Antiinflamatoare non-steroidieneFiziopatologia durerii Inflamaţia este un proces complex, reprezentat de fenomene de reacţie ale organismului faţă de agresiunile fizice, chimice, infectioase, sau faţă de reacţiile interne (alergie, autoimunitate).Ea poate fi împărţită în trei faze:inflamatia acuta: răspunsul iniţial la agresiune iniţială. Este mediată de autacoide: histamină serotonină, bradikinină, prostaglandine. leucotrieneraspunsul imun este declanşst de antigeni, şi poate fi folositor organismuluiinflamaţia cronică: se eliberează mediatori care nu intervin în răspunsul acut.Una dintre cele mai importante boli de acest gen este poliartrita reumatoidă în care inflamaţia cronică are drept rezultat durerea şi distrugerea osului şi cartilajului articular. Lezarea tesuturilor duce la eliberarea enzimelor lizozomale, acidul arahidonic este eliberat şi astfel sunt sintetizate eicosanoidele. Acidul arahidonic este transformat pe 2 căiCalea ciclooxigenazei produce prostaglandine (PG), care sunt responsabile de efecte asupra vaselor sanguine, terminaţiilor nervoase. Ciclooxigenaza are 2 izoforme: COX1(acţiune homeostatică) şi COX2 (enzimă ce apare în timpul inflamaţiei şi se pare că facilitează raspunsul inflamator.Calea lipooxigenazei care ducela leucotriene (LT), cu un puternic efect chemotactic asupra neutrofilelor, eozinofilelor, producînd de asemenea bronhoconstricţie. La locul leziunii tisulare por fi eliberate următoarele substanţe: -amine : histamina, serotonina-polipeptide :kinine-bradikinina, kalidina-radicali liberi ai oxigenului: anionul superoxid este format de reducerea oxigenului molecular, ceea ce duce în final la formarea peroxidului de hidrogen sau radical hidroxil; aceşti compuşi ai oxigenului interacţionează cu acidul arahidonic dînd naştere la substanţe care perpetuează procesul inflamator.

Clasificarea antiinflamatoarelor Se face în funcţie de criteriile terapeutie şi chimic Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): sunt substanţe care fac parte din grupa analgezice-antipiretice-antiinflamtoare, la care predomină efectul antiinflamator.Înlatură sau diminuează unele simptome şi semne ale inflamaţiei în boli reumatice.

Se împart în următoarele categorii--Antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generaţia I) -Acizi carboxilici: -Derivaţi de acid salicilic: acid acetilsalicilic, diflunisal, benorilat. -Derivaţi de acid acetic: -derivati de acid fenilacetic: diclofenac, alclofenac -derivaţi de acizi carbociclici şi heterociclici acetici: indometacin, sulindac, lonazolac, ketorolac -Derivaţi de acid propionic: ibuprofen, flurbiprofen, naproxen, ketoprofen, dexketoprofen. -Derivaţi de acid fenamic : acidul flufenamic, acid mefenamic, acid niflumic. -Acizi enolici -Pirazolone: fenilbutazona -Oxicami: piroxicam, tenoxicam, lornoxicam. -Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective sau specifice de COX2 (generaţia a II-a) -Blocante selective: meloxicam, nimesulid -Blocante specifice (coxibi): rofecoxib(retras de pe piaţă), celecoxib, parecoxib, etoricoxib, valdecoxib, lumiracoxibAntireumatice specifice :au acţiune lentă fără efect antiinflamator, ele modifică evoluţia procesului reumatic -Compuşi de aur: auranofin, aurotiomalat de sodiu-Antimalarice de sinteză: hidroxiclorochina (Plaquenil)-Derivaţi tiolici: penicilamina-Imunodepresive: metothrexat, ciclosporina-Sulfasalazina

FarmacocineticaDatorită diversităţii chimice , AINS au o gamă largă de caracteristici farmacocinetice. Poseda in principal următoarele proprietăţi comune:majoritatea sunt acizi organici slabisunt bine absorbite de organism, iar alimentelele influenţează putin biodisponibilitateamajoritatea sunt metabolizate în proporţie ridicatăse elimină în principal pe cale renală, însă majoritatea intră şi in circuitul enterohepaticmajoritatea sunt iritante gastrice, procentul de iritare gastrica fiind proporţional cu cantitatea consumată

Aspirina, sau acidul acetilsalicilic este un medicament antiinflamator non-steroidian din familia salicilaţilor, folosit în general ca un analgezic minor, ca antipiretic, sau ca antiinflamator. În plus, aspirina în doze mici are un efect anticoagulant şi este folosit pe termen lung ca să diminueze riscul de infarct. Numele de Aspirin reprezintă denumirea sub care compania Bayer din Germania a produs pentru prima dată acest medicament. Astăzi, termenul este folosit în mod curent pentru desemnarea acestui medicament, incluzând chiar variantele care nu sunt produse de Bayer. Există însă ţări în care cuvântul Aspirin se referă numai la versiunea produsă de Bayer - orice altă versiune a medicamentului purtând numele de "acid acetilsalicilic". Pentru că s-a dovedit rolul aspirinei în etiologia Sindromului Reye, medicamentul nu mai este folosit pentru a trata simptomele de gripă la copii. Un alt efect negativ a aspirinei, mai ales în doze mari, este iritarea mucoasei gastroduodenale, ce poate duce la hemoragii digestive superioare în episoadele acute. Acest neajuns a fost compensat prin folosirea aspirinei tamponate, un amestec de acid acetilsalicilic şi săruri ale calciului (în special carbonat). Cercetările moderne au dat acidului acetilsalicilic noi valenţe terapeutice cum ar fi: antitrombotic (acid acetilsalicilic în concentraţie de 75 sau 325 mg), antiagregant plachetar în profilaxia infarctului miocardic acut, al anginei pectorale instabile, ischemiei acute, şi accidentelor cerebrovasculare ischemice.Istoria descoperirii Hipocrate, medicul grec după care s-a numit Jurământul lui Hipocrate, a scris în secolul al V-lea despre o pudră amară extrasă din scoarţa de salcie care avea puterea de a uşura durerile şi de a reduce febra. Acest remediu este menţionat în texte antice din Sumeria, Egipt şi Assiria. De asemenea, Amerindienii foloseau scoarţa de salcie pentru a uşura durerile de cap, febra, durerile de muşchi şi reumatismul. Preotul Edmund Stone, din Chipping Norton, Anglia, a notat în 1763 că scoarţa salciei este un remediu eficace împotriva febrei. Extractul activ al scoarţei, numit salicină, după numele latin pentru salcia albă ( Salix alba ), a fost izolat în forma sa cristalină în 1828, de către farmacistul francez Henri Leroux şi chimistul italian Raffaele Piria, care au reuşit să separe acest acid în forma sa pură. Salicina este foarte acidă când este într-o soluţie apoasă saturată, având un nivel pH de 2,4, de aici numele de acid salicilic. În 1839 s-a observat că acidul salicilic cauza probleme digestive, cum ar fi, de exemplu, iritarea stomacului sau diaree. În 1897, un cercetător de la compania Friedrich Bayer, din Germania, a înlocuit unul dintre grupele funcţionale hidroxil din acidul salicilic, cu o grupă acetil, care reducea semnificativ efectele negative. Acesta a fost primul medicament de sinteză şi începutul industriei farmaceutice. Cine a descoperit acidul acetilsalicilic este o problemă destul de controversată. Oficial, inventatorul aspirinei a fost Felix Hoffmann. Pe de altă parte, Arthur Eichengrün a spus în 1949 că el a plănuit şi dirijat sinteza aspirinei, pe când rolul lui Hoffmann a fost doar sinteza iniţială a medicamentului, folosind procesul lui Eichengrün. Versiunea lui Eichengrün a fost ignorată de istorici şi chimişti până în 1999, când Walter Sneader de la Departamentul de Ştiinţe Farmaceutice de la Universitatea din Strathclyde (Glasgow, Regatul Unit) a reexaminat cazul şi a ajuns la concluzia că Eichengrün a avut dreptate şi că într-adevăr el este cel care ar trebui recunoscut pentru invenţia aspirinei. Compania Bayer nu recunoaşte această variantă nici până în ziua de astăzi.

Acid mefenamicMod de acţiune - Acidul mefenamic are proprietăţi antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice. Acidul mefenamic inhibă sinteza prostaglandinelor, inclusiv a PGF 2a de la nivelul musculaturii netede bronşice. Este rapid şi complet absorbit după administrarea orală, iar nivelul maxim plasmatic se atinge în 2 ore. Acidul mefenamic difuzează mai întâi în ficat şi rinichi şi traversează de asemenea bariera placentară. Timpul mediu de înjumătăţire este de 3-4 ore. După mai multe administrări, nivelele plasmatice sunt proporţionale cu doza, fără nici o acumulare evidentă.Indicaţii - se recomandă pentru terapia simptomatică a următoarelor boli inflamatorii dureroase: artrita reumatoidă; spondilite anchilozante; artrite psoriazice. Se mai recomandă în: dismenoree primară; migrene, dureri dentare, dureri postoperatorii; metroragii datorate unor disfuncţii hormonale, când nu există dereglari organice.

Mod de administrare - Doza uzuală pentru adulţi şi pentru copii mai mari de 14 ani este de o tabletă la 8 ore (de 3 ori pe zi).Contraindicaţii - nu trebuie administrat la: persoane cu hipersensibilitate la componentele medicamentului; persoane cu simptomatogie alergică la alte antiinflamatoare nesteroidice (aspirina);persoane cu antecedente gastrice (ulcer gastroduodenal, gastrite). Se va evita terapia concomitentă cu alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (acid salicilic) deoarece creşte pericolul apariţiei tulburărilor gastrointestinale.Sarcină şi alăptare: Cu toate că nu s-a observat o acţiune teratogenă în studiile pe animale de experienţă, nu s-a dovedit încă siguranţa în administrarea acidului mefenamic în timpul sarcinii şi alaptării.Reacţii adverse - Cele mai des întâlnite reacţii adverse sunt: dispepsii, dureri de cap, diaree, dureri abdominale, vertij. Extrem de rar s-au semnalat: ulcer peptic, hemoragii la nivelul tractului gastrointestinal, dereglări vizuale şi nervoase, nefrite interstiţiale; disfuncţii hematologice (anemie hemolitică autoimună, neutropenie, hipoplazia măduvei osoase, trombocitopenie); pancreatite, convulsii epileptice, tulburări psihice, biliurie. Toate aceste simptome dispar la întreruperea medicaţiei.

CelecoxibMod de acţiune - Este un inhibitor selectiv la COX2, la doze de 200-300mg/zi. Este bine absorbit pe cale digestivă. Legarea de proteinele plasmatice este de circa 97%. Activitatea este datorată medicamentului si nu metaboliţilor săi. Este metabolizat la nivel hepatic de către CYP2C9, prin hidroxilare, oxidare şi o mică parte prin glucuronidare. Nivelurile celecoxibului pot fi crescute de către inhibitori (fluconazol, fluvastatin, etc.) deşi nu există date care să susţină aceasta. Celecoxib inhibă CYP2D6 şi astfel poate afecta concentraţiile serice ale unor antideprimante, antifungice, antipsihotice, analgezice si b -blocante.Indicaţii - Tratamentul simptomatic al bolii artrozice şi poliartritei reumatoide. Este utilizat ca analgezic în dureri de intensitate moderat-severă şi în tratamentul simptomatic al dismenoreei primare.Efecte adverse - gastrointestinale: dureri abdominale, diaree, flatulenţă, pirozis.sistem nervos:ameţeli, insomnierespiratorii: faringită, sinuzită, infecţii ale tractului respirator superiorPot apărea şi reacţii neobişnuite:sanguine: anemiecardiovasculare: edeme,HTA, palpitaţiihepatice : disfuncţie renală(creşterea creatinemiei şi uremiei, hiperpotasemie) etc.Contraindicaţii - Hipersensibilatate la celecoxib, antecedente de alergie la sulfonamide, edeme, reacţii alergice la AINS, ulcer gastroduodenal, insuficienţa cardiacă. Nu se recomandă administrarea la copii.Mod de administrare - 200mg/zi administrate o dată pe zi saun în 2 prize poate fi administrat cu sau făra alimente. Poliartrita reumatoidă: 200-400 mg/zi în 2 prize

DiclofenacEste unul dintre cele mai active AINS, avînd o tolerabilitate clinică. 1 Mod de acţiuneMod de acţiune - Se absoarbe rapid şi complet din tubul digestiv, dar are un procent de metabolizare hepatică de 50-52%.Are o acţiune antiinflamatoare eficace, el inhibă COX1, în doze mai mici decît indometacinul.Este disponibil sub formă de sare de potasiu (cu efect imediat) şi ca sare de sodiu(efect retard).Indicaţii - Poliartrită reumatoidă, spondilartrită anchilopoietică, artroze, afecţiuni reumatice extraarticulare, criza de gută; stări inflamatorii dureroase postoperator, posttraumatice, după extracţii dentare, inflamaţii dureroase în sfera pelvină.Efecte adverse - Uneori greaţă, diaree, epigastralgii (mai ales la începutul tratamentului), sângerări digestive minore; cefalee, ameţeli; rareori afectarea ficatului cu creşterea transaminazelor, afectarea rinichiului; foarte rar reacţii anafilactoide (comune pentru toate antiinflamatoriile nesteroidiene), Supozitoarele provoacă uneori iritaţie locală - prurit, senzaţie de arsură,Contraindicaţii - Ulcer gastroduodenal activ, sângerări gastrointestinale, leucopenie, trombocitopenie, porfirie, ; prudenţă în caz de antecedente ulceroase,la bolnavii de rinichi, în insuficienţa hepatică; prudenţă în timpul sarcinii, nu se administrează în ultimul trimestru şi la termen; se recomandă prudenţă la copii şi la bătrâni. Asocierea cu glucocorticoizi sau alte antiinflamatorii nesteroidiene creşte riscul sângerărilor digestive şi al ulcerului; diclofenacul măreşte concentraţia plasmatică a litiului şi a digoxinei (risc de reacţii toxice), favorizează reţinerea potasiului sub influenţa spironolactonei, micşorează efectul furosemidului şi al medicaţiei antihipertensive.Mod de administrare - Doza zilnică 50mg/3ori pe zi,de regulă după masă se recomandă un regim uşor hiposodat (pot apărea edeme)

IbuprofenMod de acţiune - Antiinflamator nesteroidian asemănător cu aspirina. Analgezic şi antipiretic. Antiagregant plachetar.Alimentele încetinesc absorbţia, dar nu scad cantitatea de medicament absorbităIndicaţii - Analgezicîn durerea uşoară şi moderată reumatism degenerativ şi inflamator, suferinţe disco-vertebrale, reumatism extraarticular.Efecte adverse - Greaţă, vome, epigastralgii, diaree, erupţii, prurit, cefalee, ameţeli, erupţii, anxietate.Contraindicaţii - Ulcer gastric şi duodenal, hepatite, angioedem, sarcină.Mod de administrare - Oral, analgezic 200-1000 mg pe zi; ca antiinflamator 1200-2400 mg pe zi, divizat în 3-4 prize. Prima doză zilnică se poate lua dimineaţa, pe nemâncate, celelalte după masă.IndometacinMod de acţiune: Antireumatic, antiinflamator nesteroidian foarte activ; analgezic (efectul se instalează cam după 30 min de la ingerare). Este metabolizat în ficat şi excretat prin urină şi materii fecale Indicaţii: Nu este un simplu analgezic. Se utilizează în poliartrită reumatoidă, coxartroză şi alte forme de reumatism articular sau extraarticular cu inflamaţie şi dureri marcate; criză de gută.Efecte adverse:Relativ frecvent cefalee, ameţeli (la începutul tratamentului), anorexie, greaţă, vomă, dureri abdominale, diaree (uneori chiar la doze mici), iritaţie rectală; uneori reacţii alergice. Reacţiile adverse sunt relativ rare la doze mici (50-150 mg/zi), dar frecvente (35%) la doze mari, impunând administrarea sub supraveghere medicală şi deseori (20%) oprirea medicaţiei.Poate genera posibile reacţii cutanate de tip alergic la administrare topicăContraindicaţii Leziuni ulcerative gastrointestinale (ulcer gastroduodenal, colită ulceroasă, enterită regională), alergie sau intoleranţă la indometacină, alte inflamatorii nesteroidiene, salicilaţi; se va evita în timpul sarcinii, alăptării şi la copiii sub 14

ani; se evită sau prudenţă şi doze mici la bătrâni; prudenţă în insuficienţa renală şi hepatică, insuficienţa cardiacă, hipertensiunea arterială, la bolnavii cu tulburări de coagulare, la psihotici, epileptici, parkinsonieni şi în prezenţa infecţiilor. Supozitoarele sunt contraindicate în caz de proctită sau antecedente de proctită şi de sângerări rectale recente. Indometacina nu se asociază cu acidul acetilsalicilic (risc mare de hemoragii digestive) şi cu triamterenul (risc de insuficienţă renală acută); prudenţă în asocierea cu anticoagulante (risc de hemoragii), diferite diuretice antialdosteronice (reţinere de potasiu crescută), litiu (creşte litemia cu risc toxic); indometacina poate micşora efectul diureticelor şi antihipertensivelor (prin reţinere de sare şi apă); probenecidul întârzie eliminarea indometacinei.Mod de administrare: Artrite:25mg/3ori pezi Artrită gutoasă acută: 50mg/3ori pe zi

MeloxicamMod de acţiune este un AINS din clasa acizilor enolici, cu proprietăţi antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice. Mecanismul, comun pentru toate efectele, se datorează capacităţii meloxicamului de a inhiba biosinteza prostaglandinelor. In vivo, se pare că inhibă mai mult biosinteza prostaglandinelor de la locul inflamaţiei, decât a celor din mucoasa gastrică sau din rinichi. Acest grad crescut de protecţie se datorează inhibării selective a COX 2, faţă de COX 1. Dovezile existente arată că inhibarea COX 2 întreţine efectele terapeutice ale AINS, pe când inhibarea COX 1 este responsabilă de efectele secundare gastrointestinale şi renale. Studiile clinice au demonstrat o incidenţă scăzută a efectelor secundare gastrointestinale (inclusiv a perforaţiilor, ulceraţiilor şi sângerărilor) la dozele recomandate de meloxicam, decât la cele ale antiinflamatoarelor standard.Indicaţii este un antiinflamator indicat pentru tratamentul simptomatic al artritei reumatoide, tratamentul simptomatic al osteoartritelor dureroase (artroze, boli degenerative ale articulaţiilor); alte stări inflamatorii.Efecte secundareGastrointestinale: dispepsie, greaţă, vomă, dureri abdominale, constipaţie, flatulenţă, diaree, esofagită, ulcer gastrointestinal, sângerări gastrointestinale oculte sau macroscopice. *Hematologie: anemie, tulburări ale valorilor sanguine, inclusiv ale leucocitelor, leucopenie, trombocitopenie. Administrarea concomitentă cu metotrexat poate fi un factor predispozant de citopenie.Dermatologie: prurit, rash cutanat, stomatită, urticarie, fotosensibilitate.Respiratorii: s-a observat instalarea astmului acut la indivizi trataţi în prealabil cu acid acetilsalicilic sau alte AINS, inclusiv meloxicam.Sistemul nervos central: delir, dureri de cap, vertigo, tinitus, toropeală.Cardiovasculare: edem, creşterea tensiunii arteriale, palpaţii flush.Genito-urinare: parametri renali anormali.Contraindicaţii Hipersensibilitate la meloxicam sau orice excipient al medicamentului. Este posibilă sensibilitatea încrucişată cu acidul acetilsalicilic sau cu alte AINS; nu trebuie administrat pacienţilor care prezintă semne de astm, polipi nazali, angioedem sau urticarie, urmare a administrării de acid acetilsalicilic sau alt antiinflamator; în caz de ulcer peptic activ, insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă nedializată, copii şi adolescenţii sub 15 ani, sarcină sau alăptare.Precauţii special Ca şi în cazul altor AINS, trebuie luate anumite precauţii în cazul tratamentului pacienţilor cu antecedente de boală ale tractului gastrointestinal superior şi la pacienţii trataţi cu anticoagulante. Tratamentul cu meloxicam trebuie oprit dacă determină ulceraţii peptice sau sângerări gastrointestinale. Supozitoarele cu meloxicam nu trebuie administrate la pacienţii cu leziuni ale rectului sau anusului sau celor cu istoric recent al sângerărilor rectale sau anale. Sarcină şi alăptare: Nu s-au observat efecte teratogene în testarea pre-clinică, nu se administrează pe parcursul sarcinii şi alăptării.Mod de administrare Artrita reumatoidă: 15 mg/zi. În funcţie de răspunsul terapeutic, doza poate fi redusă la 7,5 mg/zi. Osteo-artrită: 7,5 mg/zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 15 mg/zi. La pacienţii cu risc crescut la reacţii adverse, tratamentul se începe cu o doză de 7,5 mg/zi. La pacienţii cu insuficienţă renală severă dializaţi, doza nu trebuie să depăşească 7,5 mg/zi. Doza maximă zilnică recomandată este de 15 mg. Tabletele trebuie înghiţite cu apă sau alt lichid, în timpul meselor. Administrarea rectală: un supozitor de 15 mg/zi.

NaproxenAcţiune terapeutică Naproxen are o acţiune antiinflamatoare, antipiretică şi analgezică. Se absoarbe rapid şi complet la nivelul tubului digestiv ajungând la concentraţia optimă în sânge după 1-4 ore de la administrare. Timpul de înjumătăţire este de 12-15 ore. Naproxenul este legat în cea mai mare parte de proteinele plasmatice, traversează placenta şi ajunge în laptele mamei. Aproape 90% se elimină prin urină, 70% se elimină sub formă neschimbată şi restul ca metabolit demetilat, liber sau conjugat cu acidul glucuronic.Indicaţii Osteoartrite, gută artritică, artrite reumatoide, spondilite anchilozante, reumatism articular acut şi alte forme de boli reumatismale, articulare şi musculare. Traumatisme în sistemul osteoarticular, sciatică, nevralgii, polineurite, tromboflebite, cefalee, infecţii respiratorii acute şi alte stări inflamatorii şi febrile, dismenoree, iminenţă de naştere prematură.Efecte adverse Tulburările gastrointestinale sunt mai rare şi de o intensitate mai mică după administrarea Naproxenului decât după tratamentele cu salicilaţi sau alte antiinflamatorii nesteroidiene puternice. Spre deosebire de majoritatea antiinflamatoarelor nesteroidiene sau similare cu salicilaţii, Naproxenul nu conţine nici un atom de nitrogen în compoziţia sa, ceea ce reduce posibilitatea apariţiei efectelor secundare alergice, simptomelor sistemului nervos central şi complicaţiilor hemopoietice.Contraindicaţii Sarcină şi perioada de alăptare, ulcer gastric şi duodenal (contraindicaţie relativă), predispoziţii hemoragice, hipersensibilitate la medicament (mai rar). Preparatul nu se administrează copiilor sub vârsta de 5 ani. În cazul cirozelor medicamentul trebuie administrat cu precauţiune.Mod de administrare În bolile reumatice, adulţilor li se administrează 500 mg în timpul meselor, o dată sau de două ori pe zi, la interval de 12 ore. În forme grave, cronice doza se poate mări până la 750 mg-1 g. În guta artritică doza zilnică este de 750 mg-1 g (doza iniţială este de 750 mg urmată de o alta de 250 mg la intervale de 8 ore până când apărea ameliorarea). În ciroze dozele se reduc. Copiilor peste 5 ani, care au artrite reumatice li se administrează doze de 10 mg/kg din greutatea corporală, zilnic, în două prize la interval de 12 ore. Tratamentul nu trebuie să depăşească 2 săptămâni. Naproxenul nu trebuie administrat pacienţilor cu sângerări gastrointestinale. Naproxenul măreşte timpul de sângerare, lucru care trebuie luat în consideraţie, mai ales dacă se administrează simultan şi anticoagulante.

NimesulidMod de acţiune Este inhibitor selectiv de COX2, avînd acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică; de asemenea inhibă activarea neutrofilelor şi manifestă acţiune antioxidantă (inactivare radicali liberi).Absorbţie digestivă rapidă, metabolizare hepatică (principalul metabolit 4hidroxi nimesulid fiind activ farmacodinamic), se elimină prin urină, mai puţin prin fecale.Indicaţii Poate fi prescris pentru tratamentul durerii şi inflamaţiei asociate întinderilor şi luxaţiilor, stărilor dureroase ce afectează articulaţiile şi muşchii, durerilor dentare şi dismenoreei. Nu se recomandă pentru tratament de durată.Efecte adverse- La nivel gastric: dureri, arsuri, greţuri.(de regulă uşoare şi dispar rapid).- Reacţii adverse hepatice severe (foarte rar), mergând de la creşteri ale transaminazelor până la hepatită acută fulminantă cu deces; este contraindicat la bolnavii cu leziuni hepatice active.- Pe parcursul tratamentului cu acest produs se recomandă monitorizarea funcţiei hepatice.Contraindicaţii Ulcer gastric şi duodenal tratament cu anticoagulante orale bolnavii cu funcţiile hepatice şi renale alterate.Mod de administrare o tabletă sau cu un plic, de două ori pe zi, de obicei dimineaţa şi seara ( denumiri comerciale: Aulin - CSC Pharmaceuticals Handels GmbH, Austria / Nimesulida - producator: LaborPharma )PiroxicamMod de acţiune Antiinflamatar nesteroidian, analgezic, antipiretic; este un antireumatic eficace cu efect durabil (este suficientă o singura doză/zi); efectele sunt atribuite inhibării ciclooxigenazei şi diminuării chimiotaxiei leucocitare. Poatze fi utilizat în combinaţie cu sărurile de aur, corticosteroizi si alte antiacide.Se elimină în forma neschimbată şi ca metabolţi în urină şi fecale.Indicaţii Poliartrită reumatoidă, osteoartrită, spondilită anchilopoietică, afecţiuni musculo-scheletice acute, criza de gută.Reacţii adverse Uneori iritaţie a mucoasei digestive - stomatită, anorexie, greaţă, neplăcere epigastrică, dureri abdominale, rareori ulceraţii şi sângerări gastrointestinale (mai ales pentru tratament prelungit cu doze mari); rareori flatulenţă şi constipaţie, edeme maleolare (retenţie hidrosalină), tulburări neuro-psihice (ameţeli, cefalee, vertije, parestezii, somnolenţă sau insomnie, nervozitate, depresie, confuzie), tulburări vizuale, prurit şi erupţii cutanate creşterea creatininemiei şi afectarea rinichiului, creşterea transaminazelor, ); trombocitopenie, leucopenie şi eozinofilie, purpură vasculară, epistaxis; supozitoarele pot provoca iritaţie locală.Contraindicaţii Ulcer gastroduodenal activ sau ulcer recurent în antecedente, alergie şi piroxicam, intoleranţă la piroxicam, acid acetilsalicilic şi alte antiinflamatorii nesteroidiene.prudenţă în timpul sarcinii, nu se administrează în ultimul trimestru şi în perioada de alăptare, nu se recomandă la copii, prudenţă la bătrâni; prudenţă la bolnavii cu insuficienţă cardiacă, ciroză hepatică, boli renale.Supozitoarele nu trebuie folosite în prezenţa leziunilor inflamatorii sau sângerărilor ano-rectale. Piroxicamul nu se asociază cu acid acetilsalicilic (scade nivelul plasmatic al piroxicamului, măreşte riscul reacţiilor adverse); prudenţă când se administrează în timpul tratamentului cu anticoagulante cumarinice (creşte riscul de hemoragii) şi cu litiul (măreşte litemia, risc toxic sporit).Mod de administrare Oral sau rectal, în bolile reumatice obişnuit 1 comprimat sau un supozitor a 20 mg zilnic; în afecţiunile musculo-scheletice acute 40 mg/zi primele 2 zile, apoi 20 mg/zi 1-2 săptămâni; în criza de gută 40 mg/zi 5-7 zile. Unguentul se aplică local, pe piele, cu masaj uşor, de 1-2 ori/zi.