GÂNDIREA ANUL XIX - Nr. 2 FEBRUARIE 1940

S U M A R U L :

S P E C I F I C U L R O M Â N E S C D. CARACOSTEA : Specificul românesc . . . . 65 RADU GYR : Balade 73 G. MURNU : Nostalgie de azur 81 VICTOR PAPILIAN : Sânge străin. 83 VLAICU BÂRNA : Bal 95 AUREL MARIN : Arborele 98 ION VARGA : Sunetul frumuseţii 99 S. TZIGARA - SAMURCAŞ : Pastorala de Scarlatti . 100 PETRU P. IONESCU : Reflecţii în problema cu­

noaşterii 101 A. DEMIAN : Desemne noui.

IDEI, OAMENI, FAPTE

SEPTIMIU BUCUR: Destinul Omenirii 117 ; : - ... )

MAR1ELLA COANDĂ : Giovanni Papini şi Italia . 120

CRONICA LITERARĂ

CONSTANTIN - STELIAN : I. Petrovici : Evocări de

mari filosofi. — Radu Gyr : Corabia cu tufănici 122 EMILIAN VASILESCU : Al. Posescu : Introducere

în Filosof ie 124 CRONICA MĂRUNTĂ

NICHIFOR CRAINIC : Georgeta Mircea Cancicov. Duhul Constructiv în Bihor. — Lumea nouă. Şezătorile Gândirii . 125

E X E M P L A R U L 2 0 L E I

© BCU Cluj

VIN ŞAMPANIE

O T T BANCA DE CREDIT ROMAN TELEFON: *3-1410 Str. Stavropoleos, 6

BUCUREŞTI TELEFON: *3-1410 Adresa Telegrafică: „Bancredit"

Omul fort& reuşeşte

[m lupta pentru viafâ. singtatea alta primul factor al succesului, lata act. pantru a păstra nervii linistifi.'creerul limpede, muşchii sprinteni fi corpul vioi. o refetâ cere a fâcut toate pro­bate : »;t* de • • turna un flacon da

> Quintonine intr'un litru da vin de masa ţi da a lua. înaintea fiecărei mese. un pahare! din acast delicios vin fortifiant. OL J. Coudurier, 99, bulevard du Tem­ple, din Paris, a fâcut experienţa fi scrie :

„Suni ani de zile de când între-buinfăm în casă Quintonine; nu uc-um săturat niciodată de acest

produs care constitue pentru nat cel mai bun tonic".

Nici un fortifiant nu poate fi cosa» parat cu Quintonine pentrucâ nici unei nu eof ine atâtea principii regeneratoare. Quintonine este remediu sigur, com­plect, eficace — fi de pref neta-semnat — la caro se poate recurge fat cal mai mic semn da oboseala.

QUINTONINE: PRODUS FRANCEZ. — LABORATOARELE H ELIN

I A FARMACII SI OROGUIBII

© BCU Cluj

4'mTû

GÂNDIREA S P E C I F I C U L R O M Â N E S C

DE

D. CARACOSTEA

PoMtivismul maiorese ian faţă d e problema limbii, dacă exa necesa r ca o reac ţ iune binefăcătoare împotr iva erezii lor l ingvist ice a le vremii , a a v u t şi o u rmare supără toare : mai mu l t pr in in terpre tăr i le de mai târziu decât pr in propr iu l său exemplu, s 'a răspândi t dogma comodă că l imba, fiind un p rodus al natur i i , t r ebue să n e mărg in im a o privi ca a tare , iar specialistul , fie filolog, fie critic, nu a re să-şi spue cuvân tu l în direct ivele ei crea toare . Astfel cri t icul devine , în cazul c e l mai bun, un luminat b i rou de înregis t rare al uzului , în t rucât es te reprezen ta t pr in scri i tori i de seamă ai vremii .

La Maioîescu , dogmat ismul a fost cu pr i sos in ţă compensa t pr in s imţul lui înnăscut pent ru farmecul expres ie i poet ice . In domen iu l criticii l i terare şi a l ideologiei es tet ice , pa r t ea cea mai rez is tentă din pozi ţ ia ma ioresc iană este tocmai cultul pen t ru expres ie în­temeia t nu numa i pe în t r eaga exper ien ţă l i t e ra ră a t recutului , dar şi pe noi le tendin ţe de consol idare a formei, aşa cum se afirmau în l i tera tur i le m o d e m e încă de pe la 1840. Este de re leva t că Maiorescu n ' a r ă m a s îns t ră ina t de aceas tă l a tu ră a conşt i inţei l i te­rare moderne , în măsura în care ea n u cont raz icea principii le no rmat ive confirmate prin exper ien ţa t recutului . Astfel, în chiar s tudiul Poezia română, ţ ine să r eamin tească celebra anal iză a lui Edgar Poë, pr in ca r e poe tu l desvă lue o par te din p rocedee le sale compozi­ţ ionale. Ar fi chiar o luc ra re de făcut pen t ru a i lust ra l imitele recepţ ie i modern is te la Titu Maiorescu, indicând c a r e sunt veder i le lui t ehnice în concordan ţă cu cele reprezen­tate de Poë, în Filozofia compoziţiei, S'ax v e d e a astfel şi c eeace Maiorescu n u pu tea să recepţ ioneze. Este suficient să confrunte c ineva pag ina în care Poë a ra tă neces i t a tea de a începe pr in strofa dominan tă a cărei s t ruc tură v a decide carac te ru l şi economia celor­lal te strofe, c u pag ina în care Maiorescu î ş i . formulează .părerea . Asemănăr i l e sunt izbi­toare, când crit icul nos t ru se expr imă a s t f e l : „şi de sigur strofa, în care cu lminează poe-«da, este şi cea d'intâi, ca re s 'a p rezen ta t în fantasia poetulu i în momen tu l concepţ iuni i şi pen t ru resă r i rea căreia poe tu l a compus pe celelal te ; ea es te esenţa , es te fapta poesiei şi t o tdeoda tă m ă s u r a pen t ru efectul ce^l produce,-; dala ea a t â rnă lungimea sau scur t imea lucrării , de là e a şi tonul în care este concepu tă : a tâ tea strofe şi acea culoare t r ebue să aibă o poésie , câ te şi care se cer pen t ru ca strofa cu lminantă să n e facă impres ia cea mai mare" . Exact pozi ţ ia lui E. Poë.

In ce pr iveş te conv ingerea lui Maiorescu , a tunci când afirmă neces i t a t ea cuvântului unic încleş ta t la locul cuvenit , cri t icul nos t ru t rebue să fi fost încânta t de aceas tă formulare lapidară a poetului citat : aspiraţ ia căt re „un ensemble auquel on ne peut ni enlever ni

© BCU Cluj

ajouter un atome sans tout détrouhe". D a c ă dèc i la M a i o r e s c u , d a t o r i t ă şi a ce s to r în râu­rir i , cu l tu l exp re s i e i a r ă m a s o c o n s t a n t ă b ine făcă toa re , la cr i t ic i i u r m ă t o r i c o n s t a t ă m o s t ă r u i t o a r e n e p r e g ă t i r e şi neg l i j a r e , c u l m i n â n d azi în c e l e b r a t eo r i e s u p r a r e a l i s t ă a d a p t a t ă n i v e l u l u i n o s t r u pos tbe l i c : „ s i l u i r e a " l imbii p r iv i t ă ca m e r i t u l d e c ă p e t e n i e a l u n o r scri i ­tor i şi î n ă l ţ a t ă astfel la c r i t e r iu d e va lo r i f i ca re .

D o g m a n e a m e s t e c u l u i cr i t ic i i în v i e a ţ a l imba ju lu i n u p o a t e să r ez i s t e ce r in ţ e lo r v r e ­mii, î n suş i M a i o r e s c u n ' a a v u t o c o n s e c v e n ţ ă dep l i nă î n t r u c â t poz i ţ i a lui în ches t i a n e o ­log ismelor , impl ică n e c e s i t a t e a u n e i c r i t i ce a l imbaju lu i .

P r iv ind luc ru r i l e is tor ic , e s t e as tăz i d o v e d i t că s c h i m b ă r i l e în l imbă , ca şi în l i te ra-,' t u r a p o p o r a n ă , p u r c e d de là u n ind iv id , a le că ru i c r ea ţ i un i a u d a r u l să fie r e c e p ţ i o n a t e

p e n t r u că sun t conforme gus tu lu i u n u i g r u p socia l . In fazele de c u l t u r ă in tensă , a d e s e a g ramat ic i i a u i n t e r v e n i t şi m u l t e d in p r o p u n e r i l e lo r au d e v e n i t t r e p t a t u n b u n comun . C e e a c e l a î n c e p u t p ă r e a o i n t r u s i u n e sub iec t i vă , s 'a i m p u s ca n e c e s a r . Astfel , ro lu l gra­ma t i c i l o r în d e s v o l t a r e a l imbi i f ranceze , m a i a l e s în s eco le l e a l X V I - l e a şi a l XVII - lea , c â n d a u l ua t cu t e l e m o d e r n e , n u m a i e s t e azi p r iv i t ca c e v a p e d a n t şi a rb i t ra r . Discipl ina l ingv i s t i că m o d e r n ă r e c u n o a ş t e în „ s u b i e c t i v i s m u l " g r ama t i c i l o r u n u l din factori i c e a t o r i c a r e au da t l imbii f ranceze s t r ă l u c i r e a d e azi. L u â n d poz i ţ i e în n u m e r o a s e l e ca­zur i în c a r e l imba c o m u n ă osci la , c u m osc i l ează l i m b a n o a s t r ă ac tua lă , ei au c o l a b o r a t să-i d e a a c e a c l a r i t a t e şi p r e g n a n ţ ă , c a r e a u făcut din ea u n i n s t r u m e n t fără p e r e c h e în cul­t u r a m o d e r n ă . In p r i v i n ţ a a c e a s t a c e l e b r a Délense et illustration de la Langue Française (1549) a lui I o a c h i m du Be l l ay r ă m â n e u n u l din m o n u m e n t e l e ce le m a i semni f i ca t ive a le î n t r ege i cu l tur i f ranceze .

La no i o s â n d a i n t e r v e n ţ i e i în m a t e r i e d e l imbă, felul s ec a l g r ama t i c i l o r şco lă reş t i , a u con t r ibu i t î n t r ' o m a r e m ă s u r ă la n e g l i j a r e a a p r o a p e c o m p l e t ă a c o n c e p t u l u i d e va ­l o a r e în c o n s i d e r a r e a fap te lor d e l imbă . A s t t e l c r i t ica l imba ju lu i e s t e ca şi i n e x i s t e n t ă în va lor i f icăr i le n o a s t r e l i t e r a re . Or i zon tu l cr i t ice i n u t r e c e de c â t e v a gene ra l i t ă ţ i , insp i ­r a t e m a i a les d in cazul M a l l a r m é c a r e , p u n â n d p r o b l e m a în spir i t s i ngu la r i zan t şi d e şa­radă , e s t e d e p a r t e d e a fi un i n s t r u m e n t pen+ru a u r m ă r i conf igura ţ i a u n e i l imbi a t â t de s t r ă ină de art if icial cum e s t e l i m b a n o a s t r ă .

De a l tă p a r t e d ă i n u e ş t e î ncă la n o i sp i r i tu l de improv iza ţ i e , formă d e g e n e r a t ă a t i-t a n i s m u l u i m i s i o n a r d e p e la 1840. I a r d i n t r e fo rmule le e s t e t i ce d e as tăz i mu l ţ i cr i t ic i t ine r i îşi gă sesc o d e o s e b i t ă a f in i ta te c u a c e l e a ca r e se î n c h i n ă s tenograf ie i u n e i exp res i i n e s u p r a v e g h i a t e . Şi p e n t r u c ă în l i ngv i s t i ca t ine r i lo r n o ş t r i f i lologi n u sun t s e m n e că ei se î n d r e a p t ă că t r e c e r c e t ă r i c a r e ce r o c r i t ică t r ă i t ă a l imba ju lu i , r e v i n la p r o b l e m a dis­c u t a t ă în u l t imul capi to l , p e n t r u a a d â n c i şi c o m p a r a t i v u n e l e a spec t e . F o n o l o g i a fiind o d i sc ip l ină de bază , e r a f iresc să sco t m a i în t â i la i v e a l ă ce e s t e m a i ca rac t e r i s t i c în v b -ca l i smul nos t ru , o c u p â n d u - m ă d e a p r o a p e d e v a l o a r e a speci f icului fonemulu i r o m â n e s c nu ­mit p â n ă n u d e m u l t i scur t . A m v ă z u t cum în s tudi i le d e vers i f i ca ţ ie func ţ iunea lui e ra soco t i t ă ca o can t i t a t e neg l i j ab i lă , i a r în ce r ce t ă r i l e d e fonet ică , c h i a r şi în ce le c a r e v o r să a d o p t e o ţ i n u t ă fonologică , c e r ce t ă to r i i î nc l i nă să-1 p r i v e a s c ă to t ca e l e m e n t d i spa ren t . I r cazur i ca plopi, pomi, fone t i c ianu l o b s e r v a că a p a r a t u l n u î n r e g i s t r e a z ă n imic co re spun ­ză to r u n u i t imbru voca l i c . De a c e e a , po t r i v i t dep r inde r i i d e a face din l i m b ă un b i rou d e î n r e g i s t r a r e , fone t ic ianu l r e d a c t e a z ă ac tu l de d e c e s al s u n e t u l u i -i, c a r e m e r g e p e aceeaş i ca l e n e î n t u m a t ă p e oa re s 'a d u s şi -U. Şi d a c ă în sc r i e re a r b i ru i s i s t emul s t r ic t fonet ic , fone t ic ianu l c o n s e c v e n t a r m e r g e în s impl i f icare p â n ă la î n l ă t u r a r e a aces tu i fonem din or tograf ia n o a s t r ă . I a r c â n d se p u n e p r o b l e m a va lo r i i e x p r e s i v e , se p r o c e d e a z ă a ş a c u m am a ră ta t .

66

© BCU Cluj

£)ouă concepţi i fundamental opuse s tau faţă în faţă. Dar, pen t rucâ sunetu l unei limbi plă teş te , când e vorba de expres iv i ta tea ei, iuai mult decâ t toa te celebri tă ţ i le care umplu coloanele periodicelor , vom conven i că n u e lipsit de in teres a cont inua exp lora rea func­ţiunii expres ive a acestui unic fonem.

Ceea ce dint ru început vădeş te or ig inal i ta te fonemului românesc i scurt, es te că, pe cât pa re de d isparent la corp, pe a tâ t de v iu îşi face s imţi tă p rezen ţa ca semnificaţie. Din câ te semne morfologice avem, aces ta apă rând deopot r ivă şi în decl inarea ar t iculată , şi în cea near t icula tă , şi în forme ale pronumelui , şi ale numera lu lu i şi în conjugare, şi în par t icule , — este, fără îndoială, cel mai frecvent. Funcţ iunea lui de p lura l capă tă ne­conteni t teren. Se poa te zice că es te p lura lul pr in excelenţă . Iar p e r s o a n a Il-a în diferi­te le forme de conjugare — pe r soana socială pr in exce len ţă — îl pune într 'o deosebi tă evidenţă . De al tă par te , pot r iv i t sunetu lu i anterior , e suscept ibi l să dobândească mult iple reliefuri şi nuan ţe , care n u pot r ă m â n e a s t ră ine de va loa rea expres ivă . C e v a mai mul t : pr in înrudi rea cu deosebi te le va r i an te ale lui i e în s t a r e să ducă la numeroase contopir i armonice.

S t răbă tând în t regul s is tem al l imbii şi făcându-şi p re tu t inden i s imţi tă prezenţa , apa­re ca cel mai caracter is t ic fonem românesc , la tă dece n u sunt de pă r e r ea acelor care , în­temeiaţ i pe unele n u a n ţ e ale vorbir i i comune sau ale dia lecte lor , vor să-i r educă acust ic prezenţa la simpla funcţiune de a afecta consonanta anter ioară , confundându-se în ea. Conse rva rea acestui sunet păzeş te un număr considerabi l dintre cuvin te le t e rmina te în consoană de aspr imea pe care ar da-o înmul ţ i rea formelor consonant iza te l ipsite de acea­stă ad iere vocal ică f ina lă ; ca re este şi un însemnat mijloc eufonic.

In t r 'adevăr , dacă filologii pozitivişti , care cer azi, la fel cum cer în Franţa, ca l imba versului să fie i coana fidelă a p ronunţ ie i populare , ar a v e a drepta te , consecven ţa ar cere , ca în mu l t e cazuri -i scurt să amuţească , aşa cum a amuţi t -u final, ceea ce ar duce la o l imbă cu o scăzută armonie. Dimpotr ivă, p rezenţa şi valor i f icarea aces tu i sunet mijlo­ciu dă limbii r o m â n e posibi l i ta tea unică de a avea, p e lângă r imele mascul ine şi femi­nine, şi un gest schiţat de pre lungi re vocalică, a cărui funcţiune es te t ică se cuvine să fie pusă în lumină, ca o con t rapondere împot r iva unei limbi p rea mult s tăpâni tă de în­cl inarea apropier i i de l imba necul t iva tă . Aceas t a cu a tâ t mai mul t cu cât l imba r o m â n ă n ' a re mij loace de legă tură ca franceza, căci cuvin te le ei sunt p ronun ţa t e cu răsp ica tă separare .

Ca să-şi dea c ineva seama ce însemnează pen t ru a rmonia une i limbi posibi l i ta tea r imelor t e rmina te în vocală, să s t răba tă Divina Comedia, de pildă, cu acea cont inuă so­norizare vocal ică a rimelor, care , toa te , sunt încheia te vocalic , lucru care , în franceză, n 'a r fi cu put inţă . Sforţarea lui Hel iade Rădulescu de a da t raducer i i din Gerusaleme liberata r ime vocal ice dovedeş te că el gusta aceas tă par t icu lar i ta te a originalului . Şi mai vrednic de luare aminte este că cel dintâi poe t modern al nostru, I. Budai Deleanu, a urmăr i t conşt ient în Ţiganiada aceas tă sonorizare vocal ică , el fiind dintre toţi poeţi i noştr i acela care a legat conceptul de r imă de ex igenţa terminăr i i vocal ice . Iar în cazuri le când rima lui este t e rmina tă în consoană, adesea abater i le vin din cer te nevo i expres ive , b u n ă o a r ă atunci când v r e a să dea şi r ime inter ioare .

Urmăr ind fonologie mij loacele de expres iv i ta te pe care l imba română le a re la în­demână prin prezenţa diferitelor forme de -i final, am a ră ta t cum, în finalul din Mioriţa frecvenţa acestui fonem alcă tueş te o imagine acust ică necesa ră pen t ru a sugera simbolul colect iv al pierder i i în tot. Iată acum un exemplu , fireşte, n u de aceeaş i va loare , prin

67

© BCU Cluj

ca re un p o e t m o d e r n v r e a s ă s u g e r e z e c h e m a r e a d in d e p ă r t ă r i s e c u î a r e a u n u i s v o n de fapte , din c a r e a p a r e ca împ l in i r ea u n u i s u p i e m des t in , i c o a n a p o e t u l u i Eminescu . Este p r ima frază din r e c e n t u l p o e m c o m e m o r a t i v î n c h i n a t p o e t u l u i d e d. A r o n Cot rus .

dîrji străbuni cu paşii şui, iuţi, semeţi haiduci haihui, voevozi dătători de legi la gînd treji, la faptă treji, mîndri şi statornici cneji, pădwreţi ciobani pribegi,

îndrăsneţi, de ceruri beţi, şi-arcaşi uriaşi la paşi :

tot sufletul neamului, cu adincul adîncului, cu freamătul codrului, cu mireasma ierbilor, cu fugile cerbilor, cu fiorii piscului, cu legile sîngelui, iată-l viu cum altul nu-i, înmiit peste măsură în lunateca-i făptură, sub Ceahlăul frunţii lui.

Desigur , a u t o r u l n ' a l u c r a t c o n ş t i e n t ; ş i a fost foar te m i r a t c â n d i -am ind ica t core-l a ţ iun i l e fonologice p e ca r e le a r ă t aici . Ce r t e s t e c ă în s t rofa a c e a s t a i n t e n ţ i a t o t a l ă a fcst s ă r e c h e m e d in d e p ă r t ă r i i c o a n a p o e t u l u i i zvo r î t ă d in t o a t e e l e m e n t e l e t r e c u t u l u i şi a le firii n o a s t r e , c a şi c u m to tu l s'air fi î n c u n u n a t în f ina l i ta tea făp tur i i lu i mi t ice . Este e v i d e n t că fac toru l g e n e r a t o r de a r m o n i e a fost u n svon , la î n c e p u t r e d u s , d e p lu r a lu r i în -i, c a r e se c e r e a o rgan iza t î n t r ' a c e s t l a rg ansamblu . Din t re v e r s u r i l e t o t a l i zan te — ul­t imele p a t r u — r e l e v e z ace l înmiit peste măsură, în c a r e v ib rează , şi ca în ţ e l e s şi acus t ic , c e v a din mu l t i p l e l e r e p r e z e n t ă r i e v o c a t e . C ă t r e aces t c e n t r u d e g r a v i t a t e t i n d e î n t r e a g a s t r u c t u r ă fonolog ică a strofei , l a fel cum, în f inalul din Mioriţa, t o tu l t i nde că t r e ace l to t a l i zan t păsărele mii şi stele iăclii...

In fraza in i ţ i a lă c i ta tă , din d o u ă z e c i şi u n u d e r ime , 17 s u n t t e r m i n a t e în -î. Iar ce le c a r e n u a u aces t fonem îl în fă ţ i şează r e p e t a t în co rpu l ve r su lu i . C e v a m a i m u l t : d in ce le 74 d e c u v i n t e a l că tu i t oa re , 38 au în final fo rme a le lui -î. Ia r ce le c a r e nu-1 au s u n t în cea m a i m a r e p a r t e m o n o s i l a b e de l egă tu ră , d in t r e c a r e u n e l e , ca p r epoz i ţ i a cu, r e p e t â n d u - s e în f run tea a ş a s e v e r s u r i c o n s e c u t i v e , c o n t r i b u e la a c e a impres i e de înmul ­ţ i tă c h e m a r e din infinit p e c a r e o e x p r i m ă fraza.

I n t r ' un al t capi to l , a m a r ă t a t c u m s tud iu l c o m p a r a t i v a l t r a d u c e r i l o r e s t e u n mi j loc po t r iv i t p e n t r u a s tabi l i o geograf ie a e s t e m e l o r u n e i l imbi . Să î n c e r c e c i n e v a să d e a în o r ice l imbă de p e c o n t i n e n t o astfel d e s t r u c t u r ă şi v a fi impos ib i l s a u v a p ă r e a os ten­t a t i v art if icial , dec i i nexp re s iv . Pr in u r m a r e , t r e b u e să fie c e v a specif ic r o m â n e s c în aces t s u n e t c a r e e s t e des tu l d e ind ica t p e n t r u a-şi face s imţ i t ă p r e z e n ţ a şi to tuş i , n e a v â n d ca­r a c t e r u l u n u i ges t p r o n u n ţ a t , s e c o n d e a z ă exp re s i a , fără să fie s u p ă r ă t o r p r in r e p e t a r e .

L i t e r a t u r a c o m p a r a t ă a mi j loace lo r de oare d i s p u n d e o s e b i t e l e l imbi , e s t e şi o ca le p e n t r u a p ă t r u n d e speci f icul f iecăre ia din e le . Ş J p e n t r u c ă azi t iner i i n o ş t r i cr i t ic i au, la

68

© BCU Cluj

fel cti genera ţ ia delà 1900, în bagajul lor l i terar la locul de cinste pe St. Mal la rmé, n e va fi poa te îngădui tă o sfioasă aprop ie re mai întâi de na ivu l pas te l al lui Alecsandri , apoi de Eminescu pent ru a învedera ceva din des t inul poet ic al celor două limbi. Ia tă în în­t regime sonetul lebedei, una din piesele de forţă ale mare lu i maes t ru al poeziei absconse, alcătuit in tenţ ionat în i ;

Le vierge, le vivace et le bel aujourd'hui Va-t-il nous déchirer avec un coup d'aile ivre Ce lac dur oublié que hante sous le givre Le transparent glacier des vols qui n'ont pas fui !

Un cygne d'autrefois se souvient que c'est lui Magnifique mais qui sans espoir se délivre Pour n'avoir pas chanté la région où vivre Quand du stérile hiver a resplendi l'ennui.

Tout son col secouera cette blanche agonie Par l'espace infligée à l'oiseau qui le nie, Mais non l'horreur du sol où le plumage este pris

Fantôme qu'à ce lieu son pur- éclat assigne, Il s'immobilise au songe froid de mépris Que vêt parmi l'exil inutile le Cygne.

M ă opresc la acest sonet şi pen t rucă Mal la rmé avea idei propri i în ma te r i e de fo­nologie, care însă nu to tdeauna e rau pe ca lea cea dreaptă . F rământa t ca n imeni altul până la el de magia cuvintelor-bi juter ie , Mal la rmé n e încân ta pe la 1910, ca profetul une i ar te de a versifica, în s tare să dea poeziei v ibra ţ iunea de absolut a muzicei . N u vedeam însă atunci , ceea ce azi n e apare cu o desăvâr ş i t ă c lar i ta te : art if iciali tatea poziţ iei ce­lui care considera cuvântu l ca un reflex pla tonic al unei intuiţ i i de rapor tu r i acust ice ne­cesare, ca în muzică. Wagne r i an i smul genera ţ ie i delà 1900 era încânta t să v a d ă o poezie de corelaţi i mai p resus de în tâmplă torul veşmân t specific al une i limbi date . Iar când Mal la rmé deplora cu absurdi ta te că jour a re un t imbru obscur, iar nuit unu l luminos, acea­sta e ra o r apor ta re la un sistem fonologie ideal, de care l imba versu lu i t r ebu ia să ne apropie, ca de un parad is al expres ivi tă ţ i i p ie rdute pr in reminiscenţa te miri căror mi­stice valor i pr imit ive, reflex direct al ideei...

Aces ta e ra ocolul ideologic pen t ru a a junge la aşezarea poeziei pe acelaşi p lan cu muzica, a r ta care, lucrând cu sonuri pure , n u cunoaş te deosebir i specifice în mater ia lu l prim. Or icâ t s'ar pă rea de paradoxal , pr in poziţ ia aceas ta Mal la rmé era un raţionalist , care nu-şi d e d e a seama că fonemele unei limbi pot să spună ceva, însă nu trebue să spună.

Raţionalist , deci mecanizant , p rocedează şi în sonetu l care ne încân ta pe vremur i ca o supremă iscusinţă. Ca imagină totală , pasărea-s imbol este o va r i an tă la Corbul lui Edgar Poë şi la Albatrosul lui Baudelaire , bunăoară . Culoarea pasăre i s'a asociat cu peisa-giul în alb şi aces tea laola l tă s 'au contopi t în t r 'un sunet luminos, însăşi voca la de bază a cuvântu lu i cygne, care a deveni t genera toa re de armonie a în t regului sonet. Astfel ele­mente le s 'au rotunji t în t r 'un simbol : icoană a înăl ţ imilor imaculate , ca re pot fi pur i ta te morală, dar ?i chemare îna l tă de artă, identif icarea cu înălţ imile ideei, deci conflict cu vieaţa . Pent ru a sugera totul în chip absolut muzical , Mal la rmé a p leca t conşt ient delà r ecunoscu ta cal i ta te de t imbru luminos al voca le i i. Lucrul n u înfăţişează o nouta te . O pu­tem urmăr i p â n ă la une le p rocedee a le poeţ i lo" antici, la Virgil ius, bunăoară , şi la mulţ i

69

© BCU Cluj

d in t r e poe ţ i i c las ic i f rancezi , l a Rac ine , d e pi ldă . La n o i , a m i n t e s c u r m ă t o a r e a c u g e t a r e a lu i M a i o r e s c u , d in ca r e se v e d e ce sens ib i l e r a la u n e l e efec te a le fonemelo r l imbi i m a t e r n e . „Ce ca rac t e r i s t i c p e n t r u sp i r i tu l u n u i p o p o r s u n t u n e o r i v o c a l e l e c u v i n t e l o r lu i ! In r o m â n e ş t e minte, inimă sonu l f î n a l ţ ă glasul , d e s c h i d e o r i zon tu l şi face impres i a cele i ma i fine p ă t r u n d e r i " . Pr in u r m a r e în r e c u n o a ş t e r e a c a r a c t e r u l u i l u m i n o s a l voca l e i , poe ţ i i ş i t eo re t i c i an i i s u n t d e acord . U n d e î n s ă î n c e p e e r o a r e a , e s t e c â n d uni i s a u al ţ i i fac din a c e a s t a u n n e c e s a r c r i t e r iu d e j u d e c a t ă , c â n d d e pi ldă , M a l l a r m é d e p l o r ă c ă ir. jour a r e v o c a l ă î n t u n e c o a s ă , s au c â n d M a i o r e s c u îşi c o n t i n u ă astfel c u g e t a r e a de m a i sus : „In l im­ba s lavă , c u v i n t e l e c o r e s p u n z ă t o a r e a u sonur i ob tuse . C u r i o s popor , al că ru i spir i t e duh ş i a că ru i i n i m ă e srdză", f ă ră s ă o b s e r v e c ă u a r e în e l c e v a t a in ic şi a d â n c , i a r srdză a r e u n v i b r a n t r voca l i c , î n so ţ i t d e v o c a l a î, ca re , des igur , n u ea e s t e de v i n ă c ă nu- i p lă­c e a lu i M a i o r e s c u .

E r o a r e a e x p r e s i v ă î n c e p e dec i a co lo u n d e a p a r e t e n d i n ţ a r a ţ i o n a l i s t ă a genera l i ză ­rii , ca ş i c u m ar e x i s t a u n n e c e s a r s i s t em fonologie abso lu t , n u s t ruc tu r i specif ice na ţ i o ­n a l e , cu ce r in ţ e p ropr i i , în sp i r i tu l c ă r o r a t r e b u e să pă t runz i , p e n t r u c ă f iecare r e p r e z i n t ă u n des t in e x p r e s i v p ropr iu .

In s o n e t u l ci tat , p e n t r u c ă vers i f i ca ţ ia s i l ab ică f ranceză nu- i p u t e a p u n e la î nde ­m â n ă d e c â t u n i s i lab ic , M a l l a r m é , c a să- i d e a relief, 1-a a ş e z a t h o t ă r î t în t o a t e r ime le , d is t r ibuindu-1 şi î n cup r in su l ve r su r i lo r , c â t e o d a t ă a s imet r i c , c â t e o d a t ă s imet r ic , o a r e c u m to ta l iza t ca, d e p i l dă în v e r s u l c a r e î n c h e i e c a t r e n e l e , d e p a t r u or i şi în v e r s u l u l t im, d e c inci ori . Limba îi m a i p u n e a l a î n d e m â n ă s u n e t u l î n rud i t ii, d in dur, iui, ennui, pur, etc. , p e n t r u v a r i a ţ i e şi î n t ă r i r e . I a r p e n t r u a s t r e c u r a p e a l o c u r e a i m p r e s i a m a i r ă s p i c a t ă de i, ş i t o t o d a t ă c e v a ca o m i ş c a r e m a i l iberă , r e c u r g e la fo rmele cu v o c a l i z a r e a lui iot. In t o a t e aces t ea , e s t e a t â t a o s t e n t a ţ i e î n c â t a s o n a n t e l e d e v i n s u p ă r ă t o a r e , ca to t ce e s t e d e m o n s t r a t i v . Ia r p e n t r u c ă l imba n u p u n e la î n d e m â n a sc r i i to ru lu i m o r f o n e m e în v o c a l a d e bază , a ş a î n c â t r e p e t a r e a să a ibă şi v a r i e t a t e şi s ă dea s u g e s t i a a c e v a firesc, im­p r e s i a de c ă u t a t spo re ş t e . La no i , t o c m a i p r i n c a r a c t e r u l e s t o m p a t a l v o c a l e l o r f inale, r e ­p e t a r e a n u d e v i n e s u p ă r ă t o a r e , t o t a l i z ându- se d e o s e b i t e l e v a r i a n t e .

P ă s t r â n d t o a t e p r o p o r ţ i i l e şi fără să u i t ă m c ă sc r i i to ru l r o m â n es t e în faza începu­tu r i lo r n a i v e , cel f rancez în faza de ra f inare , o p a r a l e l ă se p o a t e face în t r e d i s cu t a tu l pa­s te l Iarna al lu i A l e c s a n d r i şi s o n e t u l lui M a l l a r m é . La ambi i j o a c ă u n ro l e v o c a r e a al­bulu i , ind i fe ren t d a c ă la u n u l semni f i ca ţ i a e s t e conc re t ă , l a ce la i t metaf iz ică . F i reş te , A l e ­c sand r i n ' a m e d i t a t a s u p r a va lo r i i s imbo l i ce a s u n e t e l o r şi n u a r e u n s is tem, de a c e e a n imic din s a v a n t a a r m o n i z a r e în i m a j o r a lu i M a l l a r m é . P e c â n d a c e s t a u r m ă r e ş t e conş t i en t un st i l n o m i n a l , î n t r e a l t e le p r in e v i t a r e a p e câ t pos ib i l ă a v e r b u l u i , A l e c s a n d r i r e p e t ă ve r ­bu l : ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iar ! La a c e a s t a se a d a u g ă imag in i ca zale argintii, oceanul de ninsoare. Şi î n t r ' a c e s t a n s a m b l u , s t rofa d i scu ta tă , ea însăş i e s t e un t a b l o u ca re î n c e p e p r in a lb : Tot e alb, ş i se î n c h e e pr in e v o c a r e a ace le i a ş i cu lo r i : clă-buci albi de ium. A d j e c t i v u l e s t e r e l u a t în v e r s u l al do i lea , lantome albe ş i p r e l u n g i t vi­zua l v e r s de ve r s . Şi în aces t b e l ş u g d e a lb , a r ă t a t a s t ruc tu ră , f i reşte n u s a v a n t ă , a succe ­s iuni i de -i scur t , t o c m a i în s t rofa a c e a s t a , p a r a l e l c u c e e a ce în fă ţ i şase s t rofa în tâ ia , a cea c ă d e r e a fulgilor z u g r ă v i t ă s ime t r i c în ce le d o u ă emis t i hu r i de r i m ă : un roi de flu­turi albi, pe ai ţării umeri dalbi. D u p ă c u m în strofa în tâ ia , p e n t r u i m p r e s i a a c e a s t a de c ă d e r e p re lung i t ă , to t astfel î n t r ' a t re ia , de a lb p i e r d u t în î n t i n d e r e a pus t i e , în chip firesc l imba p u n e a la î n d e m â n a lui A l e c s a n d r i un e s t e m fără p e r e c h e , a c e a fină şi mul t ip lă s c â n t e e r e , roi de minuscu l i f lutur i albi , p e c a r e l imba f ranceză n ' a r p u t e a - o r e d a p r in n imic .

Dar p o a t e m a i p e r s i s t ă n e d u m e r i r e a : aceş t i i fiind deoseb i ţ i , c a r e a n u m e d i n t r e ei

70

© BCU Cluj

este pur tă to ru l ară ta te i impresii . Deosebir i le fiind minimale , în ansamblul dat, nu mai poa te fi îndoială, ei a u o soar tă comună, toţi contr ibuind la a c e t a ş i impresie. La fel cum în an­samblul lui Mal la rmé în vierge, oublié, glacier, région, i sa de taşează e x p r e s i v 1 ) .

Este încă un exemplu că una este fonologia zilnică, a l ta este fonologia poeziei. Privi te izolat, diferitele categori i de i din pastelul lui Alecsandr i sunt fapte e lementa re care , ça a tare , apar ţ in foneticei şi fonologiei anali t ice. In poezia lui Alecsandr i însă, ele sunt ele­mente le care se contopesc în impresia to ta lă de armonie şi n 'a r pu t ea alcătui opoziţii decât numai faţă de tot ce ar fi e terogen paste lului dat.

Când scriu rândur i le acestea, am îna in tea m e a o cur te din şesul Munteniei . In iarbă sunt flori : galbenul sulfinei se diferenţiază armonic de albastrul cicoarei , iar roşul garoa­fei sălbat ice stă în ho tă r î t ă opoziţie cu albul rochi ţe i rândunel i i . Sunt însă şi flori care înfăţişează nua n ţ e şi va r ian te de aceleaşi culori . Ce opoziţie poa te să fie în t re deosebi­tele va r ian te de alb care îmi s tau în f a ţ ă? Toate aces tea ies to ta l în relief numai în opo­ziţie cu verde le genera l al ierburi lor, care , la r ându l lor, sunt a lcătui te de feluri de fire. Când pr iveş t i deaproape , firele înfăţişează chipuri şi feluri deosebi te . In impresia totală însă, nuan ţe le şi var ian te le aces tea de verde , nu-şi mai pot face opoziţie. Este, în impresia totală, o neut ra l izare a opoziţi i lor cromat ice , după cum în fonologie se vorbeş te de neu­tral izarea opoziţii lor fonetice.

Esteticienii au s tudiat neutra l izăr i le , sau, mai degrabă, contopir i le aces tea armonice în domeniul muzical şi în t r 'acel al culorilor. Ar fi pedan te r ie să insist. Dece le-am tăgădui în fonologie ? A stărui pe calea aceasta , ar însemna să s tăruim în vechea fonetică, pen­tru care no ta rea ori cărei nuan ţ e şi va r i an te de sune t era o chest ie a tâ t de însemnată .

l ) Pent ru a a ră t a comparat iv poziţia a c t u a l ă a versificaţiei franceze în ce priveşte deo­sebitele funcţiuni expresive ale sunetului i, care apare, când cu valoare de vocală, deci pur tă tor de silabă, când asilabic, amintesc aici faptele în formularea lui I . V e n d r y e ă , La phonologie et la langue poétique, publicată în Conférences de l'institut de linguistique de l'université de Paris, II, p. 38—51, unde reproduce, în iinii largi comunicarea făcută la al doilea congres internaţional de fonetică la Londra , în 1935. Se poate de aici vedea şi eroarea celor care vor să aplice poeziei m ă s u r a limbii vorbite.

„Le contraste entre la langue parlée et la langue poétique donne à notre versification certains t ra i ts part iculiers. Il apparaî t , pa r exemple, dans le cas de i ou de ou en hiatus . L'usage a longtemps flotté en ce qui concerne ces deux sons. H est aujourd 'hui fixé sans conteste. On prononce un i voyelle dans des mots comme ouvrier, sanglier, voudriez, qui ont régulièrement trois syllabes.

La syUabation de \'i se justifie assez pa r des raisons de phonétique. En dehors de ce cas. si Ton. met à pa r t le mot hier qui fait exception, \'i en h ia tus est normalement traité, comme une consonne en français. On pronon ce lier, pieux en une seule syllabe, comme bienfait, violon en deux. Mais la poésie conserve le droit d'ajouter une syllabe à chaqun de ces mots en donnant à Vi en h ia tus J a valeur d'une voyelle généralement suivie d'un y. — On dit aujourd 'hui le pieux roi Louis en q u a t r e syllabes. Mais les poètes peuvent prononcer pi-eux, Lou-is, si bien que les quatre syllabes en forment six et forment l 'hémistisehe d'un alexandrin. Tous ces mots ont en réalité deux formes différentes, l 'une pour l'usage cou­rant, l 'autre pour l 'usage poétique. Pieux et pi-eux violet et vi-olet n 'appar t iennent pas à l a même langue".

Subliniind că păs t ra rea acestor norme corespunde unei forme a gustului, că deci ele nu sunt ru t ină , Vendryes a ra t ă cum nu este vorba aici de o simplă problemă de armonie, ci de ceva care merge mul t ma i adânc în însăş esenţa poeziei. „A vrai dire, il s'agit moins de musique ry thme ou harmonie, que d'évocation poétique, c'est-à-dire d'opposition à la langue vulgaire qui est prosaïque et vul gaire. Une oreille éntragère ne comprendrait pas la raison de cette différence, sensible à tous les Français cultivés. C'est de ces impon­dérables que la poésie est faite et qu'elle t irre sa gloire".

Am dat acest lung citat şi pent ru că. Vendryes, fiind azi cel mai de seamă lingvist al Franţei , a ra tă , pr in astfel de pagini, cum lingvistica nu se m a i poate mărg in i la ru-bricări mecanice de categorii. •

Abordând problemele de expresivitate şi de. estetică - a limbajului, lingvistul trebue să se conformeze cerinţelor obiectului de s tud ia t , care adesea supt s t răbătute , de alt sufle­

tesc şi cer alt orizont decât deprinderile m ă r g i n i t e la tehnica limbii comune.

71

© BCU Cluj

încâ t m e r i t a să t ixeş t i cu e le r ev i s t e l e de spec ia l i t a te . As tăz i în să s u n t e m m a i scept ic i faţă de astfel d t opera ţ i i , C e r c e t ă r i r e c e n t e î n v e d e r e a z ă că i d e n t i t a t e a a b s o l u t ă în t r e d o u ă sune te , ca şi î n t r e d o u ă v a r i a n t e de b a l a d ă p o p o r a n ă zise de ace laş i indiv id , n u exis tă . Pozi ţ i i le atomizarate, ca a c e e a a a b a t e l u i Rousse lo t , d u p ă ca r e „ r i n f i n e m e n t p e t i t " ar fi che ia în ţe leger i i , sun t n e g a ţ i u n e a pozi ţ ie i s t r u c tu r a l e a fonologilor , d u p ă ca re to t a l i t a t ea ho tă ră ş t e .

De ce r ce t ă r i d i a l ec t a l e în sp i r i tu l î n reg i s t r ă r i l o r d e v a r i a n t e sun t p l ine şi pag in i l e difer i ţ i lor an i d in Bulletin linguistique. Domnu l Ş a n d r u le a d u n ă conş t i inc ios . Urechea domnie i sa le n o t e a z ă cu l ă u d a b i l ă p r e c i z i u n e or ice n u a n ţ ă a lui iot. Da r c e r â n d u - i impres i a to t a l ă în ches t i a ap rop ie r i i s au d e p ă r t ă r i i d e i, c e r c e t a t geograf ic , îmi m ă r t u r i s e ş t e că sun t reg iun i , ca F ă g ă r a ş u l , de p i ldă , în c a r e y e s t e m a i a p r o a p e de i, p e c â n d î n t r ' a l t e reg iun i , d e o s e b i r e a es te m a i sens ib i lă . A c e a s t a conf i rmă că, d a c ă în g ra iu l zi lnic a p r o p i e r e a p o a t e să a p a r ă v iu , cu a t â t m a i m u l t în ce l l i t e r a r şi m a i a les în s t ruc tu r i c a c e l e d i scu ta t e . P r iv ind a spec tu l expres iv i t ă ţ i i , deoseb i r i l e de n u a n ţ e î n t r e y şi i s cu r t se neu t r a l i z ează , c â n d sun t î n t r ' un c o n t e x t cu i p r e d o m i n a n t . De a l t ă p a r t e , a c r e d e că d e a n u m i t s u n e t a t â rnă , cu n e c e s i t a t e , un a n u m i t efect, a r î n s e m n a să a u t o m a t i z ă m expres i a , a ş a cum Credea Ib ră i l eanu , d e p i ldă , p e n t r u ca r e i ambu l si t r oheu l ar fi l e g a t e de o c e r t ă v a l o a r e exp re s ivă .

De a l tmin te r i , p u n c t u l a c e s t a de v e d e r e o p u s concep ţ i e i a tomizan te , es te conf i rmat , ca poz i ţ ie m e t o d i c ă , î n t r e a l t e l e de c e r c e t ă r i l e m o d e r n e a s u p r a conf igura ţ i i lor . Astfel , una d in t r e l eg i l e fo rmula te d e „ghes t a l t i ş t i i " g e r m a n i , c o n c e p ţ i e ca re , d e fapt, r e p r e z i n t ă o a r t ă d e a v e d e a s t ruc tu ra l , e s t e l e g e a a s e m ă n ă r i i . „ E l e m e n t e l e a s e m ă n ă t o a r e t ind — ch ia r la d i s t an ţ e n o t a b i l e — să se to t a l i zeze" . L e g ă t u r a se face „nu n u m a i î n t r e fo rmele iden­t ice, da r şi î n t r e ce le a p r o p i a t e " . Mic i l e d e o s e b i r i se n e u t r a l i z e a z ă , o s o a r t ă c o m u n ă unindu- le . To t a l i z a r ea se face ch i a r şi a t u n c i c â n d e l e m e n t e l e se m i ş c ă în d i rec ţ i i deo­sebi te . W . Metzge r , Gesetze des Sehens (1936), cap i to lu l Dos Gesetz der Gleichartigkeit p. 28 — 30).

Fono log i i d a t o r e s c m u l t c e r ce t ă r i l o r no i de p s iho log ie a formei , î n t r u câ t e l e d a u u n loc de v a z ă c o n c e p t u l u i f u n d a m e n t a l cu c a r e a i n v e s t i g a t p â n ă a c u m fonologia , opoz i ţ ia formelor . D a r p e l â n g ă p r inc ip iu l opozi ţ ie i , formal iş t i i d a u a t e n ţ i a c u v e n i t ă şi fac toru lu i a r m o n i c al conf igura ţ i i lor , p e ca r e fonologi i , ap l ica ţ i m a i m u l t a s u p r a l imbii c o m u n e de­câ t a s u p r a l imbi i ca a r tă , n ' a u a v u t î n c ă p r i l e ju l să-1 a d â n c e a s c ă . Din e x e m p l e l e şi d iscu­ţ i i le n o a s t r e , se v e d e că î n t r ' a n u m i t e s t r u c t u r i l i t e r a re , d e o s e b i t e l e ca tegor i i d e / scur t po t a v e a o s o a r t ă c o m u n ă , opozi ţ i i l e foneme lo r n e p u t â n d fi r e l e v a n t e .

R ă m â n e de p r e c i z a t p r o b l e m a spec i f icu lu i . C e n t r u l d i scu ţ i e i fiind func ţ iunea ex­p r e s i v ă a lui -i as i l ab ic f inal în r ime , r ă m â n e să d i f e ren ţ i em şi c o m p a r a t i v aces t fonem în c a r e no i v e d e m u n e l e m e n t specific r o m â n e s c , ia r d. Rose t t i u n fonem c o m u n c u rusa şi u c r a i n i a n a . „ C o n t r a i r e m e n t à l ' op in ion d e M. CaTacostea , il es t in te rd i t d e r é p o n d r e pa r l ' a f f i rmat ive à c e t t e q u e s t i o n : la m o u i l l u r e ca r ac t é r i s e , en effet, e t d ' u n e m a n i è r e e m i n e n t e , le c o n s o n a n t i s m e d u r u s s e e t de Vucrainien, qui o p p o s e n t l e s c o n s o n n e s d u r e s a u x c o n s o n n e s m o u i l l é e s " .

In te rz i s ?

In ches t i un i d e ace s t ea , c â n d e s t e v o r b a d e a c o m p a r a fonemele fe lur i te lor l imbi , t ocma i fonologi i a u i n t r o d u s ap r io r i c u n p r inc ip iu d e s ă n ă t o a s ă cr i t ică : f ixarea , d e l à în­ceput , a u n g h i u l u i d in c a r e p r i v e ş t i c o m p a r a ţ i a , eu a l t e cuv in te , s i s t e m u l de acus t i c ă i ră i tă a celui c a r e j udecă . S'a a r ă t a t că, ob işnui t , p r i v i n d cuv in t e l e une i l imbi s t r ă ine ,

72

© BCU Cluj

„nous sommes inclin* à décomposer ces mots en des représen ta t ions phonologiques pro* près à no t re l a ngue m a t e r n e l l e 2 ) "

Pr ivind limba noast ră , Ruşii şi Ucrainienii pot afirma că i- scur t al nost ru este tot una cu m u i e r e a consonante lor finale din l imba lor. Iar runii dintre noi, îndeosebi Basara-benii, la pr ima vedere , pot avea impres ia că, în punctu l aces ta , es te ident i ta te fonologică între cele două limbi. Dar n u poa te fi vorba aici de impresionism, şi nici de semne de înmuiere no ta te pe hâr t ie . Dimpotrivă, se cere să luăm garanţ i i împotr iva unei fireşti alu­necări . Şi aceasta n u se poa te decât prec izând bine ins t rumentul în numele căruia emi­tem o judeca tă de ident i tate . Şi aici depr inder i le special i tăţ i lor l i terare sunt d e folos : de câte ori în l i te ra tura compara tă nu s'a afirmat ident i ta tea a d o u ă mot ive sau chiar a două concepţi i l i terare, când în rea l i ta te , ele se mărginesc la o v a g ă apropiere temat ică , iar în esenţă r ă m â n profund deosebi te .

Este neplăcut să fii nevoi t să contrazici pe un specialist , când el se p ronun ţă ca­tegoric. Pen t ru a n e încredin ţa cât d e interzis este să s epa răm pe -i scurt românesc de muie rea consonante lor din l imba rusă, d. Rosett i se în temeiază p e două autor i tă ţ i : Broch, Slavische Phonetik (1911) şi R. Iakobson, Actes du quatrième congrès de linguistes (1938).

După pă r e r ea noast ră , sunt două t rambul ine pr imejdioase. Oricât de util, Broch este învechi t : nu poa te face autor i ta te în mater ie de fonologie. Cât p r iveş te pe Iakob­son, nu am la îndemână lucrarea indicată. Şi totuşi afirm la rândul meu ca tegor ic că t rambul ina aceasta este şi mai pr imejdioasă : din ape răsar colţuri le ascuţ i te ale unei s tânci : însăşi pă re rea lui Iakobson în ches t iunea care ne preocupă. Int r 'adevăr , încă din 1931, cu pri lejul reuniune i fonologice in ternaţ ionale de là Praga, Iakobson a ţ inut o r e m a n cabilă comunicare : Uber die phonologischen Sprachbùnde (Travaux du cercle linguistique de Prague IV, p. 234 — 240), în cen t ru l căreia s tă tocmai ches t iunea răspândi re i geogra­fice a consoanelor muia te . Problema t recând nu numai de grani ţe le unei limbi, dar şi de grani ţe le unei familii de limbi, es te oa o p ia t ră de încercare pen t ru a preciza specificul limbii noas t re .

Prin „Sprachbund" fonologii în ţe leg ace le uniuni l ingvist ice regionale , ca de pildă aceea a popoare lor balcanice, care reprezintă fenomene comune, independente de înrudirea limbilor.

încă delà în temeierea publicaţ i i lor cercului l ingvist ic delà Praga, în tezele puse în fruntea pr imului volum, ca operă colect ivă a cercului şi p rezen ta te ca bază d e discuţie pr imului congres al filologilor s lavi ţ inut în 1929, se a t răsese a tenţ ia a supra necesi ta te i de a u rmăr i isoglosele nu numai în cupr insul aceleiaşi limbi, dar în în t reaga familie a limbilor şi dincolo de ho ta re le lor — pen t ru a fi compara te cu a l t e hăr ţ i din în t regu l do­meniu al antropogeografiei . (Mélanges linguistiques dédiés au premier congrès des philo­logues slaves, lucrarea primă, Thèses, cap. 6, , p r inc ipes de la géographie l inguist ique, p. 23 — 25).

Pe linia aceas ta a cercetări lor , u rmăr ind repar t i ţ ia consoanelor muia te pe cont inent

2) In pr ivinţa aceasta la reuniunea fonologică in ternaţ ională ţ inu tă la P raga în 1930, Evgenij Polivanov a ţ inut o remarcabi lă comunicare : La perception des sons d'une langue étrangère (Travaux du cercle linguistique de Prague, 1931, p. 79—96). însemnăta tea ei etâ în faptul că dă exemple tipice din care se vede concludent cum Japonezii t răesc fonemele ruse încorporându-le în sistemul lor. Şi pent rucă , între altele, ei nu au niciodată un cu­vânt sfârşit în consoană, orice astfel de cuvânt recepţionat dintr 'o l imbă străină, este au­tomat te rmina t cu u n a din cele două vocale, -u şi -i, ceea ce dă cuvintelor u n fel de pre­lungire vocalică, sporind a rmonia limbii.

Chestiunea r idicată principial de Pol ivanov are însemnăta te şi pent ru istoria lim­bilor, în t rucât confirmă influenţa, tăgădui tă de Meyer Lûbke, a subs t ra tu lu i autohton.

73

© BCU Cluj

I a k o b s o n cons t a t a tocmai con t r a r iu l de ceeace c r ede d. Rdse t t i : că l imba r o m â n ă l i t e r a r ă se d e o s e b e ş t e de l imba rusă , în aces t p u n c t e sen ţ i a l al s t ruc tu re l ei, n e a v â n d c o n s o n a n t e m u i a t e ca r u s a şi u c r a i n i a n ă A s t f e l , d i f e r e r ţ i i n d u - s e şi faţă d e S lav i ş i faţă d e r e s t u l po­p o a r e l o r r o m a n i c e , fonemul a c e s t a i s cu r t d e s v ă l u i e şi c o m p a r a t i v un a spec t e sen ţ i a l al specif icului şi a l e x p r e s i v i t ă ţ e i româneş t i .

Este dec i in terz is să con top im în ape l e s l ave c e e a ce ch ia r d u p ă s lav iş t i r ezu l t ă că n e es te p ropr iu . A m amint i t p ă r e r e a lui I a k o b s o n n u m a i p e n t r u a î n v e d e r a că ea , n e ­p u t â n d fi î n d r e p t a t ă în c o n t r a ce lor a r ă t a t e a ici , se î n d r e a p t ă î m p o t r i v a ce lo r c a r e v ă d în fonemul nos t ru specific o m u i e r e a c o n s o n a n t e i la fel ca în r u s ă şi In uc r a in i ană .

Câ t p r i v e ş t e p r o b l e m a în a d â n c u l ei, f ireşte, n u n e p u t e m l ă s a pe a u t o r i t a t e a lui Jakobson . Ch ia r dacă , în l u c r a r e a d in 1938, pe ca r e n 'o a m l a î n d e m â n ă , ş i -ar fi sch im­ba t p ă r e r e a (şi n u cred, căci a c e a s t a a r î n s e m n a să fi păş i t pe o ca le c o n t r a r ă sp i r i tu lu i fonologie) , c eea ce am a r ă t a t r ă m â n e nea t i n s , c â t ă v r e m e n u se v a face d o v a d a că ce le d o u ă foneme, s l a v şi r o m â n , sun t funcţ ional u n u l şi ace laş i lucru .

Pr incip ia l , c h e s t i u n e a n u p o a t e fi d e s l e g a t ă s implis t , p r in ana l i ză fonet ică. P rob le ­me d e felul a c e s t a au fost p u s e de fonologi şi au fost văzu t e , cum e r a şi f iresc, î n t r ' u n spir i t f undamen ta l deosebi t . I n t r ' a d e v ă r , ea să m ă s e r v e s c de f o r m u l a r e a u n u i c u n o s c u t t eo re t i c i an a l mişcăr i i , K. Buhler , fapte ca re p e n t r u fonet ic ian sun t ident ice , pot să a p a r ă deoseb i t e , c â n d sun t v ă z u t e fonologie. K. Bûhle r în fă ţ i şează e x e m p l e oa re d o v e d e s c şi s t r ic t logic că ob iec tu l fonet icei n u p o a t e fi i den t i c eu al fonologiei . (Phonetik und Pho­nologie, în T r a v a u x du ce rc le l ingu i s t ique de P r a g u e IV, Réun ion p h o n o l o g i q u e in t e rna t io ­na l e t e n u e à P r a g u e (1931) .p. 22—53). Astfel , p ro fesoru l d e l à V î e n a r e l e v e a z ă u n cm cu mul t ma i conc luden t d e c â t -i al nos t ru , l a ca re i d e n t i t a t e a cu n i s a n u p o a t e fi d o v e ­di tă n ic i fonetic , p e n t r u c ă n u exis tă . După cum a a r ă t a t p r in ţu l T r u b e t z k o y 4 ) , în l i m b a ce rcheză sune tu l k, v ă z u t ob iec t iv , e s t e p r o n u n ţ a t e x a c t ca în g e r m a n ă . Dar de ş i fonet ic toa te t r ă s ă t u r i l e m o t o r i e o - a c u s t i c e sun t a ce l ea ş i , t o tu ş i d e o s e b i r e a e s t e ev iden t ă , p e n t r u c ă , în g e r m a n ă k a re n u m a i d o u ă e l e m e n t e de r e p r e z e n t a r e , pe când în c e r c h e z ă ic p r ez in t ă ş ap t e e l e m e n t e de r e p r e z e n t a r e . C e e a ce p a r e iden t i c fonet ic es te , d e fapt, diferi t p e n ­t r u c ă î n t r e a g a s t r u c t u r ă a ce lor d o u ă l imbi es te difer i tă . La fel se î n t â m p l ă în u c r a i n i a n ă u n d e ,,un i i d e n t i q u e en a p p a r e n c e a d a n s les d i v e r s d i a l ec t e s u k r a i n i e n s u n e v a l e u r p h o n o l o g i e v a r i é e " . ( T r a v a u x I, p. 24).

In cazul lui -i scur t , să p r e s u p u n e m , ceea ce n u es te exact , că sune tu l r o m â n e s c şi cel ru sesc sunt , v ă z u t e fonet ic , u n u l şi a c e l a ş i lucru , a ş a c u m c r e d e d. Roset t i . Ce ur­m e a z ă de aici ? Că v ă z u t e şi funcţ ional , ca fonem şi es tem, r ă m â n ace laş i luc ru ?

Dar să-şi a m i n t e a s c ă c i n e v a re l a ţ i i l e şi fone t ice şi func ţ iona le a r ă t a t e în a c e a s t ă luc ra re , şi se va î n c r e d i n ţ a că, d a c ă i s tor ic n i c i u n alt sune t n ' a - a d u s în l imbă ma i m u l t e modif icăr i d e c â t el, p e câ t de mic, pe a tâ t d e ac t iv , el r ă m â n e a s t ăz i , . punc t fonetic , cea m a i c a r ac t e r i s t i c ă c r e a ţ i u n e a l imbii n o a s t r e . De a l t ă pa r t e , să o b s e r v e c i n e v a cum, din câ t e s e m n e p e n t r u p lu ra l avem, a c e s t a e s t e cel ma i f recvent şi ma i p r egnan t , încâ t câş-

. 3) Die MuiMienmgskoi re la t ion de/r Ko ns o n a n ten spa l t e t einige Sprachfaimlieu. . Von den slavischen S p r a c h e n besitzen diese Korrelat ion aille os ts lavischen Dialékte, d a s >olnis«che mi t A u s n a h m e seimer Nordperipheirie und d a s Os*buflgaïische... Die r o m a n i s c h e n Sprachen mit A u s n a h m e des MoMavischen, cl. h. des os t l i chen Ver t re te r s der run iàn i schen Gruppe, tind die indoirataischen Sprachen mi t A u s n a h m e der Z igeuner Dialékte B u s l a n d s und Pol-ens evrtbehren diese Korre la t ions . (Roman Iakobson loc. cit... p. 236—237).

4) N. Trubetzkoy, Zur Allgerneinem Théorie der phonologischen Vokalsy steme., în Tra-Pû,ux,i, p.-40, u n d e dă acea p r e g n a n t ă formal a re p r inc ipa lă . „Der psychologische Gèfralt eines P h o n e m s ist n i i th in durcl i die Beschaff enhei t des gesamten phonologischen Systems der betreffenden Sprache bes t immt . E i n und derselhe L a u t ea t sp r i ch t i n zwei tei-sehienen phonologischen Sys temen zwei g a œ vers-chiedenen psychoîo^ischen Vorstellungskottiplexen",

74

© BCU Cluj

l igă mereu teren. Instinctul nostru ortografic îl scoate în evidenţă, bunăoară prin genera­lizarea normei, ca femininele cu pluralul în . - j să a ibă genet ivul-dat ivul singular în -ii: Marginile lumii este mal larg evoca tor ca marginile lumei.

In cele mai multe dintre fricţiunile expres ive a ră ta te şi în t r 'acea impresie de pre­lungire în infinit, pe care o poa te deş tep ta în rimă, joacă adesea un rol şi sugest ia de plural legata de acest fonem. Toate ară ta te le mult iple ţesături dau sunetului românesc un caracter s t ructura l deosebi t pe oare nu-1 are rU.sa, chiar când muierea consonantelor , vă­zută fonetic, ar fi tot una cu sunetu l nostru. Pe bună drepta te , s'a afirmat că fonologia se impune sau cade odată ou recunoaş te rea principiului re levanţe i . De acea nu es te o în tâmplare că cei doi în temeetor i ai fonologiei au văzut în foneme „elemente const i tut ive fonetice ale morfemelor", pe care le ex t indem la întregul corp al cuvântului .

Funcţ ional deci, încercarea de a stabili o ident i ta te între fonemul românesc şi as­pecte ale fonemelor ruse, — rămâne interzisă. De altă parte , f recvenţa sunetului nos t ru aproape în toate părţ i le de cuvânt îl scoate în evidenţă deosebită . Iar carac terul consoa­nei anter ioare îi dă put in ţa unor mult iple valor i sugest ive, ca şi încorporarea lui în dif­tongul -îi, unde vec ină ta tea vocalei îi imprimă caracterul . Tocmai corpul redus îi face r epe ta rea nesupără toa re , îrilesnindu-i mlădierea armonică.

Toate aces tea confirmă că, chiar dacă fonetic ar fi ident i ta te între sunetul român şi cel ruso-ucrainian, s t ructura l şi expres iv deosebir i le au a tâ ta re levanţă , încât pot servi ca răspicat mijloc d e diferenţiere. Dar să fie în t r ' adevăr ident i ta te între înmuierea con­soanelor s lave şi sunetul nost ru ? Nici măcar aceas ta nu poa te fi dovedit . Toţi avem ade­sea pos ib i l i ta tea să observăm sune te le limbii ruse, dând a tenţ ia cuveni tă imaginii acust ice a vorbitori lor . Pe când în consonan te le finale ruse muierea face una cu consonanta, con-topindu-se în ea, la noi imaginea acust ică a vorbi torului , când p ronun ţă pe i scurt final, îşi păs t rează individual i ta tea, cum am arătat . Cercetăr i le de fonetică exper imenta lă amin­tite într 'un capitol anter ior au confirmat carac terul distinct al fonemului românesc .

Din faptele şi veder i le de mai sus, s a precizat şi poziţ ia noastră , faţă de -t al doi­lea element al diftongului, în exemple ca plopii, clăbucii, vii, lumii, iii, stihii, etc. Dacă, după cum am ară ta t , există o corelaţ ie , care poa te merge spre armonizare în t re deosebi­tele categori i de i presăra ţ i într 'o frază, cu atât mai mult îmbinarea lui i silabic şi i asi-iabic în diftongul -ii v a t inde spre o imagine acust ică de armonizare. Predominarea imagi-uei acust ice asupra factorului motor este un fapt firesc. Ca morfonem, acest al doilea -î este un element de opoziţie, ca estem, adăoga t la i plin, el devine o p re lung i re armonică a acestuia. Iar când, cum este cazul cu stihii, afât consonanta mijlocie, cât şi voca la pr imei silabe s t au pe aceeaşi linie, funcţiunea expres ivă este sporită în cadrul aceleeaşi imagini acustice. La rândul lor, armonizări le , tocmai pen t rucă fac corp, sunt mai re levante , aşa încât devin răspicate mij loace de opoziţie.

După cum am repeta t în tot cursul lucrăr i i acesteia şi în Arta cuvântului la Emine-scu, când ne ocupăm de aceste v i r tual i tă ţ i oare sunt es temele limbii noas t re , nu e vorba de mij loace mecanice, care să n e ducă la un anumit efect, cu neces i ta te cauzală, aşa cum vorbea Ibrăileanu despre iamb şi t roheu. Totul a tâ rnă de context, fonemele fiind adesea numai un acompaniament acust ic înt r 'o s t ructură dată, în care toate e lementele expresiei co l aborează 6 ) .

5) Şi totuşi un critic fragmentari»t sus ţ ine că acest fel de a ved-a este o explicare cauzaSă. Şi competent aşează fonologia, această, faţă lingvistică a s t ructural ismului , prin­tre explicările... cauzale, a căror negaţiune este. Semn ori de mul tă pătrundere, ori de r a r ă bună credinţa;

75

© BCU Cluj

P e n t r u a i lus t ra d i v e r s i t a t e a s t ruc tu r i l o r cons ide r a t e in exp re s i a l i t e ra ră , vo i î nche i a c a p i t o l u l a c e s t a cu e x e m p l e d in Eminescu , d u p ă cum a m înche i a t cap i to lu l a n t e r i o r cu un e x e m p l u din l i t e r a t u r a p o p o r a n ă .

In l i edu l De ce nu-mi vii, s e n t i m e n t u l me lanco l i c i zvor i t d in z a d a r n i c a a ş t e p t a r e a iub i te i e s t e e x p r i m a t în p r i m a s t rofă a t â t de suges t iv , încâ t a m a v u t p r i l e ju l să c o n s t a t cum ci t i tă u n u i pub l i c s t ră in , fără t r a d u c e r e , v o r b e a ch ia r şi n u m a i pr in l a t u r a muz ica lă a expres ie i .

Vezi, rândunelele se duc. Se scutur' frunzele de nuc, S'aşează bruma peste vii — De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

Pe l â n g ă semni f ica ţ i a s imbo l i că a fap te lor a t â t d e s imple a m i n t i t e : p l e c a r e a irându-nele lor , s c u t u r a r e a f runzelor n u a l e pădur i i , ci, a l e casn icu lu i n u c , a ş e z a r e a b r u m e i , n u p e s t e câmpi i , da r p e s t e vii , f a rmecu l m e r e u r e î n o i t a l strofii , e x p r e s i e a d o r u l u i nos t ru , s ţă î n t r ' o m a r e m ă s u r ă în opoz i ţ i a fonemelor . Să p r i v e a s c ă c i n e v a s u g e s t i v a r e p e t a r e d e 9 or i a voca l e i î n t u n e c o a s e u, d e ce le m a i m u l t e or i suibt a c c e n t , c u l m i n â n d în v e r s u l al do i l ea ; s e s c u t u r f runzele d e n u c . T o t o d a t ă să t r ă i a s c ă i m p r e s i a spo r i t ă a a ce s to r r epe t ă r i în r i m e l e î nch i se p r i n oc lus ivă : duc, nuc. Ia r în con t r a s t cu aces tea , cu a t â t m a i v iu n e v o r b e s c r i m e l e a c e l e a de sch i se şi s t r ă b ă t u t e d e a t â t a n o s t a l g i e p r in r e p e t a r e a difton­gulu i în u l t ime le d o u ă ve r su r i . Exemplu l a c e s t a es te ca r ac t e r i s t i c p e n t r u aces t t ip de opoziţ i i .

C u m a m a r ă t a t , a l t e t i pu r i se c a r a c t e r i z e a z ă p r in c o n t o p i r e a î n t r ' un a n s a m b l u a rmo­nic a d e o s e b i t e l o r ca t egor i i d e i, n e u t r a l i z â n du-se d i f e ren ţe le .

In sfârşit , s u n t cazu r i c a r e în fă ţ i şează opozi ţ i i e x p r e s i v e î n t r e i voca l i c şi i as i la-bic din di f tongul -ii, a t u n c i c â n d d i s t r ibu ţ i a lor î n s o ţ e ş t e r ă s p i c a t e s tă r i d e s e n t i m e n t Pen­t ru a i lus t ra forma aceas ta , a l eg d o u ă s t rofe din Eminescu , c a r e po t fi a p r o p i a t e d e so­n e t u l în i m a j o r al lui M a l l a r m é , a ş a î ncâ t or i c ine s ă v a d ă deoseb i r i l e î n t r e s t r u c t u r ă au t en t i c poe t i c ă şi s imp lă i scus in ţă o s t e n t a t i v cău ta t ă . Astfel s e v a v e d e a c e v a din teh­n ica ce lor do i poe ţ i şi t o t o d a t ă d in r e s u r s e l e diferi te a le ce lor d o u ă l imbi.

Ci tez s t rofe le 57 şi 58 din Luceafărul , când Că tă l ina r ă s p u n d e îmbie r i lo r d e iub i re a le lui Cătă l in . In pr ima, Că t ă l i na se c a r a c t e r i z e a z ă l ao la l t ă cu pajul , î n t r ' a doua se di­ferenţ iază de Luceafăru l :

Şi-i zice -ncet: „încă de mic Te cunoşteam pe tine

Şi guraliv şi de nimic, Te-ai potrivi cu mine.,..

„Dar un luceafăr, răsărit Din liniştea uitării,

Dă orizon nemărginit Singurătăţii mării ;

C u m vedem, a m b e l e s trofe, m a i a les când le p r i ve ş t i în cad ru l s t rofe lor imedia t a n t e r i o a r e şi a le ce lo r imed ia t u r m ă t o a r e , se c a r a c t e r i z e a z ă acus t i c p r i n t r ' o f r ecven ţă de i c a r e p o a t e fi uşor c o n t r o l a t ă s ta t i s t i c şi e s t e cu a t â t m a i i zb i toa re cu câ t a c e s t e strofe zug răvesc , în e s e n ţ a lor, d o u ă s imbolur i ab so lu t con t r a s t an t e .

P r ima strofă es te ca un dans gra ţ ios , un scherzo , în ca re a tâ t m o n e r a m ă r u n t ă a

76

© BCU Cluj

celor 21 de cuv in te scur te , c â t şi cons t ruc ţ i a s in tac t ică şi sensu l lor c o n c u r ă să ca rac te r i ­zeze c u r e n t a u şu r in ţ ă umană . In u n i t a t e a aceas ta , în c a r e ce le d o u ă sub iec te s u n t d ispa-ren te , iar c e n t r e l e de o rgan iza re sun t ce le două ob iec te p e tine — mine s e desfăşură gra ţ ios acel p izzicato d e p a t r u s p r e z e c e i, fond p e ca r é se re l ie fează cu a t â t m a i v iu ce le ş ap t e cuv in t e în i accen tua t , cu a t â t m a i r e l e v a n t e cu câ t t u spa t ru r ime le a u a c e a s t ă vo ­cală accen tua tă . Tonul mino r al strofei e s t e în c o n c o r d a n ţ ă cu în t r eaga ei semnif icaţ ie . Simetr ia s in tac t i că sub l in iază po t r i v i r ea ce lor doi.

Strofa a d o u a p ă s t r e a z ă p e n t r u a ac tua l i za şi m a i y iu . con t r a s tu l , ceva din ecoul aces tor v ib ra ţ iun i , da r p e un al t " regis t ru , 'într'un con t r a s t an t ton m a j o r şi c u o l a r g ă per­spec t ivă sp re nemărg in i t . N u m ă r u l cuv in te lo r s cade b rusc de là 21 , câ te e r a u în s t rofa an­ter ioară , la 12 : es te cel ma i r edus n u m ă r de cuv in t e din s trofele poeme i . A c e a s t a mar ­chează o adânc i r e în e sen ţa sen t imen tu lu i expr imat . Pa ra le l cu ca rac t e ru l morfologic , se sch imbă ş i s t r u c t u r a s in tac t ică : în f runtea p r ime lo r d o u ă emis t ihur i , sub iec tu l ; în f runtea u l t imelor două , p red ica tu l , c â rmu ind pu t e rn i c v iz iunea . Şi în cadru l aces ta , u n n u m ă r de i ap roape ega l cu cel din strofa an te r ioa ră , e s t e un svon pr in ca re se p r e l u n g e ş t e c e v a din v ibra ţ iuni le ace le ia . Pe când d i fe ren ţa n u m e r i c ă d in t re i în p r ima şi a d o u a s trofă e s t e min ima lă (14 faţă de 13), func ţ iunea e x p r e s i v ă es te al ta. In strofa a doua , cuv in te le în 1 accen tua t sun t n u m a i t rei , d in t r e c a r e d o u ă în r imă. A c e a s t a scade r e l e v a n ţ a voca le i . In schimb, tocmai r imele l ipsi te d e i a ccen tua t , cele din ve r su r i l e : din liniştea uitării — sin­gurătăţii mării, înfă ţ i şează acea p r e l u n g i r e sp r e nemărg in i t , în c o n c o r d a n ţ ă cu ace l l a rgo major al r i tmulu i şi cu p r i v i r ea î n d r e p t a t ă sp r e nemărg in i t u l ce ru lu i şi al apelor .

Cum vedem, n u es te v o r b a a ic i d e infinitul mic al vech i i fonetici , nici de m e c a n i c e rezu l t an te c a a c e l e a c ă u t a t e d e Ma l l a rmé , ci d e a l t c e v a : o ca le de a v e d e a to t a l i t a t ea funcţiunilor exp re s ive în poezie şi fa rmecul un ic p e care-1 dă s t ruc tu ra l imbii m a t e r n e p r iv i t ă ca o p e r ă de ar tă .

© BCU Cluj

B A L A D DE

RADU GYR

INELUL LUI NAN-UDOBĂ

Lin c iocăni t şi sub ţ ia t în c leş te , undu i to r ca apele , ca s tuhul . E au ru l ca t o a m n a când z â m b e ş t e şi-i l i m p e d e a g a t a ca v ă s d u h u l .

Dibac iu l meş te r , cu u n e a l t ă sfântă, a s t ins fântâni adânc i în n e s t e m a t e . Dar f lacăra rob i t ă se f r ămân tă şi 'n c a r n e a j u y a e r u l u i se sba te .

Pr ivesc inelul . Uneor i , îmi p a i e că. d o a r m e 'n p â l p â i r e a lui domoa lă . Ci de-i ro t e sc o cl ipă că t re soa re , trezit din somn, cu fulgere se scoa lă .

Şi ui te , s imt , p o d o a b ă p r e a c iuda tă că 'n t ine duhu l N e a m u l u i s e - a scunde : din l i m p e z i m e a lui c u t r e m u r a t ă ţâşnesc , a rzând, fur tuni le r o tunde .

RĂVAŞ DELA CĂLUGĂRENI

De l â n g ă mlaş t in i l e unde-a curs măce lu l , îţi . sc r iu , Iubi re , s l ove d e v â î v o a r e . Luceafăru l îşi p i e rde ' n s t uh inelul , s te le le merg , pr in t res t i i , cu fanare .

7S

© BCU Cluj

Când p a p u r a j e leş te şi se sba te , t âmple le n o a s t r e a rd ca de l ingoare . Sub lintiţă, în băl ţ i le amare , zac frunţi şi m ă d u l a r e re teza te .

Grumaj i r ân j e sc în smârcur i şi ( ..jilavă, t ăcerea v â n ă t ă a sânge a m i r o a s e . ;

Abur de s t â rvur i fumegă o t ravă , v idre le nopţ i i l u n e c ă sfioase.

Că lugă ren i i au văzu t urgie. . . Ci Maiea-Domnulu i , mij ind ca o b rânduşă , a l ă tu rea mi-a s tat în bă tă l ie şi mi-a zâmbi t din ape de cenuşă .

Acu, a r a m a lunii z ăngăneş t e ca p a v ă z a izbită de hange re . Lângă j e r a t ec visele-s de fiere, somnul tăiat t r e sa re iepureş te .

Lăstunii clorului, cu fâlfâiri domoale , — Lumina m e a — pe umer i ţi s e -adună Minune , săruta- ţ i -aş g lesna moa ie şi p l eoapa mi ros indă a căpşună .

In n o a p t e a r ea de fier şi de pucioasă , pe visul m e u c a . r a i u l te plecaşi. . . Te v ă d p ie rdu tă , a lba m e a mireasă , în foişorul sur din Făgăraş .

Mătăn i i baţi la Prec is ta Cura tă , în boce tu l u su re al tăceri i .

Poimâini , e-a ş ap t ea Vineri u rz ica tă de când porni i măce l cu ieniceri i

Răvaşu l ăsta, c iurui t de stele, ţi-1 mân , la miez de noap te , p r in t r ' o slugă. In zori, va curge m o a r t e a pe p rase le şi mlaş t in i le iar or să ne sugă.

De mi s'o împle 'n ăst p r ă p ă d ve lea tu l , sânge le meu v a clocot i d e t ine. Dragos tea mea , auru l meu, — oftatul din u rmă va fi cân tec pen t ru t ine.

79

© BCU Cluj

Când mâ in i l e s 'or s t inge a sfârş ire , vo r p ipă i t u l p i n a u m b r e i t a l e şi, î n c l e ş t â n d v e d e n i a sub ţ i r e , p e c o a s t a s t ângă -o v o r cu lca , sub zale .

Nu- ţ i fie t e amă , nu , Lumină rară. . . In n o p ţ i adânc i , s t r igo iu l m e u zăna tec , mai ga lben d e c â t t o a m n e l e de ceară , p lu t ind s p r e foişorul s i n g u r a t e c ,

în rece le - ţ i i a t a c o s ă r ă sba tă , ş i 'n t r i s t e m â i n i c e ţ o a s e de n ă l u c ă in ima m e a , m â n j i t ă 'n s â n g e - o să-ţ i aducă , cum ar aduce -o s t e a î n s â n g e r a t ă .

80

© BCU Cluj

N O S T A L G I E D E A Z U R DE

G. MURNU

I lumina tă în lucefer i c a de-un col ier De p i e t r e scumpe , o, zar i ş te s en ină ! P r ivegh iu de t a ină a r d e a s t ă n o a p t e ' n cer , Sobor de înger i i m n u e ' n surd ină . Pios fior, p r inos de harfe ce suspină , Uimind m ă fură b ra ţ e lo r de fier Ce-ncă tuşază 'n c o l b a m e a tu lp ină In oa rbecu l d in lu tu l efemer, Şi dus de-o u n d ă r i tmică şi l ină, Extaz m ă ' n a l ţ ă ' n mine , sbo r s t i nghe r De p e r e g r i n nos ta lg ic , a r ipa t n ă i e r Spre -a lbas t re ape de fântâni ce-a l ină Lust ra l p ă m â n t u ' n se tea- i acv i l ină De-ame ţ i t oa re culmi cereş t i c a r e m ă cer Şi mis t ic m-a l toesc în r ădăc ină .

Bolteşte-al lumii démiu rg i e făclier Cupr insu l tot ca u n imens paner , S t ră luminoas ' a cul tu lui g răd ină , Li turgic s idera l ' a nopţ i i m i n ă De înch ina t e v e t r e şi a l t a re pl ină, Sub mi i d e so r i ce fulgue 'n e te r Ca ro in ica r i s ipă din s tup ină , Flori de topaze , p u l b e r e d iamant ină , Lucori de cande le , înc rus tă r i de g iuvae r Şi -apr inse o rb i toa re po l i candre a n i n ă Din tor ţ i le nes t in su lu i mis ter .

81

© BCU Cluj

O, s a n c t u a r zidi t în n i m b u r i d e lumină , A p o t e o z a m e a d e v i s ! O, empi reu , Liman ce d e s î n t i n ă ş i -nsen ină Tot suf le tul în c u g e t a lb şi fără v i n ă Şi-1 î m p r e u n ă c u e s e n ţ ă p u r ă — D u m n e z e u !

Simfonic r i t u a l de m a i s t r u cor i feu A l un ice i o r ches t r e . O, c r i s t a l ină V i r t u t e c lară . S t r ă l u m i n a p e s t e to t r e g i n ă De v r e r e a t o t p u t e r n i c ă , t rofeu Din fu lgere de g lo r ie dep l ină , A p r i n d e p e s t e ab i su l a m ă g e u A l nop ţ i i , p e s t e b e z n a de ru ină , E t e rnu l l a m p a d a r d e j ub i l eu Şi z a r e a ' n f iecare z i ' n rub ină , D e s c h i d e po r ţ i d e infinit şi ilumina P ă m â n t u l şi-1 î m b r a c ă ' n s t r a i u de Elizeu...

I a r c u m pr in v a d d e lac r imi o a r b e c d u s Şi ca r e ' n f r ân t ă a r ipa -mi d e t ină , In z iua c â n d m ă s imt caş i r ă p u s O s t ea m ă - n d r e a p t ă d in s t ră fund b la j ină Spre na l t u r i , n o s t a l g i e d e n e s p u s , Sub l im e c o u de p a t r i e d iv ină , Şi de s rob i tu l î n g e r u r c ă ' n sus Şi s l av i lo r de -azu r se -nch ină .

82

© BCU Cluj

S Â N G E S T R Ă I N DE

VICTOR PAPILIAN

T r e c u s e r ă d o u ă s ă p t ă m â n i de l à î n m o r m â n t a r e a m a m e i lor şi M i l e n k a se c ă s n e a me­reu să-şi r e c u n o a s c ă fratele în omul ăs ta s t ră in , p e care-1 găs i se în t r ' o d iminea ţă , a r u n c a t t â l hă r e ş t e pe s t e p iep tu l u sca t de b o a l ă şi sufer in ţă a l bă t r âne i , v r â n d p a r c ă să- l s t r ivească .

— C u m te-a i sch imbat , Marko. . . — T u d e fel, Milenka. . . Şi în Ural i să t e fi în tâ ln i t şi to t te*aş fi recunoscut . . . Câ t de s t ră in îi suna glasul . V o r b e a ra r — p a r c ' a r fi p i e r d u t folosinţa l imbei sâr­

beş t i — şi de f iecare c u v â n t i se l ipise a c c e n t u l r u s ca u n s t r a t m o a l e d e cocă. Şi ochi i lu i frumoşi de od in ioară , ochi i ace ia m a r i , ro tunzi , n e g r i şi focoşi — fala n e a m u l u i Nede lkov ic i — t recuţ i , oda t ă cu u r a î m p o t r i v a Turc i lo r şi Bulgari lor , din t a t ă în fiu, c ă t au a c u m a n e v o i e pr in d o u ă lumin i ţe subţ i r i câ t firul de a ţă . Şi faţa-i, sd re l i t ă de o p a r t e , p a r c ă n u m a i ca rne v ie , şi sbâ r c i t ă de cea la l t ă ca de b ă b u ţ ă ; ş i capu l chel, lă­s â n d să se v a d ă ceafa tu r t i t ă ; şi n a s u l a t â r n â n d pes t e m u s t a ţ a r u p t ă în m a i m u l t e locur i ; şi ghebu l din s p a t e ; şi...

Sora îşi î n t r e rupse ce rce ta rea . — M a m a te -a r e c u n o s c u t numaidecâ t . . . f i indcă ea n u s'a îndoi t n ic io cl ipă, c â n d no i

cu toţ i i t e -am c rezu t mort. . .

M a r k o îşi duse ba t i s t a la ochi . O su t ă de v ie ţ i s ă m a i fi t ră i t şi n i c ioda tă n ' a r fi p u t u t u i t a în t â ln i r ea cu mamă-sa . î ncă din t r e n n e r ă b d a r e a s 'a p re făcu t în chin. In p iep t in ima-i sfârâie ca un gogoloş de s ău p e că rbun i apr inş i şi în praf de oţe l m a g n e ­t ic îi j o a c ă f iecare fibră a t rupulu i . Pr in faţa lui, pe i sag i i diferi te. Mun ţ i , dea lur i şi v ă i a leargă , se înca lecă în g o a n ă de he rghe l i i desple t i te . Locur i le a s t ea le c u n o a ş t e p r ea b ine , doa r la T imişoa ra şi-a făcut l iceul şi din Lugoj a p leca t p e front. Dar n ' a r e r ăgaz să-şi ce rce teze amint i r i le şi sufletul îi e s te p r e a chircit , să le p r e ţ u i a s c ă s cumpă ta t ea . Te­mer i p ros teş t i îl î n c e a r c ă : s ă n u se ap r indă osia v a g o n u l u i ; s ă n u s a r ă D o a m n e fere­ş te ! — v r e o r o a t ă din bu tuc i ; sau, la v r e o co t i tu ră de d â m b , g a r n i t u r a smulsă delà ma­ş ină să n u fie a r u n c a t ă ca un t rup de ş ea rpe decapi ta t , p e s t e sini în prăpast ie . . . A tunc i , d in t r ' un î n d e m n al minţ i i , m a i mul t decâ t d in t r 'un imbold al inimii , e l î n toa r ce p r iv i r ea sp re Olenka , fiica-sa. Dar O l e n k a a r e a c e e a ş i n e s c h i m b a t ă a t i tud ine , r ă s t u r n a t ă p e cana -

83

© BCU Cluj

pea , cu ochi i a p r o a p e închiş i , n ă r i l e p u ţ i n d i l a t a t e p a r c ă a s p i r â n d u n pa r fum v o l u p t u o s . N i c i o d a t ă fa ta n u 1-a în ţe les , c u a t â t m a i pu ţ in acum. Şi e f iresc. Sufle tul ei a r ă m a s în Siber ia , în Ural i , d u p ă c u m suf le tu l lu i e aici, în Bana t şi în Serbia . De a c e e a în o r a ş a î n t â r z i a t d o a r câ t să-şi g ă z d u i a s c ă fa ta l a o te l şi apoi , în g o a n ă m a r e d e au tomob i l , a a l e r g a t la c a s a c u m n a t u l u i său, u n d e b ă t r â n a m a m ă îl a ş t e a p t ă cu suf le tu l în buze . Aci , poa r t a - i desch i să , uş i le , f e r e s t r e l e vra iş te . . . C a s ă cu d u h u l m o r ţ i i în ea ! El n ' a suna t , n ' a s t r igat . F i eca r e c l ipă îl în tâ rz ia , f i ecare ges t d e p r i sos p u t e a e c h i v a l a cu n e n o r o c i r e a ine ­v i tab i lă . A c u m el m e r g e l a s i g u r p r in c a s a n e c u n o s c u t ă , căc i p r i b e g i a d in Rus ia i-a des -v o l t a t s imţu l o r ien tă r i i . D in t r ' o och i r e a r e c u n o s c u t b i rou l , s a lonu l , apo i do rmi to ru l şi l â n g ă el, în d r e p t u l u n e i uş i înch i se , c a m e r a b o l n a v e i , u n d e a d a t buşna . E a o d i h n e a cu t r u p u l î nă l ţ a t p e p e r n e şi în a t â t spor de lumină , î ncâ t fiul a văzu t -o ca p e u n d e s e m n de i coană .

— Marko . . . a ţ i pa t b ă t r â n a . Şi a t u n c i b ă i a t u l s 'a r e p e z i t t â l h ă r e ş t e c a p e o p r adă . M i l e n k a n u 1-a r e c u n o s c u t însă .

A t â t de m u l t s e s ch imbase . Ea îl a ş t e p t a , ca p e fotograf ia d in a l b u m : ch ip iu l p e o u r e c h e şi un i fo rma de l i ceean s t r â n s ă p e corp . Dar o p t s p r e z e c e an i a v e a c â n d 1-a l ua t în războiu. . .

— M a m a n i c i o d a t ă n u fe -a c r e z u t mor t , Marko . . . G lasu l so ră - se i îl t rez i p a r c ă . Câ t p o a t e g â n d i u n om în i n t e r v a l u l scu r t d i n t r e d o u ă

v o r b e !... De fapt, p a r c ă nic i n u gând i se , ci p a r c ă îşi v ă z u s e î n t r ' o c l ipă t o a t e gândur i l e . — D a . , m a m a n u t e -a c r ezu t n i c i o d a t ă mor t , ca n o i ceilalţi . . . Din p e n s i a ei ţ i-a cum­

pă ra t , în Serb ia , o c a s ă ş i o grădină . . . As t a , p e n t r u M a r k o , p e n t r u s c u m p u l m e u M a r k o , c â n d se v a î n t o a r c e d in Rusia.. .

— Bia ta mama. . . — Fra t e , c â n d t e v e i î n a p o i a în ţ a ră , a i cu ce s ă î ncep i o n o u ă vieaţă . . . F i indcă

tot ce e a c o l o e a l tău.. . Eu n u p r e t i n d n i m i c d in m o ş t e n i r e , n ic i b ă r b a t u l m e u şi n ic i fiul meu , T ra i an .

— Iţi m u l ţ ă m e s c , Mi lenka . . . Ce i doi fraţi d e t e r ă să s e îmbră ţ i ş eze , da r d e o d a t ă se auz i p r in f e reas t r a desch isă ,

un r â s d e fată, un r â s cura t , s o n o r şi p u n c t a t , ca u n p u m n d e p e r l e r o s t o g o l i t e p r in t r ' o pâ ln ie .

— O l e n k a . — C e f rumoasă- i fa ta ta...

— S e a m ă n ă la glas , la r â s şi la fire cu Xen ia , mamă-sa . Sora înch i se vo rba . Şi a c i a l t ă n e n o r o c i r e . N e v a s t a lui M a r k o mur i s e . C â n d şi cum,

n u se p u t e a şti... căc i M a r k o o c o l e a m e r e u a c e a s t ă d u r e r o a s ă î n t â m p l a r e . A m â n d o i fraţii z â m b i r ă ferici ţ i c â n d p e u ş ă in t r ă O l e n k a , î n so ţ i t ă d e unch iu - său , lo­

c o t e n e n t u l co lone l M i h a i C ă r ă u ş .

— Mi-a ieş i t în ca le , ş t r e n g ă r i t ă , a p r o a p e de c a z a r m ă şi p â n ă aici n u m a i r o m â n e ş t e a vorb i t . Ce b i n e a î n v ă ţ a t n ic i n u v ă p u t e ţ i închipui . . .

— A r e m a r e uşur in ţă . . . făcu t a t ă l m â n d r u . îm i seamănă . . . Ş t ie şi n e m ţ e ş t e şi ungu­reşte . . . Erau, în Rusia , mu l ţ i p r i zon ie r i din fosta m o n a r h i e . A d e s e a v o r b e a m c u ea şi c â t e u n c u v â n t - d o u ă r o m â n e ş t e , m a i m u l t p e n t r u mine , s ă n u u i t o l i m b ă cu ca r e a m co­pi lă r i t a ici în Banat .

N o a p t e a e r a l in iş t i tă . Un s t r a t de a b u r uniform n e t e z e a t o a t e s g r u n ţ u r i l e ce ru lu i şi pomii , în g răd ină , s t ă t e a u n e m i ş c a ţ i în sac i i lor de umbră . Nic i f lutur i , n i c i gâze în n o a p ­t ea încrop i tă . Cu un ocol s t r âns , r âu l î n c o n j u r a g r ăd ina adormi tă , ca p e o i n s u l ă şi, p r in

84

© BCU Cluj

a leea d in t re plopi , d o a r şoap t e l e lui se fugăreau , se p r indeau , se î nco lăceau ca mi i de şerpi a ier iani .

Cei doi cumna ţ i m e r g e a u îngândura ţ i , unu l l â n g ă celalal t , că t r e fundul grădini i . Du­hu l u m b r e i copleş ise p a r c ă şi suf le te le lor. Insfârşit M a r k o r u p s e t ăce rea .

— F r a t e Mina i , v r e a u să- ţ i vorbesc . . . Co lone lu l a v e a o fire b la j ină şi s imţ i toare . N u m a i d u p ă v o r b a grea, r u p t ă cu caz­

n ă din c imentu l sufletului , în ţe lese că nit de sp re v r eo fericire a v e a să-i p o v e s t e a s c ă a c u m cumnatu-său .

— Fra t e M a r k o , s ă n e b u c u r ă m că a i scăpa t s ă n ă t o s din p r i n so a rea bo l şev ică şi că la t ine , în Serbia , te a ş t e a p t ă o v i e a ţ a nouă. . .

Răspunsu l lui M a r k o se a l e se ca un ecou : — Sănătos . . . v i e a ţ ă nouă. . . Şi făcând o s for ţare : — Tu t r e b u e s ă cunoş t i t o a t ă t r aged ia vie ţ i i mele. . . Şi, fără să- i dea t imp de r ă s p u n s :

—- F i indcă tu te-ai p u r t a t ma i mu l t d e c â t f ră ţeş te cu mine. . . Pe so ră -mea ai luat-o de n e v a s t ă , ca r e c u n o ş t i n ţ ă p e n t r u ta ta , co lone lu l t ă u din războiu , ca re te-a ocrot i t şi a în ţe les sufletul t ă u nedreptă ţ i t . . . Şi a i făcut-o fericită... Şi ţ a r a t a a pr imi t -o ca p e o fiică a ei...

— Dar şi e a m ' a făcut fericit. Mi -a da t u n copi l frumos, deştept . . . — Şi m a m a , c a r e a s t r âns a v e r e p e n t r u mine , n u m a i p e n t r u mine , d incolo în Ser­

bia, a m u r i t în ca sa t a şi od ihneş t e în p ă m â n t u l ţăr i i t a le ospi tal iere. . . In p i ep tu l lui M a r k o lovi u n hohot . Co lone lu l p r in se clipa, — M a r k o , n u t e l ăsa p r a d ă desnădejdei . . . Eşti î ncă tânăr. . . ai o a r e c a r e a v e r e şi,

mai mu l t d e c â t atât , ai p e Olenka .

A c u m M a r k o îi c u r m ă vorba , p a r c ă tă indu- i -o cu sa târu l . — De aci se t r age n e n o r o c i r e a mea.. . — Ce spui , frate ?... — Dacă fer ic i rea ta e Tra ian , ne fe r ic i rea v ie ţ i i m e l e e O lenka . Colone lu l se înfurie. — Eşti un t a t ă nerecunoscă tor . . . N u eşti în s t a re să p re ţueş t i c o m o a r a da tă de

Dumnezeu. . . Şi s en ten ţ ios : — N u copii i sun t azi ne recunoscă to r i , ci părinţ i i . . . M a r k o p r i v e a în sus , p e c ă r a r e a ce ru lu i d in t re vâr fur i le plopilor . In t r 'o p a r t e cerul

se l uminase pu ţ in şi acolo frunzele pomi lor î n c e p u s e r ă să t r emure , p a r c ă s ă c u r e ţ e negur i le . •— F a t a ta e minunată . . . A r e abia c inc i sprezece ani , dar , d u p ă in te l igen ţă şi frumu­

se ţe a i şi pu t ea -o mări ta . . .

— Iată... a r ă t ă cu m â n a M a r k o , vârful celui m a i înal t p lop , d e el s 'a p r ins o lu­min i ţă ca o candelă , ia r în j u ru l ei ce ru l s 'a acope r i t c a u n covo r verzuiu. . .

— Răspunde , Marko. . . Ce visezi. . . — V o i u r ă s p u n d e , Mihai . . . N u visez, ci d i m p o t r i v ă m ă în tă resc , că ce le ce- ţ i vo iu

poves t i m u l t ă v i r t u t e necesi tă . . .

Colonelul , ca s ă a b a t ă c o n v o r b i r e a t r is tă , o luă în chip g lumeţ : — P ă c a t u l vos t ru , a l Slavilor , e s t e a c e a s t ă concep ţ i e t r i s tă a vieţii . . . cu toţ i i sun­

te ţ i eroi dos toiewskiani . . . cu toţ i i a v e ţ i o mi s iune de îndepl ini t , cu toţ i i sun te ţ i mar t i r i , i luminaţ i sau răzvrăt i ţ i . . . In opozi ţ ie cu voi , ce luminoasă , ce p r e c i s ă a p a r e m i n t e a m e a

85

© BCU Cluj

la t ină . A c o l o sus e luna.. . în ţe lege . . . luna , c a r e î n c e p e s ă apară . . . şi n u o cande lă , şi n ic i c o v o r verzuiu. . . R ă s p u n d e , Marko . . . n u visa. . .

Drep t r ă s p u n s S â r b u l făcu o c ruce .

— Marko . . . — F r a t e Miha i , eu a m r ă m a s credincios . . . — Dar n u t e î n v i n u e s c p e n t r u as ta , ci p e n t r u confuzia, p e n t r u haosu l , în c a r e se

s b a t e sufletul tău.. . Şi e u s u n t credincios . . . M a r k o c o n t i n u ă fără să ia s e a m a la î n t r e r u p e r e : — Şi c red inc ios a m r ă m a s şi în ce le m a i cumpl i t e neno roc i r i , d u p ă s d r o b i r e a lui

V r a n g h e l cu ca r e luptam. . . d u p ă ce a m căzu t p r i zon ie r în m â i n i l e bolşevic i lor . . . şi în to t t impu l m a r e i m e l e p r ibeg i i p r in S iber ia şi Rusia , când n u o d a t ă e r a m să m o r de boale . . . şi m i n u n e a lui D u m n e z e u c ă a m s c ă p a t s ă n u fiu uc i s de f iare s a u de o a m e n i .

Co lone lu l nu-1 m a i î n t r e rupse . P o a t e c ă ce le î n t u n e c a t e din suf le tul amăr î t , p r in măr ­tu r i s i r e să se d e s l u ş e a s c ă şi astfel o r i ce m u n c ă l ă u n t r i c ă şi o r ice î n t r i s t a r e să d i spară .

— Ascu l t ă , frate.. . Se opr i se d in mer s . L u n a a p ă r u s e şi în b ă t a i a ei, c u m M a r k o ţ i n e a ochi i închiş i ,

ch ipu l lui p ă r e a o m a s c ă m o r t u a r ă de b ronz . — A s c u l t ă a d e v ă r u l , frate.. . făcu el d e s c h i z â n d ochi i . Xen ia , n e v a s t a mea , n ' a

murit . . . — C u m ?... se s p e r i e co lone lu l . — N ' a murit . . . a fugit... — Destul . . . N u v r e a u să ş t iu m a i mult . . . Da r M a r k o îi p r in se m â n a . — T r e b u e să şt i i totul. . . Trebue . . . F i i ndcă p ă c a t u l ei, m ă tem, că s t ă r u e în Olenka . . .

şi d e el n u m a i tu o po ţ i scăpa. . .

— V o r b e ş t e a tunc i , frate.. . vorbeş te . . . Sun t a l t ă u p â n ă la moar te . . . făcu e m o ţ i o n a t co lonelu l .

— Iţi mul ţămesc . . . N u m a i tu t r e b u e să ştii , n i m e n i altul. . . Co lone lu l îl t r a s e p e m a l u l r âu lu i . — S u n t e m s ingur i aici.. . d o a r D u m n e z e u , d e a s u p r a noas t ră . . . — El... făcu Sâ rbu l şi se î n c h i n ă î n c ă o d a t ă . Sufle tul co lone lu lu i e r a p l in de i ub i r e p e n t r u omu l de l â n g ă el, f ra te le s ă u cu ade ­

vă ra t , f ra te n u n u m a i d u p ă da t i ne l e ruden i e i , da r d u p ă i m b o l d u l sufer inţ i i . II s i m ţ e a frate, p a r c ă şi cu suf le tul ş i cu min tea , des luş i t , l ămur i t , ga t a să-1 a l ine , g a t a să-1 a ju te . C u v â n t bun , sfat s a u bani . . . o r i ş ice , or iş icum.. .

— C u m ţ i -am m a i spus , frate., e v a d â n d din p a z a Roşi i lor , a m ho ină r i t în l u n g şi 'n lat p r i n Rus ia şi Siber ia , t r ă i n d c u m p u t e a m , c â n d munc i to r , c â n d s lugă, c â n d cerşetor . . . A m făcut d e toate . . . Şi p rofesor de g e r m a n ă a m fost, ş i c â n t ă r e ţ din ghi tară . . . ş i h a m a l în por t , şi d a n s a t o r în t ave rne . . . p â n ă ce a m a juns la I van Porfir Pogorov ic i , v i i to ru l m e u socru.. .

— Ta tă l X e n i e i ?... — Da, t a t ă l ei... — In Siber ia , d a c ă n u m ă înşel. . .

— In d is t r ic tu l Tobolsk. . . Aco lo , I v a n Porfir P o g o r o v i c i e ra î ncă un om bogat , care-ş i p ă s t r a s e t o a t e p r o p r i e t ă ţ i l e şi bogăţ i i le . . .

— Şi tu ? — Eu a m in t r a t s lugă.

86

© BCU Cluj

— Slugă ? — Da... Dar iu te , Xen ia , fata gazdei , m 'a d is t ins d in t re cei mul ţ i şi m ' a făcut fecior

în casă... Şi se g ă s e a u acolo, în acea casă , refugia ţ i din t oa t ă Rusia... nobi l i , c inovic i , t i­

ner i d in „ in te l ighenţ ia" . . . şi to tuş i , e a pe m i n e m ' a iubit... — Te-a iubi t cu a d e v ă r a t ? — C u m n u m a i Rusoa ice le ş t iu iubi pe pământ . . . — Şi v ' a ţ i luat , de b u n ă s e a m ă , con t ra vo in ţe i părinteşt i . . . — V o i n ţ a Xen ie i e ra totul. . . t a tă l său omul cel pu te rn i c şi bogat , n u i se pu t ea

împot r iv i cu nimic.. . — Şi p e u r m ă ? — N e - a m iubit.. . şi am a v u t p e Olenka. . . şi a m crezut că iub i rea ei v a fi fără sfârşit...

p â n ă ce bo lşev ic i i au auzi t d e i sprăv i le lui Porfir Pogorivici . . . căci el o rgan izase o adevă­r a t ă rezis tenţă . . . In j u ru l lui e r au Kulaci i , e r au mujicii. . . f i indcă ţ ă r anu l de p r e tu t i nden i şi din toa te t impur i l e e acelaşi . . . El n u d i scu tă or ig inea propr ie tă ţ i i , el ş t ie că p ă m â n t u l e un drept. . . şi-1 r e spec t ă şi în avu tu l altuia. . . Şi c u m ţ i -am spus , e r a u acei in te lec tua l i , c a r e c r e d e a u că a p ă r ă i n d e p e n d e n ţ a sp i r i tua lă a a d e v ă r a t e i Rusii , îndâr j ind poporu l împo t r iva comuniş t i lo r şi m e r g â n d la b i se r ică în văzu l au tor i t ă ţ i lo r locale. . .

— Ce a re aface c u iub i rea v o a s t r ă ? — Are. . . f i indcă bolşevic i i au t r imis a tunc i o a d e v ă r a t ă a rmată , c o m a n d a t ă de un

vest i t căpi tan , Vlad imi r Ivanov ic i Babac.. . Fusese , ce-i drept , t â lha r de d r u m u l m a r e , da r a v e a omul geniu.. . Şi când a fost să d ă m lup ta , d in t re a tâ ţ i a o a m e n i de soiu, m ' a m ales, c a de là s ine, eu... eu, c a r e făcusem şcoa la de cădeţi . . . eu, ca re făcusem a t â t e a războaie. . .

— Ei şi ?... — A s t a a fost p i e rzan ia mea. . . X e n i a a descope r i t în m i n e alt om... A aflat că e r am

din v i ţ ă nobi lă , că fusesem ofiţer în a r m a t a aus t r iacă , că î n v ă ţ a s e m carte. . . şi a ceas t ă descope r i r e i-a ucis d r a g o s t e a . . Ea i u b e a s luga, vezi tu...

— Cu neput in ţă . . . — A m b ă g a t de seamă, deş i e r a m a tâ t de ocupa t cu p r e g ă t i r e a luptei . . . Era u n răz-

bo iu de gher i la î m p o t r i v a une i a r m a t e regula te . . . ca re , în ţe leg i cum s'a terminat . . .

— Cu sd rob i r ea rez is tenţe i . — Exact.. . Dar ceea ce e g roazn ic a c u m a vine . Când Babac a a t aca t cas te lul , ser­

vi tor i i au fugit, d e a s e m e n i intelectual i i . . . Eu a m r ă m a s locului p â n ă ce am v ă z u t pe duş­m a n i n t r ând în cur te , a tunc i a m a le rga t la X e n i a şi la Porfir... Dar pe X e n i a n ' am găsi t-o, şi Porfir n ' a v r u t să p ă r ă s e a s c ă poziţia. . . Eu a v e a m o da to r i e : copilul.. . Deci , a l e r g â n d în bucă tă r i e , u n d e e r a închis , l-am lua t în b r a ţ e şi am săr i t p e fe reas t ră fugind în pădure . . .

— Groaznic. . . făcu Colonelu l . — A d o u a zi m ' a m în to rs pe furiş. Cas te lu l e r a o ru ină . Pe Porfir l-am găsi t îm­

puşca t . X e n i a nicăier i . . . Şi am s ta t a scuns î n t r ' o izbă ţ ă r ă n e a s c ă t imp de două luni , tr i­mi ţ ând o i s coadă credincioasă. . .

— Şi ai găsi t -o ?

— Nu... Dar în t r ' o n o a p t e ca a s t a a v e n i t ea la mine . — Ş i ?

— A ven i t şi mi-a spus răspicat . . . „ M a r k o , ia p e O l e n k a şi p l eacă la Smolensk. . . Te-am scăpa t de moar te . . . "

— „Vii şi t u ? " . . . — „Eu, nu... eu p lec cu Vlad imi r Babac. . ." — Cu uc igaşu l t a tă lu i e i ?...

87

© BCU Cluj

— Da... cu el... — Ce monst ru . . . — Să n ' o c o n d a m n ă m . Mi-a s c ă p a t v i e a ţ a a tunc i , ş i m i - a s c ă p a t v i e a ţ a de ma i m u l t e

or i m a i târziu. . . şi m ' a p r o t e j a t de a c o l o de u n d e se găseş te . . . — U n d e ?...

— A s t a n u ş t iu şi n u v o i u ş t i v reoda tă . . . Da r e a ş t i e d e mine . Ea mi -a p e r m i s să-mi duc t r a iu l p r in Rus ia ; e a mi-a a j u t a t să v ă găsesc. . . A l t cum, în Rusia , eş t i p i e r d u t p r in a t â t a o m e n i r e ca u n ac în ca ru l c u fân.

— Crezi , că e a ?... — Da... ea, cu l egă tu r i l e ei, cu p u t e r e a ei... Ea a t r imis veş t i d e s p r e m i n e în Serb ia

şi a p o i în România . . . Ea mi-a p r o c u r a t p a ş a p o r t u l şi, deş i n u m a i m ă iubeş t e , e a es te înge ru l m e u p r o t e c t o r ca re v e g h e a z ă de l à m a r e dis tanţă . . .

— E d e ne în ţe les . . .

Sâ rbu l îş i opr i m e r s u l şi cu ochi i la l una din n o u t u r b u r e ca şi suf letul său, ros t i cu a m a r ;

— C u m să în ţ e l eg i v r e o d a t ă suf le tul slav. . . Ia tă , e u m ă r t u r i s e s c că p a r c ă îi d a u d r e p t a t e , f i indcă şi în m i n e p u l s e a z ă a c e e a ş i n e b u n i e h a o t i c ă a ace lu iaş i suflet slav.. .

—• A s t a nu... făcu h o t ă r î t co lonelu l . La v o r b a răs t i tă , M a r k o se t rez i d in a ţ ip i re şi cu a v â n t se a d r e s ă c u m n a t u l u i său. — De aceea , frate , t e r o g p e t i n e să-mi stai în t r 'a ju tor . . . V o i la t ini i , ai spus-o ad i ­

neaor i , ave ţ i o m i n t e l impede . . . vo i ş t i ţ i ce v re ţ i , vo i j u d e c a ţ i î na in t e de a c h i b z u i . Stai în a ju to ru l meu. . .

— Cu m a r e b u c u r i e , frate.. . — T u ai făcut fer ic i tă p e soră-mea. . . f e r i ceş te -mă şi p e mine. . . — C u m ? — Ia tă cum... Mi-e t e a m ă de Olenka . . . — De copi lu l t ă u ?

- Da.

Ta tă l n e n o r o c i t c ă t ă î n l ă tu r i — ob i ce iu c ă p ă t a t în Rusia. N u m a i î n d r ă s n e a <ă v o r b e o s c ă t a re .

• - O l e n k a m ' a denunţa t . . . făcu e l în ş o a p t ă . — - Pe t ine ?

— - Da... a v e a n o u ă ani. La v â r s t a a s t a U n copi l t r e b u e s ă c r e a d ă în Dumnezeu . A m pus -o d jci s ă s e roage . Ea n ' a v ru t , e u a m silit-o... A d o u a zi m ' a r e c l a m a t p rofesoru lu i care , po t r iv i t o rd ine lor , m ' a denunţa t . . .

— Şi ?... — A m fost închis .

Co lone lu lu i nu- i v e n e a să c r e a d ă urech i lo r . — înch i s ? — Da. — Şi c u m a i s c ă p a t ?

Xen ia , fos ta m e a nevas tă . . . Ţ i -am spus că e a v e g h e a z ă asupra-mi . . . Ea m ' a scăpa t . — Ext raord inar . . . Sâ rbu l d e v e n i rugă to r . — F r a t e Miha i , a m o rugămin te . . . — V o r b e ş t e , frate.. . — V r e a u să m a i s t au l a vo i î ncă o lună. . . două. . . t re i .

88

© BCU Cluj

— Cu cea ma i m a r e bucur i e . — A m b ă g a t de s e a m ă m a r e l e a s cenden t pe ca re tu fl ai a s u p r a Olenkăi . . . — Asta - i adevă ra t .

— Tu p o a t e o vindeci . . . t u p o a t e îmi reda i copi la a şa cum a m visa t -o eu... fiică iub i toa re şi cinstită.. .

— Iţi p romi t p e c u v â n t u l m e u de ostaş. . .

Ch ia r de a d o u a zi, co lone lu l începu, po t r iv i t învoie l i i , să-şi î n v e ţ e n e p o a t a cu d e p r i n d e r e a cea b u n ă a unu i cuge t c inst i t şi, fără s i ln ic ia căinţei , şi fără j ign i rea pocă in ţe i , să-i r e d e a s ă n ă t a t e a suf le tului şi m â n g â i e r e a , p r in t r ' un p roces firesc, ca de là s ine. Poa te să i zbu tească acolo u n d e ta tă l n u p u t u s e fi de v r e u n folos. Şi f i indcă a v e a să m â n u i a s c ă un suflet s lav, îşi zise, să p u n ă ca t e m e i u de î n v ă ţ ă t u r ă „f rumosul" şi pe e l s ă c l ădească ce a v e a de clădi t . De a c e e a îşi c h e m ă n e p o a t a la o p l imbare p r in grădină , d u p ă m a s a de s e a r ă când Tra ian cân t a l a v i o a r ă a c o m p a n i a t de m a m ă - s a şi M a r k o , în fotoliu, as­cul ta fumând.

— Iţi p lace , O lenka , g răd ina n o a s t r ă n o a p t e a ? — Da, unchiule . . . aşi t r ă i în e a t o a t ă vieaţa. . . - w Vez i tu... f rumuseşea ei e spor i t ă p r in faptul că es te a mea , p r o p r i e t a t e a mea.. .

în ţe leg i ? F a t a s e opr i din m e r s . Pr in c ă r a r e a d in t re cele d o u ă r ându r i de plopi , luna p l ină se

opr ise p a r c ă o d a t ă c u fata ca să ascu l te l a consfătuire . Colone lu l s imţi un t r emur c iuda t subt p ie le , p a r c ă un t r e m u r luminos , da r r e p e d e se s tăpâni .

— Să s t râng i din m u n c a ta, zi cu zi, o agon i sea l ă p e ca r e să n ' o che l tueş t i za­darnic , ci s'o prefaci în va lo r i de frumuseţe . . .

— Frumuse ţ ea , făcu O l e n k a g ravă , e s t e tocmai po t r i vn i că poses iuni i . Ia tă , pomi i ăşt ia sun t frumoşi şi n u sunt ai mei.. . ia tă , luna , c a r e n e a scu l t ă şi n e oc ro teş te , e fru­m o a s ă şi n u e a mea.. . Să te bucu r i c â n d n u p o s e z i . .

Co lone lu l îşi de te s e a m a că l u p t a se a r ă t a m a i g rea decâ t s 'ar fi aş tep ta t . Se l ă sase pa rcă p r ins şi de a c e e a înce rcă să fie t a r e şi chiar b ru ta l .

— Nu , Olenka. . . n u es te aşa. Iată , c a lu l m e u e to t p r o p r i e t a t e a mea.. . şi de aceea 11 iubesc . Sunt mi l ioane de cai p e p ă m â n t , dar ă s t a e fratele meu.. . n u l-aş da a l tu ia pen t ru n imic în lume.. . Sun t b u n u r i ca re , fatal, te duc l a propr ie ta te . . . C a s a m e a e ma i f rumoasă ca t oa t e casele. . . şi a cea s t ă g răd ină m a i f rumoasă ca t oa t e g rad ine le , f i indcă în ea e doru l m e u pus , sufletul meu.. .

O l e n k a tăcea . T ă c u ş i co lone lu l . M e r s e r ă c â t ă v a v r e m e aşa, u n u l l â n g ă altul . Co­lonelu l se s imţea tot m a i t u r b u r a t de t ă c e r e a as ta g r a v ă şi mis t e r ioasă , p e ca re o copi lă încă p u t e a s'o r e v e r s e î m p r e j u r u l ei . El îşi d ă d e a s eama că conve r t i r e a n e p o a t e i n u mer­gea p rec i s ca d e m o n s t r a r e a une i t eo reme .

— Unchiu le , făcu în t ru tâ rz iu fata, ţ i -ar p l ăcea să c r ed în sf inţenia p ropr ie tă ţ i i ? — Da, se l ă să p r ins unchiu l , aş fi foar te fericit. — Bine... Şi a c u m la r e v e d e r e , p l ec să m ă gândesc. . . In u r m a e i r ă m a s e un parfum t â n ă r d e flori şi ve rdea ţ ă , şi din fuga ei s e a l e s e s e

p a r c ă un v â n t u şo r î n g â n â n d o m e l o d i e m o a l e p r i n t r e frunzele pomilor . Colone lu l se s imţi şi ma i tu rbura t . T r e m u r a i l uminos de ad ineaor i îl p ă t r u n d e a m a i adânc , p a r c ă pr in toa te fibrele muşch i lo r şi pr in s v â c n i r e a capi lare lor . O s tea căză toare , cu t r a i ec to r i a p r e c i s ă îl c h e m ă la rea l i t a te .

— Sunt nebun. . . U n d e e s t e luc id i t a t ea m e a ?...

89

© BCU Cluj

Pes t e c â t e v a zi le O l e n k a v e n i l a u n c h i u l său. — Unch iu l e , v ino cu m i n e în g r ă d i n ă şi v o r b e ş t e - m i de Dumnezeu . . . Co lone lu l p r imi fericit . P l anu l lui s e în făp tu ia m a i r e p e d e d e c â t gând i se . Era dec i

pe ca l ea cea b u n ă .

— Ide i a de f rumos n e d u c e fatal la Dumnezeu . . . — N u ide ia de iub i re ?.. îl î n t r e r u p s e fata.

Co lone lu l se s imţ i din n o u încu rca t . A v e a de a l e s ca spr i j in d o u ă va lo r i , a s u p r a c ă r o r a n u m e d i t a s e n i c i c â n d : f rumosul şi iub i rea . Dar f rumosul c ă d e a p a r c ă m a i m u l t în s i s t emul lui de g e o m e t r i e suf le tească .

— F r u m o s u l e lega t , cum ţ i -am spus , de p ropr ie ta te . . . El n e c o n d u c e în ch ip obli­ga tor , la D u m n e z e u ...şi p r in D u m n e z e u , la iub i re .

Şi d i n t r o d a t ă d e v e n i d i scurs iv , c a şi cum ar fi făcut o c r i t i că l a un joc de xăzboiu. M i n t e a t o c m e a o se r i e de s i log i sme c a să su?ţ ie t e m a p r o p u s ă : f i l i a ţ iunea p r o p r i e t a t e , fru­m o s , D u m n e z e u , iubire . . . Da r de fapt îş i d ă d e a s e a m a că a l t a e ra j u d e c a t a lui in t imă, a c e e a a suf le tu lu i în c a r e t u r b u r a r e a l u m i n o a s ă ag i t a s imţur i l e . El n u v o i a să cedeze , t r e ­bu ia să dea d r e p t a t e r a ţ iun i i .

— Crezi c ă D u m n e z e u î m p l i n e ş t e t o a t e fap te le f rumoase d e p e p ă m â n t ? îl î n t r e r u p s e O l e n k a .

— N u ex is tă , f ăcu e l exa l t a t , f rumos în a fară d e D u m n e z e u . — Şi ţ i -ar face p l ă c e r e s ă c r e d în D u m n e z e u ? — A ş fi fericit . — Bine. . .Mă duc să m ă gândesc . . .

De b u n ă s eamă , d e m o n s t r a ţ i a lui c o r e d ă o v a c o n v i n g e . A t u n c i p e n t r u ce e r a t r i s t ? Pe cer, luna p l i nă t ă i a d r u m s igur p r i n t r e g rămez i l e de s te le , c a r e se d ă d e a u p a r c ă în l ă tu r i la t r e c e r e a ei. D insp re ca să v e n e a u n c â n t e c de v ioa r ă . T r a i a n c â n t a s ingur p e bal­conul d in sp re g răd ină , şi c â n t e c u l lui s u n a a t â t de d u r e r o s încâ t , d e o d a t ă , t a t ă l îş i s imţi suf le tul s c ă p a t din gh ia re l e vo in ţ i i şi r epez i t to t în ochi . Se t rezi p l ângând . O a r e d e ce ? De î m b u n a r e a s i g u r ă a O l e n k ă i , s a u de c â n t e c u l de j a l e al lui T r a i a n ?...

D u p ă c ină T r a i a n c h e m ă p e va ră - sa , O l e n k a : — N u v r e i să t e p l imbi cu m i n e ? — M â i n e ai d o u ă teze , Tra iane . . . Bă ia tu l făcu u n semn d e d ispre ţ . — O l e n k a , t e ze l e n u contează . . . P e n t r u m i n e î n v ă ţ ă t u r a e jucă r i e . Şi d e v e n i n d g r a v : — Sun t a l t e da to r i i cu m u l t m a i p u t e r n i c e , în v i ea ţ ă . . . .Vino, Olenka. . .

— Nu , Tra iane . . . In a s t ă s e a r ă m ă v o i u p l i m b a cu u n c h i u l Miha i . V r e a u să-i v o r b e s c d e s p r e p r o p r i e t a t e şi Dumnezeu .

— Olenka . . .

— C â n t ă la vioară . . . E aşa de b i n e să m ă p l imb c u unch iu l Miha i , şi c â n d v o r b e ş t e , să p r i v e s c ce ru l î n s t e l a t şi să a u d c â n t e c u l t ă u vrăjit . . .

— Nu , Olenka . . . e u p e v i o a r ă n u m a i p u n m â n a p â n ă n u ţ i -o iu s p u n e ce a m de spus. . — A t u n c i r ă m â i .cu tata. . . el î ţ i v a v o r b i d e s p r e r ă z b o a i e şi revoluţ i i . . . şi d e s p r e

a l te m u l t e fapte e ro ice . Şi i n t r â n d în casă se a d r e s ă co lone lu lu i : — U n c h i u l e Miha i , v i n o în g r ă d i n ă să v o r b i m d e s p r e Dumnezeu. . .

90

© BCU Cluj

M a r k o şi cu soră-sa s c h i m b a r ă o p r i v i r e c u în ţe les . O l e n k a era p e ca lea c e a bună-Unchiu l şi cu n e p o a t a s cobor î r ă t e r a s a şi apoi po rn i r ă înce t că t r e grădină .

— Unchiu le , îmi da i vo i e să- ţ i i au m â n a ? — Da, Olenka . Din n o u co lone lu l s imţi aceeaş i t u r b u r ă t o a r e l umină la p r e s i u n e a dege te lo r în ca re

deoseb ia şi mo l i c iunea p ie le i şi n e r v o z i t a t e a fa langelor lungi , subţ i r i şi tar i . Dar numai ­decât , aducându-ş i amin te de h o t ă r â r e a şi d a t o r i a sa, îşi l ă s ă m â n a moa le , p a s i v ă şi indi­fe ren tă în man i l e Olenkă i .

— Vorbeş t e , unchiule . . . A ş a f rumos poves teş t i . . . Glasul t ă u e cald, să-1 pu i oblo jea lă p e r ană , şi v o r b a t a p ă t r u n z ă t o a r e , p a r c ' a r î m p r o ş c a n u m a i praf de stele. . .

Dar co lonelu lu i îi p ie r i se glasul . Se g ă s e a în p u t e r e a a d o u ă vră j i , a O l e n k ă i şi a cerului . Era o n o a p t e ca n i c ioda t ă de f rumoasă. Din ca lea lac tee , a r u n c a t ă ca un vă l de fluturi , c ă d e a p loa ie de s te le în l easă pomilor . Şi luna, ca o pece t i e g a t a să sigi leze or ice zapis d in t r e om şi dest in . Şi fata, care- i m â n g â i a ro tund f iecare dege t ca şi cum le-ar fi l ega t cu inele .

— Unchiu le , c red în sf inţenia proprietăţ i i . . . . f i indcă în c l ipa asta , tot ce m ă încon­joară , pomi , cer, s te le , luna, sun t n u m a i a l e mele. . . şi n u dau vo ie n i m ă n u i să se b u c u r e de ele.

— N u t e în ţe leg , Olenka. . .

Ea se s t r ânse l â n g ă el, ca şi c u m i-ar fi fost frig, încâ t co lone lu l îi s imţ i umăru l t r e m u r â n d şi in ima b ă t â n d cu p u t e r e în p iep t

— N u m ă 'n ţe legi , unch iu l e ? — Nu, O lenka . Cu iu ţ ea lă de şea rpe , ea îi t r e c u m a n i l e p e d u p ă ta l ie şi-1 p r inse în b ra ţe . — N u în ţe legi că te iubesc ?... că n u p o t iubi pe n imen i înafară de t ine ? — Taci , O lenka .

— Nu... făcu fata cu v o c e a to t m a i apr insă . Tu n u în ţe leg i că am ven i t din Rusia ca să te în t â lnesc p e t ine ? Tu n u în ţe leg i că a m ven i t pe u r m a u n u i des t in ? Unchiu le , pr in t ine în ţ e l eg sf inţenia proprie tă ţ i i . . . căci v r e a u să fii al meu , n u m a i al meu... . Prin t ine în ţe leg g lasul lui Dumnezeu , ca re m ' a adus din mi j locul Rusiei , cu ra t ă şi ne în t ina tă , ca să m ă dau ţ ie şi să m ă r o b e s c ţ ie pe vieaţă . . .

El n u ma i p u t e a lupta , d e v e n i s e r u g ă t o r : — Olenka , te rog, taci... — Nu, unchiule. . . l a să -mă să c red că ex i s tă Dumnezeu. . . l a să -mă să m ă pocă iesc

pr in tine... Din ce în ce ma i s lab el îşi amin t ea de dator ia , de a n g a j a m e n t u l luat . Pielea, apără ­

toa rea t rupulu i , e ra în f iecare po r p ă t r u n s ă de ţ epuşe l e dorinţ i i . Ochi i p a r c ă se înch ideau , ducând înăunt ru , sp re suflet, t oa t ă i m a g i n e a cerului . Şi muşch i i lui vânjoş i c e d a u unul câ te unul .

Sune tu l p i anu lu i îi ven i în ajutor . Nevas t ă - sa , M i l e n k a cân ta un cân tec sâ rbesc fra­telui ei. El îşi a d u n ă toa te pu te r i l e .

— Gândeş te - t e , Olenka , la t a tă l tău.. . gândeş t e - t e la m ă t u ş a ta... A tunc i fata se desp r inse de el. N ' o v e d e a b ine , da r îi s imţea fa ţa c r i spa t ă şi oase le

s t r ânse în înche ie tu r i de muşch i i t r aş i ca de gh ia re de oţel . — Pe m ă t u ş ă - m e a o u ră sc şi aş v r e a s 'o v ă d moartă . . . Ea e p ied ica fericirii mele. . .

De-ar fi în Rusia, aş şti cum să procedez. . . Co lone lu l îşi v e n i s e în fire.

91

© BCU Cluj

— O l e n k a , eş t i u n copi l ingrat . . . — Sun t o femeie ca r e i ubeş t e . — T a t ă l t ă u te-a î n c r e d i n ţ a t mie. . . O l e n k a d e v e n i s e fiară.

— Ta ta e un dobi toc. . . şi b i n e i-a făcut mama. . . A t u n c i co lone lu l se înfurie, îi p r i n s e m â n a şi, xăsuc ind-o , o ob l igă să î n g e n u n c h e z e .

Fa t a î n g e n u n c h e cu s u p u n e r e . A c u m co lone lu l îş i d ă d e a s e a m a că ma i mu l t se a p ă r a p e s ine decâ t îş i a p ă r a n e v a s t a şi c u m n a t u l .

— N u v o r b i aşa.. . t u n u ş t i i t r a g e d i a t a tă lu i tău... O l e n k a r â s e în ba t jocu ră . — O ştiu.. . Mi -a scr is mama. . . — Eşti o infamă... şi tu şi m a m a ta... făcu co lone lu l r ă suc indu - i şi ma i t a r e m â n a

din umăr . O l e n k a îşi c o n t i n u a r â s u l î nnebun i t . — Ta ta e u n dobitoc. . . un dobi toc . . . — D a c ' a ş a v e a c r a v a ş a l a m i n e , t e - a ş lov i ca pe -o t ică loasă . . . D a r O l e n k a îi s ă r u t a genunch i i , p i c ioa re l e , c u m p u t e a , p e u n d e apuca. . . — înce tează . . . C h e m p e ta tă- tău. . . — T a t a e u n dobitoc, . . . u n dobi toc. . . Bine i-a făcut m a m a . A t u n c i co lone lu l o t r ân t i l a p ă m â n t . C â t e v a c l i pe se p r i v i r ă p r i n în tune r i c . Deo­

d a t ă fata se r epez i la el, îi p r i n s e m â n a şi înf ipse dinţ i i t a r e adânc . C o l o n e l u l n u simţi n ic io d u r e r e , ci d o a r p i că tu r i c a l d e de s â n g e .

— A i să fii a l meu. . . ţ i-o jur.. . făcu fata — Pleacă. . . s ă răs t i el. — Eşt i p r e a cuminte . . . d a r t e v o i u î n n e b u n i . Ţ ine m i n t e : te vo iu înnebuni . . .

A d o u a zi d u p ă amiază , T r a i a n c h e m ă p e v a r ă - s a l a p l i m b a r e şi a j u n g â n d la podu l ce l m a r e se opr i s ă p r i v e a s c ă în apă .

— O l e n k a , făcu e l î n t ru târz iu , i a t ă o h â r t i e de o m i e d e lei... v o i a m să-mi cum­pă r cu ea u n revolver . . . .

F a t a p r i v e a l a peş t i şor i i c a r e se fugă reau în j u r u l r aze lo r de lumină . — Căc i m ă v o i u omor î , d a c ă tu n u m ă iubeşt i . . . Ea c o n t i n u a să z â m b e a s c ă va lu r i lo r , peş t i lo r şi r a z e l o r de lumină . — Iată , h â r t i a a s t a o r u p în faţa ta... — De ce ?.... făcu fata fă ră să r id i ce p r i v i r e a d in apă. — Ca s ă a r ă t că-ţ i u r m e z pove ţe le . . . ca să-ţ i d o v e d e s c c ă ban i i p e n t r u m i n e n u au

n i c iun pre ţ . — As ta - i u n b u n câş t iga t p e n t r u t ine , n u p e n t r u mine. . . — O l e n k a , vez i tu... de p e p o d u l ă s t a m ă vo iu a runca , d a c ă tu n u m ă iubeşt i . . . — N u t e iubesc , Tra iane . . .

Dar bă i a tu l to t spera . Pes t e c â t e v a zi le a ven i t c'o teză . — O l e n k a , vez i t eza a s t a ?... A m lua t n o t a trei. . . î n a d i n s am scr is greşi t , p ros teş te . . . — De ce ? — C a să- ţ i d o v e d e s c că po t să m ă u m i l e s c . . .

— Şi ăs ta- i u n b u n to t p e n t r u tine.. . — Iubeş t i p e a l t c ineva ? — Da.

92

© BCU Cluj

— E cu nepu t in ţ ă . F a t a de te cu n e p ă s a r e din umer i şi in t ră în casă. In a junul Rusal i i lor Tra ian ven i d in n o u la vară -sa . — Olenka , m â i n e m e r g e m cu t o a t ă c lasa la b iser ică . C â n d m ă v a mi ru i popa, vo iu

scuipa în u n t d e l e m n u l sfinţit, ca să fac vo i a ta... — V o i a m e a ?

— Da... Să-ţi a ră t că t e v o i u u r m a pas cu pas toa tă v iea ţa , împotr iva- lu i Dumnezeu , împot r iva socie tă ţ i i , î m p o t r i v a oricui. . .

— î m p o t r i v a or icui ? — Da... făcu bă i a tu l fericit. Pen t ru în tâ ia da tă , d e a t â t a v r e m e , fata lua s eama la vo rbe l e lui. — Atunc i , î m p u ş c ă p e t a t ă l tău... Băia tul n u se îngrozi . O r i c e i s e p ă r e a a c u m firesc. — Impuşcâ-1 p e el... căci p e e l îl iubesc . î n ţ e l ege bine.. . pe el îl iubesc . . . p e e l îl

vo iu iub i t o a t ă vieaţa . . . P e n t r u el a m v e n i t d m Rusia p â n ă aici. — Şi dacă-1 vo iu î m p u ş c a ?... î n t r e b ă Tra ian cu o l iniş te d e moa r t e . — In t ine îl v o i u iubi p e el, da r p e t ine, n ic iodată .

— Doamnă , Doamnă. . . Domnu le colonel. . . Este Cons tan t in , o rdonan ţa , c a r e a l e a r g ă ţ ipând. — Ce e ?... Ce e ?... — Domnişorul . . . domnişorul . . . . — C e e ?... Ce s'a î n t â m p l a t ?... — S'a a r u n c a t în r â u şi s 'a înnecat . . . M a m a a porn i t ţ ipând d u p ă o r d o n a n ţ ă . M a r k o în u r m a lor. Co lone lu l n u s'a pu tu t

r id ica d e p e s caun şi d e o d a t ă s ' a frânt d in mij loc, ca şi cum i-ar fi căzut o s t ivă de l emne în spa te , p r ăbuş indu - se c u t runch iu l p e masă . F rân tu r i de gândur i , amin t i r i de simţiri , ima­gini şi i a r imagin i t r e c e a u fugitiv şi ne l ămur i t , ca şi cum, a ţ ipi t la c inematograf , a r fi p r iv i t ec ranu l . In t ru târziu, sau p o a t e n u m a i decât , s 'a deş tep ta t . In fa ţa lui , O l e n k a îl veghea .

— Olenka , p e n t r u ce ai făcut as ta ? Ea s'a a r u n c a t în genunch i .

— P e n t r u că t e iubesc. . . p e n t r u c ă t r e b u i a să te î n n e b u n e s c . . . Pen t ru că min t ea ta luc idă îmi e ra duşmană. . , Acum, nebun , m ă ve iu iubi... sunt sigură.. .

El se r id ică în p ic ioare . — Olenka , copi lul m e u e mort. . . e o cl ipă tragică.. . — E clipa supremă. . .Vino acum, v o i u fi a ta... N u p o a t e ex i s t a o vo lup t a t e mai

m a r e ca asta . Vino , Mihai. . .

Dar în cu r t e se a u z e a u ţ ipe te l e d e femeie desnădă jdu i t ă . Colonelul , r igid şi demn, ca şi cum ar fi po rn i t l a defi lare, ieşi •întru î n t â m p i n a r e a mamei .

î n a i n t e de p leca re , O l e n k a v e n i la unch iu l său . — Unchiu le Miha i , î ţ i mul ţămesc . . . N ' a i în t r i s ta t d e fel p e ta ta . Ce le î n t âmp la t e a u

r ă m a s sec re tu l nos t ru , p e v iea ţă . A s t a î n s e a m n ă că m ' a i înţeles. . . . Da r s ă şti i c ă p lec cu un gol la d r eap t a mea.. . E locul t ă u p e vieaţă . . . căci eu n u vo iu ma i iubi p e n imeni , niciodată. . .

— Olenka , făcu b l ând co lone lu l , eş t i p o a t e mai nefer ic i tă decâ t mine.. .

m

© BCU Cluj

Fa ta îşi c o n t i n u ă s p o v e d a n i a . —- La op t sp rezece ani , i n t ru în mănăs t i re . . . Aco lo , te voiu aş tepta . . . Te v o i u aş tep ta ,

rugându-mă. . . D a c ă ex i s t ă D u m n e z e u , el mi te v a a d u c e cu s iguranţă . . . D u p ă p l e c a r e a fra te lui şi n e p o a t e i , M i l e n k a a v e n i t la b ă r b a t u l ei :

— D r a g u l meu , eu şi n u m a i e u s u n t v i n o v a t ă de to t r ă u l ; ...eu, cu s â n g e l e m e u b le s t emat . Tu ai fost b u n cu m i n e şi ţ a r a ta m ă r i n i m o a s ă c u ai mei. . . da r s ânge l e , s â n g e l e ă s t a b les temat . . . el n ' a s c u l t ă de c u m i n ţ e n i e şi recunoş t in ţă . . . . e l a adus t o a t ă nenoroc i rea . . . T r a i a n m ' a m o ş t e n i t p e m i n e , n u p e tine.. . .

— M i l e n k a , s u n t e m a ş a d e p e d e p s i ţ i a m â n d o i , ce să n e m a i î n v i n u i m u n u l p e altul. . . — Nu , Mihai . . . t u să- ţ i cau ţ i o a l t ă femeie. . . — As ta , nu.. . — Ia-ţ i o a m a n t ă , o ţ i i toare . . . ş i fă cu e a copii . îmi t r e b u e s c copii , Mihai . . . da r

copii , în c a r e să te r e c u n o s c p e t i n e n u m a i , şi p e n i m e n i d in n e a m u l meu. , . Căc i ai fost s i ngu ra m e a iubire . . . şi în copi i i a c e i a v r e a u să te i u b e s c m e r e u , să te i ubesc m e r e u nu ­ma i p e tine.. .

94

© BCU Cluj

B A L DE

VLAICU BÂRNA

în săli de ba l — p r in t r e cr inol ine , De ani , c ava l e ru l p ă ş e a exta t ic . Muzic i s v o n e a melod i i l e l ine Tandru lu i chip de luna t ic .

Până în t r ' o s e a r ă când, v io le te , Raze d e luceafăr au căzut Pes te so lemnul alai de sche le te în dansu l abia început .

A p ă r u a tunci , p r in t r e doamne , Ca u n înger — imacu la t a mi reasă . Pu r t a cos i ţe le v e ş t e d e i t o a m n e Şi t r e n e p re lung i de crăiasă .

Era m o a r t e a , — dar c ine ş t i a ? In voa lu l diafan, de spumă, Gro te adânc i de sch idea Spre nop ţ i l e ei de b rumă.

îmbă ta t de l i r ice l iedur i C a v a l e r u l v ă z u chipul mi re se i v i s a t e : — „O, te a ş t ep t de ani în t re z iduri In pus t i e ta te .

Se p l ecă apoi : o r e v e r e n ţ ă , Şi p r in fumul l ămpi lor p r iv i r ă Dansu l pe rech i lo r în t r ' o n o u ă caden ţă . Inspi ra tă , m i r e a s a cân t ă din liră.

95

© BCU Cluj

N u m a i sbo ru r i p r e lung i , n e v ă z u t e M â n g â i a u f runţ i le d e i v o r ; F u m u r i d e v i s , în vo lu t e , Dă inu i a ' n p r iv i r i l e lor.

Cu d e g e t e lungi , p e c o a r d e , v i b r â n d M i r e a s a ţ e s e a me lod i i în văzduh. . . N i m e n i nu-i ştia î n t u n e c a t u l gând, N i m e n i nu-i s imţea n e g u r o s u l duh.

N u m a i c a v a l e r u l cu, zâmbetu l , s ău C a u n z e u a l umbre i , d e m o n i c , P r i v e a r ă t ăc i t în al, c l ipe lor h ă u Balul lumii , agon ic .

P e n t r u u l t i m a o a r ă a c u m Foşn i r ă ar ip i d e c â n t e c în sală . A p o i cobor î r ă , g re le , — d r a p e de sc rum, C a o n o a p t e feodală .

— , ,Cântă-mi , m a i cân tă -mi , ros t i c a v a l e r u l C â n d ba lu l r ă m a s e ce rn i t de t ă ce r e , — M i r e a s ă a lumii , c â n t ă - n e ceru l Şi-a noas t r ă , de - apo i înv ie re .

— „Câtă -mi , din f lau te le t a le d e os, F e c i o a r ă t â n ă r ă p a l i d ă m o a r t e , D a n s u l nos t ru , imai spumos , Prin u m b r e u ş o a r e v a să n e p o a r t e .

— „Dacă e ş t i tu, v i n o ma i des , Cu b r a ţ e l e rec i , a l i n t ând A l v i e ţ i i t r u d n i c eres-, I n e g u r a t u l nop ţ i l o r gând.

— „Noi a ş t ep t ăm, în ce tă ţ i , Zăpez i le luni i , — b r a ţ e l e t a l e ; Să n e c u p r i n d ă în s i n g u r ă t ă ţ i T roen i ţ i de l eandr i i , în roş i i pe t a l e .

— „O, c â n t ă - n e , măiastră, Simfonia fur tuni i — din c l a r ine t e : Pe m a n t i a t a de ghia ţă , a lbas t ră , Să-mi f lu ture n e a s t â m p ă r a t e l e p le te .

96

© BCU Cluj

— „ C â n d buze le m e l e vor c ă u t a C u s e t e a s fâş ie toare , d e pace , Subt v o a l u l fumuriu, gu ra ta, O, t ă inu i tu l zâmbe t ce-mi place. . .

Dar m o a r t e a p lecase . î n t r ' un fotoliu S ingu r cava l e ru l r ă m a s e ; doar el, I n m ă n u ş i şi h a i n e de doliu î m b ă t a t cu efluvii de hyd rome l .

Prin sa loane le goa le p l u t e a u Reflexele oglinzilor, s t rani i , Cenotafuxi de umbre a r o m e a u Luminile , ani i .

— „O, d a c ă eşt i tu, m o a r t e — mireasă , S p u s e el, cu un suspin , N u m ă l ă s a i a r s ingur , în casă , Al ină-mi , cu mâna , al nop ţ i lo r chin" .

Dar c ine oa re îi ascu l ta Scânce tu l de v io lonce l ?! Depar t e , m i r e a s a că l ă to rea Cu ba lu l în t reg , — fără EL.

Din m a n t i a ei f luturată , spre-abis In fugă n e b u n ă , — un v â n t s'a porn i t Şi 'n s a loane le umezi de vis Uşi le m a r i a trântit . . .

In săli de bal , p r in t r e cr inol ine , C a v a l e r u l r ă m a s în v i s să te p o a r t e ; Aş t ep tând , în u n d u i r e a melodi i lor l ine, î n t o a r c e r e a ta, m i r ea să — moar t e .

97

© BCU Cluj

A R B O R E L E DE

AUREL M A R I N

Un a r b o r obos i t se c la t ină , S tau în loc şi p r ive sc , î na l t e f runzişur i de p l a t i nă C u r g â n d p e s t e el, l 'obosesc .

V â n t u r i s e m e ţ e l ' î m p r e s u r ă Dar îl gă sesc nec l in t i t , Ziua, cu -azu ru r i îl p r e s u r ă , N o a p t e a , m o i umbre - i t r imit .

Ra reo r i însă-ş i m a i s c u t u r ă C o a r n e l e ca a l t edă ţ i . Pes t e r u i n a lui f lu tură Tr is te e t e rn i t ă ţ i .

98

© BCU Cluj

SONETUL FRUMUSEŢII DE

I O N V A R G A

N ă s c u t ă pa r d in v i su r i l e ta le . Pr iveş te -mă, în fiece cl ipi tă Sun t n o u î n d e m n şi ve şn i că ispi tă In or ice zări , pe o r i ş ica re ca le :

Şi cum e s p u m a în dan te l i top i tă De-i r a za s t rop de aur în poca le , M ă 'n t ind p e ch ipur i le lin ova le Mira j al bol ţ i i de a m u r g gătită.. .

Secre t î n d e m n te p o a r t ă c ă t r e m i n e ; Când — D a n t e — să m ă afli în infern, Când — Raphaë l — în jocu l de lumine ;

Aşa , res f rân tă 'n mii de-oglinzi , e t e rn Eu îţi desch id vră j i t e căi sen ine Şi zare , că t r e Tatăl , m ă aştern. . .

99

© BCU Cluj

PASTORALA DE SCARLATTI D E

SANDU T Z I G A R A - S A M U R C A Ş

Oi le : d o m o a l e p e r u c i p u d r a t e Pe ca t i feaua de s m a r a g d a l ivezi i . C iobăn i t ă , în p o r ţ e l a n de Saxa , Lasă să s b u r d e în ju ru- i iezii .

Pe ta l e m a r i de d a n t e l ă p e p i ep t Şi f luturi p e u m e r i — î n v o a l t e agl ic i — P ă ş e ş t e a g a l e d o m n i ţ a mie i lo r Spre Thyrs i s , în m ă t a s e şi pangl ic i .

Pe când , M e s t e a c ă n u l t r e m u r ă t r i lur i de -a rg in t Tăcând .

© BCU Cluj

REFLECŢII IN PROBLEMA CUNOAŞTERII DE

PETRU P. IONESCU

I

CUNOAŞTERE ŞI CONŞTIINŢĂ

N e p ropunem, în t r ' o se r ie de t re i a r t i co l e , s ă desc i f răm în p r o b l e m a cunoaş te r i i c â t e v a a spec t e ce n i se pa r fundamenta le . Ţ in t a n o a s t r ă es te de a d o v e d i — p e c â t cu pu t in ţă — r a p o r t u l e x t r e m d e n o u ce u r m e a z ă a fi s tabi l i t — în lumina nou i lo r coneep -ţ iuni , în metaf iz ică tot a t â t de mu l t c â t şi în ş t i in ţa m o d e r n ă — în t r e c u n o a ş t e r e şi c re­dinţă . N u es te v o r b a să r e e d i t ă m în forme n c u i vech iu l şi p o a t e p e r i m a t u l p r o c e s Şt i inţă-Religie, ci s ă c ă u t ă m în însăş i na tu ra , î n însăş i on to logia (am spune) p rocesu lu i d e cu­noaş t e re şi a l celui de c redin ţă , e sen ţ ia lu l func ţ iona l şi s t ruc tu ra l ce le s t au la bază . Ni se p a r e c ă p â n ă a c u m gând i r ea o m e n e a s c ă s 'a ferit sau a neg l i ja t să definească (nu în în ţe ­lesul logic ci ca o d e t e r m i n a r e in t r insecă) a t â t formele şi l imite le cunoaş t e r i i câ t şi p e cele a le credinţe i . V o m a ră t a , în ser ia ce lor t re i a r t ico le anun ţ a t e , n a t u r a cunoaş te r i i d in p u n c t de v e d e r e funcţ ional , def inirea formelor şi a l imi te lor cunoaş te r i i şi în fine r a p o r t u l n o u în care t r e b u e p r iv i t e c u n o a ş t e r e a şi c redin ţa . U r m ă t o a r e l e d o u ă a r t i co le se v o r in t i tu la deci : „Pre l iminar i i le C u n o a ş t e r i i " şi „ C u n o a ş t e r e şi Cred in ţă" .

M u l ţ u m i m d-lui Nichifor Crain ic , câ rmac iu l n o s t r u spir i tual , p e n t r u b u n ă v o i t o a r e a găzdui re c e o face a c e s t o r încercă r i d e a în tă r i poz i ţ i a n o a s t r ă o r t o d o x ă în pe r spec t i vă metafizică.

Pen t ru ace l ca re cau t ă l ă m u r i r e a ch inu i toa re i p r o b l e m e a cunoaş te r i i , c â t e v a cons i -dera ţ iun i a sup ra na tu r i i şi funcţ iuni i conş t i in ţe i sun t nece sa r e , conş t i in ţa fiind condi ţ ia ori­cărei c u n o a ş t e r i 1 ) . N u v r e m să î n g r e u n ă m e x p u n e r e a făcând incurs iun i în p r o b l e m a p ropr iu zisă a conşt i in ţe i . Sun t s tă r i de conş t i in ţă în ca re n u c u n o a ş t e r e a p redomină , d u p ă cum sunt cunoaş te r i ca re se fac, s e coagu l ează in spi r i t în m a r g i n e a conş t i in ţe i sau, dacă

1) Este locul să a r ă t ă m aci că dist incţia dintre cunoaştere şi a şti pe care o face J. Pa l l i a rd în l uc ra rea „Le Théorème de la conna issance" , a t r ibuind conştiinţei funcţiu­nea de a şti nu de a cunoaşte, n u ne in te resează deocamdată .

101

© BCU Cluj

t r ebu ie să- i c r e d e m p e s a v a n ţ i , în a fa ră d e conş t i in ţă . To tu l s t ă în a ş t i la c e t r e b u e să n e a ş t e p t ă m când e v o r b a de r a p o r t u l ce t r e b u i e s tabi l i t î n t r e c u n o a ş t e r e ş i con­ş t i in ţă , r a p o r t ca re i n t e r e s e a z ă m a i cu s e a m ă gnozeo log ia .

Conş t i i n ţ a n e a p a r e m a i în tâ i d r e p t d ep o z i t a r a i n t e r e se lo r n o a s t r e ; a c e a s t a îi cons t i ­tue a spec tu l pragmatic. In ce c o n s t ă el ? S'a ob i şnu i t a se s p u n e că o r i ce s t a r e de con­ş t i in ţă t r e b u e c o n s i d e r a t ă c a o i n s e r ţ i u n e a sp i r i tu lu i în d u r a t ă , în ac tua l , în p r ezen ţ ă . Conş t i i n ţ a se def ineş te a tunc i d u p ă fo rmula b e r g s o n i a n ă . Dar a c t u a l i t a t e a conş t i in ţe i e s t e cu to tu l a l t c e v a d e c â t a c t u a l i t a t e a t empora l ă . Este „ a c t u a l " a c e i a ce se p e t r e c e „ în aces t m o m e n t " s au ac tua l e s t e a c e e a c e se g r u p e a z ă în j u r u l u n u i c e n t r u de c o n v e r g e n ţ ă c a r e a r cr i s ta l iza ac tua lu l ? P r i m a pos ib i l i t a t e t r e b u e a l u n g a t ă p e n t r u s impla c o n s i d e r a ţ i e c ă în d u r a t ă n u ex i s t ă „ m o m e n t a c t u a l " . Un a s e m e n e a m o m e n t e s t e o u r m a r e a v e c h e i i luzi i a tomis te . C u m p u t e m î m p ă r ţ i o d u r a t ă p e n t r u a a junge , în ce le d in u r m ă , la u n t e r m e n ca r e să p o a t ă fi cons ide r a t d r e p t a c t u a l I P e n t r u c ă t r e b u e să o b s e r v ă m că o r i ce a c t u a l t r e b u i e să benef ic ieze d e o s t r u c t u r ă c a r e să- i p e r m i t ă o a n u m i t ă „ s t a r e p e loc" . In cu­r e n t u l n e c o n t e n i t a l conş t i in ţe i , cum greş i t îl soco t i a J a m e s , t r e b u e să ex i s t e m o m e n t e , ad i că opri r i , î nce tă r i , r e c u l e g e r i , s t r â n g e r i în s ine însuş i a l e sp i r i tu lu i î n t r ' u n fel de imo­b i l i t a te . A fi conş t i en t î n s e a m n ă , din aces t u n gh iu de p r i v i r e , a s e imob i l i za în d u r a t ă , a-i rezista. Conş t i in ţ a n u se r e d u c e la aces t fapt d e c u r g e r e ci în r e v o l t a sp i r i tu lu i fa ţă de cu rge re . Spi r i tu l se s u r p r i n d e p e s ine însuş i în i n t e m p o r a l , e l se v r e a ace l a ş , i den t i c în aces t to t h a o t i c ce se s c h i m b ă în ju ru- i . M a i m u l t încă , el î n c e a r c ă să op rească , fie pr in-t r 'o t e h n i c ă e x t e r i o a r ă fie p r i n t r ' o t e h n i c ă in t e r ioa ră , s c u r g e r e a . I a t ă d e p i l dă g â n d i r e a ca r e e s t e t o c m a i o a s e m e n e a t e n d i n ţ ă de f ixare. Be rgson n u a f i rma o a r e că spi r i tu l , s u b forma in te l igen ţe i , l u c r e a z ă m a i b ine a s u p r a so l idulu i , a s u p r a a c e e a c e e s t e fix, n e m i ş c a t , n e sch imbă to r . N u m a i că Bergson a f i rmase aces t a d e v ă r (cr i t icat deal t fe l d e M e y e r s o n s ) fără a-1 î n c o r p o r a u n e i exp l i ca ţ i i m a i largi . Spi r i tu l o p r e ş t e p e loc p e n t r u c ă e s t e el în suş i din t a g m a a c e e a c e n u se sch imbă . N e p u t e m da foar te b i n e s e a m a că d in sp re p a r t e a c rono log icu lu i n u v o m a j u n g e n i c i o d a t ă să p r i n d e m un m o m e n t ca r e să fie „ î n c r e m e n i r e " , d u p ă c u m a tunc i c â n d v o i m s ă î m p ă r ţ i m ma te r i a , n u a j u n g e m n ic i când , t eo re t i c , la o l i­m i t ă pos ib i l ă u n d e să se o p r e a s c ă împă r ţ i r e a . Şi a c e a s t a p e n t r u m o t i v u l că sp i r i tu l n u în­ţ e l ege d e c e la u n m o m e n t d a t ş i -a r î n c e t a o p e r a ţ i a de d iv iz iune . As t fe l u n p r e z e n t c r o -no log i ce ş t e p u r e s t e o impos ib i l i t a t e . P r ezen tu l conş t i en t e s t e c u to tu l a l t c e v a : o cr i s ta­l izare à t impu lu i s u b u n g h i u ps ih ic . F i i ndcă „ v a l o a r e a " t impu lu i se m ă s o a r ă la fel d e b ine cu oro logi i sau cu conş t i i n ţ a n o a s t r ă . Sun t m o m e n t e de i n t e n s i t a t e su f l e tească p u r ă c a r e t r ec şi a l t e le c a r e r ă m â n în loc cu t o a t e că a c e l e c ea so rn i cu lu i fug p e cad ran . In a s e m e ­n e a m o m e n t e c e e a c e n i se p a r e cu r ios , non- sens , c iuda t n u e s t e a c e a s t ă s enza ţ i e a n o a ­s t r ă că t impu l s 'ar fi opr i t ci t o c m a i că a m a i p u t u t î n c ă să c o n t i n u e a se s c u r g e ! C u m e s t e a tunc i cu p u t i n ţ ă a c e a s t ă s t a g n a r e , a c e a s t ă op r i r e a t impu lu i ? Ea s e înfăp-t u e ş t e d e o b i c e i u î m p r e j u r u l u n u i cent ru . . Spi r i tu l p r o m o v e a z ă , la un m o m e n t dat , o v a ­loa re o a r e c a r e . A c e a s t a d e v i n e , p e n t r u conş t i in ţă , un centru de interes. R ă m â n e d e văzu t , d a c ă ana l i zăm m a i în a m ă n u n t n a t u r a ace s tu i i n t e r e s , d a c ă el es te de o rd in b io log ic s a u ps ih ic . P e n t r u n o i p r o b l e m a a c e a s t a n u m a i p r e z i n t ă de loc v a l o a r e a ce i-a fost h ă r ă z i t ă od in ioa ră . F ie că e s t e un i n t e r e s de o rd in biologic , fie că e u n u l d e o r d i n super io r , acea ­s ta n u îm p ie d i c ă p r o c e s u l să se p e t r e a c ă în a c e l a ş chip, cu ace iaş i s t r u c t u r ă şi a v â n d ace iaş i formă. In t e r e su l f ixează cu ren tu l , îl î n c r e m e n e ş t e î n t r ' o a t i t ud ine (ac ţ iune , a ş t e p ­t a re , a t en ţ i e , dor in ţă , ind i fe ren ţă , etc.) c a r e e s t e foar te va r i ab i l ă . A c e e a ce n u v a r i a z ă î n să e s t e f enomenu l de c r i s t a l i za re în j u r u l u n u i cen t ru . L u a r e a d e a t i t u d i n e de c a r e vor-

2) Du cheminement de la Pensée. Vol. II .

102

© BCU Cluj

besc mul t ps ihologi i n u es te decâ t aces t c o m p o r t a m e n t c a r e cons t ă în a condensa timp într'un prezent care nu mai curge. După vec . i ea concepţ ie , p u s ă îu l umină d e ce lebra formulă a lui J a m e s , spr i j in i tă ma i apoi d e filosofia „da te lo r imec a t e " a lui Bergson, conş t i in ţa e ra u n veh i cu l al dura te i , e r a soco t i t ă de b u n ă s e a m ă d rep t un fond spir i tual , o a d e v ă r a t ă subs tan ţă , formă conc re t ă a une i d u r a t e î nc r emen i t ă în psihic . N e găs iam ast-fe 1 în faţa une i conş t i in ţe mi şcă toa re , cons t ru i t ă ea însăş i din o ma te r i e , ca să spunem aşa, ca re n u e ra a l t c e v a d e c â t sch imbarea . Conş t i in ţa s u b î n t i n d e a m i ş c a r e a ; sch imbarea , h ipos taz ia tă în s u b s t a n ţ ă conş t ien tă , sub în t indea , l a r â n d u l ei, mişca rea . Bergson t r e b u e să fi a v u t d r e p t a t e de a fi p r ins de s t u p o a r e în faţa aces te i conş t i in ţe , t oa t ă n u m a i schim­ba re şi m i şca re da r care , în c iuda esen ţe i sale, se ch inu ia să r e d u c ă tot c e e a c e con ţ inea d rep t con t i nuum pe rcepu t , în solid, în î n c r e m e n i r e m a t e r i a l ă ! Cu a t â t m a i mul t cu cât ob i ec ţ iunea fundamenta lă , p i a t r a de î nce rca re p e care se spri j inia, se doved i se pu ţ in so­lidă, ne c e s i t a t e a biologică , ac ţ iunea n e a v â n d n u m a i d e c â t d rep t obiec t sol idul ci ma i cu s eamă a c e e a c e n u a r e formă, ceeace curge , se schimbă, d i s p a r e 3 ) . Aşada r , conşt i in ţa , for­mă sch imbă toa re , dă chip rea l i tă ţ i i sub forma nemişcăr i i . A r fi fost un p a r a d o x dacă Bergson l 'ar fi p r e z e n t a t sub acea s t ă formă, c e a a d e v ă r a t ă de altfel. Dar n u aşa s tă ca­zul. Conş t i in ţa n u n u m a i că n u es te un r e c e p t a c u l al sch imbăr i i subs tan ţ i a l e da r a re o roa re de or ice sch imbare . Spir i tul l uc r ează pr in aces t i n s t rumen t de l ua re în p o se s iu n e care e s t e conşt i in ţa , t ocmai p e n t r u a se o p u n e sch imbăr i i î n t rua t â t î n t rucâ t s c h i m b a r e a com­por tă şi r e c l a m ă c u r g e r e a în t imp. Spir i tul n u es te c o n d e n s a r e de t imp, n u ex i s tă n imic subs tan ţ ia l î n t r e spir i t şi t imp ( în ţe legând p r in t imp, dura tă ) . Spir i tul t r ă e ş t e în e t e rn i t a t e . A c e a s t a însă n e a g ă abso lu t t impul , fără c a aceas t a să p o a t ă const i tu i un p a r a d o x p e n t r u s imţul comun. Pe de a l tă p a r t e „sol id i f icarea" rea lu lu i (solidificare desp re care v o r b e ş t e n u n u m a i Bergson da r c a r e în fond cons t i tue ş tofa însăş i a „ ra ţ iona l i ză r i i " lui Meye r son ) es te un fapt ev ident . Cum o p u t e m însă e x p l i c a dacă conş t i in ţa n u e a m e s t e c a t ă cu n imic aci ! Este ames teca tă , da r d in t r ' un anumi t p u n c t de v e d e r e . Şi anume , în sensu l în care un o a r e c a r e g rad de p r a g m a t i s m se află inc lus în conşt i in ţă . Se p e t r e c e aces t p roces ex t r em de carac te r i s t i c : spir i tu l se f ixează d rep t cen t ru de in t e re s u r m â n d l inia t impu lu i trăit , în t r ' o ser ie n e î n t r e r u p t ă p e acea s t ă axă t empora lă , fără însă a fi sc lavul une i abso­lu te s u c c e s i u n i 4 ) . Nic i în somn, nici în s t ă r i l e subconş t i en te , n ic i în inconş t i en t spir i tu l n u î nce t ează de a fixa p e t r aec tu l s ău aces te p u n c t e de c o n d e n s a r e de conşt i in ţă . Dar dacă conş t i in ţa se absoa rbe , se g h e m u e ş t e în ea însăş i , ac tu l pr in ca re spi r i tu l t inde să anu leze d u r a t a şi m o a r t e a nu r ă m â n e fără u rmăr i . Se h ipos taz iază ac tu l faţă de ob iec tu l că t re care el es te a ta re . Se a r u n c ă forma ce ia n a ş t e r e în spiri t sub h a i n a conş t i in ţe i îm-bră ţ i şându-ş i câmpu l ac ţ iuni i şi cunoaş t e r i i , a sup ra ob iec tu lu i însăş i al aces te i cunoaş te r i . C e e a c e t r ebu ia să in t re în conş t i in ţă d rep t c u n o a ş t e r e a lumii ob iec t ive , in t ră , e drept , da r sub forma ce i-o dă conş t i in ţa fără a-şi da seama, ad ică sub în fă ţ i şa rea sol idului , fixatu­lui, încremeni r i i . Tot ce e în r a p o r t cu conş t i i n ţ a c a r e îşi p u n e p e c e t i a p e lume , sim­ţuri , pe rcep ţ i e , in tu i ţ ie , imagină , concep t , j udeca tă , suferă a cea s t ă f ixare ca re la începu t n u e ra în ele ci în conş t i in ţ a ca re se fixa a s u p r a lor.

Dacă p r i m a e t apă a fost apar i ţ i a „cen t ru lu i de in t e re s" , a doua e t a p ă a p rocesu lu i es te atenţiunea. Ps iho log ia oficială, ob işnui tă , def ineş te a t en ţ i a d rep t un ac t de se lec ţ ie şi f ixare. In câmpu l d i scont inuulu i , s ch imbă to ru lu i , a t en ţ i a fixează. E aci un a d e v ă r a supra

3) Meyerson ne-a prezentat , (Cheminement de la pensée. Vol. II.) o refutaţ ie foarte in te resan tă a acestei teze berarson , :ene. veche de pe acum şi foarte respectabilă.

4) Astfel sensul in te resulu ' poate fi c o n t r a r i u duratei , poate sui spre izvor; dease-meni sun t posibile arbor iza ţ iuni la diferite nivele; imag ina str ict l ineară t rebue înlocuită cu o imagine de convergenţe complexe, a rborescente .

103

© BCU Cluj

c ă r u i a n u a v e m n imic de ob iec ta t . D o a r cond i ţ iun i l e î n c o n j u r ă t o a r e n u s u n t p r e a b i n e p u s e în lumină . Ce fel d e f ixare o p e r e a z ă a t e n ţ i a î n f luxul c o n ş t i e n t ? E v o r b a d e f ixarea , d e o p r i r e a u n e i că t imi d e t i m p s a u e f i xa rea u n e i p e r c e p ţ i i i n t e r e s â n d un ob iec t ? O r i c e f ixare d a t o r i t ă a t en ţ i e i a r e d r e p t r e zu l t a t d e a t r a n s m u t a în ob iec t tot ce n u e s t e decâ t p e r c e p ţ i e p u r ă în du ra t ă . A c t u l de a p e r c e p e n u a r e în s ine n i m i c o b i e c t i v 5 ) , e l p e t r e c â n -du-se în d u r a t ă ps iho log ică . A t e n ţ i a a r t r e b u i să se c o m p o r t e dec i ca o s e l e c ţ i u n e în-făp tu indu-se în l ungu l u n u i act . I a t ă i m a g i n e a i m e d i a t ă ce ne -o făur im când v r e m să gân­d im a c t u l d e a ten ţ i e . A ş a da r n u a c t u l d e f ixare a r fi o p e r a ţ i u n e a f u n d a m e n t a l ă în a ten­ţ ie ci ce l de se l ec ţ iune . Dar e x a m e n u l foar te de l i ca t şi a d â n c al ac tu lu i ( in t rospec ţ iunea a r e a c i c u v â n t ho tă r î to r ) n e a r a t ă l uc ru r i cu to tu l diferi te . D a c ă fixez a t e n ţ i a a s u p r a u n e i s t ă r i de conş t i in ţă , t r e c u t e s a u p r e z e n t e şi c a r e să n u se p r e t e z e la o t r a d u c e r e p r in i m a g i n ă p las t i că , a t e n ţ i a r e u ş e ş t e , d u p ă u n o a r e c a r e efort, să transmute orice act psihic pur in obiectiv sau în obiectivabil. D a c ă m ă g â n d e s c la „ f loa rea r o ş i e " e f iresc ca l a sfârşi t s ă a m o i m a g i n ă c o r e s p u n z ă t o a r e . O b i e c t u l se h i p o s t a z i a z ă t o t d e a u n a , î n d a t ă d u p ă p e r c e p ţ i e , c a r e t r e b u e să d u r e z e u n t i m p o a r e c a r e , c a ş i c â n d ar d i s p r e ţ u i apo i roca t e m p o r a l ă d in ca r e fu cules , b u n d e o r â n d u i t apoi î n t ru e t e rn i t a t e . F i indcă or ice o b i e c t se p u n e p e n t r u in t e l ec tu l n o s t r u ca şi c â n d din e t e r n i t a t e a r fi v e n i t 6 ) . In a c e a s t ă f ixare, to t d e s p r e d u r a t ă e s t e v o r b a , to t ea e a v u t ă în v e d e r e , to t î m p o t r i v a t i m p u l u i e d u s ă lupta . C e se p e t r e c e a î n să c â n d n e f ixam n u a s u p r a u n u i ob iec t c i a s u p r a u n e i s t ă r i d e suflet de p i ldă , o s t a r e afec t ivă , emoţ ie , d u r e r e ? F i x a r e a a t e n ţ i e i a r e d rep t efect , se s p u n e , a c t u a l i z a r e a ace le i s t ă r i . C e e a c e n u e d e c â t foar te legi t im. D a r ce a fost, l a v r e m e a sa, a c e a s t ă s t a r e ? O s u c c e s i u n e , m a i m u l t sau m a i p u ţ i n r ap idă , a scu ţ i t ă , d u r e r o a s ă , p l ăcu tă , î n t impu l că re ia suf le tul a r e s imţ i t t o a t e a c e s t e l uc ru r i î n t r ' u n ch ip o a r e c a r e . A ac tua l i za a c e a s t ă v i a ţ ă t r e c u t ă î n s e a m n ă a face să t r ă i a s c ă în ace l a ş chip, cu a c e l a ş r i tm, în ace l ea ş i e t a p e succes iv p e r c e p u t e s t a r e a de suflet da tă . Se î n t â m p l ă î n să că c e e a c e se p e t r e c e în faptul e v o c ă r e i p e c a r e a t e n ţ i a o f ixează e u n a d e v ă r a t s c a n d a l . N u m a i v o r b i m d e f ixa rea a t en ţ i e i a s u p r a u n e i e m o ţ i u n i de ob ice iu t r ecu t e , c â n d e m o ţ i a d i spa r e c a o u m b r ă -, d a r o r i ce s t a r e su f l e t ească t ră i t ă , î n a i n t e ca a t e n ţ i a şi conş t i in ţ a p r a g m a t i c ă s ă fi l u a t s eama , s e t r a n s f o r m ă î n t r ' u n obiec t , în imag ine , în c o n d e n s a r e de t imp, u n fel d e c u n o a ş t e r e specif ică, p u s ă c a u n datum o a r e c u m s imul tan , fă ră pă r ţ i , fă ră succes iun i , fără s t r u c t u r ă în du ra t ă . U n fel d e to t ind i s t inc t în ca re t o a t e pă r ţ i l e p e ca r e a n a l i z a ul­t e r i o a r ă — gra ţ i e m e m o r i e i — v i n e să le descifreze, c o e x i s t ă fără d i fe ren ţ i e re d e c â t a t â t c â t l e conferă m e m o r i a în c e e a c e p r i v e ş t e i n t e n s i t a t e a s au v a l o a r e a lor ps ih ică . C u m es te pos ib i l ă a c e a s t ă d i s t r u g e r e a t impulu i , cum e cu p u t i n ţ ă ca u n „ d a t u m " ofer i t con­ş t i in ţe i în s u c c e s i u n e să se s c h i m b e în s i m u l t a n e u ( t r a n s m u t a ţ i a n u e dea l t fe l n i c i o d a t ă abso lu tă , a fa ră d e cazur i r a r e c â n d u n ac t foar te c o m p l i c a t p o a t e fi t r adus , c o m p r i m a t , î n t r ' b i m a g i n ă s implă , s ingură , g o a l ă 7 ) i a t ă u n fapt d e s p r e c a r e , d a c ă n u n e î n şe l ăm, ni­m e n i n u a v o r b i t încă . U n a t a r e f enomen n u es t e pos ib i l d e c â t d a c ă e p r iv i t p r in p e r s p e c ­t i v a u n e i d u b l e conş t i in ţe , a l că re i p r i m a s p e c t e s t e cel p r a g m a t i c . P e n t r u conş t i i n ţ a p r a g m a t i c ă n u e n e v o i e ( luăm c u v â n t u l „ n e v o i e " în sens foar te larg) de a t r ă i în „odi-

5) î nce rca rea pe ca re o face Fr . Maugé (Lespri t ei le réel perçu) de a s tabil i u n ca­dru o h e c t i v p u r percepţiei , duce la o ob iec t i t a t e a percepţ ie i î n s ine n u în raport cu u n obiect dat. ontolosric altul. Es te o obT&ctitate a subiect ivului .

6) Aci a r pu tea fi găs i t ă o r i g : na ps iho log ică a p r inc ip iu lu i fa imos al ident i tă ţ i i , care a neb'n 's t i t pe loeicreni de 'a A n t T r s t h e n e p â n ă /a Goblat.

7) Asemenea condensăr i , comvrimări de d u r a t ă sun t de altfel ex t rem de frecvente în v ia ţa sufletească. Obişnuinţele, actele a u t o m a t i z a t e , gesturi le , mecan ismele gând i r i i însăş i n u s u n t în fond decât vas te compr imăr i de experienţe, ad ică de dura te . (A se vedea: R. Spaier : La pensée concrète).

104

© BCU Cluj

nioară" , de a în tâ rz ia d e a s u p r a une i de l i ca te s tă r i emot ive . Ia tă dece ni se pa r e că dis­pa re emoţ i a o r idecâ teor i v ine a t en ţ i a să o fixeze ; a ten ţ ia , a c e a s t ă s a l v a t o a r e a vieţ i i noas t r e p r agma t i ce . Ps ihologia oficială î n t â lnea aces t fapt p a r a d o x a l , îl cons ta ta , îi a r ă t a formele, îi formula c h i a r leg i le d a r n u a jungea să p r o d u c ă o exp l ica ţ i e mu l ţumi toa re . Astfel c a d r u l de ope ra ţ i e al a t en ţ i e i e s t e acel al cunoaş te r i i căc i l a a cea s t a se r e d u c e or ice fapt de ordin psihic . A t e n ţ i a d e v i n e un factor pr in c a r e conş t i in ţa se p u n e în a d e v ă r a ­tul s ău rol , cel a l cunoaş te r i i . D a c ă a t en ţ i a se ach i t a de sa rc ina sa f ixând fluidul, miş ­cătorul , luc ru l n u a r fi fost cu p u t i n ţ ă p e n t r u o a t en ţ i e f ragmentară , ref lexivă , o a r e c u m invo lun ta ră . Ac tu l de a ten ţ i e e s t e un a c t d e vo in ţă . N u ex i s tă cen t ru de in t e re s dacă nu ex i s t ă o d e ş t e p t a r e a vo in ţe i ; m a i mul t , n i se p a r e că în t r ' o p s iho log ie ca re se hotă­ră ş t e s ă a r u n c e or ice a tomism, or ice asocia ţ ionism, or ice c o n c e p ţ i e mater ia l i s t -h io logică , (unde sufletul e s t e cons ide ra t d r e p t un j o c de , ,puzzle"), a ten ţ ie , i n t e r e s şi v o i n ţ ă n u sunt. decâ t un s ingur lucru , v ă z u t n u m a i d in p u n c t e de v e d e r e diferite. Din m o m e n t u l în ca re un cen t ru de i n t e r e s se cr is ta l izează, e s t e absu rd să n e î nch ipu im că aces t p r o c e s p o a t e fi s t ră in de a t i tud inea vo lun t a r ă . Dimpot r ivă , n u m a i o a s e m e n e a a t i tud ine , f ixează in t e re ­sul şi ea e s t e ace i a ş i ca re f ixează şi vo in ţa . Căci v o i n ţ a es te c u to tu l p r agma t i că . Ea es te in sepa rab i l ă de efor tul conş t i en t d e a t r a n s m u t a or ice s c h i m b a r e în s imul t ane i t a t e . Ea t r e ­bue să co laboreze l a p r o d u c e r e a unu i c â m p de ac ţ iune format din obiec te , din sol ide, din corpur i a sup ra c ă r o r a se p o a t e ap l ica ac ţ iunea . V o i n ţ a î ndep l ineş t e c e e a c e in t e re su l şi a t en ţ i a au început . A c e a s t ă îndep l in i r e se face n u în v e d e r e a ac ţ iun i i ci în v e d e r e a cu­noaş ter i i . Af i rma ţ iunea a c e a s t a p o a t e să p a r ă foar te r i sca tă p e n t r u o a n u m i t ă filosofie a ac ţ iuni i c a r e v e d e în „ a c t " începu tu l , înve l i şu l , condi ţ iunea , cad ru l cunoaş te r i i . Şi as ta n u m a i p e n t r u c ă s e refuză p r i v i r e a m a i a d â n c ă în lucrur i . Rămâ i l ega t d e a c e i a c e e s t e n u u n p u n c t de î n c e p e r e ci u n u l d e a junge re . Se c r ede c ă s 'a d e m o n s t r a t c ă a c ţ i u n e a p r e c e d e cunoaş te rea , d a c ă se d a u c â t e v a b u n e e x e m p l e 8 ) . Se u i tă n u m a i a t â t a : c ă îna in te de a fi ac ţ iune , or ice a c ţ i une es te c u n o a ş t e r e , căc i şi ac tu l şi c u n o a ş t e r e a p l e a c ă delà percep ţ ie . Insă în p e r c e p ţ i a p u r ă n u e x i s t ă pa r t e d e ac ţ i une decâ t ce l mu l t c a un punc t de a jungere . Pe rcep ţ i a n u dev ine c a d r u de ac ţ iune decâ t cu condi ţ ia de a fi m a i în tâ i cadru de cunoaş t e r e . N u p u t e m s t ă ru i ac i a s u p r a aces te i p rob l eme . Amin t im n u m a i că în t r e a c u n o a ş t e şi a vo i ex i s t ă ace iaş i confuzie, se p r o d u c e a c e i a ş i i luzie ca şi î n t r e can t i t a t e şi ca l i ta te , m i ş c a r e şi sch imbare . V o i n ţ a se c o m p o r t ă dec i d r ep t c a d r u a l con­ş t i in ţe i p r a g m a t i c e în sensu l că pr in e a şi p e n t r u ea l u m e a s'a îmbucă tă ţ i t în obiec te , corpur i , păr ţ i , e l emente . Indus t r i a u m a n ă şi t ehn ica n u fac d e c â t să u r m e z e paş i i p e ca r e vo in ţ ă şi p e r c e p ţ i e i-au făcut l a începu t . Ca re e s t e func ţ iunea p rop r i e a vol i ţ iuni i ? Să p u e u n cad ru acţ iuni i . Pen t ru a face a s t a es te n e v o i e ca aces t c a d r u să c u p r i n d ă păr ţ i . Este ro lu l pe rcep ţ ie i , in te resu lu i , a ten ţ ie i , p e scur t , a aces tu i p r o c e s lung şi compl ica t al cunoaş t e r i i de a p e r m i t e aces t r ezu l ta t . Vo l i ţ i unea n u a r e dec i u n ro l esen ţ ia l difer i t de acel al a t en ţ i e i şi al in te resu lu i . A î m b u c ă t ă ţ i c a d r u l ac ţ iune i în corpur i , în păr ţ i , în­s e a m n ă a opr i con t inuu l d inamic , î n s e a m n ă a fixa sch imbarea în c e v a stat ic , î n seamnă , p e scurt , a sup r ima d u r a t a 9 ) .

I a t ă conc luz iuni le la c a r e n e c o n d u c cele c â t e v a cons ide ra ţ iun i în c e e a c e p r i ve ş t e dub lu l a spec t al conşt i in ţe i . D a c ă p â n ă a c u m conş t i in ţa se m ă r g i n e a să f ixeze con t inuu l sch imbător , s ă t r a n s m u t e t impu l în e t e rn i t a t e , să î m b u c ă t ă ţ e a s c ă realul , r e d u c â n d cont i­n u i t a t e a la d i scon t inu i ta te , a s i s tăm a c u m Ia ac tu l final ca re cons tă în a ap l ica însăş i con-

8) De altfel problema e veche cât şi gândi rea . Aristot o definise a tunci când vor­bea despre dis t incţ ia d in t r e „putere" .şi „act" în intelect. Filosof ia a r a b ă şi apoi întregul Ev Mediu n u a u făcut decât s ă o discute, p â n ă la Blondei şi Bergson,

9) Ne referim, bineînţeles, m e r e u la d u r a t a trăită.

105

© BCU Cluj

ş t i in ţe i c e e a c e conş t i i n ţ a a p l i c a s e rea lu lu i , a d i c ă î m b u c ă t ă ţ i r e a . Conş t i i n ţ a se f ixează, se d iv ide , se a m p u t e a z ă . E v o r b a d e fa imosul câmp al conştiinţei.

Câmpul de conştiinţă se pune, pentru cunoaşterea noastră drept o limită ontologică. A n u n ţ ă m n u m a i p r o b l e m a , r e z o l v a r e a e i n e c e s i t â n d u n s t u d i u spec ia l oare n u p o a t e in t r a în c a d r u l a r t i co lu lu i d e faţă. A m p u s î n să p r o b l e m a p e n t r u a-i a r ă t a g r a v i t a t e a şi p e n t r u a m a i face o d a t ă viz ibi l r a p o r t u l c a r e u n e ş t e , cu l egă tu r i subt i le , domen iu l con­ş t i in ţe i şi al cunoaş t e r i i de ce l al on to log ie i .

C â m p u l conş t i in ţ e i es te p r o d u s u l „ î n g u s t ă r i i " p e ca re a t e n ţ i a o o p e r e a z ă a s u p r a da­t e lo r s imţur i lor . D e c e şi c u m a p a r e a c e a s t ă î n g u s t a r e ? N i se s p u n e că a t e n ţ i a e s t e as t ­fel cons t i t u i t ă î n c â t u n i l a t e r a l i t a t e a îi e s t e esen ţ i a lă . N i se s p u n e că în „ c â m p u l s ău lumi­n o s " , conş t i i n ţ a n u p o a t e s ă î nch idă , î n t r ' u n m o m e n t da t al s cu rge r i i sa le , decâ t un n u ­m ă r foa r t e r e d u s d e „ p r e z e n t ă r i " , a c e l a ş cu n u m ă r u l m a x i m a l c â m p u l u i a t en ţ i e i c a r e ar c o m p o r t a dec i u n p r o c e s de s e l ec t i v i t a t e ad i că să a r u n c e u n e l e e l e m e n t e şi să re ţ i e al­te le . P r inc ip iu l aces t e i a l e g e r i a r r ez ida , la r â n d u l său, în cen t ru l de i n t e r e s a l conşt i in­ţei. D a c ă p r i v i m cu o a r e c a r e a t e n ţ i e , s u n t e m în t r ' o p r e a m i n u n a t ă confuzie. A t e n ţ i a con­d i ţ i onează conş t i in ţ a d a r se găseş t e , în ace l a ş t imp, în p o s t u r a d e a fi cond i ţ i ona t ă , la r â n d u l ei, d e conş t i in ţă . C e n t r u l de i n t e r e s c o n d i ţ i o n e a z ă a t e n ţ i a d a r a t e n ţ i a n u se a m e ­s t ecă m a i p u ţ i n în c o n d i ţ i o n a r e a aces tu i c e n t r u de in te res . In fine, c â m p u l l u m i n o s a l conş t i in ţe i se p a r e că e „ p r o d u s " c â n d de a t e n ţ i e , când p r o d u c â n d el însuş i p ropr i i l e con­diţii a le a ten ţ ie i . C u m es te a t u n c i pos ib i l ă „ î n g u s t a r e a " conş t i i n ţ e i s au a a t e n ţ i e i ? D o u ă că i n i se p a r pos ib i l e p e n t r u a r ezo lva , cât de cât, p r o b l e m a . Se l ec ţ i a se c o m p o r t ă c a u n d e c u p a j . In s e r i a n e î n t r e r u p t ă a d a t e l o r sens ib i le , se p r o d u c e o î m b u c ă t ă ţ i r e , cont i -n u u m - u l c a r e p r e s u p u n e t impu l , f i ind s c h i m b a t în t r ' o d i s con t i nu i t a t e c a r e n e a g ă t impul . Dar n e g a r e a t i m p u l u i n u c o m p o r t ă d e c â t u n s ingur cad ru pos ib i l : spa ţ iu l . T impu l se con­v e r t e ş t e în s p a ţ i u ia r spa ţ iu l în corpur i . S e l e c ţ i u n e a a t en ţ i e i n u p o a t e o p e r a deci decâ t a s u p r a u n o r con ţ i nu tu r i ob i ec t i vab i l e şi co rpora l e . Or i ce „ p o r ţ i u n e " d e d u r a t ă p u r ă — d a c ă o a s e m e n e a o p e r a ţ i e ar fi pos ib i l ă — n u ar m a i p u t e a să fie s u p u s ă v r e u n e i se-lec ţ iun i a a ten ţ ie i . Din m o m e n t u l în c a r e se î n c e a r c ă a ş a ceva , d u r a t a se m ă s o a r ă şi s e c o n c e p e în funcţ ie de spa ţ iu . A ş a d a r , p e n t r u c ă u n c â m p de conş t i i n ţ ă să a p a r ă e s t e n e ­cesa r să fie, în p rea l ab i l , î ndep l in i t ă o p e r a de t r a n s m u t a ţ i e a t impu lu i în spa ţ iu , s ă fie t e r m i n a t ă î m b u c ă t ă ţ i r e a c o n t i n u u l u i t e m p o r a l . P u t e m a c u m î n ţ e l e g e ro lu l pe ca r e f iecare e l e m e n t îl j o a c ă în cons t i t u i r ea conş t i in ţe i . C e n t r u l de i n t e r e s es te baza . Ac i p r o d u c e spi­r i tu l o c o n d e n s a r e , ac i se o p r e ş t e şi se s t r â n g e în s ine însuş i ; apo i î n t r egu l a n g r e n a j se p u n e în m i ş c a r e ; a t e n ţ i a t r ans formă , p r in se lec ţ ie , con t i nuu l da t în d u r a t ă p u r ă , î n t r ' o d is ­con t i nu i t a t e o r g a n i z a t ă d u p ă forma şi d i m e n s i u n i l e idea le a le spa ţ iu lu i . Ast fe l cond i ţ iu -n i le p rop r i i sun t d a t e p e n t r u p r o d u c e r e a „ c â m p u l u i l uminos" . S u n t e m m e r e u în d o m e n i u l conş t i in ţe i p r a g m a t i c e . T o a t e defini ţ i i le ce fură p r o p u s e , de. aci a u porn i t . A m a v u t o de­finiţie socială a conş t i in ţe i ; ea t r e b u e e x p l i c a t ă ca r ă s p u n z â n d cond i ţ iun i lo r d e v i a ţ ă foar te c o m p l e x e p e c a r e le r e c l a m ă soc i e t a t ea . A c e a s t ă defini ţ ie n u e s t e d e c â t r u d a foar te a p r o p i a t ă a defini ţ ie i biologice. Gr i jă foar te a d â n c i t ă de a u r m ă r i l eg i l e evo lu ţ i e i b io log ice , n e v o i a de a găs i u n o r g a n şi o func ţ iune d e a d a p t a r e l a condi ţ i i l e b io t i ce p ro p r i i omu­lu i : complex i t a t e , n o u t a t e , n e p r e v ă z u t , i a t ă ce a î n s e m n a t a c e a s t ă def in i ţ ie ce se l e a g ă de m a r e a m i ş c a r e ş t i inţ i f ică a evo lu ţ i on i smu lu i . Se a d a u g ă la a c e s t e a şi def in i ţ ia pragma­tică a conş t i i n ţ e i ; Be rgson şi D e w e y p o t fi cons ide r a ţ i p r o t a g o n i ş t i i ei ; J a m e s , doc t r ina ­rul. Conş t i in ţa , î n a i n t e de a fi c u n o a ş t e r e , e ra ac ţ iune ; la o a t a r e def ini ţ ie t r e b u i a să subsc r i e t o a t ă ş c o a l a filosofiei ac ţ iun i i , d e l à Ol l é -Laprune şi Blondei , p â n ă l a J a m e s , Schil­ler, etc . Să e v o c ă m a c u m şi o a l t ă def ini ţ ie pos ib i l ă a conş t i in ţe i . E v o r b a d e s p r e defi-

106

© BCU Cluj

niţ ia metafizică. Spir i tual iş t i , moniş t i , ideal iş t i se înscr iu la o def ini ţ ie c a r e t rans formă procesu l de conş t i in ţă în t r 'un aspec t p u r spir i tual . Conş t i in ţa d e v e n i a astfel un „ tu rn d e f i ldeş" unde n i m i c n u p o a t e a junge afară de formele p u r e a le spir i tu lui . N u e r a m dea­semeni d e p a r t e nici de o p e r s p e c t i v ă c a r e ames teca în n a t u r a conş t i in ţe i cons ide ra ţ iun i de ord in et ic sau teologic . Conş t i in ţa e ra un ins t rument metafizic p r in ca re se dezvă lu i a în om, fie n a t u r a sa profund mora lă , fie s t r u c t u r a sa, sp i r i tua l iceş te pură . Conş t i in ţa e ra imaginea , în microcosm, a mac rocosmulu i . Toa tă filosofia evu lu i -mediu , sco las t i ca unu i J e a n de Sa l i sbury oa şi mis t ica unu i Sf. Bernard s au H u g u e s de St. Victor , t o a t ă filosofia a r a b ă i zvo râ t ă din comen ta r iu l lui Ar i s to t şi al neo-p la ton i smulu i , cu Av icen , Âl-Faxabi, Al-Gazal i , A v e r r o ë s , n ' a u a v u t l in i ş t e p â n ă ce n ' a u cons t ru i t o imag ină a conş t i in ţe i în c a r e t r ebu ia să se reflecte i m a g i n e a lui Dumnezeu , a „sufletului l u m i i " sau a „ in te lec tu lu i ac­t i v" ca r e pr in gene ra ţ i e , c rea ţ i e sau e m a n a ţ i e d ă d e a u n a ş t e r e lumii . Spir i tul uman , dest i ­nu l u m a n t r ebu iau zidi te în des t inu l cosmosulu i , p r e c u m v o i a u să a r a t e un P ie r re de Blois s a u J. de Sal isbury. (Bréhier. Phi los, du Moyen -Âge . p. 205. no tă ) . Se desp r inde din acea­s tă î n t r eagă epocă o v iz iune i n t eg ra l ă pe ca re a m denumi t -o definiţ ia metaf iz ică a con^ ş t i inţei . Cam de ace laş fel p o a t e fi definiţ ia ce r e e s e din cr i t ic ism sau din filosofia pos t -kan t i ană .

Din toa te aces t e dezvo l t ă r i în j u ru l p rob l eme i conşt i in ţe i , un luc ru se p o a t e în t re ­v e d e a : d e t e r m i n a r e a u n u i a l t t ip al conşt i in ţe i , fără ca pr in a c e a s t a să anu lăm, să n e g ă m l ea l i t a t ea conş t i in ţe i p r agma t i ce . N u concepţ i i le sun t deci d u b l e ci însăş i subs t r a tu l a re două forme. Conş t i in ţa se c o m p o r t ă c a p ragmat i zan tă , p e d e o p a r t e , ca o rea l i t a t e a d â n c psihică, p e de a l tă pa r t e . V o m vo rb i deci despre sensu l ps ih ic a l conşt i in ţe i , în m ă s u r a în t a r e conş t i in ţa este „ l ip i tă" de obiect , ad ică în t rucâ t ea es te funcţ iune de cunoaş t e r e .

Să admi tem că se def ineşte conş t i in ţa drep t un r a p o r t gnozeologic în t re obiec t iv şi subiec t iv . Să m a i a d m i t e m că aces t r a p o r t nu e s t e mân j i t de n ic i o n e v o i e de ac ţ iune . Să admi t em deasemen i că nici o an t inomie n u es te descope r i t ă în t re ps ih ic şi p r agma t i c , ambe le p u t â n d coexis ta în t r ' un ace laş subiect , ch ia r s imul tan . T o a t e aces t e p r emize n u sun t supuse cau ţ iune i dacă s u n t e m d e acord să le i n t e r p r e t ă m aşa cum a u fost definite pâ n ă acum. Trebue să n e a p a r ă cu t o a t ă e v i d e n ţ a că, în t re m i n e şi lucrur i , conş t i in ţa se p u n e ca un rapor t . Este ev iden t d e a s e m e n i că o c u n o a ş t e r e imed ia t ă p r e c e d e a c ţ i u n e a , că, î na in te de a fi mo t iv şi m a t e r i a l a indus t r i e i noas t r e , p e r c e p ţ i a imed ia t ă e s t e c u n o a ş t e r e . Fap tu l că m a i tâ rz iu ac ţ iun i l e difer i te p e care le v o m fi î n t r ep r ins v o r cond i ţ i ona sar­c ina cunoaş te r i lo r , că aces te cunoaş t e r i a le noas t r e se vor d a d u p ă n e v o i l e n o a s t r e p r a c ­t ice 1 0 ) , a ceas t a nu v a inf i rma a c e s t a d e v ă r că, pen t ru o pe rcep ţ i e p u r ă (adică l ips i tă de, e le­m e n t e l e actului) ceeace impor t ă ma i în tâ i es te l a tu ra cunoaş t e r e , d a c ă pr in cunoaş t e r e

v r e m să în ţe legem, nu ac t iv i t a te mis te r ioasă , metaf iz ică ci aces t fapt foar te firesc al une i luăr i în poses iune p e r c e p ţ i o n a l ă a ob iec tu lu i pe care conş t i in ţa îl „ a r u n c ă " spon t an în afară de ea însăş i ne recunoscându-1 d e c â t ca un s implu con ţ inu t pe rcep ţ iona l . U r m e a z ă a tunc i că u n o a r e c a r e r apo r t nepragn ia t i c , l ipsit de or ice in te res t r e b u e s ă e x i s t e în t r e obiec tu l astfel p e r c e p u t şi sub iec tu l pe reepă to r . Exis tă deci un r apo r t nemi j loc i t în t re con­ş t i in ţă şi con ţ inu tu l său a căru i m a t e r i e şi condi ţ ie n u se găsesc decâ t în afara conşt i inţe i . A c e a s t ă t r a n s c e n d e n ţ ă n u es te decâ t foar te na tu ra lă . Ea va reeş i şi ma i b ine încă d a c ă v o m p r o c e d a la o „ t r ece re la l imi tă" . Limita cunoaş te r i i , cu to tu l idea lă dealtfel , f i indcă s tă în firea ei să nu fie n i c ioda t ă at insă, es te adevăru l . Or ice c u n o a ş t e r e t inde că t r e ade ­vă r ca sp re l imi ta sa. A junş i aci, i zbucneş te ev ident , a cea s t ă c o n s t a t a r e că n u eira în

10) A se vedea: Dupréel (Schiţă a unei filozofii a valorilor); Maugé Fr. (Spiritul şi realul perceput); Spaier (Gândirea şi can t i ta tea) , etc.

107

© BCU Cluj

bic i u n caz n e v o i e de a d e v â r d r e p t b a z ă a ac ţ iun i i . Acţiunea n u a r e h a b a r d a c ă l uc r ează pe o b a z ă t e o r e t i c ă a d e v ă r a t ă s a u falsă. C o n c e p ţ i a lui P t o l e m e u n u a împ ied i ca t a c ţ i u n e a p e p ă m â n t , d in p u n c t de v e d e r e geograf ic , d u p ă cum c o n c e p ţ i a r e l a t i v i s t ă n u î m p i e d i c ă a c ţ i u n e a în c a d r e l e m e c a n i c e i c l as ice . Ast fe l dec i p u t e m a d m i t e d rep t în î n t r e g i m e va l a ­b i lă e x i s t e n ţ a u n u i r a p o r t specif ic î n t r e conş t i i ţ ă şi obiect . A m a r ă t a t c u m o p e r e a z ă asu­p r a c o n ţ i n u t u l u i p e r c e p ţ i o n a l î m b u c ă t ă ţ i r e a şi f ixa rea conş t i in ţe i , cons t i t u i adu - i a s p e c t u l s ău p r a g m a t i c . D a r d a c ă p u t e m î n l ă t u r a o r i ce n e c e s i t a t e p r ac t i c ă , d a c ă p u t e m s ă n e cu­fundăm n u în d u r a t a p r o p r i e a ob i ec tu lu i (cum e r a i dea lu l in tu i ţ i e i b e r g s o n i e n e ) c i în d u r a t a c a r e a p a r ţ i n e sub iec tu lu i î n a i n t e ca ac ţ i unea p r a g m a t i z a n t ă s ă fi î ncepu t , a tunc i v o m p u t e a s ă n e soco t im în mi j l ocu l u n e i d u r a t e c a r e n u se m a i t r a n s m u t ă în s p a ţ i a l i t a t e Să r e ţ i n e m aceas ta , c a c e v a foar te i m p o r t a n t şi a n u m e că î m b u c ă t ă ţ i r e a n u se ap l i că du­r a t e i sub i ec tu lu i ci d u r a t e i în c a r e ob i ec tu l ca a t a r e , în e x t e r i o r i t a t e a sa, e s t e „ a p r e h e n -d a t " d e ac tu l pe r cep ţ i ona l . A ş a d a r , în a c e a s t ă r e f l ec t a re s p r e s ine însuşi , n u m a i e v o r b a de o r e v e n i r e a s u p r a d u r a t e i ob iec tu lu i ci de a r e ţ i n e ca a t a r e p r o p r i a n o a s t r ă du ra t ă . D a c ă a c e a s t a e s t e cu p u t i n ţ ă (şi a c e a s t a n u n u m a i că e pos ib i l d a r e şi c e v a „famil iar" , ob i şnu i t în e x p e r i e n ţ a suf le tească) a t u n c i ob i ec tu l p i e rde , d in t r ' o da tă , t o a t ă „ a m p r e n t a " sa p r a g m a t i c ă . El se s i t u e a z ă în d u r a t a sa în fa ţa conş t i in ţ e i ca u n d a t pur . Să r e m a r c ă m câ t de d i fer i tă e s t e a c e a s t ă nemi j loc i r e d e imed ia t i t a t ea lui Bergson ! P e n t r u m a r e l e filosof imed ia tu l se p u n e a î n t r ' o d u r a t ă în c a r e ş e d e a u şi ob iec tu l şi sub iec tu l . Era, ca s ă spu­n e m aşa, o s i n g u r ă d u r a t ă l a c a r e p a r t i c i p a u şi u n u l şi a l tul . Pen t ru no i ex i s t ă o du­r a t ă c a r e e s t e p r o p r i e sub iec tu lu i , difer i tă , d a c ă n u on to log ic , cel p u ţ i n gnozeo log ic , de d u r a t a a t r i bu i t ă ob iec tu lu i . M a i m u l t încă, d a c ă se î m p i n g e d e s tu l de d e p a r t e e x a m e n u l n o s t r u se p o a t e ca a c e i a ce n u m i m d u r a t a ob i ec tu lu i să n u fie d e c â t o s imp lă i luzie . Dar a d m i ţ â n d că ob iec tu l p o s e d ă o d u r a t ă c a r e să-i fie p r o p r i e , t r e b u e t o t u ş i s ă n e fer im de a-i a t r i bu i t oa t e c a r a c t e r e l e du ra t e i , p e c a r e , d i n e x p e r i e n ţ a d i r e c t ă o c u n o a ş t e m ca fiind a n o a s t r ă . D u r a t a o b i e c t i v ă se a p r o p i e s imţ i to r d e s ta t i c , d e e t e rn , în p r i v i n ţ a ca r ac t e ru ­lui d e i r eve r s ib i l i t a t e , e aci o c h e s t i u n e ce p o a t e fi î n c ă d i s c u t a t ă p e n t r u c ă e d i scu tab i l ă . Astfel conş t i in ţ a s u r p r i n d e ob iec tu l în d u r a t a lu i p r o p r i e d a r c a r e a p r o a p e că nu- i apa r ţ i ne . De a c e i a ob iec tu l a p a r e ca i n a d a p t a b i l conş t i in ţe i . Se p e t r e c e a t u n c i u n f enomen g r e u de consec in ţ e . Se î m p r u m u t ă ob i ec tu lu i c ad ru l d u r a t e i s u b i e c t i v e . S e subiectivizează obiectul. (Nu e oa re a c e s t a a p r o a p e tot s ensu l c r i t i c i smulu i !). D u r a t a sub i ec tu lu i d e v i n e şi d u r a t a ob iec tu lu i . Dar, f i indcă n u p u t e m l u c r a cu un ob iec t c u t o tu l in te r io r , a s u p r a c ă r u i a să p u t e m ac ţ iona , îl h ipos t az i em spa ţ ia l . Es t e dec i p rop r i a n o a s t r ă d u r a t ă „ l ip i t ă" p e o b i e c ­t iv a c e i a ce ni se p a r e că a r fi d u r a t a o b i e c t i v u l u i şi p e c a r e , de fapt , o î m b u c ă t ă ţ i m , o fixăm p r i n ac tu l conş t i in ţ e i p r a g m a t i c e , e s t e p rop r iu l n o s t r u ch ip d e a d u r a ce l c a r e se t r a n s m u t ă în corp , în spa ţ ia l . Şi i a t ă dece o i n t e r p r e t a r e s p a ţ i a l ă a conş t i in ţe i fu pos ib i l ă cu a soc i a ţ i on i smu l c a r e c o n s i d e r a suf le tu l c a un m o z a i c d e s tă r i , s a u cu c o n c e p ţ i a p r a g m a ­t ică c a r e soco t ea că r e a l u l t r e b u e să r ă s p u n d ă e x i g e n ţ e l o r ac ţ iun i i u m a n e " ) .

Un p r i m rezu l t a t a l conş t i in ţe i în s ens ps ih ic e s t e apa r i ţ i a s t r u c t u r e l N o u a ps iho­logie a vo rb i t m u l t d e s p r e s t ruc tu ră , (formă, Ges ta l t ) . V r e m să a r ă t ă m aci c ă s t r u c t u r a a p a r e d e îndată ce se î n l ă t u r ă a s p e c t u l p r a g m a t i z a n t , f ăcând să a c ţ i o n e z e conş t i in ţ a sub forma sa p u r ă . N u v o m t r a t a nici d e c u m p r o b l e m a s u b în fă ţ i ş a rea sa p s i h o l o g i c ă ci n u m a i în r a p o r t a r e la c u n o a ş t e r e . Să p u n e m d e c i p r o b l e m a s u b fo rma e i s t r i c t ă : S t r u c t u r a in tu i ­ţ ie i s e r v e ş t e ea oa re c u n o a ş t e r i i s a u a c ţ i u n i i ? Ia r m a i d e p a r t e : A c ţ i u n e a e s t e e a de n a t u r ă şi cu s cop s t r ic t b io log ic s a u cu scop s u p e r i o r ? D a c ă v o m p u t e a d e t e r m i n a că

11) E x t r e m de in te resan t e s tud iu l r a p o r t u l u i d in t re conşt i in ţă şi corp la R. Ruyer : La conscience et le corps (Alean. 1939).

108

© BCU Cluj

s t ruc tu ra in tu i ţ ie i s e rve ş t e l a c u n o a ş t e r e a obiectului , că s t ruc tu ra e s t e tot u n a său es té m ă c a r ca lea de p ă t r u n d e r e în in te r io r i t a t ea , în mi s t e ru l ob iec tu lu i , a tunc i o p r i m ă p a r t e a p r o b l e m e i p o a t e fi socot i tă ca r ezo lva t ă . Dacă d impot r ivă , s t ruc tu ra s e r v e ş t e acţ iuni i , e a e ope ra conş t i in ţe i p r agma t i ce . In fine, d a c ă a ş a e cazul , m a i e încă v r e m e a s ă n e în­t r ebăm ce î n s e a m n ă a c ţ i u n e a însăş i ? E v o r b a oa re de exper i en ţă , a c ţ i une î n s e m n â n d c e e a c e se face şi al că ru i rezu l ta t câş t iga t s e compor t ă ca o do t ă e x p e r i m e n t a l ă , sau ac­ţ iune î n s e a m n ă ceeace se face în sens de mişca re , de t ehn ică , de indus t r i e , de sch imbare a obiecte lor , la ex ter ior , pr in m u n c a o m e n e a s c ă ? In fine, m a i p u t e m cons ide ra ca făcând pa r t e din cadru l ac ţ iuni i to t c e e a c e se r a p o a r t ă la b io logic în opozi ţ ie cu ps ih icul . Cu­r ios e s t e că t o a t e aces te pos ibi l i tă ţ i a u fost p r o m o v a t e , af i rmate , d i scu ta t e în c u r s u l t im­puri lor . O concep ţ i e empi r i că a ac ţ iuni i a m avu t -o cu î n t r eaga şcoa l ă eng leză ş i amer i ­cană a e x p e r i e n ţ e i p u r e ; o concep ţ i e b io log ică cu Dewey , J a m e s , Bergson,- Blondei şi şcoa la sa po t fi cons ide ra ţ i ca adep ţ i ai une i concep ţ i i m a i m u l t vo lun t a r ă , cu a l o r „filo-sofie a a c ţ i u n e i " Pe d e a l tă p a r t e s e cons ide ră p rob l ema ps iho log ică a s t ruc tu re l in tu i ­ţiei, c ând sub în fă ţ i şa rea une i doc t r ine filosofice a cunoaş te r i i , c ând ca o p u r ă p r o b l e m ă a ps iho log ie i expe r imen ta l e . Dar a c e a s t a es te , cum s p u n e Kipling, „o a l t ă p o v e s t e " .

A m a ră t a t cum conş t i in ţa p r a g m a t i c ă o p e r e a z ă a s u p r a con t inuu lu i pe rcep ţ iona t , o rgan izând l u m e a ob iec t ivă în t r ' un s i s tem de corpur i . S u c c e s i u n e a în t imp se r e d u c e l a succes iunea spa ţ ia lă , s imu l t ane i t a t ea d e v e n i a impene t rab i l i t a t e , sol id i ta te , corpora l i t a te . Conş t i in ţa p s ih i că t r ebu ia să refacă ,,à r e b o u r s " aces t drum. Corpur i le sunt p r inse , în­t r 'un ac t de cunoaş t e re , n u pr in spa ţ i a l i t a t ea lor, ci p r in t empora l i t a t ea lor ; conş t i in ţa t rece de là un corp la a l tu l , t r ă ind astfel o d u r a t ă o a r e c a r e ; c u n o a ş t e r e a se înscr ie în spiri t ca dura tă . Corpur i le e r a u astfel p e p u n c t u l de a p i e rde din nou, şi p o a t e p e n t r u tot­deauna , ca rac t e ru l lor p rop r iu d e spa ţ ia l i t a te , s inguru l pr in care ele po t fi p u s e în afară de cunoaş t e r e , făcând o lume e x t e r i o a r ă on to log ic conşt i in ţe i . A c e a s t ă l ume ex te r ioa ră conş t i in ţe i t r e b u e însă să r e i n t r e din n o u în conş t i in ţă , s ă se r e î n t o a r c ă d rep t conţ inut , d rep t ca c e v a in te r ior conş t i in ţe i p r i n ac tu l cunoaş te r i i . T rebu i a deci să se a t r ibue , oda t ă pen t ru t o tdeauna , ob iec tu lu i spa ţ i a l i t a t ea sa, obie c t i ta tea , re ţ inându-1 to tuş i în conş t i in ţă drep t con ţ inu t de cunoaş t e re , s ă se fixeze în cadru l s ău ob iec tu l c a a t a r e , s ă se a n u l e z e confuziunea ce se făcea în t re c e e a c e e ra du ra t ă ob iec t ivă şi d u r a t a conş t i in ţe i ca re ap re -h e n d e obiectul . Trebuia , cu a l te cuv in te , s ă se d e a obiec tu lu i , cu a ju toru l exper i en ţe i pe r cep ţ iona l e p e de o p a r t e şi a expe r i en ţ e i in te r ioare , ps ih ice , p e de a l t ă pa r t e , o uni­t a t e s tab i lă în f luxul i s tor ie i sale . A c e a s t ă un i ta te î n d ive r s i t a t e es te s t ruc tura . E uşor de v ă z u t că s t ruc tu ra es te r ezu l t a tu l une i oa r eca r i „compl ic i t ă ţ i " î n t r e obiect şi subiect . N u n u m a i formele p ropr i i ob iec tu lu i se află în s t ruc tură . Dealtfel , n ic i n u p u t e m s p u n e ca re sunt aces te forme d a c ă ele n u sunt , î n t r ' un chip s au al tul , în c u n o a ş t e r e a noas t ră . Se află în or ice s t ruc tu ră o p a r t e des tu l d e ap rec iab i l ă ca re v ine de là subiect . Pr in m i j ­loc i rea conş t i in ţe i sub iec tu l îşi î n suşeş t e obiectul , îl p u n e în mi j locul conşt i inţe i . Pr in mi j ­loc i rea cunoaş te r i i sub iec tu l î n c e a r c ă tocmai să se ins ta leze în mi j locul obiectului . Pen t ru conş t i in ţa p r a g m a t i c ă n u ex i s t ă u n i t a t e ci t oa t ă d ive r s i t a t e a e s t e fo rmată din uni tă ţ i . Pen t ru conş t i in ţa ps ih ică n u ex i s t ă d ive r s i t a t e ci t oa t ă u n i t a t e a e s t e fo rmată din d ivers i ­tăţi . Ac i es te p r o c e s u l s t ruc tur i i , cu a t â t ma i a d â n c şi m a i complet , cu câ t conş t i in ţa es te mai r id ica tă , supe r ioa r ă conş t i in ţe i c a r e n u t r ăe ş t e d e c â t p r in şi p e n t r u d ive r s . De a c e i a s t ruc tu ra es te , în n ive lu r i l e ei supe r ioa re , r e z e r v a t ă omulu i ; (an imale le supe r ioa r e a u nu­ma i r u d i m e n t e d e s t ruc tură) ia r p r i n t r e o a m e n i ex i s tă o inf ini ta te d e poz i ţ iun i î n for­m a ţ i u n e a s t ruc tur i lor , d a c ă n e gând im ma i cu s e a m ă la s t ruc tur i l e s u p e r i o a r e de ordin in­te lec tua l , mora l , et ic, rel igios.

109

© BCU Cluj

A m p u s p r o b l e m a s t ruc tu r i i in tu i ţ i i lor p e n t r u a şt i ce ro l e s t e c h e m a t ă să j o a c e in gnozeo log ie . A m găs i t aces t fapt că s t r u c t u r a e s t e u n m o d de a fixa ob iec tu l , de a-1 pune , ca să s p u n e m aşa, î n t r ' u n fel de i n d e p e n d e n ţ ă fa ţă de subiec t . O b i e c t u l se s i tuează , se o p u n e ca şi c â n d ar t r e b u i să împ ied ice l i be r t a t ea sub iec tu lu i ; ob iec tu l e s t e o limită. St ruc tu ra , în m ă s u r a în ca r e c o o r d o n e a z ă şi s implif ică s a r c i n a cunoaş te r i i , în m ă s u r a în ca re e s t e o v i c t o r i e a sp i r i tu lu i a s u p r a a c e e a c e î i e s t e ex te r io r , în m ă s u r a în oare face s ă p r o p ă ş e a s c ă p u t e r e a şi d o m n i a n o a s t r ă a s u p r a luc ru r i lo r (nu c a d o m n i e p r a g m a t i c ă ci su­pe r io r i t a t e gnozeo log ică ) , oons t rue ş t e bar ieae , z ideş te , cu a c e l a ş m a t e r i a l al izbânzi i , l imi ta s lăb ic iuni i sp i r i t u lu i î n faţa r ea lu lu i . M a i mul t , a p a r i ţ i a s t r u c t u r i i f ăcând s ă c r e a s c ă diferen­ţ a on to log ică î n t r e sub iec t şi l uc ru r i , p r ec i zează m a i b i n e î n c ă l imi ta . I n t r ' a d e v ă r , d a c ă înitr'o l u m e p s i h i c ă în ca r e s t r u c t u r a n u a p a r e încă , a v e m sau p u t e m a v e a un î n c e p u t de conş t i in ţă , în t r ' o l u m e ps iho log ică d o t a t ă eu p r o p r i e t a t e a s t r u c t u r e i , a p r e h e n s i u n e a sub iec tu lu i în con­ş t i in ţă se face c u o a d â n c i m e cons ide rab i l ă . In conş t i in ţ a p r a g m a t i c ă sub iec tu l e s t e a p r e -h e n d a t în t r ' o m ă s u r ă j u s t ă a t â t cât e n e v o i e ca a c ţ i u n e a să m e a r g ă b ine . N u es t e n ic i o n e v o i e ca ea să fie abso lu t ă ; în m u l t e cazttri te po ţ i l ips i de ea, c u in ima î m p ă c a t ă ; a c ­ţ i unea nu suferă n imic . E inut i l să d ă m e x e m p l e din c a r e să se a r a t e câ t de s l a b ă e s t e a c e a s t ă „ p r e z e n ţ ă " a sub iec tu lu i ca sub i ec t al conş t i in ţe i în c a r e e s t e a p r e h e n d a t , în efotnt, în m u n c a ob i şnu i t ă s au î n t r ' o a c ţ i u n e foar te in tensă . Se p r o c e d e a z ă în a c e s t e cazur i ca în vis , lucrez i c a un „poseda t " . Se p r o d u c e şi se „ d e c l a n ş e a z ă " un m e c a n i s m al că ru i a u t o m a t i s m a j u n g e a d e s e a la un a ş a g r a d d e pe r f ec ţ i une î n c â t sub i ec tu l n u m a i con tează , e absen t . D impot r ivă , din m o m e n t u l în c a r e a ten ţ ia , c en t ru l de i n t e r e s n u se m a i f ixează pe v a l o a r e a p r a g m a t i c ă din afară , d in m o m e n t u l în c a r e c e e a c e i n t e r e s e a z ă spi r i tu l nu ma i es te ob iec tu l p e n t r u m i n e însumi , în r a p o r t cu n e v o i l e me le , ci ob iec tu l c a a t a r e , se p r o d u c e a tunc i ace iaş i i n t e r io r i za r e ca şi a t u n c i c â n d se a n u l e a z ă comple t ob iec tu l ca ex t e r io r i t a t e , p e n t r u a n u a c c e n t u a d e c â t v a l o a r e a sub iec tu lu i ca a ta re . A p r e h e n s i u n e a c o m p l e t ă ş i def in i t ivă a sub iec tu lu i (ea n u a j u n g e de altfel n i c i o d a t ă la a d e v ă r a t a sa p l e n i t u d i n e !) n u se face a ş a d a r d e c â t în c a d r e l e conş t i in ţe i ps ih ice . Dar p e n t r u ca acea ­s ta să fie posibi l , a fost n e c e s a r , în p rea l ab i l , ca sp i r i tu l să p r e c e a d ă l a s t r u c t u r a r e a câm­pu lu i s ău p e r c e p ţ i o n a l , f i indcă s t r u c t u r a n u e s t e n u m a i d e p a r t e a ob iec tu lu i ci o co labo­r a r e a d â n c ă î n t r e r ea l şi s p i r i t 1 2 ) . Dar r e z u l t a t u l aces t e i o p e r a ţ i u n i n u es te d e c â t adân­c i rea p r ă p a s t i e ! d in t r e r ea lu l ob i ec t ivu lu i şi r ea lu l sub iec t ivu lu i . Sub iec tu l se p u n e a şada r

12) P rob lema aceas ta a interferenţei, a colaborăr i i d in t re spir i t şi real , d in t r e obser­va tor şi observat , d in t re subiect şi obiect, se p u n e azi cu t oa t ă g rav i ta tea , în l u m i n a noui-lor doctr ine fizice. E vorba m a i în tâ i de d o c t r i n a quant ică , pe care Meyerson o vede drept o ipoteză a b e r a n t a . Teor ia cuan te lo r (emisă, c u m se ştie, de P lank) n u a r e n u m a i o valoa­re s t r ic t fizică, ci şi u n a metafizică, epis temologică . Ex i s t ă î n t r ' adevă r o schimbare , o va­r ia ţ ie , în sa l tu r i , în quan t e de energie a co rpur i lo r . In m o m e n t u l deci în care observ, p r i n procedee tehnice care in fond s u n t de resor tu l vederii, u n fenomen microfizic, obiectul ob­se rva t se modifică tocmai p r i n fap tu l că p e n t r u a fi observat e nevoie să fie l u m i n a t adică să cadă a s u p r a lui o r a z ă de lumină, ceeace î n s e a m n ă o emis iune de n a t u r ă quan t i că , de corpi componenţ i ai razei de l u m i n ă ad ică aceia ce n u m i m fotoni. Efectul R a m a n a ră ­tase că există o colaborare în t re moleculă şi r ad ia ţ i e ; la orice r ad i a ţ i e molecula r ă s p u n ­de î n t r ' u n fel p ropr iu , a m s p u n e personal . Efectul Comp ton este şi m a i precis ; u n foton lovind u n electron îi modif ică şi pozi ţ ia şi frecvenţa; frecvenţa fotonului de altfel este şi ea modif icată . „ In microfizică n u există me todă de • observaţ ie fă ră de o ac ţ iune a pro­c e d e e l o r metodei a s u p r a obiectului observat . Ex i s t ă deci o in ter ferenţă esenţ ia lă în t re .,metodă, şi obiect". (G. Bache la rd . Le nouvel espr i t scientifique, p. 122. Alean. 1937). Bine înţeles, p u n c t u l nos t ru de vedere este î n t r u c â t v a deosebit d a r şi î n perspect iva n o a s t r ă metafizică n u e vorba de o colaborare voită ci d e o influenţare rec iprocă s t â n d în însăşi n a t u r a subiectului şi a obictuiui în par te , în nici u n caz n u se m a i poa te a f i rma azi că subiectul îşi impune categorii le sale l u m i i sau că subiectul nu rezistă, nu modifică şi el n a t u r a obiectului ce i se i m p u n e în cunoaş t e r e .

110

© BCU Cluj

ca o l imită a rea lu lu i , l imi tă ca-re es te condi ţ iona tă , or icâ t ni s 'ar p ă r e a de ciudat , n u de conş t i in ţa p r a g m a t i c ă ci de conş t i in ţa ps ihică . Dacă n e - a m s i tua la î ncepu tu l imag ina r al conşt i inţe i , am p u t e a să s p u n e m că la a c e a s t ă g ran i ţ ă spi r i tu l se găsea în t r 'un comer ţ , în t r ' o c o m u n i u n e mul t ma i s t r ânsă cu rea lu l ; spir i t şi r e a l co inc ideau în aces t î ncepu t de lume. A d e v ă r care se confirmă, ni se pa re , o r idecâ teor i adânc im m e n t a l i t a t e a popora ţ i i lo r telurice, o r idecâ teor i t r e c e m în domen iu l folkloricului . P e m ă s u r ă ce n e d e p ă r t ă m de acea­s tă zonă or ig inară , te lur ică , pr imi t ivă , în c a r e ned i fe ren ţ i e rea î n s e a m n ă un a d e v ă r a t „ regn al r eve la ţ i e i n a t u r a l e " , d i ferenţ ier i le se a d â n c e s c în t re spir i t şi real . Lumea înce t ează de a m a i fi un con t inuum pe rcep ţ iona l aşa cum îi a p a r e p robab i l copi lului mic sau an imalu­lui inferior. (Exper ienţe le făcute a supra vede r i i difer i te lor an ima le n i se pa r conc luden te ) pen t ru a se t ransforma în d i scon t inuum. Dar aces t d i scon t inuum t r e b u e să fie considera t , fie în or ig ina sa p ragmat i că , fie în cr is ta l izăr i le sa le gnozeologice , d rep t o p u r ă c rea ţ ie subiec t ivă . Discontinuitatea absolută nu se ailă în obiecte ci este dată de nevoile şi de destinul cunoaşterii noastre. Un ive r su l n u e format din o d i scon t inu i t a t e de îmbucă t ă ţ i r e în corpur i , imag ină n e c e s a r ă p e n t r u o c u n o a ş t e r e p ragmat i că , c i e format d in t r 'o m a s s ă sub­s tan ţ i a lă n e o m o g e n ă dar în care u l t ima d i ferenţ ie re e s t e cons t i tu i t ă d in e l emen te ce pot fi iden t ice , formând un subs t ra t subs tan ţ i a l unic. In aces t subs t ra t o r g a n i z a r e a păr ţ i lo r se face d u p ă cu to tu l a l te legi decâ t ceeace s tă la suprafa ţa lor pe rcep ţ iona lă . Aco lo u n d e pe rcep ţ i a n e dă sol idul , s tă o r ea l i t a t e fizică l a c u n a r ă şi d i scon t inuă ; aco lo u n d e in­tui ţ ia n e dă o con t inu i t a te stă o r ea l i t a t e fizică de n e s e p a r a ţ i e p ragmat i că . Delà u l t ima m a r g i n e idea lă a u n u i a tom a unu i co rp da t la p r imul a tom al corpu lu i imedia t vec in (sau a ae ru lu i înconjură tor ) r ea l i t a t ea fizică n o t e a z ă o continuitate de structuri disconti­nue ca re n u ţ in s e a m ă de corpu l nos t ru în sens pragmatic. Aceş t i t e rmen i de con t inu i ­t a t e şi d i scon t inu i t a te sunt des tu l de ech ivoc i dealtfel . Când s p u n e m că a v e m deaface cu un con t inuum e lec t ron ic sau cu o d i scon t inu i t a te de neu t ron i , pozi t roni , fotoni, e tc . n e gând im că es te o t r e c e r e de là un e lec t ron l a a l tu l în t r ' o l ume u n d e e lec t ronu l p o a t e fi cons idera t c a u n e l emen t ul t im sau ca un e l emen t concret , c eeace n u e î n t o t d e a u n a ca­zul. Dar a c e a s t ă con t inu i t a t e d in t r ' un p u n c t de vede re , p o a t e fi" d i scon t inu i t a t e din al t punc t de v e d e r e , r ea l i t a t ea a v â n d în fond o s t r u c t u r ă l acuna ră . Dacă am m a i a d ă u g a şi g reu tă ţ i l e iv i te p e n t r u o ep i s t emolog ie nouă , de t eo r i a quan te lo r , a r t r e b u i să conchidem, cu M e y e r s o n d u p ă cum a m a ră ta t în n o t a a n t e r i o a r ă că o b s e r v a t o r u l t r ans fo rmă el în­suşi obse rva tu l c a r e nici e l n u es te c e v a da t ci o con t inuă v ib ra ţ i e emana to r i e , ene rg ie care z v â c n e ş t e c iuda t în rup tur i , în sa l tur i , în „pache t e " .

Pen t ru c u n o a ş t e r e a din s ca ra n o a s t r ă de ac ţ iune şi p e r c e p ţ i e domen iu l nos t ru es te acel al corpur i lo r uzua le . N o i c o n s i d e r ă m to tu l p â n ă la o a n u m i t ă l imi tă m o l a r ă ş i mole ­culară , l imită ca re n u m e r g e m a i jos decâ t d imens iun i le u l t r amie roscop ice (potr ivi te l à o anumi t ă d i m e n s i u n e r e a l ă pe r e t i na noas t ră ) şi m a i sus decâ t d imens iun i l e p e ca re n i l e s e rveş t e , la ace iaş i scară , cel m a i p u t e r n i c te lescop . Aceas t a , d a c ă n e m ă r g i n i m l a resur ­se le i n s t rumen ta l e . Sca ra se m i c ş o r e a z ă enorm dacă n e gând im însă n u m a i la l imi te le percepţdonale s imple. N u u r m e a z ă de ac i că l u m e a corpur i lo r din s c a r a n o a s t r ă d e ac­ţ iune es te o lume fictivă, o s implă cons t ruc ţ i e a s imţuri lor . A c e a s t ă l ume es te a d e v ă r a t a n o a s t r ă lume. Dar e aci un a d e v ă r p r agma t i c , a d e v ă r u l de là n ive lu l ac ţ iuni i ş i al n e c e ­si tăţ i lor. S t ruc tu ra in tui ţ ie i n u m e r g e p r e a d e p a r t e în aces t sens . Ea l a să s ă s e p r e s u p u e , p r in t r ' un fel d e in tu i ţ ie de esen ţă , sub r a p o r t u r i l e mo la re , c e v a din s t r u c t u r a m o l e c u l a r ă a corpuri lor . Ea o rgan izează corpur i l e c a p e n i ş t e unităţi de suprafaţă ca re p r o m i t dez­vă lu i r ea adâncur i lo r fără a a junge v r e o d a t ă la ele. C u n o a ş t e r e a şt i inţ if ică în locueş te , din tălpi p â n ă în creş te t , v i z iunea e x p e r i m e n t a l ă cu o v iz iune imaginară . Prin a cea s t a rupe

111

© BCU Cluj

ş t i in ţa comple t cu ob i şnu in ţ e l e ps iho log ice . Dar n u r ă m â n e p e n t r u aceas ta , ma i puţ in , o cons t ruc ţ i e abs t r ac tă , o h i p o t e z ă (or icât ar dor i Bache la rd , de p i ldă , c a a c e a s t ă h ipo t eză s ă fie o s in teză) , o p r e supoz i ţ i e a r ea lu lu i . Pr in c a r a c t e r u l s ă u abs t r ac t , cons t ruc ţ i a ş t i in­ţifică s e o p u n e in tu i ţ i e i p s i h i c e p r e c u m se o p u n e şi imag ina ţ i e i o b i ş n u i t e 1 S ) . (Este e x t r e m d e ca rac t e r i s t i că , î n aces t sens , u l t i m a c a r t e a lu i L. de Brogl ie : La p h y s i q u e n o u v e l l e e t l es quan t a ) . A ş a d a r s t r u c t u r a d e t e r m i n a o fo rmă d e l imită , în v r e m e ce a p r e h e n s i u n e a sub i ec tu lu i d e t e r m i n a o al ta . R ă m â n e d e v ă z u t d a c ă n u e x i s t ă d e a s e m e n i u n p r o c e s de a p r e h e n s i u n e a l ob i ec tu lu i şi d a c ă n u a v e m ş i aci o n o u ă l imi tă în c u n o a ş t e r e ?

A p r e h e n s i u n e a ob i ec tu lu i se î n făp tueş t e în u r m a u n u i l u n g p roces , a u n e i c o n t i n u e „compl i c i t ă ţ i " î n t r e sub iec tu l c u n o s c ă t o r ş i ace ia ce-i e s t e d a t ex te r io r . Se p a r e că a c e a s t ă e x t e r i o r i t a t e a r fi la „ î n c e p u t u l " v ie ţ i i p s ih i ce s au a l v ie ţ i i s t r ic t p e r c e p ţ i o n a l e . Dar ade ­v ă r a t e t o c m a i con t ra r iu l . La începu t , sub iec t şi o b i e c t co inc id în s ensu l c ă ob iec tu l se p u n e c a a d e r e n t l a subiec t , c a „ l ip i t " p e in fe r io r i t a t ea c u n o s c ă t o r u l u i . (Conf i rmaţ ia n e e s t e d a t ă d e r e z u l t a t e l e o p e r a ţ i u n i l o r f ăcu te a s u p r a orb i lo r d in n a ş t e r e ) . N u p u t e m t o t u ş i să a d u c e m c a a r g u m e n t o s i tua ţ i e p r i v i l e g i a t ă p e n t r u in fe r ior i ta te , f i indcă sub iec tu l , la r â n d u l său, suferă un fel d e p r o e c t a r e în a f a r ă 1 4 ) . N u m a i d u p ă e x p e r i e n ţ e r e p e t a t e , s e m n a l u n u i r a f i namen t de cu l tu ră , ob i ec tu l se d e t a ş e a z ă c u p rec iz i e (o p rec iz ie c a r e , d i n p u n c t d e v e d e r e s e n s o r i a l n u e s t e n i c i o d a t ă n ic i p r e c i s ă n ic i def ini t ivă) în c a n a v a u a lumi i ob i ec ­t i v e 1 5 ) . P r o g r e s u l ind iv idua l iză r i i , d i spa r i ţ i a an t ropomor f i smulu i , c o n ş t i i n ţ a ş t i inţ i f ică, rafi­n a m e n t u l şi d i f e r e n ţ i e r e a v ie ţ i i soc ia le au con t r ibu i t la ace s t r ezu l ta t . A p r e h e n z i u n e a ob iec ­t u l u i ca f enomen ps ih ic e s t e u n fapt d e o e n o r m ă c o m p l e x i t a t e şi c a r e n u ar p u t e a fi e x a m i n a t p a r ţ i a l d e c â t c u m a r e gri jă, d e t e a m ă de a n u con t ra face r e a l i t a t e a subiacentă-A c u m , p r o c e s u l e s t e a t â t d e b i n e o rându i t , î ncâ t o r ice p ied ică , o r i ce r e î n t o a r c e r e la for­m e l e p r imord ia l e , fac p a r t e din d o m e n i u l p a t o l o g i c u l u i s a u din p r imi t iv i sm.

S 'a s t ă r u i t m u l t a s u p r a ro lu lu i s u b i e c t u l u i şi ob i ec tu lu i în c u n o a ş t e r e . A c e ş t i a sun t a d e v ă r a t e pozi ţ i i metaf iz ice , r e a l i t ă ţ i o n t o l o g i c e difer i te (aşa cum a u fost c o n s i d e r a t e d e N a t o r p , Cohen , Lucken , R e m k e , Brad ley , Ba ldwin , W a r d , etc.). P e n t r u no i , p r o b l e m a e de ­p a r t e de a a v e a a c e a s t ă ţ i n u t ă de î n ă l ţ i m e filozofică. Sub iec t ş i O b i e c t sun t r e z u l t a n t e l e a p r e h e n s i u n i i p e ca r e conş t i i n ţ a o o p e r e a z ă a s u p r a rea lu lu i . P e n t r u conş t i in ţă , r e a l u l e s t e împăr ţ i t în două . Ac i e şi ro lu l a d e v ă r a t a l conş t i in ţ e i : s ă se p u e d r e p t o tăetuiă a une i r ea l i t ă ţ i con t inue . (Sensul c u v â n t u l u i „ t ă e t u r ă " n u e s t e c a în f a imoasa sondare b e r g s o -n i a n ă ci în s ensu l t e o r i e i tăeturei c a r e a l i t a t e m a t e m a t i c ă ; e v o r b a d e „ e o u p u r e " din t eor ia lu i Dedek ind ) . Conş t i i n ţ a p r o c e d e a z ă l a o i n s t a l a ţ i e în rea l , i n s t a l a ţ i e î n t r ' un m e d i u idea l abso lu t c a r e s ă c o r e s p u n d ă r ea l i t ă ţ i i a b s o l u t e a conş t i in ţe i , n u n u m a i conş t i in ţe i p r a g ­m a t i c e n ic i n u m a i conş t i i n ţ e i p s ih ice . N o i ştim (şi a c e a s t ă ştire n u e s t e o p e r a u n e i in tu i ţ i i m i s t e r i o a s e ci a u n e i ailări s imp le , cu c o n d i ţ i a n u m a i să fie d e s tu l de a d â n c ă p e n t r u a a t i nge n i v e l u l u n d e s 'a făcut „ c u p u r a " ) c ă în conş t i in ţ a n o a s t r ă p o s e d ă m un o a r e c a r e „ p u n c t " c a r e „ î m p a r t e " c â m p u l c o n ş t i i n ţ e i în d o u ă p ă r ţ i d i fer i te ; u n c â m p p r a g m a t i c dacă n e „ î n d e p ă r t ă m " d e „ c u p u r ă " în d i r e c ţ i a o b i e c t u l u i u n c â m p ps ih ic d a c ă n e î n d r e p t ă m în d i r e c ţ i a sub iec tu lu i . ( Imagina e şi p r e a m a t e r i a l ă şi p r e a s impl i f ica tă ; e a t r e b u e p r i v i t ă e x a c t ca a c e i a ce e s t e şi n i m i c m a i mul t , d a c ă n u v r e m să n e ră tăc im) . To tu l t r e b u e pr i -

13) P e n t r u c ă i m a g i n a ţ i a şt i inţ if ică este o imag ina ţ i e de cons t ruc ţ ie n u de in tu i re . Vom adânc i însă aceas tă perspect ivă în ar t icolul! nos t ru u r m ă t o r : P re l iminar i i l e cunoaş­terii.

14) Fenomen făcut vizibil în cazur i le de depersonal izare , pa r amnez i é , desubiecfci-vare, d a c ă ne p u n e m îni p u n c t u l de vedere „subiect"; dezinter ior izare , dacă n e p u n e m în punc tu l de vedere „inferiori tate" .

15) Opera ţ iuni le a s u p r a orbi lor d in n a ş t e r e , pen t ru obiect ivarea vizuală, sun t con­cludente.

112

© BCU Cluj

vit ca o v i z iune foarte ap rox ima t ivă , p rocesu l v iu al conş t i in ţe i ca pozi ţ ie on to log ică în rea l fiind de o complex i t a t e ca re d e a b i a poa t e fi r e d a t ă intel igibi l . A m anu la t astfel pro­b lemat ica subiec t -ob iec t ca re n u p u t e a să a ibă decâ t un aspec t p u r metafizic, în locuind-o pr in p rob lemat ica , s u p u s ă obse rvă r i i d i rec te , a verif icăr i i i n t rospec t ive şi a ve rac i t ă ţ i i ex­pe r imen ta l e , a conşt i in ţe i . Lucrul n u era cu pu t in ţ ă a t â t a v r e m e cât cons ide ram conş t i in ţa d rep t o înfă ţ i şare a subiec tu lu i . Dimpot r ivă , lucru l d e v i n e uşor din m o m e n t u l în ca re sub iec tu l es te a r ă t a t ca un p r o d u s al ap rehens iun i i conşt i in ţe i . C e e a c e n e p u n e în faţa une i n o u i v iz iuni a p rob l eme i on to log ice a cunoaş ter i i . P rocesu l aces ta es te însă depa r t e de a fi a tâ t de s implu p e cât p a r e de p r i m a dată. Ob iec tu l p o a t e fi a p r e h e n d a t m a i în tâ i ca ex te r ior , c u n o a ş t e r e a p e ca re o a m desp re el, r e d u s ă la imagine , l a p rocesu l pe rcep -ţ lonal , es te in te r ioară , ea se p e t r e c e în spirit , se „ a ş e a z ă " în spirit . O î n t r eagă filosofie a cunoaş te r i i fu fundată p l e c â n d de là a cea s t ă cons t a t a r e de bază . O a s e m e n e a î nce rca re de a d o v e d i că to tu l es te cunoaş t e r e , p r e z e n t ă sau pos ib i lă în vi i tor , a fost spr i j ini tă de Hami l ton ; m a i t â rz iu o p r o c l a m ă Bout roux . Filosofia sol ips is tă m o d e r n ă , cu W i l h e l m Schup pe admi te că „tot ace ia ce ex i s tă es te con ţ inu tu l conş t i in ţe i i n d i v i d u a l e " 1 6 ) . A p o i : „Fi inţa t r anscenden tă , ad ică fiinţa ce n u es te în l e g ă t u r ă cu conş t i in ţa ind iv idua lă , n u există". . . „Tot c e e a c e t r e b u e să fie cunoscut , t r e b u e să î m b r a c e formele cunoaş t e r i i " spune R i c k e r t 1 7 ) . De ace ia c o n c h i d e a Krezsk insk i că „ rea l i t a t ea n u e x i s t ă decâ t în conş t i in ţa ca re e x p r i m ă o j u d e c a t ă " 1 8 ) . „A gândi o fiinţă ca o fiinţă n e - g â n d i t ă aceas t a cons t i tue o ideie ca re n u p o a t e fi g â n d i t ă 1 9 ) . N u e n e v o i e să facem cr i t ica aces to r af i rmaţ iuni ; e le au în e le înş i le nuc l eu l de d i s t ruge re . M a i întâi , p rob l ema es t e fals pusă . N u e s t e vo rba de forma în ca re es te făcută af i rmaţ ia ; fo rma pa re , celui nep regă t i t , de nezd runc ina t . Dar e des tu l să facem a p e l la e x p e r i e n ţ a c o m u n ă p e n t r u c ă acea s t ă formă de nezd runc ina t să c a d ă l amentab i l . A r e d u c e în t regu l r ea l la o cunoaş t e r e în t r ' o conş t i in ţă ind iv idua lă , a h ipos taz ia a c e a s t ă conş t i in ţă cu r angu l de „sub iec t ep i s t emolog ic" a v â n d aceiaş i formă şi ace iaş i o r ig ine ca şi „Bewus t se in û b e r h a u s t " a lui Kant , a admi te că un luc ru e s t e rea l numa i p e n t r u şi în o cunoaş t e r e , că aces t l uc ru n u es te r ea l îna in te de a fi în o cunoaş ­tere , a c e a s t ă a r g u m e n t a r e se d i s t ruge pr in s ine însăşi . A m e r i c a n u ex i s tă decâ t după descope r i r e ? Nu, r i p o s t e a z ă solipsişt i i , e a ex i s ta p e n t r u o c u n o a ş t e r e posibi lă , sau pen­tru ace ia a băş t inaş i lo r ei. A inven ta , a fabrica a s e m e n e a mic i bazacon i i es te foarte de­pa r t e de a face filozofie, n u m a i d a c ă n u c u m v a filosofia n u v a fi u n b ie t joc de „dis-t inguo" . Ex te r io r i t a t ea ob iec tu lu i e s t e un dat ca re se i m p u n e , n u pr in ex p e r i en ţ a p e ca re o a v e m desp re ea (căci or ice e x p e r i e n ţ ă n u p o a t e fi, în fond, decâ t senzor ia lă , ia r or ice senza ţ ie n u es te , în ce le din u r m ă d e c â t o modif icare în d i spoz i ţ iunea in t e r ioa ră a con­ş t i in ţe i noas t re ) ci p r in însăş i r ea l i t a t ea . N u es te n e v o i e de nic i un pos tu l a t p e n t r u a cons t ru i c o n v i n g e r e a n o a s t r ă cu p r iv i r e l a r ea l i t a t ea lumi i ex t e r ioa re . Lumea r ea l ă ex­t e r ioa ră es te ca a t a r e şi se i m p u n e d rep t o e v i d e n ţ ă a aces te i rea l i tă ţ i pr in faptul că ea es te o realitate de interioritate. Să n e î nch ipu im că a v e m e x p e r i e n ţ a unu i obiec t p resu­pus exter ior . A t â t a v r e m e cât e l es te ca a t a r e , p r in faptul că e s t e p u s p e n t r u conşt i in ţa m e a d rep t c e v a din ca re eu n u cunosc decâ t ex te r io ru l , ace ia ce v r e a el să-mi ofere, el p u n e ca o e v i d e n ţ ă care m e r g e de là s ine, p r e z e n ţ a pa r a l e l ă şi a s cunsă a u n e i in ter ior i tă ţ i a lui , c a r e n u es te cunoş t ib i lă sau ca r e n u es te , cel puţ in , cunoscu tă . Spir i tul se po t i cneş te în faţa aces t e i l imite c a r e n u ma i e s t e pusă de el (cum c r e d e a Fichte) p e n t r u b u n u l mo-

16) . .Erkentniss-theoretîsehe Loarik". 17) Grund'asren e 'ner Erkentm'sstheorie. Den Ge<?enstand der Erkentn iss . 18) Une nouvelle philosophie de l ' immanence . (75) 19) Schuppe.".... folglich ist der Gedanke eines nichtgedachten Dinges ein undehk-

ha re r Gedanke",

© BCU Cluj

t iv că sp i r i tu l d o r e ş t e şi a s p i r ă t o c m a i l a con t r a r iu l . Deci ob iec tu l se pune ca e x t e r i o r toc­m a i p e n t r u c ă e s t e d a t î n t r ' o i n t e r i o r i t a t e a n o a s t r ă ; p e n t r u c ă , în fine, el n u e s t e n ic i oda t ă c o m p l e t cunoş t ib i l . R e a l i t a t e a e x t e r i o a r ă a ob iec tu lu i r e e s e t o c m a i d in c a r a c t e r e l e propr i i a le c u n o a ş t e r i i n o a s t r e în c e e a c e îl p r i v e ş t e . O b i e c t u l e x i s t ă c a e x t e r i o r n o u ă tocmai p e n t r u c ă el n u n e oferă din s ine însuş i d e c â t a c e a în fă ţ i şa re p r in c a r e el p o a t e fi p u s ca in t e r io r conş t i in ţe i n o a s t r e . El nu-ş i d e z v ă l u i e n i c i o d a t ă p r o p r i a lu i i n t e r io r i t a t e — in­t e r i o r i t a t e c a r e t r e b u e să ex i s t e n u p r in t r ' un p o s t u l a t ci p e n t r u c ă aces t e x t e r i o r a l său t r e b u e să fie s u b î n ţ e l e s p r i n t r ' o i n t e r i o r i t a t e şi n u m a i pr in a c e a s t ă i n t e r io r i t a t e e l es te g a r a n t a t ca e x t e r i o r o r i că re i c u n o a ş t e r i 2 0 ) . N o i p u t e m c u n o a ş t e cond i ţ iun i l e a c e s t e i infe­r io r i t ă ţ i d a r n u ş t im î n c ă m e t o d a de a afla c e v a d e s p r e s t r u c t u r a şi con ţ i nu tu l s ă u 2 1 ) . D a c ă a c e a s t a a r fi î n să posibi l , t e a m ă n e e s t e că v o m fi m e r e u în faţa u n e i n o u i ex t e r io ­r i tă ţ i , i n t e r io ru l r e t r ă g â n d u - s e m e r e u î n t r ' o „ a d â n c i m e " d in ce în ce m a i densă . Ast fe l c u n o a ş t e r e a n o a s t r ă î n a i n t e a z ă că t r e u n c o n ţ i n u t i dea l a l aces t e i in fer ior i tă ţ i c a î n t r ' o „ t r e c e r e l a l imi tă" . A c e i a ce r ă m â n e , p i e r d e m e r e u d in t e r en , se m i c ş o r e a z ă ca d o m e n i u a l n e c u n o s c u t u l u i , da r n i c i o d a t ă a c e a s t ă t r e c e r e n u a j u n g e la u n ze ro , l a un sfârşi t A c e i a ce r ă m â n e es t e o r e a l i t a t e in f in i tes imală c a r e îşi sapă , p e n t r u e a însăş i o a d â n c i m e n u de can t i t a t e , n ic i ch ia r d e ca l i t a t e , n ic i p o a t e de e s e n ţ ă ; e v o r b a m a i d e g r a b ă d e un mod de realitate c a r e e s t e s u p o r t u l on to log ic al a ce s tu i r e z iduu inf ini tés imal . N i se p a r e a t u n c i c ă p r o b l e m a a d e v ă r a t ă a filozofiei n u e s t e d e a cuce r i u n d o m e n i u de fapte ci de a găs i c a l ea ce d u c e că t r e aces t m o d d e r e a l ' t a t e şi c a r e să p o a t ă fi exp r ima t , fiind fon-ciar ALTUL (în sensu l ce l m a i defini t iv, ce l m a i t r ag i c p e c a r e îl p o a t e î m b r ă c a aces t c u v â n t !) î n t r ' un s i s tem d e c u n o a ş t e r e u m a n ă .

D a r p e n t r u a a j u n g e la aces t r ezu l t a t , fo rmele ob i şnu i t e a le c u n o a ş t e r i i n u m a i sun t suf ic iente .

O b i e c t u l sie p r e z i n t ă şi se pune drept o limită în m ă s u r a în c a r e se p u n e n u c a ex­t e r io r conş t i in ţe i , n ic i i n t e r io r e i ci c a u n d a t c a r e r e v e l e a z ă , p r in c a r a c t e r e l e sa l e gnozeo log ice , o i n t e r i o r i t a t e ce- i e s t e p r o p r i e ; a c e a s t ă i n t e r i o r i t a t e es te — se s p u n e — l imi ta a b s o l u t ă a pu t e r i i n o a s t r e de c u n o a ş t e r e . V o m în ce r ca să a r ă t ă m că n u e s t e v o r b a aci d e o l imi t ă d e c u n o a ş t e r e p r o p r i u zisă ci de o l imi t ă d e c u n o a ş t e r e î n t r ' u n s ens spec ia l ce s 'a d a t c u v â n t u l u i „ c u n o a ş t e r e " . P e n t r u a an t i c ipa a s u p r a p ropr i i lo r n o a s t r e r e ­zu l ta te , e v o r b a de o limită a posibilităţilor noastre conceptuale de exprimare. D e o c a m ­da tă , s ă v e d e m ca re sun t u l t imi le fo rme p e ca r e le i a conş t i i n ţ a ca i n s t r u m e n t d e cu­n o a ş t e r e .

Ps iho log i i n e - a u ob i şnu i t d e m u l t să c o n s i d e r ă m conş t i i n ţ a ca şi c â n d a r fi a lcă­tu i t ă din pă tu r i , cea m a i a d â n c ă fiind p ă t u r a i nconş t i en tu lu i , c e a m a i de là sup ra fa ţ ă fiind

20) în fă ţ i ş a rea aceas ta de in te r io r i t a te este carac te r i s t ică obiectului. Am discutat-o pe l a r g însă a iu rea . (Definiţia absolu tu lu i şi Cunoaşterea . Ramuri). Obiectul c a p ă t ă acest c a r a c t e r nou, poa te ch ia r pa radoxa l , de a avea o in te r io r i t a te a lui diferi tă de in­fer ior i ta tea ce a r p u t e a să i-o confere sub iec tu l . Obiectul p r imeş te caractere le subiectivu­lui, i a r subiectul pe cele ale obiectivului. (Vezi în special R, Ruyer . L a Conscience et le Corps).

21) S 'ar p u t e a p roduce o confuziune î n t r e no ţ iunea n o a s t r ă de in te r io r i t a te şi cea de adâncime de care se foloseşte m u l t Berdiaeff in „Espr i t et Liber té" m a i cu seamă. Să r e m a r c ă m în să că „adânc imea" e l u a t ă în sens de t ră i re , este o exper ienţă de viaţă , se referă la o a n u m i t ă esenţ ia l i ta te a sp i r i tu lu i . Noţ iunea n o a s t r ă de „ in ter ior i ta te" este apli­ca tă însă une i a n u m i t e rea l i t ă ţ i ; n u este ea însăş i exper ienţă ci e d a t ă în t r 'o experienţă; se referă n u n u m a i subiectului sp i r i tua l ci obiectului care poate avea şi s u b s t r a t ma te ­r ial . In orice caz, no ţ iunea de . . inter ior i ta te" a re o re fer in ţă antologică în v reme ce „adân­cimea" este de n a t u r ă epistemologică. Câte oda t ă însă ni se pa r e că Berdiaeff şovăe, tin­zând spre celălal t sens , spre o înţelegere on to log ică a „adâncimei" . Totul e î n să ma i mul t , chestie de n u a n ţ ă .

114

© BCU Cluj

conş t i in ţa p r o p r i u zisă. N i se p a r e că o s ch imba re r a d i c a l ă a aces tu i mod , foar te comod, de a p r iv i lucrur i le , se impune . Se s t ab i l ea în felul aces t a o i reduc t ib i l i t a te foncieră, ab­solută , î n t r e conş t i en t şi inconş t ien t , l ă s ând o m a r g i n e de f luctuaţ ie în t r e conş t i en t şi sub­conşt ient . Astfel inconş t ien tu l , a că ru i bogă ţ i e on to log ică n u fu r e c u n o s c u t ă d e c â t foarte recent , e ra con t r ad i c to r iu conşt i in ţe i . Conş t i in ţ a a v e a o cons i s t en ţă foar te p r e c a r ă ; dis­p a r e s au se mic şo rează în s tă r i de r eve r i e , leşin, falsă a ten ţ ie , p a r a - m e m o r i e sau în s tă r i de h ipe r t ens iune . Se soco tea p e de a l t ă p a r t e că în v i s n u ma i găs im u r m e de conşt i inţă , c e e a c e es te des tu l de fals, f i indcă visul , d u p ă ul t imi le ce rce t ă r i făcute , n u se p e t r e c e fără o o a r e c a r e c o n d e n s a r e împre ju ru l u n u i cen t ru de conş t i in ţă . Un s tud iu al v i su lu i făcut d i n aces t p u n c t de v e d e r e a r p u t e a să s t ab i l ească lucrur i foar te cu r ioase ca de p i ldă aces t fapt că v i su l p o s e d ă o s t ruc tu ră în t r ' un c a d r u conş t ient , în sensu l p u r al cu­vântului , c a d r u din ca r e l ipsesc n u m a i cunoaş t e r i l e e x p e r i m e n t a l e o rd ina re şi ap rehens iu ­n e a du ra t e i ca re e s t e s u p u s ă la v a r i a ţ i u n i carac te r i s t ice . C e e a ce n u l ipseş te a ş a d a r n ic io­d a t ă din aces te s tă r i d e împre ju r ă r i a conş t i in ţe i (păs t rând no ţ iun i i de conş t i in ţă în ţe ­lesul „oficial") e s t e acea ce a m p u t e a n u m a i prezenţa unui sens, a une i d i rec ţ iun i a spi­r i tului , n u în sensu l „ in t en ţ i une i " c a r e e s t e co lora tă in t e l ec tua l ci ca r ezu l t a tu l une i s t ruc­turi c a r e se o p e r e a z ă în t r ' un cad ru d inamic ; sensu l conş t i in ţe i c o m p o r t ă astfel o in te rp re ­t a r e d inamică . Or idecâ t eo r i n e aflăm deci în faţa u n u i s e n s ps ih ic , n e aflăm şi în faţa unu i fapt de conş t i in ţă . Se admi te as tăz i c ă subconş t i en tu l şi ch ia r inconş t i en tu l sun t sediul unor e l aboră r i foar te complexe c u m es te , de p i ldă „ insp i ra ţ i a " poe t i că sau c u m sun t in­ven ţ i a ş i de scope r i r ea în ş t i in ţă şi în t ehn ică . Este însă o impos ib i l i t a te să a d m i t e m aces t lucru d a c ă se n e a g ă or ice pos ib i l i t a te de co responden ţă , de p ă t r u n d e r e mu tua l ă , de inf luenţă în t r e conş t i en t ş i i nconş t i en t (în care g r u p ă m şi s u b c o n ş t i e n t u l ; adeseor i se face confuzie în t r e inconş t i en t şi subconş t i en t ; e in te resan t , în aces t sens , de văzu t pă­rer i le Iui D w e l s h a u v e r s în spec ia l ; o p r e z e n t a r e def in i t ivă a p rob lemei , în t r a t a tu l ce l nou a l lui G. Dumas) . Este foar te cur ios să a d m i t e m că inconş t i en tu l con t inuă o p e r a con­ş t ien tu lu i p e n t r u a-i p e r m i t e lui P o i n c a r é să g ă s e a s c ă so lu ţ ia une i p r o b l e m e ce-i ch inu i a min tea , în m o m e n t u l în c a r e vo i a să se u r ce î n t r ' o t r ă s u r ă ! Dar e x p e r i e n ţ a t u t u r o r n e a r a t ă că e ac i u n fapt de ca re n u n e p u t e m îndoi . U r m e a z ă deci că, în m o d necesa r , conş t i en tu l es te în con t inua re , p ă t r u n d e , sapă , p â n ă la l ăcaşur i l e s u b t e r a n e u n d e d o m n e ­şte inconş t ien tu l . O d a t ă a junsă aci, conş t i in ţa nu-ş i p i e rde sensul , d i rec ţ ia d inamică , sco­pur i l e de a t ins . Conş t i en tu l t r ansmi t e astfel s t ruc tu ra şi r i tmu l său, impuls iunea , d i rec ­ţ i u n e a sa în a d î n e u r i l e inconş t i en tu lu i . A p o i conş t ientu l , p e a l t ă cale , p e a l te n e n u m ă r a t e căi, r e v i n e la ros tu l său zilnic, p r a g m a t i c m a i cu osebire . El f ecundează m a i în tâ i formi­dabi le le forţe sp i r i tua le c a r e zac în inconş t i en t ş i n u se m a i î ng r i j e ş t e d e c e e a ce ur­mează . Dar î n s e a m n ă a t u n c i c ă o dub lă c o r e s p o n d e n ţ ă a re loc în t r e u n u l ş i a l tul . M a i în tâ i c o r e s p o n d e n ţ ă la î ncepu t câ t es te t r a n s m i s ă d i rec ţ ia de luc ru ; apoi su i rea la n ive lu l conş t ien t a munc i i îndepl in i te , su i re c a r e c a p ă t ă adeseo r i înfă ţ i şare de v io l en t ă i rupţ ie , fur tună ca re m ă t u r ă b ie t e l e p r e o c u p ă r i zi lnice, p e n t r u a face să s t r ă lucească orb i to r c e e a ce inconş t i en tu l a p rodus , c eea ce se p rez in tă , din p u n c t u l de v e d e r e al cunoaş te r i i , d rep t oro to t ipul EVIDENŢEI. N u e v o r b a d e o in tu i ţ ie care , în chipul aces ta , a p a r e în l u m i n ă i es te ma i d e g r a b ă o „ i l umina ţ i e " sp i r i tua lă c a r e î n s p ă i m â n t ă insul şi îl î n d e a m n ă să facă ges tur i e x t r a o r d i n a r e , ca Descarteis care , a v â n d in tu i ţ ia s i s temulu i său ma tema t i c , se duce să cadă în genunch i l a N o t r e D a m e de Loret te .

D a c ă aşa es te r ea l i t a t ea , n i se p a r e că v iz iunea , a p r o a p e oficială, a e ta je lor , a pă tu ­ri lor (conştient , subconş t ien t , inconş t ient ) t r e b u e să cadă . După cum în t r e sub iec t ş i ob iec t conş t i in ţa se in texpunea ca m o m e n t d e „ c u p u r ă " ca pozi ţ ie de d i sc r imina re ep i s temoîo-

115

© BCU Cluj

g k â , t o t a ş a în locu l p a t u r i l o r di fer i te a l e conş t i en tu lu i t r e b u e sâ v e d e m a ş e z â n d u - s e l e a l i t a t e a f u n d a m e n t a l ă a sp i r i tu lu i c a r e se s e r v e ş t e d e a c e s t e n i v e l u r i ca d e i n s t r u m e n ­te le sa l e de m a n i f e s t a r e s u b difer i te în fă ţ i şă r i , şi p e n t r u a n u m i t e ros tu r i . I m a g i n e a u n e i s t ra t i f icăr i , ca să s p u n e m aşa „ în a d â n c i m e " , t r e b u e să facă loc u n e i imag in i (dacă a ş a e s t e s t r u c t u r a n o a s t r ă m i n t a l ă î ncâ t c e r e t o t d e a u n a , p e n t r u a a j u n g e l a in te l ig ibi l , e l e m e n t u l c o n c r e t al sens ibi lu lui ) în c a r e conş t i in ţ a se ce re c o n s i d e r a t ă d r e p t u n fel d e n u c l e u cen­t ra l , t o tu l î n ţ e l e s în sensu l foar te l a rg al u n e i infer ior i tă ţ i sp i r i t ua l e d e o s e b i t ă de a d â n ­c ime. A c e a s t ă poz i ţ i e n o u ă n e v a î n g ă d u i să p r i v i m cu to tu l altfel r a p o r t u l d i n t r e con­ş t i in ţă şi r e a l în ac tu l formăr i i c o n c e p t u l u i şi în j u d e c a t ă .

116

© BCU Cluj

C R O N I C I

I D E I , O A M E N I , F A P T E DESTINUL OMENIRII

Primele două volume ale lucră r i i d-lui P . P . Negulescu, în t i tu la tă a t â t de a-t r ăgă to r Destinul Omenirii, aduc în discuţie aproape toate problemele fundamenta le care f r ămân tă spi r i tu l contemporan . R ă m â n â n d fi­del p â n ă la devoţ iune cunoscutu lu i său, obi­cei, au to ru l s'a m u l ţ u m i t să ne ofere înfăţi­şa rea l impede a părerillor şi soluţiuinilor ce s 'au formula t dea iungu l vremii , a s u p r a tu­tu ro r chest iuni lor aborda te în aceste respec­tabile tomur i , care amen in ţ ă r ă b d a r e a expli­cabilă a c i t i torului să fie n u m a i o in t roducere la desbaterea „propr iu zisă" a, temei .

In t r ' adevăr , în cele peste n o u ă su te de pa­gini t ipăr i te p â n ă acuma, d. P . P . Negulescu s'a ferit cu o ne îndup leca tă p r u d e n ţ ă să în­chege v r e u n p u n c t de vedere personal . Pr in­tre amplele comentar i i ce le-a făcut, a ac ­ceptat totuşi să-şi m ă r t u r i s e a s c ă sisnina credinţă în trei d in vechile concepţii a-nalizate. In ordinea politică d. Neguiescu se declasră p e n t r u democraţ ie ; în ordinea eco­nomică pen t ru capi ta l i sm i a r în o rd inea fi­losofică pen t ru evoluţionismul spenesr ian . Aşa fiind, n ă z u i n ţ a a u t o r u l u i de a l u a o at i ­tud ine teoret ică or ig inală v a t rebui să se lo­vească de piedici din ce în ce m a i grele, dacă n u deadreiptuil imposibi l de înfrânt . Deaceea sensul sp i r i tua l al cărţ i i îmi pa re definitiv pecet lui t oricare a r fi n u m ă r u l de volume ce i se va m a i adăoga . Şi impl ic i t o opinie cri t ică se poa te rost i despre ea, deşi d. Negu­lescu sfătueşte pe îector, în ch ia r r ândur i l e Prefaţei, p r i n cuvintele unu i proverb g e r m a n — ce a d m i r a b i l ă i ronie — să n u l aude z iua îna in te de a se face seară... Sea ra luc ră r i i de faţă va fi cu necesi ta te r ezu l t a tu l zilei sale. Z iua aceas ta o cunoaş tem cu a ju torul l inii lor

de l u m i n ă care s 'au adânc i t în cupr insu l ca­pitolelor publ icate şi care leagă lao la l tă t r i ­n i ta tea ideologică amin t i t ă : democraţ ie , capi­ta l ism, evaluţ ionism. In constela ţ ia aceas ta e cu n e p u t i n ţ ă de găs i t v r e u n loc p e n t r u pla­sa rea une i sinteze personale . Încâ t ca valoare t eore t ; că p u r ă — dincolo ad ică de bogăţ ia m a ­ter ia lului ştiinţific s tudiat , Destinul Omenirii s'a definit cu pr isos in ţă î n primele două to­m u r i

Este a d e v ă r a t că d. P . P . Negullescu pune soa r t a democraţiei şi a capi ta l ismului înt r 'o r i gu roasă dependen ţă de evoluţ ia m o r a l ă a indiv idual i tă ţ i i . Ceeace însă n u sch imbă cu n imic carac te ru l a d â n c al l u n a r i i sale deioa-rece r apor tu l s tabi l i t n u p ă t r u n d e decât în zona secunda ră a problemei. Veţi vedea ime­d i a t dece.

D. Negulescu ii l asă conceptului destin, ac­cepţ iunea s t r ic t pozit ivistă . P r i n des t ' n deci nu t rebuie să înţelegem nici ceeace înţe legeau Grecii p r i n moira, nici ceeace înţelegeau Ro­man i i p r i n fatum, adică, o forţă oa rbă şi ire­ductibi l mis te r ioasă oare a fixat d in t ru înce­pu t „urs i ta lumi i" — ci t rebuie să înţele­gem „ceeace a re s ă devină omeni rea în vii­tor, p r in jocul n a t u r a l al factori lor cunoscuţi ce-i de t e rmină în prezent evoluţia..." Dar dat fiind sbuc iumul pe care-1 s t răba te în u l t imul i tmp lumea avem tot dreptul să ne în t rebăm: înspre ce zăr i se înd reap tă ea? Oare asprele împre ju ră r i ce s 'au a b ă t u t aisupra continente­lor, m a i cu seamă delà războiul mondia l în­coace, s ă fie u n semn al p răbuş i r i i univer­sale ? Atunc i toate nădejdi le de m a i b ine aie in imi lor şi cugetelor noas t re a r fi ucise, fără sorţ i de scăpare . Sau haosu l acesta care ne copleşeşte nu-ii tocmai a t â t de t ragic şi a tunc i

117

© BCU Cluj

vi i torul omeni r i i poa te fi s a lva t ? Altfel s p u s ; t recem pr in t r ' o criză de s t r u c t u r ă s a u pr in-t r ' u n a de a d a p t a r e ?

R ă s p u n s u l d-lui P . P . Negu'lasf'u t r ebu ia să fie consecvent cu opinia a d o p t a t ă despre de­st in . Criza a şa dar , n u zace în insuf ic ienţa in t r insecă a ins t i tu ţ i i lo r şi sistemeloir existente ci în nea junsu r i l e pe ca re le p rez in tă ele faţă de noudle eer in ţ i ivite.

P e n t r u a a junge aioi, d. Negulescu în t repr in­de o l u n g ă i n c u r s i u n e is torică, a r ă t â n d u - n e cum s 'au n ă s c u t şi cum s 'au desvol ta t demo­cra ţ i a şi cap i ta l i smul . Ni-se demons t r ează cu u n lux de a m ă n u n t e , ap roape senza ţ iona l , foloasele pe care le-ia a d u s fiecare în pa r t e , subl ini indu-se apoi şi păca te le ce s 'au săvâ r ş i t în numele lor. D a r în v reme ce foloasele reali­zate, zice comenta toru l , se da toresc exciusiv s i s t emulu i în s ine , c râncenele a b u z u r i comise se da toresc n u m a i re le lor porn i r i ale oameni ­lor care n ' a u ş t iu t să s lu jească n iş te cauze a t â t de înal te . Ar fi evident, m u l t e de spus aici. Să n e m ă r g i n i m d e o c a m d a t ă a fo rmula o în t r eba re , în l e g ă t u r ă cu cazul cel m a i semnif icat iv pe care îl ci tează au to ru l . Oare celebra ca tas t rofă f i nanc ia ră din Wa l l - Street , d in p r i c ina căreia poporu l a m e r i c a n a să ră ­cit în m a i p u ţ i n de o s ă p t ă m â n ă cu pes te treizeci m i l i a r d e de dolar i , t r ebu ie a svâ r l i t ă in tegra l în s a rc ina jucă to r i lo r de b u r s ă l ip­siţi de s en t imen tu l mora l a l vieţ i i — a ş a cum ne a s igu ră d. Negulescu, — s a u că face r ă s ­punză to r însuş i r e g i m u l oare a î n g ă d u i t o ase­m e n e a fabu loasă concen t ra re de b a n i în mâ­na câ torva a v e n t u r i e r i ? ! T e r m e n u l c r iză de a d a p t a r e n u izbuteşte, f ă r ă îndoială , s ă lă­m u r e a s c ă p r i n imprec i su l lu i con ţ inu t noţ io-nal , fenomene de profund deseehi l ibru s t ruc­t u r a l ca acela pe t recu t l a Wall-Street .

P e de a l t ă pa r t e , d, P . P . Negulescu, pen­t ru a spr i j ini cât m a i d o c u m e n t a r teza că m a i a r ză toa re ca orice este educa ţ i a e t ică a oameni lor , s u p u n e une i amp le ana l ize cele trei formule politice şi economice ca re s 'au subs t i t u i t î n Rusia , I t a l i a şi German ia , de­mocra ţ ie i şi cap i t a l i smulu i .

Tus t re le s în t socotite, în concluzie, ca fali­m e n t a r e , a t â t d in p u n c t de vedere teoret ic cât şi din p u n c t de vedere prac t ic .

Ca c i t i torul să ia cunoş t i i n ţ ă de ceeace se î n t â m p l ă în Rus ia bolşevică, se ci tează din be lşug a m ă n u n t e culese, cu v ă d i t ă predi lec­ţie, d in ca r tea lu i Gustave Wel ter : Histoire de la Russie communiste şi d in vo lumaşu l lui André Gide: Retouches a mon Retour de VU. R. S. S. P e n t r u a evoca s t a r ea de l uc ru r i din I t a l i a mussoliniamă' n e s â n t puse la înde-

îttâniâ o s u m e d e n i e de in fo rmaţ i i găs i te în L'Empire fasciste a lui Marcel Pré io t şi în La désagrégation de l'Europe a lui Francesco Nit t i . I a r p e n t r u a defini doc t r ina şi s t a t u l n a ţ i o n a l socialist , d. Negulescu apelează, cu deosebire la două izvoare — la: Histoire du national-socialisme a lui C. Heiden şi la Mein Kampf a lui Hit ier însuşi , în apele că­ro r a se m a i v a r s ă d in c â n d în când şi va­lur i le t u r b u r i a l e l uc ră r i i Iui BYançois de Tessan: Voici Adolf Hitler. P e temeiul m ă r ­tur i i lor şi a l ideilor despr inse d in aceste căr ţ i , scr i i toru l r o m â n conchide că toate r eg imur i l e a u t o r i t a r e se ca rac te r izează prim s u p r i m a r e a l iber tă ţ i i ind iv idua le , printr'o> mizer ie te r ib i lă a masse lo r p o p u l a r e şi a el i telor in te lec tua le — acolo unde m a i s înt , — p r i n a se rv i r ea abso lu t ă a eu lu i in te rese lor colective şi pr in-t r ' un năprasmic abuz a l clasei conducă toare . In r e z u m a t : s ta te le to ta l i t a re t ind la o ab­so lu tă un i fo rmizare a popoare lo r respect ive, s i n g u r a lor p o r u n c ă fiind conformismul , la care dacă- i reziş t i î ţ i semnezi , î n m o d cert, ac tu l de m o a r t e .

N ' a r fi locul po t r iv i t s ă m ă opresc a s u p r a l a tu r i i p rac t ice a chestiunii.. Se r id ică însă două obiecţ iuni de o rd in p r inc ip ia l c ă r o r a t rebuie sa li se acorde cuven i t a a t en ţ i e . în ­t â i a : v a l o a r e a obiect ivă a vo lumelor de oare s'a s luj i t d. P . P . Negulescu sp re a-şi î m p ă r ­tăş i r ă s p i c a t p ă r e r e a despre bolşevism, fas­cism şi h i t le r i sm. A doua : î n t r u cît, r ă s t i m pu l ex t r em de s cu r t oare s'a m î n t u i t de la I n s t a u r a r e a noui lo r r evo lu ţ i i europene pe rmi te o j u d e c a t ă a t â t de sever def ini t ivă asu­p r a lor.

Când vorbeşt i de Destinul Omenirii n u pr i ­cep de ce fap tu l că u n Marcel P r é i o t de pi ldă, identif ică e sen ţa mişcă r i i fasciste în cul tul violenţei , poa te să te h o t ă r a s c ă a t ă g ă d u i orice ros t supeirioir une i re forme obşteşt i căre ia ii revin, cel pu ţ in , câ t eva b i ru in ţ i epocale. Şi cu a t â t m a i g r e u e să pr icepi c u m de decla­r a ţ i a u n u i Conrad He iden — care face d in Adolf Hi t l e r u n orgolios is ter ic , a re s t r a n i a cal i ta te să- ţ i furnizeze u n a r g u m e n t pe remp­tor iu în c o n d a m n a r e a teore t ică a n a ţ i o n a l -soc ia l i smului !

F i i n d în impos ib i l i t a tea m a t e r i a l ă de a avea perspect iva i s tor ică necesa ră a s u p r a m a r i l o r fenomene poli t ice şi mora l e pe oare le discu­tă în capitolele dedica te bo l şev i smulu i şi to­t a l i t a r i smulu i , d. P . P . Negulescu a r i s ca t să ocupe exact pozi ţ ia g răb i tu lu i cercetător care s 'ar fi s t r ă d u i t s ă î n tocmească b i l an ţu l revo­luţ ie i franceze pe l a 1800 !

î n t r e g vo lumul al doilea d in Destinul Ome-

118

© BCU Cluj

nirii este o complectare copioasă a criticilor aduse ideologiilor to ta l i ta re .

Ins i s tând a s u p r a convingerii foarte jus te că pr in conformism s'air a junge la o t ragică d ispar i ţ ie a resor tur i lo r crea toare din fi inţa u m a n ă , şi deci l a r ebarbar iza rea lumii , d. P . P. NeguLascu crede că omeni rea v a refuza să m e a r g ă pe aceas tă cale pr imejdioasă . Aici gânditorul! nos t ru se slujeşte de contr ibuţ ia lui Ch. Nioolle care îl de t e rmină să în l ă tu re toate viziuni le sumbre ce s 'au schi ţa t a sup ra vii torului uman i t ă ţ i i . In Biologie de Vinvintion Ch. Nicolle sus ţ ine că orice p l ă smui re or ig ina lă e condi ţ ionată de o a n u m e rupe re a echi l ibrului biologic. Insă chiar dacă pr in m ă s u r i draconice această rupere se p re în tâm­pină, aşezândn-se î n locul ei p u r i t a t e a rasei , totuşi o sa lvare m a i există : „s tupid i ta tea n a ­tur i i . E a v a avea de gri jă, graţ ie secretului mecan i sm aii î n t âmplă r i i , ca omeni rea să aibă în to tdeauna inegal i tă ţ i le şi imperfecţ iuni le oare s t imulează e lanur i le creaţ iuni i . P r i n pr is ­m a acestei teorii , or izontul v i i to ru lu i n u mai apa re aşa de î n tuneca t cum ni-i. descr ie bu­n ă o a r ă Ludwig Bauer .

Un suflu opt imis t răzba te p r in pagini le d-lui Neguiescu de a c u m îna in te . Un opt imism, proiec ta t din ce în ce într 'o m a i sporn ică lu­mină, p â n ă va cu lmina în îmbră ţ i şa rea , fără rezerve, a evolu ţ ionismului spencer ian .

In c iuda t u t u r o r aparenţe lor , omen i rea îşi va cont inua evoluţia pe m a r e a linie a liber­tăţi i . Neacceptând robia n e a g r ă ce i-ar des-chide-o un nou ev-mediu, m e n i t să p răbuşea ­scă tot ceeace s'a dobândi t în mi i de ani , omeni rea va r ă m â n e a m a i depar te devota tă democraţ ie i şi capi ta l i smului , îndrep tându- le nea junsur i le de care sufăr. Amel iora rea acea­s ta este cea m a i lesn ic ioasă d in t re năzu in­ţele înspre m a i b ine ale lumii , deoarece ea reprez in tă d i rec ţ ia min ime i rezis tenţe . Ori­care a r fi n a t u r a modif icăr i lor săvârşite^ rod-ncia lor depinde n u m a i şi n u m a i de n ive lu l mora l al reformator i lor ce le vor aplica. De-aceea d. Neguiescu preconizează cu aceiaşi vizibilă s t ă r u i n ţ ă a t â t i n s t ru i r ea inteileotuală a colectivităţ i lor etnice cât şi m a i ales, eu-peror i t a tea etică a conducător i lor politici.

Ajuns aici, au to ru l în t revede încă u n obsta­col în d r u m u l sa lvăr i i des t inulu i omenir i i : egoismul popoarelor . Cons ta ta rea acestui egoism oare ia formele sângeroase ale răz­boaielor imperia l is te , îl duce pe au to r să p u n ă în discuţie „problema capitală". A n u m e : consti tuie evoluţ ia oameni lor pe p ă m â n t un progres sau n u ? Este progresul o s imp lă i lu­zie sau o profundă rea l i ta te ? In p r i m u l caz,

orice t r u d ă re formatoare a r fi deşar tă , fiind­că ea n ' a r r euş i să în l ă tu re nec ru ţă to ru l de-zastu final ; în cel de al doilea caz, d impo­tr ivă, toate eforturile omenir i i de a îmbună­tăţ i i s i tua ţ ia ac tua l ă vor fi încoronate de o sp lendidă b i ru in ţă .

D u p ă ce amin t e ş t e vechile concepţi i pesi­miste care negau posibi l i ta tea unei desvol-t ă r i nel imita te a lumii — reedi tând sub o formă sau al ta m i t u l decăderi i edenice, d. Neguiescu înch ină o a m ă n u n ţ i t ă cercetare în­ceputului ideii de progres , început pe care îl m a r c h e a z ă Bacon şi îl î na l ţ ă la s u p r e m a ex­presie a op t imismulu i evoluţionist , Herber t Spencer. Atâ t e de robus t op t imismul ş t i inţ i ­fic al iui Spencer încâ t el crede că progresul omenir i i n u are nici o l im i t ă res t r ic t ivă . Adap ta rea indivizi lor la condi ţ iuni le vieţii so­ciale va duce u m a n i t a t e a la un fel de „mo­ra l i t a t e organică", l a o s ta re adică în care dreptur i le fireşti ale f iecăruia vor fi respec­tate d in t r 'un profund impuls l ăun t r i c şi nici decum din cauza legilor sau a fricei de pe­deapsă. Atunci, în vii torul ace la— adevă ra t ă v â r s t ă de a u r a p ă m â n t u l u i . — toţi oameni i vor contr ibui l a fericirea societăţii , toţi vor s imţi a rză toa rea dor in ţă de a face bine. Ins-t incul de a face r ă u va d ispărea , sub tensiu­n e a din ce în ce m a i firească a dragostei şi a necesităţ i i unei absolute sol idari tăţ i .

D. P . P . Neguiescu vede în teoria spenceria-n ă cea m a i temein ică soluţie d a t ă „proble­mei capitale". Tocmai deaceea m i r a r e a citi­torului e cu a t â t m a i îndr i tu i t ă cons ta tând că ch ia r în expresia de mora l i t a t e organică se cupr ind germeni i une i neadormi te contradic­ţii. După însăşi l ămur i r i l e au to ru lu i , epoca mora l i tă ţ i i or iginale va consta n u n u m a i ,.în s lăbirea t r ep t a t ă şi î n d i spar i ţ i a f inală a ori­cărui î ndemn de a face r ă u . E a va m a i con­sta, deasemenea în creş terea t r e p t a t ă şi în î n t rona rea f inală a nevoii de a face bine". D a r îndemnul săvârş i r i i r ă u iui d i spărând , ne­voia de a s ăvâ r ş i binele îşi pierde orice su­port . Căci ce este binele social din momen tu l in care r ău l n u m a i există. Desigur, de un bine absolut, m a i cu s e a m ă i a gândi tor i i

care au convingeri pozitiviste, n u poate fi vorba. Atunci ? „Moral i ta tea organică" pare a fi o c lară contradicţ ie în te rmeni . E a de­mască n e p u t i n ţ a f undamen ta l ă a cugetări i pozitiviste de a înzes t ra o fo rmulă cu un sens sp i r i tua l pe care iniţ ial i-1 răpeşte . Dacă oameni i a r izbuti s ă a jungă prim jocul! fac­tori lor na tu ra l i la u n asemenea s tadiu de bu ­n ă t a t e necondi ţ ionată , e logic să ne în t r ebăm ce r a ţ i u n e a r m a i avea toate Ins t i tu ţ iuniP '

119

© BCU Cluj

şi toa te formele pe care se sp r i j ină a rh i tec ­t u r a s t a t u lu i şi o r g a n i s m u l vieţ i i sociale. Evi­dent , n ic iuna . Popoare le a r t r ă i în t r ' o nes t in ­ghe r i t ă fericire — d a r în t r 'o fericire seacă, fă ră înda tor i r i , fă ră r ă s p u n d e r i şi fă ră nici o sete de ac ţ iune .

R a p o r t a t ă la conceptul de m o r a l i t a t e orga­n ică e ra n a t u r a l ca -viziunea u n u i Spengler s a u Berdiaeff să-i a p a r ă d-lui Neguiescu to­ta l şubredă . Din cauza aceas ta p a r t e a u l t i m ă a vo lumulu i (recent n u îmbogăţeş te cu n imic datele problemei . Gând i to ru l r o m â n în t ă r e ş t e cu încă un a r g u m e n t ceeace a f i rmase în vo­l u m u l în tâ i .

Capitolul despre p rob lema progresu lu i în l u m i n a concepţ iuni lor teoretice, a n u n ţ a t s u b zodia unei f rumoase făgâduin ţ i , n u reuşeş te astfel să fie pe m ă s u r a exigenţelor filosofice pe" care le anga jează în m o d cu totul firesc.

D. P . P . Neguiescu a evi ta t s ă l ă m u r e a s c ă no ima u l t i m ă a pes imismulu i mode rn . Califi-cându-1 ca ne în temeia t ştiinţific sau ca u n exces al imagina ţ ie i vizionare — valabi l i ta­tea iui r ă m â n e to tuş i n e s d r u n c i n a t ă . Şi dim­pot r ivă t r in i t a t ea democraţ ie , capi ta l ism, evo-lu ţ ion ism se reliefează în t r 'o t r i s t ă u m b r ă c repuscu la ră .

Apologia ei — fie chiar f i l t ra tă p r in t r ' o chib zui tă judeca tă , n u m a i a re v i r tu t ea să satis­facă gând i r ea reflexivă şi cu a t â t m a i mu l t sbuc iumul sensibi l i tă ţ i i contemporane .

Ca a t i tud ine sp i r i tua lă vo luminoasa lucra­re a d-lui P . P . Neguiescu este expresia une i men ta l i t ă ţ i cu două s au trei decenii în u r m ă . Adică o car te care deşi se ocupă de actual i ­tate, s t ă ru ie i remediabi l pe m a r g i n e a ei...

S E P T I M I U BUCUR

GIOVANNI PAPINI ŞI ITALIA

In t e r f e ren ţa d in t r e p e r s o n a l i t a t e a l u i Gio­vann i P a p i n i şi subiec tu l u l t ime i sa le l uc ră r i . I ta l ia , este u n fenomen sp i r i tua l d e m n de ana ­l izat d in t re i p u n c t e de vedere : genet ic , psiho­logic şi cons t ruc t iv- temat ic .

Genetic, aceas tă î n t r e p ă t r u n d e r e în t r e s t ruc­t u r a psihologică p a p i n i a n ă şi s fe ra s t ruc tu ­r a l ă m a i l a rgă , cea i t a l i ană , a fost î n fă ţ i ş a t ă de u n pr ie ten , deasemeni , o f igură l u m i n o a s ă în famil ia ideologică, din care face p a r t e Pa ­pini : a r t i s tu l şi gând i to ru l Ardengo Soffici.

Acesta ne dă date precise — n e î n c a d r a t e în forma r ig idă a s tudiu lu i , ci colorate de seva v i ta lă a t r ă i r i i lor p r in a m i n t i r e —• spre a l ă m u r i conceptul genetic de „ ta l i an i ta te" al lui Pap in i .

Afini tatea d in t re aceste două persona l i t ă ţ i der ivă tocmai din iubirea, înţelegerea şi con­topirea cu geniul i t a l i an în esenţa lui speci­fică.

X P r i m u l m o m e n t al re laţ ie i sp i r i tua le , sem­n a l a t şi fixat de Soffici în anu l 1Q03, a fost ind i rec ta cunoaş te re a lui P a p i n i , p r i n a r t i ­colele acestuia , publ ica te î n revis ta lui, „Leo-nardo". E le deşi se re fereau l a subiecte d i n li­teraturile s t ră ine , ref lectau, p r i n forma l in-guis t icâ revela toare a ps ih iculu i în adânci ­me, i t a l i a n i t a t e a cea m a i au ten t ică , aceea, care a călăuzi t g â n d i r e a a doi p remergă to r i d ic ta tor i sp i r i tua l i în I ta l ia : Machiavel l i şi Carducci .

1/ Momen tu l al doilea, pe firul genetic u r m ă ­r i t de a m i n t i r e a lui Soffici, este acela în ca­re ideile etice şi estetice „europene" a u t r ecu t

în e x p r i m a r e a in t eg ra lă i t a l i ană cu pu t e r ea depăşir i i c âmpu lu i s t r ic t l i t e ra r î n cel dina­mic al act ivi tă ţ i i civile şi — în sens- m a i l a rg — politice. Aceste man i fes t ă r i au fost t ipă r i t e î n r ev i s t a „La Voce", î n t e m e i a t ă de l eona rd ianu l Prezzolini , cu scopul de a mo­dern iza şi un iversa l iza cu l tu ra i t a l i ană . Dea­semeni în r e v o l u ţ i o n a r a „Lacerba", v e r su r i p a p i n i a n e au r evă r sa t în chipul cel m a i m â n ­d r u i t a l i an i t a t ea lui p rofundă .

/|/ Al t rei lea m o m e n t s'a des făşura t sub sem­nul rea l is t al războiului . Vieţile para le le ale celor doi îndrăgos t i ţ i de idealul pa t r ie i lor comune s 'au un i t î n acelaş avânt . I-a înfrăţ i t spon tan d i n a m i c a for ţă de lup tă : cea m a i fru­m o a s ă şi nobi lă l up t ă : de p ă s t r a r e , valorifi­care şi po t en ţ a r e a cul tur i i la t ine-i tal iene a m e n i n ţ a t ă de războiu l d i s t rugă tor . In amin­tiri , f r emâ tând încă de p a t i m a sent imentelor deatunci , Soffici ne-a evocat clipe sintetice, de cetire a ş t i r i lor din ziare, ca re îi „electri­zau", de ac tua l iza re imedia tă , apoi, a gându­r i lor şi dor inţe lor lor pe „cartelle", ce se t r an ­s formau r ap id în art icole p e n t r u ,Lace rba" ,

v f ă ră să le pese de censura , care îi s t ingherea . Momentul al p a t r u l e a este acela legat de

i n t r a r e a efectivă în răsboi a Italiei . I ta l iani ­t a tea lui P a p i n i s'a cr is ta l izat în fo rma sa definit ivă p r i n aprop ie rea de Benito Musso­lini , m o m e n t p r e m e r g ă t o r al adez iun i i de fas­cism, p regă t i t de fapt, de ac t iv i t a t ea an te r ioa­ră . P a p i n i şi Soffici au fost par t ic ipa tor i i , de là p r ime le n u m e r e ale z i a ru lu i musso l i -n i a n „Popolo d'Italia". D u p ă pacea delà Ver-

120

© BCU Cluj

sailles, din nou împreună au în temeiat pu­blicaţia „La Vraie Italie", cu scopul unei re­laţii intelectuale în t re I ta l ia şi celelalte ţări-Acest Ideal i ta l ian şi u m a n n u a fost înţeles de s t ră in i şi revis ta „bunilor europeni" a tre­bui t să fie suspendată .

In sfârşit, u l t imu l momen t semnala t de Sof-fici, î n c u n u n a r e a i ta l iani tă ţ i i lud Pap in i a fost „măr tu r i s i r ea sa solemnă şi publică a credinţi i catolice complete".

VJ Conceptul a fost astfel s t ruc tura l . Piroblema genetică e sfârşită. Ceeace a u r m a t p â n ă la apar i ţ i a acestei u l t ime luc ră r i „Italia mia'", a fost doar intensif icarea lui într 'o viziune, care a câşt igat în măre ţ ie p r in imper ia l i smul istoric în subl imarea iubir i i p r in cari tate , sub î n r â u r i r e a religiei.

C u m es te în ac tua l i t a t ea sa p e r m a n e n t ă a-cest) concept viu născu t din re la ţ ia d in t r e Pa­pini şi I tal ia?

El p o a r t ă pecetea psihologiei papiniene, ca­re, la r â n d u l ei, a fost inf luenţată de s t ructu­r a sp i r i tua lă a Italiei.

Es te a t â t de m a r e a s e m ă n a r e a în t re I ta l ia şi psihicul lui Giovanni Papin i , încâ t se pot releva aceleaşi no t e caracteris t ice, componente ale celor două fiinţe, u n a colectivă şi cealal tă s ingula ră . Ne d ă m astfel s e a m a cum re la ţ ia lor s'a t r ans fo rmat p r in identi tate , î n t r ' un concept nou, deosebit de ele doar p r in faptul că e p u r spir i tual , adică despăr ţ i t de orice contingenţe mate r ia le .

In „Italia sa", Papin i , zugrăvindu-ş i pa t r ia , s'a por t re t iza t pe sine, fă ră să vrea: u n por­t ret adevărat , p r in deosebire de cel anterior , voit, i ronizat p â n ă la parodie.

Despre poporul său, Giovanni Pap in i spune că e „ascul tă tor , răbdă tor , arzător" . Dar ace­laş popor este „ luptă tor şi munci tor" . La fel, scr i i torul na ţ i un i i sale a l uc ra t cu toată pa­s iunea de care este înzes t ra tă firea s a şi neo­bosit lucrează cu r ă b d a r e la r ă s p â n d i r e a cul­tur i i şi ideilor generoase. Vederea sa, din na­tură slabă, n u a î n semna t u n imped imen t de neînvins, după cum împre jură r i l e istorice prot ivnic nu au p u t u t d ă u n a in tegr i tă ţ i i

s t r u c t u r a l e a Italiei. Pap in i denumeşte poporul său drept „con­

tradictor iu şi paradoxal" . Deasemenea, scrii­torul reflectă în toa tă opera sa, ca o linie me­reu frântă, da r to tuş cont inuă şi având direc­ţia tot îna in te , contradic ţ ia şi pa radoxul . Lucrăr i le sale reflectă acest ca rac te r „anti­burghez", pe care îl despr inde din spi r i tu l I ta­liei: o ra ţ iune , n u calmă, ci a t i n g â n d culmile de sus şi de jos ale ambiţiei, delà orgoliul cel

m a i m â n d r u , la umi l in ţa desnădejdiei . In a-devăr, gându l său „a decapi ta t" a tâ tea glorii în apogeu, p r i n t r e care s 'au n u m ă r a t şi Gabriel­le d 'Annunzio şi Benedetto Croce, a a r u n c a t în „ amurg" pe filozofi, „şi-a sfârşi t" p ropr ia sa fi inţă şi s'a în f run ta t cu însuş Dumnezeu în „polemice" de tinereţe. Insă , tot el a făcut a t â t a de sensibilă divina u m a n i t a t e a lui I isus şi p a t i m a Sa. Pap in i califică poporul lui drept „foarte m â n d r u " , „persecutat şi victo­rios". ]Ca fel m â n d r i a p a p i n i a h ă n u a cunos­cut marg in i , numindu-se pe sine drept „om sălbatic", având nevoe de un dic ţ ionar pro­pr iu . ) Persecuţi i le l-au făcut victorios, i-au a-j u t a t să se realizeze, l-au î ndemna t să-şi ma­nifeste or ig inal i ta tea spir i tului în fiecare scri­ere, carac ter pe oare îl a t r ibue Italiei sale. In-săş u l t i m a carte are expr imată această ambi­ţie de a înfăţ işa o imagine înoi tă a pa t r ie i lui iubite. ' Specificul i ta l ian este înfăţ işat super ior tu tu­ror celorlalte culturi , ceeace pen t ru s t ră inul , pr ivi tor rece, pare , fireşte, o forţare a unei ju­decăţi sintetice admirab i l e în esenţa ei, privi­t ă pe sca ra valorilor relative, ce reprezintă fiecare specific na ţ iona l în par te . Insă , tot a-ceastă iubire s inceră călăuzi toare luminează ma i l impede concepţia adevăra tă , reală des­pre s t ruc tu ra sp i r i tua lă a Italiei.

Trecând la s tudiul temelor, pe care le eviden­ţ iază u l t i m a luc ra re a lu i Giovanni Pap in i , pu tem face o în t re i t ă împăr ţ i re , după accen­tul tonal, oare însufleţeşte cele şapte capitole ale cărţii.

P r i m a pa r t e cupr inde u n s i n g u r capitol. în­s e a m n ă l ir ica neversif icată p r in care trăeşte noţ iunea cercetată, I tal ia. Este — a m putea spune —- u n prolog al s tudiului , voit aşezat la începutul cupr insului . Capitolul poa r t ă ch ia r t i t lul semnificativ: însemnări pentru un imn către Italia". Tabloul, pa lp i tând de idolatri­zare sf inţi tă de iubirea religioasă, ce înfă­şoară subiectul , se încheie p r in t r ' o pr ie tenoa­să apropiere de fiecare din noi. care îl pri­vim cu gândul şi cu visul.

„Această Italie pe care o iubesc şi pe care tu o iubeşti, absolută şi supremă, mate r ie în­sufleţi tă şi suflet mater ia l iza t , completă şi s igură ca o lume au tonomă în mijlocul uni versului" (pp. 23—4). H A doua par te a cupr insulu i este informativ, — epic — l-am p u t e a denumi . In p r i m u l r ând sun t t recute în revis tă „cacarterele geniului italian", anal iză dedicată s t răini lor . Istoric, cul tura l şi mis ionar e sch i ţa tă via ţa Italiei,

121

© BCU Cluj

care, s u b forma a c t u a l ă a politicei fasciste, şi-a găs i t sensul o r ig inar de „au to r i t a t e a Sta­tului şi un i t a t e de conducere", i a r sp i r i tua l , s'a mani fes ta t î n t o t d e a u n a profund creşt ină, catolică.

' I n u r m ă t o a r e l e două capitole e sch i ţ a tă fu­gar î n t r e a g a istorie a I ta l ie i şi semnif ica ţ ia ei filosofică. Se p u n e în evidenţă ideia ins t inc tu­lui de domina re p rop r iu I tal iei a s u p r a popoa­relor infer ioare în civilizaţie, t e n d i n ţ ă existen­t ă dea lungul istoriei, cu toa te împre ju ră r i l e vremelnice neprielnice. In orice caz, s i tua ţ i a unei mediocr i t ă ţ i burgheze a fost î n to tdeauna î n d e p ă r t a t ă de spi r i tu l I ta l ie i :

„Ori sclavă, ori s t ăpân i t oa r e : burgheză , nici­oda t ă m u l ţ u m i t ă s au p e n t r u u n foarte scur t t imp", (p. 84).

J In al cincelea capitol in te resan t desluşeşte esenţialele „directive spirituale ale Italiei'. Exemplificativ, P a p i n i a despr ins câteva teme cul tura le : a morţii î n p r i m u l r â n d : o moa r t e n e t e m u t ă şi d impot r ivă „o exal ta re a vieţii, a f i rmaţ ie şi f ăgădu in ţ ă de renaş te re" ; a iu­birii: d u p ă obiectul întrei t , u m a n ă , pa t r io t i că şi divină; a timpului: cucerit p r i n s i g u r a n ţ a real izăr i i v i i torului ; a revelaţiei realităţii în concretul s ă u imedia t : care duce în toate or­dinele intel igenţei i tal iene, la c ă u t a r e a adevă­ru lu i .

HI P a r t e a a t r e i a a re o a l t ă tona l i t a t e : de ac­

tua l i t a t e poli t ică. Ul t imele două capi tole a u o mi s iune ce depăşeş te s imp la informaţ ie , tre­când în domeniul d inamic al inf luenţăr i i a-s u p r a s t ră in i lo r şi t iner i lor i tal ieni , i In capitolul al şaselea „Italia şi Europa", cu a p a r a t cri t ic al s emna lă r i i obiecţ iuni lor şi e l iminăr i i lor; Giovanni P a p i n i sus ţ ine acea­s t ă idee f u n d a m e n t a l ă de*-pa,ce, idee cu ade­v ă r a t c ruc ia lă î n s i tua ţ i a a c t u a l ă in ternaţ io­na l ă :

„Uni ta tea Europe i poate fi f ăcu tă n u m a i de I t a l i a — şi v a fi- făcu tă de I t a l i a" (p. 141).

Ul t imul capitol, î nch ina t „Tinerilor italieni'-', este crea t spre a t empera acea exa l ta re pa t r io ­tică, conş t ientă î n u l t i m a i n s t a n ţ ă chiar în gând i r ea au to ru lu i : t â n ă r u l i ta l ian , oare va ceti ca r tea Iui, s ă n u cadă în păca tu l m â n ­driei egoiste, ci i ub i r ea pa t r io t i că să-i i m p u n ă ch ia r o ţ i n u t ă „de u m i l i n ţ ă şi poa te de con­s t rângere" ; să n u u i t e că, servind I ta l ia pâ­n ă la jertfă, „serveşte cauza Europe i şi a lu-mei , idealul une i super ioare cul tur i" . Sănă tos şi^etic î n d e m n că t re t inerele generaţ i i , pe care omul l u m i n a t din orice ţ a r ă poa te ş i t rabuc să şi-1 apropie, ca u n dicton pedagogic fa ţă de t ineri i , de a căror că lăuzi re sp i r i t ua l ă este r ă spunză to r .

MARIELLA COANDĂ

C R O N I C A L I T E R A R A I. PETROVICI : EVOCĂRI DE MARI FILO­

SOFI. Fecund i t a t ea s p i r i t u l u i d-lui Ion Pe t ro­vici, m a n i f e s t a t ă pe a t â t ea t ă r â m u r i , ne-a da t destul de des p l ăcu tu l pri lej să ne o c u p ă m de gând i rea şi sc r i su l vice-preşedintelui Acade­miei Române . Am pu tu t , astfel, vorbi despre filosoful, conferenţ iarul , o ra toru l , memor ia l i s ­tu l Şi scr i i torul Ion Petrovici . I n act ivi ta tea publ ic is t ică a d-sale, i lus t ru l profesor ieşean p a r e că, sub u l t imu l aspect — acela al scrii­toru lu i — înglobează în foarte m a r e m ă s u r ă pe toate celelalte; şi u l t imu l d-sale volum: Evocări de mari Filosofi adevereşte î ncă oda tă m a i m u l t p ă r e r e a n o a s t r ă . I n m ă n u n e h i n d . în peste 150 pagini , şase por t re te d in t re a l e celor m a i i luş t r i gândi tor i ai filosfiei moderne : Descartes, Spinoza, Hegel, Schopenhauer, Com­te şi Spencer; levocaţi în diverse împre ju r ă r i , d-1 Ion Petrovici se dovedeşte ace laş spiri t profund, sus ţ inu t de o reconfor tan tă ve rvă şi de u n stil c u to tu l un ic în l i t e r a tu r a n o a s t r ă filosofică.

Car tea se deschide cu reprezen ta rea lui Re­

né Descartes . Delà început , cuvintele au to ru lu i n e oferă, p a r c ă , o cât se poate de o p o r t u n ă u-ver tu ră , p e n t r u gând i rea . în genere. D-i Ion Petrovici îşi p revine ceti torul cu această con­s idera ţ ie :

„ In u l t imu l domeniu de cercetări , în ştiin­ţa pozitivă, b u n ă o a r ă , va loa rea teoriilor se ve­rifică în deobşte p r i n acordul lo r cu faptele şi m a i i luş t r i gând i to r i ai filosofiei moderne : pen t ru va loa rea ideilor filosofice, există alte un i t ă ţ i de m ă s u r ă — în p r i m u l loc r aza lor de inf luenţă şi pu te rea lor de fecundaţ iune" .

Es te u n adevă r perfect şi un iversa l valabil , o chee n u n u m a i a întregi i gând i r i petrovi-ciene, d a r p e n t r u î n t r eaga filosof ie, în g e n e r a l

Dexter i ta tea de expunere a celor m a i difi­cile probleme este s u s ţ i n u t ă şi p romovează cu m u l t pu te rea de înţelegere a ci t i torului şi p r i n ingeniozi ta tea comparaţ i i lor , în care au to ru l este m a e s t r u , a j u n g â n d uneor i la metafore care re ţ in n u n u m a i p r i n idee, dar , chiar, p r i n ele înşile.

„O f igură a t â t de u r i a ş ă (ca aceea a lui

122

© BCU Cluj

Descartes N. R.) a re drep t ia o slujbă la toate al tarele intelectuale..."

Sau : „...dacă a m putea spune despre Beethoven

că a scris poeme filosofice în a rmoni i de su­nete, despre concepţia lui Spinoza a m pu tea să zicem că este o vas tă simfonie a cugetări i omeneşti". Marele muz ican t a surz i t foarte devreme, aşa că a p r i n s armoni i le şi fremătă-rile na tu r i i , nu ascu l tând în afara , ci desco-perindu-le î n l ăun t ru l sufletului său.

L a fel a făcut şi Spinoza, const i tu ind reali­ta tea n u m a i cu forţele lăunt r ice ale spir i tu­lui său. Amândoi au a lcă tui t in tegral d in fondul inter ior al geniului : p r imul , nepu tând să audă ; celălalt, refuzând să pr ivească".

Cu asemenea posibili tăţi expusă, filosofia n u n u m a i că n u m a i apa re ceva inaccesibil sau o ba te re de apă în p iuă — cum au cău­ta t un i i s'o denigreze — ci, ea devine direct o desfătă toare cupr indere şi înţelegere a uni­versului şi vieţii.

* RADU GYR: CORABIA CU TUFĂNICI: Co­

lecţia „Universul LiterarV. — Numele d-lui Radu Gyr, i n poezia r o m â n e a s c ă este de mul t consacra t şi prezenţa lui în josul u n o r ver­su r i este în to tdeauna n u n u m a i o garan ţ ie , da r şi u n prilej de încân ta re . Fap tu l acesta ne legit imează l ipsa unei r ecomandăr i a poe­tu lu i la începutul cronicei pe care ne-o prile-jueşte cel de al şaselea volum de versur i , a-p ă r u t î n v i t r ine zilele acestea.

In pofida u n o r crit ici de gaşcă sau de ve­deri cu totul subiective, d-1 R a d u Gyr a evo­lua t pe u n p l a n mereu ascendent şi deşi ab­solut lirică, poezia d-sale s'a desvoltat şi ro­dit î n m a i mul te chipuri . Luându-ş i ~sborul pr imelor începutur i sub auspiciile autohtonis­mulu i de insp i ra ţ i e c ra in ic iană sau pi l la t iană , descriptiv sau evocator, sincer şi senin, d-1 Radu G y r a reuş i t s ă se diferenţieze, să-i dea poeziei sale a m p r e n t ă proprie , devenind ast­fel u n a d in gloriile cele m a i de seamă ale „Gândirii".

Dacă acestea formează, în general , s t ructu­ra şi p a t i n a versului său, şi, în special, pen t ru ciclul minunatelor, sale balade, d-1 Radu Gyr se p rez in tă uneor i diferenţiat fa ţă de s ine în­suşi p r in t r 'o subti l i tate şi mot iv de inspira ţ ie ce nu-şi află îna in taş i , cum l-am găsit , de pi ldă în Stele pentru Leagăn' volum un ic ca fac tură şi real izare în l i r ica noas t ră .

P e aceeaşi l inie de sensibi l i tate şi cu o gin­găşie tot m a i crescândă ni se prez in tă acum în recentul volum: Corabia cu Tufănici. De

da ta aceasta, gându l ne duce la scr i i torul Di-mi t r ie Anghel. N u p r in faptul că d-l Radu Gyr s 'ar fi influenţat , b răn indu-ş i insp i ra ţ i a din „poetul florilor", ci, f i indcă delà Mace-donski încoace, s ingurul suflet care a vibrat pent ru flori şi s'a p u t u t real iza ca a tare , a fost n u m a i Dimitr ie Anghel. D-1 R a d u Gyr, însă, chiar dacă se prez in tă ca isvor de in­spiraţ ie, identic cu au toru l poeziilor Gândirii, şi uneori m e r g â n d pe acelaşi d rum, îşi depă­şeşte predecesorul . Motivul a r pu tea s ă ne du­că cu gându l chiar şi la Rapsodiile de Toam­nă ale u n u i George Topârceanu, cu toate ace­stea plast ic i ta tea descrierii şi v ib ra ţ i a simţi­rii este î n t ru totul a d-lui Radu Gyr.

Din t ru început, p r imele versur i ale prologu­lui adeveresc temeinic a f i rmaţ ia noas t ră :

Şopteau grădinile alene, cu Drumul-Robilor pe gene. Din ramuri, stele scuturate cădeau cum piersice brumate. Pe cer de ghiaţ,ă luna clară plutea in sanie uşoară.

Uver tu ra aceas ta de perspective largi, sub oblăduirea cărora cer şi p ă m â n t se îngemă­nează într 'o metaforă a t â t de originală, p r i n lap idaru l ei, ne scuteşte de vreun comenta­riu supl imentar , în acest sens.

I a r când „comedia vegetală" se prez in tă în p l ină „ toamnă, într 'o grădină" , a tunc i fiecare floare pri lejueşte o incan ta ţ i e n o u ă chiar dacă revine de m a i m u l t e ori în dialog, în cupr insul celor şaptezeci de pagini . î n l ă tu ­r â n d categoric monotonia , poetul a l ternează, schimbă şi re împrospă tează r i tmul , d â n d m u ­zicali tate n o u ă versur i lor ce se succed dea-lungul paginilor .

Pleacă zorelele în trist landou, şi numai stelele răsar din nou, — că din morminte reci, de petale nasc stele sfinte cu noui opale.

S a u : Şi de ce minunea înstelată 'n tine şi-o uita cenuşa într'un mărăcine care-a fost otravă legănată 'n ţepi? Viaţă, de dai moartea, pentru ce începi ?

Sau: Steaua plânse umbre de safire mângâind gângania bolnavă, şi i-a dat mătasea ei suavă ca să~şi ţese curcubeu subţire

123

© BCU Cluj

Sau: Era, cândva, urî crin şîn el —- corola mea, petala mea — dormea bolnav un funigel, — petala mea,, corola mea —

Floarea plângea ca o mărgea ţi legăna pe funigel şi el dormea, visa, tânjea, ' dorea o stea ca un cercel.

Şi-a fost o za de brumă grea şi-un cântec rece de oţel şi moartea mea, petala mea

acoperea în brumar el un vis cu crin, cu funigel şi un cercel mirat de stea...

Sunt , credem, suficiente exemple, din care să se poa t ă verifica a f i rmaţ ia n o a s t r ă de m a i sus . Şi m a i mu l t : de-a se releva încă de a-tâ tea ori m a r i l e posibi l i tă ţ i ale liricei d-lui Radu Gyr. Căci ce-am m a i p u t e a adăoga noi la aceste suavi tă ţ i , care a r p r e supune c i tarea întregei căr ţ i , decât invi ta ţ ia c i t i torului la o lectură, d i rec tă ?

CONSTANTIN STELIAN

AL. POSESCU: Introducere în Filosofic Bucureş t i , 1939 — Apar i ţ i a la noi a unei Introduceri In Filosofie s 'ar p ă r e a un fapt fă ră î n s e m n ă t a t e deosebită. Şi n u este aşa . O astfel de lucra re , men i t ă să că lăuzească p e şcolari , s t u d e n ţ i şi intelec­tua l i în p rob lemele filosofiei, poa t e s ă a d u c ă foarte m u l t b ine s a u foa r te m u l t r ău , d u p ă p r inc ip iu l f u n d a m e n t a l d in caro se inspiră, şi d u p ă spi r i tu l general în care es te a lcă tu i tă . Mai 'ales că l uc ră r i l e de felul aces ta se r ă s ­pândesc n e î n c h i p u i t de mul t , d a t ă fiind se­tea ci t i tor i lor de a afla das legarea taiinetor lumi i şi ale vieţ i i .

F i reş te , o In t roduce re în Filosofie n u este u n s i s t em filosofic şi ca . a t a r e a u t o r u l ei este obl igat să facă abs t r ac ţ i e de p ropr iu l s ău sistem, în fă ţ i şând lucrur i le în desăvârş i t ă impa r ţ i a l i t a t e . D a r este ou p u t i n ţ ă acest lu­c r u ? D. Al. Popescu ne a s igu ră în Pre fa ţa In t roducer i i s a l e în Filosofie* pe oare a pu-Mioat-o de curând, că a c ă u t a t să dea citi­tor i lor o idee cât m a i exac tă desp re filosofie, r e n u n ţ â n d l a convinger i le sa le p ropr i i . Dar aidaiugă imed ia t : „De u n d e n u r e z u l t ă că lu­c r a r ea n u cupr inde une le veder i or iginale a s u p r a filosofiei sub fo rma u n o r l u m i n i noui în d o m e n i u l ei, altfel î n d e a j u n s de în tunecos . N u m a i că despre e le a u t o r u l se vede da to r să a r a t e că s u n t m a i pu ţ in ale sale propr i i

decâ t ale acelora cari a u cont r ibui t in mod direct p r i n î n v ă ţ ă m â n t u l lo r la fo rmarea sa in te lec tua lă şi în deosebi a l e d-lui prof. P . P . Negulescu delà Univers i ta tea d in Bucu­reş t i " (p. IV).

L ă s ă m pe s e a m a a l t o r a să evidenţieze con­t rad ic ţ ia acestor a f i rmăr i şi nu, c ă u t ă m a ne ocupa m a i pe l a rg de ace le „veder i o r ig ina le" a s u p r a filosofiei, ce s 'ar găsi în aceas tă car­te. Ne î n t r e b ă m n u m a i care este pr inc ip iu l fundamen ta l delà care p leacă d. Al. Posescu — respec t iv d. prof. P . P . Negulescu — şi care este sp i r i tu l î n care este concepută acea­s tă In t roduce re î n Filosofie. Sub acest r apo r t , a m p u t e a să s p u n e m că, d a c ă In t roducerea în Filosofie a lu i Fr . Pau l sen , deven i tă a t â t de p o p u l a r ă la noi, este p ă t r u n s ă de u n duh de evlavie — al că ru i temeiu este din ne­fericire o concepţ ie p a n t e i s t ă despre l u m e — In t roducerea în Filosofie a d-lui Al. Pose­scu ni se pa r e p ă t r u n s ă de un d u h scientist , d u ş m ă n o s f a ţ ă de re l ig ie şi fa ţă de toate s is temele de filosofie oare încea rcă să folosea­scă şi a l te căi de cunoaş te re decât r a ţ i unea cum a r fi de p i ldă in tu i ţ ion ismul .

„O filosofie n e î n t e m e i a t ă pe gând i r e n u m a i este filosofie, şi o gând i r e n e î n t e m e i a t ă pe rezu l ta te le ş t i in ţe i n u m a i este gândi re" , spune d. Al. Posescu (p. 42). P r i n u r m a r e , o gând i r e c reş t ină n u există, p e n t r u c ă n u se în temeiază n u m a i pe rezulltatele ş t i inţei . „Pro­b lema lui D u m n e z e u " n u are ce cău t a într 'o In t roducere în problemele filosofiei şi deci J ane t şi Séail les, î m p r e u n ă ou m u l ţ i alţ i i , a u căzut înitr'o g r a v ă „eroare" , făcând din soluţ ia te is tă a p rob lemei cosmologice o p ro­b lemă a filosofiei (p. 51). De altfel, religia, „nu poate avea nici o p re ten ţ ie de adevăr.. . ea t r ebue s ă supor t e e x a m e n u l filosofiei şi verdictul concluziilor ei" (p. 42). Mai m u l t chiar , verd ic tu l a fost d a t deja de Augus te Comte, care vedea în rel igie „un mod primi­tiv şi i m a g i n a r de a explica, l umea inicopa-tibil cu acel al filosofiei şi al ş t i in ţe i şi pe­r i m a t fa ţă de al aces tora , că rora t rebue să se g răbească a ceda locul total şi definitiv".

Dacă n u a r fi fost „ fana t i smul şi ig­noran ţa" , care să m e n ţ i n ă şi s ă i m p u n ă ex­pl icăr i le na ive şi greş i te ale religiei, acestea s ' a r fi r u i n a t de mu l t . Etc., etc.

Ne opr im aici şi, cu du re re p r iv im cum fostul s emina r i s t Posescu Alexandru se în­ve r şunează cont ra rel igiei î n t r ' un în t r eg ca­pitol din luc ra rea sa. L u c r a r e ce nu este alt­ceva decât cu r su l de „ In t roducere în Filoso­fie" pe care 1-a ţ i n u t în fa ţa s tuden ţ i lo r t imp de câţ iva an i în ca l i ta te de as i s ten t pe l ângă

124

© BCU Cluj

catedra de Filosof ie şi Logică delà Univers i ­t a tea din Bucureş t i .

Ce pune însă d-sa — respect iv d. prof. P . P . Negullescu — în locul rel igiei , în locul lui Dumneizeu, creator, pă s t r ă to r şi guve rna to r al lumii ? Nimic ! Cercetarea ştiinţifică, spune d-sa, or ientează cugetarea „în m o d categoric" spre „monismul mater ia l i s t" . Şi f i indcă filo­sofia, ca „explicare genera lă şi u n i t a r ă a lu­mi i şi a v ie ţ i i" (pp. 3, 11, 30, 31, 35), nu se poate în t eme ia decâ t pe indicaţ i i le şt i inţei , m o n i s m u l ma te r i a l i s t t rebue acceptat ca sin­g u r a explicare valabilă.

Este de s igur u n fel de a vedea. Ne permi­tem n u m a i să obse rvăm că, d u p ă p ă r e r e a noa­stră, ş t i in ţa este depar te de a-şi fi spus ul­t imul cuvânt cu pr ivi re la cauza p r i m ă şi esenţa u l t i m ă a înteregei existenţe, i a r afliţii au găsi t că cercetarea şt i inţif ică or ientează cuge ta rea în. a l tă pa r t e decât spre mon i smul mater ia l i s t .

C R O N I C A GEORGETA MIRCEA CANCICOY. Când

car tea Poeni aducea în l ibrări i acest n u m e npu de scri i toare, omul de m a r e fineţe inte­lectuală, d. Mircea Cancicov, era min i s t ru l Fi­nanţelor . Car tea s'a b u c u r a t de o p r im i r e ne­obişnuit de elogioasă; nu a t â t din p a r t e a re­vistelor l i terare, care de regu lă semnalează noile talente, cât d in p a r t e a presei zilnice, care de regulă ignorează mişca rea l i terară . Reporteri şi directori de cotidiane, preschim­baţi ca pr in v ra jă în critici, se în t receau în

" superlative, împlet ind cununi de l a u d ă pen t ru păru l bă la iu a l scri i toarei celei noi.

P e u r m ă d. Mircea Cancicov s'a r e t r a s delà minister , l ă sând acolo u n prest igiu de chibzuit gospodar. In aceas tă vreme, a doua carte, Moldovenii, a ieşit la lumină , da r elogiile co-tidianelor s 'au r e s t r â n s tot ca p r i n vrajă , lă­sând loc unei m a i aşezate şi m a i serioase pre­ţuir i . In această atmosferă, a u r m a t a treia carte, Dealul periilor, cu n imic m a i prejos faţă de cea dintâiu , ca şi Moldovenii.

Doamna Georgeta Mircea Cancicov, consi­de ra tă în a fară de contingenţele amint i te , este, incontestabil , o scri i toare. O scri i toare origi­na lă şi neprevăzută , de o fizionomie apar te , a t â t p r in calităţile cât şi p r in defectele scri­sului său. Ele ne dau dreptul să vorbim de u n putern ic ta lent na t iv care, î n e rup ţ ia lui năvalnică, n u ţ ine sau n u ştie s ă ţ i nă seamă de ceeace se numeş te a r t ă sau meşteşug. Din

In orice caz, un l u c r u t rebue s ă recunoa­scă d. Ai. Posescu, î m p r e u n ă cu noi, că anu­me, pen t ru v ia ţ a t r ă i t ă a oamenilor, n u este indiferent dacă se p u n e ca fundament al existenţei Dumnezeu s a u î n t â m p l a r e a oarbă Şi dacă „până în p rezen t nu exis tă o sin­g u r ă concepţie filosofică, ci ap roape tot atâ­tea câţi gândi tor i ma i de s e a m ă a u exis ta t" p. 50), n imic nu ne a s igu ră că de pa r t ea „filosofului" nos t ru delà Bucureşt i este ade­v ă r u l adevăra t .

De aceea, pen t ru m u l ţ u m i r e a nevoii noa­stre adânc i d e expl icare a lumi i şi a vieţii şi p e n t r u î n d r u m a r e a conduitei , n u ne vom adresa „ lumini lor nou i " aduse de d-sa. Nici pe cititorii noii In t roducer i în Filosofie nu-i s fă tuim s'o facă. F i indcă există u n Izvor ai luminilor m u l t m a i înal t şi s inguru l în s tare să dea r ă spuns definitiv mar i l o r în t rebăr i ale sufletului omenesc.

EMILIAN VASILESCU

M Ă R U N T A această pr icină, opera doamnei Georgeta MU-cea Cancicov nu se poate clasifica nici între romane şi nici în t re nuvele. E o D u n ă r e în proză, ce se r eva r să u lu i tor peste orice com­par t imen te art ist ice.

E c e v a foarte femenin în acest d a r n a t u r a l de a povesti, începând de oriunde, cont inuând la î n t â m p l a r e şi oprindu-se capricios tocmai acolo unde aştepţi u n desnodămân t şi o în­cheiere. Dacă vrem cu d inad insu l o explica­ţie verosimilă, a m putea spune că scrisul acesta n u u r m ă r e ş t e reguli le ar tei , ci fluienţa neprevăzută a vieţii. In aceas tă caracteris t ică izbitoare s tă va loarea şi a t rac ţ i a lui specială.

Toate cele trei căr ţ i amint i te au ca obiectiv satul . Satul moldovenesc. Nu e vorba nic i de u n sat idilic şi pas tora l , da r nici de u n u l t ra­gic, însufleţit de d inamismul unei teze sociale sau ideologice în genere, ci de toate acestea amestecate laolal tă într 'o rostogolire de lumini şi umbre , din care v ia ţa însăş i e făcută. Doamna Georgeta Mircea Cancicov e o rea­listă care n u cunoaşte sa tu l p r i n observaţie obiectivă, aşezându-se în a fa ră de el ca Liviu Rebreanu de pi ldă; ea îl t răieşte . Il t ră ieşte int im şi profund, în fiecare om şi în toţi oa­menii, în fiece babă, în fiece copil, î n fiece bărba t s a u fată. E u n caz cu totul excepţional de identificare, cu a t â t m a i u imi to r cu cât scr i i toarea n u e o ţ ă rancă , ci o boieroaică, o moşiereasă. Această at i tudine, care- p r i n fi-;

125

© BCU Cluj

feseul ei a d â n c p a r c ă nici nu- ţ i î ngădu ie s'o n u m e ş t i a t i tud ine , e ceva a s e m ă n ă t o r cu u m i ­l in ţa c reş t ină i n fo rma ei cea m a i de săvâ r ş i t ă Un te rmen, pe care no i l -am p u s î n circulaţ ie şi care a fost folosit î n u r m ă p e n t r u a carac­teriza u n r eg im politic, es te acela de demo-filie. Demofilia e u n sen t iment adânc , de t r a n s p u n e r e în suf le tul poporu lu i p â n ă la ident i f icarea care ţ i i a r pe rmi t e s ă spu i : eu s u n t ei şi ei s u n t eu ! Nu ş t iu care om politic ar p u t e a să a i b ă conş t i in ţa acestei ident i f icăr i . Dar d o a m n a Georgeta Mircea Cancicov a r e a t â t de a d â n c în t i pă r i t s a tu l î n t oa t ă făp tura , cu bucur i i l e şi mizer i i le lui , î ncâ t î n t rupează cazul cu to tu l r a r al une i demoti l i i exem­plare .

Acest s en t imen t f u n d a m e n t a l d ă t i m b r u l de nou ta t e şi de reve la ţ ie sc r i su lu i aces tu i a vioiu şi ascuţ i t , care îşi r u p e s u b s t a n ţ a d in ca rnea şi d in i n i m a sa tu lu i . E or ib i l şi vesel to tdeo­d a t ă s a tu l acesta , care ne a p a r e d in căr ţ i le scrii toarei ' s â n g e r â n d d in m i i de rac i l e şi su­r âzând cu s i m p l a bucu r i e că vede soare le . P r e t i n s a demofil ie pol i t ică a r p u t e a s ă v a d ă în ope ra scr i i toare i u n formidabi l documen t al mizer ie i ţ ă răneş t i , u n documen t î n s p ă i m â n ­tător , care nu- ţ i d ă d r ep tu l să te poleieşt i cu i m a g i n a r e vrednic i i de conducă to r a t â t a vre­me câ t el ex is tă to tuş i .

P e n t r u aceas t ă reve la ţ ie a celei m a i c run te rea l i t ă ţ i d in ţ a r a noas t r ă , d o a m n a Georgeta Mircea Cancicov m e r i t ă o î nmi i t ă recunoşt in­ţă. E a n 'o face cu in ten ţ i i teziste, ci cu spon-t an ie t a t ea n a t i v ă a u n u i d a r de a poves t i la infinit bucur i i l e văzu te şi t r ă i t e p r i n t r ' o imen­să d ragos te de oamen i ş i de p ă m â n t u l moldo­venesc.

Citind-o, u i ţ i defectele de compoziţ ie. In căr ţ i le ei, v i a ţ a covârşeşte a r t a . Sau , dacă e vorba de o a r t ă , ca re e do t a t ă cu o m a r e pu te re de a t rac ţ ie , a cea s t ă a r t ă şe modelează , supusă , d u p ă f lu ien ţa capr ic ioasă a vieţ i i . Episoade, c u m e a m p l a şi cale idoscopica des­cr iere a i a r m a r o c u l u i s au gro teasca n a ş t e r e din vo lumul Moldovenii or i id i la d in t re L i x a n d r u şi I l inca, de o clasică f rumuseţe , din volumul Dealul perjilor r ă m â n fă ră nici o înche ie re ar t i s t ică , d a r n u s u n t p r i n acea­s t a m a i pu ţ in documenta te care întregesc, î m p r e u n ă cu su te altele, i m a g i n e a de apoca­lips, însor i t totuşi , a s a tu lu i moldovenesc .

DUHUL CONSTRUCTIV IN BIHOR. Da t i na „ca lendare lo r" a lcă tu i te în chip de midi enciclopedii a n u a l e pen t ru popor tot se m a i p ă s t r e a z ă ici şi colo. Cu u n s imţ m i n u n a t pen­t ru aceas tă a d e v ă r a t ă car te de cetire a mul ţ i ­

mii , profesorul a c a d e m i c i a n 1. S imionescu re­dac tează r e g u l a t u n ca l enda r a l gospodar i lor , i a r de là Oradea, d in m a r g i n e a ţă r i i , p r i m i m u n al tul în tocmit de episcopia or todoxă de acolo.

S ă n e op r im o clipă a s u p r a lui . Ţ i n u t u l Biihariei a fost d in t r e cele m a i

oropsi te sub r e g i m u l s t ră in . Vechea episcopie s t r ămoşească de acolo a fost desf i in ţa tă de s t ăpân i to r i i v i t reg i cu 240 de an i î n u r m ă , când r o m â n i s m u l a rde l ean a fost s fâş ia t în două de un ia ţ ie . I n i m e n s ă m a j o r i t a t e însă, popu la ţ i a b i h o r e a n a a r ă m a s c red inc ioasă or­todoxiei, p r a c t i c a t ă î n mici le b iser icuţe de lemn, ce p a r c ă îşi ce reau i e r t a r e că exis tă şi ele d i n m i l a Domnulu i şi în pofida p r igoane i apr ige . S 'au s c h i m b a t lucrur i le o d a t ă cu r e în ­f i in ţarea episcopiei o r ă d a n e a l că re i p r i m t i tu­la r a fost va jn icu l R o m a n Ciorogariu, care şi-a t â r â t p â n ă l a m o a r t e u n t r u p desf igurat î n s e n a t u l ţ ă r i i de b o m b a a n a r h i s t u l u i evreu Goldenberg.

U r m a ş u l s ău în s c a u n e Nicolae Popovici , cel m a i t â n ă r episcop d in Român ia , care , c rescut î n şcoa la m a r e l u i mi t ropo l i t Bă lan delà Sibiu, a d u s l a m a r g i n e a ţă r i i , u n d e e ra m a i m u l t ă nevoie, d u h u l d i n a m i c a l refaceri i în toa te sensur i le . Nu se a u d e p â n ă aici la cen t ru n i m i c d in ope ra cons iderab i lă a aces tu i om în care î n v ă ţ ă t u r a î n n a l t ă se împle teş te cu o r a r ă şi t ă c u t ă energ ie cons t ruc t ivă . C a l e n d a r u l episcopal aduce n u m a i o p a r t e din ea, aceea ca re se vede. I n două direcţ i i se în­d r e a p t ă aceas t ă operă viz ibi lă : spor i rea avu tu lu i e p a r h i a l şi z id i rea de biserici în sa te şi oraşe .

Abia î n t re i a n i de păs tor ie , t â n ă r u l episcop Nicolae Popovic i a m ă r i t a v e r e a epa rh ie i cu 40 de mi l ioane p r i n m a r i imobi le c u m p ă r a t e delà s t r ă in i î n i n i m a Orăzi'i. Calea aceas t a e u n a d in t r e cele m a i s igure şi m a i categorice de r o m â n i z a r e a oraşe lor noas t r e n ă p ă d i t e . N u p u t e m deven i s t ă p â n i a s u p r a lor decât p r i n p rop r i e t ă ţ i efective. Dacă luc ru l acesta s 'ar în ţe lege î n t oa t ă î n s e m n ă t a t e a lu i na ţ io ­n a l ă şi a r fi cons idera t ca o p rob lemă de s tat , r o m â n i z a r e a oraşelor a r fi o r ea l i t a t e im­p u n ă t o a r e în cel m a i scu r t r ă s p a s de t i m p .

R id ica rea biser ic i lor de p i a t r ă e a doua operă viz ibi lă a t â n ă r u l u i episcop. E Uimitor să a f lăm că în acest i n t e rva l a sf inţ i t n u ma i pu ţ in de 40 de a l t a r e noi, i a r a l te 20 se gă­sesc în cons t ruc ţ ie . Ca l enda ru l d ă chipul u n o r a d in t re ele. Noile zidiri s u n t făcute în două s t i lu r i cu to tu l deosebi te : u n u l de in-f lu ienţă apuseană , cu u n g h i u r i ascu ţ i t e şi t u r n sub ţ i a t în s ăgea t ă spre cer; cellal t de

126

© BCU Cluj

armonioase a rcu i r i b izant ine , t e r m i n a t în largi şi m o n u m e n t a l e cupole ro tunde . E de dor i t ca stilul de m a r c ă gotică să fie cât m a i de grabă r ă r i t în favoarea celui din u r m ă . Bizant inu l e s ingura expresie a rh i t e c tu r a l ă a credinţei or­todoxe şi, a fară de aceas tă lege a glorioasei noastre t radi ţ i i , î n t r ' un ţ i nu t ca Bihar ia , popula t de a t â t de m u l t e confesiuni, a l tare le româneş t i t rebuie n e a p ă r a t să ofere ochiului aceas tă dist incţ ie plast ică, a t â t de allta faţă de a rh i t ec tu ra occidentală p recum e credinţa pură , pe care o simbolizează. De altfel aceas tă tendinţă de reînviere a t radi ţ ie i noas t r e ar t i ­stice face pa r t e din convingeri le t â n ă r u l u i episcop. Gran i ţ a de Vest e to tdeoda tă gran i ţa român i smulu i şi a ortodoxiei. Arh i t ec tu ra ei deosebită t rebuie să p roc lame în a r m o n i a li­niilor ondula te m ă r e ţ i a cul tu lui s t rămoşesc în toa tă pu r i t a t ea expresiei art is t ice. Ceeace t rebuie să obse rvăm cu satisfacţie este că noile locaşur i b izant ine n u s u n t reproducer i tipice, ci fiecare mani fes tă o l iber ta te de insp i ra ţ ie şi o var ie ta te de forme încântă toare . Sti lul b izant in la g r a n i ţ a de Vest n u e o s implă reproducere , ci o creaţie înflori toare, care îmbogăţeş te cu fizionomii apa r t e a r t a noas t ră sacră . Aceasta, pa rcă în m ă s u r ă mali mare decât în al te eparhi i .

Mu l ţumi t ă episcopului Nicolae Popovici , B ihar ia e azi un vas t şan t ie r de reconst rucţ ie sp i r i tua lă şi m a t e r i a l ă a r o m â n i s m u l u i delà margine . E res t i tu ţ ia în forme nepier i toare a unu i t recu t umi l i t din cale-afară ca să nu aibă pretenţ ia nobilă a une i a f i rmăr i în t ru totul justif icate la dominaţ ie .

De altfel Ardea lu l or todox în t reg e, delà unire încoace, un formidabi l şan t ie r de refa­cere. Umi l in ţ a şi p r igoana de ieri se r ăzbună nu p r i n s i lnicirea al tora , ci p r in forţa l ăun t r i ­că a af i rmăr i i de sine, munc i toa re şi t ăcu tă , obiect ivată î n fapte meni te să vorbească şi prezentului şi veacur i lor vi i toare. Acelaş spirit de înnoire în forme i m p u n ă t o a r e l-am obser­va t în celelalte centre româneş t i cum e Ara­dul, Clujul şi Timişoara . E spir i tul , care por­neşte delà biser ica m a m ă a Sibiului, l eagănul prestigios al r o m â n i s m u l u i ortodox de peste munte .

In n u m a i 20 de ani delà unire , aceas tă biserică s tă în f runtea t u tu ro r inst i tuţ i i lor noas t re de s ta t în lup ta const ruct ivă de recu­cerire a poziţi i lor p ie rdu te de n a ţ i a noas t r ă Cu n imic n u se poate a s e m ă n a opera ei. Nici în domeniul politicei interne, nici în domeniul comerţului şi al industr ie i , a rde len i smul n'a făcut paşi i ma r i , pe carii i-a făcut pe terenul bisericesc. Dintre inst i tuţ i i le laice, s ingure

ceie de cu l tu ră cunosc o s ta re de înflorire., a semănă toa re . Dar şi la aceas tă operă, biserica a rde leană îşi are p a r t e a ei considerabi lă de contr ibuţie . Ortodoxia de peste m u n t e se do vedeşte încăoda tă m a r e a cetate a român i smu­lui.

LUMEA NOUA, revis ta de ideologie corpo­ra t i s t ă a domnulu i Mihai i Manoilescu, apa re delà o vreme tot ma i r a r cu câte 2-3 n u m e r e condensate în t r 'unu l , I n a m ă n u n t e , n ' a m fost t o tdeauna de acord cu au to ru l valoroasei căr ţ i Secolul Corporatismului, d a r în principi i sun tem de acord. Tocmai de aceea regre tăm sincer aceas tă încet ineală a revistei , care desbate de şapte an i încoace, pe u n p lan teo­retic înnal t , problemele sp i r i tu lu i nou.

E o consta tare , ce se i m p u n e p r i n paradoxul ei : când Român ia e ra încă sub r eg imul de­mocratic, publ icaţ i i le ce t ă i au perspect ive spre viitor, dincoace de haosu l r eg imulu i defunct, e rau m u l t m a i cău ta te şi, to todată , m u l t ma i avânta te . Astăzi, ideile pen t ru care ele au luptat , a u deveni t principal de stat, dar, în schimb, publicaţ i i le care le-au veh icu la t unele au mur i t , celelalte tânjesc. Nu şt iu cum s'ar putea explica pricinile acestei r ă s t u r n ă r i . Sunt, poate, al te z iare şi al te revis te ce le-au lua t locul desbă tând cu m a i m u l t ă competinţă aceleaşi idei şi aceleaşi pr incipi i ? Oricât ne-am s t rădui , n u le vedem ! Şi a tunci a p a r e cu a t â t m a i ciuda/tă constaitiarea aceas ta paradoxală .

Sau, poate, oameni i s 'au schimbat . Au răsă­ri t a l ţ i i noi, cu m a i mu l t e lumin i şi cu ma i înf lăcărate convingeri în a f i rmarea noilor principii decât cei cari l e -au lămur i t , şi au tupta t să le popular izeze i e r i ? Tot ce se poate. P r i n ceaţa p rezen tu lu i e greu să ne vedem bine uni i cu alţ i i şi să ne judecăm obiectiv. U r m a va alege.

I n ce priveşte î n să o publicaţ ie ca Lumea nouă, nedumer i r ea n o a s t r ă pers i s tă oarecum. Directorul ei e u n teoret ician, al cărui sistem şi ale căru i idei economice sun t d iscuta te şi ap l auda t e p re tu t inden i , peste hotare , în ţă r i le la t ine şi î n ţă r i le germanice deopotr ivă. S ingur lucrul acesta ar pu tea fi foarte eloc vent în ce pr iveşte va loarea şi ac tua l i ta tea revistei, pe- care o conduce d. Mihai i Manoile seu. . •

ŞEZĂTORILE GÂNDIRII. In anii de după război, g r u p a r e a revis tei noas t re a fost cea dintâiu , care a r e înv ia t t r ad i ţ i a şezătorilor l i terare în Capi ta lă şi în ţ a ră . An de an, aproape în toate oraşele a m fost prezenţ i cu

127

© BCU Cluj

conferinţe şi lec tur i făcute de poeţi i şi de prozatori i revistei . Costisi tor şi obositor, acest pe le r inag iu de p r o p a g a n d ă n ' a fost sus ţ inu t de n i m e n i ; el porneş te d in p rop r i a noas t r ă in i ţ i a t ivă şi t r u d ă în d o r i n ţ a unei o r ien tă r i ideologice a pub l icu lu i şi a unei a tmosfere m a l pr ie lnice l i t e ra tu r i i şi a r te i r omâneş t i .

Anu l acesta, d in î m p r e j u r ă r i speciale, a m ho tă r î t ca toa te conferinţele gând i r i s t e să fie î nch ina te concepţiei rega le despre cu l tu ră , ia r lectur i le să u r m ă r e a s c ă î m p r o s p ă t a r e a sent i ­m e n t u l u i na ţ iona l . Persona l , a m vorb i t des­pre „Rege şi Biser ică" la Uniyers i ta te , la So­cie ta tea c lerului din Bucureş t i şi la Arad , i a r despre „Rege şi cu l t u r ă " la Sibiu. U l t i m a con­fer inţă a m amplif icat-o cu şezător i în l imita sărăc ie i noas t r e ma te r i a l e , la Chiş inău, cu concursul z ia ru lu i Raza şi la Cluj cu con­cursu l d-lui Victor Pap i l i an , d i rec toru l t ea t ru ­lui Na ţ iona l de acolo. Conferinţele şi şezăto-ri le noas t r e s u n t î n t â m p i n a t e p r e t u t i n d e n i de săl i p l ine şi însufleţ i te . Dar c u m aceste m a ­nifestăr i , care sun t poa te azi m a i necesare ca a l t ăda tă , sun t t recu te t o t d e a u n a cu vederea de p re sa Capitalei , pe când al te în t r ep r inde r i , ce ne imi tă , s u n t exa l ta te ca s ingure le i sprăvi de genu l acesta, vom rep roduce m a i jos u n s ingur s e m n d in t r e m u l t e al tele de felul cum s u n t considerate şezători le Gândirii acolo, la fa ţa locului . I a t ă ce scrie cea n ia i b u n ă revi ­s tă de peste P r u t , Viaţa Basarabiei, despre şeză toarea n o a s t r ă delà Chiş inău :

„In z iua de D u m i n i c ă 10 Decemvrie 1939. la Chiş inău s'a organiza t , cu concursu l r edac ­ţiei rev is te i „Gândirea" , o se rbare l i t e ra ră .

D. Nichifor Crainic a conferenţiat cu su­biectul : „Monarh ie şi cu l tu ră" .

Au citit d in operele propr i i poeţii: N. Cre. vedia, N. F. Costenco, Octav Sargeţiu, George Gregorian şi Radu Gyr.

Serba rea a fost o rgan iza t ă de conducerea z ia ru lu i „Raza".

Din p a r t e a Societăţ i i Scr i i tor i lor Basarab ie i . N. F. Costenco, a rost i t u n salut , în versur i .

î n t r ' o ţ i n u t ă de î na l t ă demni t a t e scri i tori­cească, scr i i tor i i pa r t i c ipan ţ i au impres iona t o sa lă a rh ip l ină , d e l i r a n t ă de en tuz iasm.

Dumin i ca u r m ă t o a r e , 17 Decembrie 1939. „Societatea Scriitorilor Români" cu sediul la Bucureş t i , a ţ i n u t p r i m a sa şezătoare l i t e ra ră la Chiş inău, în sala E p a r h i a l ă .

..Obiecţiiuni aduse acestei şezători a S. S R.-ului.

1) Rig id i ta tea oficială; 2) Lipsa de tac t — ca, d in m o m e n t ce exis tă o Societate a Scrii­tori lor d in Basa rab ia , să n u se ia contact cu m e m b r i i aces te ia ; 3) C iuda ta opinie a m e m b r i ­lor titulari a i S. S. R.-ului — de a smulge delà galerie (unii m e m b r i ai ca ravane i scrii­torilor p a r c ă e rau sa l t imbanc i , a ş a ges t iculau şi se s ch imonoseau ; deşi a p l a u d a ţ i — presti­giul lor de crea tor i a coborît în ochii l umi i ) ; 4) Banche tu l oficial de d u p ă serbare — prilej de d i scu r su r i bana le , de ocazie — n u e decât un semn de superf ic ia lă apropiere de publ icul cititor, cel ce s impat izează , n u n u m a i ocazio­nal , .pe scr i i toru l r o m â n .

Dacă am face o p a r a l e l ă în t re să rbă toa rea „Gândir i i" şi „S. S. R."-ului —- cea a „Gândi­r i i" a fost m u l t m a i ap roape de idea l . P e l ângă toate, la s ă r b ă t o a r e a „Gândirii." i n t r a r e a a fost l ibe ră ; o rgan iza tor i i S. S. R.-ului a u p u s Un p re ţ m u l t p r e a exagera t , p e n t r u cei dori­tori de a as i s ta la p r o g r a m u l serbăr i i .

In orice caz, s a l u t ă m acest f rumos începu t E bine ca publ icul să-şi cunoască, în persoa­nă, s impat i i le" .

NICHIFOR CBAINIC

A N U L XIX. — Nr. 2

.128

FEBRUARIE 1940

© BCU Cluj

JNici măcar la trei persoane din zece... organismul nu funcţionează în mod

S n o r m a l "

IATĂ O D E C L A ­RAŢIE M E D I C A L A

care întristează, Se pare, câ a p r o a p e toţi adulţii prezinţi trepte d i v e r s e de intoxicaţie internat cauză a celor mai

multe bol i Contra acestei stări periculoase, Urodonal este foarte puternic, deoarece el scapă organismul de acidul urie, de cholesterinâ, de deşeuri şi toate elementele nefo­

lositoare.

JLn sfirţit, punct capiul, Urodonal asta un ml ou nat regulator al presiunii arteriala".

Dr. RAYNAUD

U R O D O N A L c e i m a i b u n a n t i r e u m a t i c .

La farmacii \l «t-aţoant

© BCU Cluj

P ^ À R U L f \ \ \f r i I P F A PLARLTL L E 1 20.— i l 1 ^ J L - ^ 1 I \ M—à i T L L E I 2 0 . -

A P A R E O D A T Ă P E L U N Ă GRUPAREA REVISTEI : LUCIAN BLAGA, VASILE BĂNCILĂ, Ş T E F A N BACIU, DAN BOTTA, AUREL D. BROŞTEANU, AL. BUSUIOCEANU, SEPTIMIU BUCUR, D. CARACOSTEA, D. CIU-REZU, IOAN COMAN, f N. M. CONDIESCU, ARON COTRUŞ, N. CREVEDIA, DEMIAN, AR­H I T E C T I. D. ENESCU, GHERGHINESCU VAN IA, GEORGE GREGORIAN, RADU GYR, N. I. HERESCU, P E T R U P . IONESCU, AL. MARCU, f GIB. I. MIHAESCU, NIŢĂ MIHAI, BAZIL MUNTEANU, DONAR MUNTEANU, Ş T E F A N NENIŢESCU, OVIDIU PAPADIMA, VICTOR P A P I L I A N , CEZAR PETRESCU, ION PETROVICI , ION PILLAT, VICTOR ION POPA, GRIGORE POPA, NICOLAE ROŞU, D. STĂNILOAE, FRANCISC ŞIRATO, GH. TULEŞ,

TUDOR VIANU, P A N M. VIZIRESCU, V. VOICULESCU, GH. VRABIE

REDACŢIA: NICHIFOR CRAINIC, STRADA POLONĂ No. 38. BUCUREŞTI III

' i l f l I l lE ir \ I l l l l l l l l l I I I I I I I l I l I l I I I l l l l l l l l I IEI l l l l l l l l lS l IE l l lS I l l l l i l I I l l lS l l l I l l I I ! I l I l l l 3 l l I l l I l t t l l l l l lS l l l I l l 3111I l I l I l l l l l l l I I I I I t I I I

AU APĂRUT:

LUCIAN BLAGA

ARTA Şl VALOARE Ed. „Fundaţiilor Regale". Preţul 60 lei.

RADU GYR

CORABIA CU TUFANIC1 Colecţia „Universul Literar" Preţul 40 lei.

RAINER MARIA RILKE

POVESTIRI DESPRE BUNUL DUMNEZEU T r a d u c e r e d e N I C H I F O R C R A I N I C

Ed. „Miron Neagu". Preţul 50 lei.

ŞTEFAN BACIU

CĂUTĂTORUL DE COMORI Ed. „Fundaţiilor Regale". Preţul 50 lei.

i i i i i i i i i i i i iu i i iniJ i i iMti ini i i i i i i i i in i innnni i i i înni i iui i i i i in i i t t i in i i i i i i tnnnHiinini i ini i i i i i i i i i iu i i i i i i t i i i i i i iHi

ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI ; P E N T R U AUTORITĂŢI : 1000 LEI ANUAL IN STRĂINĂTATE : 1000 LEI ANUAL

ADMINISTRAŢIA: STRADA DOMNIŢA ANASTASIA No. 16 BUCUREŞTI I

P L A R U L j l rJL [Vi T \ Ï # \ P L A R U L LEI 20.— V J - 1 » A ^ m~J M I V m**â A W L E I 20.— TIPOGRAFIA „ I M P R I M E R I A " S. A. R., STRADA MATEI MILLO No. 3 — BUCUREŞTI

© BCU Cluj