Animaţia ( motivaţiile, nevoile şi atitudinea ) în staţiunile turistice

3.1 Motivaţiile turiştilor şi cererea turistică

          A) Funcţiile animaţiei în staţiunile turistice:

          Din punctul de vedere social animaţia are următoarele funcţii:

• o funcţie de adaptare şi de integrare care urmăreşte să asigure socializarea indivizilor şi-i

pregăteşte pentru schimbările multiple legate de societate din punct de vedere cultural, precum şi

social-economic;

• o funcţie de recreare/relaxare, legată de petrecerea şi organizarea timpului liber, societatea actuală

având tendinţa de a se ocupa organizat cu divertismentul şi activitatea zilnică a indivizilor, mai ales cu

ajutorul echipamentelor sociale şi culturale adaptate şi a personalului specializat;

• o funcţie educativă, cum ar fi şcoală în paralel, contra-şcoală, şcoală complementară, animaţia

oferind uneori posibilitatea să se completeze formaţia de bază şi să se aprofundeze anumite interese

culturale;

• o funcţie de corijare, în măsura în care animaţia permite acoperirea anumitor carenţe educative sau

culturale, mascarea anumitor dezechilibre sau prevenirea conflictelor posibile, limitarea devierii socio-

culturale;

• o funcţie critică, având o funcţie de normalizare, animaţia poate, de asemenea, să permită exerciţiul

unui spirit critic şi să fie locul căutării de noi raporturi între indivizi şi grupuri, a căutării unui nou mod

de viaţă calitativ superior, mai puţin obsedat de productivism, de goana după bani, confort, refuzând

împotmolirea materială şi spirituală şi pasivitatea.

          Din punctul de vedere cultural, raportat la marile creaţii, animaţia este un instrument de difuzare

a operelor culturale create, adică instrumentul de popularizare a culturii creatorilor recunoscuţi. Ea

este, de asemenea, instrumentul unei culturi populare, pentru publicul larg.

          B) Motivaţiile, nevoile şi atitudinea turiştilor

          Legat de aspectele calitative ale timpului liber şi ale turismului, principalele obiective ale unei

politici de animaţie a staţiunilor turistice trebuie să satisfacă nevoile şi dorinţele vacanţierilor. În fond,

cui îi serveşte construcţia de echipamente, organizarea de activităţi de animaţie, punerea în practică a

activităţilor diverse dacă acestea nu corespund dorinţelor vacanţierilor? Este important sa se cunoască,

înainte de a elabora un proiect de animaţie, nevoile şi motivaţiile turiştilor cărora aceste proiecte le

1

sunt destinate. Aceste nevoi şi motivaţii sunt în realitate multiple, ele variază în funcţie de nivelul şi

modul de viaţă, de categoria socio-profesională, nivelul de educaţie, originea geografică (mediu rural

sau mediu urban), situaţia familială, vârsta, sex, gusturi, precum şi caracterul individului (grad de

curiozitate mai mult sau mai puţin elevat, predispoziţie la creativitate). Cu toate acestea, se pot

prevedea aspiraţiile, precum şi factorii fundamentali caracteristici a majorităţii grupurilor de turişti

care provin din mediul de viaţă caracteristic societăţii moderne industrializate.

Aceste motivaţii comune sunt:

• stresul şi oboseala (fizica şi psihica);

• dorinţa de repaos şi odihnă;

• căutarea unui cadru agreabil;

• stabilirea de noi relaţii umane (realizare de noi cunoştinţe);

• nevoia de exprimare a creativităţii prin participarea la diverse activităţi (practicarea sau iniţierea în

diverse meşteşuguri sau arte);

• curiozitatea de a cunoaşte şi alte moduri de viaţă (bucuria şi sensul unor noi descoperiri) sau aspiraţii

culturale;

• descoperirea unor noi senzaţii;

• amuzamentul.

          Cunoaşterea acestor caracteristici generale comune a numeroşilor turişti (care pot efectua un

sejur într-o staţiune) nu sunt totdeauna suficiente pentru a pregăti structurile sau programele de

animaţie. Se impune a cunoaşte în mod egal motivaţiile care au determinat alegerea unei staţiuni în

defavoarea alteia sau o activitate de relaxare în locul alteia. Este vorba de a determina de ce şi cum

atitudinile actuale ale turiştilor, într-o situaţie dată, fac faţă activităţilor de relaxare existente.

          Studierea nevoilor de satisfăcut au fost din totdeauna neglijate în sectorul turistic, adesea chiar

mai mult decât în alte sectoare economice cu toate că pentru majoritatea turiştilor timpul petrecut în

vacanţă sau sejurul într-o staţiune este perceput ca o perioadă privilegiată care le permite satisfacerea

celor mai multe dorinţe.

          Calitatea şi succesul animaţiei într-o staţiune turistică depinde întotdeauna de capacitatea celor

care trebuie să satisfacă nevoile turiştilor.

2

          C) Caracteristicile socio-economice ale cererii turistice

          Cunoaşterea pieţei actuale şi a potenţialului unui proiect de animaţie pentru o staţiune turistica ar

fi insuficient daca acesta s-ar rezuma doar la motivaţiile, nevoile şi atitudinile turiştilor. Trebuie în

mod egal să fie studiate şi cunoscute caracteristicile social-economice ale cererii analizate, previziunile

de dezvoltare precum şi oferta concurenţei. În acest punct este necesar sa se treacă la studii de piaţă la

nivel naţional, regional sau local. Astfel, dacă se urmăreşte evoluţia cantitativă a cererii de pe piaţa

turistică trebuie cercetaţi anumiţi factori care influenţează în mod direct sau indirect participarea la

diferite activităţi de agrement a turiştilor, printre care cei mai importanţi ar fi:

• Originea geografică a vizitatorilor şi distanţa străbătută între localitatea de reşedinţă şi destinaţia

aleasă.

• Limba vorbită de turişti.

• Mijloacele de transport utilizate pentru a ajunge la staţiunea aleasă.

• Ce tip de cazare solicită (spaţii, grad de confort, forma de cazare).

• Formele de călătorie alese: călătorii individuale sau în grup, în mod organizat, semi-organizat sau

neorganizat.

• Categoria socio-profesională a turistului.

• Nivelul veniturilor individuale şi timpul liber avut la dispoziţie.

• Durata sejurului şi momentul ales în timpul unui an.

• Vârsta şi sexul.

• Nivelul educaţiei şi dorinţa de cunoaştere.

          Nu este de neglijat nici importanţa anumitor variabile precum limba vorbită (în sensul putinţei

de a se înţelege cu populaţia din zonă sau pentru a putea participa la diverse spectacole, programe

organizate, obţinerii de informaţii etc.) sau distanţa parcursă pentru a ajunge la destinaţia dorită (sunt

situaţii în care exista o motivaţie foarte puternică în vederea participării la anumite manifestări chiar

dacă acest lucru se realizează la o distantă relativ mare faţa de reşedinţă, de ex.: jocurile olimpice sau

alte evenimente de importanţă internaţională). Într-adevăr, participarea la o anumită categorie de

activităţi de petrecere a timpului liber depinde de numărul de vizitatori dintr-o staţiune într-un moment

dat, de vârsta, durata sejurului, cheltuielile dispuşi să le facă în vacanţă, interesul cultural manifestat

3

etc. Pe de altă parte există o interacţiune între anumiţi factori precum tipul sejurului ales şi distanţa

parcursă sau vârsta. În acelaşi timp, fiecare variabilă are o influenţă mai mare sau mai mica asupra

interesului acordat unui program de animaţie: vârsta şi durata sejurului pot juca un rol mai important în

participarea la nişte activităţi sportive decât nivelul veniturilor personale. În orice situaţie, este greu de

determinat influenţa factorilor psihologici asupra participării la activităţile sau programele de animaţie.

Trebuie remarcat totuşi că variabilele socio-economice nu constituie decât o parte a factorilor care au o

influenţă asupra participării turiştilor la activităţile de animaţie în staţiunile turistice sau asupra

gradului de satisfacţie a turiştilor.

          Printre alte caracteristici este important să fie studiate şi ofertele staţiunilor turistice concurente

în materie de programe de animaţie:

• Importanţa şi caracteristicile echipamentelor şi activităţilor de animaţie (activităţi culturale, sportive,

de divertisment, atracţii variate).

• Tarifele practicate.

• Taxe de participare la diverse activităţi sau programe.

• Rentabilitatea firmelor furnizoare de astfel de activităţi etc.

          Analiza caracteristicilor social economice ale pieţei potenţiale este extrem de utilă şi necesară în

cazul proiectelor de animaţie. Este de asemeni valabil pentru proiectele de creare a echipamentelor de

un anumit tip sau chiar pentru organizarea diverselor manifestări. Trebuie însă să fie completată de

studii sau cercetări pe tema motivaţiilor, nevoilor şi atitudinii turiştilor.

4

3.2 Organizarea animaţiei în staţiunile turistice

          Problema animaţiei în staţiunile turistice se pune diferit, în funcţie de natura şi dimensiunea

proiectului, precum:

• animaţia unei staţiuni nou create;

• animaţia staţiunii pe un plan regional;

• animaţia culturală sau sportivă a unei staţiuni existente;

• amenajarea unei zone de odihnă;

• realizarea unor echipamente suplimentare pentru organizarea unor programe.

          Organizarea animaţiei turistice se concretizează într-o manieră diferită, în funcţie de:

• atracţiile particulare existente, resurse locale;

• caracteristicile şi nevoile vizitatorilor cărora le sunt în mod special destinate proiectele care se

intenţionează a fi puse în practică: turişti străini care efectuează scurte sejururi la hotel, turişti naţionali

care vin să frecventeze o staţiune (chiar la sfârşit de săptămână), tineri care călătoresc cu cortul etc.

          Pe de altă parte anumite staţiuni îşi datorează succesul animaţiei pe care o promovează, prin

numărul mare de activităţi, altele, în mod contrar şi-au făcut o reputaţie doar printr-o singura activitate

(maxim doua activităţi), însă la care oferă turiştilor excelente condiţii de participare.

          Prin urmare, datorită acestor situaţii variate nu există o schemă sau o formulă de planificare şi

dezvoltare a animaţiei care poate fi în general aplicată la o manieră integrală. Totuşi, realizarea unui

proiect de animaţie, adică a unui plan bine fundamentat, poate evita pericolul unor erori. În plus, având

în vedere investiţiile din ce în ce mai importante care sunt implicate face posibilă eliminarea pe cât

este cu putinţă a riscurilor prin prevederea utilizării optime a tuturor resurselor şi mijloacelor

disponibile adaptate la nevoile vacanţierilor.

          În fine, anumite metode de abordare, principii şi tehnici permit asigurarea şanselor de reuşită

a proiectelor de animaţie în staţiuni, şi anume:

• cunoaşterea aprofundată a nevoilor şi motivaţiilor turiştilor;

• analiza caracteristicilor socio-economice a cererii turistice actuale şi potenţiale având cunoştinţe

despre participarea la activităţile de animaţie;

5

• studierea sistematică a animaţiei atunci când se planifică noi staţiuni, care integrează animaţia sau

proiectele de amenajare şi organizare a echipamentelor;

• cercetarea elementelor de atracţie, facilităţi şi resurse ale staţiunii, facilitând punerea în valoare şi

utilizarea raţională a tuturor particularităţilor staţiunii;

• adaptarea resurselor oferite de staţiune la necesităţile turiştilor prin elaborarea unui plan de animaţie.

          Este vorba de principalele mijloace care pot ghida iniţiatorii în elaborarea şi realizarea

proiectelor de animaţie a staţiunilor turistice.

          A) Planificarea animaţiei în staţiunile turistice

          Animaţia unei zone sau a unui grup a fost adesea interpretată ca o activitate complementară

modului de viaţa, organizării unei localităţi sau staţiuni turistice. În cazul marilor aglomerări ea este

considerată ca o forma de compensaţie sau remediu împotriva plictiselii, a lipsei de interes asupra

mediului. În ce priveşte staţiunile turistice, animaţia figurează încă printre preocupările secundare ale

promotorilor de astfel de activităţi, crearea unei staţiuni începe prin amplasarea hotelurilor şi trasarea

căilor de acces în vederea atragerii unui număr cât mai mare de turişti. O dată terminate echipamentele

care deservesc turiştii (spatiile de cazare şi servire a mesei, spre exemplu) sau chiar după sosirea

turiştilor se pune problema, câteodată acută, a animaţiei. Astfel, echipamentele necesare sunt realizate

şi amenajate în spaţiile rămase disponibile în staţiune, chiar dacă amplasarea lor este nefavorabilă,

activităţile sunt organizate în funcţie de posibilităţile oferite, fără a se cunoaşte efectiv necesităţile

specifice ale turiştilor sosiţi în vacanţă. Rezultă prin urmare că utilizarea noilor facilităţi se dovedeşte a

fi net inferioară previziunilor făcute sau nu remediază deloc o anumită insatisfacţie a turiştilor (relativ

la modul cum îşi petrec timpul liber). Această concepţie despre animaţie ca fiind un ansamblu de

servicii s-a dovedit adesea ca fiind ineficientă, în timp ce majoritatea terenurilor sunt ocupate cu clădiri

sau hoteluri şi gradul maxim de ocupare al staţiunii este depăşit, organizarea activităţii de animaţie

apare din ce în ce mai dificilă.

          Luând în considerare aceste probleme, turiştii care provin din mediul urban consideră astăzi

animaţia ca parte integrantă a unui program turistic, inclusiv ca fiind o parte absolut necesară în

proiectul elaborat în realizarea unei staţiuni turistice (şi chiar a unui oraş) sau adoptarea unui nou

sistem în interiorul căruia sunt repartizate în mod raţional zonele de locuit, spaţiile verzi, locurile de

întâlnire şi promenada, echipamentele de petrecere a timpului liber şi organizare a diverselor activităţi

de agrement, restaurantele şi centrele comerciale, precum şi alte spaţii care deservesc atât turiştii, cât şi

localnicii. Anumite staţiuni noi sunt deja create după un sistem care implică dezvoltarea în paralel a

spaţiilor de locuit (cazare), de servire a mesei sau a celor comerciale cu echipamentele de animaţie,

6

acestea din urma ocupând un loc central în ansamblul construit, permiţând asigurarea unei repartiţii

raţionale a echipamentelor adaptate în vederea petrecerii vacanţei, precum şi realizarea unui echilibru

constant intre toate elementele de atracţie ale staţiunii.

          În acest domeniu, al turismului şi petrecerii timpului liber, elaborarea şi realizarea unor

asemenea proiecte reclamă în prealabil o abordare pluridisciplinară, grupând economişti, arhitecţi,

sociologi, experţi în materie de organizare a activităţii de petrecere a timpului liber, în vederea

realizării de ansambluri funcţionale şi solicitate de turişti precum Eurodisney lângă Paris construit

după modelul Disney World din SUA. Este de remarcat că această abordare globală a problemelor de

animaţie nu este în întregime aplicabilă în cazul creării de noi staţiuni turistice, deşi tehnicile de

evaluare şi de analiză caracteristice animaţiei pot fi utilizate în mod eficient şi pentru alte iniţiative din

domeniu. Aceste tehnici se raportează în principal la analiza resurselor disponibile şi elaborarea

planurilor de animaţie. Aplicarea lor raţională presupune realizarea în prealabil a unor studii de piaţă

care permit cunoaşterea nevoilor şi motivaţiilor clienţilor potenţiali ai proiectului precum şi oferta

concurenţei.

          B) Analiza resurselor disponibile

          În planificarea animaţiei într-o staţiune sau doar un ansamblu de echipamente pentru petrecerea

timpului liber, trebuie să se ţină cont de resursele şi mijloacele oferite sau disponibile, în vederea

obţinerii celui mai bun profit posibil. Este important să se procedeze la un inventar complet al

diverselor elemente care sunt implicate în dezvoltarea unei staţiuni, precum şi cele care influenţează

animaţia. Printre aceste elemente se disting în mod detaşat următoarele:

          Atracţiile naturale ale staţiunii:

• relieful şi peisajul, caracteristicile plajei, pârtiile de schi etc;

• climatul: anotimpul, temperatura, vreme însorită etc;

• flora şi fauna: vegetaţia, grădinile, parcurile, rezervaţiile naturale etc.

          Atracţiile culturale ale staţiunii:

• elemente istorice: situri arheologice, monumente şi locuri evocând evenimente istorice;

• arhitectura unei zone, expoziţii, obiecte de artă etc.

• spectacole sau manifestări diverse cu caracter artistic;

7

• alte caracteristici specifice unei civilizaţii: obiceiuri şi tradiţii legate de sărbătorile religioase,

elemente de folclor, mod de viaţă, meşteşuguri etc.

          Resursele tehnice:

• construcţii noi indiferent de destinaţia acestora, dar care ies din obişnuit fie prin mijloacele de

realizare (aşa numitele "superstructuri") fie prin aspectul exterior (care pe lângă destinaţia funcţională

au şi un aspect aparte, care nu se încadrează în canoanele clasice de arhitectură);

• materiale de construcţie sau decorative care se utilizează într-o anumită regiune;

• artizanat.

          Facilităţi de petrecere a timpului liber deja existente care pot fi valorificate pe plan local sau

regional:

• facilităţi de practicare a sporturilor: piste de schi, centre de echitaţie, săli şi terenuri de sport,

instructori calificaţi pentru iniţiere în diverse sporturi, organizarea de safari (ca element inedit în cadrul

unui program);

• facilităţi de ordin cultural: muzee, teatre, săli de cinema sau cinematografe în aer liber, săli de

expoziţii, vizite organizate în diverse regiuni cu specific pentru a cunoaşte populaţia locală (ca mod de

viaţă, ocupaţii);

• facilităţi variate de divertisment: săli de jocuri mecanice, discoteci;

• facilităţi pentru cumpărături: articole specifice unei zone (în funcţie de meşteşugurile practicate

local), artizanat, obiecte de valoare, renumite etc.

          Echipamente şi servicii diverse:

• echipamente şi servicii de cazare;

• spaţii adecvate serviciilor de restauraţie;

• mijloace de transport (care deservesc atât turiştii cât şi populaţia locală)

• servicii de informare pentru turişti.

8

          Resursele financiare:

• resursele financiare ale operaţiunii;

• mijloacele şi condiţiile de finanţare;

• masurile fiscale aplicabile proiectului în cauză.

          Populaţia locală şi atitudinea vis-a-vis de turişti

• caracteristicile acesteia;

• facilităţi de pregătire profesională;

• posibilitatea asocierii activităţilor turistice sezoniere cu alte activităţi permanente.

          Fiecare din elementele menţionate mai sus are o interacţiune mai mare sau mai mică asupra

animaţiei unei staţiunii, ca de exemplu:

► cadrul natural tinde să determine tipul de echipamente sportive care se vor realiza;

► caracterul activităţilor care se vor organiza;

► climatul permite sau nu realizarea activităţilor în aer liber;

► interesul artistic al unei regiuni contribuie la atragerea unui număr mare de turişti care apreciază

activităţile culturale (festivaluri, concerte, teatre);

► utilizarea maşinii personale ca principal mijloc de transport fac posibilă o mai mare mobilitate a

turiştilor, astfel încât aceştia pot beneficia de mai multe variante de petrecere a timpului liber intr-un

spaţiu mai mare.

          Inventarul resurselor fiind realizat, una dintre primele cerinţe ale planificării animaţiei constă în

a respecta şi a pune în valoare resursele unei staţiuni. Dacă planificarea ar duce la distrugerea unuia

dintre principalele elemente de atracţie pentru realizarea echipamentelor, efectele intervenţiei riscă să

devină pe termen lung negative. Astfel amenajarea unei zone de agrement pe un lac poate provoca

poluarea zonei şi să determine turiştii să părăsească staţiunea în favoarea alteia mai liniştite (de ex.

practicarea schiului nautic pe un lac intr-o zonă de pescuit poate duce la descurajarea celor care

practică pescuitul sportiv în zonă şi chiar la dezechilibrarea ecosistemului).

9

          După ce resursele au fost inventariate şi analizate este necesar să se ia în calcul gradul de

atractivitate al diferitelor elemente studiate, permiţând astfel o mai bună punere în valoare a

particularităţilor staţiunii. În afara stabilirii gradului de atractivitate turistică este posibil să se clasifice

şi după alte considerente resursele analizate, în funcţie de categoriile de clienţi cărora li se adresează

sau chiar după puterea lor de atracţie mai generală.

          Rezultatele aplicării acestor diferite metode de analizare şi clasificare asociate studiului pieţei

stau la baza elaborării unui plan de animaţie. Este prin urmare necesar să se cunoască, pe lângă alte

aspecte ale ofertei unei staţiuni în raport cu diversele posibilităţi de animaţie, diferitele sectoare de

piaţă pentru care prezintă cel mai mare interes.

          C) Condiţiile elaborării unui plan de animaţie

          Plecând de la compararea pe de o parte a rezultatelor studiilor de piaţă şi pe de alta parte de la

analizarea resurselor disponibile şi atracţii ale unei staţiuni, este posibil să se definească în linii mari

(cu cele mai bune şanse de reuşită) un proiect de realizat în domeniul animaţiei (amenajarea unei

staţiuni sau realizarea unor echipamente specifice). În funcţie de concluziile studiilor preliminare pot fi

prezentate mai multe variante de proiect, în acest fel se determină mai bine politica "de animaţie" de

urmat şi alegerea care se va face.

          Este vorba de crearea unei noi staţiuni turistice în care sunt prevăzute de la bun început zonele

cu caracter rezidenţial, zonele comerciale, zona de recreare pe baza unui plan iniţial în care este

organizată staţiunea cu partea de animaţie inclusă. De aceea trebuie privite în ansamblu desfăşurarea

staţiunii pe funcţiunile sale, organizarea activităţii de animaţie şi amplasarea echipamentelor specifice,

programele ce se pot oferi în funcţie de turiştii care vor veni în staţiune, precum şi tehnicile de

animaţie folosite. Amenajarea unei staţiuni se va face după activităţile practicate, ţinând cont de

ordinea priorităţilor acordate. Este bine sa se evite situaţiile în care activităţile care se pot practica intr-

un anumit spaţiu să se interfereze cu altele incompatibile.

          Pe de altă parte ar trebui să se evite o separare a activităţilor, astfel încât un sportiv să nu fie

nevoit să traverseze staţiunea pentru a ajunge la piscine sau la terenul de sport. Repartizarea

echipamentelor trebuie să permită trecerea de la o activitate la alta. În acest sens trebuie subliniat

faptul că puterea de atracţie a unui complex cu echipamente de animaţie este net superioară faţă de

puterea de atracţie a aceloraşi echipamente, dar luate individual (de ex. un „ montagnes russes" într-un

parc de distracţii, alături de diverse alte tipuri de echipamente de agrement, este mai interesant şi

atrage turiştii într-o măsură mai mare decât dacă ar exista ca ofertă individuală într-o staţiune sau la

marginea autostrăzii, într-o parcare).

10

          Prin dispunerea clementelor de animaţie este important să se favorizeze legătura directă cu

fiecare zonă din ansamblul construit şi să se evite realizarea "barierelor" între zonele cu funcţiuni

determinate, precum zona plajei şi zona consacrată practicării sporturilor sau centrul recreativ. De

asemenea trebuie să se ia în considerare orele la care se practică anumite categorii de activităţi, pentru

dispunerea corectă a echipamentelor (astfel, o discotecă ar trebui amplasată undeva în afara hotelului,

având în vedere că programul de noapte ar stânjeni odihna celor care nu participă).

          Pe de altă parte, dispunerea hotelurilor trebuie să permită, pe cât posibil, o deschidere către un

peisaj sau spre o zonă de recreare (de preferat spre un spaţiu verde cât mai aerisit) şi nu să se

interfereze cu alt hotel, generând senzaţia de aglomeraţie, contribuind astfel la crearea unei atmosfere

de vacanţă, tot ansamblul oferind o atmosferă de intimitate turistului.

          În vederea protejării acestei atmosfere de relaxare care trebuie să caracterizeze staţiunile turistice

toate inconvenientele vieţii urbane precum: circulaţia densă a autovehiculelor, aerul poluat, zgomotul,

sunt de îndepărtat. Anumite staţiuni au redus la maximum circulaţia automobilelor (reducând şi

celelalte efecte secundare legate de aceasta) prin devierea traseelor pe şosele de centură, ceea ce nu

diminuează cu nimic puterea lor de atracţie, ba din contră, turiştii care le vizitează sunt amatori de

linişte în natură şi calm. Fără a recurge la aceste măsuri extreme, se recomandă ca într-o staţiune să se

prevadă şi căi de acces special pentru pietoni, permiţând acestora să nu fie deranjaţi de circulaţia

automobilelor şi totodată să poată avea acces la principalele centre de animaţie ale staţiunii.

          În sfârşit, este important să se vegheze integrarea armonioasă a echipamentelor în cadrul natural

şi să asigure un echilibru intre activităţile şi serviciile care au o oarecare varietate în detaliile de

realizare. Ansamblul acestor principii importante de planificare care determină într-o mare măsură

animaţia unei staţiuni s-au dovedit, în general, a fi inaplicabile pentru proiectele de animaţie al unei

staţiuni turistice care a atins deja un nivel de dezvoltare major. În acest caz, alegerea privind

amplasarea echipamentelor de animaţie este foarte limitată, ceea ce antrenează dificultăţi în găsirea de

soluţii la problemele puse de animaţie.

          Cu toate acestea sunt alte variante care pot fi aplicate dacă vorbim despre un proiect de animaţie

global pentru o staţiune nou creată sau un proiect de echipamente ce urmează a fi amplasate intr-o

staţiune deja dezvoltată. Aceste variante se refera la:

• Natura şi caracteristicile echipamentelor de realizat: ce tip de echipament de animaţie este de dorit a

fi construit, care va fi capacitatea sa, arhitectura, analiza necesităţilor manifestate de turişti şi a

bugetului disponibil. Cine ia decizia asupra destinaţiei noului complex de animaţie: este de preferat sa

se construiască un loc dejoacă pentru copii sau o bibliotecă ?

11

• Organizarea activităţii de animaţie: prin ce mijloace se poate contribui la promovarea organizării de

programe de animaţie? Care este bugetul necesar a fi alocat proiectului? Cum poate fi îmbunătăţită

activitatea de întâmpinare a turiştilor în staţiune ?

• Personalul de animaţie: ce buget ar fi convenabil să fie destinat personalului calificat ? Ce activităţi

necesită angajarea de monitori şi instructori calificaţi ? În ce condiţii ar putea fi angajaţi ?

Gestionarea resurselor financiare ale staţiunii turistice

          În cazul realizării unui proiect de animaţie, resursele financiare pot proveni din subvenţii de la

stat, sponsorizări din partea organismelor publice, resurse de la autorităţile locale, aportul hotelierilor,

comercianţilor sau altor persoane interesate în dezvoltare staţiunii respective, introducerea de taxe de

staţiune etc. În momentul de faţă realizările în materie de animaţie sunt dispersate, aparţinând

independent unor cluburi sportive, agenţii tour-operatoare, autorităţi locale.

Concluzii şi propuneri

          A) Tendinţe în animaţie turistică

          Planificarea staţiunilor turistice trebuie să se efectueze în anumite etape obligatorii: inventarul

resurselor disponibile, studierea nevoilor de satisfăcut, stabilirea planurilor de zonare, repartizarea şi

organizarea echipamentelor şi activităţilor de petrecere a timpului liber, ţinând cont de toate datele

luate în calcul. Studierea sistematică şi planificarea activităţilor de animaţie în staţiunile turistice care

aduc garanţii de rentabilitate şi eficacitate unor astfel de proiecte pot juca un rol determinant în

orientarea activităţii turistice.

          Chiar din stadiul planificării globale, acţiunile directe şi indirecte în promovarea animaţiei

staţiunilor turistice pot îmbrăca forme diverse precum:

• Adaptarea şi punerea în aplicare a măsurilor speciale cu caracter financiar sau fiscal favorizând

organizarea programului de animaţie.

• Organizarea de studii de piaţa la nivel naţional, regional sau local subliniind grade de satisfacţie,

gusturile, rezultatul acestor studii permiţând determinarea orientării programelor de animaţie în

staţiunile turistice.

• Organizarea de programe de animaţie care grupează mai multe staţiuni - organizarea de festivaluri la

nivel regional, armonizarea activităţilor culturale, sportive şi artizanale dintr-o zonă turistică, stabilirea

programelor forfetare, de sejur (odihnă şi recreare), înţelegând participarea la diverse activităţi.

12

• Colaborare activă cu staţiunile şi hotelierii în ceea ce priveşte informarea şi publicitatea, lansarea

campaniilor publicitare despre o regiune sau mai multe staţiuni dintr-o zona turistică, punând în

valoare acţiunile de animaţie prevăzute.

• Relaţiile dintre presă şi agenţiile de turism, vizând informaţiile despre posibilitatea de petrecere a

timpului liber în staţiunile turistice, prelungirea sezonului turistic şi prin acestea, argumentarea

rentabilităţii echipamentului de animaţie colectivă.

• Reuniuni şi acorduri de colaborare care pot promova pe plan local, regional sau naţional o cooperare

eficace între asociaţiile hoteliere, companiile de transport, agenţiile de turism în vederea dezvoltării

staţiunilor turistice. Această cooperare permite realizarea în comun a unor fonduri destinate creării

echipamentelor, realizarea publicităţii turistice pentru staţiuni, precum şi punerea în practică a

programelor de animaţie.

• Recrutarea şi pregătirea personalului de specialitate (ghizi de animaţie) prin realizarea unor studii

asupra angajatorilor şi nevoile de formare, organizarea şi adaptarea programelor de formare, ţinând

cont de caracterul temporar al muncii de ghid, facilitând asistenţa pedagogică, acordarea subvenţiilor

în centrele de formare şi furnizarea materialului pedagogic. Pe termen lung, în vederea dezvoltării

armonioase a turismului şi animaţiei în staţiunile turistice trebuie luate în considerare:

• Dezvoltarea cantitativă şi evaluarea calitativă a mişcărilor turistice, antrenând crearea de noi staţiuni

turistice.

• Importanţa creşterii animaţiei printre atracţiile staţiunilor turistice şi satisfacerea nevoilor turiştilor.

• Dificultăţile de promovare ale unei animaţii, conţinând un ansamblu de servicii suplimentare.

          B) Organizarea şi conducerea animaţiei

          Animaţia trebuie să fie organizată şi condusă de animatori specializaţi a căror calităţi personale

(empatie, modestie, diplomaţie etc.) şi instruire trebuie să fie la cel mai înalt standard profesional.

Acest tip de animaţie este încă destul de rar în turism, iar atunci când apare este într-o formă

comercială sau uşor alterată, mai ales din punct de vedere organizatoric. Domeniile de animaţie, şi

implicit ghizii animatori, ar trebui structurate pe sectoare de activitate care să permită cuprinderea unei

multitudini de domenii înrudite, lucru care ar putea permite migraţia ghizilor dintr-un domeniu în altul,

precum:

• mişcare (cuprinde toată gama de sporturi în aer liber sau sală, organizate pe echipe sau individual,

sporturi nautice sau de munte, de vară sau de iarnă, cu mingea sau cu bile etc.)

13

• viaţa socială (în care se include organizarea de picnicuri, brunch-uri, grătare în aer liber, organizarea

de diverse manifestări cu caracter local sau naţional de natură sportivă sau cultural-artistică, petreceri

de zile onomastice sau aniversări pentru copii şi adulţi, acasă sau într-un alt cadru ales)

• activităţi creative (desen, pictură, realizarea de colaje, fotografii artistice, teatru de amatori etc.)

• experienţe şi descoperiri (cursuri de gastronomie, vizite la ferme, discuţii cu şi despre personalităţile

ţării-gazdă etc.)

• aventură (explorarea unor ruine, focuri de tabără, rafting, excursii cu înnoptare sub cerul liber,

scufundări submarine, sporturi extreme)

• activităţi relaxante (participarea la concerte de muzică clasică, recitaluri de poezie şi proză, sporturi

uşoare).

                   Datorită faptului că acest concept de animaţie nu este întotdeauna înţeles prea bine, se

impun anumite precizări suplimentare. Este uşor de observat, iar cine călătoreşte mai mult poate

confirma, că atunci când un turist ajunge într-un mediu necunoscut este destul de neajutorat, are

dificultăţi în a stabili contacte cu alte persoane sau în a face ceva nou, altceva decât este obişnuit să

facă în mod curent. Se pare că atâta libertate reprezintă o problemă. Viaţa de zi cu zi presupune o serie

de inhibări, de blocaje şi reprimă anumite comportamente. Iată de ce animaţia ajută să se depăşească

obstacolele care stau în calea dorinţei de auto-dezvoltare din timpul vacanţei. Este important de

realizat faptul că turiştii sunt dispuşi la oarece eforturi care aduc recompense sub forma bunei

dispoziţii.

14

BIBLIOGRAFIE

1. Anghel L., Florescu C., Zaharia R. - "Aplicaţii în marketing", Ed. Expert, Bucureşti 1999;

2. Bogdan M. - "Prestări servicii agroturistice", Ed. Coral Sanivet, Bucureşti, 1997;

3. Bogdan M. - "Marketing", Ed. Universitas, ediţia a II-a, 2003;

4. Bran F. - "Turism rural", Ed. Economică, Bucureşti 2000;

5. Cosmescu I - "Turismul - fenomen complex contemporan", Ed. economică,Bucureşti 1998;

6. Chiriac A.C. şi Micu L.G. - "Organizarea activităţii de agrement în  structurile de primire turistice

din mediul rural", Gemma Print, Colecţia         THR - Consulting Goup, Bucureşti, 2003;

7. Gherasim T, Gherasim D. - "Marketing turistic", Ed. Economică, Bucureşti      1999;

8. Istrate I., Bran F., Roşu A.G. - "Economia turismului şi mediul înconjurător", Ed. Economică,

Bucureşti 1996;

9. Kotler Ph. (colectiv) - "Principiile marketingului", Ed. Teora Bucureşti 1998;

10. Lupu N. - "Hotel. Economie şi Management", ediţia  a-IV-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2003

11. Neacşu N. - "Turismul şi dezvoltarea durabilă", Ed. Expert, Bucureşti, 1999;

12. Nistoreanu P. - "Turismul rural", Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1999;

13. Stancioiu A.F. - "Dicţionar de terminologie turistică", Ed. Economică   Bucureşti, 1999;

14. Snak O. şi colab. - "Economia turismului", Ed. Expert, Bucureşti, 2001.

15