FIŞĂ DE LECTURĂ

ANTIGONA

Sofocle

Prima apariție: Dionisia din 442 î.Hr.

Lista personajelor:

ANTIGONA fiicele lui Oedip

ISMENA

CREON, regele Tebei

HEMON, fiul lui Creon

TIRESIAS, prorocul

EURIDICE, sotia lui Creon

CORIFEUL

PAZNICUL

CRAINICUL

UN SCLAV

CORUL alcătuit din bătrânii cetății

Acțiunea se desfășoară la Teba, în fața palatului

lui Oedip.

SOFOCLE este unul dintre clasicii tragediei grecești. A inovat tehnica teatrală, renunțând la conceptul trilogiei în favoarea scrierii pieselor independente, introducând al treilea actor și dezvoltând dialogul dramatic.

Sofocle s-a născut în anul 496 î.Hr. în apropiere de Atena (Colonos). Cariera de dramaturg și-a început-o în anul 468 î.Hr., la Marile Sărbători Dionisiace. Era cel mai remarcabil autor al vremii, surclasându-l și pe Eschil (în cadrul Dionisiilor). Piesele sale se disting prin existența

conflictului interior al personajelor-erou , care ajung să se confrunte cu situații de natură morală sau religioasă, menținându-se pe poziții în mod eroic, și chiar orbește.

Având peste 120 de piese de teatru scrise (dintre care s-au păstrat integral doar șapte), Sofocle se stinge din viață în anul 406 î.Hr., la finalul perioadei de supremație culturală ateniană.

Sinteză

Versurile 1 – 99 cuprind descrierea tragediei celor două fiice ale lui Oedip, Antigona și Ismena, și a conflictului prin care ele trec, ca urmare a morții fraților lor, Eteocle și Polinike. Întrucât regele Creon a poruncit ca trupul lui Polinike (considerat nedrept de a fi supus ritualului îngropării) să nu fie atins, Antigona decide să înfrunte porunca acestuia și să își cinstească fratele, îngropându-l. Ismena o sfatuiește să se supună lui Creon, temându-se de pedeapsa pe care ar putea-o primi sora ei, însă aceasta din urmă refuză să accepte ceea ce consideră a fi o nedreptate.

Versul 100 marchează intervenția corului și implicit a Corifeului, fiind prezentată situația Tebei, recent ieșită din război.

Discursul regelui Creon, începând cu versul 162, include explicații cu privire la poruncile impuse în urma conflictului dintre cei doi frați (încheiat cu moartea amândurora); Eteocle urma a fi slăvit, ca urmare a vitejiei lui, iar Polinike lăsat neatins, necinstit.

Apariția Paznicului (versul 223) provoacă mânia lui Creon, acesta informându-l pe rege că o persoană necunoscută i-a încălcat porunca, inițiind ritualul de îngropare a lui Polinike. Creon ordonă prinderea vinovatului.

Odată cu versul 375, Corifeul prezintă întoarcerea paznicului, care o aduce pe Antigona în fața regelui, ca fiind cea care a încălcat pornuca. Se naște conflictul dintre Antigona și Creon, fata recunoscându-și cu mândrie fapta, în timp ce regele o acuza, condamnând-o la moarte. De asemenea, este suspectată și sora Antigonei, fiind și ea adusă în fața regelui. Ismena își susține vinovăția în fața lui Creon, însă Antigona o acuză de necinste, de lașitate, întrucât aceasta a ales să asculte porunca regelui, nu să își onoreze fratele mort.

Intervenția lui Hemon, fiul lui Creon și logodnicul Antigonei, îi provoacă regelui nesiguranță, crezând că toți complotează împotriva lui, deoarece Hemon susține fapta Antigonei, acuzând sentința tatălui său.

Suspiciunea lui Creon crește odată cu apariția lui Tiresias, prorocul, care prevestește urmări tragice asupra lui Creon ale pedepsirii Antigonei. Regele interpretează greșit cele ce îi sunt spuse, însă decide să o cruțe pe fată.

Începând cu versul 1175, Crainicul anunță moartea lui Hemon, care s-a sinucis în urma morții Antigonei. Euridice, soția lui Creon, aflând vestea morții fiului ei, recurge la rândul ei la suicid, împlinindu-se astfel prezicerea lui Tiresias.

Ultimele versuri înfățișează disperarea regelui Creon, dar și morala rostită de Corifeu despre soarta celor ce îndrăznesc să îi înfrunte pe zei.