Anexa 1

RIDICHEA URIASA

Povestea a inceput din ziua in care mosul a iesit in gtadina si s-a apucat

sa sape pamantul cu harnicie mare.

A semanat o samanta de ridiche, atatica, iar din samanta a crescut,

mare si frumoasa, o ridiche capatanoasa.

Intr-o dimineata, pe racoare, ridichea rosioara a scos capul din pamant

afara si a privit in jur cu mirare.

Atunci a sosit mosul, in fuga mare, si a incercat el o data, si a incercat a

doua oara, sa traga ridichea de frunze afara, dar ea nu s-a clintit.

Ce suparare! Sa nu poti sa scoti din pamant o ridiche frumoasa si mare!

Ce-o sa faca el, bietul mos?

A chemat-o pe baba: Hei, baba hei, vino sa smulgem impreuna ridichea, vrei?

Si baba a venit indata. L-a prins pe mos de mijloc si au tras, au tras de

ridiche, dar ridichea nu s-a urnit din loc.

Atunci, baba a chemat-o pe nepoata, s-a ajute sa scoata ridichea din

pamant.

Nepoata trage de baba, baba de mos, mosul de ridiche, si trag ele, si

trage el, ridichea nu s-a urnit defel.

Nepoata l-a chemat si pe catel, care a venit cu mare zor sa le dea ajutor.

Catelul trage de fata, fata de baba, baba de mos, mosul de ridiche, trag

de zor, dar fara spor.

Vine si pisica minciunica, prieten de nimica, sa ajute la scos ridichea.

Trage pisica, trag catelul si nepotica, mai trage baba, si trage mosul,

zadarnic! Ridichea vestita sta neclintita.

Vazand ce fel, pisica il cheama pe soricel sa-i ajute si laolalta mai

incearca o data.

Hei, rup! Hei rup! Cu soricel si cu pisica, cu catel si nepotica, baba si

mosul trag cu spor, ridichea s-o smulga de zor.

Uriasa mai este aceasta ridiche din poveste, care nu se mai urneste!

Dar iata ca se clinteste! Ridichea a iesit!

Dupa ce au izbutit, si povestea s-a sfarsit.