castelar — nu doresc, ca Spania se devină republică, căci actualul guvern e des­t u l de liberal, 6r bărbaţii republicanismului n'ar pute se-şi realiseze politica lor.

* Puterea vindecătâre a albuşului de ou Pentru ranele causate prin tăietură nu esiste un mijloc de vindecare mai sigur şi mai repede cu albuşul prdspât de ou, cu care învălim rana. Este mai bun chiar de cât c o 1 o d i u m, şi-1 avem pururea de a indemână. E ştiut că rana se măreşte şi ne causeză doreri dacă ea vine în atingere cu aerul şi cu materiile aflătdre în el. Albuşul d e ou, ce se uscă repede, formeză o peliţă, prin care nu pdte străbate aerul şi vindecarea urmâză sigur. — Apoi a lbuşul de ou este un mijloc puternic şi contra disen-

328 B I S E R I G

C o n c u r s e * Pentru deplinirea staţiunei invăţâtoresci dela şcdla

confesională romană gr. or. din Arad-Gaiu, se escrie con-cars cu termin de alegere pre 30 Octubre a. c. st. v.

Emolumintele împreunate cu acesta staţiune înve-ţătorescă s u n t : în bani : 300 fl. v. a. 5 fl. pentru con-ferenţele invăţâtoresci, 4 stângeni de lemne, din cari are a se încăldi şi şcdla, şi cuartir constătătoriu din o odaie până la primavera, ér de atunci intreg cuartirul învăţă-toresc. De curăţitul şcdlei va ingrigi insuşi învăţătoriul; reeurenţii la acesta staţiune înveţătorescă au a-şi sub­sterne recursele instruate cu testimoniu preparandial şi de cualificaţiune cu calcul „bun" adresate comitetului parochial părintelui protopresbiter şi inspector şcolar Moise Bocşan până în 29 Octomvre st. v. a. c. inclusive, pentruca apoi în 30 Oetobre a. c. st. v. só se pota ţinea ş i alegerea, şi tot de odată a se presenta până atunci în vre-o Dumineca séu serbatóre în sfânta biserica spre a-şi areta desteritatea în cele rituale.

Arad-Gaiu, din şedinţa comitetului paroebial, ţ i -â u t ă în 18 Septemvre 1894.

Comitetul parochial. Cu învoirea: MOISE BOCŞAN, m. p. inşp. cerc. şcolar.

—•— în lipsă de competenţi sé escrie de nou concurs

pentru ocuparee postului de înveţătdre la şcdla confesio­nală gr. or. română din Curtacher, cu termin de alegere pe 21 Novembre (3 Decemvre) 1894.

Emolumintele sunt : 1) 260 fl. v. a. 2) Două jughere de pămâni parte arătoriu parte fenaţ în preţ de 25 fi. v. a. 3) Pentru conferinţă 8 fl. v. a. 4) Pentru scriptu-risticâ 5 fl. v. a. 5) Trei orgii de lemne pe sema învă-ţătorei , 6) cuartir cu grădină de legumi.

Dela reflectante se pretinde ca recursul instruat conform prescriselor legale şi adresate comitetului paro­chial din Curtacheri, sé-se tramita P . On. Domn proto-presviter şi inspector şcolar Georgiu Popoviciu, în Siria (Világos). Dela reflectante se pofteşce a şi conduce şi strana şi a-se presenta în st. biserică în care-va diuă de Duminecă ori sărbătdre pentru a-şi areta desteritatea în cant. Alésa înveţătdre numai după un an de probă pote fl întărită.

Curtacher, la 2/14 Octomvre 1894.

losif Ursu, m. p. Moisa Mregea, m. p. preşedinte. notaría.

î n conţelegere c u : GEORGIU POPOVICIU, m. p. proto-presviter şi inspector.

— • — Pen t ru deplinirea parochiei de clasa a LTI-a din

Apateul rom., protopresviteratul Orădii-mari sé escrie concurs cu termin de abgere pe 13 25 Novembre a. c.

Emolumintele s u n t : 1) Casă parochială cu intravi­lanul 20 fl.; 2) 32 jugere păment arătoriu şi 8 jugere fenaţ (din rîtul de jos şi puste) 250 fl.; 3) Dela 80 numere de casă câte o mesură bucate 80 fl.; 4) Dela t o t numărul de casă câte o di de lucru ori 30 cr. 24 fl. ; 5) Folosirea cimiteriului 10 fl.; 6) Venitele stolare după calculul mediu alor 4 ani din urmă 40 fl. — De tot 4 2 4 fl.

Doritorii de a ocupa acesta parochie, sunt poftiţi a-şi substerne recursele provedute cu documentele rece-rute pentru parochiă de clasa IH-a şi adresate comite­tului parochial din Apateul-rom., se le subşternă subsem­natului protopop în Oradea-mare, până în 10/22 Novem­bre a. c. având recurenţii până la alegere a sé presenta

A şi Ş C O L A XVIII.

în vre-o Duminecă ori sărbătdre la sânta biserică di»» Apateul rom., spre a-şi areta desteritatea în cele rituale^.

Comitetul parochial. în conţelegere c u : TOMA PACALA, m. p. protopop.

—•— Să escrie concurs la paroîhîa din Craiova, de a*>

LTI. clasă, cu termin de 30 de di le dela prima publicare. Dotaţiunea anuală e s t e : l ) Folosirea alor 13 j u ­

gere şi 1 5 8 4 ° • păment ară tor iu ; 2) Birul preoţesc cât»-una măsură cucuruz dela 108 familii; 3) Stolele î n d a t i ­nate ; 4) Un intravilan parochial spre folosinţă; 5) Corn— petinţa de pasiune şi lemnărie care tdte laolaltă fac 408 Î L

Aspiranţii la acesta parochiă au să-şi subşternă p e -ti tul adjustat cu documentele necesarie adresate c o m i t e ­tului parochial la protopresbiterul tractual Petru Suciu^. p . u. (Okros) în terminul sus espus şi în vederea §-lui 18, din regulamentul pentru parochii, să pot înfăţişa., înaintea alegătorilor pentru a cânta, respective a celebra, şi a cuvânta.

Craiova, 1/13 Oetobre 1894. Comitetul parochial.

Petru Suciu, m. p. protopresviter.

—•— Pentru deplinirea parochiei de clasa a I lI-a dro>

Lupoia, protopresviteratul Tincei , să escrie concnr* cu termin de alegere 23 Oetobre (4 Novembre) a. c.

Emolumintele s u n t : 1) Casă parochială cu supraedificatele şi cu i n t r a ­

vilan preţuită în 40 fl.; 2) Dela 88 numere de case câte-0 măsură cucuruz 88 fl.; 3) Dela 88 numere de case câte-1 fl 88 fl.; 4) Pământ parochial 4 jugere catastr. de­clasa primă 100 fl. ; 5) Dela tot numărul de casă câte dduă porţiuni de fân, ori câte 40 cr, 35 fl. 20 c r . ; 6 ) Venitele stolare după calculul mediu alor 5 ani din urmă 50 fl., — de tot 401 fl., 20 cr.

Doritorii de a ocupa acesta parochie, sunt poftiţi, a-şi substerne recursele provădute cu documentele rece-rute pentru parochiă de clasa a I l I -a şi adresate comite­tului parochial din Lupdia, să-le substârnă subsemnatului* protopop în Oradea-mare până în 20 Oetobre v. c. având recurenţii până la alegere a-se presenta în vre-o Dumi ­necă ori sărbătore la sânta biserică din Lupoia, spre a - ş i arăta desteritatea în cele rituale.

Comitetul parochial.

în conţelegere cu : TOMA PACALA, m. p. protopop admv —•—

Pentru ocuparea postului învăţătoresc din Madrî— zeşci, în inspectoratul şedl. Iosăşel din protopresvitera­tul Hălmagiu să escrie concurs cu termin de alegere p&-14/26 Octomvre a. c. pe lângă următdrea dota ţ iune:

1) în bani gata 160 fl.; 2) Bucate 8 şînice, g r â u şi cucuruz 44 fl.; 3) Lemne pentru şcdlă şi învăţători» 8 stâng. 40 fl.; 4) 2 mesuri mazăre 4 fl.; 5) Venite can— torale 20 fl. ; Care venite dau sumă de 268 fi. v. a.

Afară de acesta locuinţă liberă şi grădină în esten— siune de 800 stângini cuadraţi.

Doritorii de a ocupa acest post, sunt poftiţi r e c u r ­sele sale adjustate conform legii, adresate cătră comite­tul parochial din Madrizeşci, a-le trimite subscrisului în Dieci per Al-Csill.

Să notifică că, sunt admişi a recurge şi prepăranţjifc absoluţi.

Pentru comitetul parochial : GEORGIU LUPŞA, m. preot inspector scol. cerc.