Anul I . A r a a, J O I I H m a i u {i i u n i e ; i v u . i ^ r u i n u . ABONAMENTUL:

îi un an . . 281 - Cor. fcjumătate an !4"- , i 3 luni . . "ate popoarele au vrut să fie cât se poate mai ie reprezentate şi de aceea au ales din ga le -e publice şi pr ivate oper i le cele mai de seamă ! artiştilor moderni şi le-au trimis aci.

Şi cu toată aceas tă mare bogăţie de opere şi în ciuda straşnicei selecţiuni ce s'a făcut, nu ne putem opri să nu cons ta tăm că ' t oa t ă aceas tă artă modernă, enormă în ce priveşte cant i ta tea e foarte săracă îu ce priveşte cali tatea şi puterea ei emotivă. Chiar aci Ia Roma, care nu e prea bogată în pictură clasică, acest contrast , defavorabil artei moderne, ese în relief. Cu greu vei încerca în nesfârşitul şir de pavil ioane aminti te , emoţia ce-ai simţit la Galleria Borghese în faţa unui Tizian ori Dominichino, sau la Galleria Vaticana, înaintea unui Raffael din faimoasele stanze ori a lui Michelangelo din capela sixt ină. Nu mai vorbesc de sculptură . O s ingură sală dela muzeul Termelor ori din Vatican te face să uiţi de tot că există şi o sculptură modernă.

Dar eu am uitat un precept elementar de es te t ică: operele de artă ca şi femeile frumoase nu trebue să le compar i n ic iodată ; altfel nu poţi gus ta frumuseţi diferite. Fiecare operă e de sine s tă tă toare ; t rebue să o priveşti în cadrul ei firesc şi să o judeci cu criterii scoase din vremea în care a fost creată. In chipul acesta, p e r s p e c tiva noas t ră se sch imbă şi când suntem chemaţ i să ne spunem părerea despre lucrări de artă modernă, o vom face având în vedere puterea de creaţie art ist ică a vremilor noastre .

Cu aceste divagaţii teoretice m'am depăr ta t însă dela subiectul articolului.

Cel mai frumos din pavil ioanele dela Valle Giulia este, netăgăduit , al Englezilor. Poporu l

englez a avut în to tdeauna un adevărat cult p e n tru Italia. Mulţi din marii lor poeţi , Byron, Shel ley, Keats, ş i -au petrecut o parte din viaţa lor în Italia pe care au cânta t -o cu multă pas iune în scrierile lor, sădind tot mai adânc în sufletul compatr ioţ i lor lor, d ragos tea pentru ţara unde înfloresc portocalii . Dar nu numai poeţii ci şi pictorii , sculptorii precum şi oamenii de ştiinţă şi în genere toată clasa cultă a Angliei iubeşte până la evlavie italia, al cărui trecut istoric şi artistic e la ei obiect de studiu necontenit . Acestei nesfârşite admiraţi i se datoreşte faptul că poporul englez a căutat să fie cel mai bine re prezenta t la expoziţ ia de arte frumoase din Roma, t r imiţând aci lucrările cele mai de s eamă ale artiştilor săi moderni .

Am putut astfel admira în pavilionul englez tablouri de Will iam Hogarth, vechiul m a e stru care a fost supranumi t Giotto al Angliei ; sp lendide portrete de Hoppner , Gainsborough, Lawrence şi Romney (pres tanţa şi nobleţă de linii a portretişt i lor englezi e fără de pă reche ) ; peisagii vaste , de Turner , Bonington şi Cons ta -ble; celebrele pânze „întoarcerea Persefonei" de Lord Leighton, „Amorul şi Moar tea - ' şi „Eur i -d ice" de W a t t s ; câteva minunate portrete de La-very. Sunt apoi multe tablouri ale acelei romantice şi fantastice şcoli prerafaelite printre care ies mai ales în relief: „Mar iana" , „întâlnirea lui Dante cu Beatrice", ..Lucrezia Borgia" de G a briele Rosse t t i ; „Rugăciunea de dimineaţă, „Isus în templu" de Holman Hunt ; „Ogl inda Venerei" şi „Amorul între ru ine" de Burne Jones ; — şi

Pag. 2 . R O M A N U L Nr. 110-1911,

In nr. 279 din 1910 „Tribuna" caută să dovedească, că nici nu există un partid naţional românesc şi încheie zicând :

„...Tribuna" poate repudia liniştită certificatul formal al aparţinerei la partid, mai ales, că nimeni din fruntaşi mi-l poate produce şi el nici nu-.există", (partidul sau certificatul?!!.. .)

In nr. 182 scrie „Tr." tot în articol de fond : „Suntem într'o părăsire desăvârşită şi trebue să vă spun, că pricina o găsesc în boeria conducătorilor noştri. Aceştia sunt mai nemeşi decât Ungurii, mai aristocraţi decât grofii unguri, etc.".

In nr. 3 din 1911, art. de fond: „Aţi văzut desigur, în teatrele de păpuşi, cum, în faţa unui public nevinovat, pehlivanii de după culise trag sforile şi caută să deştepte iluziuni optice şi aparenţe fa-lacioase prin improvizaţiile lor. Viaţa politică este şi ea un teatru şi avem şi noi comedianţi de aceştia, cari numai prin păpuşerii îşi fac meseria şi-şi găsesc clientela".

In nr. 12 din 1911, „Tribuna" variază argumentaţia contelui Tisza scriind :

„Şi niciodată solidaritatea acestor autorizaţi n'a fost mai fără seamăn, ca acum, când condamnă cu furie toate acele elemente, cari au un mod mai diferenţiat (!) de a judeca în materie de chestiuni publice, (observaţi stilul!). Când cântărim măsura (!) asta de paroxism, cu care autorizaţii noştri îşi însuşesc o putere imaginară de control şi de conducere, stăm îngrijoraţi în faţa viitorului multelor noastre aşezăminte"....

Nu are dreptate d. dr. Vaida când a-trage atenţia publicului asupra acestei perfecte consonanţe dintre argumentele contelui Tisza şi ale „Tribunei"? Este deci în afară de orişice îndoiaiă că scopul Tisza-Mangriştilor şi al Tribuniştilor e a-celaş : distrugerea partidului naţional, distrugerea autorităţii comitetului naţional căci numai aşa va fi szabad a vásár '.

In nr. de la 30 Noemvrie, 1910 „Tribuna" scrie :

De ce s'au întrerupt tratativele de

împăcare, dacă guvernul vrea cu sinceritate pacea şi întâlneşte aceeaş dispoziţie sinceră în societatea noastră .- Desluşirile date în punctul acesta de d. Mihu nu sunt de loc suficiente. Ele prezintă chiar oarecare gravitate prin faptul, că d. Mihu aruncă o parte a responsabilităţii pentru zădărniciri a tratativelor şi asupra „unor membri marcanţi ai partidului naţional".

„Fiind vorba de stabilirea unei responsabilităţi atât de grave, de o divergenţă de vederi chiar, care vedem că s'a declarat între d. Mihu şi acei membri marcanţi ai partidului, am dori să ştim in ce consistă această divergentă ? La urma urmei este vorba aci nu de o afacere particulară a dini Mihu cu a domnilor membrii marcanţi ai partidului ci de interese mari şi superioare ale neamului întreg."

Care va să zică: domnii dr. Mihaii, dr. Maniu, dr. Vaida, dr. Vlad şi toţi ceilalţi „pehlivani" şi „autorizaţi" cu o putere „imaginară" toţi aceşti „comedianţi" sunt de vină că nobilul conte n'a izbutit să-i „împace" pe Români!!!... Prin urmare: jos cu ei!... Trăiască „Tribuna" !... căci ea nu ar fi împiedecat bunătatea de pace pe care o puseseră la cale Tisza şi Mangra şi o oferiră d-lui di. Mihu!...

Hme iliae lacrymae! Nu voiu discuta aici „seriozitatea păcii

dintre Unguri şi Români cum se reflectă ea din discursurile contelui Tisza. Când un bărbat de Stat ca el caută să „împace" pe Români cerându-le, ca primă condiţie, să renunţe la propria ior organizaţie de partid şi să se piarză în partidele maghiare, chiar şi în ce! kossuthist, nu de pace este vorbă, ci dc o farză sau de o tragere pe sfoară, cum se zice. Dispariţia partidului naţional şi a comitetului său este o veche dorinţă a tuturor şoviniştilor. In-cercat-au ei pe vremuri să distrugă cu forţa acest partid, lucru nepomenit în nici o ţară în care există oarecare libertate politică şi unde se guvernează ca oarecare înţelepciune şi prevedere. Dar urma a dovedit că, cu toate decretele muscăleşti ale

lui Hieronymi, comitetul şi partidul au ea stat şi au lucrat înainte.

Contele Tisza a înţeles că cu forţai se poate nimici partidul naţional. A înce cat deci să atingă, cu alte mijloace, a& laş scop : distrugerea partidului naţiot; prin unii dintre aderenţii aceluiaş parti; prin creaturi personal şi prin amici inti ai creaturilor sale. Mai ales că acest m: loc îl mai întrebuinţase, cu succes, un í guvern ca să spargă partidul socialist! Ungaria.

Cine nu-şi aduce aminte de faimoî revoltă internă din partidul socialist, câi fel de fel de socialişti de recentissimă dubioasă provenienţă atacau cu furie t mitetul lor executiv până se prăbuşi ta organizaţia lor? N'a fost cu desăvârşi paralizat acel partid ani dearândul? este şi astăzi slab ca vai de el în coi paraţie cu numărul membrilor pe cari are şi i-ar putea avea ? Dar pe Sârbii Ungaria cine i-a desbinat, cine i-a sli Tot politica oficială maghiară. Nu văzură noi, la ultimele alegeri, pe radicalul ú jaşaTomici , pe duşmanul liberalilor des conducerea d-lui Polit, candidând cu j gramul partidului kossuthist? Ce mai semnează partidul „radical" sârbesc? mai însemnează Sârbii din Ungaria? cine i-a adus în situaţia aceasta de plai Intfiga duşmanului, lipsa lor de pricepe) politică şi fanfaronada radicală şi litera a câtorva „intelectuali" de carnaval a mereu criticau pe Sârbi până i-au scârî de sine înşişi.

Apoi exact acolo vom ajunge şi c dacă „Tribuna" nu va fi supusă discipli nei de partid. De aceea, sau „Tribuni se supune sau partidul o repune: convin! sau învinsă, ea trebue, cu orice preţ, aduţ ia rezon. Şi aceasta, fără întârziere, ti* vrea ea să se supună de bunăvoie, S rezerve şi fără gânduri ascunse? Ate întreg partidul trebue să o boicoteze ţ toată linia şi cu toată energia, cuvântul; ordin al tuturor Românilor va trebuii fie: „afară cu „Tribuna" din toate case! româneşti".

multe alte pânze prea frumoase, a ră tând toate o ar tă a leasă plină de distincţie din care nu lipseş te nici poezia, nici adevărul .

Iată-tnă în extaz în faţa artei moderne, — şi abia am vorbit de un singur pavilion! Totuşi , cred că nu m'am contrazis . Poţi gusta foarte bine arta, chiar mai slabă, a unei epoci, cu condiţia ca să nu ai prezentă în minte pe cea mai puternică dintr 'o altă vreme. E şi aci chestie de adap ta re la mediu. Şi într 'un pavilion atât de bogat şi cu gust aranjat ca cel engk-z, aceas tă adaptare sufletească, — sau Einfühlung, cum zic Germani i — se face cu înlesnire, încât te t rezeşti deodată , vrând-nevrând, în admiraţ ie .

Dar să mergem mai departe , la Unguri. Cine ar fi crezut? Ungurii printre cei din-

tâii la o expoziţ ie de bei le-ar te! Dacă pe Englezi, d ragos tea lor mare pentru italieni i-a îndemna t să lucreze cu atâ ta tragere de inimă pentru expoziţ ia din Roma, pe Unguri de sigur că numai trufia lor naţ ională i-a împins să facă toate sforţările ca să se prezinte cât se poate de bine în capi tala Italiei. Şi t rebue să recunoaş tem că au reuşit. E demn de imitai acest zel al Ungurilor de a fi to tdeauna pe planul în-tâiu la expoziţiile internaţionale.

Pavilionul lor dela expoziţ ia din Roma, e o clădire impozantă, în stil modern, îndrăzneţ , pe al cărui frontispiciu se citeşxe în litere cu-bitale „Magyarország" şi apoi acest nume tradus în diverse limbi. O Darte din pavilion — terasa din dreapta — e transformată în cofetărie condusă de faimosul Qerzan din Budapes ta .

a r e a s a l a m p ă r a t u -

Fiind cea mai elegantă din toata expoziţia, aci se adună publicul cel mai ales. Şi din aces t punct de vedere, Ungurii au ştiut fă ?; tragă lumea.

I Să intrăm puţin în pavilion. In i centrală, admirabi l decorată, busturi le ! lui-Rege, al regretatei Ei isabeta şi a moşieni to-I rilor tronului. Pe păreţi tablouri mari decorative I de Benczúr, un pictor care face mult efect cu j coloritul său vioiu. Sunt interesante şi portretele I contesei Károlyi şi al contesei Berchthold-Fi i ippo-

Laszlo e, fără îndoială, un minunat portretist. El ştie să imprime multă distincţie şi viaţă adevărată în pânzele sale. Ni-se dau de el zece lucrări, între cari faimoasele portrete ale Papei Leon XIII, al cardinalului Rampolla, a! d-nei Hubay etc. O sală specială e consacra tă lui Mihail Munkácsy, din operele căruia s'au d u s diferite lucrări celebre, aflate în galeria din Budapes ta ca: „Ultimele ceasuri ale unui c o n d a m nat", tablou de un realizm mişcător ; „Crist pe cruce", „Crist înaintea lui Pi la t" , o schiţă a marelui său tablou aflat Ia Londra: „Moartea lui Milton" etc.

Munkácsy, László şi Benczúr sunt trei artişti care se impun cu demni ta te în arta modernă. In celelalte săli expun o sumă de alţi pictori, printre cari însă prea puţine individualităţi. E interesant faptul că Ungurii u rmăresc toate curentele noui de artă şi că tinerii lor artişti frecventează în număr mare centrele ar t i stice din Paris , München, Berlin etc. Pr intre a-ceşti artişti maghiari cari s'au adăpa t la izvoa-

j

rele artei europene şi au reuşii să facă lucii: mentoase , vedem aci pe Ladisiau Paal , bun ţ-, sagis t ; Szinnyi, pictor foarte luminos, — ar; sumă de peisagii pline de soare ; Vaszary pictează Inimos flori; Csók, impresionant pir de nuduri şi atâţ ia alţii, cari merită mâi pa să fie relevaţi.

Cine doreşte să guste o pictură simpatii naivă şi plină de poezie, lipsita de rafinata c nică modernă, să se urce în pavilionul japon: — o mică pagodă exot ică — şi va avea act senzaţii cu adevărat fermecătoare. Artişti f; ţara cr isautemelor şi a geishelor ştiu să pica cu multă gingăşie femeile lor, mici ca păpuşi; avâad pe buze un surâs uşor şi cuminte; gri; nile bogate în flori ce nu cresc pe la noi, şi: nimaie şi păsări — mai ales -•- de toate soi. rile: vulpi şirete cu nasu 'n vânt, boboci gri madă in jurul raţei, gâşti sălbat ice, becaţe e: Toate acestea în acuarele uşoare, ori pe par; vane, pictate cu atâta spontanei ta te încât îţip;: că artistul s'a jucat. Au încercat ei nu-i voi să facă şi pictură în uleu „de-a noastră", eu: peana, dar n'au reuşit decât să ne dovedea;; că mediocrităţi le pot înflori şi printre oame de rasă galbenă.

Roma, Maiu 1911.

Tiberinus.

-- Urmare -

In „Dec la ra ţ i a " scri i tori lor („Tribuna'1

30 Aprilie n. 1911) s tă sc r i s : „Am primit invitarea" e tc . D e c i : c ineva i-a eh i e -mat; nu ei s ' au îmb ia i . U r m e a z ă , că scriitorii nu - s vinovaţ i prin n imic , c ă c i w au pus la cale „ac ţ iunea lor" din voinţă propr ie . Şi t r ebue să- i c r e d e m .

Dar a tunci se i m p u n e în t r eba rea : tine i-a invitat ? R ă s p u n s u l nu-1 dăm noi, ci d. Cinc ina t P a v e l e s c u , unul d int re scriitori, c ând z ice la b a n c h e t : „Mul ţu mim valorosului o rgan r o m â n e s c „Tribuna", care ne -a a d u n a t (!!) , aici , . . . şi în special d-lui Seve r Bocu, d i rec torul z iarului „Tribuna". Iar „ a p l a u z e l e " ce au urmat d u p ă c e i-se mul ţumi d-lui Bocu (aşa scrie î n saş „Tribuna") d o v e d e s c încă un lucru: că în t reg publ icu l az i s ten t ştia că d. Bocu i-a chienia t la Arad şi aproba pasul acesta , Es te deci un adevăr incontestabil, că „ T r i b u n a " a aranjat , ş e z ă t o a rea şi în specia l d. Seve r Bocu în ca l i tate de „di rec tor al z ia ru lu i" . A c e s t a d e văr îl r e cunoaş t e chiar d. B o c u în „Tr i buna" din 3 Maiu n. când z i ce : „Chie-niând pe scrii torii r omân i la Arad , „Tribuna" a r ă m a s c o n s e c v e n t ă " e tc .

Să ne l ămur im p u n c t de punc t . D e aceea ne î n t r e b ă m : cari au putut fi in-knţiile scriitorilor, c ând au venit la A r a d ? Răspunsul iarăş nu-1 dau eu, ci-1 dă z iarul „Viitorul" din Bucureş t i , în ca re a apărut un art icol , d e s p r e ca re art icol d. I. U . Soricu ( c o r e s p o n d e n t u l din B u c u reşti a! „Tribunei" şi c r e d e m şi r e d a c t o r la „Viitorul" /) z ice , că „ p o a t e ii cons i derat ca un comunicat din pa r t ea sc r i i to rilor", cari scriu la „Tribuna" şi iau parte la ş e z ă t o a r e a aranja tă de d. Seve r Bocu. P â n ă când scriitorii nu vor da un contracomunicat, noi t r ebue să privim rândurile din „Vii torul" de un c o m u n i c a t oficial, chiar dacă el s 'a da t numa i prin rostul d-lui I. U. Sor icu . In comun ica tul acesta se zice cuvân t de cuvân t : „In Jribana" zilnic se vor găsi n u m e l e scr i i torilor generaţ iei de as tăz i , cari au luat nestrămutata hotârîrc de a da tot sprijinul lor „Tribunei" şi de a face toate jertfele pentru ea in caz de nevoie".

Şi notaţi b i n e : aces t e rândur i se pot ceti în ace laş n u m ă r al „Tribunei", în care a apăru t şi „ D e c l a r a ţ i a " , deci un alt comunicat ai scri i tori lor sosiţi în Arad , în care ei zic, că intenţia lor a fost numai „de a p r o p a g a idealul unităţei cul turale a neamului n o s t r u " şi în ca re se plâng, că „ R o m â n u l " ( „ D e c l a r a ţ i a " e un răspuns dat „ R o m â n u l u i " nu „Vii torului"!) a interpretat „greş i t" ac ţ iunea lor. d e m o n straţia lor pentru „ T r i b u n a " . C u m vi-se pare, cinstiţi ce t i tor i : nu se ba t oare în capete cele d o u ă c o m u n i c a t e ?

Acum d u p ă c e c u n o a ş t e m intenţii le cu cari au venit scriitorii la Arad — din chiar peana lor, care scr ie la „Vi i toru l"! ! - să vedem ce scopuri a avut P o t e m chin II, d. Seve r Bocu cu aducerea lor la Arad ?

Răspunsul iarăş nu-1 dau eu, ci-1 dă insuş Potemchin II, ca re astfel îşi m a n c ă nesărat epitetul de „cel M a r e " , f i indcă nu putu a s c u n d e îndes tu l s cama to r i i l e sale.

In articolul „ Ş e z ă t o a r e a scr i i tor i lor" din „Tribuna" de la 3 Maiu n. zice d e s pre şezătoare: „In faţa rezul ta tu lu i , ca re nouă (Tribunişti lor!) ne -a da t nu numai

d r e p . a t e a mora l ă a ideei , ci şi d r ep t a t ea mater ia lă a succesu lu i d e s ă v â r ş i t " . S u b -t ragerea cuvântu lu i nouă e s te a d-lui Bocu, care şi prin mijlocul aces ta de t ipar vrea sa a ra te clar de tot, că era v o r b a să se facă d e o s e b i r e cu prilejul „ Ş e z ă t o a r e i " între „noi" (Tr ibuniş t i i ) şi „cei la l ţ i" (Corni te tui naţ ional!) Şi şi mai clar e x p u n e d. Bocu scopul p o t e m c h i n i a -dei cu scrii torii aduş i din R o m â n i a în ur m ă t o a r e l e r ândur i din ace la ş ar t icol : „ P e n tru a c e e a scr isul nos t ru acuma ( d u p ă Ş e z ă t o a r e " ) nu pu tea cân ta n e s u c c e s u l (a -d e c ă în pol i t ică!) şi umil irea r u ş i n o a s ă ( a d e c ă prin scr i i tor i) a altora, ci numa i biruinţa noas t r ă . Es te dar , că scopul „ T r i b u n e i " prin a d u c e r e a scri i tori lor a fost „biruinţa" a ei cu ajutorul scri i tori lor şi prin scrii tori ?

Chiar şi numai prin a tâ ta s 'ar fi a-d u s d o v a d a , că „ R o m â n u l " nu a in terpre ta t greşi t ven i rea scri i tori lor invitaţi de „Tribuna". Şi să nu ui tăm nici un m o ment , că „ R o m â n u l " r eprez in tă veder i le Comite tu lu i na ţ iona l ! D a r mai avem şi alte dovez i . Şi le vom da şi pe ace s t ea .

Scriitorii , surpr inş i de in terpre tarea a c ţiunii lor din par tea „ R o m â n u l u i " , „în clipa dintâi luaseră hotăr î rea de a renun ţa la „ şeză toa re" şi la orice altă manifestaţ ie zice „ T r i b u n a " de la 3 0 April n. „Altă manifes ta ţ ie" vrea să zică, că şi „Şeză toa rea" a fost o mani fes ta ţ i e ! Fa ţă d e aceas t ă nouă mărtur is i re s ince ră ce a ş mai pu t ea a d ă u g a decât a t â t : toată pasă rea pe l imba ei p i e r e ! Şi mai ales se dovedeş te aces t adevăr , dacă ştii să desfaci adevăru l a s c u n s atâ t de bine — ca la v a m ă obiec te le de c o n t r a b a n d ă ! — în vo lburoase le d e prinderi stilistice ale redactor i lor „ T r i b u n i i " , cari şi ei bieţii m u n c e s c de frica cnute i , da r îţi las * impres ia , că le-au învăţat de la piş icherlâcuri le cele mai subt i le ale mar i lor financiari ovrei.

Ce s 'ar fi în tâmplat , dacă scriitorii ar fi r enun ţa t la „ Ş e z ă t o a r e " ? Ar fi fost o s t ră luci toare dovadă pentru toată l u m e a r o m â n e a s c ă , că şi scriitorii au obse rva t in tenţiile şi scopuri le „ T r i b u n i i " şi ale dlui Sever B o c u ! Şi din momen tu l acela p e n tru scriitori n ' a r mai fi fost în toarcere !a „ T r i b u n a " , care i-a exploata t .

Că s 'ar fi d i s t rus au tor i ta tea mora l ă a comi te tu lu i na ţ ional , pe care „ T r i b u n a " se face că o a p ă r ă o v r e i e ş t e ? Nu ne s o coteş te da r „ T r i b u n a " atât de naivi, să c r e d e m un lucru ca aces ta , dupăce z ia ru l Comite tu lu i a dat in te rpre ta rea „Şeză to r i i " aşa cum a d a t - o ! Şi P o t e m c h i n II a o b serva t numai decâ t dezas t ru l c e - a r u r m a pent ru „ T r i b u n a " . Şi deci a stăruit să nu p lece scriitorii din Arad . O s p u n e î n ş a ş „ T r i b u n a " : „ P e n t r u a c e e a s 'au d e p u s stă-ruinţi pe lângă scriitorii noştr i , să r enun ţe la n o u a lor ho tă r î re . " M ă c a r a tâ ta t imp să s tea în capul vase lo r pânze le şi s c â n duri le înşe lă toa re , p â n ă când co rab ia î m pără tese i t rece la vale sp re C h e r s o n ! Ştia P o t e m c h i n II, în care caz ar fi fost p i e r de r ea şi ba t jocura mai m a r e şi s 'a p r i cepu t să a runce încă o d a t ă năs ip în ochii sc r i i tori lor .

Şi încă n ' am gă ta t cu mot iva rea . S ă în t r ebăm încă o d a t ă : A fost „ Ş e z ă t o a r e a " o manifestaţ ie pol i t ică, ori nu a f o s t ? Şi a c u m se va v e d e a înda tă , cum se p r inde i a răs m â ţ a în s a c .

Ce zic sc r i i to r i i? In „Dec l a r a ţ i e " ( „ T r i b u n a " 3 0 Apri l ie) ei zic u r m ă t o a r e l e : „Scrii torii din R o m â n i a îşi dau b ine s e a m a

de ce anume drepturi se pot folosi în a c tuala f rământare suf le tească a fraţilor lor de pes te C c r p a ţ i " . Şi f i indcă aceas t ă formula re a dreptur i lor lor es te p rea vagă , unul dintre scri i tori , d. Cincinat P a v e l e s c u

I s 'a s imţi t obl igat să s p u n ă clar la b a n c h e t I ( „ T r i b u n a " 3 M a i ) : „Noi scriitorii din

Ţ a r ă n ' am venit să facem pol i t i că" . P o a t e ex is ta v re -un o m , care să î nv inovă ţ ea scă pe scri i tori ? F i reş te , d a c ă ei nu vor l ă sa „ c o m u n i c a t u l " din „Vii torul" fără r ă s p u n s .

Ce zice „ T r i b u n a " la în t rebarea , d a c ă „ Ş e z ă t o a r e a " a fost ori nu a fost o demonst ra ţ ie poli t ică, pentru „ T r i b u n a " ? In articolul de fond de la 4 Maiu r ă s p u n d e şi „ T r i b u n a " dar, ca şi d. Cinc ina t Pave lescu , a ş a : „un ziar autor izat s 'a găsi t să str ice a rmon ia şi să r idice acuzaţ i i absurde, că e Ia mijloc reclamă şi politică." Aşadară a -cuzaţ ia , că venirea , adecă aducerea scr i i torilor la Arad a fost o manifestaţ ie politică pentru „ T r i b u n a " este absurdă, zice P o t e m c h i n II.

S ă î n toa rcem foaia si să v e d e m ce zice ace l a ş P o t e m c h i n II. în acelaş n u m ă r din „ T r i b u n a " la pag . 5 , u n d e cet im urm ă t o a r e l e r â n d u r i : „Poe tu l G o g a şi scr i i torii grupaţ i în jurul aces te i gaze te ( o b se rva ţ i : şeful şi so lda ţ i i ; cum vrea să- i ara te P o t e m c h i n II.!) au întrat în conş t i in ţa pub l i că nu numai prin opere le lor l i terare ci şi prin atitudinea lor politică conştientă care va t rebui să fie ap rec i a t ă de or ice fruntaş a şeza t înafară de z o n a l i teraturii , p en t rucă scriitorii (alţii nu! ) reprez in tă , cum a s p u s G o g a , însăş i ra ţ iunea de a fi a unui n e a m " .

S e poa t e da un r ă s p u n s mai clar la în t rebarea , dacă veni rea scri i toi lror şi Ş e ză toa rea dela Arad a fost ori nu a fost o d e m o n s t r a ţ i e p o l i t i c ă ?

C â n d directorul ziarului „ T r i b u n a " , cel care i-a ch i ema t la Arad , s p u n e şi r e c u n o a ş t e s ingur , că scriitorii vor influ-inţa opinia pub l ică r o m â n e a s c ă prin „a t i t ud inea lor pol i t ică, deci prin manifestaţ ia lor de s impa t i e pentru „ T r i b u n a " ?

C â n d ace l a ş d i rec tor al ziarului „ T r i b u n a " s p u n e , că a t i tud inea lor pol i t ică es te conştientă, c ă , e a prin u rmare p o r n e şte din voinţa scri i tori lor, de a manifes ta pentru „ T r i b u n a " ?

C â n d ea se po t r iveş te p â n ă la cel din u r m ă punc t şi virgulă cu „ c o m u n i c a tul" din „Vii torul" , ca re dă pe faţă in tenţiile scri i tori lor veniţi la A r a d ?

Şi când „ T r i b u n a " p re t inde , ca acea stă manifestaţ ie de s impat ie a scri i tori lor pentru politica „Tr ibun i i " să fie aprec ia tă , să fie luată în s e a m ă „de or ice fruntaş în afară de zona l i teraturi i" , deci de c o n d u cătorii noştri politici, de Comite tu l nos t ru n a ţ i o n a l ?

Iată unde am a j u n s : Comite tu l na ţ io nal al Român i lo r din Ardea l şi Ungar ia , ca r ep rezen t an t ai partidului nostru politic, se g ă s e ş t e în luptă cu „Soc i e t a t ea scriitorilor r omân i din R o m â n i a " din aces t s ingur mo t iv : că „ T r i b u n a " nu vrea s ă r ă s p u n d ă pentru greşeli le ei politice î na in tea s ingurului for r o m â n e s c de j u d e c a t ă în afaceri pol i t ice: îna in tea Comi te tu lu i par t idului na ţ iona l !

Şi cui îi r ă m â n e glor ia aces te i t i că loase p o t e m e h i n i a d e ?

Lui P o t e m c h i n II. şi d-lor Oncu şi C io rogar iu !

„Copiii noştri" din Viena Viena, la 30 Maiu n. 1911.

Iată aceasta e agrăirea gingaşă şi potrivită, ce o poţi auzi dela seniorii coloniei române din Viena, când vorbesc despre studenţii noştri de aici, despre cari se poate zice că în capitala Austriei nu sunt „copii ai nimănui", pe cum i-a numit pe cei din Cluj d. Goga, ci ei formează o parte esenţială şi integrantă a unei familii mari, ce se numeşte colonia română.

Şi cu drept cuvânt merită tinerii noştri această agrăire intimă şi interesul părintesc, ce le poartă colonia. Despre aceasta dovadă să fie şi convenirea tinerilor dela 28 1. c. n., când societatea lor „România Jună" a ţinut o şedinţă ordinară, cu care ocazie atât conducătorii, cât şi membrii, acestei reuniuni de nou au documentat că ei deja stau pe acel nivel naţional cultural şi social, unde trebue să steie tinerimea noastră academică.

Mi-a a făcut o deosebită plăcere ca să asist la această şedinţă, care a fost atât de corect condusă şi desbaterile atât de frumoase, încât ar trebui s'o prezint ca model publicului român, dar mai cu seamă altor societăţi studenţeşti de ale noastre. Aş abuza însă poate prea mult de ospitalitatea acestui iubit ziar, dacă aş reda în toate amănuntele decursul acestei frumoase şedinţe, deci mă voiu mărgini a reda numai cele mai principale momente, cari au să vorbească destul de elocvent că ce conştii sunt conducătorii şi membrii acestei pepinieră română din capitala habsburgică despre datorinţele lor naţionale culturale şi sociale.

Pe lângă desbaterile corecte ale afacerilor administrative, conduse cu multă pricepere şi conştiinţiositate, la ultimul punct din ordinea de zi s'au sulevat şi desbătut neşte chestii importante, într'un mod atât de corect, încât mi-s'a umplut inima de bucurie văzând că copiii noştri nu numai că stau în curent cu cele mai nouă şi importante evenimente culturale şi naţionale, ci 'şi ştiu îndeplini şi datorinţele lor sociale şi frăţeşti.

Dintre aceste chestii în primul loc trebue să amintesc surprinderea plăcută, ce ni-a cauzat-o destoinicul d. preşedinte, care în termini călduroşi ne aduce la cunoştinţă, că octogenarului academician — d-lui dr. At. Marienescu — într'o conferinţă, ţinută de curând la Academia Română, i-a succes a dovedi că Radu Negru nu e o figură legendară a trecutului nostru, ci o figură istorică. Evenimentul acesta, de o importanţă mare istorică, a fost luat la cunoştinţă cu vii aclamări şi aplauze din partea plenului, care a trimis o depeşă de felicitare veteranului academician. Asemenea s'au expediat felicitări telegrafice şi d-lui dr. A. Baron-Hurmu-zachi — noului mareşal al Bucovinei.

Un alt eveniment, înduioşător, a fost frumoasa vorbire a harnicului membru — d. Grămadă, — care în cuvinte bine simţite descrie mizeria iubitului, — dar

nefericitului — nostru poet Anghel şi face un apel călduros la membrii societăţii ca să contribuc la colecta, deschisă de dânsul, pentru acest nefericit luceafăr al lite-raturei noastre. Am rămas adânc mişcat, când am văzut că cu cât zel binevoitor deschid bunii noştri copii punguliţele lor, cam atrofiate chiar acum la finea lunei, ca să-şi depună spre acest scop modestul — dar cu drag oferitul — lor obol.

Nu pot refăcea nici acel moment frumos al şedinţei acesteia, prin care membrii societăţii în mod atât de eclatant au dovedit că într'adevăr sunt vrednici ca să fie agrăiţi cu terminul familiar „copiii noştri". S'a întâmplat adecă, acum vre-o două săptămâni, că cutare anonim, pescuind în tulburele patimilor nefaste şi răscolite prin ţinuta condamnabilă a „Tribunei" şi voind poate a slăbi efectul moralizator al articolului „Poticneli", în „independenta" din Arad fără nici o cauză — ca din senin — s'a năpustit în modul cel mai brutal asupra unui distins şi venerat membru emeritat şi onorar al societăţii. Aflând comitetul societăţii numai mai târziu că la cine se refereşte această ne-cvalificabilă ofensă, în şedinţa aceasta, în termini aspri şi binemeritaţi, a înfierat fapta ruşinoasă a acelui necunoscut. Totodată s'a decis, cu unanimitate, ca să i-se aducă respectivului domn membru ofensat, regretele societăţii şi să i-se exprime asigurări de simpatie şi stimă din partea tinerimei în mod oficial.

Culmea acestei deosebit de frumoase şedinţe însă a fost o discuţie asupra unei chestii de ordin moralizator. Discuţia a-ceasta a deschis-o un brav membru, de un temperament deosebit, care în justa lui ură contra cântecelor, dansurilor şi obiceiurilor străine, era de părerea, că cei doi tineri, cari au dat ansă la publicarea articolului „Poticneli", să fie desaprobaţi şi din partea societăţei. S'a încins o discuţie foarte viuă, dar ţinută la nivelul cuvenit şi demn, ce le poate servi spre laudă şi cinste tuturor copiilor noştri de aici. Dar şi rezultatul final al acestei discuţii a fost demn de numele cel bun, de care se bucură această societate academică. Iţi era mai mare dragul să auzi cum se întrecea Ardeleanul cu Bucovineanul în accentuarea, că noi, Românii, trebue să fim şi în privinţa naţională nu numai corecţi, ci şi radicali, ba chiar fanatici. S'a accentuat, că articolul, care cu drept cuvânt a condamnat cântecele şi dansurile străine, a fost scris din punct de vedere moral-naţional şi n'a intenţionat a ataca onoarea personală a respectivilor tineri, cari au comis fapta aceea nepre-cugetată, ci a voit să arete, că sanctuarele noastre familiare trebue să le ferim, între toate împrejurările, de accentele străine, cari ar altera şi cât de puţin bunul nostru sentiment naţional. S'a relevat şi împrejurarea, că intenţia acelui articol n'a fost şi n'a putut fi nici alterarea onoarei acelei familii, unde s'a întâmplat totul, căci Românii din Viena şi în special ti

nerii, ştiu aprecia prea bine meritele, c le are această familie pe terenul sociali colonia română de aici.

Ca rezultat al acestei discuţii, plin de cel mai genuin sentiment naţional, I care pe lângă d. preşedinte şi vicepre şedinţe au mai luat parte d-nii Biam Comşa, Grămadă, Marmeliuc şi dr. Pai lincu, cu bucurie pot constata, că plem deşi din punct de vedere naţional a coi damnat fapta d-lor St. Mărcuş şi P. Vlai totuş luând în considerare că-i ştie d Români buni şi cinstiţi şi presupunâm că în această odioasă afacere intenţie n la mijloc n'a fost, ci că totul s-ar fi pi trecut sub impresia unei dispoziţii spoi tanee, a decis ca faţă de dânşii să f cu cuvenita consideraţie frăţească.

Iată, aşa-mi place să văd şi să şti tinerimea noastră: senzibilă faţă de gri şeliie naţionale, dar conciliantă faţă fraţi, cari numai din întâmplare au greşi

N'am cuvinte destul de frumoase să pot în deajuns lăuda radicalismul tt ţional dar totodată şi concilianta şi buni voinţa frăţească a copiilor noştri di Viena.

Un senior,

C o n g r e g a ţ i a c o m i t . H u n e d o a r a . Din Hi nedoara ni se scriu următoare le : Ieri s'a încep congregaţia de primăvară a comitatului Huni doară. Ancheta ţinută în comitat şi suspenda din oficiu a vice-comitelui a pricinuit divergin foarte acut ; .

Şedinţa de ieri s'a început la orele 9 a. sub preşedinţia prefectului Mara. Prefectul întf vorbire mai lungă a raportat despre activităţi d-sa!e de până acuma şi a declarat, că d-sa ni odată nu a vătămat dreptul autonom al cornii tu lu i ; din contră tocmai aceia au abuzai cu acesl cari în primul rând aveau datoria să-1 respecta Respinge cu indignare acuzele ce i se aduc, j tru conducerea comitatului

Baronul I. Kemény propune, ca congres să ceară ministrului revocarea ordului de suspei dare al vice-cotnitelui. Se ceteşte ordinul min strului de interne, apoi într 'o furtună foarte mi s'a început desbaterea propunerii baronului Ki tnény.

Mare furtună a pricinuit vorbirea d-lui F. Olariu, care a propus votarea propunerii ci misiei permanentă, dar ea, furtuna, s 'a potenf atunci când d. dr. Aurel Vlad a vorbit în rom neşte, făcând partidului guvernamental o criti aspră, dar dreaptă.

— Ungureşte, răcniau din răsputeri Ungii şi Jidanii .

Dar d. Vlad, neînfricatul luptător român, o băgând în seamă răcnetele şi urletele furioase continuat în româneşte spunând , că numai vi universal, egal, direct şi secret va face să încă stările triste actuale. De altfel, declară d. Vii Românii sunt neutrali în cauza certelor şi frec rilor din comitat.

Membrii Româ" i au răsplătit cu aplauze fi tunoase frumoasa şi energica vorbire a d-iui i Aurel Vlad, aprigul luptător al cauzei româneţ fostul deputat al Orăştiei.

Congregaţia cu o majoritate de 209 votări' votat propunerea comisiei permanente a congr gaţiei, de a se lua la cunoştinţă ordinul mii strului de interne cu privire la suspendarea d oficiu a vicecomitelui. Guvernamentali i au prii cu ovaţii rezultatul votării.

Şedinţa a durat până seara la orele 7 şi jtt Şedinţa de astăzi s'a început la orele 9 a. Scenele furtunoase s'au repetat şi astăzi. Prop nerea lui A. Ajtay şi soţii, de a se insinua

P R I M A F A B R I C A D E T R A S U R I D E P E C Â M P I E .

Fabrica lui Hodács János jun. în Szeged Felsőváros, strada Kistisza nr. 4 . (Gontinarea stradei Maros).

J A ^ o r ^ n t ^ s t ^ d ^ n ^ i ^ u n de CJW40 j d i f e f i t e ( a dispoziţie. ! ^ Z T s I ^ ^ se trimit grătuHj

Nr. 1 1 0 - 1 9 1 1 . K O M A N U L Pag. 5.

»ei călcarea legii prin prefectul Mara, nu a fo-t desbătută. Au vorbit A Ajtay, A. Barcsay,

M, Steiner, dr. Aurei Vlad, f Andree şi L Csulay Mai sunt încă o mulţime de propuneri cari

rar trebui desbătute, aşn, că congregaţia se va firşi, probabil, abia mâne seară.

Opoziţia dovedeşte o atitudine foarte p ro -locătoare, încât atât ieri, cât şi astăzi prefectul

vreo trei ori a trebuit să suspende şedinţele.

Starea M. Sale împăratului. Procurorul lin Praga a confiscat umărul de azi al ziarului Prager Tagblatt", deoarece publicase ştiri alar-ante despre s t a r p a M. Sale împăratului. De altfel

icaţia încriminată e o reproducere a unei ştiri in numărul de ieri al ziarului „Slavisches Tag -latt", care încă a fost confiscat ieri în Viena. iarul acesta aduse ştirea, că se va înfiinţa re-tnjă, în frunte cu A. Sa Ferdinand, moştenitorul uliului, deoarece M. Sa atât e de bolnav, încât urnai poate rezolvi afacerile Monarhiei.

Din Budapesta ni se anunţă, că M. Sa se bine şi mâne la amiazi cu trenul de 1 oră

apleca dela Gödöllő la Viena. Totodată ni se anunţă, că azi prim-ministrul

:. Khuen-Héderváry s'a prezentat în audienţă e rămas bun la M. Sa. Prim-ministrul a luat

şi la prânzul de Curte

Un articol al d-nului Oscar Jászi. Cunoscutul publicist ungur Oscar Já-

izi, considerat ca autoritate în materie de »cioiogie, publică în ziarul „Világ" un rticol foarte interesant, drept răspuns la iscursurile deputaţilor maghiari în Ca-

ieră. El se ridică împotriva politicei de ma-

hiarizare, susţinând, că este absurdă ten-inţa şoviniştilor maghiari de a maghia-za naţionalităţile din Ungaria. Toate înecările acestea sunt nenaturale şi prin trmare zadarnice.

Cât priveşte pe Românii din Ungaria este adevărat, că ei sunt cam înapoiaţi în

, dar aceasta nu e vina lor, ci a impurilor vitregi prin cari au trecut. Este o minune, că Românii sunt şi aşa cum îi ;ăsim astăzi, căci alt neam mai puţin înzestrat dela natură şi mai puţin rezistent de mult ar fi pierit.

Ungurii vor să maghiarizeze în zadar pe Românii din Ungaria, continuă d. Jászi. Iceştia au limba, tradiţiile şi cultura lor naţională şi niciodată nu se vor lăpădade ele. Iar România, care este un stat cultural, sprijineşte lupta culturală a Românilor.

De asemenea vor rămânea zadarnice tocările de a maghiariza pe Slovaci, tari sunt sprijiniţi de neamul ceh, cu o cultură puternică.

La sfârşitul articolului, d. Jászi face un apel la bărbaţii politici maghiari să renunţe la absurda politică şovinistă şi, pă-runzându-se de un spirit de pace, să rea-izeze armonia între naţionalităţi pe teme-I egalei îndreptăţiri a tuturor naţionali-;ilor din Ungaria.

Protectoratul Franţei asupra Marocului. Faţă de telegrama corespondentulu i din Fez al ziarului „Le Mat in" — după care Mulay Hafid ar fi cerut generalului Moinier ca Franţa să de clare protectoratul ei asupra Marocului , — o notă oficioasă a ministerului de externe francez

declară că ştirea, cel puţin pentru un moment , nu se confirmă. Nici generalul Moinier , nici consulul francez din Fez, în depeşi le în cari re latează intrarea trupelor în capi tala imperiului ş e rifian, nu pomenesc de o atare dorinţă din par tea sultanului .

De altfel, adaugă comunicatul , Franţa nu va face nici oda tă un asemenea pas , chiar dacă Mulay Hafid — care a mai cerut-o oda tă mi nistrului de externe de pe vremuri, Pichon — ar reînoi cererea sa.

Actualul ministru al afacerilor streine, Cruppi , ca şi predecesorul său, e ferm hotărît să nu facă nimic care ar putea fi interpretat ca o nesocotire a actului dela Algesiras.

Din Ceuta se vesteşte, că Raisuli, cu mijloacele puse la dispoziţ ie de 20 marocani b o gătaşi , recrutează o a rmată de kabili, cu care să declare războiul sfânt contra Spaniolilor.

Franţa şi Italia. Generalul Goiran, noul ministru de războiu francez, primind pe corespondenţii ziarelor italiene, — cari veniseră să-1 felicite — a rostit o entuziastă alocuţiune, în care a stăruit asupra comunităţei de rasă între popoarele francez şi italian.

Făcând aiuzie la jertfele de vieţi omeneşti , costate de progresele aviaţiunei în ambele ţări, şi la raidul Par is—Turin-Roma, ministrul a a-d ă o g a t :

„Eroii noştri aerieni au misiunea nobilă de a cimenta şi mai mult alianţa — vreau să zic, legăturile fireşti cari unesc Franţa şi Italia''.

Parlamentul ungar Şedinţa Camerei.

— Dela corespondentul nostru. — Budapesta, 31 Maiu.

Senzaţia zilei de astăzi a rămas, de oarece contele luliu Andrăssy, numit şi contele negru, nu şi-a ţinut vorbirea. In locul lui însă Henric Béla a desvoltat atitudinea GY-iştilor afară de partide, iar S. Bakonyi a vorbit în chestia universităţii a treia si despre autonomia regnicolară a Jidanilor.

Astăzi s'au mai anunţat oratori la discuţia bugetului cultelor şi de oarece vacanţa Rusaliilor rom. cat. era proectată pentru patru zile, se vorbeşte, că guvernul va cere îndemnizare, sau preşedintele Camerei va propune lungirea şedinţelor.

* Şedinţa se începe la orele 1 0 V 4 a. m. Prez idează Francisc Kabos. După verifica

rea şedinţei trecute preşedintele prezintă Camerei adresele sosite la Cameră, cari adrese se predau comisiei peti ţ ionară.

Şiefan Rakovszky prezintă o propunere în chest ia modificărei legei de incompatibilitate. P r o punerea se va desba te în şedinţa dela 20 Iunie n. a Camerei .

Desideriu Polónyi interpelează în chest ia r e gularii insulei Margareta , iar

And. Barcsay în chest ia încălcărilor de lege din comisia congregaţ iei comitatului Hunedoara .

Strigate: E greşeală! Barcsay a interpelat mai de mult.

lui. Muzsa: Mai poate interpela odată . Preşedintele constată, că s'a făcut greşeală.

Bugetul ministrului de culte. Emil Neugeboren, guv. s a s : Urgitează acţ iunea

împotr iva alcoolului. S. Bakonyi, justhis t : Polemizează cu vorbirea

de dăunăzi a lui Rakovszky şi condamnă p r o cedura acestuia, că aduce în discuţie desfrâul

confesional şi de ra s să al deputaţ i lor . Sfârşeşte spunând , că să se nu caute invidia, ci spiritul con-ţelegerei şi p ropune înfiinţarea universităţei a treia la Dobriţ in.

Şedinţa se s u s p e n d ă pe 10 m. Henric Béla, 67-ist afară de part ide, vorbe

şte despre progresul cultural.

O O R E S P O N E M Ţ

om i t o f ü A ü g n SCRISORI DIN IAŞI

In jurul procesului Cuza-Socor — Serbarea zilei de 10 Maiu

Iaşi, 12 Maiu 1911. La Curtea cu juri a revenit iarăşi procesul

de calomnie prin p resă ce d. profesor universitar Cuza a intentat advocatului Em. Socor.

După cum se ştie din darea de seamă d e s pre proces , azi urma să presteze jurământul legal şi să ia cunoşt inţa despre lucrarea ce t rebue să îndepl inească d. Nicolae Xenopol — şi nu A. D. Xenopol cum se ară tase într'o co respondenţă din Bucureşti — ce fusese numit exper t în u rma dorinţei expr imată de unii juraţi .

Tot astăzi t rebuia să se judece şi cererea d-lui Cuza de a se recuza acest expert şi să se numească un altul.

Insă înainte de deschiderea şedinţei s'a p r i mit din par tea d-lui Nicolae Xenopol u rmătoarea te legramă:

„Fiind bolnav şi nevoit a pleca la încep u t u l lunei viitoare în s t ră inăta te pentru căut a r e a sănătăţ i i pe t imp mai îndelungat , vă „rog respec tuos a mă d i spensa de însărc inar e a de expert în procesul Cuza-Socor" .

In faţa acestui act d. Cuza s'a abzis din cererea sa de recuzare, dar a cerut să se numească un expert competent în materie, care să fi întocmit o lucrare ştiinţifică, cum sunt d-nii D. Alexandrescu, A. D. Xenopol, profesori universitari şi cunoscuţi autori — sau să însărcineze Academia Română, ca să se pronunţe asupra celor 3 puncte formulate de juraţi, mai ales că i-s'a adus învinuirea, că nu la aceas tă Curte ci la Academie trebuia să apeleze d-nul Cuza.

Din par tea d-lui Socor a vorbit d. avocat Vespasian Pella, care a cerut să se numească orice expert , numai acei indicaţi de d. Cuza — nu.

Curtea însă după o scurtă del iberare numeşte expert pe d. C. Dobrogeanu-Gherea .

Imediat d. Cuza a in t rodus o peti ţ iune de recuzare şi a acestui expert pe motivul că fiind dovedit că broşura d-lui Socor nu este decât rezultatul campanie i ce Evreii o duc contra d-lui Cuza, nu poate fi exper t d. Dobrogeanu-Gherea, care pe adevăratul său nume nu-i decât Solomon Solomonovici — Katz — deci j idan.

Lucrurile se vor clarifica tocmai la vi i toarea sesiune a Curţei cu Juri ce începe la 15 Septemvrie viitor.

* Serbarea zilei de 10 Maiu s'a făcut cu ace

iaşi solemnitate ca în toţi anii, deci bine cunoscută, şi totuşi lume multă se adună şi ia parte la serbare. In afară de parada militară, la Iaşi, a doua capitală cunoscută mai ales prin numeroasele sale şcoli — e admirată mai ales serbarea şcolară. Toate şcolile se adună Ia 3 ore în Piaţa Unirei, unde fiecare se produce cu cântece de voce şi famfară, şi cu ce are mai de samă, apoi se încinge s t rămoşeasca heră.

Serbarea va continua încă în Dumineca viitoare cu jocul de minge „oina", un fel de concurs între elevii şcolilor secundare. v . T.

a i un î ă co s t i m ă o n . p u b i i c d e d a m e , că s ' a ri ' î t . to rs de l a B u d a p e s t a şi ş i-a d e s c h i s p e s t r .

V / e i 4 z e r J á n o s n r . 1 7 , e t a g i u l l - i u a t e l i e r d e î m b r ă c ă m i i i t e " î P H

p e n t r u fetiţe şi bă i e ţ i , d u p ă m o d a e n g l e z ă s S f r a n c e z ă . — R o a g ă sp r i j i nu l o n o r a t u l u i p u b l i c .

Pag. 6. R O M Â N U L Nr. 110—1911.

Litere — Arte — Ştiinţe 0 vizită In atelierul pictorului

Octavian Smigelschi D a c ă este adevărat şi îmbucurător , că a s

tăzi li teratura la noi a luat un avânt până acum neobişnuit şi că publicul dovedeşte interes şi pr icepere pentru ce se scrie, nu este mai puţin adevărat şi cu atât mai întristător, că celelalte arte se desvoal tă mult mai anevoie la noi.

Mă gândesc mai ales Ia pictură. Nu ca şi când n'am avea şi noi artişti t a

lentaţi, al căror geniu este destul de puternic pentru a da o notă personală artei lor, ba chiar a porni o primenire într'un ram oare care al picturei, de pildă în pictura biser icească, dar este că publicul nostru nu încurajează şi nu apre ciază îndestul pe artişti.

Trebue să te cupr indă o mâhnire fără de margini văzând lipsa de gust şi de pricepere de artă, l ipsa de interes pentru un ram nou al d e s -voltării noas t re naţionale.

Ce lesne admiri icoane zugrăvite de străini pe când artiştii tăi talentaţi tânjesc şi sufer sub neîncrederea sau — ce e şi mai trist — indiferenţa ce le-o areţi. Dacă pe lângă aces tea mai are artistul şi nefericirea să fie om de fire mai închis, căruia nu-i place vorba multă, ci spune ce are de spus cu penelul pe pânză, fire ce se 'n-tâlneşte adesea la artişti, să ne gândim numai la cel mai mai mare, Michelangelo, atunci ar t i s tul liniştit poate urma sfatul, pe care'l dă Petőfi ar t iş t i lor : să'şi facă un scrin mic în care să'şi încuie dinţii şi aşa nu va avea ce să muşte, cel mult ce să înghită.

Şi totuşi este şi aceas ta o dovadă a superficialităţii culturei noastre . Căci nu poţi vorbi despre cultură adevăra tă la un popor, care nu arată interes şi pricepere pentru artă. Arta este floarea a lbas t ră a culturei. Câtă vreme nici nu priveşti spre ea, nu te sileşti, să creşti din floarea sălbat ică minunea încolţită din glia ţării tale care mândru priveşte spre cer, nici nu vei în ţelege desfătarea sufletească ce-o câştigi s tud iând-o şi admirându-o .

Avem şi noi un artist mare, e pictorul Octavian Smigelschi. Trăieşte cu totul retras în mijlocul famihei sale la Roma, oraşul etern al ar telor, mulţămită bursei de stat care i-s'a dat acum pentru a treia d a i ă ; deşi o mulţime de artişti de toate neamurile din ţara noastră râvnesc să a-jungă a primi această bursă. In frumoasa Villa Fraknói îşi are atelierul acoperit cu desăvârşire cu pânzele şi hârtiile mari, pe cari sunt pictate şi schiţate în mărime naturală scene din viaţa sfinţilor. Aproape un părete întreg cuprinde schiţa din viaţa sfintei Elisaveta, fiica regelui Andrei al II-lea, nevasta principelui Ludovic din Turingia, care ocrotind pe cei asupriţi şi bolnavi îşi uită durerea amară, ce-a îndurat-o alungată din castel şi hulită de-ai săi. Smigelschi ne-o înfăţişează atât de blândă şi frumoasă, cu o lumină pare-că supranaturală pe faţă, în haină simplă, uşor aplecată spre nişte săraci, cărora le-a adus hrană de sus din castel. In jurul ei sfetnici, slugi cu corfe, cerşetori. Când plecase de-acasă cu poala plină de bucate se 'ntâlnise cu bărbatu-său, căruia nu-i plăcea împrietenirea Elisavetei cu cei asupriţi şi-o întrebă scurt : ce duce-n p o a l ă ? Biata Elisaveta speriată r ă spunse : trandafiri, şi când deschise poala Ludovic într 'adevăr zări mulţi şi frumoşi trandafiri, cari la săraci iar s'au schimbat în bu cate.

Pe punctele din faţă se vede schiţa Răstignirii lui Christos zugrăvită pentru biserica gr. cat. din Murăş-Uioara. Şi aceasta de o concepţie tot atât de serioasă şi simplă ca icoana cu sfânta Elisaveta. Mai ales gruparea perfectă o admiram, atât de natural şi simplu sunt aranjate grupurile

figurilor, fiecare în mişcări cu vioiciunea sau demnitatea potrivită caracterului său şi totuşi a-măsurat recerinţei stilului bizantin puţin stilizate. Apoi expresia dumnezeiască în faţa Elisavetei, surprize şi admirarea în faţa sfetnicilor şi-a slugilor, încrederea nemărginită zugrăvită în trăsurile cerşetorilor! Sau pe icoana Răstignirii, din mişcările trupului şi-a feţei se poate ceti durerea sfâşietoare la femei şi Ion, răzvrătirea şi împăcarea la tâlhari, dar mai ales bunătatea şi mila cerească, care se răsfrânge în trăsurile îndurerate şi totuşi împăcate ale Mântui torului!

Un cap de Crist bizantin lucrat în mozaic în splendide culori după invenţia mult mai s implă şi bună de executat a lui Smigelschi — o invenţie care va înlesni mult lucrarea şi păstrarea intactă a mozaicurilor, — îţi atrage privirea, pare că ceteşte tainele inimei tale, aşa se uită de a-dânc şi oblu în ochii privitorului. Sub icoană nişte studii şi schiţe mici cu Fecioarele cuminte şi proaste, desemnate cu multă vioiciune în mişcare. O frumoasă icoană în oleu reprezintă nişte copii, cari se scaldă într 'un râu, pe când razele soarelui străbat în mănunchiuri prin ramurile arborilor şi încălzesc trupurile gingaşe. Este atâta primăvară în acest frumos tablou!

în schimb sus pe perete atârnă trei minunate peisage, zugrăvite de Smigelschi încă în Sibiiu, cari surprind prin seriozitatea şi liniştea lor adâncă. După o furtună în apus s'au rupt norii, plutesc făşii pe cerul luminat de ultimele raze roşii ale soare lui ; de o parte o pădure întunecoasă. Pe alt peisagiu o turmă de oi coboară una câte una din deal la vale. E toamnă târziu, oile au lână groasă, coboară ostenite, către seară. Este atâta poezie în aceste tablouri, o poezie tainică, tomnatecă.

într 'un colţ al atelierului un cap de studiu cu trăsuri fine, inteligente priveşte gânditor la vale. Nu vede icoana atât de vie a ţărancei române de pe Târnave, care-şi întoarce capul repede şi te priveşte curioasă, întrebătoare. Toarce şi s'a trezit pare-că din visul urmărit cu drag şi acum se uita cu mirare cum de a ajuns la R o m a ?

De pe fotografiile luate după icoanele din biserica gr.-cat. din Murăş-Uioara am putut admira concepţia adânc religioasă a icoanelor sfinte zugrăvite pe pereţii bisericei. Se pare că Smigelschi, însuşi încălzit de un simţ profund pentru religie, a pătruns cu dragoste în viaţa religioasă a sufletului şi astfel a putut da scent lor din viaţa Mântuitorului căldura şi vraja, ce se răspândeşte pe faţa oamenilor.

Ar fi o ideie foarte norocoasă a Biăjenilor de-ar aranja în zilele serbărilor jubilare ale Aso-ciaţiunei o excursie la Murăş-Uioara pentru a cerceta biserica cea nouă.

Mă gândesc, pentruce cheltuiesc la noi comunele bisericeşti adesea atâţia bani pentru zugrăvirea proastă a bisericilor, încât vederea icoanelor sfinte îţi jigneşte simţul ar t is t ic ; mult mai cuminte ar fi, de-ar avea o singură icoană, de pildă hramul, zugrăvit de mâna măiastră a pictorului Smigelschi. Aşa fac Ruşii. Chiar şi în D a n n -stadt găsim o icoană de pictorul Victor Mihai-lovici Wasnezoff-Kussnt zoff singurul pictor mare bizantin al Ruşilor. Deosebirea este, că Ruşii ştiu aprecia şi cinsti artiştii lor mari dupăcum se cuvine —• un mecenat a ridicat în oraşul-fabric Guss o biserică numai pentrucă Wasnezofl s'o zugrăvească — pe când noi azi încă nu înţelegem ce artist desăvârşit în pictura bis ricească posedem în Smigelschi, care a descătuşat pictura bizantină de formele ei prea rigide şi totuşi i-a păstrat toate trăsurile caracteristice S'au într 'adevăr avem lipsă de perspectiva veciniciei ca să putem înţelege şi admira pe-un artist m a r e ?

Dr. El. Leménv

Dela Dunăre in jurul Peninsulei Balcanice prin Italia la Dunăre

Pe marea Egee Ca un copil plâns, care şi după ce i-s'a

deschis sânul mamei urmează a mai scânci înăbuşit, valurile şi aici la larg, îşi amintesc de truda din strâmtoare. Din vreme în vreme, din câte două părţi, par a se reculege. îşi ridică spinările în sus, cuprinse de mânia cea dintâi, şi, fiindcă nu mai găsesc nimic în jur, se reped toate numai spre vapor, clătindu-şi crestele de s p u m ă . . . Cuprinse de alte vânturi din faţă, şi, poate, părăsite de cele c . Ie mânau din urmă, se pierd în vârtejul de spumă pe care-1 „elaborează" „România", De ceasuri, curge, cernută ca prin sâtă, o ploaie căldicică de vară. îţi pare aşa de straniu să picure peste aceste adâncuri nemăsurate de apă, îţi face impresh ca şi când cineva s'ar luptaşi înteţească cu chibrituri focul, care ar mistui codru fără hotare. Arare se ridică pe nesimţite din adânc câte-o spinare de stâncă acoperită, pe ici-colo, cu muş jh i şi cătină, apoi, se lasă iar sub valuri, caşi când nu s'ar fi arătat decât pentru spectacol. Ca o corabie în formă şi uriaşă, ce poartă produsele unei ţări întregi, se arată, departe în stânga, o stâncă lunguiaţă cu păreţi înalţ mergând spre Dardanele.. .

Colonia „României" e întreagă pe bord, cuprinsă de o statornică melancolie... Din vreme în vreme, câte unul din ceata vecinie lâncezindă se ridică brusc, ca şi când şi-ar fi adus aminte ceva impor tan t . . Alţii, sugestionaţi de această oruscă apar i ţL a răului de mare, în stadiul ei ce mai înaintat, se lasă pe spate, iau parte la gl mele celor câţi-va „imuni" , cari îndeplinesc, ii adevăr, servicii preţioase din toate punctele de vedere. Unii cântă iară să fi cântat vreo-dată îi viaţa lor — şi în adevăr, în timpul celor cinci zile de drum pe valuri, am constatat că muzica e un leac împotriva răului de mare cel puţin atât de eficace ca eterul, coniacul şi lămâia.

Dar nădejdile încep să se prindă de suflete ploaia a încetat, iar norii, tot mai spălăciţi, si sfâriică, ciuruiţi de fâşiile de soare, deschizând ochi albaştri largului de apă. Dedesuptul unei făşii de senin, în zarea adâncă din faţă, pare a se ridica, din vreme în vreme un val uriaş, gata si cutreere marea Egee în tot cuprinsul. Dela vreme, valul stăruie şi creşte ; e uscat, un uscat lung. Să fie ţărmii dm preajma Atenei ? Bucuria încolţeşte în suf;ete la gândul acesta. Să sini sub picioare pământul sigur... Ce vis frumos mai cu seamă că dela Constantinopol valurile ni ne-au dat pas să mâncăm.

Cu toate că din cele aflate pe drum despre firea Grecilor nu ne sunt de loc simpatici aceşti urmaşi ai vechilor Elini, privim totuşi ci d rag pământul pe care ne vom regăsi echilibru pierdut în Galata .

Aflu că uscatul , care începe a se desluşi în zare, e insula Eubea; aşa dar până la Pireu încă drum de 5 - 6 ceasuri. In zarea afundă turbure se arată dintre valuri un vârf de catar care abia se dist inge cu ochianul. El creşte me reu; vasul însuşi se ridică deasupra valurilorj o taie întins spre noi. In urma lui, ca un ci cu povară, vine greoaie „la p a s " insula Andros,

Pe o funie a fiecărui vas se urcă, spre vii ful catargului , câte un pachet , care se desface singur desfăşurând aici un s teag românesc, dincolo unul italian. Pe un bord şi pe celălalt, tură bat is te . Un copil, care de teama altor copii se s t recoară pe marginea uliţei, un alt vapor se furişează pe sub zare, ţ inându-se binişor sá a p ă . . .

Prima si cea mai veche 3

c a s a d e c l a v i r e M a r e a s o r t i m . d e

p i a n i n e ş< h a r n i o n i i

este a lui în Timişoara-loseim, sír. Hunyadi 12.

Cali tatea cea

mai buii P r e ţ u r i ieftine

Nr. 110—1911. R O M Â N U L Pag. 7.

Soarele r is ipeşte un belşug de raze arg intii în tot largul , colinele înalte, ruginii şi sărace de pe coasta Eubeei par nişte bă t râni gârboviţ i de vreme, melancolici, ieşiţi pe ţărm să se încălzească la soare, să-şi ră tăcească privirea în larg şi, poate să-şi aducă aminte de vremurile când vâsleau şi ei... Eubea şi Andros se dau tot mai mult în lături deschizând o poar tă largă „României".

In s tânga se ara tă un far, ţ inut par 'că în echilibru pe o s tâncă subţire cât un deget. In dosul insulei Andros, spre Asia mică, o altă insulă mică, stâncoasă şi crăpată, ca o dă râmă tu ră de cetate.

Rămân în urmă cele două insule apropi in-du-se pe nesimţi te ca să închidă poar ta . Când să se apropie cu totul de ţarinii lor de valuri, vedem înaintea noas t ră ieşind de sub zare coastele Aticei într 'o parte şi stâncile insulei Zea in alta. Ca nişte limbi lacome de apă, se întind din Atica colinele pleşuve. Aici, cât baţi cu ochii, pământul nu poate să dea altceva decât piatră şi hrane pentru capre .

După ce trece şi pe aceas tă poar tă largă, vaporul ia direcţie nord-vest ică prin golful Eg i -nei — spre Pireu.

Romulus Cioflec.

IN FOR MAŢI UNI Atad, 18 Maiu v. 1911.

De-ale noastre. — Fiind mâne, Joi, zi de sărbătoare, înă l

ţarea Domnului , numărul nostru mai apropiat (care va fi poporal ) apare Sâmbătă dimineaţa.

* — Toţi acei domni, cari aşteaptă dela d.

Vasilie Goldiş răspuns la scrisorile lor din urmă sunt rugaţi, să fie cu răbdare, deoarece de prezent d. Goldiş e bolnav. Avem însă nădejde, ca peste puţine zile. iubitul nostru director va putea să-şi reia firul ocupaţiunilor sale.

Rectificare. In articolul de Duminecă al d-lui I. L. Caragiale pe pag. 2 col. 1 jos în loc de „severa poli t ică" să se ci tească „severa politeţă". Iar în prim-art icolul nostru de ieri pe pag. 1. col. 1 la început în loc de „douăzeci de an i" să se citească „o sută douăzeci de ani" .

Petrecerea Reuniunei femeilor române din Şaroşul-săsesc va avea loc nu la 5 Iunie st. n., ci la 5 Iunie st. v.

Adunarea poporală dela Lugoj. „Drapelul" din Lugoj publică următoarea invitare:

Aderenţii partidului naţional român din comitatul Caraş-Severin şi din comitatele învecinate sunt invitaţi la adunarea poporală care va avea loc în Lugoj la 2115 Iunie 1911 la orele 11 a. m. în grădina otelului „Concordia". Ordinea de zi: 1. Deschiderea adunării. 2. Desbaterea asupra situaţiei politice. 3. Reforma dreptului electoral: sufragiul universal, egal, direct şi secret cu votarea în comune. 4. Prezentarea unui proect de moţiune. 5. Închiderea adunării. (Urmează iscăliturile).

Alegerea comitetului comunal în llia-Mureşană. Din Ilia Mureşană ni-se scrie, că Sâmbătă, 27 Maiu n., cu prilejul alegerii alor patru membrii ai comitetului comunal de-aici, în urma ţinutei frumoase şi admirabilă a ţăranilor români au fost aleşi cu o majoritate de 26 voturi faţă de lista maghiară-jidană candidaţii listei naţionale româneşti d-nii: dr. Ştefan Chi-

rilovici cand. de advocat, dr. Ioan Maior advocat, Iuliu Orbonaş proprietar şi Ioan Colibaş econom.

Trăiască bravii noştri ţărani! Din arhidieceza Blajului. Exc Sa P. Metro

polit Dr. Victor Mihályi de Apşa a conferit Joi în 25 Maiu 1911 s. orduri ale hipodiaconatului şi diaconatului , iar Duminecă în 28 Maiu s. ord. al preoţiei clericilor abs . Onoriu Savu, numit cooperator în Uifalău (distr. Făgăraşului) şi Gheorghe Achim din Restolţui deşert, numit adm parohial în Restolţui deşert (distr. Altnaşului.)

0 bancă românească nouă. Românii din Re-cita-montană şi jur înfiinţară sub firmă „Berzava 1 1 un institut de credit şi economii cu un capital so cial de 150,000 cor. Adunarea generală de constituire s'a ţinut Duminecă în 28 Mai. Prezident preotul local, on. d. Ion Popoviciu, notar d. losif Velcean. In această adunare s'a votat proectui de statute şi s'a ales direcţiunea şi inspecţiunea, alcătuită din fruntaşii destoinici ai comunei noastre. Director executiv a fost ales d. Grigore l'ocrean proprietar în Reci ta -mont , bărbat cu cvalificaţie superioară şi român harnic. însufleţirea reciţenilor e mare, dându-ne cu toţii prea bine seama de spre importanţa mare ce o va avea noul institut în viaţa Românilor de pe valea Berzavei. Prin înfiinţarea acestei instituţiuni de mult dorite, reci-ţenii pun ' temelia prosperării lăudabile în toată privinţa. Dorim, ca noul institut să aducă roadele dorite şi felicităm pe Românii, muncitori de mine şi fabrici, pentru însufleţirea mare românească, cu caie şi-au dat obolul la înfiinţarea unei bănci româneşti, în sânul poporaţiei române de pe valea Berzavei. Raportor.

Din patrie. Muştele columbace, de cari se teme tot Bă

natul, s'au ivit acum iarăşi prin comitatul Târnava-mare. Au omorît deja mai muiţi bivoli cu muşcătura şi bieţii locuitori sunt speriaţi , că nu se ştie leac contra lor.

Congresul regnicolar al bărbierilor. Friserii şi bărbierii din întreaga ţară se întrunesc la Arad pe zilele de 2 1 , 22 şi 23 August, când va avea ioc un imposant congres regnicolar.

Congresul nu se va ocupa de plângeriie s inguraticilor, pe cari nici de altcum nu le poate rezolvi până la o organizaţie perfectă, ci va trata cele mai arzătoare probleme de interes vital ale tuturor bărbierilor şi frizerilor.

S'a ales deja comisiunea de aranjare a congresului. La biroul de organizare au intrat până azi mai multe propuneri din diferite ţinuturi.

Comisiunea a disiribuit deja raportul general tuturor maeştrilor de branşa aceasta, adnexând şi un avântat şi călduros apei cătră toţi.

„Atitud.nea d-voastră - - zic în acest apei — să nu o determine interesele particulare. Datoria ne este să rezolvăm problemele generale întâiu. Vă rugăm deci să nu vă izolaţi nepăsători faţă de mişcarea noastră, când e vorba de interesele tuturor. Numai în solidaritate desăvârşită vom crea ceva mare şi folositor, r idicându-ne industria la nivelul ajuns în Apus" , etc.

Ca'n poveşti. S â m b ă t ă nainte de amiazi j an darmer ia din Cefa s'a trezit cu un băiat bine îmbrăcat , şch iopătând. 11 cheamă Dimitrie Ellenes. Cu fantazic boga tă istorisi, având o mină despera tă , un atentat romant ic săvârşi t împotriva lui de către doi tineri necunoscuţi .

— In mezuina Sînmiclăuşului românesc întâlnisem doi tineri. Aceştia t recând pe lângă mine — spune băiatul — unul m'apucă dela spate de gât, până ce al doilea mă isbi cu pumnul în faţă. Apoi se porniră a mă pisa. In sfârşit mă d e s p o -iară de pardesiu şi îmi luară cele 5 coroane ce le aveam la mine. In vreme ce ei scotociau prin buzunarele pardesiului eu recâş t igându-mi pu te rile o tulii spre sat. Unul dintre tâlhari însă să mă împiedece , descarcă puşca după mine rănin-

du -mă ia picior. Sângerând ce e drept, dar t o -tuş reuşisem să scap de ei.

Sergentul de jandarmi luase procesul verbal despre atentat şi ordonă o anchetă peste hotar. Dar fără rezultat. De hoţi nici pomană. Aflaseră însă pardesiul şi haina băiatului, a scunse în grâu.

Băiatul de vre-o 15 ani în decursul anche tei fu t ransporta t la spital agravândti- ise rana. P â n ă Luni la prânz băiatul stărui pe lângă p o veste. In faţa dovezilor însă n'avu ce face. Cu lacrimi în ochi el recunoscu că întreaga poveste cu atentatul e plăsmuită şi avea de scop să amăgească pe tatăl său. Vineri a furat adecă 5 coroane de-acasă , ca să meargă la .Oradea-mare . Ajungând, banii i-a spesat , ba a şi scăpa t t r e nul încât abia d imineaţa sosi acasă. Necăjit, t e -mându-se de mânia tatălui său a inventat p -vestea cu jaful, răn indu-se însuş cu un flaubert de joc.

îndată ce se vindecă, va avea băiatul îndrăzneţ să r ă spundă pentru seducerea autor i tăţilor.

Dela fraţi D e l a A c a d e m i a R o m â n ă D. Dimitrie

Sturdza secretarul perpetuu al Academiei Române , şi-a continuat, în şedinţa de Luni a Academiei, comunicarea asupra lucrărilor Divanului ad-hoc în Moldova, vorbind de lucrările şi hotărîriie Cai -macamiei, începând din anul 1857, pe când e-rau Caimacami Ion Cantacuzino, Vasile Sturdza şi Catargi.

Conferenţiarul a vorbit de numirile făcute în administraţie sub aceşti trei caimacami între cari erau dese neînţelegeri din cauza unor nepotriviri de vederi în rezolvarea unor chestiuni.

D Sturdza a relevat şi chestiunea egumeni lor greci, cari datorau Statului 12,500 galbeni, cum şi memoriul cu care Caimacamia a însărcinat pe logofătul Vasile Alexandri să-1 întocmească spre a fi trimis Porţii şi marilor puteri garante ale convenţiunei din Paris .

De asemenea, aplicarea legei electorale şi şi întocmirea legei din 12 Maiu asupra presei, p o trivit art 47 din convenţiune, au format obiectul activităţei acestor trei caimacami, spre cari d. Dimitrie Sturdza a spus Luni, că au lucrat în res pectul legilor şi cu multă cumpănire spre a nu primejdui interesele ţărei pe de o parte, iar pe de alta spre a nu jigni nici Poarta, nici marile puteri semnatare ale convenţiunei din Paris . Rezultatul a fost,' că cei trei caimacami au scăpat ţara de influenţa nefastă a lui Achim Bey, care era reprezentantul Turciei în lucrările caima-camiei.

Comunicarea s'a încheiat la oreie 4 d. a., dupăce conferenţiarul a citit toate actele şi documentele privitoare la lucrările celor trei ca imacami dela 1857 şi până la sfârşitul acestei caimacamii.

Scriitorul Ion Adam şi-a provocat sin gur moartea. Am anunţat moartea regretatului scriitor Ion Adam, în ospiciul „So-cola" din Iaşi.

Un ziar din Iaşi anunţă acum că nefericitul publicist şi-a provocat singur moartea, dându-se cu capul de pereţii camerei în care se afla internat, din care cauză a căpătat leziuni ce nu se mai puteau vindeca.

Aceasta s'ar fi întâmplat numai cu câteva zile înaintea morţii.

Neputând controla ştirea, o dăm sub toată rezerva.

Dela Liga Culturală din Bucureşti. Luni după amiază a fost adunarea genera lă a Ligei Cul turale, secţ iunea Bucureşti , sub preşedinţ ia d-lui St. Săulescu, ca să a leagă delegaţi pentru congresul dela Craiova din zilele de 21 şi 22 c.

Balázs Péter, arhitect. Arad, B) Választó-utca 21. Face planuri şi executa orice lucrare în branşa aceasta în modul cel mai

conştienţios pe lângă preţurile cele mai ieftine.

Pag. 8 R O M Â N U L Nr. 1 1 0 - 1911.

Au fost aleşi 42 delegaţi . S'a comunicat apoi că membri i cari vor să

ia par te la congres vor beneficia de o reducere de 75 la sută pe căile ferate.

Serbare la Vălenii-de-Munte. Sâmbătă, 21 Maiu cor. (Sf. Constantin şi Elena) se va da aci o mare serbare câmpenească de către elevii şcoalei superioare de meserii din Bucureşti pentru sporirea fondului necesar clădirii localului cursurilor de vară din Văleni.

Se vor executa: „Codrul", poemă într'un act de B. P . Haşdeu, Statuile romane, danturi naţionale, etc. cântece executate de corul elevilor şi corul „Frăţia" din Văleni.

După serbare, elevii şcoalei de meserii vor face o excursiune în localităţile muntoase din prejurul Vălenilor.

La Paris se pregăteş te o superbă manifestaţie în cinstea poetului francez José-Marie de Heredia care a întrupat cel mai bine geniul latin, în l i teratura poetică.

Un foarte frumos articol a publ icat în „Figa ro" d. Paul Adam cu acest prilej. D. Charles Gr. Lahovary, a trimis ziarului „Figaro" o scr i soare în care se ara tă surpr ins , că dintre ţările latine numai România nu e invitată să ia, a lă turi de Franţa, parte oficială şi efectivă la săr bător i rea marelui poet.

T rebue să se ştie, că „dincolo de civilizaţia germanică , exis tă o ţară latină care nu va putea decât s ă se bucure şi să ap laude la i sbânda ace stei iniţiative, chemată să păs t reze şi să în tă rească în veacuri energia geniului lat in" — as t fel închee d. Char les Gr. Lahovary scr isoarea t r imisă marelui ziar parizian.

Asasinarea Românilor în Macedonia. Din Salonic vine ştirea, că aproape de Gumenda, fostul insurgent Român loan Kia, născut în comuna Cupa, a fost găsit ucis. Ucigaşii n'au putut fi descoperiţi.

Ziarul „La Turquie" primeşte din Monastir o telegramă cu cuprinsul următor,:

„în urma unei chestiuni de pământ, trei Valahi au fost omorîţi în satul Papadia. Stabilindu-se, că omorul a fost făptuit prin instigaţiile lui Şahin aga şi ale muhtarului Bulgar din acest sat, Athanase, ei au fost arestaţi. S'au început urmăriri împotriva omorîtorului Zia, care a fugit".

Telegramă de mulţumită Reginei Elisaveta. Următoarea telegramă a fost t ransmisă Majestăţei Sale Reginei Elisaveta a României la Euxinograd (Bulgaria).

„Viu mişcate de sprijinul pe care Majestatea Voastră a dat şi dă chiar acuma prin frumosul dar de cinci mii lei, atelierului „Regina Elisaveta Ţesătoarea", aducem respectuoasele noastre omagii şi mulţumiri, atât în numele nostru, cât şi în numele tinerelor fete sătence, cari vor duce, prin căminele lor îndepărtate, ia îndeplinire deviza Majestăţei Voastre: „Viitorul ţărei îi ţese fe-meea".

(semnate) Zoe Gr. Râmniceanu. Alex. Gr. Cantacuzino; Alex. B. Catargi ;

Zoe C. Golescu ; Anna Th . Nica ; Maria Racot ta ; Fanny Secul ici.

Petreceri.

Teatru în Gârbovita. Tinerimea română din Gârbovita invită la producţiunea teatrală urmată de joc, ce se va ţinea la 3 Iunie n. în sala „şcolii gr.-cat. din loc", sub conducerea d-lui Alexandru David, învăţător. începutul la y27 ore seara. Ve-nitid curat este în favorul şcolii gr.-cat. din loc.

P r o g r a m u l : „Aşa a fost să fie", piesă po porală într 'un act de Alex. Ţintar. „Ţiganul în căruţă", dialog de Em. Suciu. „Tinereţe nebu-nete", comedie într 'un act de G. Cătană. „Ţiganul cătană" 1, cumedie într 'un act de Em. Suciu. Persoanele d i le tante : loan Maier, Maria Stâncel. Gherasim Trie. Lucreţia Dancea, Iuonuţiu Stăncel.

Gheorghe Boteiu, Emanoil Stăncel, Adrian Trie, Ion Ţou, Lucreţia Stăncel, Isidor Ţou, Niculae Boteiu, Iacob Constandin, Laurian Dan. Feciori, fete şi copii.

Concert şi teatru în Recita. Reuniunea ro mână de cântări şi muzică din Reciţa-montană invită la reprezentaţia teatrală urmată de concert şi joc, care va avea loc Duminecă, în 4 Iunie 1911 în sala „Casinei române" din loc.

P rog ramul : „Moştenire dela răposa ta" , comedie într 'un act de D. R. Rosetti, jucată d. Mihai Cristoi, d. Vasile Chiriţă, d-şoara Elisav. Nicola, d. Nicolae Barbu, d-şoara Victoria Dintean, d-şoara Maria Morariu.

I. P o d o l e a n : „Imn de serbare" , cor. mixt. I. Velcean: „Frunză verde de mohor" , cântată de d-na A. Stoica şi d. Ilie Bârnau, cu acompaniament de pian susţinut de d-na Roza Micu. I. Vidu: a) „Creangă ruptă", cor mixt, b) „Varia", cor mixt. I. Velcean : a) „Frunză verde foaie lată", cor mixt, b) „Cimpoiaşul" , cor mixt cu bariton-solo susţinut de d. P. Stoica cu acompaniament de pian. Muzicescu : „Marş regal", cor mixt. începutul la 8 ore seara.

Venitul curat e destinat fondului seminarului diecezan, deci suprasolviri se primesc cu mulţămită şi se vor evita în ziare.

Petrecere cu joc în Şaroşul-săsesc Reuniunea femeilor române din Şaroşul-săsesc invită la petrecerea cu joc, ce se va ţ inea în 5 Iunie a. c. la via numită „Bangor ta" cu ocaziunea sfinţirei monumentului octogenarului , M. On. D. Teodor V. Borza, preot român gr.-cat., unde se află şi monumentul . începutul la 12 ore din zi. Taxa ' de intrare după bunăvoinţă . Venitul este dest inat pentru înfiinţarea unei biblioteci p o p o rale în comună.

Petrecere de vară în Alba-Iulia. Inteliginţa română din Alba-Iulia invită la petrecerea de vară, care va avea loc ia 12 Iunie st. n. a. c. (a doua zi de Rusalii) în „Reduta o răşenească din Alba-Iulia. începutul la 8 ore seara. Venitul curat se dest inează fondului despăr ţământulu i Aiba-Iulia a „Fondului de teatru român" . Preţul de întrare de persoană 2 cor., de familie 4 cor. Bilete se pot procura înainte de petrecere la d. dr. Athanasiu Mirza, în cancelaria advocaţ ia lă a dlui dr. loan Pop, şi seara la cassă .

Din străinătate. Raid-ul aerian Paris-Turin-Roma. Duminecă

la 7 dimineaţa, au pornit, din Vincennes (dela marginea Parisului) 12 aeroplane în cursa P a n s -Tur in-Roma.

Poliţ ia luase din t imp măsuri , spre a împiedeca publicul de a se afla în calea apa ra t e lor, la înăl ţarea lor.

Cei 12 aviatori cari au plecat s u n t : G a r r a s , Baumont , Vidart, Kammerl ing, Manissera, W e y -mann, Grey, Sevei, Bathiat, Cayet, Boelovici şi Molia.

Beaumont şi Garros au sosit la Lyon la 11 juni. Vichart a capota t la Sayt Lye, lângă Troyes . Aparatul a fost stricat, aviatorul n'a fost rănit .

Aviatorii militari plecaţi şi ei din Vincennes, au coborît în diferite sate, lângă Troyes . Beaumot a sosit la Lyon la 3.38.

Beaumont a pornit iarăşi la 4.14; Garros a sosit la 4,2 şi a pornit la 4,46. Ceilalţi aviatori s'au coborît în diferite puncte din judeţele Seine et Oise, Seine et Marne, Cote d'or, Aube.

Beaumont a sosit la Avianon la 6,47. Agitaţia contra creştinilor în Smirna. Din

Smirna se anunţă că, în urma omorîrei unei fete de musulman de către doi lucrători greci, originari din Creta, o mare fierbere domneş te în p o -pulaţ iunea mohamedană .

' De t eama izbucnirei unei violente mişcări anti-creşt ine, autorităţile au luat înt inse măsuri de ordine.

Naufragiu. Din Madrid vine ştirea, că vaporul „Conde Vilfredo" s'a izbii de o stâncă în apropiere de Malaga pe când venia din Portorico.

Vaporul s'a scufundat. Nu se ştie că ce-au devenit cei o sută de pasageri cari se aflau pe vas.

Gravul accident de cavalerie al unui fiu al lui Wilhelm II. Prinţul Ioachim, unul din fii împăratului Germaniei — la exerciţiile de călărie

făcute Luni de compania sa pe câmpul de manevre dela Docberi tz , — a căzut de pe cal, ru-pându-ş i un picior.

In s tare îngrijitoare, rănitul a fost t ranspor ta t la spitalul din Po t sdam, unde împărăteasa veghează la căpătâiul Iui.

Accidentul s'a în tâmpla t în faţa împăratului.

Catastrofa dela Issy relatată de primul-mi-nistru Monis. Deşi încă pe patul de durere, prim-ministrul Monis al Franţei a primit Luni pe mai mulţi gazetari, cărora Ie-a făcut următoarea rela-ţiune asupra catastrofei de pe aerodromul dela Issy- les-Moulineaux:

— „Ca să zic aşa — a început preşedintele consiliului — am avut o presimţire de nenorocirea care ne păştea.

„La t imp observasem că aeroplanul lui Train nu are stabilitate, legănându-se prea mult, şi că pilotul nu mai era stăpân pe cârma aparatului.

„(ntorcându-mă către Berieaux, i-am s p u s : „Să fim cu ochii în patru, căci o primejdie ne ameninţă" . Maşina venia cu atâta viteză spre noi, că instinctiv am căutat să ne dăm în lături — spre a evita moartea care plana deasupra capetelor noastre.

„înainte însă de a fi putut executa mişcarea, eu personal am avut impresiunea că, deşi mă voiu putea feri de helice şi motor, totuşi nu voiu avea vremea de a scăpa de atingerea uneia din aripele aeroplanului. Şi aşa a fost.

„Cât despre sărmanul Berteaux, l-am mai putut vedea ridicând braţul, ca spre a da un ordin - apoi am pierdut cunoşt inţa".

Amănunte asupra dezastrului dela Cunney-Island. Din New-York se anunţă : Focul de Sâmbătă a distrus întreaga staţiune balneară Cunney-Island. Nu a rămas hotel s.iu vilă neprefăcută în cenuşă.

146 fiare ale unei mari menagerii — încinsă şi aceasta în flăcări - parte au ars de vii, parte au fost împuşcate spre a se evita o nenorocire dacă animalele ar fi scăpat în mulţime.

Numai un puiu de leu a putut fi salvat de un îngrijitor al menageriei.

Fraude la ministerul de războiu grecesc. Din Atena se anunţă : Pr imul-minis t ru Venizetos ameninţă cu des tă inui rea unor grave fraude comise la ministerul de războiu sub guvernul Theotokis.

In aceste fraude ar fi implicaţi şi mai mulţi oameni politici.

Sângeroasa represiune a revoluţiei din China. Din Charbin se anunţă, că generalul Li, trimis de guvernul din Peking, pentru pacificarea ţinuturilor răsculate, e de o cruzime sălbatică.

In provincia Quantung a tras la sorţi 16Ü dintre prizonierii făcuţi de trupe şi fără nici o altă formalitate de judecată, a dat ordin să fie spânzuraţi pe pieţele, publice.

Alţi 200 revoluţionari au fost aproape omorîţi în lovituri de cnută.

In acest ţinut răscoala se poate considera ca înăbuşită.

ECONOMICE

Organizarea ţărănimei Centralizarea Însoţirilor săteşti

Cooperaţia economică în Austria Sub greuta tea t impului , sub care geme po

porul nostru încunjurat de nevoi în lupta pentru exis tenţă şi amenin ţa t de duşmani politici, cari doresc să-l n imiciască , ni-se impune imperios datorinţa, să privim cu ochii în patru în jurul nostru şi să căutăm a vindeca prin mijloace potrivite cât mai îngrabă ranele şi slăbiciunile de cari suferim.

Este mai presus de orice îndoială, că la pornirea unei acţiuni s is temat ice în privinţa a-ceas ta va trebui să ne îndrep tăm atenţiunea noastră mai întâiu de toate a supra stărei economice a poporului dela ţară, asupra păturei ţărăneşti. A delătura neajunsurile ţărănimei, a o r idica din sărăcie la putere şi neatârnare — aceasta trebue să fie deviza pr incipală la noi, Românii , în faţa vremurilor grele de azi. Căci ştiut este, că poporul dela ţară formează baza de care se razimă exis tenţa unui neam şi dacă

M . 1 1U i y 1 1 . K U M A IN U L Pag. 9 .

această temelie nu este tare, orice clădire în sus, fie ea cât de frumoasă, nu poa te fi du ra bilă, şi va trebui să se p răbuşească mai târziu sau mai curând. Orice sforţare de muncă va fi iluzorică.

Dela pu te rea economică a tâ rnă şi pu terea politică a noas t ră şi fiindcă tocmai Românii din Ungaria au l ipsă de o putere poli t ică co res punzătoare în faţa luptelor c râncene pentru drepturile naţ ionale, es te de neapă ra t ă lipsă, ca să înjghebăm fără întârziere la ţară o organizaţie economică trainică şi solidă.

Cari sunt deci mijloacele cele mai potrivite pentru real izarea acestui scop ?

Dacă privim mai deap roape mişcarea cooperativă în alte ţări, aflăm, că chiar şi acele popoare, cari d ispun de o pă tură ţ ă rănească , cu mult mai greoaie în pr icepere şi în intel igenţă decât noi, au o organizaţ ie bine închegată şi că puterile ţărani lor sunt s t râns concent ra te în cooperative săteşti , iar interesele lor reprezenta te prin federaţi uni şi centrale economice. Aflăm organizaţie compac tă şi la acele popoare , cari au trăit în împrejurări mai fericite decâ t noi, şi la cari organizarea ţărănimei nu a fost de o t re buinţă atât de arzătoare , ca la noi.

La noi însă aflăm în rapor t cu număru l mare al satelor româneşt i şi în proporţ ie cu n e ajunsurile multe ale ţăranului nostru, în prea p u ţine comune însoţiri săteşt i , şi şi unde le avem, ele sunt încă izolate. Lipsind o centra l izare a acestor forţe, l ipseşte fortăreaţa pr inc ipa lă che mată de a îngriji de apăra rea intereselor ţărănimii , dea îngriji de o exactă funcţ ionarea cooperat ivelor săteşti de a întregi organizaţ ia prin în jghebarea de cooperative săteşt i în toate comunele româneşt i şi de a se ocupa cu rezolvarea tuturor problemelor cari tind la desrobi rea şi emanc ipa rea eco nomică.

O organizaţ ie condusă de principiul , că acordarea creditelor pentru sătenii agricultori să servească drept mijloc pentru înbună tă ţ i rea stării economice a ţăranului , nu însă pentru îmbogă ţ i r ea creditorului, o organizaţ ie , a cărei chemare pe lângă procurarea de credite ieftine în t imp de nevoie să fie a î n d e m n a pe săteanul nostru la cruţare la o viaţă morală şi creş t inească, dându- i ocaziune a-şi fructifica cu d o b â n d ă banii chivernisiţi, o organizare care să îndrumeze o lucrare mai raţională a pământulu i şi să îngr i jească de valorizarea cu preţuri mai bune a producte lor economice, de lă turând samsar i i dela sate şi din târguri — este fără îndoia lă cel mai potrivit mijloc pentru întăr i rea economică a să teanului nostru.

Aceasta organizaţ ie se poate înfăptui mai întâi de toate prin înfiinţarea de bănci săteşti după sintemul Raiffeisen şi prin centralizarea lor în o federaţie economică.

Însoţirile săteşt i de credit s is tem Raiffeisen

se potr ivesc mai bine pentru aces t scop, fiindcă ţăranul poa te căpă ta şi împrumutur i le de lipsă, fără mul tă a lergare în comună, acordarea împrumutur i lor este s implă şi fără mul tă cheltuială, împrumutur i le se dau pe acte de obl igaţ ie i scălite de doi chizeşi şi manipularea cost is i toare cu cambi i este exclusă camătă pentru î m p r u m u t u rile luate dela b a n c ă ţăranul le p lă teş te în urmă, adecă decursiv. Activitatea unei bănci raiffeise-niene se est inde de regulă numai asupra unei s ingure comune şi conducători i băncii pot avea astfel o privire clară asupra stării materiale şi morale a membri lor şi pot supraveghia , ca ţ ă ranul să întrebuinţeze banii împrumuta ţ i de fapt pentru gospodăr i a rurală şi să nu-i chel tuiască fără rost . In fine fiind funcţiile membri lor din direcţ iune şi din consiliul de supraveghere la aceste bănci funcţii de onoare, fără plată, s p e sele băncii sunt mici şi nu este prin urmare n e voie ca să se scumpiască creditele pentru a avea de unde acoperi aceste spese .

Rezultatele obţ inute şi de reuniunea română de agricul tură din comitatul Sibiiului, cele ale d-lui O s v a d ă la Orăşt ie şi alte, ne îndrep tă ţesc la speran ţa că cel puţin în viitor vom s t răbate mai repede la organizarea cooperat ivelor săteşt i şi problemele pentru emanc ipa rea economică a ţărănimei se vor preface în fapte.

Cu bucurie aflăm, că Reuniunea română de agricul tură din Sibiiu, care prin s tăruinţele vrednicului ei secre tar Victor Tordăşianu şi al altor tovarăşi de muncă cu tragere de inimă pentru popor a reuşit a ridica numărul bănci lor săteşti la o sumă mai considerabi lă , să ocupă cu ideea de a central iza aces te însuşiri şi a înfiinţa o federaţie în Sibiiu.

Dacă idea aceas ta ac tuală se va realiza, se va face un pas frumos înainte . Căci deve nind odată fapt central izarea însoţiri lor săteşt i prin crearea unei federaţii puse pe baze solide, vom avea în Ardeal o fortăreaţă cons iderabi lă pentru apăra rea intereselor ţărănimei şi pent ru delăturarea neajunsuri lor Ia ţară , vom avea o c 'ădire puternică pentru adăpos t i r ea ţărănimei în t impuri grele de crize economice.

De aceea este datorinţa fiecărui Român de bine să spr i j inească după put in ţă înfăptuirea acestei idei, iar cine o combate zădărniceş te clădirea tocmai a acestei temelii, care s ingură este în s tare a garan ta ş i . a as igura exis tenţa şi desvoltarea mai depar te a neamului nostru.

Pentru a dovedi, cât de depar te au ajuns alte popoare pe terenul organizaţiei economice, vom da cu proxima ocaziune o oglindă clară a a mişcări ' cooperat ive din Austria care poate servi în multe privinţe drept directivă la înfăptuirea ideei pentru înfiinţarea unei federaţii la noi. N. lancu.

POŞTA REDACŢIEI D-lui T. P. R. — în chestia răspunsului Ia

întrebările d-stre vă rugăm să vă adresaţi preşedintelui comitetului naţional. Salutări.

D-lui I. Gh. în G. — Adresa cerută este: Adrian Oţoiu, în Berlin N./24. Auguststrasse 63, III links.

Redactor responsabil: Atanasiu Hăimăgian.

Fondat în anul 1882. Telefon nr. 688.

BRUGKNER LIPOT iapeţier, decorator şi fabrică de mobile în

A r a d , Andrássy-tér 25, palatul Neumann.

( L â n g ă c o f e t ă r i a M a t z k y ) .

R e c o m a n d ă m o b i l e l e s a l e p r o p r i u p r e g ă t i t e , s o l i d e şi d e o e x e c u ţ i e e le g a n t ă , pentru camere de dormit dela 190 fl. Sufragerie ( p r â n z i t o r ) , dela HO fl. Garnituri de salon, dela 95 florini.

Preţuri de cumpărare convenabile!

Se vând esc lus iv m o b i l e de lemn t a r e şi v e s t i t : * NEU- -SCHLOSS.

-A

F u r n i z o r u l s o c i e t ă ţ e i c a i l o r f e ra te u n g a r e .

Atelier de I-u rang.

(6)

FOIŢA ZIARULUI „ROMÂNUL".

PĂCATUL dramă ţărănească în 3 acte

localizată din franţuzeşte

de d r . H o r i a P e t r a - P e t r e s c u

— Urmare —

Crişan: Da, cât mai repede, cu atât mai bine. N'am trăgănat de când sunt eu, bucuros . Dacă te-ai hotărît odată, de ce s'o mai lungeşti săptămâni d e - a r â n d u ' ? Asta-i nehotărâre, şi omu ' trebue să fie om odată.

Barbu: Şi eu abia aş tep t ; da ' mă gândeam că, poate, Ana...

Crişan: Ana te place... şi nevastă-mea.. . toată lumea... (închide masa de scr is) .

Barbu: Bine, atunci f acem! Crişan: Şi 'ndatä ce-i căsătoria isprăvită,

facem ospăţu'. Barbu: M i n u n a t ! Crişan: (surizând).. . Că odată eşti tânăr

şi trebue să-ţi folose�