Elev:Pitrop Madalina

CLS.:A VIII-A D

Prof. coordonator:Ungureanu Mihaela

ParazitismulParazitismul este un tip de relație dintre organismul „parazit” și cel „gazdă” ,în care „parazitul” își procură hrana necesară de la organismul viu numit „gazdă” pe care-l parazitează și îi produce carențe care duc frecvent la îmbolnăvirea sau chiar moartea gazdei.

Animalele Parazite

Clasificare:

1. Dupa locul unde paraziteaza:

a) interni-endoparaziti

b)externi(Ectoparaziti)

2. Dupa felul lor:

a)vertebrati

b)nevertebrati(mai rari)

Adaptari ale diferitilor paraziti:

Paraziti interni:

-sunt lipsiti de prgane de locomotive si de simt

-sunt lipiti de organelle bucale

-au organe de apucat si fixat(ventuze, carlige)

-au un numar mare de descendenti

Paraziti externi:

-in general, nu au locomotive active

-au organe de preluare a hrenei(aparat de supt, ace de intepat etc.)

-au organe de fixare(cangi)

-produc un numar mare de descendenti

Exemple:

Puricele Puricii sunt niste paraziti externi, nevertebrati, reprezentantii ordinului Aphaniptera, din familia Colepteroidae, care costituie, fara indoiala, una dintre cele mai numeroase familii din tot regnul animal, cuprinzand aproape o treime din toate speciile de animale cunoscute si aproape o jumatate din speciile de insecte descoperite.

In stare adulta, puricii sunt foarte bine adaptati la viata parazitara, prin structura corpului lor si prin modul de trai. Corpul turtit lateral, antenele asezate in santuri, perii indreptati inapoi si picioarele puternice ii fac capabili sa se deplaseze cu usurinta prin desisul perilor sau al penelor altor animale. Sunt lipsiti de aparat bucal pentru rupt, avand aparat pentru intepat si supt. Spre deosebire de paduchi, care sunt paraziti stationari, puricii isi parasesc gazdele dupa ce se hranesc cu sangele acestora, petrecandu-si restul timpului in cuibul sau adapostul animalelor parazitate. Exceptie fac: femela Tunga a purecelui de nisip, din regiunile tropicale si femelele unor specii inrudite, care in stare de imago (forma adulta) sunt paraziti stationari, traind permanent infipti in pielea gazdei lor.

Larvele puricilor seamana cu cele de diptere. Ele se hranesc cu resturile organice din asternutul sau din cuibul gazdei si se transforma in nimfe. Dupa 7-10 zile de dezvoltare nimfala, are loc ecloziunea purecelui adult. Acesta ramane in tesaturile coconului pana la un momet dat, cand, sub impactul unei zguduituri, este determinat sa iasa afara. Acesti paraziti pot trai pana la 500 de zile, daca sunt bine hraniti si sunt cu mult mai putin specializati pe o anumita gazda decat sunt paduchii. Astfel ca omul, de exemplu, poate fi atacat atat de puricele de om (Pulex irritans), cat si de puricii de sobolani (Xenopsylla cheopis), de puricii de caine (Ctenocephalus canis), de puricii de pisica (Ctenocephalus felis) sau de puricii de gaina (Ceratophyllus gallinae). Aceasta polifagie face ca puricii sa fie unii dintre cei mai periculosi transmitatori de epidemii.

Ajutati de picioarelor lor lungi, puricii pot face salturi impresionabile. Astfel, ei pot sari in inaltime dintr-un punct fix, de pana la 130 de ori mai mult decat lungimea propriului corp - echivalentul unei sarituri de 60 m peste Turnul Eiffel a unei persoane. Si puricii pot repeta acest salt de peste 500 de ori pe

ora, aproape fara oprire, timp de 3-4 zile. Acest fapt este posibil datorita prezentei resilinei in toracele animalului, resilina fiind o proteina care, comprimata, stocheaza o cantitate imensa de energie. In momentul decolarii segmente din toracele purecelui se decupleaza si degaja energie, propulsandu-l in aer.

Tenia

Tenia este animalul parazit interior, nevertebreat, din regnul animal ce face parte din increngatura plathelminthes, clasa cestoda, ordinal cyclophyllidea, familia taeniidae, genul taenia.

Formele adulte ale teniilor parazitează intestinul subțire al carnivorelor din diverse specii, inclusiv omul, producând parazitozele grupate generic sub numele de teniaze. Formele larvare parazitează gazde intermediare ierbivore, domestice sau silvestre, la nivelul țesutului celular subcutanat, mușchilor, diverselor organe sau sistemului nervos central, producând parazitoze al căror nume și localizare diferă în funcție de tipul de formă larvară (cisticercoze, cenuroze, chisturi hidatice etc.). Ocazional, formele larvare pot infesta și omul, dacă acesta consumă carne insuficient preparată termic, producând boli a căror severitate depinde de localizarea acestora.

Teniile adulte au corpul turtit, ca o panglică, de culoare albă sau alb-gălbuie, cu o lungime variabilă, de la 50 cm la peste 10 metri, în funcție de specie. Acesta este format din numeroase segmente, numite proglote. La capătul anterior, mai subțire, se găsește un cap rotund cu rol de fixare, numit scolex, prevăzut cu 4 ventuze și o coroană de cârlige. Cu ajutorul scolexului, tenia se fixează pe pereții intestinului gazdei. Formațiunea anatomică de legătură între scolex și corpul teniei se numește gât. Proglotele terminale conțin un număr foarte mare de ouă (peste 100.000), care sunt eliminate în mediu odată cu excrementele gazdei.

Viermele adult se dezvoltă în intestinul carnivorelor, ca urmare a ingestiei de carne sau organe infestate cu formațiuni larvare. La teniile mature, proglotele terminale, care conțin un număr foarte mare de ouă, se desprind și sunt eliminate în mediu odată cu fecalele gazdei. Ingerate apoi de ierbivore (gazdele intermediare), ouăle ajung în intestinul acestora, unde eliberează oncosfere, care trec în sânge și sunt transportate la organele pe care le vor parazita, evoluând în formațiuni monolarvare (cisticerci) sau multilarvare (cenuri, chisturi hidatice) în funcție de specia de tenie căruia îi aparțin. Carnea sau organele infestate, consumate de carnivore, eliberează larvele în intestinul acestora, și ciclul se reia.

Corpul este compus din 3 segmente:

- capul sau scolexul; prezinta 4 ventuze,

- gatul sau colul; are rol proliferativ,

- corpul; difera in functie de specie, poate prezenta musculatura. Corpul este alcatuit proglote astfel: in prima treime proglote tinere, a doua treime proglote adulte si in ultima treime proglote batrane. Cele din urma prezinta un uter, ale carui ramificatii se divid, tipul de ramificatie fiind specific fiecarei specii.

Cucul

Cucul (Cuculus canorus) este o pasăre migratoare care face parte din ordinul Cuculiformes, familia Cuculidae. Poate fi întâlnit în Africa de Nord și Eurasia — din Portugalia până în Irlanda, iar spre est până în Japonia și Kamceatka.

El evita locurile populate de om, fiind destul de sperios. Cucul consuma frecvent larvele paroase de fluturi.

Paraziteaza cuiburile, depunandu-si ouale in cuiburile altor pasari, cate un

ou in fiecare cuib. Puiul iese primul din ou si arunca celelalte oua. Ramanand

singur, el este hranit de pasarea-gazda. Cuiburile apartin mai ales

urmatoarelor specii: codobatura alba, macaleandru, fasa de lunca, silvie de

campie, lacari, muscar sur. Fiecare femela isi allege o anumita pasare gazda,

in functie de culoarea oualor.

Masculul este gri cenusiu pe cap, piept si spate, cu dungi pe abdomen ca

la uliul pasarar. Femela prezinta acelasi colorit, dar cu o nuanta ruginie si cu

dungi sterse pe gusa. Dimensiunile sale, zborul sau jos, discret si lin, aqlaturi

de coada sa lunga adesea dau impresia ca ar fi un uliu pasarar.

Bataile rapide de aripi sunt destul de slabe, isi tine aripile ascutite, de

obicei sub linia orizontala, fara a plana la anumite interval, iar capul mic cu

un cioc fragil este tinut vizibil in sus. Adesea este urmarit de pasarele, cu

multa galagie. Cantecul masculului este foarte cunoscut: “cu-cu”, repetet.

Atunci cand masculul urmareste un alt cuc, scoate un sunet nazal. Femela

scoate un strigat insistent si sonor “pupupu”. Strigatele puilor cand cer

mancare sunt asemanatoare cu cele ale unor pasari foarte mici, dar sunt

foarte penetrante.

Bolile provocate de paraziti(la oameni)

Lambliaza (Giardoza) Este una dintre cauzele frecvente de diaree acuta si cronica - atit la adulti - cit si la copii. Transmiterea se face pe cale digestive, prin consum de apa sau alimente contaminate, precum si prin maini murdare. Parazitul se gaseste sub doua forme: chist si 'adult'. Omul se infesteaza ingerind chisturi de Giardia Lamblia. Odata ajunse in intestin, chisturile se transforma in Giardia, care se prinde de mucoasa intestinala si determina tulburarea absorbtiei, manifestata prin diaree. Uneori, boala trece neobservata. Diareea este insotita de dureri abdominale, balonare, greturi, varsaturi, stare de rau. Caractersitica este data de durata mai indelungata a diareei - de 7-10 zile sau chiar mai mult. Diagnosticul se face prin examenul microscopic al 'scaunului' evidentiindu-se chisturile. Tratamentul consta in administrarea de substante antiparazitare, in functie de varsta si greutatea corporala. Este importanta administrarea tratamentului tututor membrilor

familiei/comunitatii respective, din cauza riscului de re-infestare. 

Oxiuraza (Enterobiaza) Este o parazitoza intestinala produsa de un vierme de mici dimensiuni (un centimetru), numit stiintific Enterobius Vermicularis. Rarazitul are un ciclu de viata care se desfasoara intre stadiul de ou, larva si adult. Transmiterea se realizeaza prin ingestia de oua parazitare. Larvele se formeaza din oua, in intestinal subtire; ulterior, aceasta se transforma in viermi adulti si migreaza in portiunea terminala a intestinului subtire, in apendice si colon. Viermii femele adulte migreaza, in special noaptea, iesind din colon, prin anus in zona perineala, unde isi depun ouale. De aici, ouale pot ajunge din nou in tractul digestive si ciclul se reia.Oxiuraza se manifesta prin mancarime a nivelul anusului, accentuata noaptea. In formele severe se adauga astenia si oboseala. Diagnosticul modern se bazeaza pe 'scotch test' - adica examinarea microscopica a unei benzi de scotch aplicata in prealabil in zona perineala si care pune in evidenta ouale de oxiuri. Rareaori se pot observa viermii adulti in scaun, in infestarile massive. 

Ascaridioza (Limbricii) Este determinate de Ascaris Lumbricoides - un vierme cu lungimea de 15-35 cm. Transmiterea se realizeaza prin ingestia de oua parazitare existente in mediul inconjurator. In intestin, din oua sunt eliberate larvele, care ajung pe cale circulatory in plamani - aici se matureaza, ulterior sajungind inapoi in trahee. De aici sunt inghitite, ajungind din nou in tractul digestive sub forma de viermisori adulti. Ouale lor sunt eleimiante odata cu scaunul, si astfel, cliclu se reia. Boala se manifesta prin tulburari digestive, malnutritie, greturi, varsaturi, crampe, balonare. De asemenea, se poate intilni migrarea la nivelul orificiilor respiratorii, genitale, etc. Diagnisticul se efectuaza prin examen coproparazitologic, cu evidentierea oualelor de Ascaris. Tratamentul se face sub supraveghere medicala. 

Echinococoza( Hidatidoza sau Chistul Hidatic) Este o afectiune parazitara in care omul este gazda intermediara pentru viermii din genul Echinococcus. Omul se infesteaza ingerind oua de Echinicoccus, de obicei din apa sau alimente contaminate cu resturi fecale provenite de la caini. De mentionat ca ouale sunt rezistente la uscaciune, supravietiund in praf perioade lungi de timp. Din oua ies in tubul digestive formele larvare care ajung pe cale sangiuna in diverse organe, formand chisturi. Chisturile se intilnesc de obicei in ficat si la plamani, dar pot aparea in orice tesut, inclusive in inima, creier sau oase. Simptomele depind de localizarea si marimea chistului, care poate determina modificari locale prin presiune. Ruperea chisturilor duce la fenomene alergice severe, pina la soc anafilactic. Diagnosticul se realizeaza prin explorari imagistice. Tratamentul este medicamentos si/sau chirurgical - in functie de aprecierea medicului

specialist si de marimea, localizarea si numarul chisturilor. 

Teniaza (Panglica) Este determinate de doua specii de tenii: Saginata si Solium. Transmiterea Teniei se realizeaza prin ingestia de carne de vita cruda sau insuficient preparata termic (cruda) - care contine chisturi larvare de tenie. In intestin, formele larvare se transforma in viermi adulti, cu dimensiuni de aprox. 10 metri, care elimina oua prin segmentele lor terminale. Oale ajung in mediul exterior odata cu scaunul si reprezinta o sursa de infestare pentru bovine. Astfel, ciclul se reia. Clinic, boala poate trece neobservata. Intr-un numar mic de cazuri, se poate manifesta prin dureri abdominale moderate, astenie, stare de rau. Transmiterea Teniei la om se face tot digestive, dar in acest caz, omul poate fi gazda intermediara sau definitive. Astfel, daca ingera oua de Tenia, devine gazda intermediara, imbolnavindu-se de cisticercoza.

In acest caz este de vina consumul de carne de porc in stare cruda sau insufficient preparata termic - continind larve de Tenia. Simptomele in cazul Teniei sint desori absente iar in cazul cisticercozei este severa. Diagnosticul in teniaza se bazeaza pe examinarea fragmentelor de Tenie din scaun. Tratamentul se efectueaza cu substante antiparazitare si trebuie supravegheat de medic.

Boala Lyme(boala cu o mie de fete) are 3 stadii:

Stadiul 1 - Eritemul cronic migrator (ECM) - Borrelioza Lyme începe de obicei cu o leziune tegumentară caracteristică, eritem cronic migrator (stadiul 1).

Stadiul 2 - Infecție diseminată - Dupa mai multe zile până la săptămani, spirochetele se pot răspândi prin sânge spre alte organe din corp.

Stadiul 3 - Infecție persistentă - Luni până la ani mai târziu pot apărea semnele unor complicații grave.

Am putea defini un nucleu comun de simptome, valabil la toți pacienții, în rest fiecare pacient reacționează diferit, în funcție de foarte mulți parametri: vechimea bolii, numărul de agenți patogeni care au provocat infecția, caracteristile proprii ale sistemului imunitar al individului, etc.

Malarie

Etc.

Sunt multe alte boli cauzate de tot felul de paraziti dar cele enumerate

mai sus sunt, dupa parearea mea, mai importante.

Bibliografie

Manualul de boilogie al clasei a VIII-a editura All

Internetul:

www.Wikipedia.ro

www.google.ro

www.zooland.ro

etc.