5. Multe animale adoptă o haină albă pe timpul iernii, cum ar fi: iepurii

zăpezilor, cocoşii de munte. Din nefericire , evoluţia i-a înzestrat şi pe

mulţi prădători cu haine albe, cum ar fi vulpea polară. Hainele albe

protejează împotriva frigului.. Aceste fibre goale sunt extrem de uşoare

şi oferă o mai bună izolare de frig decât ar oferi cele colorate.

9. Pentru animalele din alte regiuni este nevoie

de un camuflaj mult mai colorat. Un număr

mare de reptile şi de amfibieni, în special

cameleonii, îşi pot schimba culoarea extrem de

repede pentru a se contopi cu mediul

înconjurător. Celulele specializate din pielea lor

conţin pigmenţi de melanină. Fibrele musculare

din jurul celulelor se contractă şi se relaxează

întinzând şi concentrând pigmenţii pentru a

obţine nuanţa dorită.

10. C aracatiţele, deşi au tentacule urzicătoare

contra duşmanilor lasă în urma lor, în fugă, un

nor de cerneală neagră - maroniu închis care

derută urmăritorul; fantome ce înşeală

urmăritorul. L eneşul (mamifer arboricol)

datorită umidităţii şi sedentarismului are alge în

blană - culoarea e verde ca la frunze.

11. Modelele stridente întrerup uneori conturul

corpului unui animal, ca de exemplu la zebră.

Petele sau dungile distincte de culoare distrag

atenţia prădătorului, în timp ce nuanţele

contrastante ale altor părţi ale corpului

animalului se contopesc în mediul înconjurător.

Rezultatul este un amestec de fragmente

optice, asemănătoare cu obiecte lipsite de

viaţă.

12. U nii crabi se camuflează cu bureţi, polipi,

mascându-se. Aceştia se camuflează cu culori

ca ale mediului, deci ei disting culorile; alţii îşi

trag repede nisip peste corp. C oada

salvatoare ( „Urma scapă turma”) este un peşte

tropical, curios, are coada pictată ca zona

capului şi înoată îndărăt;

13. Sepiile ş i caracati ţ ele se num ă r ă printre

mae ş trii camuflajului. Aceste animale au

capacitatea de a a-ş i schimba rapid culoarea î

n func ţ ie de substratul pe care se afl ă , dar ş i

de anumite st ă ri fiziologice (homocromie

schimbatoare ocazionala).

14. P eştii de coral au desene şi culori ce-i

camuflează perfect printre coralii multicolori. O

uăle din cuibul unor păsări iau o coloraţie ca a

mediului în care stau. Şerpii tropicali americani

se pierd uşor printre vreascuri, buturugi şi

printre stânci.

15. P ăsările (sitari, lişiţe, prepeliţe, dropii,

sturzi) au un penaj variat. Pupăza se culcă pe

pământ prin întinderea aripilor şi se pierde

vederii; Z ebra, mistreţii au comportament de

ascundere de alergare spre o zonă cu culori ca

a corpului (iguane, buhaiul de baltă din deltă,

care stă ca o trestie nemişcată);

16. Dragonii de Mare Dragonii de mare sunt at

â t de camuflati î nc â t nici nu îş i dau de gol

rudenia lor cu c ă lu ţ ii de mare. Dragonii de

mare sunt o specie endemic ă ş i tr ă iesc doar

î n apele d i n sud-estul Australiei.

17. Soparla Gecko Agăţată de o creangă,

micuţa târâtoare s-a înconjurat atât de bine de

frunzele uscate ale unui copac, încât orice om

normal poate jura că ea nu există în peisaj.

Până şi coada şopârlei, care, la rândul său, are

culoarea, dar şi forma unei frunze uscate.

18. Sopârla măsoară între 8 şi 10 centimetri

lungime . I se mai spune şi Şopârla - diavol,

pentru că posedă nişte mici corniţe pe cap, iar

unele exemplare au ochii roşii. Pielea creaturii

poate fi colorată într-o varietate de culori,

printre care galben, maro, verde sau portocaliu.

19. Când sunt deranjate, exemplarele mai mari

deschid brusc gura şi scot un sunet puternic,

ca un şuierat. Şopârlele Gecko sunt bine

adaptate mediului din junglă. Deghizările lor

sunt atât de bune, încât se mai descoperă încă

diverse specii şi subspecii ale ciudatelor

şopârle.

20. Insectele Frunza Insectele frunz ă fac

parte, al ă turi de insectele b ăţ , din ordinul

Phasmida, familia   Phyllidae, fiind r ă sp â

ndite î n zonele tropicale ş i subtropicale din î

ntreaga lume; cele mai multe specii tr ă iesc î n

Asia ş i î n America de Sud.

21. Aproape toate insectele frunza sunt

nocturne, î n timpul zilei camufl â ndu-se î n

frunze, respectiv î n be ţ e ş i r ă m â n â nd

adeseori complet imobile. De fapt, aceste

insecte sunt unele dintre cele mai

spectaculoase specii imitatoare din î ntreg

regnul animal.

22. Insectele frunz ă - maestre incontestabile î

n materie de camuflaj, se deghizeaz ă at â t de

bine inc â t sunt practic invizibile printre

crengile copacilor. Marginile corpului de

culoare verde deschis par franjurate de la dep

ă rtare, ca ş i c â nd cineva le-ar fi ciupit.

23. C â teva particularit ăţ i care pot fi

catalogate drept curiozit ăş i ale naturii:

masculii pot zbura, î n timp ce femelele nu au

aceasta capacitate; î n schimb femelele se pot

reproduce singure, fara ajutorul partenerilor -

ele depun ou ă nefecundate, din care ies

numai insecte femele.

24. Bufnita Africana Este o bufniţă africană

care se odihneşte pe creanga unui copac din

Namibia. Pe timpul nopţii, bufniţa nu are nevoie

să se camufleze pentru a vâna insecte şi

păianjeni, însă ziua, acesta riscă să fie atacată

de alte păsări. Din acest motiv, ea stă

ghemuită în copac, iar penajul ei maro şi gri o

ajută să se confunde cu mediul înconjurător .

25. P ă ianjenul-Crab P ă i a njenul-crab din

Europa este nu doar un v â n ă tor de temut, ci

si un maestru al camuflarii. Pentru capturarea

albinelor ş i a altor vie ţ uitoare el este capabil s

ă se confunde cu florile pe care se a ş eaz ă ş i

st ă î n a ş teptarea pr ă zii.

26. Homocromia Homocromia este acel

fenomen care exprim ă concordan ţ a dintre

colora ţ ia corpului ş i cea a substratului pe

care tr ă ie ş te animalul. Unele animale au

aceea ş i culoare cu substratul î n tot cursul vie

ţ ii lor (homocromie permanenta uniforma).    

Multe animale care tr ă iesc î n de ş ert au

culoarea nisipului; numeroase vie ţ uitoare din

p ăş uni ş i din p ă duri au culoarea verde.

Unele care se int â lnesc pe trunchiuri au c u

loarea scoar ţ ei copacilor .

27. Coloritul potrivit, ca ş i forma adecvat ă a

corpului realizeaz ă o disimulare a animalului în

mediul înconjurator. Aceast ă tehnologie

realizat ă de natur ă poart ă numele de

homocromie copiant ă ş i fenomenul ne apare

ş i mai clar atunci când compar ă m animale

din aceea ş i specie, dar vie ţ uind în medii

diferite.

28. Colora ţ ia de dezagregare este o alt ă form

ă de homocromie. Pe corpul unor animale apar

pete sau dungi contrastante ş i intens colorate

care fac s ă se „piard ă ” forma animalelor

(numai c â nd acestea se afl ă î n mediul lor

natural, dac ă î l p ă r ă s es c sunt imediat

observate). Este intalnit ă at â t la pr ă d ă tori

(de exemplu la tigru, la ghepard, la leopard), c

â t ş i la prad ă (de exemplu la pe ş tii fluturi ş i

la pe ş tii î ngeri din recifii de corali).

29. Unele animale au posibilitatea s ă - ş i

schimbe culoarea o dat ă cu cea a mediului.

Acest fenomen a fost numit homocromie

schimb ă toare. Homocromia schimb ă toare

sezonier ă este un fenomen int â lnit la animale

din regiunea polar ă : la ierunca de tundr ă , la

iepurele polar, la vulpea polar ă.     

30. În zona polară şi a zăpezilor veşnice

animalele iau culoarea albă : găinuşa polară,

iepurele polar, puii de focă. I n deşerturi sunt

animale cu coloraţia nisipului. I n pădurile

temperate culorile maro-roşcate sau verzi

(verde, galben, maro).

31. Apa transparentă a determinat formarea

corpului transparent al planctonului; Unele

animale îşi schimbă periodic culoarea corpului

(iarna): hermina, năvăstuica, iepurii zăpezilor,

lemingii, lupul, vulpea. La noi brotăcelul e

verde lucios, dar dacă se aşează pe scoarţa

unui copac, îşi schimbă adecvat culoarea.

32. Cameleonii Cunoscu ţ i pentru capacitatea

lor de a- ş i schimba culoarea, ei pot fi v ă zu ţ i

purt â nd o varietate de culori, incluz â nd

maroul, verdele, albastrul, galbenul, ro ş ul,

negrul sau chiar albul. Un motiv important

pentru care cameleonii îş i schimb ă culoarea

este comunicarea. Prin intermediul culorilor,

cameleonii comunic ă unii cu al ţ ii, exprim â nd

diverse atitudini, cum ar fi dorin ţ a de a se î

mperechea.

33. Un cameleon calm, de exemplu, ar putea fi

verde, pentru c ă celulele galbene u ş or

contractate permit luminii albastre reflectate s ă

treac ă prin ele. Un cameleon furios devine

galben, pentru c ă celulele galbene s-au extins

la maximum, bloc â nd astfel toat ă lumina

albastr ă reflectat ă î n straturile de dedesubt .

34. Mimetismul Mimetismul este o insu ş ire

dob â ndit ă de unele animale in cursul selec ţ

iei naturale de a avea ori de a lua forma sau

culoarea unor obiecte din mediul inconjur ă tor.

Aceast ă proprietate este folosit ă ca un mijloc

de ap ă rare ş i are loc atunci c â nd

organismele sunt î n masur ă s ă - ş i duc ă

inamicul î n eroare.

35. Exista si imitatori vocali, cum este o

delicioasa specie de fluturi-de noapte- tigru,

care indeparteaza liliecii imitand semnalele

ultrasonice ale unor fluturi de noapte toxici,

detestati de acestia. Sunt si imitatori olfactivi,

cum este acel parfumier salbatic, paianjenul-

bolas, care poate ademeni moliile masculi

secretand copii perfecte ale parfumurilor

femelelor.

36. Exista chiar si imitatori tactili, printre care o

ciuperca parazita care traieste in interiorul

musuroaielor de termite, unde se afla la

caldura, umezeala si fara competitori.

Termitele sunt cunoscute drept gospodine

zeloase. Cum reuseste ciuperca sa obtina

indulgenta, in loc sa fie data afara? Luand

forma si textura oualor de termita pe punctul de

a ecloza.

37. Mimetismul exemplifica evolutia prin

selectie naturala, lupta continua in care parintii

dau nastere unei diversitati de progenituri, pe

care intamplarea si cruzimea naturii fata de cei

slabi le elimina aproape complet. Daca vaga

asemanare cu excrementele de pasare ofera

avantajul de a supravietui pentru a te

reproduce, urmasii tai ar putea mosteni

aspectul tau norocos de ingrasamant organic.

Mimetismul arata si cat de imperfecta, cat de

improvizata si de superficiala poate fi evolutia.

38. Mimetismul poate fi si o excelenta metoda

de a te dichisi, de a invata sau de a-ti face un

prieten nou. Printre pasarile cantatoare sau

balenele-cuco coasa, masculii aflati in

competitie par sa-si imite reciproc cantecele. Si

unii delfini repeta salturile altora. Papagalii sunt

maestri la a repeta papagaliceste si maimutele

la a maimutari, de aceea cimpanzeii pot invata

sa vaneze cu unelte, iar noi ne laudam reciproc

si ne oglindim bucuria cu un zambet.

39. Vipera Mortii Posesorul celui mai toxic

venin "locuie ş te" î n Australia.

Veninul s ă u este de 10 ori mai puternic dec â

t al cobrei regale, iar jum ă tate din num ă rul

oamenilor mu ş ca ţ i mor rapid. Cum arat ă

acest ş arpe? Este gros ş i scurt , are doar 70-

75 c entri m etrii, cu un cap turtit, cu form ă

aproximativ hexagonal ă, corpul se termin ă cu

un fel de apendice sub ţ ire ş i mobil.

40. Ş arpele dispune de un mimetism foarte

pronun ţ at, corpul s ă u c ă p ă t â nd culoarea

solului pe care st ă . Aceast ă calitate î l face

aproape invizibil. Vipera mor ţ ii îş i captureaz ă

micile pr ă zi folosind drept momeal ă

apendicele codal. Acesta este colorat î n

galben, negru ş i brun-ro ş cat, iar ş arpele î l

ridic ă ş i î l face s ă vibreze u ş or, atr ă g ă nd

ş i fix â nd aten ţ ia micilor vie ţ uitoare. C â nd

ele se apropie la o distan ţă de 25 c entri m etrii

ş arpele atac ă .