Anul LXVIII Arad, 9 Aprilie 1944 Nr. 15

BISERICA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C I A L A A E P I S C O P I E I A R A D U L U I

R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a

ARAD, STR. EMINESCU 18 A P A R E D U M I N E C A

Redactor: Pr . Ilarion V . Felea A B O N A M E N T E :

P e n t r u 1 a n 5 o o L e i ; 6 l u n i i 5 o L * i

CELE TREI FELURI DE A SUFERI*) O d a t ă m'a î n t r e b a t u n c r e d i n c i o s , c u m e s t e

m a i b i n e s ă s e r o s t e a s c ă „ T a t ă l n o s t r u " , z i c â n d : „ F a c ă - s e v o i a T a " s a u „ F i e v o i a Ta", — ş i i - a m r ă s p u n s c ă e s t e b i n e ş i î n t r ' u n f e l ş i a l t u l , p e n t r u c ă c e r e r e a p e c a r e o f a c e m n o i î n rugă» c i u n e a D o m n e a s c ă a r e d o u ă î n ţ e l e s u r i . Cel d i n ­t â i î n ţ e l e s e s t e a c e l a c a no i , o a m e n i i s ă f a c e m v o i a l u i D u m n e z e u . D e s p r e a c e a s t a a m v o r b i t î n c e l e t r e i c u v â n t ă r i p e c a r e l e - a m ţ i n u t p â n ă a c u m ş i a m a r ă t a t c ă v o i n ţ a l u i D u m n e z e u , e x ­p r i m a t ă î n t r ' u n s i n g u r c u v â n t , e s t e : s f i n ţ i r e a n o a s t r ă . I n a l t e t r e i c u v â n t ă r i c a r e v o r u r m a a ş d o r i s ă v ă v o r b e s c d e s p r e a l d o i l e a î n ţ e l e s , a c e l a p e c a r e î l d ă m n o i c u v i n t e l o r a t u n c i c â n d s p u n e m „ F i e v o i a Ta". . . a d i c ă a j u t ă - n e D o a m n e c a s ă r ă b d ă m v o i n ţ a T a . A f a c e v o i a l u i D u m n e z e u ş i a s u f e r i v o i a l u i D u m n e z e u , a c e s t e d o u ă î n ţ e l e s u r i s e c u p r i n d î n c e r e r e a d i n T a t ă l n o s t r u . E s t e m a i u ş o r s ă f a c e m v o i a l u i D u m n e z e u , d e c â t s ă o s u f e r i m . C a l e a d e s ă v â r ­ş i r i i ş i a s f i n ţ i r i i n o a s t r e t r e c e p r i n s u f e r i n ţ ă . S'ar p ă r e a p o a t e m u l t o r a c i u d a t c a n o i s ă n e r u g ă m l u i D u m n e z e u c e r â n d u - i s ă s u f e r i m v o i a Lui . A r e î n s ă î n ţ e l e s a c e a s t ă c e r e r e ş i e s t e m a i a l e s d e m u l t f o l o s p e n t r u n o i .

P u t e m r ă b d a v o i a l u i D u m n e z e u î n t r e i f e ­l u r i d e o s e b i t e . Cel d i n t â i f e l e s t e a t u n c i c â n d t e s u p u i v o i n ţ e i l u i D u m n e z e u c u s u f l e t u l s d r o b i t ; — a c e a s t ă r ă b d a r e î n s ă n u e s t e d e f o l o s . In a l d o i l e a r â n d e s t e r ă b d a r e a c u s u -f l e t u l î m p ă c a t , c a r e a d u c e m a r e f o l o s o a m e n i l o r . . . I a r a l t r e i l e a fe l , e s t e a t u n c i c â n d t e s u p u i c u b u c u r i e s f â n t ă v o i n ţ e i l u i D u m n e z e u . D e s p r e a c e s t e t r e i f e l u r i v o i u î n c e r c a s ă v ă v o r b e s c a c u m . C e l d i n t â i f e l ş i c e l m a i f ă r ă d e f o l o s , e s t e a r ă b d a v o i n ţ a l u i D u m n e z e u c u s u f l e t u l s d r o b i t . N e a j u n g e o n e ­n o r o c i r e m a r e , n e m o a r e o f i i n ţ ă i u b i t ă ş i a -t u n c i u n s t r i g ă t d e d u r e r e s e î n f i r i p e a z ă p e b u ­z e l e n o a s t r e . î n c e p e m s ă n e r ă z v r ă t i m , d a r î n

c e l e d i n u r m ă n e d ă m s e a m a c ă a c e a s t ă r ă z ­v r ă t i r e e s t e z a d a r n i c ă , ş i a t u n c i , c u c a p u l p l e ­c a t z i c e m : F i e î F i e v o i a T a . D a r a c e s t a n u e s t e c r e ş t i n i s m , c i f a t a l i s m o r b . C r e ş t i n u l n u - ş i p l e a c ă n i c i o d a t ă d e s n ă d ă j d u i t c a p u l , n u b l e s ­t e m ă p e D u m n e z e u , ci e s t e h o t ă r â t a - ş i l u a c r u ­c e a ş i a o p u r t a c u b ă r b ă ţ i e , a s e m e n e a M â n ­t u i t o r u l u i I i s u s H r i s t o s . N u n e e s t e d e n i c i u n f o l o s a d u c e o v i a ţ ă m ă r u n t ă , c i t r e b u i e s ă n i -z u i m a n e î n d r e p t a v i a ţ a s p r e D u m n e z e u . T r e ­b u i e s ă r ă b d ă m v o i n ţ a l u i D u m n e z e u f ă r ă s ă o j u d e c ă m . N u e b i n e s ă n e f a c e m n o i s f ă t u i t o r i ş i j u d e c ă t o r i a i v o i n ţ e i Iui D u m n e z e u .

A m v i z i t a t o d a t ă o f a b r i c ă d e t e x t i l e ş i a m r ă m a s u i m i t v ă z â n d a t â t e a f i r e c a r e t o t u ş i n u s e î n c u r c ă n i c i o d a t ă . Ş i a m c e t i t c ă e s t e o i n ­v e n ţ i e n o u ă d a t o r i t ă c ă r e i a m i i l e d e f i r e d i n r ă s b o a i e l e de ţ e s u t s u n t c o n d u s e d i n t r ' o l ă d i ţ ă m i c ă . C i n e v a s 'a d u s Ia m e c a n i c ş i a c e r u t s ă - i a r a t e c a r e e s t e s e c r e t u l a c e s t e i l ă d i ţ e m a g i c e A c e s t a i -a r ă s p u n s c ă e s t e s e c r e t u l f a b r i c e i , i a r c h e i a e s t e la s t ă p â n u l f a b r i c e i , c a r e n u o a r a t ă s t r e i n i l o r . A ş a e s t e ş i c u v i a ţ a n o a s t r ă . C i n e a r p u t e a s ă v a d ă a s t ă z i m â n a î n c a r e s e c o n c e n ­t r e a z ă t o a t e f i r e l e ? E s t e î n s ă u n s c r i n m a g i c d e u n d e s e d i r i g u e s c t o a t e m i ş c ă r i l e v i e ţ i i n o a s t r e , i a r a c e a s t a e s t e v o i n ţ a l u i D u m n e z e u . C â n d v o m a j u n g e c e t ă ţ e n i î n î m p ă r ă ţ i a Lui v e ş n i c ă , a t u n c i n i s e v a d e s c h i d e ş i n o u ă s c r i n u l c e r e s c . C u c â t î m b ă t r â n i m c u a t â t a n e d ă m m a i b i n e s e a m a c ă D u m n e z e u l e a r a n j e a z ă p e t o a t e b i n e p e n t r u n o i .

S ă t r e c e m a c u m l a f e l u l a l d o i l e a d e a r ă b d a v o i n ţ a lu i D u m n e z e u , a c e l a d e a o a c ­c e p t a c u s u p u n e r e ş i c u r ă b d a r e . N i c i d u r e r e a n i c i s u f e r i n ţ a , n i c i b o a l a ş i n i c i m o a r t e a n u s u n t v o i t e d e D u m n e z e u . O m u l e s t e a c e l a c a r e a a d u s s u f e r i n ţ a ş i r ă u l î n l u m e . S u f e r i n ţ a e s t e r o d u l p ă c a t u l u i ş i c u c â t a c e s t a c r e ş t e î n l u m e , c u a t â t a c r e ş t e ş i s u f e r i n ţ a . E r e d i t a t e a a c e a s t a e s t e p ă c a t u l . D u m n e z e u n u n u m a i c ă î n g ă d u i e

*) Rezumat d in pred ica IV. rost i tă d e P. S, Episcop Andre i , in Catedrala din Arad , in D u m i n e c a V. d i n postul Paş t i lor (2 Apr i l i e ) a. c.

Pag. 114 BISERICA Şl ŞCOALA Nr 15. 9 Apri l ie 1S44

s ă v i n ă a s u p r a n o a s t r ă s u f e r i n ţ a , d a r n e - a d a t ş i o p i l d ă c u m s ă o p u r t ă m , p e I i s u s H r i s t o s , a c ă r u i v i a ţ ă î n t r e a g ă es t® o m i n u n a t ă p i l d ă d e s u f e r i n ţ ă .

D a c ă p r i v i m î n j u r u l n o s t r u v o m v e d e a c ă f i e c a r e o m p o a r t ă o c r u c e . U n u l p o a r t ă c r u c e a m i z e r i e i , a l t u l a l i p s u r i l o r , a l t u i a r e o b o a l ă — o c r u c e ş i e a — a l ţ i i n e c a z u r i f a m i l i a r e , c e r t u r i î n t r e s o ţ i , n e a s c u l t a r e a c o p i i l o r ş i t o t a ş a v e ­c i n i e a l t e ş i a l t e c r u c i . L u c r u l c e l m a i d e p r e ţ e s t e s ă ş t i i p u r t a a c e a s t ă c r u c e , p e n t r u c ă n u e s t e c r u c e c a r e s ă t r e a c ă p e s t e p u t e r i l e n o a s ­t r e . C â n d n® t r i m i t e m a r e a î n c e r c a r e a s u f e -r i n ţ i i , D u m n e z e u n e d ă ş i p u t e r e a n e c e s a r ă p e n t r u c a s ă o p u t e m p u r t e . D e a c % e a n i m e n i n ' a r e v o i e s ă s p u n ă : n u m a i p o t r ă b d a ; s ' a u m ­p l u t p a h a r u l ; n u m a i m e r g e . . . S ă n u î n v i n u i m p e D u m n e z e u .

A m c e t i t î n m e m o r i i l e u n u i d o c t o r c ă a f o s t c h e m a t o d a t ă n o a p t e a l a o f e m e e s ă r a c ă î n m u n ţ i , m a m ă c u ş e a s e c o p i i , ş i a j u n g â n d a c o l o a c o n ­s t a t a t c ă t r e b u i e s ă - i f a c ă o o p e r a ţ i e g r a b n i c ă . N u e r a p r e g ă ' i t , n e a v â n d î n s ă î n c o t r o , s ' a a -p u c a t ş i a o p e r a t o - o . In t o t t i m p u l o p e r a ţ i e i » f e m e e a n'a s c o s n i c i m ă c a r u n s t r i g ă t d e d u r e r e . D o c t o r u l s 'a m i r a t ş i c â n d l a u r m ă a l ă u d a t - o p e n t r u c u r a j u l e i , f e m e e a , p u ­n â n d d e g e t u l l a g u r ă , i - a s p u s p e t ă c u t e : D o c t o r e , v o r b e ş t e î n c e t s ă n u m i s e t r e ­z e a s c ă c o p i i i . O a r e t u , c r e ş t i n e n u t r e b u i e s ă p o r ţ i f ă r ă s c r â ş n i r e c r u c e a , p e n t r u a a p l i n i v o i n ţ a l u i D u m n e z e u ? A l t c a z a s e m ă ­n ă t o r s 'a p e t r e c u t î n t r ' u n s p i t a l , u n d e u n s o l ­d a t c u p i c i o r u l s f ă r â m a t d e o s c h i j e , t r e b u i a s ă f i e o p e r a t ş i n u p u t e a u s ă -1 a d o a r m ă , f i i n -d u - i s l ă b i t ă i n i m a D o c t o r i i e r a u s p e r i a ţ i , d a r s o l d a t u l i-a l i n i ş t i t r u g â n d u - i s ă - i p u n ă î n f a ţ ă c r u c i u l i ţ a p e c a r e o a v e a d e l a m a m a s a , p e n ­t r u c a î n t i m p u l o p e r a ţ i e i s ă o p o a t ă p r i v i . . . Ş i a s t f e l , u i t â n d u - s e t o t t i m p u l l a a c e a s t ă c r u c i u ­l i ţ ă a s u p o r t a t f ă r ă s ă m u r m u r e d u r e r e a o p e ­r a ţ i e i . D a r î n a f a r ă d e a c e s t e a , c â t e a l t e c a ­z u r i n u s u n t , c â n d r ă b d a r e a e s t e m a i t a r e d e c â t o r i c e s u f e r i n ţ ă . S u n t a t â t e a m i i d e o a s a e n i p e c a r e î i a u z i z i c â n d a d e s e o r i : O a r e p â n ă c â n d v a m a i t r e b u i s ă r a b d ; c â n d s e v a s f â r ş i o d a t ă ; a m r ă b d a t d e s t u l p â n ă ac i . . . I u b i t e c r e ş t i n e , n u v o r b i a ş a , c i a i r ă b d a r e p â n ă l a s f â r ş i t , p e n ­t r u c ă c e l c e r a b d ă p â n ă l a s f â r ş i t , a c e l a s e v a m â n t u i . S u f l e t e l e c a r e ş t i u r ă b d a s u n t c a ş i p i s c u r i l e d e m u n t e , d e c a r e s e s f a r m ă t o a t e f u r t u n i l e . A s t f e l d e s u f l e t e t a r i v r e a s ă f a c ă d i n n o i H r i s t o s .

In s f â r ş i t a l t r e i l e a f e l d e a r ă b d a v o i a l u i D u m n e z e u , c a r e e s t e ş i t r e a p t a c e a m a i î n a l t ă , e s t e d e a p r i m i c u b u c u r i e s f â n t ă s u f e r i n ţ a p e

c a r e n e - o t r i m i t e D u m n e z e u . Cu m i n t e a n o a s t r ă m ă r g i n i t ă n u p u t e m î n ţ e l e g e n i c i o d a t ă d e c e v i n a s u p r ă - n e a t â t e a î n c e r c ă r i . A c e l a î n s ă c a r e s e ş t i e r i d i c a l a a c e a s t ă t r e a p t ă , n u s e m a i î n t r e a b ă a i c i o d a t ă d e c e v i n e a s u p r a lu i s u f e ­r i n ţ a . A c e s t o m c h i a r d a c ă e s t e s d r o b i t ş i u m i ­l i t p â n ă î n p u l b e r e , s ă r u t ă t o t u ş i c u c ă l d u r ă m â n a lu i D u m n e z e u z i c â n d : D o a m n e , f i e v o i a T a .

D a r v e ţ i z i c e , a i c i e s t e v o r b a d e e r o i s m , i a r a c e a s t a n u o p o t f a c e d e c â t s f i n ţ i i . N u , i u b i ţ i i m e i , © g r e ş i t ă a c e a s t ă c r e d i n ţ ă , p e n t r u ­c ă s u n t ş i î n t r e n o i d e s t u i c a r e p o t s u f e r i i n f e l u l a c e s t a v o i a l u i D u m n e z e u . A c e i a p t a-ş t e p t a c u a d e v ă r a t s ă s e m â n g â i e , d u p ă c u m z i c e M â n t u i t o r u l : F e r i c i ţ i s u n t c e i c e p l â n g , c ă a c e i a s e v o r m â n g â i a .

F i e c a r e s u f e r i n ţ ă e s t e o t r e a p t ă s p r e r a i . A c e s t e t r e p t e s u n t f ă c u t e d i n p i a t r ă d u r ă , d a r e l e d u c în s u s . S e p o v e s t e ş t e c ă u n c ă l u g ă r e v l a ­v i o s a f ă c u t o d a t ă c ă t r e D u m n e z e u o î n t r e b a r e z i c â n d : D o a m n e , a ş v r e a s ă a j u n g î n p a t r i a u n d e s t ă p â n e ş t e p a c e a c e a v e c i n i c ă , c a r e v a fi c o r a b i a , c a r e n r ă v a d u c e ? , . I a r D u m n e z e u i -a r ă s p u n s : C r u c e a . Şi a î n t r e b a t a t u n c i c ă ­i t g ă r u l i a r ă ş i : D o a m n e a ş d o r i s ă u r c l a c e r , c a r e v a fi s c a r a p e c a r e m ă v o i u s u i ? Ş i i a -r ă ş i s 'a r ă s p u n s : C r u c e a . . . I a r a t r e i a o a r ă î n t r e b â n d a z ' s : D o a s n e , a j u t ă - m ă s ă î n t r u ş i e u î n r a i , c a r p - m i v a fi c h e i a . Iar D u m n e z e u i - a r ă s p u n s ş i d e a s f ă d a t ă ; C r u c e a .

C o r a b i e p e v a l u r i l e a c e s t e i v i e ţ i , s c a r ă ppre c e r , c h e i e s p r e r a i , e s t e c r u c e a , e s t e s u f e r i n ţ a p u r t a t ă d u p ă v o i a l u i D u m n e z e u . I a t ă c e î n ­s e m n e a z ă a fi c r e ş t i n : a fi p u r t ă t o r d e c r u c e . C u v â n t u l c r e ş t i n d e r i v ă d e l a H r i s t o s . A fi c r e ş ­t i n î n s e m n e a z ă a j u d e c a a l t c u m l u m e a a c e a s t a . J u d e c ă m a l t c u m t o a t e , p e n t r u c ă t o a t e l e m ă ­s u r ă m d u p ă v o i n ţ a lu i D u m n e z e u . D a c ă p r i v i m b i n e î n j u r u l n o s t r u , v o m g ă s i f r e i c a t e g o r i i de . o a m e n i î n f e lu l lor d e a s u f e r i . U n i i î ş i î n ­c l e ş t e a z ă p u m n u l b l e s t e m â n d ş i s p u n â n d : s u n t s i l i t s ă s u f ă r . . . A l ţ i i s u n t c e i c a r i s e î m p a c ă c u v o i a l u i D u m n e z î u , z i c â n d : t r e b u i e s ă s u ­făr ; — S t ă p â n u l m e u a s u f e r i t p â n ă ş i m o a r t e a p e c r u c e , i a r d a c ă i - a u f ă c u t t o a ' e a c e s t e a S t ă p â ­n u l u i , c e - i v o r f a c e o a r e s l u g i i ? A t r e i a c a t e ­g o r i e d e o a m e n i s u n t c e i c a r e p r i m e s c c u b u ­c u r i e s f â n t ă s u f e r i n ţ a , s p u n â n d : î m i e s t e d e f o l o s c a s ă s u f ă r . A c e ş t i a p r e l u c r e a z ă î n t r ' â n ş î i s u f e ­r i n ţ a ş i f a c d i n e a o c o m o a r ă c e r e a s c ă . P e G o l -g o t a a u s t a t o d i n i o a r ă t r e i c r u c i , î n s e m n â n d c e l e t r e i f e l u r i d e a ş t i s u f e r i . C e a d e - a s t â n g a a f o s t a t â l h a r u l u i c a r e n i c i î n c e a s u l c e l d e p e u r m ă n u s'a p o c ă i t , c i a h u l i t p e D o m n u l . . . P e n t r u a c e s t a s u f e r i n ţ a a f o s t u n m i j l o c d e o s â n d ă . D e - a d r e a p t a e r a c r u c e a t â l h a r u l u i c a r e s ' a

Pir. 15- 9 Apri l ie 1944 BISERICA ŞI ŞCOALA P a g . 115

p o c ă i t , a j u n g â n d a s t f e l l a m â n t u i r e . I a r l a m i j ­l oc , î n t r e a c e s t e a d o u ă a s t a t c r u c e a M â n t u i ­t o r u l u i , c a r e a p r i m i t c u b u c u r i e s u f e r i n ţ a ş i n e - a m â n t u i t p e t o ţ i p r i n a c e a s t ă c r u c e .

I n f a ţ a n o a s t r ă s t a u d e c i t r e i c r u c i , t r e i s e m n e , t r e i t r e p t e c a r e d u c s p r e m â n t u i r e , s a u s p r e p i e r z a n i e . . . C u c a r e d i n t r e a c e s t e a t e a s e ­m e n i ? C u t â l h a r u l c a r e a h u l i t s a u c u c e l c e s'a î n t o r s p o c ă i t z i c â n d : P o m e n e ş t e - n i â D o a m n e , c â n d v e i v e n i î n t r u î m p ă r ă ţ i a T a 1 I a t ă î n t r e ­b a r e a p e c a r ® v ' o p u n e u a s t ă z i . R u g a ţ i - v ă l u i D u m n e z e u c a s ă p u t e ţ i d a r ă s p u n s b u n , ş i r u -g â n d u - v ă n u î n c e t a ţ i a z i c e î n c e a s u r i l e c e l e m a i g r e l e a l e v i e ţ i i : D o a m n e , f i e v o i a T a .

Săptămâna Patimilor In v i a ţ a suf le tească , cât şi în c e a fizică a ori­

cărui individ, ex i s tă un g rad pen t ru u l t ima suferinţă, pe care o p o a t e îndura . P e s t e aces t grad d e sufe­r inţă nu se p o a t e t rece , fără ca sufletul să fie a m e ­nin ţa t a se fă râma.

A c e s t grad de u l t ima rez i s t en ţă p e linia du re ­rilor, a fost pen t ru Hris tos g răd ina Ghe t s iman i . Ca urcuş p e scara suferinţelor, g răd ina Ghe t iman i t r e b u e socot i tă ma i du re roasă decâ t suferinţa d e p e Golgota . Pen t rucă răs t igni rea Mântui toru lu i Hris tos a fost o i m p u n ă t o a r e sufer inţă fizică, ca re însă nu 1-a a t ins în centrul fiinţei sa le d u m n e z e e ş t i . Sufer inţa din Ghe­ts imani e s t e o t raged ie , a cărei ac ţ iune se pe t r ece în centrul metaf iz ic al spiri tului lui Hr is tos .

Punc tu l ul t im p e curba urcuşului aces to r g roaz­nice dureri a fost s t r i g ă t u l : „Păr inte , de e s t e cu pu ­t inţă , t r eacă de ia mine aces t paha r " . — A c e s t ep i ­zod din sufer inţele Mântui toru lu i con ţ ine a t â t a ex ­plozie de d inamism dramat ic , t r adus în s t ropi de sânge , încâ t ar fi l ichidat p e or icare mur i to r de rând .

Dar , a c e s t e c râncene durer i sufleteşt i nu l-au biruit p e Hris tos . Din contră , r ugăc iunea din g răd ina Ghets imani , 1-a fixat înt r 'o de săvâ r ş i t ă l inişte d u m n e ­ze iască . D o v a d ă , r ă spunsu l da t la î n t r eba rea arhiereu­lui evreu , d a c ă El e s t e H r i s t o s ? „Da, eu sunt,, şi veţ i v e d e a pe fiul omulu i ş ezând de-a d r e a p t a Ta tă lu i şi ven ind p e norii Cer iului" .

Răs t igni rea Mântu i toru lu i nu e s t e un m o m e n t în tâmplă tor , ci r ându i t în p lanul mân tu i r e i noas t r e . P e cruce, Hris tos a pres imţ i t triumful învierii , iar când între apos to l i şi ucenici a v e a v r eo bucur ie , a-ceas t a era p â n d i t ă de pumna lu l suferinţei . Hris tos a t rebui t să t r eacă prin flacăra focului ce d e s p a r t e a-bisul păca tu lu i , de sfinţenia dumnezei r i i . Astfel su­ferinţa e s t e o t r e a p t ă f irească şi n e c e s a r ă p rocesu­lui de mân tu i r e .

In v remur i le apoca l ip t ice prin cari t recem, i coana pat imilor Domnulu i , e s t e ma i p r o n u n ţ a t ă şi ma i v ie m inimile noas t r e . Golgota , cu suferinţele Domnulu i ,

în t ră ma i profund, ca al tă da tă , în centrul p r e o c u ­părilor noas t re .

Priviri le, gândur i le şi susp ine le mil ioanelor d e creşt ini se c o n c e n t r e a z ă a sup ra lui Hris tos , ca re în Vinerea pat imilor , „cu m o a r t e a p e m o a r t e că l când" , i spăşeş t e păca t e l e lumii, p e c rucea d e p e Golgota .

A s u p r a p ă m â n t u l u i a p a s ă o a tmosferă de u r â t ă infecţie mora lă şi de grele rătăcir i de la principii le sub l ime ale Mântui torulu i . E n e c e s a r ă o pu t e rn i că r enaş t e re c reş t ină în conş t i in ţe le tu tu ror oameni lor .

Prilejul cel m a i pot r iv i t pen t ru aces t e n ă z u i n ţ e nisl oferă s ă p t ă m â n a pat imilor . A c e a s t a s ă p t ă m â n ă es te un d rum greu d e s t r ăbă tu t , e s t e u rcuş pr in t re s tânci , ghimpi şi mărăc in i . Es t e p o t e c a îngus t ă c e t rece pe l ângă prăpăs t i i î n spă imân tă toa re . Es te s ă p t ă -

, m â n a dramat izăr i i , a însângerăr i i şi a morţ i i . Noi creştinii o ma i n u m i m : s ă p t ă m â n a tăceri i , a p l ânsu ­lui, a medi ta ţ i e i , a purificării şi abs t inen ţe i .

Hr is tos sufere pen t ru l u m e a naufragia tă şi e x ­p e r i m e n t e a z ă sub l imi t a t ea doctr inei Sale .

El încea rcă dureri le t rădăr i i şi a le vinder i i , car i se sfârşesc prin răs t igni rea pe cruce, ca d u p ă 3 zi le să î nv i eze .

In s ă p t ă m â n a pat imilor , poporu l român , î n s e t a t d u p ă d r ep t a t e şi adevă r , î ngenunche cu ev l av i e la u m b r a crucii lui Hr is tos . Şi prin rugăc iun i ap r inse imploră dela M â n t u i t o r u l : ocrot i re a sup ra s c u m p e i noas t r e patr i i , v ic tor ie g lor ioasă m â n d r e i noas t r e ar­m a t e , b i n e c u v â n t a r e a s u p r a caselor , familiilor, ogoa ­relor şi a sup ra năzu in ţe lo r româneş t i .

A v e m a t â t e a lacrimi d e ş ters , a t â t e a durer i d e v i n d e c a t şi a t â t e a sufer inţe de m â n g â i a t . Gândur i noi , s imţur i noi şi dor in ţe noi, r u p t e din p ieptur i le noas t re , s e î n d r e a p t ă spre Golgota , u n d e Hris tos cel răst igni t s tă de v e g h e neado rmi t ă .

Prin focul t r aged ie i şi al suferinţei d e p e Gol­go ta t rece şi n e a m u l nostru , ca ma i târziu să se u rce p e culmile de lumină şi p ropăş i re a le învier i i .

P ro topop S. Stana

Şarpele de aramă in pustie Moartea lui lisus Hristos, pentru mântuirea noa­

stră de păcat, rămâne o adâncă şi nepătrunsă taină, pe care lumea, cu toate ştiinţele ei, nu o poate clari­fica pe deplin. Pentru noi creştinii, cari dorim şi voim cu adevărat mântuirea, Golgota şi crucea sunt ade­văruri incontestabile. Un tânăr preot, care şi-a lăsat acasă soţia şi doi copilaşi pentru a fi alături decei-ce îşi pun în joc viaţa pentru patrie şi neam, mi-a trimis depe front un răvaş în care descrie o întâm­plare din care rezultă cum un cuvânt scurt bun şi pus la locul lui, are un efect neaşteptat de mare.

Mă aflam la un spital militar plin cu răniţi din Crimeea. In mijloc de noapte, am fost trezit şi rugat să mă duc la căpătâiul unui soldat greu rănit, care

se zbătea în spasmele morţii şi care dorea să mă vadă. M'am dus şi mi-am aflat flăcăul trâindu-şi ul­timele clipe. Mai mult cu ochii decât cu buzele, m'a rugat să rămân lângă el şi sâ-l ajut să moară. Am înţeles toată durerea sufletului lui sbuciumat şi i-am răspuns: din tot sufletul te-aş lua în braţele mele şi dacă aş putea te-aş duce sus în împărăţia lui Dum­nezeu preabunul, dar sunt şi eu om neputincios şi, durere, nu pot să-ţi ajut, când e vorba de moarte. Ochii lui eşiţi din orbite, lăcrimând, mă întrebau : Cine ar putea să-mi ajute ? Indentificat sufleteşte cu el în durere i-am răspuns: Singur Mântuitorul, Iisus Hri­stos. El pentru aceasta a venit în lume.

Omul îşi pleacă capul într'o parte, faţa îi espri-ma desamâgire, şi îmi zise: El nu mă poate mântui, căci viaţa mea întreagă nu am făcut altceva, decât L-am nesocotit, călcându-i sfaturile şi poruncile Lui.

Tocmai de aceia, pentrucă La-i nesocotit, pentru-că ai fost un păcătos — i-am răspuns — El voeşte şi te poate mântui. — In momentele acelea, mă cu­getam la îndurerata lui mamă din podgoriile Aradu­lui, la fraţii şi surorile lui, cari zi şi noapte înghe-nuncheiau înaintea icoanei Maicii Domnului, implorân­d-o să le aducă pe Ion al lor sănătos şi teafăr acasă, iar dacă trebue să moară dragul lor, atunci mai bi­ne acasă în braţele lor, cu o lumânare la căpătâi şi scăldat de lacrimile lor pline de durere, decât pe me­leaguri străine. Dorul lor mă copleşa, iar durerea ca­maradului îmi storcea şi mie boabe de lacrimi.

M'am rugat din adâncul inimii la căpătâiul ră­nitului, de patru şi de cinci-ori, căci vedeam că săr­manul nu mai are mult. In fine, deschizând Sfânta Scriptură, l-am rugat să mă asculte, căci îi voi ceti o convorbire a Mântuitorului cu un om, care asemenea era foarte întristat şi nu credea în posibilitatea mân­tuirii sufletului său. Am început să cetesc la Ioan cap. III. Ochii rănitului erau aţintiţi asupra mea şi când am ajuns la versul 14 şi 15: „şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebue să se înalţe fiul omului, pentruca oricine, care crede într'ânsul să nu piară, ci să albe viaţă veşnică..."

Cuvintele aceste au avut o putere de trezire ex­traordinară : l-au zguduit până în adâncul sufletului pe rănit, iar când am terminat, m'a întreabat: Este a-ceasta scris acolo ? Da ! i-am răspuns. Şi-a împreu­nat apoi mâinile în semn de adâncă rugăciune şi cu ochii înlăcrimaţi m'a rugat: Nu ai fi bun să-mi mai ceteşti odată ? I-am mai cetit aceste versuri înc'odată şi am continuat apoi cu lectura până la sfârşitul ca­pitolului. Când am terminat, rănitul zăcea nemişcat!

cu ochii închişi, braţele căzute în laturi, iar faţa îi era înseninată de un zâmbet uşor. — L-am privit scrutăndu-i sufletul. Din desamăgit şi nespus de în­tristat ce era, iată-l acum liniştit, mângâiat şi mul­ţumit, aşteptându-şi sfârşitul. Am observat cim îşi mişcă buzele, dorind să fie auzit. M'am aplecat asu­

pra lui şi am auzit şoaptele : „şl după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebue să se înalţe fiul omului, pentruca oricine care crede într'ânsul să nu piară, ci să aibe viaţă veşnică."

Aceasta ajunge, nu mai ceti părinte! Şoaptele i-s'au stins, un suspin izvorât parcă

din adâncul inimii şi eroul şi-a dat duhul în manile Domnului.

Iată cum aceste două versete, i-au redat credin­ţa că s'a mântuit şi liniştea în ceasul morţii.

Până aci răvaşul părintelui. Şi acum, cugetându-mă la moartea creştinească a sărmanului Ion din Podgorie şi la chemarea de adevărat preot a părin­telui, îmi vin în minte atâţia şi atâţia fii ai neamu­lui şi la sutele de preoţi de pe front şi de acasă. Nu le doresc celor dintâiu decât să-şt revină la adevărata credinţă creştină cu o oră mai înainte de ceasul morţii, iar celor de al doilea să se asemene în lucra­rea lor duhovnicească cu părintele autor al răvaşului.

Păr in te le G e o r g e

Eroul creştin Din m o m e n t u l în care s t rămoşi i noştr i p r imordi ­

ali, m â n c â n d din fructul oprit, au ajuns să c u n o a s c ă binele şi răul , v i a t a omulu i a deven i t o con t inuă lup tă .

De u n d e p â n ă aci, d u c e a u o v i a ţ ă l ipsi tă d e griji, a v â n d printr 'o m u n c ă uşoară , to tul la dispozi ţ ie , ajung a c u m ca prin m u n c ă grea, suferinţă şi sbuc ium sufletesc, să-şi câş t ige cele n e c e s a r e traiului zilnic şi mai a les să-şi î m p a c e propria- le conşt in ţă , care-i m u s ­tra încont inuu pen t ru greşa la săvârş i t ă .

G e n e z a ne s p u n e că p r ima lor grije a fost să-şi a s c u n d ă gol ic iunea. Fap t foarte in te resan t . P â n ă la săvârş i rea păcatului , , primii o a m e n i t ră iau deci în t rup fără să-1 cunoască , fără să-1 o b s e r v e şi mai a les fără ca aces t t rup să Ie fie o p o v a r ă şi să le dev ină p i e ­dică în ca iea mântu i r i i .

O d a t ă ce ş i -au da t s e a m a de ex i s t en ţ a t rupulu i , se n a ş t e p r ima luptă . L u p t a în t re suflet, s cân te ia di­v ină care-şi c au t ă Emi ţă toru l spre a se contopi în El şi b u c a t a de lut care îl ţ ine încă tuşa t .

P e s t e vo in ţa sufletului, t rupul se ce rea s e r v i t îşi ce rea potol i rea poftelor, cari de cari m a i în con­t radic ţ ie cu porunci le d iv ine şi m a i ne în ţe l e se .

De aci se n a ş t e procesul de perver t i re a sufle­tului , perver t i re care se de svo l t ă a t â t în d a u n a lui cât şi a t rupului .

S'a vorbi t şi se vo rbeş t e încă de sbuc iumul su­fletesc şi t rupesc al omului care , în t raiul cot idian, în t end in ţ a sa de ma i b ine , se i sbeş te încont inuu de n e ­în ţe legerea şi ma i a les de egoismul crud al s emen i ­lor săi şi s'a crezut astfel că lup ta cea ma i a p r i g ă se dă în t re individ, pornit spre propăş i re , şi între me­diul înconjurător. Lup ta a c e a s t a s 'a socot i t şi se so-

Nf. 15. 9 Aprilie 1944 B I S E R I C A Ş I Ş C O A L A P a g . U f

coteşte a îi c e a m a i g rea şi m a i dificilă, d e o a r e c e se dă între d o u ă forţe neega le . De a c e e a bi ruinţa asu­pra mediu lu i şi a obs tacole lor i m p u s e de dânsul , e cea mai m a r e şi ma i de săvâ r ş i t ă b i ru in ţă a omului . Omul care r euşeş t e să i a să biruitor din acea s t ă în­cleştare şi să-şi u rmeze drumul spre ideal , a fost so­cotit de cei vechi , şi e s t e socot i t şi de unii dintre noi, ca s ingurul care , cu d rep t cuvân t , p o a t e p u r t a numele de erou.

In t r ' adevăr , acei cari p r ivesc ches t iunea la su­prafaţă, au d r e p t a t e .

Dacă , însă, v r e m să aprofundam întru c â t v a lu­crurile, v o m o b s e r v a că a c e a s t ă biruinţă e s t e pen t ru un i i ' d in cale afară de uşoară , p e când pen t ru alţii devine imposibi lă . Cauza ? Ca să-i aflăm cauza , t re -bue să ne în toa rcem îndără t , u n d e a m zis că pr ima — şi a c u m cu a d e v ă r a t cea m a i g rea — e lupta cu noi înşine.

Acela ca re a izbut i t să se înfrângă pe s ine, a-cela care a reuş i t să-şi c reeze o condu i t ă conformă cu mora la şi d rep tu l , ace la va deven i sigur, birui to­rul mediului , v a d e v e n i erou.

Acela , însă , ca re n ' a reuşi t să se d e b a r a s e z e de poftele inst ic telor an imal ice a le propriului său eu, nu va izbuti n ic ioda tă să dev ină înv ingă toru l celor din jur.

In t r ' adevăr , ce lucru mai greu e s t e pent ru un pă t imaş d e c â t să se lase de p a t i m a sa ? Cere-i a v a ­rului orice faptă cât m a i p ă c ă t o a s ă şi o va s ă v â r ş ; . Cere-i, însă, argint şi-1 ve i v e d e a cum preferă să-şi v â n d ă sufletul d iavolului , decâ t să-ţ i dea . P ropune- i unui alcoolic să fure, să schingiuiască sau chiar să-şi ucidă semenul , o v a face. Nu-i cere însă să se l ase de be ţ ie , că nu v a p u t e a . Orgoliosul ma i b ine r enun ţă la a v e r e a sau chiar Ia v ia ţa sa decâ t să se cons ide­re ma i pre jos sau chiar egal cu alţii. Cel porni t pe gâ lceava v a face orice, însă, nu v a c e d a n ic ioda tă n imănui , fiind p e depl in conv ins , că el a re d r e p t a t e ş.a.

Ia tă deci , că oricare dintre cei de ma i sus, a re curajul să-şi ia în p iep t t oa t ă l umea şi s'o fărâme, dar niciunul nu-i capabi l să se scu ture d e jugul în care îl ţ ine î ncă tu şa t pa t ima .

Apos to lu l Ginţilor s 'a ses iza t de lucrul a c e s t a şi, în scr i soarea sa că t re Romani , formulează în cu­vin te pl ine de tâlc, lup ta t ragică ce a re Ioc între l e ­gea t rupului şi l egea minţi i : . . . iar în m e m b r e l e me le văd o al tă lege, care se războ ieş te împot r iva legii minţii m e l e şi ca re mă face rob legii păca tu lu i care este în m e m b r e l e me le (Rom. c. 7. v. 23). Tot el mai îna in te (c. 7. v. 19.) z i c e : . . .„Pentrucă nu fac bi­nele pe care-1 v o e s c ci răul, p e care nu-1 voesc , p e acela 'I fac" .

L u p t a c e a mai g rea e s t e ace ia pe care o dăm cu noi înş ine . De ace ia şi s ingurul şi a d e v ă r a t u l erou, în sens creşt in, e s t e ace la care se înfrânge pe s ine însuşi şi ca re astfel, p o a t e să înfrângă orice p iedică

i s 'ar p u n e în ca lea t end in ţe i sa le de perfec ţ iune mora lă .

Eroii creşt ini , mart i r i i şi mărtur is i tor i i , î nv ingân-du-se pe ei înşişi, au mers la moar t e , cu f runtea senină şi cu cuge tu l împăca t , fiind convinş i că ş i-au făcut da tor ia aici şi a ş t e a p t ă r ă sp la t a din v i a ţ a d e apoi .

Nu ace laş lucru se î n t â m p l ă cu eroii ant ic i d e exemplu , cari ap rop i indu-se de moar t e , r egre tă plă­cerile lumii aces te ia , deoa rece n ' au p u t u t să se r idice pes t e eul lor, ca astfel să p o a t ă r e n u n ţ a la poftele persona le .

încheiem : Inv inge- te p e t ine însuţ i şi ve i birui l u m e a !

Uit Ch. Crişan

De vorbă cu tine însuţi Mareşalul Lyaniey spuma despre sine însuşi

că e un „animal de lucru", că adecă osteneşte şi munceşte toată ziua, dar că aceasta nu-l împiedecă odată pe zi să-şi întrerupă ocupaţiunile şi să-şi „pună capul în palme''.

De ce şi-l punea ,Vi palme? Desigur, în felul acesta i se părea lui că şi-l poate clătina mai in tih­nă şi mai neîndoios, mirându-se despre ceea ce a făcut; aşa i se părea lui că se vede mai clar, se aude mai tare, se întrunită mai cu temei, se'ncuvftn-tează sau se dojeneşte.

Proorocul Isaia, deplângea profund şi cu amar pe omul care nu ştie sau nu-şi găseşte timp ca să-şi pună ,,capui în palme". ,El nu-şi face socoteală în inima sa, căci este simplu şi fără pricepere" (44 19).

Şi ce să te întrebi cu capul aşa'ntfo pofte? Ce socoteală să faci ii „cămara ta"? Care şi al cui e folosul acestor bătăi de cap?

Orice şi oricum te vei întreba, va trebui să te recunoşti în neregulă. • .Cine mă va vădi pe mim de păcat?" înireba Fiul lui Dumnezeu. Care om se mai poate întreba aşa? Nu ştiu dacă izbuteşte omul să aibă două, trei clipe una după alia curate...

iată de pildă, să nu te tlttrebi mai departe decât că: pentru ce eşti azi vesel sau trist. Pentru că se înmulţesc creştinii şi se preamăreşte Biserica în vreo pane a pământului?... Pentru că vecinul tău a isprăvit cu bine sămănatal ori culesul?... Nici vorbă. Pchtru că-i timpul frumos ori fiindcă cine ştie ce laudă U s'a adresat.

Grăind cu sine-ţi. ai ii cum eşti spre deosebire - de cum te crede aproapele tău, prietenii, mai-marii

sau mai-micîi 'tăi. Te treci pe la „vama" unde con-fişti din tine toată nedreptatea, ie arzi în focul care lămureşte cât aur şi cât aliaj eâte în ihe. Ba mai mult. Cunoscându-te pe tine, Ui cunoşti aproapele. Văzându-ţi patimile, dorinţele şt realizările, îti dai mai bine seama de ceea ce poate fi în sufjetul fie­cărui om.

Prin , gnoti seavtan" irebue să înţelegi nu numai cunoaşterea ta ci cunmşterea oricăruia care are aceeaş natură omenească. >,Cunoaşterea altora"

P a g . Ho* t î S E R Î C A Şî SCOÂLÂ N r . 15. 9 Apri l ie 1944

scris M-me Swet chine ,,am deprins-o în îngrăditu­ra sufletului meu. Shgui'ă cunoaşterea de mine 'în­sumi mi-a dat cheia tainelor nenumărate ale celor cari se numesc oameni".

Dumnezeul Testamentului Vechia, când voia să trezească conştiinţa adormită a poporului îsraţ'.i-tecto, recapitula toate binefacerile cu cari l-a dăruit în decursul veacurilor. Natan, tot am face, în nume­le lui Dumnezeu ca să-l îndrepteze pe David: ,...te-am mituit rege... -te-am izbăvit din mâna tai SauL ţi-am dat casa Domnului... ti-as fi mn.i adaos. Pentru ce îmă ai nesocotit tu cuvântul Domnului făcând rău?..."

Ce să te întrebi d<at, ce să-ţi zici. si trebuie să te întrebi?

Sigur că da. , Da-mi socoteala dregătonei tale" (Luca 16,2). ,<Cine eşti?... Ce zici tu însuţi despre tine?

(loan 1, 22). ,Ce lucru al pe care să na-l ii primit? Si dacă

l-ai primii, de ce te făleai ca u cura nu l-ai fi pri­mit? ' ([. Cor. 4, 7).

Şi aşa mai departe. Pr . OH. PERVA

Despre ce să predicăm? In z iua Jl-a de Paş t i (17 Apri l ie 1944) vom vorbi

d e s p r e : ZILELE MORŢILOR. Pe t emeiu l sî. Scripturi Biserica noas t ră î n v a ţ ă

că m o a r t e a omului nu e s t e a l t ceva decâ t o t recere din vremeln ic ia aces te i vieţ i în veşn ic ia lui D u m n e z e u . In clipa morţi i , sufletul, a c e a scân te ie dumneze i a scă din noi, se de spa r t e de t rup şi se în toarce din nou la Dumnezeu l care l-a da t (Eclesiast 12, 7), iar t rupul se îngroapă în pămân t , pen t ru ca să se împl in iască cu el d u m n e z e i a s c a o s â n d ă s p u s ă lui A d a m : „Intru sudoarea fetii tale vsi mânca pânea ta, până când te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat. Căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce" (Facere 3, 20).

Despăr ţ indu-se de t rup, sufletul îşi p r imeş te ime­diat din mani le drep tu lu i Judecă to r p la ta os tenele lor lui din a c e a s t ă v i a ţ ă şi es te rândui t la fericire sau osândă , p â n ă la o b ş t e a s c a înviere , d u p ă cum aces te os tenel i au fost sau nu conforme cu vo in ţa Crea to­rului său . Din clipa a c e a s t a omul nu mai p o a t e face nimic pent ru sufletul său şi nici nu-şi poa t e sch imba prin el însuş soar ta ho tă râ t ă lui prin vo in ţa lui D u m ­nezeu (Lc. 16, 24-26).

Cu t oa t e aces tea , în temeiu l legături i ce ex is tă între cei răposa ţ i şi între noi cei ce s u n t e m în v i a ţ ă şi cari împreună cu ei formăm Biserica lui Hristos, p recum şi din îndemnul iubirii frăţeşti faţă de cei morţ i , Biserica creş t ină a obişnui t din cele mai în­d e p ă r t a t e vremi să facă rugăciuni pen t ru sufletele ceior adormiţ i în a c e e a ş credinţă . Aces t e rugăciuni se fac ma i a les în a n u m i t e zile ale anului , cari pen­tru rostul lor au primit şi numi rea de zile ale morţilor.

încă din t impuri le cele mai vechi se obişnuia ca d u p ă î n m o r m â n t a r e a unu i mort , creştinii să facă ru­găciuni şi milosteni i penrru od ihna sufletului său la 3, 9 şi 40 zile. p recum şi în z iua când el a adormi t în Domnul . Aşezămin t e l e apos to l ice prescr iu în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă : „Să se pomeniască ziua a treia a morţilor cu psalmi, cu cetiri şi cu rugăciuni, din pricina Celuia ce a înviat după trei zile. Şi ziua a noua pentru po­menirea celor rămaşi în viaţă şi a celor morţi. Şi ziua a patruzecea după pilda veche, căci aşa a jelit po­porul pe Moise. Şi ziua anului spre pomenirea Iul (a mortului). Şi să se dea săracilor din cele ce au fost ale lui, ca să-l pomeniască" x).

Afară de aces t e zile în cari familiarii fac rugă ­ciuni şi milosteni i pen t ru morţii lor, Biserica a ma i rândui t şi ziua de Sâmbătă pen t ru pomen i r ea tu tu ro r creştinilor or todoxi , a părinţ i lor şi fraţilor noştr i ador ­miţi în Domnul . Toate Sâmbetele anului nos t ru sun t prin u rmare tot a t â t e a prilejuri de înă l ţa re a suflete­lor noas t r e că t re S t ăpânu l ceresc pen t ru odihna celor răposa ţ i . Şi din aces t b i n e c u v â n t a t mo t iv obişnuiesc şi as tăz i credincioşii noştrii ca în a c e a s t ă zi s ă a d u c ă pr inoase şi milosteni i pen t ru morţ i i lor, sau să facă, prin slujbele r ându i t e de Biserică, pomen i r ea lor.

Intre aces t e S â m b e t e sun t însă une le cari a u fost r ându i t e de că t re sfinţii păr inţ i pen t ru p o m e n i ­rea, în în t reaga Biserică, a tu turor celor din v e a c adormiţ i , moşi şi s t rămoşi , păr inţ i , fraţi şi fii de-a i noştri i şi o tu turor necunoscuţ i lor , cari au t r e b u i n ţ ă de ajutorul şi de rugăciuni le noas t re . A c e s t e Sâm­be te s u n t : Sâmbăta lăsatului de carne, Sâmbăta 2, 3 şi 4 din postul Paştilor şi Sâmbăta dinaintea Dumi­necii pogorârii Duhului Sfânt.

In Sâmbăta lăsatului de carne Biserica se r o a g ă pen t ru toţ i creştinii adormi ţ i în Domnul , car i fie că n ' au a v u t t impul necesa r pen t ru o câ t ma i creşt i -n iască pregăt i re pen t ru ceasu l morţi i lor, fie că în u r m a une i morţ i năprazn ice au fost lipsiţi d e rugă ­ciunile şi rânduiel i le prescr ise pen t ru odihna lor. Sunt cuprinşi în rugăciuni le ce se fac în a c e a s t ă S â m b ă t ă toţ i cei ucişi de fiare să lba t ice , cei arşi în foc, cei acoper i ţ i de a p e , cei înghe ţa ţ i de ger, p re ­cum şi toţ i ace ia cari au muri t în peş te r i şi în a-dâncur i le pămân tu lu i , de foame, de s e t e şi de a l te încercări ven i t e pe n e a ş t e p t a t e a sup ra lor. Din aces t mot iv Biserica în t reagă se roagă în a c e a s t ă zi în-t r 'una din cântăr i le c a n o n u l u i : „Doamne, cela ce pri­meşti din cele patru margini ale lumii pre cei ce au adormit cu credinţă, în mare sau pe pământ, în râuri, în isvoare sau în bălţi şi în puţuri, pre cei ce s'au făcut mâncare păsărilor şi jigăniilor, pre toţi îi odih­neşte". Iar în a l ta : „Pre credincioşii pe cari i-a aco­perit apa şi războiul i-a secerat, şi pre cari i-a cu­prins cutremurul, şi tâlharii i-au ucis, şi pre cei ce i-a ars focul, Milostive, rânduieşte-i în partea drep-

Cartea VIII, cap- XLII. Cit. după aceeaş voi. II p. 263.

ţilor"1). Pomen i rea lor o face Biserica în a c e a s t ă zi şi pent ru faptul că a d o u a zi p răznu ind D u m i n e c a în care ne a d u c e m amin te d e ven i r ea a doua a Mân­tuitorului la judeca tă , să a v e m şi prilejul de a mij­loci pe lângă drep tu l Judecă tor , ca să-şi r eve r se a-supra celor r ăposa ţ i îndurăr i le milostivirii sale cereş t i şi să-i învrednic iască la j u d e c a t ă de -a d r e a p t a Lui .

In Sâmbăta 2, 3 şi a 4 din postul Paştilor se face iarăş pomen i r ea celor răposa ţ i în d r e a p t a cre­dinţă, deoa rece în decursu l pos tu lu i facerea d e b ine pentru alţii t r e b u e p rac t i ca tă câ t ma i des , iar amin­tirea morţi lor, ca uni i ce sun t fraţii noştr i i t recu ţ i din a c e a s t ă v i a ţ ă , se cere a fi a r ă t a t ă t ocma i pr in atari ac te de mi los ten ie faţă de cei să rmani . In d eo ­sebi la sa t e obiceiul creştinilor noştri de a veni , în aces te zile, în ajutorul celor lipsiţi, e s te unu l din ce le mai eficace mij loace prin cari p u t e m ven i în a juto­rul celor răposa ţ i . Insuş Mântui torul nos t ru I isus Hristos, vorb ind desp re j u d e c a t ă d e apoi , ne-a spus a t â t d e răsp ica t că t o a t e faptele noas t re de mi los te ­nie făcute cu alţii, le-am făcut pen t ru El însuş . „Amin grăiesc vouă; întru cât aţi făcut unora dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie mi-aţi făcut" (Mt. 25, 40) .

In Sâmbăta Rusaliilor, p o m e n i r e a celor răposa ţ i se face în l egă tu ră cu miezul sărbător i i căre ia îi p re -merge . Sărbător ind a doua zi Pogorâ rea Duhului Sfânt, n e rugăm încă de S â m b ă t ă ca harul Lui să se r eve r se şi a sup ra celor mu ta ţ i din a c e a s t ă v ia ţă , ş[ să le u şu reze o s â n d a pen t ru p ă c a t e l e lor. In rugăc iu­nile ce se fac în a c e a s t ă zi, Biserica se roagă între a l te le s p u n â n d : „Cela ce toate le-ai făcut cu voia Ta, pre creştinii cari au adormit întru credinţă, pă­rinţii şi născătorii, moşii şi strămoşii, fraţii şi prietenii) bogaţii şi săracii, împăraţii şi domnii, împreună şi sihastrii, odihneşte-i rugămu-ne, unde sunt mulţimile drepţilor şi petrecerea tuturor sfinţilor Tăi; ca un Dumnezeu lesne iertător, Stăpâne, Hristoase împărate, iertare de greşeli dăruindu-le lor, de cele ce au greşit toţi robii Tăi".])

In păr ţ i le noas t r e însă pomen i rea morţ i lor se mai face în une le parohii şi în ziua învierii Domnului s au în Lunea ce urmează după Dumineca Tomii. In z iua învierii , d u p ă t e rmina rea sf. Liturghii , e s t e obiceiul ca toţi creştinii în frunte cu preo ţ i i lor să m e a r g ă în proces iune la cimitirul sa tu lu i şi acolo să facă rugă ­ciuni pen t ru cei r ăposa ţ i . Des igur că a c e a s t ă ob i ş ­nuin ţă es te l ega t ă de m ă r e a ţ a înv ie re din mor ţ i a Fiului lui D u m n e z e u , înv iere care es te şi pen t ru noi chezăş ia învieri i t u tu ro r morţ i lor , a tunci când El v a veni a d o u a oară pen t ru ca să judece l umea . Sf. Aposto l P a v e l vorb ind d e s p r e aces t a d e v ă r , scr ie în­tre a l t e l e : „Hristos a înviat din morţi şi s'a făcut începătură celor adormiţi. Căci deoarece moartea a venii prin om, prin om şi învierea morţilor; căci pre-

J ) Canonul utreniei din Sâmbăta lăsatului de carne, alcă­tuit de sf. Teodor Studitul.

cum toţi mor în Adam, aşa toţi vor fi făcuţi vii în Hristos" (I Cor. 15, 20-22).

Cât p r iveş te felul în care se făcea în t impur i le vechi p o m e n i r e a celor morţ i , a cea s t a cons ta în tocmai ca şi as tăzi , din rugăciuni , din p o m e n i r e a numelu i lor la sf. P roscomid ie şi sf. Liturghie şi din milosteni i făcute cu cei lipsiţi. In deoseb i slujirea pa ras t a se lo r şi pomen i r ea celor morţ i la sf. jertfă ce se s ă v â r ş e ş t e p e a l ta r la f iecare Liturghie, p recum şi d a r e a d e mi­lostenii , s au b u c u r a t d e o pre ţu i re deoseb i t ă în v i a ţ a cre­ştinilor noştr i . O făceau a c e a s t a din conv inge rea că t oa ­t e a c e s t e rugăciuni şi milosteni i vor afla ha r îna in tea dreptu lu i J u d e c ă t o r şi El v a u şu ra soar ta celor morţ i în păca t e , afară d e cele de moar t e , cari d u p ă spuse le sf. Scripturi nu se i a r t ă „nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie"- (Mt. 12, 32). Sf. Ioan Gură d e Aur vorb ind d e s p r e uşu ra rea p e d e p s e i celui p ă c ă t o s în u r m a rugăciuni lor făcute de cei vii, s p u n e : „Dacă facem rugăciuni dese pentru (l şi împărţim milostenii întru numele său, atunci el deşi ar fi nedemn prin sine însuşi, Dumnezeu ne va asculta. Dacă pentru Apostolul Pavel binevoi a scăpa o mulţime de oameni cari erau cu el, pentru unii a cruţat pe alţii, cum nu va face acelaş lucru şi pentru noi ?". Insuş Mântu i ­torul ne-a as igura t de ace la ş a d e v ă r a tunc i când a s p u s : „Amin, amin, grăiesc vouă: Orice veţi cere de­la Tatăl în numele meu vă va da" (In. 16, 23.)

D a c ă a c e s t a e s t e adevă ru l în pr iv in ţa p o m e ­nirii morţ i lor noştr i i , se c a d e ca şi noi s ă facem c â t ma i de se rugăc iuni pen t ru odihna lor, să-i p o m e n i m m e r e u la sf. Li turghie şi m a i a l e s în zilele s tabi l i te d e Biserică să d ă m cât m a i mu l t ă mi los ten ie pen t ru sufletele lor. In chipul aces t a în tăr im şi l egă tu ra c e t r ebue să fie între noi cei ce s u n t e m în v i a ţ a şi cei ce a u t recu t din no ianu l ei şi facem d o v a d a că dra­gos t ea noas t r ă îi î n so ţ e ş t e şi dincolo de m o r m â n t .

T.

Informatiuni • D L G E N E R A L DR. C M I H A 1 L E S C U , profe­

sor la Facultatea de M e d i c i n ă din Bucureşt i , a publ i ­cat in „Universul" următorul articol despre „Însemnă­tatea postului creştin", scurt şi cuprinzător :

„Postul este una din disciplinele cele mai înţelepte in­stituite de biserica creştină, pentru buna îr\dtumare a vieţii individuale şi sociale a omului, nu numai fizice dar şi morale. Biserica leagă postul fizic de cel moral, căci unul influenţează pe altul. PoHul fizic, adică abţinerea intermi­tentă, calitativ şi cantitativ, dela anumite alimente, constitue o regulă de igienă de o importanţă recunoscută de medici­nă, care aplică abstineaţa şi regimul alimentar ca trata­ment în cele mai numeroase cazuri de înbolnăviri provoca­te de abuzul de mâncare şi mai ales de băutură. Postul ţinteşte dar, în primul rând, la asigurarea sănătăţii omu­lui, cel mai preţios bun al său.

Afară de acest important folos, postul mai constitu

una din metodele pedagogice cele mai eficace de cdu:are a voinţd de înfrânarea poftelor şi stăpânirea de sine.

A mânca şi a bea este satisfacerea celui mai puter­nic instinct al nostru de conservare a individului. Pun dis­ciplina postului omul execută o adevărată gimnastică de înfrânare a acestui puternic instinct, din propriea lui voin­ţă, neconstrâns de r.imeni ci numai din motive spirituale, de conştiinţă.

Voinţa şi raţiunea pun deci încetul cu încetul stăpâ­nire pe acest instinct. Voinţa astfel antrenată şi edusată devine o frână puternică pe care omul o manevrează cu uşurinţă şi cu folos nu numai faţă de instinctul de con servare, ci şi asupra celorlalte instincte cari constituesc com­plexul vieţii sociale : instinctul de reproducere, de proprie­tate, de dominaţ'e, etc.

Prin exercitarea acestei frâre omul parvine să-şi în­deplinească r.u numai funcţiunile normale limitate, nedeviate şi nealterate, ale vieţii, dar se opune şi îşi înfrânează cu u-şurinţâ poftele anormale, exagerate, abuzurile sau patimile ca : lăcomia, biţia, fumatul, desfrâul, tirania, hoţia, etc, patimi cari sunt izvorul tuturor relelor şi nenorocirilor in­dividuale şi sociale, începând cu boalele corpului şi mer­gând progresiv la discordia familiară, sociala, la revoluţii şi la războaie.

Superioritatea religie' creştine constă tocmai în faptul că ea tinde la perfecţiunea omului nu prin forţă, ci prin educaţia voinţei; nu de frica legilor şi a pedepselor ci de buna voie, din înţelegerea spirituală, din dragoste şi din conştitnţă, care n'are nevoie de paznici şi de jandarmi

Ţinerea posturilor este începutul disciplinei voinţei, este executarea regulată a gimnasticei care conduce la do-bândirea forţei ei atletice, este calea înţelepciunii, care în­cepe prin viaţa sobră şi ordonată de pe pământ, pentru a ajunge, cu celalalt capăt la viaţa evoluată, spirituală din ceruri".

H DĂRUIRI. Biserica noas t ră din Glogovă ţ a primit u rmă toa re l e d a r u r i :

Famil ia Preo t Andre i şi Marioara Chirilă un Epitaf p ic ta t în ulei pe pânză , pus în r a m ă în pre ţ de 4.500 lei. Inval idul din ac tualu l războiu Ioan Săbău şi soţ ia sa Elena un p rapore negru în pre ţ de 6.500 lei. V ă d u v a din ac tua lu l războiu Pers ida Micălăcian s u m a de 500 lei. Măria T ă m a ş icoana Mântui torului , iar Terezia Buta r i coana Maicii Domnului , a m b e l e p e sf. pres tol în pre ţ de 250 lei fiecare. Văd . Pers ida T ă m a ş cinci cutii fitile pen t ru cande lă în pre ţ de 200 lei. Ioan Su ta s u m a de 500 lei ş. a.

Expr imăm şi pe a c e a s t ă cale , tu tu ror dărui tor i -lor, mul ţumir i le noas t r e . D u m n e z e u să le r ă s p l ă t e a s c ă !

Consiliul parohial. • IN CHISINDIA, anul aces t a au reveni t dela

grecocatol ic i (uniţi) la o r t o d o c ş i : Anghel A n a şi Ciuta Vasil ie, iar dela aconfes iona l i : Olari Gheorghe , Olari Iovan şi Olari Gheorghe . Bunul D u m n e z e u să t r imită şi a l tora gându l cel bun de a se în toarce iarăşi la religia s t r ămoşască . C o r .

Şcoala de Duminecă 16. P rogram pent ru D u m . Paştilor (16 Apr i l ie ) 1944 .

/. Rugăciune: înv ie rea lui Hris tos văzând. . . 2. Cântare comună: Ziua învierii . . . (70. Cânt.

rel, pg . 30). 3—4. Cetirea Evangheliei: (Ioan 1, 1—17) şi

Apostolului (Fapt . Apos t . 1, 1—8) zilei cu tâlcuire. 5. Cântare comună: Cu t rupul adormind. . . (70.

Cânt . rel. pg. 31). 6. Cetire din V. T.: A p a din p ia t ră . (Numeri i

c a p . 20) . 7. Poveţe morale : Fer i rea de mândr i e . (Car tea

înţel . lui Iisus Sirah c. 10), 8. Intercalaţii: Poesi i rel. e tc . 9. Cântare comună: Hris tos a înv ia t din morţi . . . 10. Rugăciune: Rugăc iunea 1. dela Vecern ie .

* (A se v e d e a „ Ins t ruc ţ iun i le" din Nr. 1/1943). A.

Nr. 1 6 4 9 - 1 9 4 4 .

Concurs P e temeiul Planului de co laborare între Patr iar­

hia R o m â n ă şi Consiliul de Pa t rona j al Operi lor So­ciale, se publ ică concurs cu termin de 8 zile pen t ru pos tu l de şef de birou la Oficiul Regional al Sfintei Episcopii a Aradulu i .

Salarul v a fi cel dela S ta t co re spunză to r aces tu i post , cu t oa t e accesori i le legale .

Reflectanţii la aces t pos t t r e b u e să îndep l inească condi ţ iuni le p r e v ă z u t e în art icolul 3, 57 şi 75 din Codul Funcţ ionar i lor Publici , de preferinţă preoţ i , cari vor înainta , pe lângă ac te le persona le , şi un memoriu pr ivi tor la a c t i v i t a t ea b i se r icească mis ionară de p â n ă acum.

Arad , la 4 April ie 1944. f ANDREI Ic. Stavr. Caius Turicu

Episcop . consilier, referent eparhia l .

Nr. 1824/1944.

Comunicat Prea Sf. Episcop Nicolae al Oradiei a caterisit

pe Ioan Olah, hirotonit întru preot în ziua de 11 N o e m v r i e 1927, pen t ru paroh ia o r todoxă r o m â n ă din Micherechiu (Ungar ia t r ianonică) , prin sen t in ţa Nr. 613 1944 Prez., pen t ru aba te r i g r a v e dela discipl ina canonică a Bisericei o r todoxe .

Arad , la 4 Apri l ie 1944. Consiliul Eparhial.

N O U ! " ' " " " N O U ! P r e o t P E T R U B O G D A N

VIAŢA IN HRISTOS — 8 5 —

P R E D I C I M O R A L E PENTRU T O A T E D U M I N E C I L E Ş I S Ă R B Ă T O R I L E A N U L U I PAGINI X V I + 4 7 5 , PREŢUL 400 LEI.

\ D I E C E Z A N A — A R A D

T i p o g r a f i a DIAPIIIANA Arad, l a r ţ g . C a m . i a d . ŞI C a m . N r . 4248 /19 .31 . T i p ă r i t 6 IV 1944